CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT (DE CONSUMAŢIE)

ȘI CONTRACTUL DE FOLOSIRE GRATUITĂ A

BUNURILOR (COMODATUL)
1. Noțiunea și caracterele juridice ale contractului de împrumut
Reglementarea relațiilor de împrumut este reflectată în legislația Republicii Moldova în
Codul civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06.06.2002 (articolele 867-874):
În conformitate cu art. 867 din Codul civil al Republicii Moldova, prin contractul
de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți
(împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în
aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului
pentru care i-au fost date.
Un contract de împrumut este gratuit, cu excepția cazului în care legea sau contractul
nu prevede altfel.
În cazul neîndeplinirii de către creditor a obligației de a împrumuta, împrumutatul poate
solicita numai compensații pentru pierderile suferite în legătură cu aceasta.
Caracterele juridice
    unilateral, pentru că împrumutătorul nu-şi asumă nici o obligaţie faţă de
împrumutat;
    translativ de proprietate, împrumutatul devenind proprietarul bunului împrumutat;
    gratuit, dar poate fi şi oneros atunci cînd împrumutătorul urmăreşte un interes
material percepînd o dobîndă ca preţ al transferului de proprietate;
    real, ca şi în cazul contractului de comodat fiind necesară remiterea bunului
împrumutat pentru încheierea sa valabilă.

2. Elementele contractului de împrumut

Elementele contractului de împrumut sunt:
a)    Obiectul contractului, care, potrivit Codului Civil, poate fi atît sub formă de bani,
cît şi sub formă de bunuri fungibile  consumptibile.
b)    Cauza, care trebuie să fie licită şi morală.
c)    Părţile, adică împrumutătorul şi împrumutatul.
Condiţii de valabilitate pentru contractul de împrumut
a)    Condiţii de fond ale contractului de împrumut de consumaţie
    Capacitatea părţilor – împrumutătorul trebuie să fie proprietarul bunului
împrumutat. El trebuie să aibă capacitate de a încheia acte de dispoziţie, iar
împrumutatul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină;
    Consimţămîntul:
–    Liber exprimat;
–    Să provină de la o persoană cu discernămînt;
–    Să fie exteriorizat, dat cu scopul de a produce efecte juridice.
    Obiectul:
–    Să fie determinat sau determinabil;
–    Licit;
–    Posibil;
–    Fungibil, consumptibil prin natura lui.
    Cauza:
–    licită;
–    morală.
b)    Condiţii de formă ale contractului de împrumut de consumaţie
Înţelegerea părţilor cu privire la încheierea contractului nu trebuie să îndeplinească vreo
anumită formă. În ceea ce priveşte forma cerută ad probationem, trebuie să existe un
înscris doveditor sub forma actului autentic sau înscrisului sub semnătură privată.
Dacă obiectul contractului depăşeşte valoarea bănească de 1000 lei, împrumutul va
trebui să fie încheiat în formă scrisă.
Durata contractului. Poate fi de 2 feluri:
1.    Determinată;
2.    Nedeterminată.
Instanţa de judecată, în funcţie de împrejurări concrete a cauzei, va putea acorda un
termen de graţie.

3. Efectele nerestituirii împrumutului

În cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate
cere pentru întreaga sumă datorată o dobîndă în mărimea prevăzută la art.619 dacă
legea sau contractul nu prevede altfel. Obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe
perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la
art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu
mai redus.
În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste
rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este
admisă proba unui prejudiciu mai redus.
În cazul în care creditorul poate cere în alt temei juridic dobînzi mai mari, ele vor trebui
plătite. Nu se exclude invocarea dreptului privind repararea unui alt prejudiciu.
Dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi.
Dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate şi împrumutatul nu
restituie în modul stabilit nici cel puţin o rată, împrumutătorul poate cere restituirea
imediată a întregului împrumut şi a dobînzii aferente.
În cazul în care nu poate restitui bunul, împrumutatul trebuie să plătească valoarea
acestuia calculată în funcţie de locul şi timpul executării obligaţiei.
Efectele nerespectării obligaţiilor de garantare a executării. În cazul în care
împrumutatul nu-şi respectă obligaţiile privind garantarea restituirii bunului,
împrumutătorul poate cere restituirea lui imediată şi a dobînzii aferente.
 4. Stingerea împrumutului de consumaţie

Contractul de împrumut de consumaţie poate înceta prin una din următoarele modalităţi
de stingere a obligaţiilor:
    prin plată de bună voie la termenul stabilit în contract (de regulă, termenul se
stabileşte în favoarea debitorului. În acest caz el poate face o plată valabilă şi înainte de
termen. Dacă termenul a fost stabilit în interesul ambelor părţi, plata înainte de termen
se poate face numai  cu  acordul împrumutătorului) sau silită.
    reziliere;
    remitere  de  datorie;
    confuziune;
    dare în  plată;
    compensaţia.
Prin moartea oricăreia dintre părţi, de regulă, drepturile şi obligaţiile se transmit asupra
moştenitorilor.

