4.3.

Ambalarea şi materialele de ambalare

4.3.1. Destinaţia ambalajului

Ambalajul produselor alimentare în ultimii ani au luat o importanţă deosebită şi a devenit

în majoritatea cazurilor o parte a proceselor tehnice la întreprinderi.
Termenul „Ambalaj” se stabileşte de către standardul de stat. În corespundere cu ДСГУ
2888-94, ambalajul este ca un mijloc sau un complex de mijloace, care asigură protecţia
produselor de deteriorări şi pierderi, protecţia mediului ambiant de poluare şi protecţia produselor
la manipulare.
Industria alimentară pune în circulaţie produse în vrac, lichide de diferite viscozităţi şi
produse cu bucata. În legătură cu aceasta în industria alimentară pot fi văzute ambalaje de o
varietate mare.
După structura ambalajului se divizează în: ambalajul propriu zis şi în mijloace de ajutor
pentru ambalare. În majoritatea cazurilor ambalajul îndeplineşte funcţia de ambalare
independentă, sau în îmbinare cu mijloace de ajutor pentru ambalare.
Şi numai în unele cazuri în calitate de ambalaj pot fi întrebuinţate mijloacele de ajutor
pentru ambalare.
După destinaţia ambalajului se împarte în ambalajul primar, de transportare, de producere
şi de conservare.
Ambalajul primar împreună cu produsul nimereşte pe rafturile magazinului şi după care la
cumpărător. Costul ambalajului întră în sinecostul de emitere a produsului. Acest ambalaj are
restricţii la mărimile de gabarit şi capacitate. Ambalajul primar de obicei nu este destinat pentru
transportare independentă. De aceea în calitate de diversitate a acestor tip de ambalaj se pun în
circulaţie ambalaje grupate. Ambalajele grupate sunt destinate pentru a unifica ambalajele primare
într-o unitate mai mare.
Ambalajul de transportare prezintă unitatea independentă de transportare.
În legătură cu aceea că ambalajul şi mijloacele de ajutor pentru ambalare au contactul
direct cu produsele alimentare, o atenţie deosebită se acordă la materialele de pregătire a
ambalajului.
În structura materialelor de ambalare locul de bază î-l deţine hârtia şi cartonul – până la
40%, ambalaje de polimer – până la 25%. O bună parte le revine ambalajelor din metal şi sticlă.
Ambalajele din hârtie şi carton face să diminueze nu numai volumul de producere şi
utilizarea lor, dar şi asortimentul de ambalare a produselor.
În pofida dezvoltării furtunoasă a producerii ambalajelor progresive din carto, hârtie sau
polimeri, lemnul încă mult timp va fi utilizat pentru ambalarea produselor.
Se lărgeşte asortimentul şi iau amploare utilizarea polimerilor şi a materialelor compozite.
Industria pune în circulaţie polietilene, polipropilene, polivinilhlorid, pelicule multistrat
combinate aşa ca poliamid-polietilenă, celofan-polietilenă, deasemenea unele laminate cu
polimeri pe bază de folie, de aluminiu, hârtie şi altele.
Datorită proprietăţilor deosebite de exploatare un mare interes se manifestă spre
polipropilenă şi fabricatele lui. În timpul de faţă un specific deosebit în acest domeniu î-l ocupă
fabricatele din polipropilenă la ambalarea maionezei şi margarinei.
În ramura băuturilor nealcoolizate o largă răspândire se găsesc sticlele şi capacităţi din
PET – pentru băuturile nealcoolizate, a apei minerale ecologic pure.
PET – într-o măsură semnificativă depăşeşte toate materialele de ambalare utilizate mai
devreme şi este o alegere ideală; economică în comparaţie cu sticla ecologic pură, transparentă,
rezistentă la transportare, are un aspect atractiv şi nu intră în reacţie cu produsul.
Se dezvoltă producerea cutiilor din aluminiu pentru băuturile nealcoolizate şi a berii.
În ramura cofetăriei se utilizează materiale polimerice sau combinate, care au înlocuit
învelitoarele multistrat din hârtie şi ambalajul primar din materiale polimerice transparente.
În producţia de lichior şi vodcă se utilizează ambalaje tradiţionale – recipient din sticlă.
Dacă mai devreme întreprinderile utilizau sticle standarde pentru fiecare tip de produs, în prezent
au ajuns la concluzia cât e de valoros ambalajul, ca factor care î-i reprezintă un aspect atrăgător şi
ca urmare a măririi veniturilor în urma vânzărilor produselor.
La materialele din industria alimentară se prezintă cerinţe înalte; cum ar fi cele de igienă,
rezistenţă, sinecost mic, comoditate de utilizare, ecologice.
În dependenţă de destinaţia constructivă a ambalajului primar se împarte în: capsule,
borcane, recipiente din sticlă, cutii, pachete, boxe, pahare, tuburi, etc. ambalajul de transportare se
împarte în: tambure, rezervoare, sticle, butoaie, bidoane, container, coşuri, cutii, saci, palete, lăzi,
etc.

4.3.2. Materialele de ambalare

Cum s-a menţionat mei sus, ambalajul trebuie să protejeze produsele alimentare de la
deteriorările mecanice şi biologice, şi să permită o transportare comodă şi uşoară, să aibă un
aspect estetic plăcut etc. Condiţiile enumerate în marea majoritate pot să le îndeplinească
materialele de ambalat.
Materialele de ambalat se pot împărţi în trei grupe: naturale, sintetice şi combinate.
La materialele naturale se referă materialele de ambalare care sunt produse din materie
primă naturală. Acestea sunt – metalele, hârtia, sticla, lemnul. La acestea se alătură şi polimerii
naturali – celofanul, sforile. Valoare materialelor naturale este în aceea ca să se poată reutiliza,
prelucra şi reînnoi. Aceste materiale se utilizează de către om, în timpuri străvechi şi a acumula o
bogată experienţă în utilizare lor în industria alimentară.
La cea dea doua grupă de materiale, se referă la polimerii sintetici. Cele mai răspândite
fiind; polietilenul, polipropilena, poiletilentereftalat etc. La această grupă se referă smoala
sintetică-epoxidică, polivinilacetată etc. Aceste materiale se utilizează activ în ultimii 40 de ani
deoarece au o caracteristică de exploatare înaltă; rezistenţă chimică, unele cu o stabilitate la
temperaturi. Ele asigură funcţii de protecţie a produselor alimentare cu cheltuieli minime pentru
ambalare. Multe materiale sintetice ce şi cele naturale se pot recicla, reutiliza. În următorii ani
anume aceste materiale vor fi pe larg utilizate în industria alimentară pentru ambalare.
A treia grupă – materialele combinate. Combinarea lor poate fi între materialele sintetice
între ele, ca şi cele naturale cu cele sintetice. Materialele acestei grupe pot fi considerate cu
caracteristică superioară a celor două grupe şi chiar le întrec. Un neajuns esenţial a materialelor
combinate – imposibilitatea de a fi prelucrate a doua oară şi o utilizare greoaie.

Hârtia şi cartonul

Istoria hârtiei a început cu şase mii de ani. A apărut prima dată cu 4 mii ani înainte de
Hristos, ea şi astăzi domină printre materialele de ambalare. Primii începători de întrebuinţare a
hârtiei sunt consideraţi egiptenii. Hârtia se producea din papirus. Trunchiul plantei se înmuia şi se
tăia fâşii. Fâşiile se stratificau compact şi se preia sub pres.
În Orientul Apropiat pentru scrisori se utiliza piele de animale, numită pergament.
În China antică hârtia a apărut la începutul erei noastre. Pentru producerea ei se utiliza
stible de bambuc. Însă spre deosebire de egipteni, chinezii au început să fiarbă fibra lemnoasă
până se forma un terci dens. După care în soluţie se dădea drumul la o ramă cu o plasă de mătase
întinsă. Plasa se scotea din cadă cu un strat de fibră lemnoasă depusă pe ea. După aceasta foile de
hârtie se presau sub pres.
Această tehnologie a ajuns şi în ţările Orientului Mijlociu, după care şi în Europa. Numai
în Europa în calitate de material pentru producerea hârtiei a fost utilizat resturi de in şi bumbac.
În Ucraina hârtia a apărut la sfârşitul secolului XV.
În timpi rapizi producerea hârtiei a progresat după invenţia din 1670 de Iohan Gutenberg,
o inovaţie pentru înmuierea fibrelor de lemn şi a zdrenţelor. La sfârşitul secolului optsprezece au
început să înălbească hârtia cu ajutorul clorului şi varului de clor. După mai mult de 50 de ani a
apărut cilindru netezitor – maşină pentru presarea hârtiei şi care-i dădea fineţe.
 În legătură cu, aceea că hârtia a devenit foarte subţire şi a fost utilizată nu numai la
tipărirea cărţilor, dar şi în calitate de material pentru ambalare.
Parametrii de bază a hârtiei:
 Densitatea – determină greutatea foii de hârtie în grame pe o suprafaţă de 1m².
Principalele tipuri de hârtie, utilizate la ambalare au densitate de 40...300g/ m².
 Albeaţa – caracterizează posibilitatea hârtiei de a reflecta lumină. Albeaţa hârtiei
deviază între intervalele 60...98%.
 Opacitatea – posibilitatea de permiabilitate a luminii prin hârtie fără dispersare.
 Lucire – caracterizează partea de reflectare în cantităţi generale de reflectare a
luminii.
Unele tipuri de hârtie se pun în circulaţie de producătorii autohtoni care sunt prezente în
tab. 4.33, 4.34.
Cartonul – un tip de hârtie cu grosime mai mare, greutate şi rigiditate. Condiţionat
despărţit de hotarul dintre hârtie şi carton, care se produce cu grosimea foii de 0,3 – 0,4mm, iar
greutate 250 – 300g/ m². În afară de aceasta, structura cartonului poate fi multistrat.

