Curs: Bazele economiei

Modul: Economia ca ştiinţă

Unitate: Legile economice

Conceptul legilor economice

Viaţa economică este constituită dintr-un grup de indivizi, din nevoile

şi obiectivele lor, precum şi din comportamentele şi activităţile
utilizate de aceşti indivizi pentru a-și îndeplini obiectivele şi pentru a-și
satisface nevoile, dar și din organizaţii şi instituţii pe care aceștia le
înfiinţează pentru a-și realiza interesele. Activităţile indivizilor, singuri
sau grupați în anumite organizaţii, sunt diferite şi orientate spre
diferite obiective care adesea intră în conflict, de aceea rezultatele
acţiunilor interconectate ale acestor indivizi par a fi produsul unei pure
coincidenţe. Totuşi, în viaţa economică există anumite reguli care se
manifestă indiferent de voinţa participanților la viaţa economică.
Aceste reguli alcătuiesc legile economice.

Definiţie: Legile economice sunt reguli, legături interne ascunse şi

interdependente care determină viaţa economică a oamenilor.

Obiectul de studiu al ştiinţelor economice sunt chiar legile economice

ca expresie a esenţei relaţiilor economice. Legile economice sunt
caracterizate de faptul că acţionează în masă, ca sumă a celor mai
diverse activităţi ale entităților vieţii economice. Sarcina economiei
este să descopere legi economice pentru ca, prin acestea, să înțeleagă
modurile de funcţionare a economiei și astfel să descopere moduri de
influenţare a tendinţelor economice.

Caracteristicile legilor economice

Legile economice dețin anumite caracteristici specifice care le

deosebesc de legile naturii. Cea mai evidentă diferenţă dintre legile
economice şi cele naturale constă în aceea că legile naturii se
manifestă întotdeauna în acelaşi mod dacă condiţiile în care apar nu
se schimbă. Nu acesta este cazul legilor economice, în primul rând
deoarece acestea acţionează în societatea umană, în care lucrurile nu
se desfăşoară niciodată în acelaşi mod. Pentru a efectua experimente
în ştiinţele naturale, se pot asigura condiţii de laborator pentru a

© Copyright Link group 1/9

Curs: Bazele economiei
Modul: Economia ca ştiinţă
Unitate: Legile economice

analiza fenomenele naturale observate. Legile economice acţionează

în societatea umană, în care nu se pot realiza condiţii complet
identice. De aceea, legile economice trebuie analizate şi verificate prin
analize statistice efectuate pe un număr mare de cazuri analizate
pentru a observa continuitățile din comportamentul fenomenelor
economice.

Pentru a înţelege mai bine natura cauzală, cât şi cea statistică a legilor
economice, este necesar să ne familiarizăm mai bine cu
caracteristicile legilor economice. Caracteristicile de bază ale legilor
economice sunt:

1. obiectivitatea;
2. grad redus de generalitate în raport cu legile naturii;
3. se manifestă ca tendinţe pe termen lung.

Obiectivitatea legilor economice constă în faptul că legile economice

se manifestă independent de voinţa noastră. Chiar dacă nu înţelegem
esenţa operării legilor economice sau dacă acționăm împotriva lor,
legile economice vor continua să funcționeze. Să presupunem că
există o companie care operează în cadrul unei anumite economii. Să
presupunem în continuare că această companie ignoră existenţa, de
exemplu, a legii cererii şi ofertei, conform căreia, scăderea preţului
unui anumit bun creşte cererea, dar reduce oferta. În acest caz,
compania respectivă, odată cu scăderea preţului bunului pe care îl
produce, îşi mărește producţia; costurile îi vor creşte, iar veniturile îi
vor fi tot mai mici. Acest lucru va duce în final la pierderi mari și chiar
la faliment. Faptul că această companie nu a operat în conformitate cu
legea cererii şi ofertei, nu a oprit legea să acţioneze.

Legile economice au un grad redus de generalitate în raport cu

legile naturii. În timp ce legile naturii sunt întotdeauna valabile, legile
economice sunt condiţionate de istorie (de timp), de circumstanțe
sociale și fizice, ceea ce înseamnă că depind de tipul dat de relaţii
economice. Cele mai generale legi economice sunt cele care
reprezintă caracteristicile esenţiale ale economiei şi astfel de legi sunt
eficiente pentru o perioadă foarte lungă de timp - legea continuităţii
procesului de producţie, legea echilibrului dintre producţie şi consum,

