COOPERAREA CIVIL – MILITARĂ (CIMIC)

ÎN SPRIJINUL PĂCII

Gheorghe ALEXANDRU
Masterand, Serviciul Român de Informaţii – Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”
Şoseaua Odăi nr. 20, Sector 1, Bucureşti

Abstract
The civil-military cooperation (CIMIC) represents a relatively new concept in the military culture. Although the
activity itself is not a new phenomenon, it has acquired new connotations, especially after 1990, being an important subject in
NATO’s area of concern. This importance comes from the need that the military forces should cooperate and offer their support
to the central and local authorities, but also for the civilians. Therefore, as an active component of a military mission, the
CIMIC activity is generally designed to facilitate the interaction between the commanders of the military operations’ theatres
and the civil society. Particularly, this activity is designed to assure the success of a military mission in an extremely
heterogeneous civil environment.
CIMIC represents therefore a NATO concept, generally used during peace supporting operations, enjoying the support
of the governments, the NGOs, the international organisations and the armed forces. Still, the CIMIC can’t be regarded only as
a contemporary type of military activity, as the idea of the cooperation between the civil and the military authorities during this
type of operations is not new.
The CIMIC missions can sometimes be confused with public relations activities. The confusion is made simply
because both the public relations and the CIMIC represent the relationship between the military commander and the civil
society. The difference is that the public relation officer maintains a constant contact with the media accredited, while the
CIMIC officer assures the communication with any civil actor in the operation theatre, but only during the deployment of
military operations.
The diplomacy, the capability of communicating in a foreign language of international communication, all these
represent the strengths of the CIMIC officer. Also, being a good CIMIC officer means having vocation, putting emphasis on the
human quality, on the ability to communicate, in order to be able to solve a delicate situation.
The Romanian CIMIC concept involves the deployment of two activity types. First, there are activities which support
the military actions, carried out by the civilian institutions and by the population, during the military actions, by establishing
their concept of action, but also their coordination framework.
Another type of activities is represented by those deployed as a support for the central (local) administration or for the
population, in order to establish the constitutional order after the end of the hostilities, for the normalisation of the situation in
the conflict areas or for the removal of the effects of natural or industrial disasters.
According to the objectives of the National Security Strategy, of the Romanian Military Strategy and the international
obligations, the major objectives of the CIMIC are to establish and to maintain the relations between the civil society and the
military structures, as well as the creation and the deployment of the CIMIC forces, in order to support the CIMIC missions.
Last but not least, the fulfilment of the CIMIC missions abroad is important too, as a support for the crisis response
operations coordinated by the NATO, the United Nations, the European Union or the OSCE, but also as an important point in
the field of the collective defence.
To sum up, I can say that CIMIC offers undoubtedly the best mechanisms in order to achieve the link between military
and civil activities in various areas of operations. The civil-military cooperation is thus vital for the success of every single
mission and represents therefore the responsibility of the military command.

