1.1.

Autonomie  reprezintă, din punct de vedere politic de a se administra singură, în cadrul unui stat
condus de o putere centrală, fără intervenția statului din care face parte

2. constituite sub denumirea de ”Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”; - Puterile publice vor fi
încredințate în fiecare principat unui hospodar și unei adunări elective; - Puterea executivă va fi exercitată
de către hospodar;
3.Statutul international al principatelor unite sunt respectarea drepturilor principatelor și îndeosebi a
autonomiei lor. Respectarea autonomiei lor, în cuprinderea vechilor lor capitulații încheiate cu Înalta Poartă
în anii 1393, 1460, 1511
4. principiul de alegere a domnului la tronul Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei sunt diferite

Sursa a Puterea legiuitoare încredințată unei obștești Adunări, în care să fie reprezentate toate

puterile nației”.

Sursa b Puterea legislativă va fi exercitată în mod colectiv de către hospodar, adunare și

comisia centrală”.

5. Această convenţie a constituit fundamentul formării statului român. Principalele prevederi  erau: înfiinţarea de adunări
ad-hoc care să se pronunţe cu privire la dorinţa de unire a celor două principate, unirea acestora dar cu doi domnitori şi
cu instituţii separate. Respectarea drepturilor principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor, în cuprinderea vechilor lor
capitulaţii încheiate cu Înalta Poartă în anii

2.1 doi factori care au dus la procesul de romanizare a daciei sunt - limba latină; - administrația romană; - școala
romană;

2.2opinia autorilor cu privire la impactul stabilirii civilizației romane în Dacia. Romanii aduceau avantajele unei culturi
mai rafinate și ale unei prosperități materiale evidente..

2.3 cauza stabilirii civilizației romane în Dacia. Au fost razboile daco romane Cucerirea Daciei de Împăratul
roman Traian în 106

2.4Traian, împreună cu armata sa au purtat două războaie cu Dacia (101-102, 105-106), acestea
reprezentând victorii importante în cadrul campaniilor expansioniste ale Imperiului Roman. Prin
cuceririle ulterioare din Asia, Traian a realizat cea mai mare întindere din istoria Imperiului Roman.

3.1Esenta marilor descoperiri geografice au fost Expansiunea europeană pe alte continente Navele
comerciale erau echipate de companii înființate la Lisabona...; În fiecare an o flotă de șase sau șapte nave
pleca spre Goa (India)...; După șapte-opt luni acestea veneau încărcate cu miroden

3.2Consecințe: Formaarea imperiilor coloniale; lărgirea orizontului de cunoaștere a europenilor; noi căi
maritime; ”revoluția prețurilor”; instaurarea dominației europenilor; creștinizarea prin misionari;
distrugerea civilizațiilor locale; noi plante și animale; geneza lumii modern

4.1Rolul diplomației române interbelice în menținerea unității naționale.

 „Diplomaţia este arta de a-l face pe om să nu mai ştie ce să caute: adevărul sau minciuna.”
Curentul diplomaţiei este unul ce a pus interesante probleme celor ce au încercat să-l definească,
să-l caracterizeze sau să-l interpreteze. Diplomaţia este, probabil, arma cea mai de preţ a
specialiştilor în politică externă, relaţii internaţionale şi în menţinerea unui război doar pe căi
politico-diplomatice.
La sfărşitul primului război mondial, după cum bine ştim, România se afla în postura de a i si
recunoaşte unirea cu Transilvania, Bucovina şi Basarabia, iar statutul acesteia era de ţară
beligerantă cu interese speciale. Astfel, momentul apariţiei de facto a diplomaţiei româneşti cu un
rol sesizabil l-a reprezentat Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920), 
respectarea tratatelor de Pace de la Paris…; - consolidarea statului național unitar roman și a independenței
sale…; - coordonarea acțiunilor sale cu cele ale statelor cu interes comun…; - susținerea pactelor ce
pledează pentru evitarea războaielor…; - acordarea atenției majore tratatelor internaționale…;

Romania a acţionat pentru obţinerea confirmării pe plan internaţional a hotărârilor adoptate în

cursul anului 1918 de poporul român privind făurirea statului naţional unitar român. Conferinţa
păcii de la Paris era chemată să dea consacrare juridica internaţională noului statut teritorial şi
politic al statului român, prin recunoaşterea principiului naţionalităţilor şi al autodeterminării
popoarelor, prin respectarea drep¬turilor legitime ale poporului român asupra teritoriului său
naţional.
În iunie 1919 s-a creat Societatea Națiunilor, din rândul căreia România făcea parte ca membru
fondator. Această organizație internațională avea menirea de a acționa pentru evitarea unei noi
conflagrații mondiale și apărarea păcii.
In concluzie România a acționat în sensul creșterii rolului acestei organizații în viața internațională,
militând pentru adoptarea unor măsuri concrete de dezarmare, de descurajare a forțelor
revizioniste.

5.1Crearea organizațiilor economice internaționale Pe baza hărții: Comunitatea Economică Europeană

(CEE); Consiliul de Alutor Economic Reciproc (CAER)

5.2CAER: URSS; Cehoslovacia; RDG; Ungaria; România; Polonia : - CEE: Franța; RFG; Italia; Belgia; Olanda;
Luxemburg

5.3 - Rolul CEE în evoluția economică a Europei postbelice fiind facilitarea cooperării economice între
statele membre formand instituirea unei piețe unice europene, bazată pe o monedă unică (CEE)