O terapie cognitiv-comportamentală aplicată unei tulburări de anxietate socială

și unei fobii specifice, studiu de caz

Abstract

George, un student grec de 23 de ani, a fost trimis de un psihiatru pentru

tratament la un Centru de consiliere universitar din Atena. A fost diagnosticat
cu tulburare de anxietate socială și tip situațional de fobie specifică . Se
plâ ngea de atacuri de panică și de simptome severe de anxietate. Aceste
simptome au fost declanșate atunci câ nd se aflau în anumite situații sociale și,
de asemenea, câ nd că lă torim cu avionul, conduceau o mașină și vizitați clă diri
înalte sau locuri înalte. Simptomele lui îl fac să evite să se gă sească în astfel de
situații, pâ nă la punctul în care îi afectase viața de zi cu zi. George a fost
diagnosticat cu tulburare de anxietate socială și cu fobie specifică , de tip
situațional (în acest caz acrofobie) și a primit 20 de ședințe individuale de
terapie cognitiv-comportamentală . După terapie și urmă rirea care are loc la o
lună după tratament, George nu a mai îndeplinit criteriile pentru fobia socială
și simptomele care duceau la acrofobie au fost reduse. El a demonstrat
îmbună tă țiri în multe domenii, inclusiv conducerea unei mașini în și din Atena
și vizitarea clă dirilor înalte.

Cuvinte cheie: fobie socială , fobie specifică tip situațional, locuri înalte,

terapie cognitiv comportamentală

Introducere

Tulburarea de anxietate socială (SAD), cunoscută și sub denumirea de fobie

socială , este una dintre cele mai frecvente tulbură ri de anxietate. Fobia socială
poate fi descrisă ca o tulburare de anxietate caracterizată prin frică puternică ,
persistentă și evitarea situațiilor sociale. 1 , 2 Conform DSMIV 3 , persoana
experimentează o teamă semnificativă de a manifesta reacții jenante într-o
situație socială , de a fi evaluată negativ de că tre persoane cu care nu este
familiarizată și dorința de a evita să se regă sească în situațiile de care se
tem. 4 , 5 În plus, persoanele cu fobie socială generalizată au o mare suferință
într-o gamă largă de situații sociale. 6Lipsa unei definiții clare a fobiei sociale a
fost raportată de clinicieni și cercetă tori, deoarece caracteristicile fobiei
sociale se suprapun cu cele ale altor tulbură ri de anxietate, cum ar fi
tulburarea de panică specifică , agorafobia și timiditatea. 7
Conform ICD-10, 8 tulbură ri de anxietate fobică reprezintă un grup de
tulbură ri în care anxietatea este evocată doar, sau predominant, în anumite
situații bine definite care nu sunt periculoase în prezent. Ca rezultat, aceste
situații sunt în mod caracteristic evitate sau suportate cu groază . Preocuparea
pacientului se poate concentra pe simptome individuale precum palpitațiile
sau senzația de leșin și este adesea asociată cu frici secundare de a muri, de a
pierde controlul sau de a înnebuni. Contemplarea intră rii în situația fobică
generează de obicei anxietate anticipativă . Anxietatea fobică și depresia
coexistă adesea. Dacă sunt necesare două diagnostice, anxietatea fobică și
episod depresiv, sau doar unul, este determinat de evoluția în timp a celor
două afecțiuni și de considerente terapeutice la momentul consultă rii.

Prevalența fobiei sociale variază de la 0-20%, în funcție de diferențele dintre

criteriile de clasificare, cultură  9 , 10 și gen. 11-13 Se consideră că debutul
tulbură rii are loc între adolescența mijlocie și tâ rzie. 14Orientă rile NICE pentru
tulburarea de anxietate socială o descriu ca fiind una dintre cele mai comune
dintre tulbură rile de anxietate. Estimă rile prevalenței pe parcursul vieții
variază , dar conform unui studiu din SUA, 12% dintre adulții din SUA vor avea
tulbură ri de anxietate socială la un moment dat în viața lor, comparativ cu
estimă rile de aproximativ 6% pentru tulburarea de anxietate generalizată
(GAD), 5% pentru panică . tulburare, 7% pentru tulburarea de stres
posttraumatic (PTSD) și 2% pentru tulburarea obsesiv-compulsivă . Există un
grad semnificativ de comorbiditate între tulburarea de anxietate socială și alte
probleme de să nă tate mintală , în special depresia (19%), tulburarea de
consum de substanțe (17%), GAD (5%), tulburarea de panică (6%) și PTSD
( 3%). 15