1
I. Dezvoltarea conceptului
Cooperarea dintre civili şi militari este un concept relativ nou în cultura militară. Deşi activitatea în sine nu
este un fenomen nou, ea a dobândit noi conotaţii, în special după anul 1990. Aceasta ocupă un loc important în
sfera de preocupări a NATO, decurgând din necesitatea ca forţele armate să coopereze şi să ofere sprijin
autorităţilor centrale (locale) şi populaţiei civile în zone de conflict armat sau în situaţii de producere a unor
calamităţi naturale sau dezastre. Prin urmare, ca o componentă activă a unei misiuni militare, activitatea CIMIC este
destinată înlesnirii interacţiunii dintre comandanţii forţelor din teatrele de operaţiuni militare şi societatea civilă, în
general, iar în particular, pentru asigurarea succesului misiunii militare într-un mediu civil extrem de eterogen.
Astfel, relaţiile de colaborare şi sprijin reciproc, existente sau care se stabilesc între instituţia militară, autorităţile
centrale (locale), organizaţiile internaţionale, non-guvernamentale şi populaţia civilă, au ca scop final îndeplinirea
obiectivelor tuturor părţilor implicate.
CIMIC este un concept NATO, folosit, de regulă, pe timpul operaţiilor de sprijin al păcii, care a dobândit
popularitate în decursul ultimilor ani. Guvernele, organizaţiile non-guvernamentale, organizaţiile internaţionale şi
forţele armate colaborează pe timpul operaţiilor pentru a construi noi societăţi stabile sau pentru a oferi ajutor în
timpul situaţiilor de criză (de urgenţă civilă). CIMIC-ul nu poate fi considerat ca fiind doar o formă contemporan de
activitate militară, întrucât ideea cooperării între autorităţile militare şi cele civile în acest gen de operaţii nu este
nouă.
Trebuie să menţionam că, iniţial, a apărut sintagma de „afaceri civile” (civil affairs) încă din timpul celui
de-al Doilea Război Mondial, atunci când trupele americane erau prezente în aproape toate teatrele de operaţii, fiind
în contact cu probleme multiple, generate de interferenţa cu populaţiile civile autohtone şi cu multitudinea de culturi
pe care le reprezentau. Imediat după încheierea marii conflagraţii mondiale, conceptul a fost revizuit şi îmbunătăţit,
iar primul proiect „civil affairs” 1 de anvergură a fost Planul Marshall, ale cărui rezultate remarcabile se manifestă şi
astăzi.
Conceptul CIMIC a luat fiinţă de-a lungul perioadei Războiului Rece şi a început să prindă contur abia după
căderea Cortinei de Fier şi implicarea unor forţe multinaţionale masive în teatrele de operaţii, în special după
lecţiile învăţate din războiul din Golf, de la începutul anilor ’90. Odată cu sfârşitul Războiului Rece şi cu iniţierea
unor noi tipuri de operaţii militare, statele europene au început să-şi dezvolte structurile operaţionale CIMIC, iar
maniera de înţelegere a conceptului CIMIC de către majoritatea statelor europene este în concordanţă cu „Doctrina
CIMIC a NATO”.
În accepţiunea NATO, CIMIC-ul reprezintă „coordonarea şi cooperarea în sprijinul misiunii între
comandantul forţei şi populaţia civilă, incluzând autorităţile naţionale şi locale, precum şi organizaţiile şi agenţiile
internaţionale, naţionale şi non-guvernamentale”. Există, de asemenea, o definiţie propusă de Organizaţia Naţiunilor
Unite, care conferă conceptului o perspectivă mai largă, definind CIMIC-ul ca „relaţie de sprijin reciproc,
planificare integrată şi schimb constant de informaţii, necesar la toate nivelurile, între forţele militare şi organizaţiile
sau agenţiile umanitare, care acţionează pentru îndeplinirea unui scop comun ca răspuns la o situaţie de urgenţă
umanitară”. În ceea ce priveşte definiţia propusă de către Uniunea Europeană, CIMIC-ul se prezintă ca înglobând
„sarcini sau activităţi specifice, desfăşurate de forţele UE, izolat sau în parteneriat cu una sau mai multe organisme
civile, întotdeauna în sprijinul misiunii comandantului”.
Astfel, între CIMIC şi afacerile civile nu sunt, practic, diferenţe prea mari, în fond, obiectul activităţii, fiind
acelaşi. Sintagma „afaceri civile” este folosită de către armata SUA, însă structurile care execută activităţi de
„afaceri civile” fac parte din categoria forţelor care desfăşoară operaţii speciale.
Treptat atât conceptul, cât şi activităţile CIMIC, au dobândit şi dobândesc noi valenţe, devenind parte a
activităţilor militare (putem spune chiar domeniu distinct al acestora) şi implicit parte a operaţiilor în sprijinul păcii,
incluzând sprijinul acordat de către forţele militare guvernelor sau autorităţilor locale din zona sau teatrul de operaţii.
Operaţiile militare se desfăşoară, în prezent, într-un context politic şi militar mai amplu, în care influenţele (de la
cele fizice şi economice până la cele sociale) pot declanşa o criză sau pot apărea ca rezultat al unor conflicte în
regiuni în care acestea nu au existat anterior.

1
Joint Publication 1-02, DoD Dictionary of Military and Associated Terms, 12 April 2001 (As Amended Through 16 October 2006),
p. 193;