Tabelul 4.33
Hârtie pentru ambalarea produselor de drojdie
pentru produsele de panificaţie (ТУУ 13-0281041-340-98).
Caracteristicele tehnice
Denumire indicatorului Norma
Greutatea hârtiei cu suprafaţa 1m², g 45,0 ±2,0 55,0±2,0
Rezistenţa la rupere în direcţia transversală, N, nu mai puţin 15,0 18,0
de
Absorbţia de apă de pe o parte a suprafeţei, suprafaţă 1m 18
Permeabilitatea la apă, %, nu mai puţin de 13,0
Luciul suprafeţei exterioare, C, nu mai puţin de 60
Albeaţa, % nu mai puţin de 76,0
Cantitatea de cenuşă, % 6,0±2,0
Umiditatea, % 6,0+2,0-1,0

Тabelul 4.34
Hârtie universală subţire de împachetare КО-16 şi КО-18
Caracteristicele tehnice

Denumirea indicatorilor KO - 16 KO - 18
Greutatea de bază a suprafeţei 1m², g 16,0+0,2-1,0 18,0+0, 7-0,5
Densitatea g/cm³, nu mai puţin 0,67 0,70
Lucrul mecanic de rupere, N, nu mai puţin 17,6 26,5
Cantitatea de cenuşă, % - -
Umiditatea , % 7,0±1,0 7,0±1,0

Tipurile de carton care sunt puse în circulaţie sun prezentate în tabelul 4.35-4.39
 Тabelul 4.35
Carton pentru cutii de marca КК-1
(ТУ У 13-0281041-312-96)
Caracteristica tehnică
Denumirea indicatorului Unitatea de Norma
măsură
Greutatea cartonului cu aria 1m², pentru
carton de grosimea, mm;
0,5±0,04 g 375
0,6±0,05 415
0,7±0,05 525
Rezistenţa la rupere la plesnire statică în direcţie
transversală pentru carto cu grosimea, mm:
0,5 N cm 0,70
0,6 0,90
0,7 1,20
Permiabilitatea, absenţa apei la umezirea pe o parte g 50
a suprafeţei a cartonului, aria 1m²
Rezistenţa stratificării N 110
Umezeala cartonului cu grosimea de la % 8,0±2,0
0,50...0,80mm

Tabelul 4.36
Carton pentru cutii de marca КК-2
(ТУ У 13-0281041-312-96)
Caracteristicele tehnice
Denumirea indicatorului Unitatea de Norma
măsură
Greutatea cartonului cu aria 1m², pentru
carton de grosimea, mm;
0,55±0,04 g 370
0,60±0,05 415
0,70±0,05 525
0,80±0,05 580
Rezistenţa la rupere la plesnire statică în direcţie
transversală pentru carto cu grosimea, mm:
0,55 N cm 0,60
0,60 0,70
0,70 1,10
0,80 1,30
Umezeala cartonului cu grosimea de la % 8,0±3,0
0,50...0,80mm
 Tаbelul 4.37
Carton de ambalat lipit plan de marca КС-1
( ГОСТ 9421–80) Caracteristicile tehnice
Denumirea indicatorului Unitatea de Norma
măsură
Greutatea cartonului cu aria 1m² g 1650±128
Grosimea, nu mai puţin de mm 2,2
Rezistenţa la tracţiune, nu mai puţin de MPa 1,57
Netradus KN/m 5,4
Rezistenţa structurilor în direcţie transversală, nu N 48
mai puţin de
Abrupţia apei la umezire pe o parte a suprafeţei în g 30
60s
Umiditatea % 12+2-4
Netradus mm 20

Tabelul 4.38
Carton de ambalare lipit plan Marca КС-2
(ГОСТ 9421–80) Caracteristicile tehnice
Denumirea indicatorului Unitatea de Norma
măsură
Greutatea cartonului cu aria1m² g 1000±100 1280±100
Grosimea, nu mai puţin de mm 1,4 1,08
Rezistenţa la tracţiune, nu mai puţin de MPa 0,75 1,08
Umiditatea % 12 -4
+2
12+2-4
Netradus mm 20 20

Tаbelul 4.39
Carto gofrat 2-, 3-, 5-straturi cu sloiul
Exterior (tip А, В, С, Е)
Caracteristicele tehnice

Denumirea Marca
indicatorului Д Т-11 Т-21 Т-22 Т-23 Т-24 П31 П32
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Rezistenţa la 0,2 1,1 0,7 0,9 1,1 1,2 1,1 1,4
tracţiune Mpa
Rezistenţa - 3,0 2,2 3,0 3,8 4,6 5,0 6,0
Rezistenţa - 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 - -
Umiditatea 6-12 6-12 6-12 6-12 6-12 6-12 6-12 6-12

Subpergament – un tip de hârtie care e produs din celuloză, грубого помола, cu

impermiabilitatea scăzută la grăsimi, şi o duritate mecanică înaltă. Mărcile de bază de
subpergament se reglementează conform ГОСТ 1760–86.
 Tabelul 4.40
Subpergament de marca П,
caracteristicele tehnice
Denumirea indicatorului Norma
Greutatea cartonului cu aria 1m², g 45±2 50+3-2
Permiabilitatea, mg, nu mai puţin de 10 8
Rezistenţa relativă la repere; kPa, nu mai puţin de 260 270
netradus 230
Umiditatea, % 8±1

Pergament – un tip de hârtie, care e destinată pentru împachetarea grăsimilor alimentare,

produselor şi mărfurilor, cu impermiabilitatea grăsimilor şi ambalaje cu stabilitate la umezeală.
Conform ГОСТ 1341–84 se produc următoarele mărci de pergament: А; Б; В; Д; Г; Т; К.
Tehnologia de fabricare a pergamentului, se bazează pe pergamentarea hârtiei pe cale chimică cu
concentrat de acid sulfuric, fiind ecologică nepericuloasă.
În Ucraina se iniţiază producerea hârtiei de ambalare impermiabile la grăsimi înlocuită de
pergament.

Tаbelul 4.41
Hârtie impermiabilă la grăsimi
Caracteristicele tehnice
Denumirea Norma pentru mărcile de hârtie
indicatorului П- П- П- П- П- П- П-
65Б,Н 53Б,Ж 5Б,0Н 40Б 30Б 25Б 20Б
Greutatea hârtiei ci aria 65±5 53±3 50±2 40±3 30±3 25±3 20±2
1m², g
Densitatea g/cm³ 1,2+0,1
Lucru mecanic de
rupere N, nu mai puţin
de......... 70,0 62,0 50,0 30,0 30,0 26,0 22,0
în direcţia transverală 40,0 32,0 30,0 15,0 15,0 13,0 10,0
Rezistenţa relativă la
rupere prin presiune
kPa; nu mai puţin de:
în stare uscată; 350 - 300 200 200 150 150
În stare umedă 55 - 50 40 40 35 35
Impermiabilitatea la
grăsimi la 1m², nu mai 45 60 75 150 300 400 1500
mult
Umiditatea, %, nu mai 9
mult de

П-50Б, П-65Б – se produce din celuloză albă, predestinată pentru împachetarea automată a
untului şi margarinei.
П-50Н, П-65Н – se produce din celuloză neînălbită. Destinată pentru ambalaje de gabarite
mari pentru produse din grăsimi.
П-53БЖ – din celuloză albă. Destinată pentru ambalarea margarinei.
П-40Б, П-30Б, П-25Б - se produce din celuloză albă. Destinate pentru ambalarea şi
fasonarea produselor de cofetărie. Se utilizează în calitate de component de bază pentru foile de
metal subţire caserate.
 Tabelul 4.42
Hârtie cu o suprafaţă prelucrată
Pentru impermiabilitatea la grăsimi
Caracteristicile tehnice
Denumirea indicatorilor П-50Б, B-1 П-50Б, B-2
Permiabilă
Greutatea hârtiei cu aria 1m², g 50 50
Densitatea g/cm³ 1,2 1,1
Rezistenţa la rupere N: în direcţia 59 59
longitudinală a maşinii
Rezistenţa la rupere la tracţiune kPa :
In stare uscată 315 317
In stare umedă 67 68
Impermiabilitatea la grăsimi la 1m² 15 15
Umiditatea %, un mai puţin de 8,2 7,1
Permiabilitatea la apă, % 6,2 22
Pe o parte a suprafeţei prelucrate 8 8
pentru impermiabilitatea la grăsimi
KiT

Materialele din hârtie pe larg se utilizează pentru producerea ambalajelor primare şi

de transport: cutii, pachete, lăzi, palete, tobe...

Sticla

Utilizarea ambalajelor din sticlă la ora actuală este foarte răspândită. Sticla intră în
primele 5 – cele mai utilizate materiale de ambalare.
Sticla, utilizată în industria alimentară, conţine 72% siliciu, 13,5% oxid de natriu, 9%
oxid de calciu, 2% oxid de magneziu, 2% oxid de aluminiu şi altele.
Sticla din punct de vedere chimic este inertă, igienică, componentele chimice nu intră în
reacţie cu produsul şi nu î-i dă un alt gust sau miros. Ea este impermiabilă pentru gaze, lichide, iar
sticla de culoare închisă nu permite trecerea razelor ultraviolete.
Dezavantajele principale ale sticlei sunt: nu pot să concureze cu polimerii, este fragilă şi
cu o densitate înaltă care duce la mărirea greutăţii ambalajului.
Sticla se utilizează pentru producerea: recipientelor din sticle, borcane, ampule,
flacoane...

