TRANSFORMATORUL ELECTRIC

Transformatorul electric este un convertor electric-electric, cu energie magnetică

intermediară, care realizează modificarea parametrilor de intrare a energiei electrice de curent
alternativ (tensiune, curent, număr de faze) în scopul adaptării parametrilor energiei electrice
cedate, la caracteristicile funcționale ale utilizatorilor.
II 1. Definiții; clasificări; principiul de funcționare
Transformatorul electric primește energie, respectiv putere de la rețeaua de alimentare și
debitează (cedează) energie, respectiv putere, rețelei de alimentare.
În cazul in care toate mărimile electrice sunt sinusoidale se definește puterea aparenta
nominala Sn a transformatorului ca fiind puterea aparentă maximă primită/cedată de
transformator, atunci când funcționează într-un anumit regim, impus de constructor, și nu se
depășește temperatura maxima corespunzătoare clasei de izolație în care este construit
transformatorul.
Transformatoarele electrice se pot clasifica după diferite criterii:
 după numarul de faze:
 transformatoare monofazate;
 transformatoare polifazate (uzual transformatoare trifazate);
 după numărul de înfașurări pe fază:
 transformatoare cu două înfașurări (sunt transformatoarele uzuale);
 transformatoarele cu înfașurări multiple;
 după modul de răcire:
 transformatoare răcite în aer;
 transformatoare răcite în ulei;
 după destinație:
 transformatoare de putere;
 transformatoare speciale.
Din categoria transformatoarelor speciale pot fi enumerate: transformatoarele cu trei
înfășurări, autotransformatoarele, transformatoarele de fază, transformatoarele pentru sudură,
transformatoarele pentru alimentarea instalațiilor de redresare, transformatoarele de măsură,
transformatoarele de mică putere pentru alimentarea aparaturii electronice etc.
De menționat ca rețelele de alimentare sunt dimensionate să funcționeze la o anumită
tensiune numita tensiune nominală. Izolația retelei este dimensionată corespunzător tensiunii
nominale și pentru aceasta tensiune se aleg receptoarele care se cuplează la rețea și sursele care
alimentează rețeaua.
Valorile uzuale pentru rețelele de alimentare sunt: 0,22 kV; 0,38 kV, 6kV, 10 kV, 20 kV, 35 kV,
63 kV, 110 kV, 220 kV, 440 kV.

Transformatorul electric este un receptor pentru rețeaua de alimentare și o sursă pentru

rețeaua alimentată și în consecință înfăsurările transformatorului sunt dimensionate pentru
tensiunile rețelelor la care este conectat.

II 1.2. Principiul de funcționare al transformatoarelor electrice

Deși există o diversitate de transformatoare, principiul de funcționare este același si va fi

exemplificat pentru un transformator monofazat.
În figura 2.1 este prezentată schema de conectare a unui transformator monofazat, care, în
esență, este format din două înfășurări distincte așezate pe un miez magnetic.
Principiul de funcționare este următorul:
- una din înfășurările transformatorului - înfasurarea primară - este alimentată cu tensiunea
;

1
 - conform condițiilor impuse de sistemul energetic tensiunea de alimentare ; este
sinusoidală și are valoarea efectivă ; și frecvența , respectiv pulsația , constante:
√

 datorită tensiunii , înfășurarea primară va fi parcursă de un curent de frecvență ;

 curentul creează prin circuitul magnetic un câmp magnetic variabil în timp cu frecvența
;
 campul magnetic , determină în înfășurarea secundară un flux mutual de frecventa ;
 conform legii inductiei electromagnetice în înfășurarea secundară se induce o tensiune
electromotoare variabilă în timp cu frecvența ;
 datorită tensiunii electromotoare , dacă rețeaua alimentată este închisă pe o sarcină,
transformatorul va debita curentul .
Transformatorul primeste energia electrică Wep cu parametrii (u1,i1) și debitează energia
electrica Wec cu parametrii (u2, i2), iar energia consumată este transmisă în exterior, sub forma de
căldură.
De remarcat că transformatorul nu modifică frecvența mărimilor electrice, cele doua rețele
având aceeași frecvență.
În figura 2.1 este reprezentat simbolul standardizat pentru transformatorul electric monofazat.

II 2. Transformatorul monofazat

Datorită construcției sale simple, transformatorul monofazat permite, mai ușor, elaborarea
unei teorii de funcționare. Aceasta teorie stă la baza teoriei de funcționare a tuturor tipurilor de
transformatoare.

