Introducere in Imagistica Medicala

Imagistica Medicala – Note de curs –Curs 1

Master Inginerie Medicală, Facultatea de Inginerie Medicală, UPB
Dr. Violeta L. Calin

1. Introducere

Cursul de Imagistica Medicala prezinta principiile fizice si matematice de achiziţie

a semnalului/datelor şi formarea/reconstrucţia imaginilor, criterii de apreciere a calitaţii
imaginilor, efectele biologice şi criterii de siguranţa, echipamentele/sistemele imagistice
necesare şi exemple clinice. Înţelegerea aportului de informaţie al fiecarei modalităţi
imagistice, avantajele şi dezavantajele fiecareia, complementaritatea acestor modalităţi. In
cursul introductiv sunt trecute in revista principalele modalitati de a produce imagini medicale.
Urmeaza cateva elemente fundamentale de procesare de imagine, unele dintre ele urmand a fi
detaliate in cursurile dedicate tipurilor de imagistica medicala sau in lucrarile practice.
Pe parcursul lucrarilor practice vor fi abordate aplicatii apentru intelegerea metodelor
folosite in reconstructia si procesarea imaginilor medicale.
Bibliografia recomandata:
 Morega Al, ş.a., „Introducere in imagistica medicală”, Ed. Matrix Rom, Bucureşti,
2002.
 Suetens P., “Fundamentals of Medical Imaging”, 2nd Cambridge University Press.
 Berry E., „A practical Approach to Medical Image Processing”, Taylor & Francis,
2007.
Imagistica medicala reprezinta totalitatea metodelor si proceselor utilizate pentru
vizualizarea structurii corpului omenesc, a organelor si sistemelor avand scop clinic sau pentru
studiul anatomiei si fiziologiei organismelor. Are o larga aplicabilitate, in aproape toate
specialitatile medicale: diagnostic prin CT, IRM, ghidare in timpul interventiilor cardiace,
monitorizarea evolutiei intraoperative (fluoroscopie), monitorizarea functiilor si
metabolismului (medicina nucleara).
 2. Nevoia de procesare a imaginilor medicale

Procesarea imaginilor medicale cuprinde analiza, imbunatatirea si vizualizarea

imaginilor inregistrate prin diverse metode imagistice. Acest proces inglobeaza mai multe
etape: achizitia semnalului, formarea imaginii, procesarea imaginii, extragerea caracteristicilor
in vederea atribuirii unui diagnostic, clasificarea imaginilor.
O componenta importanta in imagistica medicala este procesarea imaginilor medicale,
pentru ca imaginile produse de echipamente medicale (CT scanner, MRI, etc.) sunt compuse
din pixeli, acestia avand asociata o valoare discreta de luminanta. In etapa de procesare,
imaginile sunt evaluate si analizate. Se poate realiza stocarea lor prin compresie si pot fi
disponibile pentru analiza in mai multe locuri simultan, prin protocoalele speciale de
comunicare. Sunt stocate pentru dosarul pacientului, comunicare, telemedicina. Fac posibila
vizualizarea (2D, 3D, clar, detaliat) a portiuni interne din corpul uman facilitand diagnosticul.
Pot fi utlizate in timp real pentru ghidarea interventiilor chirugicale (fara deschiderea corpului
uman!)
Cateva elemente fundamentale de procesare de imagine urmeasa sa fie abordate pe larg
in cursurile dedicate tipurilor de imagistica medicala sau in lucrarile practice.

3. Principii de baza in obtinerea imaginilor medicale

Cand vorbim de imagini, gandul ne duce imediat la imaginea inregistrata cu o camera
vizuala, de exemplu cu camera telefonului. Lumina care provine de la obiect trece prin lentile
si este redirectionata catre senzorul camerei, formand o imagine 2D de intensitate (aceasta fiind
partea optica a sistemului de achizitie); mai departe convertorul de radiatie are rolul de a
converti semnalul de intensitate a radiatiei in semnal electric (Error! Reference source not
found.).
 Fig. 1 Obtinerea unei imagini medicale prin intermediul unei camere vizuale

In afara de aceasta modalitate exista o multime de altfel de cai de a obtine imagini

medicale sub forma unor matrici de pixeli care pot fi tratate similar cu o imagine vizuala (Fig.
2).