Fobia socială este, de asemenea, dezvoltată și menținută prin mecanisme

complexe fiziologice, cognitive și comportamentale. Cauzele biologice ale
anxietă ții/fobiei sociale au fost raportate de unii cercetă tori, în timp ce alții
consideră inhibiția comportamentală  16 și efectele tră să turilor de
personalitate, cum ar fi nevrotismul și introversia 17 , ca mediatori între
factorii genetici și fobia socială .

În afară de factorul biologic, rolul cogniției în dobâ ndirea și menținerea

anxietă ții/fobiei sociale este foarte important. Principalul factor cognitiv este
teama de evaluare negativă . 18 Beck, Emery și Greenberg 19 au asociat
posibilitatea evaluă rii negative de că tre alții cu convingerile de inadecvare
socială generală , preocupă ri cu privire la vizibilitatea anxietă ții și preocuparea
pentru performanță sau excitare. 20

Fobia specifică de tip situațional, este descrisă ca o frică persistentă care este
excesivă sau nerezonabilă determinată de prezența sau anticiparea unui
anumit obiect sau situație, cum ar fi transportul public, tuneluri, poduri, lifturi,
zbor, conducere sau locuri închise. Acest subtip are o distribuție bimodală în
funcție de vâ rstă la debut, cu un vâ rf în copilă rie și un alt vâ rf la mijlocul anilor
20. 21

Expunerea la stimulul fobic provoacă aproape invariabil un ră spuns imediat

de anxietate, care poate lua forma unui atac de panică legat de situație sau
predispus la situație. Situația fobică este de obicei evitată sau este suportată
cu anxietate sau stres intens. Evitarea interferează adesea cu funcționarea
normală de rutină a persoanei, activită țile sociale sau relațiile. 21 Frica de
înă lțime, sau acrofobia, este unul dintre cele mai frecvente subtipuri de fobie
specifică asociată frecvent cu depresia și alte tulbură ri de anxietate. 22Este una
dintre cele mai ră spâ ndite fobii, care afectează probabil 1 din 20 de
adulți. Înă lțimile evocă adesea frică și în populația generală , iar acest lucru
sugerează că acrofobia ar putea reprezenta de fapt manifestarea
hipersensibilă a unei frici raționale cotidiene. 23

Din punct de vedere comportamental, situațiile de temut mențin în mod

negativ fobiile. S-a dovedit că tulbură rile de anxietate sunt tratate eficient
folosind terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și, prin urmare, înțeleg și
tratează mai eficient fobiile. Modelul CBT utilizat în cazul de față s-a bazat pe
modelul Clark și Wells 24 , care pune accent pe atenția auto-concentrată ,
deoarece anxietatea socială este asociată cu procesarea redusă a indicațiilor
sociale externe. Modelul acordă o atenție deosebită factorilor care împiedică
persoanele, care suferă de fobii sociale, să -și schimbe convingerile negative
despre pericolul inerent anumitor situații sociale.

Urmă torul caz este o bună reprezentare a acestui model.

Raport de caz

George, era un tâ nă r de 23 de ani, singur, student caucazian, în ultimul să u an

universitar și a fost îndrumat că tre un Centru de Consiliere Universitară din
Atena. Centrul oferă gratuit ședințe de tratament tuturor studenților
universitar care necesită sprijin psihologic.

George a fost diagnosticat cu tulburare de anxietate socială și cu fobie

specifică , tip situațional, adică . acrofobie. Tră ia singur în Atena, deoarece
pă rinții să i locuiesc într-o altă regiune a Greciei. Era un singur copil. Întrebat
despre copilă rie, el a spus că a fost fericit și nu a raportat niciun eveniment
traumatizant. El a descris o relație strâ nsă cu ambii pă rinți și, atunci câ nd a
fost întrebat, nu a raportat niciun istoric familial de tulbură ri psihiatrice sau
psihologice sau probleme legate de abuz de substanțe.