II 2.1. Elemente constructive; definiții

Constructiv, transformatorul monofazat este format din două înfășurari distincte așezate pe un
miez feromagnetic.
Miezul magnetic servește ca drum de închidere al fluxului magnetic principal și este constituit
din tole de oțel electrotehnic înalt aliat cu siliciu (4%), cu o grosime cuprinsă in intervalul [0,2 - 0,5]
mm. Utilizarea tolelor din oțel electrotehnic și izolarea fiecarei tole cu oxid ceramic conduce la
reducerea pierderilor in fier.
Porțiunile de circuit feromagnetic pe care sunt asezate înfășurările se numesc coloane (vezi figura
2.2), iar celelalte porțiuni, necesare închiderii circuitului magnetic, se numesc juguri.
Coloanele, ca si jugurile, pot avea secțiuni dreptunghiulare sau în trepte (vezi figura 2.2.a).
Secțiunea în trepte a coloanei permite o creștere a suprafeței de fier în cazul aceleiași suprafețe
limitată de interiorul bobinei.
2
Înfășurarile constau din spire circulare, realizate din conductoare de cupru sau aluminiu, fiecare
conductor fiind izolat. La rândul lor, înfășurarile se izolează între ele sau față de miezul feromagnetic.

Cele două înfășurari se pot clasifica după diferite criterii:

a) după valoarea efectivă a tensiunii la borne: înfășurarea de înaltă tensiune (i.t.) și
înfășurarea de joasă tensiune (j.t.). Evident înfășurarea de joasă tensiune are tensiunea la borne de
valoare mai redusă. Notația bornelor înfășurarilor este: A, X - pentru înaltă tensiune si a, x - pentru
joasă tensiune.
b) după rețeaua la care sunt conectate: înfășurarea primară care este conectată la rețeaua
de alimentare (vezi figura 2.1), și înfășurarea secundară care este conectată la rețeaua alimentată.
Toate mărimile electrice și magnetice corespunzătoare înfășurarii primare vor avea indicele 1, iar
mărimile corespunzătoare înfășurarii secundare vor avea indicele 2.
Înfășurarile pot fi așezate pe coloane diferite (vezi figura 2.2.a) sau pe aceeași coloană (vezi
figura 2.2 b, c, d); în cazul așezării pe aceeași coloană, cele două înfășurari pot fi așezate concentric
(vezi figura 2.2 b) sau alternat (vezi figura 2.2.c si d).
Dacă înfășurarile sunt concentrice, atunci din motive de dimensionare a izolației, înfașurarea
de joasă tensiune se așeaza in interior (vezi figura 2.2 b).
În cazul in care miezul magnetic cuprinde înfășurarile pe o singură parte (vezi figura 2.2 a, b,
c) se numește miez magnetic cu coloane, iar in cazul in care miezul magnetic cuprinde pe două părți
înfășurările construcția se numește miez magnetic în manta (vezi figura 2.2.d).
Alegerea uneia sau alteia din variantele constructive este impusă de necesitatea obținerii
anumitor performanțe pentru transformatorul construit.

3
Dacă considerăm mărimile electrice sinusoidale și notăm cu și valorile efective pentru
tensiunile nominale ale rețelei de alimentare, respectiv a rețelei alimentată, atunci valorile efective
ale curenților nominali pe fază ai transformatorului se determină cu relațiile :
 curentul nominal al înfășurarii primare:
(2.1 a)
 curentul nominal al înfășurarii secundare
(2.1 b)
unde este puterea nominală definită în paragraful II 2.1.

Raportul de transformare, notat cu ku, este o mărime ce caracterizeaza construcția

transformatorului. Prin definiție "raportul de transformare este raportul supraunitar al tensiunilor
nominale ale transformatorului".

* Dacă
(2.2 a)
* Dacă
(2.2 b)
Deoarece transformatorul electric este o sursă pentru rețeaua alimentată, în conformitate cu
normele rețelelor energetice, tensiunea nominală din secundar trebuie sa fie cu 10% mai mare decât
tensiunea nominală a rețelei alimentate pentru a putea acoperi căderile de tensiune de pe rețea.
Pentru că transformatorul electric este un consumator pentru rețeaua de alimentare,
tensiunea nominală din primar trebuie să fie egală cu tensiunea nominala a rețelei.
Astfel numai una din tensiunile nominale ale transformatorului are o valoare standardizată și
anume tensiunea nominală a primarului.