Conform articolului 869 din Codul civil al Republicii Moldova , în baza unui
contract de împrumut, părțile pot prevedea plata dobânzii, care ar trebui să fie în mod
rezonabil legată de rata de refinanțare a Băncii Naționale a Moldovei.
Dobânzile se plătesc după fiecare an de la data încheierii contractului și până la
restituirea împrumutului, cu excepția cazului în care contractul prevede altfel.
În caz de neplată a dobânzii de către împrumutat în termenul prevăzut, creditorul are
dreptul să solicite rambursarea imediată a sumei împrumutului și a dobânzii aferente
acestuia.
În conformitate cu art. 871 din Codul civil al Republicii Moldova , împrumutul este
rambursabil de către debitor la timp și în modul prevăzut de contract. Dacă dobânda nu
este stabilită, debitorul are dreptul să ramburseze împrumutul înainte de termen.
Împrumutatul trebuie să returneze articolele din calitatea primită și din cantitatea
primită, dar nu mai mult, cel puțin prețurile au crescut sau au scăzut.
În cazul unui împrumut dintr-o sumă monetară, împrumutatul este obligat să
ramburseze suma nominală primită fără a ține cont de modificări ale valorii
numerarului.
În cazul în care contractul de împrumut nu stabilește o perioadă de rambursare sau o
perioadă de preaviz, împrumutul trebuie rambursat în termen de treizeci de zile de la
data în care împrumutatul îl solicită.
Conform articolului 872 din Codul civil al Republicii Moldova , dacă împrumutatul
nu reușește să ramburseze împrumutul în perioada prevăzută, creditorul are dreptul să
solicite plata întregii sume a datoriei, în suma prevăzută la articolul 619 din Codul civil
al Republicii Moldova (rata de refinanțare a Băncii Naționale a Moldovei plus 5 la
sută), cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege sau contract.
Dacă acordul prevede rambursarea împrumutului în rate (în rate), dacă împrumutatul nu
returnează cel puțin o plată în modul prescris, creditorul poate solicita restituirea
imediată a întregii sume a împrumutului, precum și dobânzi la acesta.
Dacă împrumutatul nu poate returna lucrul, este obligat să plătească costurile sale,
calculate luând în considerare locul și ora îndeplinirii obligației.
Recipise și contract de împrumut (exemplu practic):
Uneori, un antreprenor are o nevoie acută și urgentă de numerar și recurge la fonduri
împrumutate de la persoane fizice. Părțile întocmesc o recipisa și transferă numerar, iar
Recipisa se întocmește rapid și formal, deoarece părțile din raportul juridic fie sunt
familiarizate între ele, fie buna-credință a împrumutatului nu este pusă la îndoială.
Indiferent de forma în care părțile pun împrumutul, mult va depinde de buna credință a
împrumutatului. Dacă banii sunt transferați fără garanții, un împrumutat fără scrupule
poate părăsi țara, iar în absența proprietății pe teritoriul Moldovei, este problematică
executarea unei hotărâri judecătorești și colectarea unei datorii.

Uneori relațiile financiare ale părților sunt atât de confuze încât instanțelor le este greu
să înțeleagă detaliile împrumutului, mai ales dacă chitanța este întocmită pe genunchi.
Reclamantul a mers în instanță cu o cerere de returnare a împrumutului, explicând că,
la cererea împrumutatului, i-a împrumutat 180 mii lei. În confirmare, instanței i s-a pus
la dispoziție o chitanță, conform căreia împrumutatul se obliga să ramburseze datoria la
cinci luni de la primirea banilor. Astfel, părțile au stabilit o dată pentru restituirea
banilor. Reclamantul a explicat că a solicitat împrumutatului cu cerere de rambursare a
împrumutului, dar nu a primit banii. Împrumutatul a depus o cerere reconvențională. A
cerut ca chitanța să fie declarată nulă și lipsită de consecințe juridice. Debitorul a
explicat că el a fost fondatorul fermei. La un moment dat, acumulase o masă critică de
împrumuturi luate de la o instituție de microfinanțare. Potrivit debitorului, creditorul
acestuia este directorul aceleiași organizații care acorda împrumuturi economiei
țărănești. Într-o conversație privată, directorul a promis că va acoperi datoriile fermei
(191 mii lei) și a cerut în schimb debitorului să întocmească o chitanță în valoare de 7
mii euro și 53 mii lei. Debitorul a susținut că nu a luat niciun ban pe această chitanță.

