"Ne Naştem cu Menire Hristică" Avva Ghelasie Gheorghe

Noi ne Naştem deodată ca Suflet pe care îl Creează direct Dumnezeu şi ca energii-Corp din
Părinţii noştri. Sufletul nostru este Creat de Dumnezeu pe baza Corpului pe care îl Moştenim
de la Părinţii noştri. Aici este o mare Taină a Misticii Creştine. Adam şi Eva au fost Creaţi
direct şi pe baza Gândirii doar de Dumnezeu. Noi, Urmaşii lui Adam, suntem dublă
origine, ca Suflet din Creaţia pe care o face Dumnezeu şi din Părinţi ca Trup. Mai mult,
Iubirea Părinţilor noştri determină Crearea Unui Nou Suflet. Dumnezeu ne Creează Sufletul
doar în Vederea şi în Măsura Noului Copil-Corp ce se Zămisleşte în Mamă. Astfel, Sufletul
nostru nu este Creat doar ca simplă Întrupare într-un Corp Zămislit în Mamă, ci este Un
Suflet Special în Măsura Unui Corp anume. De aici Destinul Hristic din noi, că
Dumnezeu ne Creează ca Suflet cu Puteri şi Daruri speciale în vederea Mântuirii unui
Corp Anume moştenit de la Anumiţi Părinţi.

Noi nu suntem nişte Suflete indiferente faţă de Părinţii noştri, ci suntem Suflete Înrudite cu
Specificul Părinţilor. Părinţii noştri sunt Părinţii noştri în Veşnicie, după cum Dumnezeu
este Creatorul nostru. Noi nu putem să ne negăm Părinţii noştri, nici să ne rupem de ei, ci
în Veşnicie vom fi Înrudiţi şi în Legătură. Prin aceasta, Creştinismul este şi o Religie a
Părinţilor ce nu se pot anihila niciodată. Şi în Viaţa Veşnică Părinţii noştri vor fi Părinţii
noştri, iar noi, copiii lor. Şi comuniunea Veşnică va fi în Sublimul acestei Taine.

Astfel, Dumnezeu ne Creează ca Suflete cu menire de Mântuire şi de Învierea unor

Moşteniri ce au nevoie de Restabilire şi Ridicare din păcat. Prin aceasta, Dumnezeu
intervine direct în Restabilirea Creaţiei, fără s-o silească sau s-o oblige. Aşa, Sufletele
Înzestrate cu Menire de Mântuire, ele însele fac în mod Firesc Intervenţiile respective. Aici
este Împletirea Tainei Iubirii Lui Dumnezeu cu Taina Reînvierii Creaţiei. Creaţia, prin
căderea din Rai, a ucis pe Dumnezeu din Creaţie, iar Dumnezeu este Reînviat tot de Creaţie
prin Copiii săi Mântuitori. Dumnezeu Răspunde Creaţiei cu Iubire îndoită şi Creaţia
Răspunde cu Reîntoarcerea la Dumnezeu. Dumnezeu ne Dăruieşte nouă, Copiilor, o dată cu
Sufletele şi Puteri speciale de Mântuire şi Reînviere la starea adevărată de Creaţie care, de
asemenea, Răspunde lui Dumnezeu cu Iubire şi Recunoştinţă. 
Unii se întreabă cum mai Creează Dumnezeu Suflete Nevinovate pentru nişte Corpuri
păcătoase şi bolnave... Aici este Taina Creştină, a Menirii Hristice de Mântuire şi Înviere din
moarte a Creaţiei căzute. Unii cred că Sufletul nostru este totodată Naştere din Sufletul
Părinţilor, iar alţii că este o Reîncarnare a Unui Suflet ce a mai fost şi face evoluţia Creaţiei.

În viziunea pur Creştină, Creaţia nu se poate Crea pe Sine, încât Sufletul nostru nu se poate
Naşte din Sufletul Părinţilor, iar Reîncarnarea de asemenea este nedemnă de o Creaţie
Completă a Lui Dumnezeu. Creaţia nu evoluează de la inferior la superior, nici nu trece
prin planuri Corporale diferite, nici prin renaşteri succesive, ci este o Creaţie Completă
şi Deplină ca Rai, dar în involuţie şi destructurare după căderea din Rai, ca şi în
Restructurare Restabilire spre Chipul Perfect primordial pierdut.