El s-a plâ ns de simptome severe de anxietate și fobii în ultimele șase luni. A

început să aibă palpitații severe ale inimii, înroșirea feței, teama de a leșina și
de a pierde controlul, atunci câ nd că lă torea cu avionul, câ nd traversa poduri
înalte în timp ce conducea sau câ nd se afla în clă diri înalte sau locuri înalte,
totuși nu a prezentat simptome de vertij. În plus, a raportat dureri
semnificative în piept și tensiune musculară în situații de teamă . Frica lui de a
experimenta aceste simptome s-a agravat și l-a determinat să evite aceste
situații care i-au îngreunat viața de zi cu zi. De asemenea, a experimentat
simptome similare câ nd a fost prezentat oamenilor sau câ nd a întâ lnit oameni
pentru prima dată . A mers în mod repetat la diverși medici de multe ori
pentru a exclude orice afecțiune medicală . George a declarat că nu a avut
niciun simptom de depresie,

La momentul admiterii, George era la examenele finale pe care dorea să le

termine cu succes și să -și continue studiile în stră ină tate. Din cauza stă rii sale,
a decis să nu aplice pentru o diplomă postuniversitară în Regatul Unit, ceea ce
și-a dorit mereu, și a început să caute cursuri postuniversitare alternative în
Grecia.

Evaluare și tratament

George a fost trimis de un psihiatru privat. Psihiatrul a folosit Mini

International Neuropsychiatric Interview, 25 care este un interviu structurat
bazat pe criteriile de diagnostic DSM-IV. George a îndeplinit criteriile pentru o
tulburare de anxietate socială . El a îndeplinit, de asemenea, criteriile pentru
fobia specifică cu simptome limitate, care era secundară fobiei sale
sociale. Psihiatrul i-a sugerat lui George, să -l ajute mai bine cu simptomele
actuale să ia inhibitori selectivi ai recaptă rii serotoninei (ISRS). Cu toate
acestea, George a refuzat să ia medicamente, iar psihiatrul l-a îndrumat că tre
Centrul de Consiliere. Pentru cazul specific am decis să oferim terapie
cognitiv-comportamentală individuală bazată pe modelul Clark și Wells
pentru tulburarea de anxietate socială , 24 așa cum se face referire în ghidurile
NICE. 26Pentru a ajuta mai bine conceptualizarea și tratamentul și, de
asemenea, pentru a monitoriza progresul să u, doi terapeuți au fost alocați lui
George și i-au fost administrate două mă suri de evaluare (STAI și SPAI),
înainte de cursul tratamentului, după terapie și la o lună de urmă rire. De
asemenea, a trebuit să completeze o scală de auto-monitorizare pe parcursul
celor 20 de să ptă mâ ni de tratament.
Măsuri de monitorizare a progresului
Inventarul de anxietate de stat-trăsătură

Inventarul de anxietate de stat-tră să tură (STAI), 27 instrumentul adecvat

pentru mă surarea anxietă ții la adulți, face diferența între anxietatea de stare ,
care reprezintă starea temporară și anxietatea de trăsătură , care este starea
generală . STAI include patruzeci de întrebă ri, cu o serie de patru ră spunsuri
posibile. În fiecare dintre cele două subscale, scorurile variază de la 20 la 80,
scorurile ridicate indicâ nd un nivel ridicat de anxietate. Scorurile mai mari
corespund unei anxietă ți mai mari.

Inventarul de fobie și anxietate socială

Inventarul de fobie și anxietate socială (SPAI) 28 este o mă sură de auto-

raportare de 45 de itemi care evaluează cogniția, simptomele fizice și
comportamentul de evitare/evadare în diferite situații. Include două subscale:
fobia socială și agorafobia. Un scor de diferență peste 60 indică o potențială
fobie, iar un scor de 80 maximizează această rată de identificare.

Scorurile lui George înainte de tratament au fost, SPAI:126, Anxietate de stat:

64 și Anxietate de tră să tură : 63. Scopul final în fiecare situație a fost
reducerea nivelului de anxietate al clientului.

Tehnicile cognitiv-comportamentale, cum ar fi auto-monitorizarea,

restructurarea cognitivă , relaxarea, reeducarea respirației și antrenamentul
pentru asertivitate au fost folosite pentru a reduce anxietatea și frica.