Debitorul a scris creditorului o chitanță cu următorul cuprins: „Eu, cetățean” nume

prenume”, am împrumutat bani de la un cetățean ”nume, prenume”, bani în sumă de 7
mii euro și 53.000 lei. ” Pe chitanță se înscrie data completă: zi, lună, an și există
semnătura debitorului. Un pic mai jos este un text, „Mă angajez să mă întorc înainte de
1 martie”. Anul returnării nu este specificat. Nu există semnătură a debitorului sub data
returnării. Potrivit debitorului, problema datoriilor fermei, contrar promisiunilor
directorului, nu a fost rezolvată. Nimeni nu a șters datoriile fermei către organizația de
microfinanțare. Rambursarea acestora a fost asumată de fiul debitorului, care și-a
contribuit cu banii pentru ca tatăl să nu piardă bunul ipotecat. Debitorul a insistat că
directorul l-a obligat să scrie o chitanță în mod fraudulos. Asupra faptului abuzurilor
directorului, debitorul s-a adresat organelor de drept. Potrivit debitorului, directorul s-a
încurcat în mărturie. În instanță, el susține că datoria ar fi trebuit să fie rambursată în
luna martie și le-a explicat oamenilor legii că banii au fost furnizați până în toamnă. În
plus, debitorul a informat instanța că chitanța nu poate fi recunoscută ca tranzacție
bilaterală, întrucât nu a fost semnată de ambele părți. În lipsa semnăturii creditorului,
testamentul acestuia nu este fixat, prin urmare, contractul de împrumut nu este încheiat.

După audierea părților în cauză, instanța a satisfăcut integral creanța creditorului și a

încasat de la debitor suma la primire. A fost respinsă cererea reconvențională a
debitorului pentru nulitatea chitanței. Curtea de Apel a anulat decizia instanței. Curtea
de Apel a ajuns la concluzia că recipisa nu este valabilă și l-a eliberat pe debitor de la
plata datoriei. Curtea Supremă de Justiție a anulat decizia în cauză și a emis o nouă
rezoluție, care a satisfăcut pe deplin creanța creditorului și a hotărât încasarea creanței
la primire. VSP a explicat că în cazul contractului de împrumut se aplică condițiile
generale de valabilitate a tranzacțiilor. Întrucât suma împrumutului depășea 1 mie de
lei, tranzacția trebuia încheiată în scris. Faptul încheierii unui contract de împrumut în
scris poate fi confirmat printr-un document semnat de părți, precum și prin telegrame,
mesaje telefonice, o cerere scrisă a debitorului de amânare a plății, o scrisoare de
garanție care confirmă că împrumutul vor fi returnate și alte documente semnate de cel
care le trimite. Recipisa disponibilă la dosarul cauzei confirmă faptul că suma de bani a
fost împrumutată în ziua indicată în document. Voința reciprocă a părților la diferend a
fost confirmată. CSJ a respins argumentele inculpatului. Împrumutul acordat de
organizația de microfinanțare nu are nicio legătură cu chitanța întocmită de părți și cu
împrumutul acordat de reclamantă pârâtei.