Materiale de ambalare metalice

Utilizare metalelor pentru ambalarea produselor alimentare î-l are începutul din anul
1810. În acest an englezul Diuraty a primit patenta pentru primul borcan din tablă albă. Dar
despre materialul metalic primele date sunt amintite în izvoarele istorice al sec. XIV. În
Germania, în acele timpuri foaia subţire din fier se matriţau cu ciocanul. După ce foile erau
încălzite se mai matriţau odată. La fabrica de cositorie foile primire cu mărimile 0,5...5m cu
grosimea 0,5mm протравливали в заквашенной ржи. După aceea foile erau prelucrate pe un
banc cu şmirghel. În vane încălzite pline cu staniu se cositoreau.
În prezent tabla cu grosimea 0,15mm se produce prin metoda dublei laminări la rece.
Tabla cu grosimea 0,2mm şi mai mult se produce printr-o laminare la rece după care se mai
prelucrează odată termic. Aplicarea cositorului pentru acoperirea suprafeţei metalice în prezent se
face prin metoda electrolitică.
Grosimea staniului de acoperire a tablei metalice este de 0,33...0,77mm. Proprietăţile de
protecţie a staniului depus subţire pe suprafaţă se măreşte odată cu acoperirea ulterioară cu lac
(special pentru produse de acest fel).
În legătură cu scumpirea staniului, tabla albă se înlocuieşte cu alte tipuri de tablă care nu
necesită acoperire cu staniu. Cel mai des se utilizează tabla cenuşie lăcuită, cromată, din aluminiu,
nichelată şi tablă lăcuită.
O răspândire majoră în producerea de ambalaje î-l deţine aluminiul şi aliajele lui.
Avantajele de bază a aluminiului : formare bună, plasticitate şi termorezistent, densitate
joasă în comparaţie cu tabla de oţel, impermiabil pentru gaze, aburi, grăsimi, stabilitate
microbiologică, permite punerea în circulaţie produse conservate aseptic.
Istoria aluminiului este astfel, metalul laminat cu grosime până la 80mkm este folie, dar
de grosimea 0,08 – 0,4mm – este tablă de aluminiu.
Pentru conservare se utilizează tablă de marcă ГЖК. În calitate de oţel de bază se
utilizează tablă laminată la rece din oţel marca 08пс. În dependenţă de grosime, tabla de oţel
iniţială se produce în următoarele mărimi: 22, 25, 28, 32. pentru cele cositorite se utilizează staniu
de marca 01 asu 01пч.
Tabla ГЖК trebuie să reziste încercărilor la îndoirea la 90° împrejur sub formă de rază de
1,5mm. Numărul îndoiturilor să nu fie mai mic de 8, după aceea pe suprafaţa tablei nu trebuie să
fie crăpături sau despicări de staniu. Caracteristica suprafeţelor şi defectelor permise a cositorului
pentru acoperire şi a oţelului de bază sunt introduse în tabelul 4.43.
Marcarea foliei de aluminiu care se pun pe circulaţie pe teritoriul CSI, sunt prezentate în
tabelul 4.44-4.47.

Tabelul 4.43
Caracteristica suprafeţei tablei şi a defectelor permise
(ТУ У 14-4-422-97)
Marca Caracteristica Defectele permise a suprafeţei pe un metru de
suprafeţei suprafaţă
ГЖК Suprafaţa curată, Defecte nu chiar importante, care nu încurcă la
netedă, fără pete, de tablă de a fi întreagă: precizie diferită, opacitate
regulă sectoarele să uşoară a acoperirii cu cositor, apărării uşoare şi
fie uniform laminate, urme de la laminor, murdărie sub formă de
fără goluri, bule, puncte, granule mici de cositor în aspect de fâşii
stratificării şi luminoase, zgârieturi uşoare şi adâncituri şi alte
captivării de alte forme.
materiale, crăpături, Bule de diametrul de 2mm – nu mai mult de trei
rupturi şi murdărie. perechi.
Rupturi de colţuri nu mai mari de 1,5mm.
Valori ale colţurilor nu mai mari de 6mm cu
pasul valului 20mm pentru fâşii cu lungimea mai
mare de 300mm, pentru fâşii cu lungimea mai
mare de 300mm pasul valului nu mai mare de
30mm.
 Tabelul 4.44
Marcarea foliei caşerate pentru ambalarea produselor alimentare
(ТУ 1119-003-00472673-95)
Materialul Marcarea Denumirea deplină
Folie caşerată cu ФКПЛ Folie lăcuită
pergament ФКПЛТ Folie lăcuită...
ФКПП Folie de imprimare
ФКППТ Folie de imprimare...
ФКППЛ Folie de imprimare...
ФКППЛТ Folie de imprimare...
Foile caşerată cu ФКППЛ Folie lăcuită
subpergament ФКППЛТ Folie lăcuită
ФКППП Folie de imprimare
ФКПППТ Folie de imprimare...
ФКПППЛ Folie de imprimare...
ФКППЛТ Folie de imprimare...
Folie caşerată cu ФКПЕЛ Folie lăcuită
pergament ФКПЕЛТ Folie lăcuită
ФКПЕП Folie de imprimare
ФКПЕПТ Folie de imprimare...
ФКПЕПЛ Folie de imprimare...
ФКПЕПЛТ Folie de imprimare...
Folie caşerată cu ФКСТ Folie.....
hârtie... ФКСП Folie de imprimare
ФКСПТ Folie de imprimare...
Folie caşerată cu ФКБТ Folie .....
hârtie pentru ФКБП Folie de imprimare
caserare ФКБПТ Folie de imprimare...

Tаbelul 4.45
Marcarea foliei de aluminiu termosudabilă
Pentru necesităţile ambalajului
(ТУ 1811-004-46221433098)
Marcarea Denumirea deplină
FTL Foile cu termolac pe o parte a suprafeţei
FÎTL Foile cu imprimare multicoloră pe partea frontală şi cu
termosudare cu lac pe cealată perte
FVTL Folie pe o parte vopsită şi acoperită cu lac termosudabil pe
cealaltă parte
FÎTL.. Folie cu imprimare multicoloră pe o parte şi acoperită cu lac
termosudabil pe cealaltă parte...
 Тabelul 4.46
Marcarea materialului combinat cu mai
Multe straturi pe bază de folie
(ТУ 1119-007-00472673-96)
Materialul Marcarea Denumirea deplină
În două straturi F/PE Folie / peliculă de polietilenă
H/PE Hârtie / peliculă de polietilenă
PP/PE Peliculă de polipropilenă / peliculă de polietilenă
În trei straturi PET/F/PE Peliculă de polietilenă tereftalată / folie / peliculă de
polietilenă
PET/F/PP Peliculă de polietilenă tereftalată / folie / peliculă de
polipropilenă
PP/F/PE Peliculă de polipropilenă / folie / peliculă de
H/F/PE polietilenă
Hârtie / folie / peliculă de polietilenă

Tabelul 4.47
Marcarea foliei de aluminiu pentru ambalare
(ГОСТ 745–79)
Marcarea Denumirea deplină
FN Folie netedă
FL Lăcuită
FV Vopsită cu lac color
F..
FV.. Vopsită
FI De imprimare
FIF De imprimare pentru fon
FIL De imprimare pe o faţă şi lăcuită pe cealaltă parte
FGI Cu grund sub imprimare cu lac sau imprimare cu lac incolor

Materialele metalice au găsit o mare răspândire în industria conservelor, cum deja s-a
accentuat, cucereşte ramura producerii de bere şi băuturi nealcoolice.

Polimeri sintetici

Istoria polimerilor sintetici începe în sec XX. Cel mai utilizat polimer în industrie este
polietilena, începând din jumătatea anilor cincizeci. Chimistul german K. Ţigler a primit premiul
nobil pentru utilizarea catalizatorului din titan-aluminiu pentru obţinerea polietilenei.
În timpul de faţă pentru ambalare se utilizează unele tipuri de polimeri sintetici.
Polietilene. În această grupă se referă polietilenă cu o densitate mică (LDPE), polietilenă
cu impermiabilitatea ridicată (HDPE), polietilenă cu impermiabilitatea scăzută (LLDPE) şi
copolimeri etilene cu alţi monomeri. Printre care şi polipropilena (PP) care este pe larg utilizată în
industria alimentară.
LDPE – material plastic, pelicula uşor se sudează, este dură la întindere şi comprimare, are
şi o stabilitate la manipulare.
 Pelicula din HDPE e mult mai rigidă, impermiabilă la apă, stabilă la unsori şi grăsimi. În
afară de peliculă se mai produc sticle, canistre, butoaie, căldări.
PP – se deosebeşte prin temperatura de topire înaltă (170 °С ), ce dă posibilitatea de a
utiliza acest material pentru preîncălzirea produselor. Sectorul de bază a utilizării PP este peliculă
осноориентированные. Polipropilena rău se sudează, de aceea pentru producerea peliculelor,
pentru sudare se utilizează copolimerii ei.
Caracteristicele tehnice de bază a peliculelor produse din polietilene sunt reprezentate în
tab. 4.48 – 4.49.