Tehnici de terapie cognitiv-comportamentală

Automonitorizare

Automonitorizarea se referă la observarea și înregistrarea sistematică a

propriilor comportamente sau experiențe de mai multe ori pe o perioadă de
timp. 29 Automonitorizarea poate fi folosită ca intervenție terapeutică ,
deoarece ajută pacientul să -și evalueze gâ ndurile, emoțiile și
comportamentele, să recunoască situațiile de temut și să gă sească soluții
adecvate. Kazdin 30 afirmă că auto-monitorizarea poate duce la schimbă ri
dramatice, în timp ce Korotitsch și Nelson-Gray 29 adaugă că , deși efectele
terapeutice ale auto-monitoriză rii pot fi mici, ele sunt mai degrabă
imediate. George a fost rugat să -și monitorizeze gâ ndurile, sentimentele și
comportamentele și să înregistreze orice schimbă ri.
George a trebuit să completeze o Scală de automonitorizare zilnică timp de 20
de să ptă mâ ni, mă surâ nd sentimentele de anxietate (0=fă ră anxietate pâ nă la
10= cea mai mare anxietate) și fobie (0=fă ră sentimente de fobie pâ nă la
10=cele mai multe sentimente de fobie), (figura 1).

Figura 1.

Scorul zilnic al scalei de automonitorizare.

Restructurarea cognitivă

Beck și Emery, 19 au identificat trei faze în restructurarea cognitivă : i)

identificarea gâ ndurilor disfuncționale ii) modificarea gâ ndurilor
disfuncționale și iii) asimilarea gâ ndurilor funcționale. În timpul restructură rii
cognitive, clientul începe să -și recunoască gâ ndurile și emoțiile automate sau
disfuncționale care derivă din aceste gâ nduri. De exemplu, unul dintre
gâ ndurile lui George a fost că : este periculos să conduci noaptea , ceea ce l-a
fă cut să se simtă foarte anxios și speriat. Cu toate acestea, un gâ nd adaptiv ar
putea fi că : uneori este periculos, dar și de multe ori nu, datorită faptului că
noaptea este mai puțin trafic pe străzi.. Prin urmare, pe parcursul sesiunilor a
fost învă țat cum să înlocuiască mai multe gâ nduri negative automate cu unele
adaptative. De asemenea, a ținut o înregistrare a gândirii disfuncționale timp
de 6 ședințe, despre care a discutat cu terapeutul să u în fiecare să ptă mâ nă .
Relaxare musculară

Tehnicile de relaxare au fost folosite pentru tratamentul simptomelor lui

George și mai precis pentru manifestă rile fiziologice de anxietate și panică . 31

George a fost antrenat în exerciții de respirație și relaxare musculară , bazate

pe tehnica lui Jacobson și i s-au oferit 8 ședințe de antrenament de relaxare,
pentru a stabili un sentiment de control asupra simptomelor sale
fizice. Clientul a învă țat să aplice exerciții scurte de relaxare musculară în
viața de zi cu zi și mai ales de fiecare dată câ nd a fost nevoit să facă față unei
situații incomode.

Antrenamentul asertivității

Antrenamentul pentru asertivitate poate fi o parte eficientă a tratamentului

pentru multe afecțiuni, cum ar fi depresia, anxietatea socială și problemele
rezultate din mâ nia neexprimată . Antrenamentul asertivită ții poate fi util și
pentru cei care doresc să -și îmbună tă țească abilită țile interpersonale și simțul
respectului de sine și se bazează pe ideea că asertivitatea nu este înnă scută , ci
este un comportament învă țat. Deși unii oameni pot pă rea a fi mai aserți în
mod natural decâ t alții, oricine poate învă ța să fie mai asertiv. În cazul specific,
terapeuții l-au ajutat pe George să descopere care situații interpersonale sunt
problematice pentru el și care comportamente necesită cea mai mare
atenție. În plus, a ajutat la identificarea convingerilor și a atitudinilor pe care
clientul le-ar fi putut dezvolta, care l-au determinat să devină prea
pasiv. Terapeutul a folosit exerciții de joc de rol ca parte a acestei evaluă ri.