1.    Noţiunea şi caracterele juridice ale comodatului

Prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă
celeilalte părţi (comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea
termenului pentru care i-a fost dat.
Caracterele juridice ale comodatului
a)    unilateral  deoarece naşte obligaţii numai în sarcina comodatarului. Este posibil ca
pe  parcursul executării contractului, să se nască obligaţii şi în sarcina comodantului,
obligaţii care nu au, însă, ca temei acordul de voinţă al părţilor, ci derivă dintr-un fapt
accidental şi ulterior încheierii contractului.
b)    cu titlu gratuit întrucît are drept cauză imediată intenţia comodantului de a procura
comodatarului un folos gratuit, fără a urmări obţinerea unei contraprestaţii.
c)    real deoarece pentru formarea sa nu este suficientă simpla manifestare de voinţă a
părţilor, ci este necesar să aibă loc remiterea materială a bunului care formează
obiectul  derivat al contractului;  înţelegerea părţilor, prealabilă predării, valorează
antecontract  (promisiune unilaterală sau bilaterală). Dacă bunul se află deja în
posesia/detenţia  comodatarului, contractul se încheie solo consensu, fiind suficientă
manifestarea de voinţă a părţilor contractante;
d)    cu executare succesivă, prin urmare sancţiunea aplicabilă în cazul neexecutării sau
executării necorespunzătoare de către o parte a obligaţiei va fi rezilierea;
e)    generator de drepturi de creanţă întrucît comodatarul dobîndeşte doar  un  drept 
de  folosinţă asupra lucrului. În consecinţă, proprietarul bunului, iar nu comodatarul, va
avea  toate drepturile şi va suporta toate consecinţele ce decurg din calitatea de
proprietar.

2.    Condiţiile de valabilitate ale comodatului

Condiţii ale contractului de comodat
    capacitatea juridică necesară a părţilor contractante  –  întrucît încheierea
contractului de comodat are semnificaţia juridică a unui act de administrare, ambele
părţi  contractante trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege pentru
efectuarea unui asemenea act.
    consimţămîntul părţilor – exprimarea unui consimţămînt valabil presupune ca
acesta să provină de la o persoană cu discernămînt, să fie dat cu intenţia de produce
efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie viciat (prin dol, eroare sau violenţă, nu şi
leziune, fiind vorba de un act esenţialmente gratuit).
    obiectul contractului de comodat – poate forma obiect al contractului de comodat
orice bun, mobil sau imobil, corporal sau incorporal. Avînd în vedere obligaţia
comodatarului ca la încetarea contractului să restituie în natură bunul împrumutat,
contractul poate avea ca obiect doar bunuri nefungibile(nu pot fi înlociute unele cu
altele) şi neconsumptibile. Prin  excepţie, bunurile consumptibile  prin  natura  lor, dar
apreciate de părţi  ca  nefungibile vor putea constitui obiect al unui împrumut de
folosinţă. Comodatul nefiind un contract translativ de drepturi reale, condiţia ca bunul
ce formează obiectul (derivat) al contractului să fie proprietatea comodantului nu
trebuie îndeplinită. Deci,  ar putea avea calitatea de comodant, spre exemplu,
uzufructuarul, locatarul, chiriaşul dacă legea sau convenţia părţilor nu interzice
închirierea.
    cauza contractului de comodat  –  scopul imediat urmărit prin încheierea
contractului  constă atât în prefigurarea remiterii bunului, cât şi în intenţia
comodantului de a procura comodatarului un folos gratuit. Aceasta trebuie să fie licită
şi morală.