Tаbelul 4.48
Proprietăţile fizice şi tehnologice a peliculelor de ambalare din polietilenă
Denumire

direcţia transversală,
corespunzătoare în
Alungirea la rupere
direcţie transvers
Lăţimea pânzei,
Peliculei

Rezistenţa la

Numărul de
tracţiune în
Grosimea, mm

Depunere
% мение
Opacitate, %

straturi
Domeniul de
mm

utilizare

1 2 3 4 5 6 7 8 9
În cinci 60- Se utilizează la
straturi 150 422 65- 25 300 - 5 ambalarea
termofirmată 70 produselor
„POLIFORM alimentare. Stratul de
” bază din ПА,
termosudabilă din
LDPE
Peliculă din Se utilizează pentru
polietilenă 60- 300- ambalarea în vacuum
coextrudată în 180 460 70- 25 300 - 5 a produselor
cinci straturi 85 alimentare. Pelicula
„POLIFORM în cinci straturi de
” barieră din LDPE
sau din alţi poilmeri.
Destinaţia pentru
Peliculă PA – ambalare (inclusiv şi
PE, 60- 300- 70- 25 300 - 3 cea prin vacuum)
coextrudată în 180 1000 85 produselor
trei straturi alimentare. Pelicula
„POLIFORM e compusă din 3
-3” straturi polimerice,
stratul de barieră PA,
termosudabil din
LDPE
Peliculă din 30- 250- - 14,7/13, 225/325 “U” 1 Destinată pentru
polietilenă 100 1300 7 - ambalare la automate
termo, depusă 45/3 de diverse produse
de marca 5; alimentare. Se
„U”, „O”, “O” utilizează pentru
„T”. - formare produselor
60/2 cu bucată în ambalaj
5; grupat.
“T”-
 40/3
0
Peliculă care 25- 500 - 16,0/13, 200/300 - 1 Destinată pentru
se întinde şi 30 5 prinderea
se lipeşte uşor ambalajelor cu
(de bucată de pe palete
poletizare) prin rotire. Obţinute
din compoziţia pe
bază de etilenă cu
vinil acetat.
Peliculă de 25- 500 - 16,0/13, 200/300 - 1 Destinată pentru
paletizare din 30 5 prinderea
copolimerii ambalajelor cu
etilenei cu bucată de pe palete
acetat de vinil prin rotire în
împrejur cu peliculă.
Peliculă de 10- 100/20 - „U” - „U”- - - Destinată pentru
împachetare 40 00 19,6/14, 250/150, ambalarea
din HDPE de 7, „UM”- produselor
marca „U”, „UM”- 150/150, alimentare cu
„UM”, „S”, 13,7/9,8 „S”- conţinut de grăsime.
„SM”. , „S”- 400/300, Utilizată şi la
29,4/24, „SM”- ambalarea
5, 200/150. produselor
„SM”- alimentare pe maşini
14,7/14, de ambalare
7. automate.
Pelicule pe 40- - - 20,0/15, 300/400 - 1 Se utilizează pentru
bază de 80 0 ambalarea şi
amestec de păstrarea grăsimilor
polietilenă animaliere, caşcaval,
salam şi diferite
topituri.
Pelicule pe 30- 150- - 14,0/12, 200/350 - 3-5 Se întrebuinţează în
bază de 200 2000 0 calitate de ambalaj
polietilenă pentru produse reci
coextrudate în vrac în construcţii:
cu conţinut de PP şi
HDPE-pentru cele
fierbinţi şi cu
grăsimi.
Peliculă PE 200 2000- - 24,5/23, 250/300 20/3 1 Se utilizează pentru
termodepusă 2500 5 0 prinderea greutăţilor
modificată de pe palete şi fără
prin iradiere palete. Datorită
„TERMOPLE prelucrării prin
N” electroiluminare şi
orientării duble,
această peliculă este
deosebit de efectivă
pentru ambalarea
produselor de o
 configuraţie
complicată.
Peliculă în 7000 195 - 11,4/8,2 2500/20 - 3 Se întrebuinţează
trei straturi cu 0 pentru ambalarea
bule produselor de larg
consum şi cu alte
scopuri. E compusă
din 3 structuri: 2
monolite şi unul cu
bule.
peliculă în 2 3500 195 - 4,05/3,1 74/72 - 2 Se compune din 2
straturi cu 5 straturi monolit şi
bule unul cu bule.

Peliculă 50/14 Până la - 58,8 30 - - Se utilizează în

combinată din 0 600 calitate de material
materiale din de ambala re pentru
poliamid şi carne, peşte, salam şi
polietilenă alte produse cu un
grad înalt de grăsimi.
Se obţine prin
metoda caşerării
uscate. Temperatura
de exploatare +50˚C.
termenul de păstrare
a produsului ambalat
până la 2 ani.
Materiale 40- Până la - 39 30 - - Se utilizează pentru
pentru 150 600 ambalarea
peliculă produselor supuse
combinată cu refrigerării,
lavsan şi produselor în vrac,
polietilenă obiectele de birou, la
maşinile de faronat.
Se produc prin
metoda caşerării
uscate. Cu proprietăţi
de protecţie înalte.
Temperatura de
exploatare+50˚C
termenul de păstrare
a produsului ambalat
până la 2 ani.
Material 60- Până la - 39 30 - - Se întrebuinţează
pentru 160 600 pentru ambalarea
peliculă produselor
combinat alimentare cu
dintre lavsan prelucrarea termică,
şi şi unele fabricate
polipropilenă supuse sterilizării.
Având proprietăţi de
protecţie înaltă.
 Temperatura de
exploatare+50˚C
termenul de păstrare
a produsului ambalat
până la 2 ani.
Materiale 60- Până la - 55 30 - - Se utilizează pentru
pentru 150 600 ambalarea
peliculă produselor de birou
combinat cu perioadă
dintre lavsan- îndelungată de
folie- păstrare, dispune de
politilenă impermiabilitate
înaltă: gaze, aburi,
arome, lumină.
Temperatura de
exploatare+50˚C
termenul de păstrare
a fabricatelor până la
5 ani.
Materiale 60- Până la - 55 30 - - Se întrebuinţează
pentru 150 600 pentru păstrarea
peliculă îndelungată a
combinat produselor
dintre lavsan- alimentare cu
folie- temperatura din
polipropilenă urmă de prelucrare
până la 120˚C,
impermiabilitatea
înaltă: gaze, aburi,
arome, lumină.
Termenul de păstrare
a produselor
ambalate până la 5
ani.
Materiale 40- Până la - 39 30 - - Se întrebuinţează
pentru 150 600 pentru ambalarea
peliculă produselor
combinat ci alimentare cu
lavsan proprietăţi de
metalizat şi protecţie înaltă.
polietilenă. Termenul de păstrare
a produselor
ambalate până la 2
ani.
Materiale 50- Până la - 39 30 - - Se utilizează la
pentru 90 600 ambalarea
peliculă produselor
combinat cu alimentare. Supuse
lavsan utilizării la 120˚C. cu
metalizat şi proprietăţi de
propilenă protecţie înalte. Se
obţine prin metoda
 caşerării uscate.
Termenul de păstrare
a produselor
ambalate până la 2
ani.

Tabelul 4.49
Ambalaje din peliculă de polipropilenă
Particularităţile Însemnătate Domeniul de
unităţii de măsură utilizare
1 2 3
Peliculă de polipropilenă transparentă BIPAN-Pr
Grosimea, Mm 15 20 25 30 35 40 Se utilizează la
Greutatea 1m², g 13,7 18,2 22,8 27,3 31,8 36,5 ambalaje de diferite
Ieşirea 1m², kg 73,3 54,9 44,0 39,5 31,4 27,5 tipuri ale produselor
Rezistenţa minimală la alimentare pentru
rupere Mpa: prelucrarea ulterioară
- longitudine 120 130 130 130 130 130 la maşinile de tipărit
- transversal 230 250 250 250 250 250 de diferite tipuri
Alungire maximală la pentru următoarele
întindere: tipuri de prelucrare:
- longitudine 220 200 200 200 200 200 caşerare şi laminare –
- transversal 75 65 65 65 65 65 pentru ambalaje
Coeficientul de frecare decorative.
maximal al peliculei:
-cu adausuri de lubrifiere 0,45
-fără adausuri de 0,7
lubrifiere
Rezistenţa minimală a 2,0 2,5 2,5 3,0 3,0 3,5
cusăturii sudate:
N/15mm
Aşezarea termică 4,0
maximală, %: 2,0
- longitudine
- transversal 2,2 2,3 2,4 2,5 2,6 2,7
Opacitatea peliculei, %,
cu termostrat. 85

Luciu, % 38-42
Întinderea exterioară
(activarea) , .../cm
Peliculă de polipropilenă pentru produsele din tutun BIPAN-T
Grosimea, Mm 16,0 20,0 30,0 Pentru împachetarea
Greutatea 1m², g 14,6 18,2 27,3 cutiilor mai moi şi mai
Ieşirea 1m², kg 68,5 54,9 36,6 rigide, pentru ambalarea
Rezistenţa minimală la blocurilor cutiilor de
rupere Mpa: ţigări
- longitudine 120 130 130
- transversal 230 250 250
Alungire maximală la
întindere:
- longitudine 220 200 200
- transversal 75 65 65
Coeficientul de frecare
maximal al peliculei 0,3
Rezistenţa minimală a
cusăturii sudate: 2,0 2,5 3,0
N/15mm
Aşezarea termică 4,0
maximală, %: 2,0
- longitudine
- transversal 2,2 2,3 2,5
Opacitatea peliculei, % 85