Sesiuni clinice

George a finalizat 20 de ședințe individuale de terapie de 50 de minute care au

avut loc într-o perioadă de 5 luni. În prima ședință a fost analizată rațiunea
tratamentului cognitiv-comportamental și s-a acordat un accent deosebit pe
educarea pacientului asupra tulbură rii de anxietate socială și a fobiilor
specifice. S-a fă cut o introducere despre rolul pe care gâ ndurile automate îl
joacă în cognițiile noastre și l-a ajutat să recunoască gâ ndurile și sentimentele
negative automate. Un jurnal de auto-monitorizare al anxietă ții i-a fost dat
drept teme. De asemenea, s-a pus accent pe stabilirea unor bune relații și
colaboră ri în relația terapeutică . În timpul celei de-a doua sesiuni, George a
povestit evenimente de viață stresante și a raportat cazuri specifice în care
simptomele de anxietate au crescut. El a fost, de asemenea, învă țat cum să
identifice cele trei faze ale restructură rii cognitive și a primitînregistrarea
gândurilor disfuncționale ca teme. A treia sesiune s-a bazat pe învă țarea lui de
exerciții de respirație și relaxare musculară . Tehnicile de relaxare au fost
predate de un alt terapeut, cu expertiză în managementul stresului și tehnici
de relaxare. George a primit 8 astfel de sesiuni, fiecare cu o durată de 20 de
minute, în timp ce a exersat zilnic sesiunile acasă și a completat un formular
zilnic pentru monitorizarea progresului.

Sesiunile 4 pâ nă la 9 au fost dedicate modalită ților de a provoca gâ ndurile

disfuncționale prin recurgerea la ră spunsuri adaptative. La început am
încercat să recunoaștem gâ ndurile automate negative în anumite situații și să
înregistră m starea de spirit a lui George în acea situație. După ce am
recunoscut gâ ndurile, emoțiile și comportamentele negative ale lui George, am
lucrat la dovezile care susțin aceste gâ nduri.

Urmă toarele trei sesiuni (10-12) au fost dedicate pentru a-l învă ța abilită ți de
asertivitate pentru a învă ța să socializeze mai eficient cu oamenii. Am explorat
ce a însemnat pentru George asertivitatea, ce l-a împiedicat să fie asertiv și
care au fost diferențele dintre comportamentul asertiv, supus și agresiv, pe
care l-a gă sit cu adevă rat util și au fost inițiate exerciții de joc de rol pentru a
exercita aceste abilită ți.

Sesiunile 13-20 au fost dedicate identifică rii situațiilor care provoacă

anxietate care au fost clasificate ierarhic în funcție de gradul de anxietate pe
care l-au produs. Un exemplu este prezentat întabelul 1. Expunerea la situații
de temut a fost realizată înfruntâ nd in vivo fiecare nivel al ierarhiei și
exersâ nd treptat fiecare pas, pâ nă câ nd a fost suficient de încreză tor pentru a
trece la urmă torul.

Tabelul 1.
Ierarhia fricii pentru vizitarea clă dirilor înalte.
Nive Frică
l

1 Vizitați o clădire înaltă

2 Vizitați etajul al doilea al unei clădiri înalte cu un membru al familiei

3 Vizitați singur etajul al doilea al unei clădiri înalte

4 Vizitați etajul trei al unei clădiri înalte cu un membru al familiei

5 Vizitați singur etajul trei al unei clădiri înalte

Nive Frică
l

6 Stați la etajul trei al unei clădiri înalte cu un membru al familiei timp de 15

minute

7 Stai singur la etajul trei al unei clădiri înalte timp de 15 minute

În consecință , au fost de asemenea explorate situații precum conducerea,

traversarea podurilor etc.

În timpul ultimei sesiuni, George s-a referit la depă șirea experiențelor

provocatoare, cum ar fi întâ lnirea cu oameni noi, vizitarea prietenilor care
locuiesc în blocuri înalte și traversarea a două poduri înalte, în timp ce
conducea pentru a-și vizita pă rinții într-o altă parte a Greciei. El și-a provocat
în mod eficient cognițiile în toate situațiile relevante și a folosit exerciții de
relaxare musculară și de respirație pentru a controla sentimentele de
anxietate. Ultima sesiune a fost, de asemenea, dedicată discută rii despre
prevenirea recă derilor, modalită ți de a o evita și cum să depă șim eșecurile și
dificultă țile din trecut. În cele din urmă , am discutat despre cum ar putea
modifica și aplica abilită țile și tehnicile pe care le-a învă țat, în rutina lui
zilnică .

