CURS 4

ANALIZA FUNDAMENTALA

Analiza fundamentala se ocupa cu studiul tuturor factorilor care influenteaza pretul.

Aceasta presupune interpretarea informațiilor, rapoartelor, știrilor și evenimentelor economice,
politice și sociale în scopul anticipării situației economice a unei țări și implicit a viitoarei puteri
de cumpărare a monedei sale.

Factorii fundamentali sunt importanți pentru că formează sentimentul de piață, influențează

psihologia participanților pieței, care, în apropierea unor importante evenimente fundamentale
(declarații, rapoarte, știri) încep să speculeze în cele mai variate moduri evoluția viitoare a
prețurilor. Uneori, chiar această intensificare a speculațiilor și creștere a numărului de vânători de
mari profituri, poate schimba anticipat configurația economică inițial preconizată.

Analiza fundamentală este preferată de investitorii pe termen mediu și lung, însă aceasta scapă din
vedere numeroasele instrumente tehnice ce oferă oportunități mai mici dar mai dese de
câștig. Analiza tehnică, pe de altă parte, eșuează la apariția unor factori fundamentali de impact,
pentru că prețul poate evolua brusc în direcția contrară celei preconizate.

Astfel, o strategie sigură și profitabilă trebuie să ia în considerare atât elementele tehnice cât și pe
cele fundamentale. În cele ce urmează vom analiza diverse elemente de ordin fundamental care
prezintă interes în tranzacționare.

Factorii fudamentali care ii determina pe participanti sa cumpere sau sa vanda se impart in 3

categorii:

1. Factori economici
2. Factori politici
3. Factori de forta majora

In cazul tranzactionarii unor actiuni se presupune atat efectuarea unor analize la nivel
macroeconomic (situatie economica) cat si microeconomic (situatia companiei ale caror actiuni
intentioezi sa le tranzactionezi, alaturi de analiza sectorului de activitate), pe cand, cand
tranzactionezi valute, se va rezuma la analiza macroeconomica a unei tari.

1
 In cazul analizei fundamentale, atuni cand vom tranzactiona forex, crypto, actiuni, e foarte bine
sa verificam constant fie un calendar economic in cazul forex, fie proiectele in cazul crypto, fie
rezultatele financiare ale unei companii.

In momentul in care decizi sa devi investitor in actiuni, exista o metoda, verificata, pe care o vei
invata in urmatorul modul, in care nu va fi necesar sa faci analiza fundamentala, pentru ca, in
afara faptului ca iti va lua extrem de mult timp (la fel ca un job), exista o statistica care spune ca
peste 90% din investitori care cumpara printr-un plan de acumulare constant actiuni/unitati de
fonduri sau diferite metode de investitii long, vor face profit mai mare decat cei care stau si
studiaza/analizeaza diferite companii si vor sa gaseasca urmatoarea Tesla.

Din acest motiv, vom trece la pasul urmator si vom discuta despre primii factori economici, iar
din acest moment incepem sa intelegem nu doar cum impacteaza fiecare stire propria moneda,
dar vom invata cum functioneaza fiecare economie de pe acest glob.

1. FACTORI ECONOMICI
Se impart in mai multe categorii:

a) Indicatori economici de dezvoltare:

 GDP(PIB)

Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii
de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile
economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Acesta se poate calcula și la nivelul unei
regiuni sau localități.

Acest indicator masoara eficienta unei economii intr-o anumita perioada de timp.Daca acest
indicator atunci cand este raportat, iese in crestere intr-o tara, imediat moneda tarii respective, se
va aprecia, deoarece va atrage investitori care sa cumpere moneda respective.

 Home sales (vanzarile de case)

Home sales este un indicator important, deoarece arata increderea consumatorului. In momentul
in care acest indicator iese in crestere, arata automat faptul ca oamenii, au siguranta financiara,
economia tarii merge bine si se indatoreaza pe termen lung (80% din tranzactiile imobiliare 2008-
2018 au fost facute prin credite prima casa).

 Retail Sales (vanzarile retail)

Comerțul cu amănuntul (comerț de detail sau en detail, retail în engleză) reprezintă procesul de
vânzare a unor bunuri sau servicii către consumatori prin intermediul unor canale de distribuție
diverse cu scopul de a obține profit. Comercianții cu amănuntul satisfac cererea stabilită în cadrul
unui lanț de aprovizionare. Punctele de vânzare cu amănuntul, ca piețele sau magazinele, au o
istorie îndelungată, care datează din antichitate.