© Copyright Link group 2/9

Curs: Bazele economiei
Modul: Economia ca ştiinţă
Unitate: Legile economice

legea resurselor economice limitate etc. Un grad mai mic de

generalitate îl au legile valabile în diferite formaţiuni socio-economice,
precum legile producției de bunuri - legea valorii, legea cererii şi
ofertei, legea diviziunii muncii etc. În sfârşit, cel mai mic grad de
generalitate îl au legile economice care descriu o singură fază de
dezvoltare a relaţiilor de producţie - sclavia, feudalismul, capitalismul.
Bineînţeles, capitalismul, ca epocă în dezvoltarea relaţiilor de
producţie, a fost cel mai studiat şi există un număr mare de legi
economice referitoare la această perioadă. De exemplu, printre aceste
legi se numără legea valorii excendentului, legea rentei, legea
profitului, legea închirierii, legea acumulării şi centralizării capitalului
etc.

Legile economice se manifestă ca tendinţe pe termen lung fiindcă,

în esenţă, au un caracter spontan şi întâmplător (stocastic). Având în
vedere că legile economice sunt o expresie a relaţiilor economice şi a
intereselor concurente ale indivizilor şi ale grupurilor din cadrul
societăţii, acestea sunt şi o expresie a unicităţii contrariilor care există
într-o societate. Complexitatea unor tendinţe foarte diverse și adesea
total opuse în societate şi economie poate duce la impresia că
procesele se desfăşoară în opoziţie cu o anumită lege economică. Însă,
dacă observăm aceste procese din punct de vedere statistic și le
privim ca tendinţe pe termen lung, se poate ajunge la concluzia că
legile economice funcționează cu adevărat.

Clasificarea legilor economice

După cum am menţionat deja, una dintre caracteristicile legilor

economice este că sunt mai puțin generale decât legile naturii. Însă,
nu toate legile economice sunt egale în ceea ce priveşte generalitatea.
În funcţie de cum şi în ce formaţiuni social-economice acţionează,
deosebim următoarele tipuri de legi economice:

1. Legi generale şi universale – acţionează în diferite formaţiuni

social-economice; cea mai cunoscută lege universală este legea

© Copyright Link group 3/9

Curs: Bazele economiei
Modul: Economia ca ştiinţă
Unitate: Legile economice

distribuției proporţionale a fondurilor de muncă socială în diferite

activităţi; legile economice generale sunt reglementări ale
comportamentului fenomenelor economice şi ale proceselor
economice caracteristice diferitelor formaţiuni social-economice -
legea diviziunii muncii în societate (eficientă atât în societatea
primitivă, însă şi în capitalism), legea bunurilor (legea valorii,
legea cererii şi ofertei, legea preţurilor de piaţă), legea existenţei
şi a distribuției forţei de muncă excedentare şi a produselor
excedentare.
2. Legi specifice, individuale şi de bază – legile specifice
reglementează viaţa economică din cadrul unei formaţiuni
social-economice; legile economice individuale reprezintă
legătura dintre fenomenele care există într-o anumită fază a
dezvoltării formaţiunii social-economice; legile economice de
bază sunt legate de procesul de producţie a unei formaţiuni
social-economice - legea uzurpării profitului, legea uzurpării
salariilor, legea acumulării de capital, legea concentrării şi
centralizării capitalului etc.

Cele mai importante legi economice

Cea mai cunoscută lege economică universală este legea distribuției

proporţionale a fondului social de muncă pentru diferite
activităţi. Această lege se referă la necesitatea ca producţia să fie,
după cantitate şi tip, în conformitate cu necesitățile unei anumite
societăţi la un moment dat. Fiecare societate, la un moment dat,
dispune de o anumită cantitate de muncă pe care o poate include în
producția de produse, în scopul de a satisface diferite nevoi sociale.
Pusă în practică, legea distribuției proporţionale a fondului social de
muncă pentru diferite activităţi determină comportamentul entităților
economice astfel încât să se menţină un anumit echilibru între munca
disponibilă şi nevoile care trebuie satisfăcute. Așa cum sfera și
structura nevoilor sociale se modifică odată cu dezvoltarea forţelor de
producţie, după același tipar se modifică şi distribuția fondului social
de muncă. Pot apărea dezechilibre temporare, însă prin piaţă (prin
schimbul de bunuri şi prin existența concurenţei), se echilibrează

© Copyright Link group 4/9

Curs: Bazele economiei
Modul: Economia ca ştiinţă
Unitate: Legile economice

relaţiile dintre sfera şi structura bunurilor produse, pe de o parte, şi

nevoile sociale, de cealaltă parte. Deşi este universală, această lege se
modifică în funcţie de modul de producţie - într-un fel se manifestă în
feudalism, de exemplu, și într-altul în capitalism. Totuşi, principiile
fundamentale rămân întotdeauna aceleași.