Luciu, %
Peliculă de polietilenă albă-bej BIPAN - S
Grosimea, Mm 30,0 35,0 40,0 Pentru prelucrarea la
Greutatea 1m², g 21,0 25,0 28,0 maşinile de tipărit de
Ieşirea 1m², kg 47,6 40,0 35,7 diferite tipuri: pentru
Rezistenţa minimală la următoarele prelucrări şi
rupere Mpa: metode de caşerare şi
- longitudine 65 laminare, pentru
- transversal 110 ambalarea îngheţatei (în
Alungire maximală la pahare de tip eschimo),
întindere: pentru ambalarea
- longitudine 140 produselor de
- transversal 40 cofetărie(ciocolate,
Rezistenţa minimală a bumboane), pentru
cusăturii sudate: 2,3 etichete rotunde, pentru
N/15mm PET, sticle cu băuturi,
pentru împachetare
vatei, bintului,
săpunului...
Grosimea, Mm 15 20 25 30 35 40 Pentru prelucrarea la
Greutatea 1m², g 13,7 18,2 22,8 27,3 31,8 36,5 maşinile de tipărit de
Ieşirea 1m², kg 73,3 54,9 44,0 36,5 31,4 27,5 diferite tipuri: pentru
Rezistenţa minimală la caşerare şi laminare,
rupere Mpa: pentru ambalarea
- longitudine 120 130 130 130 130 130 îngheţatei (în pahare de
- transversal 230 250 250 250 250 250 tip eschimo), pentru
Alungire maximală la ambalarea produselor de
întindere: ciocolate, bumboane,
- longitudine 220 200 200 200 200 200 pentru ambalarea
- transversal 75 65 65 65 65 65 nucuşoarelor, cipsurilor,
Rezistenţa minimală a pentru împachetare
cusăturii sudate: 2,0 2,5 2,5 3,0 3,0 3,5 ceaiului, cafelei.
N/15mm

Polimerii de vinil. În această grupă pe larg se utilizează: poilvinilclorid (PVC), copolimeri

ai vinilcloridului.
Polivinlcloridul – este un polimer amorf. Din acest polimer se poate obţine pelicule de
diferite rigidităţi – de la dure la uşor întinse – datorită componenţilor de pastifianţi.
Peliculele subţiri din PVC, pe larg se utilizează ca material pentru ambalarea .... cu
carne, peşte şi alte produse alimentare. În ultimul timp se discută problema de a nu fi utilizat PVC
– pelicule din cauza interacţiunii clorului din ambalaj cu produsul.
În afară de materialul plenar PVC, se utilizează pentru producerea pachetelor străvezii
(blisteri, linguriţe, etc.) pentru halva, miere, prăjitură, îngheţată.
Caracteristicele de bază a peliculei din PVC, puse în circulaţie de producătorii ucraineni
sunt reprezentate în tabele.

Tаbelul 4.50
Caracteristica peliculei din PVC
(ТУ У 6-0020951.147-98)
Indicatorii Norma
Termopelicula - 1 Termopelicula - 2
Mărimea peliculei, mm
Lăţimea 300-550 300-550
Grosimea 0,15-0,25 0,30-0,60
Rezistenţa la întindere, Mpa
nu mai puţin de 35 35
Alungire la rupere specifică,
%, nu mai puţin 10 10
Contractarea la încălzire, %

- longitudinal -4 -4
- transversal +2 +2
Rezistenţa la strivire Rezistentă la strivire
(durabilitatea peliculei la
căderea liberă a unei greutăţi
Produse de cofetărie Produse din lapte şi
pe ea)
conţinute de grăsimi
Domeniul ce utilizare

Polistrol – rigid, polimer amorf, orientată pe bază de peliculă din PS, cu mult mai
transparentă decât polimerii. Din pelicula orientată prin metoda termoformării, făcându-se
produse cu configuraţie complicată.
Polietilenteleftalat – polimer cristalizat. Peliculă din PET, rigid şi rezistent. Material stabil
la îngheţuri, se sudează rău. O răspândire mai largă PET e utilizat la producerea sticlelor care se
pot utiliza pentru îmbutelierea apei minerale şi băuturilor, ulei de floarea soarelui şi oţet.

Tabelul 4.51
Caracteristicele peliculelor termosudabile din diferite materiale poilmerice [8]
 Temperatura

Presiunea de
rezistenţă la

sudare, MPa
de sudare 0С
rezistenţă la
rupere, %
relativă la
Alungirea
Limita de

Limita de
întindere,

întindere,
MPa

MPa
Materialul peliculei

Polivinil clorat 90 40 0,4 60 1-2

Polipropilenă 180 50-100 1,0 110 2-4
Polietilentereftalat 220 110 1,5 80 5-10
Polistirol 80 5 0,3 100 0,5-1
Copolimeri
vinildenclorat şi
vinil clorat (saran) 50-140 70 0,1 65-100 1
Polietilenă
obişnuită 20 500 8,0 110 0,3
polietilenă modificată
prin radiaţie 50-130 100-150 - 90-120 până
la 6

Tаbelul 4.52
Coeficienţii de permiabilitate a gazelor şi aburilor
A câtorva tipuri de pelicule polimerice* [8]
Materialul peliculei Pătrunderea
H2О О2 CО2
Polietilenă cu densitate mică 15-20 6500-8500 30000-40000
Polietilenă cu densitate mare 5 1600-2000-01- 8000-10000
Polipropilenă neorientată 10-20 02 3700 10000
Polipropilenă orientată 7 2000-2500 7500-8000
Polivilinclorid neplastificat 15-40 150-350 450-1000
Poilvilindenclorid 11,5-5,0 8-25 50
Poliamid (PA-11) 40-80 500 1900
Polietilen tereftalat 25-30 40-50 300-350

*Pentru СО2 şi О2 – 25 мкм см3.см2 în 24 ore; pentru Н2О – 25 мкм, la umiditatea 90% şi 90 °С gr.м2 în
24 ore.

Таbelul 4.53
Proprietăţile fizico-chimce şi parametrii tehnologici ale peliculelor rigide [7]
Proprietăţile, diferenţa PVX PS PP PET
Densitatea, g/cm³ 1,38 1,05 0,9 1,4
Intervalul de topire sau de
trecere în stare de topire, °С 130-170 140-150 150-160 230-250
Punctul de înmuiere,°С 80 100 90 180
Coeficientul de alungire liniară,
1/k·10 70-80 70-80 110-170 130
Stabilitatea formică °С 75 70 120 140
Stabilitatea la îngheţ °С -30 -40 0 -30
Modulul lui Yung, N/mm2 3000 2500 1000 2100
Alungirea până la rupere, % 90 20 1000 100
500 400 400 1800
Rezistenţă la rupere, Pa/cm²
0,96-1,2 1,3-1,8 1,47-1,65 1,1
Capacitatea termică J/kg·K 3 10 0,25 2
Absorbţia aburului de apă slabă medie înaltă înaltă
g/m²·cm se stinge arde uşor arde uşor arde uşor
singură
Electrilizarea
++ 0 ++
Arderea şi aprinderea ++ ++ ++ ++
Transparenţa ++ ++ + +
Vopsirea ++ ++ + +
++ ++ 0 +
Capacitatea de întindere
++
Incleiere
Posibilitatea de a fi imprimate

4.3.3. Materiale de ambalare noi

Materiale de ambalare bactericide

Microflora patogenă şi produsele toxice acţionează neplăcut asupra produselor alimentare.

Pentru protecţia lor se foloseşte materialele de ambalare bactericide, de exemplu a elaborat o
metodă pentru protecţia produselor din carne şi caşcavalului în mod de protecţie antibactrian pe
bază de latex igienic (dispersia a apei şi a materialelor sintetice).
Această metodă se deosebeşte prin utilizarea simplă a ei; pe suprafaţa produsului
(salamului, carnei, caşcavalului) se depune o acoperire de multe sloiuri cu mai multe funcţii, care
exclud utilizarea temperaturilor înalte cu acţionare negativă asupra caracteristicilor produsului.
Ele asigură acoperirea uşoară, densitatea exterioară a produsului, care garantează absenţa
microfăţiilor pe suprafaţă, în care de obicei se dezvoltă flora patogenică.
Utilizarea acestei metode, micşorează pierderea masei utile, îmbunătăţeşte condiţiile de
lucru de întreţinere a produselor în schimbul lichidării unor stadii de păstrare şi producere,
diminuează acţionările negative toxice asupra produsului şi a personalului de manipulare a
produselor.
În calitate de adaus antibacteriene se utilizează preparate original naţionale – iar acid соли
дегидрацетовой кислоты cu un spectru larg de acţionare asupra diferitor microfloruri (drojdie,
ciuperci) şi complexele acestor adausuri în combinaţie cu regulări speciale pentru celulele
microbilor activi, protejează suprafaţa produsului ambalat împotriva infecţiei.

