Hidrologie[modificare 

| modificare sursă]
Dispunerea circulară a surselor de apă și existența unei singure legături externe - prin Strâmtoarea
Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele - cu Oceanul planetar, alături de încălzirea relativ
moderată a apei de către Soare, determină lipsa aproape totală a curenților marini verticali și
existența doar a curenților orizontali pe un imens traseu circular împotriva sensului acelor de
ceasornic. Temperatura apei variază la suprafață: vara până la 29 de grade Celsius care ajung iarna
până la 0 grade Celsius. Lumina pătrunde în largul mării la o adâncime de 150–200 m. Oxigenul
este inexistent la adâncime [CO2,H2S]. Curenții au intensitate redusă pe verticală și mai mare pe
orizontală; iarna sau în timpul unor variații ale stării vremii, pot apărea valuri care ating 5–10 m.