Scorurile post-tratament ale STAI și SPAI obținute de George la terminare au

indicat o îmbună tă țire. Scorul Fobiei sociale a scă zut la 100, scorul Stare de
anxietate a fost 41 și scorul Tră să turi a fost 42.

În timpul ședinței de urmă rire, o lună mai tâ rziu, George a vorbit despre
îmbună tă țirea sa, a menționat că progresul să u a continuat și că nu a
experimentat niciunul dintre simptomele adverse din trecut, în timp ce
conducea, vizita clă dirile înalte/poduri și cunoștea oameni noi. A continuat
exercițiile de relaxare și restructurare cognitivă . Au fost administrate din nou
scalele STAI & SPAI. Evaluarea a evidențiat menținerea câ știgurilor în ceea ce
privește reducerea simptomelor de anxietate și frică cu scorul de anxietate de
stat: 38, scorul de anxietate de tră să tură : 39 și scorul SPAI: 77 (Figura 2).
Figura 2.

Scoruri STAI și SPAI.

Mergi la:

Discuţie

Implicații ale tratamentului

În cazul de față , George a participat la 20 de ședințe individuale de TCC,

pentru a-și reduce nivelul de anxietate și fobii și pentru a învă ța cum să -și
monitorizeze progresul în viața de zi cu zi. Nivelurile sale de anxietate au fost
reduse în situații sociale și, de asemenea, a reușit să -și depă șească frica de
înă lțime în situații specifice provocatoare. Progresul să u a fost inevitabil, ceea
ce a fost confirmat de scorurile de anxietate ale STAI și SPAI. Sesiunea de
urmă rire care a avut loc o lună mai tâ rziu, a ară tat că progresul să u a fost
susținut. Scala de automonitorizare zilnică pe parcursul perioadei de 20 de
să ptă mâ ni a ară tat o reducere treptată a sentimentelor de auto-monitorizare
de anxietate și fobii (figura 1).

Cu toate acestea, deși ne-am bazat modelul CBT pe modelul Clark și Wells
pentru anxietatea socială , am avut anumite variații față de modelul
original. De exemplu, modelul Clark și Wells sugerează că terapia individuală
pentru tulburarea de anxietate socială ar trebui să conțină pâ nă la 14 ședințe
cu o durată de 90 de minute timp de aproximativ 4 luni. În studiul nostru de
caz, durata fiecă rei ședințe a durat 50 de minute și am oferit clientului nostru
20 de ședințe de terapie individuală pe o perioadă de 5 luni, încercâ nd astfel
să personaliză m nevoile și cerințele clientului nostru pentru tratament.

S-a dezvoltat un raport bun cu George și asta a ajutat întregul proces de

tratament. Lucrâ nd la o listă de ierarhii de temut în combinație cu abilită țile
de antrenament de relaxare, George a putut să -și manifeste anxietatea de nivel
înalt vizitâ nd clă diri înalte, traversâ nd poduri înalte etc. Mai mult, faptul că
George a învă țat să -și identifice gâ ndurile automate, l-a ajutat să -și reducă
sentimente neplă cute prin alternarea gâ ndurilor sale. Exercițiile de joc de rol
pentru a dobâ ndi abilită ți de antrenament a asertivită ții l-au ajutat în relația
cu întâ lnirea cu oameni noi. De asemenea, merită menționat că George a fost
motivat și și-a finalizat temele CBT în fiecare să ptă mâ nă , lucru care a ajutat
rezultatul terapeutic.

Mergi la:

