Ce înseamnă a fii tolerant?

Toleranță (lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic și religios aplicabil
unei colectivități sau individ, care definește respectul libertății altuia, al modului
său de gândire și de comportare, precum și al opiniilor sale de orice natură
(politice, religioase etc.).

dex Noțiunea de "toleranță" apare în istoria culturii europene la începutul secolului

al XVI-lea, în strânsă legătură cu gândirea umanistă.

Instaurarea unei Zile Internaţionale a Toleranţei a fost decisă de ONU şi îşi are originea în Carta
Naţiunilor Unite, în care statele semnatare îşi declarau intenţia de a fi toleranţe şi de a trăi în pace
şi bună înţelegere, şi în Constituţia UNESCO, bazată pe demnitate, egalitate şi respect reciproc
între oameni.

Pentru a sublinia importanţa toleranţei şi pentru ca oamenii să conştientizeze pericolele

intoleranţei, cu ocazia marcării a cinci decenii de existenţă a ONU şi UNESCO, Adunarea
Generală a Naţiunilor Unite a decis să proclame anul 1995 ca An Internaţional al Toleranţei, iar
data de 16 noiembrie ca Zi Internaţională a Toleranţei şi a invitat toate ţările membre să
marcheze în fiecare an această zi prin acţiuni de promovare a toleranţei şi păcii, atât în instituţiile
de învăţământ şi educaţie cât şi în cadrul publicului larg.

Nedreptatea, violenţa, discriminarea şi marginalizarea sunt forme ale intoleranţei, iar educaţia
pentru toleranţă trebuie îndreptată împotriva fricii şi excluziunii şi către dezvoltarea capacităţii
tinerilor de a judeca liber şi independent. Diversitatea religioasă, lingvistică, culturală şi etnică
nu trebuie să fie pretext al conflictelor, ci să îmbogăţească viaţa noastră comună.

Toleranţă înseamnă o atitudine deschisă şi respect faţă de diferenţele care există

între oameni. Deşi era folosită iniţial pentru a se referi la diferenţele entice şi
religioase, conceptele de diversitate şi toleranţă pot fi aplicate la gen, dizabilităţile
fizice şi intelectuale şi alte diferenţe. Toleranţă înseamnă să-i respectăm pe ceilalţi
şi să învăţăm de la ei, să apreciem diferenţele, să descoperim elementele comune şi
1
să creăm noi legături. Toleranţă, din multe puncte de vedere, este opusă
prejudecăţii. Însă înseamnă oare toleranţă că toate comportamentele trebuie
acceptate? Nu, sigur că nu. Comportamentele prin care ceilalţi sunt nerespectati ori
jigniţi, agresivitatea, ori comportamentele care încalcă regulile sociale, ca
minciuna şi furtul, nu trebuie tolerate. Toleranţă înseamnă să acceptăm oamenii aşa
cum sunt – nu să acceptăm comportamentele negative. Toleranţă înseamnă şi să-i
tratăm pe ceilalţi aşa cum ne place să fim trataţi. Toleranţa este respectul,
acceptarea şi aprecierea diversităţii culturilor lumii noastre. Ea este încurajată prin
cunoaştere, deschidere a spiritului, comunicare şi libertate a gândirii, conştiinţei şi
credinţei. Toleranţa e responsabilitatea care susţine drepturile omului, pluralismul
(inclusiv pluralismul cultural), democraţia şi statul de drept. În conformitate cu
respectarea drepturilor omului, a practica toleranţa nu înseamnă nici a tolera
nedreptatea socială, nici a renunţa la propriile convingeri, nici a face concesii în
această privinţă. Ea semnifică acceptarea faptului că fiinţele umane, care se
caracterizează prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situaţia lor, felul de
exprimare, comportamente şi prin valorile lor, au dreptul de a trăi în pace şi de a fi
cele care sunt. Ea semnifică, de asemenea, că nimeni nu trebuie să-şi impună
propriile opinii altuia. Toleranţa e necesară atât între indivizi cât şi în cadrul
familiei şi comunităţii. Promovarea toleranţei şi modelarea atitudinilor faţă de
diferite opinii, în sensul unei deschideri reciproce şi al solidarităţii prin intermediul
educaţiei nonformale, acasă şi la locul de muncă. Mijloacele de informare în masă
sunt cele care pot să joace un rol constructiv