Cea mai importantă lege economică pentru funcţionarea economiei de

piață este legea valorii. Legea valorii este o lege economică generală
care reflectă relaţiile esențiale dintre munca oamenilor într-o societate
și preţul și valoarea bunurilor. După cum am menționat deja, întregul
fond social de muncă dintr-o societate trebuie distribuit unor variate
activităţi, astfel încât să fie în conformitate cu structura existentă şi cu
sfera necesităţilor. Modul în care se desfășoară distribuția fondului
social de muncă în sistemul producţiei de bunuri este determinat de
legea valorii. Există câteva caracteristici ale legii valorii care trebuie
menţionate:

legea valorii acţionează independent de voinţa agenților de pe

piaţă, îndemnându-i la o creştere constantă a productivităţii
muncii;
condiţiile în care se desfășoară producţia pentru diferiți
producători sunt şi ele diferite - din cauza acestor condiţii diferite,
unii producători prosperă, pe când alții dispar de pe piață;
legea valorii determină raporturile dintre agenții de pe piaţă din
diferite sectoare, efectuând astfel funcţia legii cu privire la
distribuția proporţională a fondului social de muncă pentru
diferite activităţi;
efectul acestei legi are un caracter incontrolabil; producătorii nu
pot fi niciodată siguri de cât de mare este, de fapt, cererea pentru
produsele lor - fiecare se adaptează în propriul lui mod la
necesităţile consumatorilor; acţiunile lor sunt spontane, prin
urmare și efectul legii valorii este incontrolabil.

Pe legea valorii se bazează piaţa şi concurenţa de pe piaţă - această

lege forţează participanţii la jocul de pe piaţă să se adapteze constant
şi să-şi îmbunătăţească propriile performanţe de afaceri.

Legea valorii este corelată cu o altă lege economică generală foarte

© Copyright Link group 5/9

Curs: Bazele economiei
Modul: Economia ca ştiinţă
Unitate: Legile economice

importantă - legea cererii şi ofertei. Conform acestei legi, creşterea

preţului unui anumit produs determină creşterea ofertei acestui produs
și scăderea cererii. Şi invers - când preţul unui anumit produs scade,
atunci scade şi oferta, pe când cererea produsului respectiv creşte.

© Copyright Link group 6/9

Curs: Bazele economiei
Modul: Economia ca ştiinţă
Unitate: Legile economice

EKO_02
1. Faptul că legile economice acţionează independent de
voinţa noastră, reprezintă:
a) obiectivitatea legilor economice
b) generalitatea legilor economice
c) subiectivitatea legilor economice
d) nicio variantă de răspuns nu este corectă
2. Legile economice se manifestă ca tendinţe pe termen lung.
Motivul este:
a) caracterul determinant al legilor economice
b) caracterul stocastic al legilor economice
c) caracterul obligatoriu al legilor economice
d) predictibilitatea evenimentelor de pe piaţă
3. Legile care acţionează în diferite formaţiuni
social-economice se numesc:
a) legi individuale
b) legi specifice
c) legi de bază
d) nicio variantă de răspuns nu este corectă
4. Legea economică conform căreia creşterea preţului unui
anumit produs duce la creşterea ofertei lui, dar la scăderea
cererii pentru produsul respectiv, în timp ce scăderea preţului
scade oferta, dar creşte cererea, se numeşte:
a) legea scăderii randamentelor
b) legera cererii şi ofertei
c) legea valorii
d) legea diviziunii muncii
5. Legea valorii este o:
a) lege economică universală

© Copyright Link group 7/9

Curs: Bazele economiei
Modul: Economia ca ştiinţă
Unitate: Legile economice

b) lege economică generală

c) lege economică specifică
d) lege economică individuală

© Copyright Link group 8/9

Curs: Bazele economiei
Modul: Economia ca ştiinţă
Unitate: Legile economice

1. Faptul că legile economice acţionează independent de

voinţa noastră, reprezintă:
a
2. Legile economice se manifestă ca tendinţe pe termen lung.
Motivul este:
b
3. Legile care acţionează în diferite formaţiuni
social-economice se numesc:
d
4. Legea economică conform căreia creşterea preţului unui
anumit produs duce la creşterea ofertei lui, dar la scăderea
cererii pentru produsul respectiv, în timp ce scăderea preţului
scade oferta, dar creşte cererea, se numeşte:
b
5. Legea valorii este o:
b

© Copyright Link group 9/9