3.    Efectele comodatului

Obligaţiile comodatarului
    obligaţia de conservare a lucrului – comodatarul este dator să se îngrijească, ca
un bun proprietar, de conservarea lucrului împrumutat.
    obligaţia de folosire a lucrului potrivit destinaţiei – bunul care formează
obiectul contractului trebuie să fie folosit potrivit destinaţiei sale, determinată prin
natura lui sau prin convenţia  părţilor. Nerespectarea acestei obligaţii este
sancţionată prin obligarea comodatarului la plata de daune-interese şi la suportarea
riscului pieirii fortuite. De asemenea, va putea constitui temei pentru admiterea unei
acţiuni în rezilierea contractului. Dacă deteriorarea  bunului  este  consecinţa
firească a folosirii lucrului, lipsind culpa, comodatarul nu va răspunde.
    obligaţia de suportare a cheltuielilor de folosinţă – reprezentînd un accesoriu al
folosinţei  bunului, cheltuielile necesare folosirii lucrului împrumutat vor fi
suportate de către  comodatar. Spre exemplu, dacă s-a împrumutat un autoturism,
atunci cheltuielile necesare  achiziţionării combustibilului nu vor putea fi imputate
comodantului, ci rămîn în sarcina comodatarului.
    obligaţia de restituire a lucrului  –  comodatarul are obligaţia de a înapoia bunul
împrumutat  comodantului, neputîndu-se elibera de această obligaţie oferind în
schimb contravaloarea lucrului sau, eventual, un alt lucru în schimb. Bunul trebuie
restituit împreună cu accesoriile sale, iar fructele produse de bun se cuvin
comodantului, în lipsă de stipulaţie contrară. Comodatarul va fi îndreptăţit să
pretindă restituirea cheltuielilor ce le-a făcut cu producerea şi culegerea lor. În ceea
ce priveşte scadenţa obligaţiei de restituire, dacă părţile au stabilit un  termen, atunci
comodantul nu va putea pretinde înapoierea bunului înainte de împlinirea  acestuia.
În absenţa unui termen al restituirii, bunul se va reîntoarce în mîinile comodantului
abia după satisfacerea scopului avut în vedere la încheierea contractului.
În cazul în care comodantul nu execută obligaţia de a da bunul, comodatarul poate
cere doar repararea prejudiciului. Comodatarul nu poartă răspundere pentru
modificarea sau înrăutăţirea stării bunului dacă aceasta survine în urma folosirii lui
în conformitate cu destinaţia stabilită în contract.
Comodatarul nu are dreptul de retenţie a bunului pentru creanţele faţă de comodant,
cu excepţia creanţelor privind cheltuielile extraordinare, necesare şi urgente făcute
pentru conservarea bunului.
Obligaţiile comodantului
Împrumutul de folosinţă creează obligaţii numai în sarcina comodatarului, nu şi a
comodantului.
Cu  toate  acestea, este posibil ca executarea contractului  să ocazioneze  naşterea 
unor  obligaţii şi pentru comodant, care vor avea o natură extra-contractuală
deoarece nu îşi au temeiul în convenţia de comodat.
    comodantul va trebui să înapoieze comodatarului cheltuielile pe care acesta le-a
făcut pentru producerea şi conservarea fructelor restituite.
    în cazul în care bunul era afectat de vicii ascunse ce au provocat pagube
comodatarului, comodantul va trebui să îl  despăgubească, dacă le-a cunoscut şi nu
le-a comunicat comodatarului. Pînă la plata cheltuielilor sau a despăgubirilor,
comodatarul beneficiază de un drept de retenţie asupra lucrului, drept care, însă, nu
îi mai permite să se folosească de bunul împrumutat.
Comodantul poate rezilia contractul de comodat dacă:
a)    în virtutea unor circumstanţe neprevăzute, comodantul însuşi are nevoie de bun;
b)    comodatarul foloseşte bunul neconform destinaţiei stabilite în contract, dă
bunul, fără acordul comodantului, în folosinţă unui terţ sau supune bunul unui
pericol mare, ca urmare a nemanifestării prudenţei cuvenite;
c)    comodatarul a decedat;
d)    comodatarul persoană juridică şi-a încetat activitatea
 4.    Încetarea contractului de comodat
Împrumutul de folosinţă încetează prin executarea obligaţiilor de către comodatar,
adică restituirea bunului la scadenţă, această restituire putînd fi făcută şi înainte de
termen, dacă nu există o dispoziţie contractuală contrară.
De asemenea, comodatul poate înceta prin confuziune sau prin dare în plată ori prin
remitere de  datorie. În caz de neexecutare sau de executare necorespunzătoare a
obligaţiilor ce îi revine  comodatarului, comodantul are deschisă calea unei acţiuni în
rezilierea contractului.
Hotărîrea prin care instanţa dispune desfiinţarea contractului va produce efecte numai 
pentru  viitor,  comodatul fiind un contract cu executare succesivă. Contractul încetează
în caz de moarte a comodatarului numai dacă împrumutul a fost încheiat în
considerarea persoanei acestuia. În caz contrar, comodatul nu se stinge, obligaţiile
contractuale trecînd asupra moştenitorilor comodatarului.

Comparaţie între contractul de consum şi folosinţă. Deosebiri:

1. ambele sunt contracte numite;    
2. părţile contractante poartă denumiri diferite;
3.  ambele sunt contracte reale, gratuite, cu executare succesivă;
4.  în cazul contractului de folosinţă, bunurile trebuie să fie nefungibile şi
neconsumptibile, iar în cazul contractului de împrumut cu folosinţă, acestea trebuie
să fie fungibile consumptibile.
5.  ambele prevăd obligaţia de restituire;
6.  la contractul de comodat, comodatarul beneficiază de dreptul de retenţie;
7.  ambele pot fi încheiate pe o perioadă determinată sau nedeterminată;
8.  la contractul de mutuum, este prevăzut caracterul transmisibil de proprietate, spre
deosebire de cel de comodat.
9.  obligaţiile revin ambelor părţi;
10.  în cazul contractului de comodat, acesta este cu titlu gratuit, iar cel de mutuum,
poate fi şi cu titlu oneros.