Protagoras (481-411 în. Hr.

)
Omul este măsura tuturor lucrurilor, pentru cele ce sunt - a existenţei lor, pentru cele
ce nu sunt a inexistenţei lor.
Răspuns-El înțelegea prin aceasta că fiecare individ își creează la nivel ideatic
propriul său Univers pe măsura capacității sale subiective de imaginație şi gândire.
Din această pricină și conținutul senzațiilor noastre despre unul și același obiect va
fi mereu altul, Acest fapt l-a făcut pe Protagoras să afirme ca noi nu putem ști
niciodată despre un lucru cum este acesta, ci numai cum ne apare într-un anumit
moment, așa că nu sunt posibile decât numai judecăți relative. 
 două persoane care se uită la un tablou nu văd niciodată același lucru. Pentru
fiecare însă, există o măsură aparte, relaționată la experiența sa dobândită în timp . 
Natura a dat tuturor oamenilor simţul dreptăţii şi al nedreptăţii şi oamenii sunt egali
politic deoarece moral şi juridic sunt egali.
-nu sunt legi care săti spuna ce sa faci la fiecare pas
-majoritatea avem niște concepții
-noi stim ca trebuie sa stam la rind pentru ca asa este normal
În concepţia lui Protagoras, este important implicarea tuturor în afacerile cetăţii.
Legile sunt rezultatul unor convenţii.

Trasymachos
Dreptul este un folos a celui mai mare; un bine al altuia, un avantaj pentru cel ce
comandă şi un rău pentru cel ce se supune.
-Dacă e să vorbim despre antichitate , atunci cel care avea o tărie de caracter și stia
sa se impună el automat conducea , respectiv avea toate drepturile concentrate in
jurul lui , astfel el avea un avantaj fata de cei care i se supuneau
-mușalizeze anumite fapte pe care lea savirsit
În fiecare stat se instaurează legile proprii: în democraţie-legi democratice; în tiranie
– legi tiranice. Instaurând asemenea legi, puterea le declară fiind juste.
El menţionează rolul violenţei în afacerile publice, caracterul autoritar al politicii şi
legii.

Callicles
Ce vrea natura este ca omul puternic să-l domine pe cel mai slab; Legea este făcută de
cei slabi şi nevolnici pentru a se proteja de cei puternici.

Gorgias
Legea este o creaţie artificială a omului. Legea scrisă se deosebeşte de „justiţia
nescrisă”.

Hippias
Face diferenţă între legea naturală şi cea aplicată în societate.
Socrates
Bunul cetăţean trebuie să se supune legilor rele pentru a nu încuraja răul cetăţean să le
încalce pe cele bune.
Nu trebuie de răspuns la fărădelege prin fărădelege.

Platon
Virtuţile în cetate sunt:
ÎNŢELEPCIUNEA: „Cetatea este înţeleaptă în virtutea capacităţii sale de a
judeca în mod corect, graţie cunoaşterii de care sunt apţi paznicii. Ea este înţeleaptă
datorită unei părţi foarte mici a ei, constând din cei ce posedă o asemenea
cunoaştere, anume conducătorii”.
VITEJIA: „Vitejia e legată de clasa auxiliarilor, sau soldaţilor. Ea este
abilitatea de a păstra o opinie corectă cu privire la cele de care trebuie să te temi,
opinie la care să ajungi prin educaţie sau antrenament”.
CUMPĂTAREA: „Cumpătarea nu ţine de anumită parte a cetăţii, ci de cetate
ca întreg. Ea constă dintr-o armonie şi dintr-un acord, realizate în mod firesc, cu
privire la cine trebuie să conducă, ea corespunzând noţiunii curente de stăpânire de
sine”.
DREPTATEA „Dreptatea înseamnă a face ceea ce îţi aparţine, aceasta fiind
valabil pentru fiecare din cele trei părţi ale cetăţii. Nedreptatea, în mod
corespunzător este amestecul unor grupuri în treburile altora.”

Activitatea legiuitorului este prin natura ei aproximativă, deoarece el fixează de regulă

ceea ce convine multora pentru mai multe situaţii.

Scopul dreptului este binele cetăţii, care este dreptatea, dreptul fiind subordonat
moralei, instrument moral-educativ al cetăţii.

Legi multe într-o cetate fără moravuri corespunzătoare nu aduc nici un folos, ba
dimpotrivă.

Aristotel
Omul reprezintă o fiinţă social-politică.

Apariţia statului este precedată de apariţia şi consacrarea unor forme ale vieţii sociale
mai puţin complexe

Cicero
Statul apare drept suprema realizare umană, iar viaţa publică drept suprema activitate
umană. Refuzul de a participa la viaţa politică este un act împotriva naturii.

Un stat mare, statul universal, Imperiul Roman, este preferabil unuia mic, deoarece se
„oferă” unui număr mai mare de oameni şi se apropie astfel mai mult de armonie.

Fundamentul statului este justiţia. Statul nu există şi nu poate exista în afara ei.
Justiţia este factorul de coeziune a unui popor.

Nu tot ceea ce este dat ca drept este şi just, în caz contrar şi legile tiranilor ar însemna
sa facă parte din drept.

În stat trebuie să fie delimitate clar atribuţiile funcţionarilor de stat.

Se poate de început războiul, numai dacă mijloacele paşnice au fost epuizate.