Caracteristici
Caracteristici organoleptice
organoleptice

Caracter
Carac terist
istici
icile
le org
organo
anolep
leptic
ticee ale apei
apei se deter
determin
minăă uti
utiliz
lizând
ând simțur
simțurile
ile și sunt
sunt
reprezentate de gust miros și culoare.

1. Determinarea mirosului
Mirosul este o proprietate organoleptică generată de existența în apă a unor substanțe
mirositoare. În condiții normale, apele naturale sunt inodore.
Prez
Prezen
ența
ța anum
anumititor
or gaze
gaze,, a unor
unor subs
substa
tanț
nțee orga
organi
nice
ce în desc
descom
ompu
pune
nere
re,, a unor 
unor 
microorganisme sau a unor substanțe chimice de origine antropică, imprimă apei deiferite
mirosuri:
- de baltă – în cazul apelor stătătoare;
- de sulf  – – apele care conțin hidrogen sulfurat (H2S);
- de putrefacție – ape ce conțin substanțe organice în descompunere.

 Mod de lucru
Într-un balon se iau 2/3 volum apă cercetată, se astupă cu un dop și se agită intensiv,
apoi se scoate dopul și se miroase apa. Pentru a mări intensitatea mirosului, se fac investigații
după încălzirea apei. În acest scop se ia un balon de sticlă (de 200-300 ml), se umple la ½ de
volum cu apă cercetată, se acoperă cu o sticlă de ceas și se încălzește până la 60 0C. Apoi
 balonul se agită prin ișcări rotative, se înlătură sticla de cceas
eas și se identifică
identifică mirosul.
Intensitatea misosului și a gustului se apreciază pe baza unei scări de 5 puncte:
0 – nu se simte;
1 – nu poate fi evidențiat de către consumator, ci numai de către cercetătorii experimentați;
2 – slab, poate fi evidențiat de către consumator numai în cazurile atragerii atenției lui;
3 – perceptibil; este observat de consumator și provoacă nemulțumire;
4 – clar pronunțat; face apa inutilizabilă pentru băut;
5 – foarte puternic; apa este inutilizabilă pentru băut.
Mirosurile naturale se descriu după următoarea terminologie: aromatizat, de baltă, de
 putregai, lemn, mucegai, pământ, pește, hidrogen sulfurat, iarbă, etc. Norma – până la 2
 puncte.

2. Determinarea gustului

Gustul este o proprietate organoleptică determinată de prezența în apă a unor substanțe

dizolvate (minerale organice sau gaze). Apa pură este lipsită de gust (ex: apa de ploaie).
În general, în definiția gustului unei ape se utilizează termenii:
- plăcu
plăcutt – când
când apa
apa cconț
onține
ine can
cantit
tități
ăți rredu
eduse
se ddee să
sărur
ruri;
i;
- neplăc
neplăcutut – gener
generat
at de
de co
conce
ncentr
ntrați
ațiii ma
mariri de
de ssăru
ăruri.
ri.
Pot fi identificate diferite gusturi, precum:
- dulceag
dulceag – la ape
apele
le bo
bogate
gate în subst
substanțe
anțe organice
organice și sărac
săracee în sărur
săruri;
i;
- sărat
sărat – ape cu conț
conținu
inutt mare
mare în clo
clorur
rurăă de sodi
sodiuu (NaCl
(NaCl);
);
- amar
amar – când
când sulf
sulfat
atul
ul ddee mag
magne
nezi
ziuu (M
(MgS
gSO O4) se află în cantități mari;
- ac
acru
ru – det
deter
ermi
mina
natt de ppre
reze
zenț
nțaa al
alau
auni
nilo
lor;
r;
 

- ac
acidu
idulat
lat – când
când apa con
conțin
ținee diox
dioxid
id de carbo
carbonn (C
(CO
O2).

 Mod de lucru
Gustul
Gust ul se dete
determ
rmin
inăă în cazu
cazull când
când sunt
suntem
em conv
convininși
și de ininof
ofen
ensi
sivi
vita
tate
teaa apei
apei la
0
temperatura de 20 C. Apa se ia în gură porții mici, fără a o înghiți. Se înregistrează prezența
gustului (sărat, amar, acru, dulce) și a nuanțelor lui (alcalin, de fier, metalic, astringent etc),
intensitatea în puncte, analogic ca la determinarea mirosului. Norma – până la 2 puncte.

3. Determinarea culorii

Culoarea reală a apelor se datorează substanțelor dizolvate în apă și se determină în

comparație cu etaloane preparate în laborator.
Culoarea apelor naturale și a celor poluate poate fi o culoare aparentă cere se datorează
suspensiilor solide ușor de filtrat prin depunere și filtrare.

Metoda fotometrică
 Principiul metodei - Metoda fotometrică constă în compararea probelor de apă cu
soluții ce imită colorația apei naturale.
 Mod de lucru – Pentru efectuarea investigațiilor se pregătesc două soluții etalon.
Soluția etalon nr. 1: 0,0875 g de bicromat de potasiu, 2 g sulfură de cobalt și 1 ml acid
sulfuric cu densitatea 1,84 g/cm 3  se diz dizolv
olvăă în apă
apă ddist
istila
ilată,
tă, obținâ
obținând
nd 11lit
litru.
ru. Sol
Soluți
uțiaa
0
corespunde colorației de 500 .
Soluția etalon nr. 2: soluție dizolvată a acidului sulfuric (1 ml acid sulfuric concentrat cu
densitatea 1,84 g/cm3) se completează cu apă distilată până la 1 litru.
Pentru pregătirea scării de colorație se amestecă soluțiile nr.1 și nr. 2 în cilindrii
 Nessler în următoarele
următoarele raporturi (tabelul 1).

Soluție nr. 1, ml 0 1 2 3 4 5 6 8 10 12 16
Soluție nr. 1, ml 100 99 9 97 96 9 94 92 90 88 85
8 5
Grade ale colorație 0 5 1 15 20 2 30 40 50 60 70
0 5
Colorația poate fi determinată pe cale colorimetrică: în cilindrii colorimetrici se toarnă
câte 100 ml apă filtrată care se cercetează; privind culoarea soluțiilor de sus în jos, se
determină cilindrul, a cărui soluție are culoare identică cu cea a apei cercetate. Apa cercetată
se fotometrează și la fotoelectroclorimetru. Norma – până la 200.