Ambalajul şi securitatea alimentelor

Securitatea şi calitatea alimentelor – este una dintre condiţiile de bază pentru sănătatea
oamenilor. Din cauza calităţii joase a alimentelor în întreprinderile mari, şi, răspândirea
businessului mic şi mijlociu, la nerespectare normelor tehnice şi igienice, creşte riscul calităţii
scăzute a produselor. Из-за спада производства продуктов питания на крупных предприятиях
и развития малого и среднего бизнеса при несоблюдении технологического режима и
санитарных норм возрастает опасность снижения качества продукции. Umiditatea, care este
în interiorul ambalajului din material polimeric, poate deveni izvorul de dezvoltare a
microorganizmelor. Pentru micşorarea acesteia în materialul din polimeri se introduce nişte
absorbanţi speciali:
Minerali : цеолиты, пермутиты;...
 adausuri de fermentare.
Ultimele prezintă un interes deosebit. Astfel de materiale pot să stabiliza conţinutul, din punct
de vedere biologic, organolepitic (gust, culoare, miros, consistenţă), preţul produsului alimentar,
măreşte calitatea producţiei pregătite, se poate face prelucrarea mai efectivă a produsului umed.
Cercetările au demonstrat că , utilizarea materialelor de ambalare biologic active cu fermenţi
imobilizaţi în materialul polimeric, variază şi capătă noi proprietăţi. Pentru materialele cu
fermenţi imobilizaţi este caracteristic lărgirea diapazonului temperaturii de lucru şi pH, care
măreşte viteza proceselor tehnologice de hidroliză, substraturilor biologice (grăsimilor,
proteinelor, carbonului). Utilizarea noilor tipuri de materiale dă posibilitatea de a se utiliza de mai
multe ori, aceasta micşorează consumul fermenţilor şi amestecurilor de fermenţi.

Ambalaje comestibile

Ambalajele comestibile sunt de perspectivă în utilizare a învelişurilor „active”, acestea sunt

nişte polimeri naturali – polizaharide (crohmal şi celuloză). Ele posedă proprietăţi de formare a
peliculelor, protejează produsele alimentare de pierderea în greutate şi fac o barieră care le
protejează de acţiunile negative a oxigenului, care micşorează alterarea produsului.
Peliculele comestibile posedă proprietăţi de absorbire înalte – nimerirea lor în organism, aceste
substanţe se descompun şi îndepărtează ionii metalelor radioactive a produselor. Ele se pot utiliza
pentru produsele de profilaxie şi lecuire, de exemplu, alimentele cu nu conţinut scăzut de grăsimi,
zaharoză, datorită introducerii în învelişului polimeric adausuri speciale (arome, coloranţi), se
poate regla proprietăţile gustative şi aromatice a produsului alimentar.

Ambalajul activ

O privire scurtă a perspectivelor de utilizare a ambalajului activ în tehnologia alimentară a

proprietăţilor urmărite evidente cu ajutorul lor se poate:
- Direcţiona spre schimbarea compusului produsului, se introduce în ambalaj materiale
active şi fermenţi imobilizaţi.
- Să protejeze produsele de alterare, mărind termenul de valabilitate a produselor.
- Să dea un mediu gazos optimal în interiorului învelişului. În partea de vest pe larg se
utilizează metoda de păstrare în depozite a legumelor şi fructelor în saci cu deschizături
din material transparent selectiv. Fructele pot fi păstrate în stare proaspătă mai mult timp.
Ambalajul se răscumpără din contul micşorării alterării şi evaporării apei din produs.
- Se reglează temperatura de prelucrare a produselor alimentare, cu condiţia de încălzire
prin microunde. De exemplu, produsul în ambalajul metalic poate fi încălzit până la
temperatură mai mare de 200°С, ele se prăjesc, ca în tigaie, din contul generării
temperaturii în înveliş.

Ca exemplu de utilizare a peliculelor comestibile pe bază de polimeri naturali, se prezintă ca

înveliş bun de a se putea fi îngheţate produsele din carne. Cea mai bună metodă de păstrare a
cărnii – este refrigerarea (la -18 °С carnea de vită se păstrează pe parcursul unui an, la -30 °С –
până la 2 ani). Dar în stare neambalată, carnea în procesul de păstrare pierde până la 3% din
greutate şi se supune schimbărilor de calitate, spre negativ. Utilizarea învelişurilor pe bază de
carboximetilceluloză, micşorează esenţial aceşti factori, de asemenea fac excepţii poluarea
mediului cu resturi de la ambalaje utilizate. Prelucrarea cărnii şi semifabricatelor se realizează
împreună cu învelişul protector.
Un exemplu de utilizare a ambalajelor active poate servi introducerea lactozei – fermenţi,
hidroliză de zahăr din lapte – ca bază de polimer a materialului de ambalare. După cum se
cunoaşte organismul unor oameni nu asimilează laptele. Din punct de vedere genetic condiţionat
de deficitul fermenţilor de prelucrare.
 Toate acestea urmăresc ca produsele alimentare naţionale din ambalajele active să-şi
găsească cumpărători atât în interiorul ţării cât şi peste hotarele ei, aceasta aste o cale de a exporta
produsele noastre pe piaţa mondială.

4.4. forţele de influenţă asupra elementelor maşinilor, aparatelor şi construcţiilor

Forţe şi solicitări

Forţele de influenţă în maşini, aparate şi construcţii este rezultatul interacţiunii elementelor

construcţiilor între ele, cu mediile de prelucrare, mediul exterior, de graviditate, câmpurile
electromagnetice, mediul de lucru, produsele pentru ardere, devieri a presiunii...
Se cunosc forţe de deplasare, de opunere, de rezistenţă utilă şi negativă. Forţe de întindere,
forţe de inerţie, reacţie şi cinematice.
Forţele de interacţiune a elementului examinat în construcţie, în interacţiune cu alte corpuri
se numesc forţe exterioare sau solicitări. Dacă forţele exterioare sunt în rezultatul interacţiunii
nemijlocită cu corpurile în mişcare, atunci ele sunt aplicate numai către punctele exterioare în
locul contactului de interacţiune a corpului – se numesc forţe exterioare. Forţele exterioare pot fi
concentrate şi distribuite pe suprafeţe.
Solicitările distribuite de acţiune constantă, numerar sunt egale cu suprafaţa epurei şi este
aplicată în centrul ei de greutate.
Se întâlnesc solicitări, care pot fi reprezentate în formă de moment concentrat.
Forţele, care nu sunt în rezultatul contactului a două corpuri а приложенные к каждой
точке объема занятого тела (собственный вес, сила инерции), se numesc forţe de volum sau
forţe de masă.
În dependenţă de caracterul aplicării forţei în timp se deosebesc solicitări statice şi dinamice.
Solicitarea se consideră statică, dacă ea creşte şi se măreşte încet şi lent (chiar şi în câteva
secunde), crescând de la zero până la sfârşitul valorii ei şi mai de parte rămânând neschimbată.
Prin aceasta se poate neglija accelerarea maselor deformabile, şi în rezultat şi forţelor de
inerţie.
Solicitările dinamice sunt însoţite de accelerări evidenţiate atât al corpului deformabil cât şi
al corpului de interacţiune cu el. Forţele apărute în urma inerţiei nu pot fi omise. Solicitările
dinamice se împart în: depunere (anexare) momentană, de şoc şi repetare – variabilă.
Solicitări aplicate de moment, creşte de la zero până la maximum într-o porţiune de secundă
(de exemplu, la aprinderea amestecului carburant în cilindrul motorului cu ardere internă).
Solicitare de şoc î-i este caracteristic, că în momentul aplicării corpului, solicitarea
provocată, provoacă o oarecare energie cinetică.
Solicitarea repetată – variabilă se caracterizează prin perioditatea ei. Astfel de solicitări
experimentează în timpul funcţionării: tijele, arborii, osiile vagoanelor, elementele constructive în
oscilaţie.
Solicitările dinamice sunt caracteristice pentru perioadele procesului de trecere, pentru avânt
şi deplasări care se produc cu mase esenţiale (moment de inerţie) şi diferenţa forţelor (momentul
forţelor) care se deplasează şi forţele de rezistenţă. Cu cât mai mare va fi această diferenţă, cu
atât în alte condiţii de acelaşi fel, timpul de avânt va fi mai mic, dar solicitările dinamice mai
mari, se ştie, că momentul de pornire a motorului trebuie să întreacă momentele nominale de
opunere a rezistenţei, în caz contrar pornirea sistemului nu va avea loc.
Momentul de rezistenţă pe aburi trebuie să fie calculat astfel ca momentul forţelor
dăunătoare de rezistenţă să nu le depăşească pe momentul forţelor de rezistenţe tehnologice (forţe
utile).
Mărimea şi regula schimbării forţelor de rezistenţă utilă poate fi diversă încât în multe cazuri
de termină dinamica perioadelor stabilite şi proceselor de trecere.
Legea transformării forţelor de deplasare, mai puţin diverse, după câte ele sunt legate cu
caracteristica electrică, hidraulică, pneumatică, gravitaţională şi alte motoare.
 Proiectarea maşinilor, aparatelor şi alte construcţii legate cu înscrierea necesară a forţelor de
frecare. Ultimele legate de motoarele maşinilor se prezintă forţele de rezistenţă cu referire la
obiectele de transportare – forţele motrice. Anume forţele de frecare dintre banda conveerului şi
grăunte asigură pentru unele condiţii de deplasare, ca una întreagă. Trecerea sticlelor prin
intermediul unei podine fixe, care asigură din contul forţelor de frecare a obiectelor cu reazemul
cu scopul deplasării primite de la conveer.