2
1.1. Caracteristicile CIMIC
O caracteristică esenţială a activităţilor CIMIC este aceea de „neimplicare politică”. Militarii şi specialiştii
CIMIC funcţionali, sunt folosiţi în acordarea sprijinului pentru refacerea economiei şi a infrastructurii civile.
O altă caracteristică a CIMIC-ului constă în cooperarea cu o mare varietate de organizaţii non-
guvernamentale sau internaţionale, care sunt implicate activ în zona de operaţii. Uneori, cooperarea dintre forţa
militară şi organizaţiile non-guvernamentale poate fi dificilă, întrucât, în general, acestea din urmă au un anumit
„avantaj operaţional”, mai ales în situaţii de asistenţă umanitară. Aşadar, există un „mit”, creat în jurul eficienţei lor,
constând în ideea că acestea se vor afla în zona de operaţii cel mai probabil înaintea începerii operaţiilor şi că vor
rămâne acolo şi după încetarea activităţilor militare.
Pe durata operaţiilor de asistenţă umanitară apar multe situaţii în care civilii şi militarii depind unii de alţii,
sprijinindu-se în realizarea scopului propus, ambele părţi fiind decise să coopereze atâta timp cât cooperarea lor
serveşte intereselor ambelor părţi.
Din perspectivă civilă, cooperarea cu militarii este deosebit de utilă în primele faze ale operaţiilor. Aşadar,
cooperarea civili – militari va beneficia de prezenţa oportună a misiunii militare, care dispune de mijloace şi
experienţă care vin să le suplimenteze pe cele existente.

1.2. Misiunile CIMIC

Misiunile CIMIC se confundă uneori cu activităţile de relaţii publice. Confuzia este făcută din simplul
motiv că atât relaţiile publice, cât şi CIMIC-ul reprezintă legătura dintre comandantul militar şi societatea civilă 2 .
Diferenţa este că ofiţerul de relaţii publice menţine o legătură permanentă cu mass-media acreditată, aceeaşi
indiferent de situaţie (pace sau criză), în timp ce ofiţerul CIMIC asigură comunicarea cu orice actor de factură civilă
care se găseşte în teatrul de operaţii, exclusiv pe timpul desfăşurării unei operaţii militare.
Ofiţerul CIMIC are rolul de a-l consilia şi sprijini pe comandant cu scopul de a-i oferi acestuia datele
necesare pentru a lua cea mai bună hotărâre, astfel încât populaţia civilă să nu fie afectată, iar acţiunile acesteia sau
ale reprezentanţilor săi – organizaţii, guverne, autorităţi locale sau centrale – să nu împiedice îndeplinirea misiunii.
Ofiţerul CIMIC trebuie să fie deschis către lume, să nu aibă prejudecăţi, să nu desconsidere femeile majoritare în
organizaţiile non-guvernamentale cu care lucrează şi să respecte credinţa celor cu care relaţionează. Nu mai este un
secret pentru nimeni că în topul principalelor misiuni ale militarilor români din Irak, alături de asigurarea securităţii
şi stabilităţii ţării, se regăsesc cele umanitare şi de reconstrucţie. În angrenajul complex al cooperării cu structurile şi
autorităţile civile locale, al acordării de sprijin populaţiei, locul şi rolul ofiţerului CIMIC devine precumpănitor.
Cuvântul, diplomaţia, puterea de convingere, capabilitatea de comunicare într-o limbă străină de circulaţie
internaţională sunt atuurile ofiţerului CIMIC, iar fără acestea şansele de succes sunt nule. Totodată, ca să fii un bun
ofiţer CIMIC, trebuie să ai vocaţie, să pui accentul pe calitatea umană, pe capacitatea de comunicare, de a ieşi, prin
puterea cuvântului, dintr-o situaţie delicată. În activitatea ofiţerului CIMIC, violenţa nu are loc, fiind rezultatul
intensei pregătiri a acestuia.
Pregătirea ofiţerului CIMIC trebuie să înglobeze atât elementele specifice CIMIC în cadrul NATO 3 , cât şi
specificul afacerilor civile. Prima parte din pregătire se desfăşoară în unitate, în cadrul compartimentului unde
acesta foloseşte baza materială existentă în acest sens, urmând ca partea finală a pregătirii să o facă în comun cu
detaşamentul din care face parte şi cu care va executa misiunea. Ofiţerul CIMIC trebuie să acorde mult timp
studiului problemelor de comunicare, în special limbilor străine, religiei şi lucrului cu calculatorul, ceea ce în
practică înseamnă multe ore de specialitate, pentru a putea acumula cunoştinţele necesare cerinţelor din teatrul de
operaţii şi pentru a avea capabilitatea de a trece de bariera de limbă, de cultură şi religie, fără de care nu îşi poate
îndeplini misiunea.
Realizarea unui sistem propriu de pregătire a personalului CIMIC este de asemenea necesară în vederea
stabilirii şi menţinerii unei capabilităţi eficiente în domeniu.
Ca parte componentă a operaţiilor militare, cooperarea civili – militari este integrată în sistemul general de
bază de pregătire şi instruire pentru toate categoriile de personal 4 .

