Sandu Bianca

Clasa a XII-a A

Elvetia
Elveția este o țară muntoasă din Europa Centrală, care găzduiește numeroase lacuri, sate și
vârfurile înalte ale Alpilor. Orașele sale conțin cartiere medievale, cu repere precum turnul cu
ceas Zytglogge din capitala Bernei și podul din lemn al capelei din Lucerna. Țara este cunoscută
și pentru stațiunile sale de schi și traseele de drumeții. Banca și finanțele sunt industrii cheie, iar
ceasurile elvețiene și ciocolata sunt de renume mondial.

Țara se situează în partea de vest a Europei Centrale  unde se învecinează cu Germania la nord,
cu Franța la vest, cu Italia la sud, și cu Austria și Liechtenstein la est. Elveția este una dintre cele mai
bogate țări din lume după PIB pe cap de locuitor, și are cea mai mare bogăție pe cap de persoană adultă
(în termeni de bunuri financiare și nefinanciare) din toate țările lumii. Zürich și Geneva au fost clasate pe
locurile doi, respectiv opt în clasamentul calității vieții. .Țara este pe locul al 19-lea în lume ca PNB și pe
locul treizeci și șase după paritatea puterii de cumpărare. Este al douăzecilea cel mai mare exportator și al
optsprezecelea cel mai mare importator de bunuri.
Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză, și italiană, la care se mai
adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează
o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se
bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă) și pe simbolistica
alpină.Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291, când se sărbătorește
ziua națională.

Elveția cuprinde o mare diversitate de peisaje și climate pe o suprafață mică, de doar

41.285 km².Populația este de circa 7,9 milioane, ceea ce are ca rezultat o densitate medie de circa 190 de
locuitori pe kilometru pătrat.Jumătatea sudică, mai muntoasă, a țării este mult mai rarefiat populată decât
cea nordică .În cel mai mare canton, Graubünden, aflat în întregime în Alpi, densitatea populației scade la
27 /km².

Peisaje contrastante între zona Matterhorn din Alpii înalți, regiunea Sanetsch și platoul la lacul Lucerna
Elveția se întinde între paralelele de 45° și 48° latitudine nordică, și între meridianele de 5° și 11°
longitudine estică. Ea conține trei zone topografice de bază: Alpii Elvețieni la sud, Platoul Elvețian sau
țara de mijloc, și Munții Jura în nord. Alpii sunt un lanț muntos înalt, care traversează partea central-
sudică a țării, formând circa 60% din suprafața ei totală. Printre văile înalte din Alpii Elvețieni se găsesc
mulți ghețari, totalizând o suprafață de 1.063 kilometri pătrați. Din aceștia își au izvoarele mai multe râuri
importante, printre care Rinul, Innul, Ticino și Ronul, care curg către cele patru puncte cardinale și
parcurg mare parte din restul Europei. Rețeaua hidrografică cuprinde mai multe dintre cele mai mari
lacuri din Europa de Vest și Centrală, între care se numără lacul Geneva, Bodensee și lacul Maggiore.
Elveția are peste 1500 de lacuri, și conține 6% din rezervele de apă proaspătă ale Europei. Lacurile și
ghețarii acoperă circa 6% din teritoriul țării . Clima Elveției este în general temperată, dar poate varia mult
de la un loc la altul de la condiții glaciare în zonele înalte de munte, până la un climat plăcut,
aproape mediteranean în extremitatea sudică. Există unele văi în zona de sud în care trăiesc și
unii palmieri mai rezistenți la frig. Verile tind să fie calde și umede uneori, cu ploi periodice, fiind ideale
pentru pășunat. Iernile mai uscate în zona de munte pot prezenta intervale lungi de vreme stabilă, ce
durează cu săptămânile, în vreme ce depresiunile intramontane tind să sufere de inversiune climatică, cu
vreme deosebit de rece, și fără soare timp de mai multe săptămâni.
Un fenomen meteorologic denumit föhn poate avea loc oricând în timpul anului, și este caracterizat
printr-un vânt neașteptat de cald, care aduce la nord de Alpi aer cu umiditate relativ scăzută de pe
versantul sudic, în perioadele ploioase. Fenomenul funcționează în ambele sensuri peste munți, dar este
mai eficient atunci când bate dinspre sud, datorită urcării mai abrupte pe care trebuie să o facă aerul ce
vine dinspre sud. În văile cu orientare pe direcția nord-sud, acest fenomen se declanșează cel mai bine.
Cele mai uscate condiții persistă în toate depresiunile intraalpine care primesc mai puține precipitații,
deoarece norii își pierd mare parte din conținut în timp ce traversează munții și înainte de a ajunge în
aceste zone. Zone alpine mari, cum ar fi Graubünden rămân mai uscate decât cele subalpine și, cum ar fi
în valea principală a cantonului Valais, sunt condiții propice pentru creșterea viței de vie.Cele mai umede
condiții persistă în Alpii înalți și în cantonul Ticino, care beneficiază de mult soare, combinat însă cu ploi
abundente și de scurtă durată. Precipitațiile tind să fie moderat răspândite pe toată durata anului, cu un
maxim nu foarte mare pe timp de vară. Toamna este cel mai uscat anotimp, iarna cad mai puține
precipitații decât vara, și totuși vremea în Elveția nu este foarte stabilă și poate varia de la an la an fără
perioade stricte și previzibile. Ciocolata s-a fabricat în Elveția încă din secolul al XVIII-lea, dar și-a
câștigat reputația la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu inventarea tehnicilor de conșaj și
cristalizare care au permis producerea ei la o calitate superioară. O altă descoperire a fost
inventarea ciocolatei cu lapte în 1875 de către Daniel Peter. Elvețienii sunt cei mai mari
consumatori de ciocolată din lume.
Cel mai important sector economic al Elveției este producția industrială. În țară se produc substanțe
chimice, bunuri sanitare și farmaceutice, instrumente de măsură științifice și de precizie, și instrumente
muzicale. Cele mai mari exporturi sunt cele de substanțe chimice (34% din exporturi), mașini/electronice
(20,9%), și ceasuri/instrumente de precizie (16,9%). Sectorul serviciilor – în special cel bancar și de
asigurări, turismul și organizațiile internaționale – sunt o altă importantă industrie pentru
Elveția.Agricultură. Elveția este specializată în creșterea cornutelor mari pentru lapte și carne, folosindu-
se pășiuni alpine, apoi în unele culturi: cartofi, sfeclă de zahăr, grâu, secară etc.Elveția are cea mai densă
rețea feroviară din Europa, având 5.063 km, transportă peste 350 de milioane de pasageri anual. În 2007,
fiecare cetățean elvețian călătorea în medie 2.103 km cu trenul, ei fiind astfel cei mai entuziaști călători
feroviari.