Mara

Ioan Slavici

Tema și viziunea despre lume într-un roman tradițional

Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o nuvelă studiată. În
elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural / literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade / secvenţe narative;
- elemente de structură și compoziție ( de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia
subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, construcţia personajului, modalităţi
de caracterizare, limbaj etc. )

Cerinţa-reper Dezvoltarea
I. Introducere Clasic al literaturii române, Ioan Slavici surprinde cu veridicitate societatea
ardelenească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Scrierile sale au un caracter realist,
ilustrează psihologii umane și dimensiunea etică (moralizatoare) a societății tradiționale.

II. Argumentarea
C1 încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural / literar, într-o perioadă sau într-o orientare
tematică
 perioada Romanul Mara a fost publicat în 1894 în revista „Vatra”, iar mai târziu în 1906, apare
în volum. Criticul literar Șerban Cioculescu consideră că acesta este „cel mai bun roman
al nostru, înainte de Ion” . Romanul se încadrează în perioada tradiționalistă, ilustrând
societatea transilvăneană aflată sub dominație hapsburgică, caracterizată de
multiculturalitate și coexistența mai multor etnii: germanici, maghiari și români.
 specia Opera literară Mara ilustrează specia romanului, prin acțiunea complexă, desfășurată
pe mai multe planuri narative (prin alternanță sau înlănțuire), prin intriga amplă, având
personaje numeroase. Este un roman tradițional de tip obiectiv, prin specificul relației
narator-personaj și al naratorului omniscient. Planurile narative urmăresc destinul Marei,
văduvă cu doi copii și destinul celor doi copii ai săi, Persida și Trică.
 curent O primă trăsătură a curentului realist este tematica socială ce împletește tema familiei
cultural/ și tema banului, Mara oscilând între iubirea pentru copii și cea pentru bani.
literar Obiectivitatea perspectivei narative, omnisciența și omniprezența naratorului,
conturează o atmosferă sobră, cu ușoare intervenții ironice și moralizatoare („de cele mai
multe ori, mănâncă ea singură, deoarece copiii, obosiți, adorm”).
O altă trăsătură a realismului este determinismul, adică construirea personajelor în
relație cu mediul în care trăiesc, alcătuirea de tipologii sociale, cum ar fi tipul văduvei,
tipul precupeței sau tipul orfanului, sau a unor tipologii umane, tipul avarului. Personajele
sunt portretizare prin intermediul tehnicii detaliului semnificativ „Muiere mare, spătoasă,
greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt, Mara stă ziua toată sub șatră”.

C2 prezentarea temei nuvelei, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade
Titlul 1. Titlul romanului ar putea fi Copiii Marei, deoarece „personajul central ca frecvență a
aparițiilor este Persida” (Magdalena Popescu). Totuși, Nicolae Manolescu afirmă că numele
Marei este reprezentativ, deoarece „romanul este mai ales romanul Marei, Persida însăși nefiind
decât o Mară juvenilă , pe cale de a lua cu vârsta, obiceiurile și înfățișarea mamei sale”.
2. Tema este realistă, prezentând eforturile unei femei văduve de a obține o poziție
Tema
socială, pentru a le asigura un trai bun copiilor. Tema banului, spre deosebire de alte texte,
ilustrează o valoare pozitivă, cu toate că iubirea de mamă este uneori alterată de o zgârcenie
grijulie. O temă complementară este tema iubirii imposibile dintre Persida și Națl, iar una
secundară urmărește evoluția copiilor, ceea ce conferă un caracter de Bildungsroman.
Două episoade Un episod semnificativ pentru tema familiei și tema banului este cel al numărării banilor și al
distribuirii lor în trei ciorapi: unul pentru „bătrânețe și înmormântare”, unul pentru Persida, iar
celălalt pentru Trică „Nu e chip să treacă zi fără ca ea să pună fie și măcar numai câte un
creițar în fiecare din cei trei ciorapi” . Naratorul, deși obiectiv, evidențiază lăcomia și
zgârcenia Marei „Mănâncă însă mama și pentru ea, și pentru copii ”. În mod paradoxal,
atunci când ar trebui să-i dea bani Persidei la casătorie sau când ar putea să-i plătească armata lui