2
Observatorul militar, nr. 10 (12 - 18 martie 2008), material disponibil on-line la adresa www.presamil.ro;
3
NATO Basic Texts, Comprehensive Political Guidance, Endorsed by NATO Heads of State and Government on 29
November 2006, Riga, Latvia, material disponibil on-line la adresa www.nato.int/docu/basictxt/b061129e.htm;
4
IDEM;
3
 În vederea pregătirii personalului CIMIC, au fost stabilite tipurile de cursuri corespunzătoare. Pentru
menţinerea unei capacitaţi CIMIC eficiente, este necesară pregătirea continuă în domeniu. Aceasta se realizează
prin următoarele metode 5 :
a) participarea la grupuri de lucru;
b) participarea la conferinţe şi seminarii;
c) studierea publicaţiilor de specialitate;
d) participarea la exerciţii de pregătire;
e) stagii de pregătire.

1.3. Provincial Reconstruction Team (PRT). Ce reprezintă de fapt această echipă?

PRT este o structură civilă foarte complexă şi completă, din toate punctele de vedere, plecând de la
întreţinere şi mentenanţă, până la armamente, guri de foc sau elicoptere. Personalul încadrat în echipele de
reconstrucţie are ca obiectiv descoperirea şi introducerea de potenţiali sponsori, cum ar fi organizaţiile
internaţionale, cele guvernamentale sau non-guvernamentale, sponsori privaţi, pentru a executa proiecte de
reconstrucţie a infrastructurii regiunii respective. Din cadrul acestei echipe face parte şi maiorul român Cristian
Codreanu, un ofiţer CIMIC experimentat, fiind solicitat des la elaborarea proiectelor de reconstrucţie. În prezent,
acestea se derulează îndeosebi în Irak 6 .
Realizarea unui proiect de reconstrucţie implică, în primul rând, perfectarea unor întâlniri a căror
periodicitate este stabilită matematic şi unde se iau în discuţie necesităţile
şi priorităţile zonei. După ce se identifică oportunităţile economice, se face o analiză a necesităţilor pentru
identificarea nevoilor social – economice, se întocmeşte documentaţia necesară, se alege un „contractor”, în termeni
mai largi un agent economic, se încheie contractul, se monitorizează lucrarea, după care urmează recepţia finală a
acesteia şi predarea către autorităţile locale irakiene.

II. Concepţia armatei României privind cooperarea civili – militari

Conceptul CIMIC românesc presupune desfăşurarea a două tipuri de activităţi. În primul rând, este vorba
despre activităţi în sprijinul acţiunilor militare, desfăşurate cu ajutorul instituţiilor civile şi al populaţiei, pe timpul
pregătirii şi desfăşurării acţiunilor militare, prin stabilirea concepţiei de acţiune şi a cadrului coordonării acestora.
Un alt gen de activităţi îl constituie cele desfăşurate în sprijinul administraţiei centrale (locale) sau al populaţiei,
desfăşurate pentru restabilirea ordinii constituţionale după încetarea ostilităţilor, în scopul normalizării situaţiei în
zonele de conflict sau pentru înlăturarea efectelor produse în urma dezastrelor naturale sau industriale.
Realizarea cooperării civili – militari este condiţionată de mai mulţi factori. În primul rând, acţiunile CIMIC
trebuie să fie parte integrantă a Planului de operaţii al Comandamentului şi trebuie să fie desfăşurate pentru sprijinul
îndeplinirii misiunilor sale. Personalul CIMIC trebuie sa fie de asemenea integrat complet în cadrul
comandamentelor şi să aibă o viziune completă asupra zonei de operaţii. Activitatea organizaţiilor guvernamentale,
non-guvernamentale, internaţionale şi private de voluntari trebuie susţinută în egală măsură, în limitele resurselor
disponibile, fără a se compromite misiunea.
Scopul cooperării civili – militari îl reprezintă stabilirea unor relaţii eficiente 7 , atât cu o gamă largă de
organizaţii civile, cât şi cu populaţia şi autorităţile locale, esenţiale în soluţionarea conflictelor. Misiunile de bază
ale activităţii CIMIC româneşti includ astfel „legătura între civili şi militari, sprijinul mediului civil şi sprijinul
acordat forţelor militare”.
Legătura civili – militari asigură sprijinul procesului de planificare şi conducere a operaţiilor militare.
Stabilirea acestei legături, încă de la începutul procesului de planificare şi menţinerea ei pe timpul desfăşurării
operaţiilor va contribui la succesul acestora 8 . Legătura forţelor militare cu autorităţile şi organizaţiile
guvernamentale, non-guvernamentale, internaţionale şi private de voluntari este susţinută, printre altele, şi de o
politică de informare publică adecvată ca parte a strategiei operaţiei de informare (INFOPS). Aceasta presupune
evidenţierea realizărilor şi progreselor şi va duce la obţinerea sprijinului din partea populaţiei, autorităţilor centrale
(locale) şi organizaţiilor guvernamentale, non-guvernamentale, internaţionale şi private de voluntari.

