Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre politica internă din România postbelică,

având în vedere:
- menţionarea a două fapte istorice desfășurate în România, în perioada 1946-1950 și a două
asemănări între acestea;
- precizarea constituției adoptate în România, în deceniul șase al secolului al XX-lea și
prezentarea unui aspect referitor la aceasta;
- formularea unui punct de vedere referitor la practicile politice utilizate în România, în perioada
național-comunismului şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea
relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată
Introducere prin care rezumi cerința:
Cuprins:
• Precizarea/menționarea unui eveniment/a unei acțiuni
• Prezentarea unui eveniment/a unei acțiuni
• Formularea unui punct de vedere și argumentarea printr-un fapt istoric
Precizarea/menționarea unui eveniment/a unei acțiuni
Precizarea și menționarea unui eveniment se referă strict la scrierea lui, fără o dezvoltare pe
larg. Un context, o personalitate și/sau un an legat de evenimentul respectiv sunt informații
binevenite, însă o descriere amănunțită trebuie evitată deoarece nu numai că riști să nu fii
punctat, dar riști și să nu te încadrezi în limita de spațiu impusă, de aproximativ două pagini.
Iată două exemple de „precizare” și „menționare”, întocmite pe baza simulării examenului de
Bacalaureat din anul 2015:
• contextul istoric (intern sau internațional)
• spațiul istoric în care se desfășoară evenimentul
• cauza care a dus la producerea evenimentului
• scopul evenimentului
• descrierea evenimentului
• o personalitate implicată
• anul producerii evenimentului
• consecințele evenimentului
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre politica internă din România postbelică,
având în vedere:
- menţionarea a două fapte istorice desfășurate în România, în perioada 1946-1950 și a
două asemănări între acestea;
- precizarea constituției adoptate în România, în deceniul șase al secolului al XX-lea (anii
50) și prezentarea unui aspect referitor la aceasta;
- formularea unui punct de vedere referitor la practicile politice utilizate în România, în
perioada național-comunismului şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării,
evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric
relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea
succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu
precizată.
Eseu:
Din cei 55 de ani pe care îi parcurge România în perioada postbelică, 42 de ani au fost
marcați de existenţa regimului totalitar comunist cu cele două etape: stalinistă (1947-1965, 18
ani) şi naţional-comunistă (1965-1989, 24 de ani), politica internă reflectând acest lucru.
(Introducere)
Astfel, după abdicarea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, comuniştii au preluat întreaga
putere politică în România şi au introdus o serie de măsuri prin care au instituit un control
generalizat în toate domeniile.
Două fapte istorice desfășurate în perioada 1946-1950 au fost naţionalizarea industriei,
băncilor şi micilor afaceri în anul 1948 şi începerea colectivizării în anul 1949.
O primă asemănare între aceste două fapte istorice este că au vizat desfiinţarea proprietății
private.
A doua asemanare între faptele istorice menţionate este că s-a instituit un control al statului
în domeniul economic.
În ceea ce priveşte constituţia României adoptată în deceniul al șaselea al secolului al XX-lea
aceasta este Constituţia din 1952 . Un aspect referitor la această lege fundamentală este că
organizează statul român dependent de URSS copiind modelul sovietic.
Astfel este consolidat regimul totalitar comunist prin menținerea unipartidismului prin
funcționarea, în continuarea, a Partidului Muncitoresc Român.
Totodată forma de guvernământ care se menține a fost republica populară, iar rolul Marii
Adunări Naţionale ca for legislativ a fost anulat, acesta fiind preluat de către Prezidiul MAN.
Prin urmare , Constituţia din 1952 a organizat pe plan intern statul român dependent de
Uniunea Sovietică.
Un punct de vedere referitor la practicile politice utilizate în România, în perioada național-
comunismului este că acestea se încadrează în practicile politice totalitare care au consolidat
regimul condus de Nicolae Ceauşescu.
Îmi susțin punctul de vedere prin menționarea cultului personalităţii.
Astfel după vizita în China Şi Coreea de Nord din anul 1971, Nicolae Ceauşescu scrie „Tezele
din iulie” prin care inaugurează o „revoluţie culturală” care urmărea o educare comunistă
mai eficientă a maselor. Acest fapt a fost posibil deoarece Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost
profund impresionați de spectacolele omagiale dedicate liderilor Mao Zedong, respectiv Kim Ir
Sen .
Prin urmare, la revenirea în ţară, Ceauşescu a formulat 17 propuneri reunite în „teze” care
au însemnat revenirea la cenzură, abandonarea deschiderii către Occident, implicarea PCR în
domeniul învăţământului, înfiinţarea de ansambluri artistice în toate instituțiile statului
pentru promovarea creațiilor naţionale etc..
Concluzia Opiniei:
Deci, practica politică a promovării cultului personalităţii se încadrează în utilizarea de
practici politice totalitare în România naţional-comunistă pe plan intern. ( Cuprins)
În concluzie, România postbelică a fost marcată de cei 42 de ani, de existenţa regimului
totalitar comunist transpus în politica internă prin diverse măsuri.(Concluzie)................