Frecarea, schema de calcul şi expresia

pentru determinarea forţelor de frecare

Diferenţierea câtorva tipuri de frecare, care apar în dependenţă de caracterul privitor la

mişcarea corpurilor: frecare la alunecare, frecare la rostogolire, frecare la rotire prin alunecare.
Legile, care se consideră forţe de frecare la alunecare, depind în primul rând de material şi
starea suprafeţei de frecare.
Frecare la alunecare la rândul ei se împarte în: uscată, fluidă, semi uscată, semi fluidă.
Frecării uscate corespunde contactul nemijlocit, însă frecării fluide – suprafeţelor corpurilor în
timpul frecării sunt despărţite prin fluid.
Semnificaţia rezistenţei limite de deplasare a unui corp pe suprafaţa altui corp se numeşte
forţa de frecare de repaus, dar forţa normală reprezentată de ea – coeficientul de frecare de repaus
sau coeficientul cinematic de repaus.
Experienţele asupra legii de frecare au adus la următoarele rezultate:
a) coeficientul de frecare depinde de materialul şi rugozitatea suprafeţei şi starea
prelucrării;
b) coeficientul frecării statice creşte cu mărirea timpului de contact a rugozităţii
suprafeţei;
c) coeficientul frecării statice se măreşte cu mărirea vitezei a forţei de deplasare;
d) coeficientul de frecare depinde de presiunea normală;
e) coeficientul cinematic de frecare depinde de viteza de deplasare
Schemele de calcul şi expresiile pentru determinarea forţelor de frecare sunt reprezentate
mai jos:

Frecare la alunecare pe plan orizontal

R N
V
Рд


F α
mg
. F  fmg ; tg   f

Deplasarea se poate face dacă;   

V – viteza de deplasare a greutăţii; m – masa greutăţii; F – forţa de frecare; g – acceleraţia

căderii libere; f – coeficientul de frecare;  - unghiul de frecare; N – forţa normală pe plan; R –
forţa reactivă; Рд – forţa motoare.
 Frecare pe plan înclinat
N
R

Рд
mg sin 
F mg cos 
 mg
F = fmgcos;
Pд = mg tg(+).
КПД în plan înclinat:
 = tg/tg( + ).
Condiţiile de autofrânare a corpului pe plan înclinat <
 – unghiul de înclinare a planului.
Frecare în plan sub formă de jgheab
Рд
N1 N2
F

mg mg

2α
F = mg(f /sin) = f mg.
f  – coeficientul la frecare pe clin a cursorului;
2 – unghiul despicat al jgheabului.

Frecare rotativă în pereche

φ R
r

Мm = Qrf .
f  = 3/2f – pentru zgârieturi;
f  = 4/3f – pentru zgârieturi;
Q – нагрузка на цапфу.
 Frecare în piciorul cu talpig

r1

r2

Мm = 2/3 Q f [(r23 – r13)/(r22 – r12)].

Dacă r1 = 0, atunci Mm = 2/3 Q f r.

r1 şi r2 – raza inelului.

Frecare la rostogolire
N

Q 

Fк = N  /r = Q  /r;

 – coeficientul de frecare de alunecare.

Valoarea numerică a coeficienţilor de frecare pentru diverse materiale ale elementelor

cuplelor cinematice introduse în următoarele tabele:

Tаbelul 4.54
Coeficientul de frecare a materialelor
Produsul sau materialul Coeficientul de frecare static Coeficientul de frecare
cinematic
Pe oţel Pe lemn Pe oţel Pe lemn
1 2 3 4 5
Fidea Ø 1,5mm 0,46 0,37 0,36 0,30
Mazăre - - 0,26 0,27
Mazăre-jumătăţită 0,67 0,62 - -
Hrişcă 0,48 0,57 - -
Ovăz sfărmat (crupe) 0,92 0,92 - -
Cartofi - - -0,36 0,36
Crupe de mancă - - - 0,78
Crupe de arpacaş 0,47 0,45 - -
Neghină - - 0,36 0,36
Porumb 0,58 0,58 0,36 0,30
Tăiţei 0,48 0,32 0,37 0,27
Fief 0,34 0,40 - -
Macaroane
- obişnuite Ø 6,7mm 0,56 0,50 0,38 0,33
- deosebite Ø 5,3mm 0,54 0,43 0,43 0,29
- deosebite Ø 4,3mm 0,43 0,33 0,35 0,25
- spaghete Ø 3mm 0,50 0,51 0,36 0,26
Făină de tapiţărie 0,92 0,90 - -
Ovăz 0,45 0,56 0,37 0,44
Resturi de boabe 0,67 0,78 - -
Floarea soarelui 0,36 0,45 - -
Crupe de mei mărunţiţi 0,58 0,60 - -
Crupe de mei întreg 0,47 0,53 - -
Grâu de toamnă 0,48 0,58 0,36 0,44
Grâu de primăvară - - 0,37 -
Orez 0,44 0,53 - -
Zahăr tos umed 2,14 - 1,0 -
Sare drob 1,19 - 0,7 -
Aluat (umeditatea 29,5- 0,85 - 0,68 -
31,5%) 0,92 0,96 - -
Fulgi de ovăz 0,62 0,60 - -
Miez de ovăz 0,58 0,78 0,40 0,37
Cereale

Tаbelul 4.55
Valoarea coeficientului de frecare la alunecare
Materiale Cu lubrifiant Fără lubrifiant Observaţii
Viteza Viteza mai Viteza Viteza mai
până la mare de până la mare de
1m/s 1m/s 1m/s 1m/s
1 2 3 4 5 6
Aluminiu- 0,7 0,6 - - Prelucrare curată,
aluminiu fără şlefuire
Aluminiu-babit - - 0,1-0,15 0,04-0,1 Suprafaţă
şlefuită,
lubrifiant-
unsoare de
maşini
Aluminiu-oţel - - 0,06-0,12 0,03-0,08 Suprafeţe
şlefuite,
lubrifiant-săpun
de natriu
Aluminiu-fontă - - 0,1-0,18 0,06-0,12 Suprafeţe
prelucrate prin
şlefuire,
lubrifiant-ulei de
 maşini
Bronză-bronză - - 0,07-0,14 0,04-0,09 Suprafeţe
prelucrate prin
şlefuire,
lubrifiant-ulei de
maşini
Argilă-metal 0,3-0,35 0,25-0,3 - - Suprafaţa
metalului
neprelucrat
Lemn-lemn 0,3-0,45 0,2-0,3 - - Suprafeţe geluite
Lemn-metal 0,5-0,6 0,26 0,11-0,16 0,08-0,14 Suprafeţe
prelucrate,
lubrifiant-săpun
de natriu
Lemn-zăpadă 0,06-0,1 0,04-0,06 - - Lemnul geluit,
zăpadă de
densitate medie
Piatră-piatră 0,45-0,5 0,35-0,45 - - Suprafeţe drepte
Piatră-metal 0,26-0,4 0,2-0,26 - - Suprafaţa
metalului rău
prelucrată
Alamă-alamă 0,4-0,5 0,3-0,4 - - Prelucrarea
curată, fără
şlefuire
Cupru-cupru 0,5-0,6 0,4-0,5 - - Prelucrarea
curată, fără
şlefuire
Oţel-babit - - 0,05-0,1 0,02-0,5 Suprafaţa
prelucrată
minuţios,
lubrifiantul-ulei
de maşină
Oţel-bronză 0,13-0,18 0,1-0,13 0,06-0,12 0,02-0,06 Aceeaşi
Oţel-nisip 0,35-0,6 0,2-0,35 - - Mai mare atenţie
se acordă la
nisipul umed
Oţel-zăpadă 0,05-0,1 0,02-0,05 - - Zăpada presată
netezită
Oţel-tecstolit 0,15-0,18 0,14 0,06-0,12 0,03-0,06 Lubrifiere-
emulsie de ulei
de floare soarelui
şi apă
Oţel-bandă de 0,35-0,4 0,3-0,35 - - Suprafeţe
asbast pentru prelucrate
frâne
Oţel-fontă 0,16-0,2 0,12-0,16 0,07-0,14 0,04-0,07 Prelucrarea
suprafeţelor fine
Fontă-bronză 0,14-0,19 0,11-0,14 0,05-0,1 0,04-0,05 Prelucrare fină
Fontă-fontă 0,2-0,25 0,15-0,2 0,08-0,12 0,06-0,08 Prelucrare fină
 Tabelul 4.56
Valoarea de frecare la alunecare

Suprafaţa de frecare
Ambalajul Oţel Oţel Aluminiu Placaj Polietilenă Bandă de
lustruit laminat laminat laminat laminată conveer
Oţ.3
1 2 3 4 5 6 7
Lăzi din 0,13...0,45 0,55...0,65 0,40...0,50 0,20...0,25 0,30...0,35 0,30...0,50
polimeri
Lăzi din 0,2...0,26 0,35...0,45 0,52...0,45 0,40...0,50 0,57...0,63 0,43...0,61
carton gofrat
Lăzi 0,19...0,25 0,32...0,43 0,28...0,36 0,30...0,34 0,47...0,53 0,50...0,60
nedemontabile
din scândură
Lăzi metalice 0,15...0,25 0,40...0,50 0,60...0,70 0,40...0,45 0,40...0,50 0,40...0,60
Lăzi din 0,30...0,40 0,40...0,60 0,20...0,25 0,18...0,24 0,35...0,45 0,45...0,54
placaj
Pachete din 0,25...0,35 0,30...0,40 0,40...0,50 0,40...0,50 0,50...0,60 0,41...0,45
hârtie
Recipiente din 0,20...0,30 0,21...0,30 0,25...0,35 - - -
sticlă