Fig. 2 Metode de obtinere a imaginilor medicale

Trei tipuri de radiatii pot fi utilizate pentru a obtine imagini ale obiectelor: radiatia
electromagnetica, radiatia corpusculara (de exemplu electroni si neutron), undele elastice
propagate in gaze, lichide si solide.
Dintre acestea, radiatia electromagnetica este descrisa ca avand natura duala, fie ca
unde transversale, fie ca fluxuri de fotoni (cuante de energie). In vid calatoresc cu viteza
luminii, in materie calatoresc cu o viteza redusa, modificandu-si lungimea de unda.
 Undele acustice necesita materie care sa propage energia. In gaze si lichide se pot
propaga doar undele acustice longitudinale, in timp de in solide se propaga si cele transversale.
Viteza de propagare a diverselor tipuri de unde acustice este influentata de proprietatile elastice
ale mediului.
Radiatiile de diverse tipuri interactioneaza cu materia la nivel de suprafata sau de
volum, prin absorbtie, reflexie, refractie, emisie, rotirea planului de polarizare.
Imaginea este formata ca urmare a acestor interactii, descrise in figura 1. In cazul
radiatiaie electromagnetice ionizante, de exemplu imaginea este formata prin inregistrarea
hartii coeficientului de absorbtie a radiatiei de diferitele tesuturi care compun corpul
pacientului.
Exista tehnici directe de formare a imaginii (unui punct al obiectului ii corespunde un
punct al imaginii) sau tehnici indirecte: un punct al imaginii poate colecta razele provenite de
la diferite puncta ale obiectului.
Pentru ca majoritatea imaginilor medicale implica radiatia electromagnetica, in
continuare vor fi descrise cateva caracteristici ale acestui tip de radiatii.
Radiatiile electromagnetice sunt unde transversale generate de cele doua componente:
electrica si magnetica, care oscileaza perpendicular una pe cealalta si pe directia de propagare
a luminii.
Caracteristicile acestui tip de radiatie sunt (Fig. 3):
Lungimea de unda (λ, m) – distanta dintre doua varfuri de unda
Perioada (T, s) – durata unei oscilatii complete
Frecventa (ν, Hz) – numarul de oscilatii complete in unitatea de timp
Amplitudinea A – valoarea maxima a oscilatiei
Energia (E, J) – energia transportata de unda
Viteza - raportul dintre lungimea de unda si perioada

Fig. 3 Radiatia electromagnetica

Clasificarea undelor electromagnetice se face dupa lungime de unda (sau frecventa)

astfel:
 unde radio 1km-1dm
microunde 1cm-1mm
infrarosii 300μm – 760nm
vizibile 380nm-760nm
UV 100nm-380nm
X si gamma sub 10nm
Legatura dintre lungime de unda (frecventa) si energie este data de formula lui Planck-
Einstein:
hc
E  h

h = 6.62 x 10 -34 constanta lui Plank
c = 3 x 108 m/s viteza luminii in vid
Unitatea de masura a energiei folosita in acest domeniu este electron-voltul, un
submultiplu al unitatii Joule, utilizat pentru a exprima cantitati mici de energie, avand valoarea
de 1eV=1.6 10-19 J.
In spectrul radiatiei electromagnetice sunt cuprinse totalitatea radiatiilor
electromagnetice cunoscute (Fig. 4). Este de remarcat faptul ca radiatiile cu lungimi de unda
mari vor avea energii mici (zona din stanga). In schimb in zona dreapta a spectrului gasim
radiatii cu energii foarte mari, de ordinul sutelor si miilor de eV.
 Fig. 4 Spectrul radiatiei electromagnetice

Radiatiile electromagnetice care transporta energii mai mari de 10eV se numesc

radiatii ionizante, deoarece au capacitatea de a ioniza materia.