Concluzii: recomandări pentru clinicieni și studenți

Terapia cognitiv-comportamentală este foarte eficientă în tratarea

anxietă ții. Este o intervenție structurată care urmează un cadru general care
se modifică pentru fiecare individ. Pentru tratamentul cu succes al fobiei
sociale, terapia cognitiv-comportamentală trebuie să fie amă nunțită și
cuprinză toare. Uneori este necesar să folosim combinații de tehnici, cum ar fi
în acest caz, am folosit tehnici tradiționale CBT în combinație cu
antrenamentul abilită ților de asertivitate. Colaborarea cu alți specialiști este,
de asemenea, recomandată pentru rezultate finale, deoarece în acest caz au
fost implicați doi terapeuți, un terapeut principal și un specialist în tehnici de
management al stresului. Terapeutul cognitiv-comportamental este important
să adapteze ședința, în funcție de nevoile clientului să u, de exemplu în cazul
lui George am folosit tehnici bazate pe expunere și deși centrul de Consiliere
oferă maxim 6 ședințe terapeutice, în cazul lui George am decis 20 de ședințe,
pentru a acomoda pe deplin problema lui. De asemenea, este foarte important
ca terapeutul să explice rațiunea din spatele fiecă rei ședințe de TCC și să ajute
pacientul să înțeleagă agenda fiecă rei ședințe pâ nă la punctul în care se simte
confortabil să -și stabilească propria agendă în timpul ședinței. Cu toate
acestea, în ciuda eforturilor terapeutului, pacientul ezită adesea să
îndeplinească temele de zi cu zi, întâ rziind astfel uneori progresul
terapeutic. Prin urmare, relația bună stabilită cu pacientul se va adă uga
aproape sigur mult la aderența acestuia în timpul tratamentului. pentru a se
adapta pe deplin la problema lui. De asemenea, este foarte important ca
terapeutul să explice rațiunea din spatele fiecă rei ședințe de TCC și să ajute
pacientul să înțeleagă agenda fiecă rei ședințe pâ nă la punctul în care se simte
confortabil să -și stabilească propria agendă în timpul ședinței. Cu toate
acestea, în ciuda eforturilor terapeutului, pacientul ezită adesea să
îndeplinească temele de zi cu zi, întâ rziind astfel uneori progresul
terapeutic. Prin urmare, relația bună stabilită cu pacientul se va adă uga
aproape sigur mult la aderența acestuia în timpul tratamentului. pentru a se
adapta pe deplin la problema lui. De asemenea, este foarte important ca
terapeutul să explice rațiunea din spatele fiecă rei ședințe de TCC și să ajute
pacientul să înțeleagă agenda fiecă rei ședințe pâ nă la punctul în care se simte
confortabil să -și stabilească propria agendă în timpul ședinței. Cu toate
acestea, în ciuda eforturilor terapeutului, pacientul ezită adesea să
îndeplinească temele de zi cu zi, întâ rziind astfel uneori progresul
terapeutic. Prin urmare, relația bună stabilită cu pacientul se va adă uga
aproape sigur mult la aderența acestuia în timpul tratamentului. în ciuda
eforturilor terapeutului, pacientul ezită adesea să -și îndeplinească temele de
zi cu zi, întâ rziind astfel uneori progresul terapeutic. Prin urmare, relația bună
stabilită cu pacientul se va adă uga aproape sigur mult la aderența acestuia în
timpul tratamentului. în ciuda eforturilor terapeutului, pacientul ezită adesea
să -și îndeplinească temele de zi cu zi, întâ rziind astfel uneori progresul
terapeutic. Prin urmare, relația bună stabilită cu pacientul se va adă uga
aproape sigur mult la aderența acestuia în timpul tratamentului.

Relația terapeut-client, joacă un rol fundamental în procesul de terapie. Este

important ca clientul să aibă încredere în terapeut și să se simtă confortabil în
contextul terapiei. Crearea unui mediu sigur și empatic este importantă încă
de la prima ședință de terapie. În plus, deoarece CBT este directă , este
necesară o alianță terapeutică puternică pentru a permite clientului să se
simtă în siguranță implicâ ndu-se în acest tip de terapie. De asemenea, este
important de menționat că terapeuții trebuie să se refere la ghidurile și
recomandă rile larg acceptate pentru tratarea tulbură rilor de anxietate socială
și a fobiilor specifice, de la institute naționale larg acceptate, cum ar fi
Institutul Național pentru Excelență în Să nă tate și Îngrijire, care acoperă atâ t
abordă ri farmaceutice, câ t și psihoterapeutice. . Cu toate acestea, uneori este
necesar să se personalizeze terapie în jurul nevoilor clientului, deoarece
fiecare caz trebuie privit individual . Sunt prea multe manuale despre TCC și
există pericolul ca terapeutul să lucreze într-un astfel de program care poate
pierde creativitatea, gâ ndirea individuală , imaginația și contactul cu
clientul. Rolul crucial al orică rei intervenții terapeutice, nu este doar acela de
a ajuta oamenii să dobâ ndească tehnicile, ci să se simtă confortabil să le aplice
zilnic în situațiile în care simt disconfort.