2
De-a lungul secolelor, magazinele au evoluat de la micile chioșcuri rudimentare din trecut la mall-
urile sofisticate pe care le cunoaștem astăzi. Primii comercianți cu amănuntul erau vânzători
ambulanți. Termenul de „comerciant cu amănuntul” desemnează, în general, un furnizor de
servicii care onorează comenzile mici ale unui număr mare de indivizi, care sunt utilizatori finali,
și nu comenzile mari ale unei clientele formate din angrosiști, companii sau instituții de stat.

Cumpărarea se referă la procesul de achiziționare a unor produse. Cumpărăturile pot avea drept
scop obținerea unor produse finite, incluzând produsele de strictă necesitate precum mâncarea
sau îmbrăcămintea sau pot reprezenta o activitate recreațională. Mersul la cumpărături în scop
recreațional presupune adesea admirarea vitrinelor (doar privit, fără a cumpăra) și căutarea prin
magazine, care nu rezultă întotdeauna într-o achiziție. Indicatorul in crestere duce automat la
aprecierea monedei.

 Dourable goods order- bunuri de larg consum cu o utilitate de mininm 2 ani,

de ex: electrocasnice, masini. Indicatorul in crestere duce automat la aprecierea monedei.

b) Indicatori ai inflatiei ce reprezintă creșterea permanentă a prețurilor bunurilor și

serviciilor.
 CPI- consumer price index
 PPI-producer price index.

Acesta este un fenomen normal în condițiile unei creșteri economice, explicând de ce acum 20-30
de ani bunicii noștri plăteau de 10 ori mai puțin pe un produs/serviciu decât valorează acesta în
prezent. În orice caz, un nivel foarte ridicat al inflației are efecte negative asupra economiei unui
stat, motiv pentru care Băncile centrale intervin asupra ratelor dobânzilor, pentru a menține
ritmul creșterii acesteia în parametrii normali.

Pentru a interpreta correct acest indicator, trebuie sa intelegem ca orice stat dezvoltat pentru a
functiona normal, fara blocaje, are nevoie de o inflatie de 2%. Astfel, sub acest procent inseamna
ca in economie exista un deficit de moneda ce trebuie suplimentat, banca nationala fiind cea care
va lua masuri pentru cresterea masei monetare.

c) Indicatori ai fortei de munca

 Unemployment rate – Rata Somajului

Conform criteriilor Biroului International al Muncii, rata somajului

reprezinta raportul dintre numarul somerilor si populatia activa,
exprimat procentual.

 Unemployment claims – cererile de somaj

Șomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației plătite (locurilor

3
de muncă) pentru forțele apte si calificate corespunzator pentru munca. New Palgrave Dictionary
Of Economics definește șomajul a fi "procentul de indivizi din forța de muncă (care este suma
celor care muncesc sau caută de muncă) care nu au un loc de muncă (dar caută unul)." Nici
definițiile șomajului în Marea Britanie sau America nu amintesc despre necesitatea indivizilor de a
avea “o calificare corespunzătoare pentru muncă” pentru a fi socotiți șomeri.

Șomajul raportat diferă de la o națiune la alta, sau de la un bloc economic la altul. Definițiile
șomajului sunt diferite, întrucât "căutarea locului de muncă" este diferit definita. De exemplu, în
SUA și Uniunea Europeană, rata raportată a șomajului diferă chiar daca sunt condiții identice ale
pieței muncii. In SUA a citi anunțurile de oferte de locuri de muncă, nu este considerată, așa cum
se întâmplă în Europa și Canada, o căutare a unui loc de muncă, în măsura în care n-ai răspuns
unei astfel de oferte publicată; în măsura în care nu răspunzi deci la oferte de locuri de muncă
pentru că acestea pur și simplu nu furnizează locurile de muncă pentru care ești calificat, în SUA
Biroul de statistică a muncii pur și simplu nu te consideră șomer și în consecință nu te include în
calculele ratei raportate a șomajului

Cei 2 indicatori de mai sus, in momentul in care ies in crestere moneda automat se va
deprecia si arata, clar, o economie in scadere.