Aşa, Dumnezeu Creează direct Orice Suflet Nou de Copil! Cum, un Suflet Nevinovat să se
Întrupeze într-un corp păcătos şi bolnav? Este o condamnare?... În sens Creştin nu este o
condamnare, ci o „Asumare” de Destin Hristic de Mântuire. După cum Domnul Hristos
Vine Nevinovat şi ia păcatele Lumii în Vederea Salvării Lumii, ca Act de Dăruire şi
Supremă Iubire, aşa fiecare Suflet nou creat de Copil Vine în Lume cu Destin Hristic de
Mântuirea Părinţilor lui. Suflete al meu, dacă eşti Copil Creat al Lui Dumnezeu şi fratele
Domnului Hristos, Omul-Dumnezeu, oare nu vrei şi tu să fii Un Urmaş Asemănător lui
Hristos pentru Părinţii tăi?... Dumnezeu este Iubire Deplină, tu nu vrei să fii asemenea? Noi
ne Naştem totodată ca Trup din Părinţi păcătoşi, fapt care atrage Naşterea Crearea de Suflet
din partea Lui Dumnezeu.

Informaţiile păcătoase ale Trupului pătrund până în Conştiinţa Sufletului. Sufletul meu,
ca Iubire, nu se murdăreşte de acestea, dar le „Primeşte” ca pe o Cruce în vederea Curăţirii
lor. Doamne, eu Moştenesc păcatele adamice care nu îmi distrug Sufletul, ci îl fac
Menire Hristică de Curăţirea acestor păcate. Doamne, Tu îmi Ceri, ca Demnitate de Fiu al
Tău, să iau aceste păcate ca pe o Cruce a Mântuirii Părinţilor mei. Doamne, Tu mă Creezi cu
Daruri Speciale de Suflet tocmai în Vederea acestei Cruci de Moştenire de la Părinţi. Eu nu
sunt un condamnat al păcatelor Părinţilor mei, ci un Mântuitor al Părinţilor mei. Doamne,
oare să refuz eu această Demnitate pe care Mi-o Dai Tu? Mă simt nedreptăţit?...

Iubirea poate lua Suferinţa nu ca nedreptate, ci ca pură Iubire ce se Depăşeşte pe ea

Însăşi. Cine nu se Dăruieşte nu Iubeşte. Păcatul este ucidere de Iubire, dar Iubirea învie din
ea însăşi şi aşa păcatul se şterge. Doar Iubirea poate şterge păcatul. Tu, Doamne, îmi
înzestrezi Sufletul cu Iubire pentru Mântuirea Părinţilor mei şi aşa este posibilă
ştergerea păcatelor. Eu depăşesc egoismul, trec peste condamnarea nedreaptă a unor păcate
străine, mă Urc până la Dumnezeiasca Iubire de Jertfire Hristică pentru Părinţii mei şi aşa
„Eu” sunt Un Suflet Demn de Chipul de Fiu al lui Dumnezeu şi un Copil Mântuitor al
Părinţilor mei.

„Doamne, mă înfricoşează Acest Dar de Menire de Taină,

Tu îmi ceri să fiu Menire Mântuitoare,
Tu îmi ceri să Port Această Cruce Podoabă.”

Astfel, fiecare din noi suntem o „Restabilire de Creaţie”. Şi Taina acestei Restabiliri este
Iubirea nemăsurată a Lui Dumnezeu ce dăruieşte Puteri de Mântuire Sufletelor Copiilor. Vai
de Familiile care nu au Copii, că nu au Mântuire, doar dacă ei înşişi fac tot posibilul să se
Mântuiască. Vai de Neamul şi Poporul care îşi omoară Copiii Mesianici şi Izbăvitori.

(capitol din Ierom. Ghelasie, "Dialog în Absolut", ed. Platytera, Bucureşti, 2008, pp. 28-32)

ANCA REVNIC