1
 Trică, Mara dovedește zgârcenie sub pretextul spiritului econom.
O altă scenă reprezentativă pentru tema iubirii este spargerea ferestrei de la mănăstire, când
Persida îl zărește Hubărnațl, fiul măcelarului Anton Hubărnațl, scenă ce reprezintă intriga și
punctul de început al cristalizării iubirii dintre cei doi. Persida trăiește primii fiori ai dragostei și
autoanaliza vădește imposibilitatea de a-și defini sentimentul. Slavici prelucrează mitul popular al
zburătorului, înregistrând stări contradictorii ale persoanei îndrăgostite: „ tremura când se
apropia de fereastră, suspina greu când se uita ”. Este vorba despre o pasiune subită, de o
dragoste la prima vedere, condiționată însă de o triplă interdicție: etnică, socială și religioasă.
Fereastra devine simbolul unui portal între cele două lumi, iar motivul romantic al privirii
transgresează aceste limite impuse de prejudecățile sociale. Încălcarea interdicțiilor constituie
conflictul sentimental și social al romanului.

C3. Elemente de structură și compoziție

1. Perspectiva Narațiunea este realizată la persoana a III-a, naratorul fiind omniscient și omniprezent.
narativă Deși narațiunea heterodiegetică implică și obiectivitatea, naratorul este perfid și insinuant,
strecurând ironii la adresa personajelor „plânge și se plânge c-a rămas văduvă, și apoi se
uită împrejur să-și vadă copiii și iar râde”.
Prin utilizarea largă a stilului indirect liber, naratorul preia în discursul său vorbele
personajelor, depășind astfel obiectivitatea realistă „Sunt săraci, sărăcuții, că n-au tată; e
săracă și ea”.
Tehnicile narative folosite sunt tehnica înlănțuirii (evenimentele relatate cronologic) și
tehnica alternanței (alunecarea de la un plan narativ la celălalt).

2. Structura Romanul este structurat pe 21 de capitole, cu titluri sugestive și simbolice Primăvara,

Ispita, Pace și liniște. Planurile narative dezvoltă două narațiuni principale, legate prin
alternanță “romanul zgârceniei grijulii a Marei și romanul iubirii dintre Persida și Națl”
(Nicolae Manolescu). Destinul lui Trică “ar fi putut constitui la rândul lui un roman”, dar
este insuficient dezvoltat.

3. Construcția Acțiunea romanului debutează în manieră realistă cu portretul personajului principal

subiectului/ care dă și titlul romanului. Tot în expozițiune este prezentat cu veridicitate și mediul care
Acţiunea își pune amprenta asupra personajelor: zona de interferență dintre sat și oraș, un târg
ardelenesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și coordonatele spațiale: valea liniștită a
Mureșului, Radna, Lipova, Arad și Viena. Personajele ilustrează tipologii sociale specific
târgoveților : Mara e precupeață, Hubăr e macular, Bocioacă e cojocar, iar cei tineri vor fi
initiate în ocupații asemănătoare.
Capitolele introductive o au ca protagonist pe Mara ce ilustrează tipul femeii văduve cu
doi copii, care muncește din greu ca precupeață în Radna, pentru a le asigura acestora un
viitor: “vinde ce poate și cumpără ce gâsește”. Principala motivație a muncii intense este
reprezentată de copii. Simbolică pentru echilibrul afectiv al Marei, între dragostea pentru
copii și iubirea de bani, este existent celor trei ciorapi în care eroina își păstrează
economiile.
Mara dorește ca Persida să fie o preoteasă bogată, frumoasă și respectată, iar Trică să
devină starostele cojocarilor. Educația copiilor este asigurată cu un minim de cheltuieli la
mănăstirea de maici pentru Persida, respectiv ucenic la starostele Bocioacă pentru Trică.
Intriga romanului este reprezentată de scena ferestrei, momentul în care Persida îl
zărește prin fereastra spartă a mănăstirii catolice pe Națl Hubăr. Fata trăiește primii fiori ai
dragostei, emoția primei priviri și tensiunea interioară, Slavici prelucrând aici mitul
popular al zburătorului „ Obrajii ei se umplură de sânge, și îi era parcă o săgetase ceva
prin inimă”.

III. Concluzia Ioan Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului, atmosfera specifică a spaţiului
ardelenesc, în toate laturile vieţii omeneşti. Cu o impresionantă forţă a detaliului, scriitorul
construieşte imagini sugestive privind etnografia, obiceiurile, tradiţiile, mentalitatea
oamenilor de etnii diferite, care convieţuiesc în acelaşi spaţiu etic ce-i cuprinde şi-i supune
pe toţi: „Colectivitatea face legea pe care individul e ţinut să o respecte”, afirmă Nicolae
Manolescu.

2
3