4. Clase de metode de imagistica medicala

Clasificarea metodelor de imagistica medicala se realizeaza dupa mai multe criterii:
a) invazive (cu radiatie ionizanta) sau noninvazive (fara radiatie ionizanta);
b) macroscopice (permit vizualizarea corpului sau organelor) sau microscopice (permit
vizualizarea tesuturilor si celulelor);
c) in vivo (permit vizualizarea organelor sau tesuturilor in corpul pacientului) sau ex
vivo (vizualizarea celulelor sau tesuturilor extrase, prin diverse proceduri, din corpul
pacientului).
d) dupa tipul de radiatie folosita:
Imagistica cu radiatie Gamma (SPECT, PET)
Imagistica cu radiatie X (radiografie, tomografie computerizata, fluoroscopie)
Imagistica in domeniul ultraviolet (microscopie de fluorescenta, bronhoscopie cu
fluorescenta)
Imagistica in lumina vizibila (microscopie optica pentru anatomie patologica, OCT)
Imagistica in infrarosu (termografie)
Imagistica cu mili/micro unde
 Imagistica in banda radio (imagistica RMN)
Imagistica cu ultrasunete
Imagistica cu fascicule de electroni (microscopie electronica)
In Imagistica cu radiatie Gamma, pacientul este injectat cu o substanta radioactiva
(care contine cantitati foarte mici de radioizotopi). Aceasta se incorporeaza preferential in
organele si tesuturile pacientului. Radiatiile emise (de tip gamma) sunt capturate din afara
pacientului, formand imagini. Din aceasta categorie fac parte: Single Photon Emission
Computed Tomography (SPECT) si Positron Emission Tomography (PET).
Imagistica cu raze X se bazeaza pe radiatiile X, descoperite in secolul 19 de fizicianul
de origine germana Wilhelm Roentgen. Radiatiile X au energii mari si pot traversa corpul
pacientului. Imaginile formate sunt proiectii ale obiectelor strabatute de radiatiile X. Contrastul
imaginilor se datoraeaza gradului diferit de absorbtie a radiatiilor in tesuturi. Prima metoda din
aceasta categorie a fost Radiografia planara cu raze X. Ulterior a aparut Tomografia
Computerizata (CT), functionand pe principiul reconstructiei imaginii prin combinarea mai
multor proiectii pe directii diferite. CT ofera informatii mult mai detaliate sub forma de
sectiuni subtiri ale corpului pacientului sau chiar de imagini 3D.
Imagistica in domeniul UV se bazeaza pe fluorescenta - emisia de lumină de către o
substanță care a absorbit lumină sau altă radiație electromagnetică. Lumina emisă are o lungime
de undă mai lungă și, prin urmare, o energie mai mică decât radiația absorbită. Materialele
fluorescente încetează să lumineze aproape imediat când sursa de radiație se oprește.
Fluorescenta este folosita atat pentru inregistratea imaginilor de microscopie a specimenelor
tisulare sau celulara ex vivo (microscopia de fluorescenta utilizata in imunohostochimie) cat si
pentru optimizarea unor metode imagstice endoscopice. Un exemplu din ultima categoria este
bronhoscopia cu fluorescenta. Tesutul epitelial normal emite lumina verde cand este excitat cu
lumina albastra, ca urmare a continutului de elastina si colagen din submucoasa. In cazul
aparitiei de zone anormale in submucoasa, ca urmare a proceselor patologice sau
carcinogenezei, lumina fluorescenta emisa va prezenta o culoare rosie. Schimbarea in culoarea
a luminii emise permite depistarea zonelor anormale ale submucoasei.
Imagistica in domeniul vizibil al spectrului se foloseste in domeniul clinic „Anatomie
Patologica”. Probele tisulare colectate prin procedura numita biopsie urmeaza o procedura
complexa de fixare in parafina, taiere in sectiuni subtiri (4-10 μm), colorare si montare pe lame
microscopice. Prin vizualizare in microscopie optica, pe baza unor modificari (cum ar fi:
numarul celulelor, forma celulelor si nucleelor, frecventa mitozelor, raportul
nucleu/citoplasma, etc) se atribuie un diagnostic.
 O alta metoda care utilizeaza radiatia electromagnetica in domeniul vizibil este