Tabelul 4.57
Valoarea coeficientului de frecare la rostogolire
Materialul corpului Materialul reazem Coeficientul de frecare la
rostogolire, mm
Lemn tare Lemn tare 0,5...0,8
Lemn moale Lemn moale 2,0
Lemn moale Piatră 1,5
Cauciuc Gazon 10...15
Oţel călit Oţel călit 0,2...0,4
Oţel necălit Oţel necălit 0,4...0,6
Fontă Fontă 0,5

Таbelul 4.58
Coeficientul de frecare a materialelor de plastic antirecţiune pe oţele
Materialul Lubrifiere Fără lubrifiere
Cu ulei Cu apă
Capron, umplut cu grafit 0,009 - 0,14
Masă de lemn presată 0,015 0,12 0,34
Ftoroplast F-1 0,027 0,02 0,049
Textolit, volocnit 0,03 0,05 0,33
Policarbonat 0,034 - -
Poliuretan PU-1 0,04 - -
Textolit fărâmiţat 0,05 0,07 0,34
Plastic lemnos, sloiuri 0,06 0,07 -
Poliamide necomplete 0,08 0,095 0,24
Copolimeri formaldehide 0,10 - -
 
Intensitate vântului şi intensitate rezistenţă a aerului

Rezistenţa aerului acţionează la maşini şi construcţiile inginereşti, care se află în aer liber. Ea
de obicei se aplică nu în dependenţă de timp:

Pв   q k
,
unde – Ω este suprafaţa construcţiei care se deplasează contra acţiunii vântului; q – presiunea
aerului măsurat (tab. 4.49.); k – coeficientul aerodinamicii de rezistenţă (tab. 4.60.).
pentru pereţi neîntrerupţi se determină cu platformă, limită conturului construcţiei : pentru
ferme cu grilă – ca şi platformă, limita conturului exterior al fermelor scăzând spaţiul de trecere
dintre tije. În ultimul caz, calculul suprafeţei se recomandă de luat nu mai puţin de 30% din
suprafaţa conturului exterior.
Pentru construcţiile care se mişcă, terestre şi plutitoare în timpul funcţionării lor se ia
corespunzător : q = 25 Н/м2 şi q = 40 Н/м2.
Tаbelul 4.59
Presiunea aerului calculat [10]
Caracteristica vântului şi caracteristici Baluri Viteza Presiunea
de exterior vântului m/s vântului
q,N/m²
Complet fără vânt : frunzele copacilor 0 0-0,5 0,3
nemişcătoare, fumul se ridică vertical pe
mare vertical
Vântul liniştit: fumul uşor se abate, giruetă 1 0,6-1,7 0,4
nemişcată, marea foarte liniştită
Vânt uşor: frunzele abia se mişcă, aerul se 2 1,8-3,3 14
simte pe faţă, marea e liniştită
Vânt slab: crengile subţiri ale copacilor cu 3 3,4-3,5 34
frunzele se mişcă, drapele se clatină, pe
mare o mişcare neclară
Vânt moderat: se mişcă crengile copacilor, 4 5,3-7,4 69
vântul ridică colb, pe mare este o mişcare
medie
Vânt răcoros: se mişcă mai tare crengile, 5 7,5-9,8 120
fumul se rupe la ieşire din conductă, pe
mare mişcare esenţială
Vânt puternic: se mişcă crengile mai groase 6 9,9-12,4 192
şi trunchii subţiri ale copacilor, vâjâie pe la
sârme, marea agitată.
Foarte puternic: se mişcă trunchiurile 7 12,5-15,2 288
copacilor, se îndoaie mai tare crengile,
îngreunează la deplasarea pietonilor,
marea este foarte agitată
Vânt foarte puternic: se rup crengile subţiri, 8 15,3-18,2 414
se îndoaie copacii mai slabi, pe mare
furtună slabă
Furtună: se rup copacii, se rup 9 18,3-21,5 578
acoperişurile, pe mare furtună
Furtună puternică: copacii se rup din 10 21,6-25,1 788
rădăcini, se rup stâlpii telegrafici, pe mare
furtună mare
Furtună foarte puternică: uragan, se 11-12 25,2-şi mai 1005-şi mai
prăbuşesc clădirile, pe mare uragan mult mult

Tabelul 4.60
Coeficienţii de rezistenţă aerodinamică k [10]
Elementele construcţiei K
Ferme, grinzi, grile şi altele 1,4
Plase întinse, canade, tije cu secţiune circulară 1,2

Pentru construcţiile mobile în timpul de nefuncţionare şi pentru construcţiile imobile; sunt

stabilite pe malul mării, în râurile nu mari de jos la înălţime h < 20 м – q = 1000 Н/м2; la h =
20...100 м – q = 1500 Н/м2; la h > 100 м – q = 1800 Н/м2; pe podişuri, în văi, este egală h < 20 м
– q = 800 Н/м2; la h = 20...100 м – q = 1000 Н/м2; la h > 100 м – q = 1500 Н/м2. Forţa de
rezistenţă a aerului a unui corp care se mişcă la viteze medii de deplasare . v
Pc  C   v,
2

unde С – coeficientul de rezistenţă (tab. 4.61), cu o anumită formă a corpului;  – densitatea

aerului;  – proiecţia corpului care se mişcă, plutitudine direcţionată perpendicular deplasării.
În semnificaţie medie :  = 1,25 kg/м3
Pc  1,25   v. 2

În viteze mici a deplasării corpului, formula rezultă nişte rezultate mai ridicate, dar la
viteze în timpul mişcării, sunt aproape de viteza sunetului în aer şi mai esenţiale.

Tabelul 4.61
Coeficientul de rezistenţă a aerului C [10]
Forma corpului şi direcţia de C Forma corpului şi direcţia de C
deplasare deplasare
Automobile de diferite forme 0,24 Mişcare perpendiculară în plan:
Cons. Mişcare în direcţia spre -a/b =1-4 0,055
vânt 0,222 - a/b=10 0,64
Placă rotundă. Mişcare - a/b= ○○ 0,915
perpendiculară la viteză 0,555 Profil uşor aerodinamic (având
Locomotive de diferite forme 0,4-0,6 în secţiune forma picăturii), în
Paraboloid 0,022 direcţia capătului obtuz în
Semiparaboloid. Mişcare în direcţia mişcării 0,005-0,008
direcţia ascuţişului 0,111 Cilindru cu lungimea l, cu
Vapoare de diferite feluri 0,2-0,4 diametrul d. Mişcare
Semisferă: perpendiculară, osii de rotaţie:
-Deplasarea înainte a părţii -l/d=1 0,316
bombate 0,170 -l/d=5 0,370
-Deplasare înainte cu partea -l/d=40 0,6
tăiată 0,665 Cilindrul. Mişcare de-a lungul
Placă dreptunghiulară cu osiei de rotaţie. 0,420
părţile a şi b Cilindrul cu capete sub formă de
semisfere. Mişcare de-a lungul
 osiei de rotaţie 0,115

Forţele de rezistenţă a corpurilor ce se mişcă în fluid

Datele iniţiale pentru calcul parametrilor maşinilor, lucrul care este legat cu aflarea lor în
mediul lichid, constituie rezistenţa mediului fluid.
Pentru diapazonul de viteze a maşinilor de destinaţie generală, forţa de rezistenţă de
transferare a corpului în mediul fluid se determină cu formula:
w2
Pc    ,
2
unde  – coeficiet, care depinde de proprietăţile mediului fluid, forma corpului şi viteza lui de
deplasare în fluid (tab.4.62);  – suprafaţa proiecţiei a corpului care se mişcă, perpendicular pe
direcţia deplasării; w – viteza medie a curentului, m/s.
Coeficientul  depinde de valoarea Reinold
wd
Re  ,

unde d – diametrul echivalent a corpului aflat în mişcare (tab. 4.63);  – coeficientul de
viscozitatea mediului fluid.
Tаbelul 4.62
Valoarea coeficientului  pentru corpuri cu diferite forme [10]
Re Sferă Disc în direcţia Cilindrul în direcţia Placă dreptunghiulară cu
mişcării osiei mişcării, partea a şi b (în direcţia
de rotaţie perpendicular pe osia mişcării, perpendicular pe
de rotaţie planul plăcii
1<a/b<10 a/b>10
1 2 3 4 5 6
0,01 2800 2500 370 3000 3600
0,03 960 800 180 970 1100
0,05 500 420 80 510 650
0,08 370 280 60 390 420
0,10 280 180 46 216 260
0,50 70 40 24 50 60
0,80 42 30 14 36 40
1,00 28 14,5 10 17,5 21
3,00 16 8,0 6,0 10 12
5,00 7,0 6,0 5,0 7,0 9,0
8,00 5,0 4,2 4,0 5,0 6,2
10,0 4,6 4,2 3,8 5,0 6,1
30,0 3,3 3,2 3,1 4,0 4,6
50,0 2,1 2,1 2,1 2,5 3,1
80,0 1,1 1,9 1,8 2,2 2,7
100 1,0 1,8 1,8 2,1 2,6
1000 0,56 1,2 1,0 1,4 1,4
10000 0,42 1,0 0,9 1,2 1,2

Таbelul 4.63
Diametrele echivalente
 Proiecţia corpului în mişcare pe plan, d
perpendicular a direcţiei de mişcare
Cerc cu diametrul D D
Pătrat cu latura a a
Dreptunghi cu laturile a şi b (b ≈ 0,5a) 1,36b
Triunghi isoscel, cu laturile c 0,58c
Inel cu lungimea δ 2δ

Notă. Pentru determinarea cât mai aproape de d se poate de folosit formula d =  .