Misic Maximilian, clasa XII-a "A"

Proiect la limba și literatura română

Tema: Note comune și interferențe între o pictură și un text literar din simbolism sau
expresionism

Expresionism

Mișcare literară și artistică modernă apărută la începutul sec. XX caracterizată prin

tendința exagerată de a pune în lumină viața interioară (stări de spaimă, de durere, de uimire, de
exacerbare a sentimentelor) în dauna lumii din afară și a impresiilor lăsate de aceasta. Orice
formă de artă care vizează intensitatea expresiei, stil de arhitectură care acordă prioritate
expresiei prin stilizări (exagerate).

Pictorul simbolist - August Macke

August Macke (3 ianuarie 1887 – 26 septembrie 1914) a fost un pictor expresionist

german. A fost unul dintre membrii de frunte ai grupului expresionist german numită Călărețul
albastru. A trăit într-o perioadă deosebit de inovatoare pentru arta germană, a văzut dezvoltarea
principalelor mișcări expresioniste germane, precum și sosirea mișcărilor succesive de avangardă
care se formau în restul Europei. Ca un adevărat artist al vremii sale, Macke a știut să integreze
în pictura sa elementele de avangardă care l-au interesat cel mai mult.Rămâne totuși fidel artei
figurative, motivele sale fiind mai ales peisajele și figurile omenești în cadrul naturii. .

Pictură simbolistă - " Câmpuri de legume "

Pictura se concentrează în primul rând pe exprimarea sentimentelor și stărilor de spirit,

mai degrabă decât pe reproducerea realității obiective, de obicei distorsionând culoarea și forma.
Principalul scop al acestei picturi expresioniste era acela de a prezenta lumea independent de
realitatea mondena, August Macke incercand sa prezinte natura inconjuratoare doar dintr-o
perspectiva subiectiva, lumea fiind distorsionata radical de emotiile, sentimentele si trairile
picotrului. Acesta își exprimă intr-un mod mult mai natural, viziunea sa artistica fiind mult mai
expresiva si tocmai aceasta fiind cea care a dat nume acestei opere.
Poetul expresionist – Lucian Blaga

Poet, eseist, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat

român, Lucian Blaga este unul dintre cei mai cunoscuți autori canonici al cărui motto a fost din
totdeauna: “Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l
adâncim așa de mult, încât să-l prefacem într-un mister și mai mare”.

Citeşte întreaga ştire: Lucian Blaga - viața, debutul literar și operele celebre scrise de
dramaturgul român. Opera lui Lucian Blaga prezintă o situaţie aparte în cadrul expresionismului
românesc. Se vorbeşte, în critica literară română, despre faptul că Blaga practică în opera sa un
expresionism îmblânzit, plasticizat, estetizat, cauzele acestuia fiind puse pe seama autohtonizării
poeziilor.

Poezie expresionistă - "Vara"

La orizont-departe-fulgere fără glas

zvâcnesc din când în cand

ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse

din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu

și cântec de lăcuste.

În soare spicele își țin la sân grăunțele

ca niște prunci ce sug.

Iar timpul își întinde leneș clipele

și ațipește între flori de mac.

La ureche-i țârâie un greier.

Comentariu

Lucrarea ”Vară”, de Lucian Blaga, face parte din al doilea volum de poezii - ”Paşii profetului”
(1921) - în care autorul ilustrează o posibilă fericire a omului în spațiul rustic, natura fiind o
permanentă sursă de încântare şi bucurie interioară. Poezia Vară este un pastel spiritualizat, o
descriere a cadrului naturii realizată cu stări și sentimente, un peisaj stilizat. Un specific al
pastelurilor lui Blaga, versus celor create de Alecsandri sau Coşbuc, este faptul că în ele natura
înconjurătoare este numai un punct de plecare pentru meditație, pentru cugetare și nu doar o
captare și o proiecție în vers a cadrului natural. Poezia Vară este, aşadar, un pastel spiritualizat, o
descriere a cadrului naturii realizată cu stări şi sentimente, un peisaj stilizat.

Note comune și interferențe între pictură și poezie

Spaţiul terestru evocat în imagine dar și în poezie este caracteristic satului şi ilustrează
totodată munca ţăranilor. Substantivele : „pământul”, „lan de grâu”, „grăunţele”, „flori de
mac” denumesc elementele concrete ale spaţiului terestru, care este nemărginit, deoarece
se-ntinde până „la orizont”. Imensitatea spaţiului este sugerată şi de versul „Pământu-
ntreg e numai lan de grâu”, care exprimă, totodată, admiraţia eului liric pentru strădania
şi hărnicia oamenilor. Versurile: „În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele / ca nişte prunci
ce sug” evidenţiază armonizarea cerului cu pământul, realizată printr-o comparaţie
personificatoare, implicând omul, care simte o beatitudine, o fericire a împlinirii depline.
Cromatica este una luminoasă reprezetând culorile naturii și mai ales a verii.