Tomografia in Coerenta Optica ( OCT). Prin aceasta metoda se obtin in vivo, noninvaziv,
imagini cu rezolutie inalta la nivel tisular. Un exemplu de aplicare este tomografia de retina,
importanta in diagnosticul si monitorizarea unor afectiuni severe, cum ar degenerescenta
maculara si retinopatia diabetica..
Imagistica in domeniul infrarosu (IR) foloseste faptul ca la nivelul pielii se
proiectează radiaţiile termice in domeniul infraroşu emise de ţesuturi şi organe. Astfel, pielea
umana emite IR cu lungimi de unda intre 2-20μm (avand un maxim la 9-10μm). Radiatiile in
domeniul IR emise de corpul uman sunt captate printr-un sistem optic, transformate în semnale
electrice şi amplificate electronic. În continuare se realizează transferul semnalului electric în
lumină care se înregistrează pe ecranul fluoroscopic sau pe un film polaroid. Porţiunile mai
calde produc imagini spre rosu. Termografia este foarte utilă în dermatologie, vasculopatii,
exploararea tumorilor maligne, procese reumatismale. O aplicatie importanta este diagnosticul
tumorilor, dearece acestea prezinta o temperatura mai ridicata cu 2-3 grade fata de restul
corpului din cauza metabolismului crescut si perfuziei ridicate caracteristice acestor
formatiuni.
Imagistica medicala in domeniul microundelor se bazeaza pe diferenta de rezistenta
electrica intre tesutul normal si cel tumoral. Tesutul mamar sanatos este transparent la radiatia
in domeniul microundelor. In schimb tesutul malign, care contine mai multa apa si sange,
cauzeaza imprastierea semnalului. Semnalul imprastiat va fi colectat de matrici de antene de
microunde si analizat de computer. Sunt in desfasurare multe studii care analizeaza
posibilitatea de a reconstrui imagini clare si acurate ale tesutului mamar, cu indicarea tumorilor,
bazat pe aceste principii.
Imagistica medicala in domeniul undelor radio contine ca metoda Imagistica prin
Rezonanta Magnetica (RMN). Pacientul este plasat in imediata vecinatate a unui magnet foarte
puternic si se transmi pulsuri de radiatii electromagnetice (RF) prin corpul acestuia. Fiecare
puls determina un semnal de raspuns, tot in domeniul RF, emis de regiuni din corpul
pacientului. Pozitia acestor raspunsuri este determinata de catre computer, care produce
imagini 2D ale sectiunilor subtiri din corpul pacientului.
Imagistica cu ultrasunete (ultrasonografia) utilizeaza unde acustice din domeniul
ultrasunetelor (1-20 MHz), care sunt generate cu ajutorul unor cristale piezoelectrice
(traductor) si transmise in corpul pacientului. Aceastea vor fi reflectate de diverse straturi de
tesuturi si se vor intoarce la detector. Imaginile formate reprezinta sectiuni in planul
traductorului si contin harta intensitatii ecourilor receptionate, corelata cu caracteristicile fizice
(ecogenitati) ale tesuturilor.
Imagistica cu fascicule de electroni se numeste microscopie electronica si a fost
aplicata, pana in prezenta, doar ex vivo. Contrastul imaginilor obtinute este dat de diferentele
in numarul atomic al atomilor constituenti (cu cat Z este mai mare, cu atat mai multi electroni
sunt imprastiati, cu atat contrastul este mai bun). Pentru ca celulele sunt constituite din atomi
cu Z mic (C, H, N, O), probele sunt impregnate cu ioni de metale grele (uraniu si plumb).
Contrastul este creat si de aspectul diferit al materialelor ca urmare a diferitelor impregnari (de
exemplu lipidele din membrana celulara impregnate cu osmiu apar intunecate). Microscopia
electronica a oferit virusologilor instrumentul necesar pentru a dovedi existenta virusurilor La
baza microscopiei electronice sta descoperirea electronului de catre fizicianul britanic Joseph
John Thomson (1897), completata de descoperirea caracterului dual al acestuia (fluxurile de
electroni pot fi deviate de campuri magnetice, similar cu razele de lumina care pot fi focalizate
de lentile).