5
IDEM;
6
Sursa: http://www.presamil.ro/OM/2004/07/pag%2024.htm;
7
Sursa: www.globalsecurity.org/military/ops/saso.html;
8
IDEM;
4
 Pentru „sprijinul mediului civil” se desfăşoară o gamă largă de activităţi. Astfel, sprijinul acordat mediului
civil se va realiza întotdeauna în conformitate cu misiunile forţelor militare. Acest sprijin ar putea implica o
cantitate mare de resurse militare, informaţii, personal, materiale, facilitaţi de comunicaţii, precum şi expertiză
specială. Sprijinul mediului civil se va desfăşura numai acolo şi numai atunci când este solicitat, pentru crearea, în
principal, a condiţiilor necesare executării misiunii de către forţele militare (numai dacă autorităţile şi agenţiile
civile nu pot să-şi îndeplinească sarcinile). În ceea ce priveşte deciziile privind profunzimea, durata şi amploarea
acestui sprijin, acestea trebuie luate la cel mai înalt nivel, ţinându-se cont de factorii politici, militari şi civili.
„Sprijinul acordat forţelor militare” presupune ca, în funcţie de circumstanţe, comandanţii militari să poată
solicita şi folosi sprijinul mediului civil în zona lor de operaţii. În unele situaţii, pentru îndeplinirea obiectivelor,
forţele militare pot fi parţial dependente de resursele şi informaţiile civile. Comandanţii vor urmări să obţină cât mai
mult sprijin civil pentru desfăşurarea operaţiilor.

2.1. Obiectivele CIMIC româneşti. Concepţia operaţiilor CIMIC româneşti

În conformitate cu obiectivele Strategiei de securitate naţională, ale Strategiei militare a României şi
obligaţiile internaţionale, obiectivele majore ale CIMIC-ului românesc sunt de stabilire şi menţinere a relaţiilor între
societatea civilă şi structurile militare, precum şi de creare şi dislocare a forţelor CIMIC pentru sprijinul misiunilor
CIMIC destinate. Îndeplinirea misiunilor CIMIC în afara graniţelor ţării în sprijinul operaţiilor de răspuns la crize
sub mandate NATO, ONU, UE, OSCE şi în cadrul apărării colective, precum şi îndeplinirea misiunilor CIMIC pe
teritoriul naţional în timp de pace, în situaţii de criză şi de război sunt de asemenea importante.
Concepţia operaţiilor CIMIC româneşti, pe teritoriul naţional sau în afara graniţelor ţării, este în
conformitate cu obiectivele CIMIC româneşti şi cu principiile generale CIMIC definite în Doctrina CIMIC NATO 9 .
Pe lângă aceste principii, trebuie luaţi în considerare alţi factori. Aceştia se referă în primul rând la activităţile
CIMIC ca parte integranta a operaţiilor militare. Aceştia reprezintă responsabilitatea comenzii şi constituie parte
integrantă a misiunii fiecărui militar, iar elementele de stat major şi forţele CIMIC sunt mijloacele de bază pentru
îndeplinirea misiunilor CIMIC. La fel de importante sunt şi activităţile CIMIC care se desfăşoară cu intenţia
asigurării succesului global al mandatului, prin menţinerea cooperării depline între comandanţi, populaţia şi
instituţiile civile din zona lor de responsabilitate. Această cooperare este esenţială pentru a crea condiţii civil –
militare, care să ofere comandanţilor cele mai bune avantaje, posibile, morale, materiale şi tactice.