 Salariile non-agricole măsoară schimbarea numărului de persoane angajate în luna

precedentă, cu excepția industriei agricole. Crearea de locuri de muncă este cel mai important
indicator al cheltuielilor de consum, care reprezintă cea mai mare parte a activității economice.
Indicatorul iese in crestere, moneda se apreciaza.

d) Indicator al situatiei macroeconomice interne

TRADE BALANCE-diferența dintre valoarea monetară a
exporturilor și importurilor unei națiuni pe o anumită perioadă de
timp. Uneori se face o distincție între un echilibru comercial pentru
bunuri versus unul pentru servicii. Balanța comercială măsoară un flux
de exporturi și importuri într-o anumită perioadă de timp. Noțiunea de
balanță comercială nu înseamnă că exporturile și importurile sunt „în
echilibru” între ele. Indicator in crestere, moneda se apreciaza.

e) CASH RATE- Rata dobânzii

Rata dobânzii reprezintă dobânda practicată la credite sau depozite, în formă actualizată,
exprimată procentual. Cu alte cuvinte, rata dobânzii reprezintă cât la sută din suma depusă sau
împrumutată de la bancă veți încasa, respectiv veți achita drept dobânda.

Rata dobânzii este probabil cel mai important factor fundamental în formarea percepției asupra

4
 puterii unei valute. Statul, prin practicile sale de politică monetară decide dacă aceste rate vor fi
mai scăzute sau mai ridicate, în scopul ținerii sub control a inflației.

Impactul politicilor monetare asupra economiei proprii si a pietei valutare

În scopul asigurării condițiilor creșterii economice într-un cadru de stabilitate a prețurilor,

guvernele și băncile centrale adoptă diverse politici monetare, vizând printre altele:

• stabilirea ratelor dobânzilor

• ținerea sub control a inflației
• asigurarea rezervelor de stat
• stabilirea rezervelor minime obligatorii
• stabilirea condițiilor de creditare a băncilor comerciale

Tipuri de politică monetară

Politică monetară contracționară sau restrictivă - implică reducerea rezervelor de stat și creșterea
ratei dobânzilor. Dobânzile cresc, împrumuturile scad, se stagnează ușor creșterea economică
pentru a menține inflația sub control.

Politică monetară expansionistă - implică mărirea rezervelor de stat sau scăderea ratei
dobânzii. Se impulsionează investițiile și implicit creșterea economică.

Politică monetară de acomodare - implică scăderea ratei dobânzilor.

Politică monetară neutră - nu are un obiectiv conturat în jurul inflației.

În general, toate Băncile centrale au un procent mediu acceptat și, chiar dorit, al inflației,
respectiv 2%. Cunoașterea acestui procent-țintă creează predictibilitate, permițându-ne să
preconizăm modul în care va evolua politica monetară și să înțelegem scopul măsurilor adoptate.

Incertitudinea economică poate determina, pe termen mediu și lung, neîncrederea cetățenilor în

economia statului lor, în locurile lor de muncă și în consecință, în moneda lor națională.
Stabilitatea și predictibilitatea sunt de dorit atât din prisma Băncilor centrale cât și a traderilor.
Ratele de schimb nu se schimbă însă drastic. Schimbările sunt implementate pas cu pas pentru a
nu crea haos. Creșterile/scăderile ratelor dobânzilor variază de regulă între 0.25 și 1%. Din
momentul implementării noilor rate și până la atingerea rezultatelor scontate pot trece perioade
de la unu la doi ani.

Băncile Hawkish și Băncile Dovish

Noțiunile hawkish (hawk, eng. șoim) și dovish (dove, eng. porumbel) sunt folosite pentru a
descrie poziția Băncilor Centrale față de anumite conjuncturi economice.

Băncile centrale Hawkish militează pentru creșterea ratei dobânzilor și menținerea inflației sub
control, adoptând poziții radicale în acest sens. Băncile centrale Dovish susțin mai degrabă
creșterea economică și a ratei de angajare, adoptând poziții mai temperate.

5
Schimbarea ratei dobânzilor, măsurile de creștere economică și rapoartele asupra perspectivei
economice de ansamblu sunt aduse la cunoștință publicului prin declarațiile directorilor Băncilor
centrale. De aceea, discursuri precum cele ale domnului Jerome Powell sau ale doamnei Christine
Lagarde stârnesc interes și o creștere a volatilității pieței chiar dinaintea susținerii acestora.

Din fericire, în prezent, grație transparentizării activității Băncilor centrale și a internetului, aceste
informații sunt accesibile tuturor.