2.2. Baza legală pentru fundamentarea CIMIC în Armata României

Toate activităţile CIMIC româneşti se desfăşoară în conformitate cu reglementările legilor internaţionale şi
naţionale. Acestea includ normele internaţionale, legile războiului şi dreptul umanitar internaţional, acordurile
internaţionale, mandatele şi rezoluţiile, regulile de angajare şi codurile de conduită specifice fiecărei situaţii, precum
şi legile naţionale româneşti şi regulamentele militare.
În timp de pace, activităţile CIMIC contribuie la realizarea şi dezvoltarea cadrului de cooperare între
instituţia militară, autorităţile centrale şi locale şi populaţia civilă. Principalele misiuni în timp de pace sunt:
a) pregătirea forţelor şi mijloacelor pentru participare la misiuni;
b) pregătirea personalului prin cursuri şi participare la exerciţii;
c) participarea la înlăturarea efectelor produse în urma dezastrelor naturale;
d) sprijinirea acţiunilor antiteroriste (întocmirea studiilor de regiune şi a evaluărilor);
e) sprijinirea acţiunilor de informare (INFO OPS);
f) participarea la activităţi specifice privind sprijinul naţiunii gazdă.
În situaţii de criză (pe teritoriul naţional sau în afara graniţelor ţării) misiunile CIMIC constau în
planificarea, coordonarea şi executarea activităţilor pentru a facilita acţiunile specifice managementului crizei.
Misiunile CIMIC pe timpul situaţiilor de criză cuprind:
a) controlul populaţiei şi resurselor (în misiuni în afara graniţelor ţării);
b) participarea la coordonarea în vederea înlăturării efectelor produse în urma dezastrelor naturale sau
industriale;
c) acordarea de sprijin (asistenţă) autorităţilor civile;
d) participarea în cadrul operaţiilor de sprijin al păcii;
e) sprijinirea acţiunilor antiteroriste;

9
Sursa: Stability and Support Operations (SASO), www.globalsecurity.org/military/ops/saso.html;
5
 f) sprijinirea acţiunilor de informare (INFO OPS);
g) participarea la activităţi specifice privind sprijinul naţiunii gazdă.
În timp de război, pentru apărarea naţională sau participarea la apărarea colectivă, misiunile CIMIC se
concretizează în:
a) sprijinul operaţiilor în cadrul războiului de apărare naţională;
b) sprijinul activităţilor privind protecţia civilă;
c) controlul populaţiei şi resurselor;
d) sprijinul operaţiilor pe timpul participării la apărarea colectivă;
e) sprijinirea acţiunilor antiteroriste;
f) sprijinirea acţiunilor de informare (INFO OPS);
g) participarea la activităţi specifice privind sprijinul naţiunii gazdă.

III. Concluzii
În concluzie, se poate afirma că, fără îndoială, CIMIC oferă cele mai bune mecanisme pentru realizarea
legăturii între activităţile militare şi civile în diferite zone de operaţii. Cooperarea civili – militari este astfel vitală
pentru obţinerea succesului în orice misiune şi reprezintă responsabilitatea comenzii.
CIMIC este astfel parte componentă a responsabilităţilor fiecărui militar, cerând o doctrina clară, care să fie
transparentă, uşor de înţeles atât pentru personalul militar cât şi pentru personalul civil.
CIMIC presupune în egală măsură realizarea pregătirii şi instruirii din acest punct de vedere pentru întregul
personal militar. Cooperarea civili-militari reprezintă deci o dimensiune a operaţiilor în care politica se derulează la
nivel strategic, iar implementarea acesteia se face la nivelurile operativ şi tactic şi este în responsabilitatea
comandantului, care va asigura corelarea acţiunilor militare cu cerinţele autorităţilor militare şi civile abilitate cu
materializarea politicii de apărare.

6
Bibliografie

Literatura de specialitate:
1. Joint Publication 1-02, DoD Dictionary of Military and Associated Terms, 12 April 2001 (As Amended Through 16
October 2006);
2. Pascu Furnică, Mediul european de securitate: coordonare, cooperare, competiţie, în revista Impact Strategic, nr.
4(21)/2006;
3. Ministerul Apărării Naţionale, Strategia de transformare a Armatei României, Bucureşti, 2005.

Surse on-line:
1. Carta Naţiunilor Unite, Capitol VII: Acţiunea în caz de ameninţări împotriva păcii, de încălcări ale păcii şi de acte
de agresiune, Articolul 51, www.dadalos.org/uno-rom/un-charta.html;
2. NATO Basic Texts, Comprehensive Political Guidance, Endorsed by NATO Heads of State and Government on 29
November 2006, Riga, Latvia, www.nato.int/docu/basictxt/b061129e.htm;
3. Stability and Support Operations (SASO), www.globalsecurity.org/military/ops/saso.html;
4. http://www.presamil.ro/OM/2004/07/pag%2024.htm;
5. www.legionetrangere.fr/leg/default_zone/fr/html/framesfr.html;
6. www.globalsecurity.org/military/ops/saso.html