Proprietate industriala – Curs 8 26 noiembrie 2014

MARCILE COMUNITARE
Este vorba despre un sistem independent, de protectie a marcilor, si anume pe
teritoriul UE, sistem care nu se substituie protectiei pe cale nationala si nu se substituie nici
protectiei internationale, aceasta din urma bazandu-se pe aranjamentul de la Madrid
privind inregistrarea nationala a marcilor si care se realizeaza cu implicarea OMPI.

Actul european de baza este Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, din data de
26.02.2009 privind marca comunitara. Regulamentul produce efecte directe in dreptul
intern. Potrivit acestui regulament, marca comunitara este marca inregistrata in asa-
numitul oficiu pentru armonizare pe piata interna. Adeseori este folosita abrevierea
denumirii sale din engleza – OHIM, sau franceza – OAMI. Acest oficiu isi are sediul in
Spania.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Regulament, marca comunitara are un caracter unitar,
aceasta producand aceleasi efecte in intreaga comunitate: nu poate fi inregistrata,
transferata, nu poate face obiectul unei renuntari, al unei decizii de decadere din drepturi a
titularului sau, sau de nulitate si, de asemenea, folosirea sa nu poate fi interzisa decat cu
efect in intreaga comunitate. Acest principiu se aplica cu exceptia cazului in care se prevede
altfel, prin prezentul regulament.

Definitia marcii comunitare se regaseste in art. 4 al Regulamentului, care arata ca

pot constitui marci comunitare toate semnele care pot avea reprezentare grafica, in special
cuvintele, inclusiv nume de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a
ambalajului sau, cu conditia ca astfel de semne sa distinga produsele sau serviciile unei
intreprinderi de cele ale altor intreprinderi.

CARACTERISTICILE MARCII COMUNITARE

1. Caracter unitar – prin inregistrarea marcii comunitare, se obtine un titlu unic,

ce asigura o protectie pe intreg teritoriul UE si care produce aceleasi efecte in
ansamblul UE (aceste reglementari au fost emise in perioada in care UE avea
Proprietate industriala – Curs 8 26 noiembrie 2014

denumirea de Comunitate Europeana, de unde denumirea de marca comunitara

si nu marca europeana).

Acest caracter mai determina si consecinta ca marca comunitara va avea aceeasi

intindere a protectiei, cat priveste lista de produse si servcii la care se refera, pe intreg
teritoriul UE. Marca comunitara va putea sa fie inregistrata in toate statele membre numai
pe acea parte din lista de produse si servicii acceptata in toate statele membre.

Daca unul dintre statele membre nu accepta protectia acelei marci propuse pentru
inregistrare, pentru anumite servicii sau produse, marca va fi inregistrata cu efecte unitare,
fara a oferi aceste produse/servcii neacceptate global. Ca urmare a caracterului unitar,
inregistrarea/transferul/abandonul marcii va produce efecte in mod automat, in toate
tarile membre UE, iar deciziile privind validitatea si drepturile conferite de aceasta marca
vor avea acelasi efect in fiecare tara.

Poate exista si o consecinta negativa a caracterului unitar, in urmatorul sens: daca

cel putin intr-unul dintre statele membre UE, cererea de marca a fost respinsa pentru
intreaga lista de produse si servicii la care se refera, atunci acea cerere va fi respinsa in
intregime, pe tot tertioriul UE.

2. Coexistenta cu drepturile nationale de marca. Problema este reglementata

prin art. 16 din Regulament, in sensul ca protectia, prin marca comunitara, nu
are un caracter obligatoriu si nici exclusiv, existand posibilitatea pentru
intreprinderile care nu sunt interesate in protectia marcilor, pentru teritoriul
UE, sa isi protejeze marcile pe cale nationala sau internationala. Asadar, marca
comunitara UE nu se substituie marcii nationale, ori marcii internationale, ci
coexista cu acestea. Deci, o intreprindere sau o persoana fizica poate alege, in
functie de prioritatile sale, sa isi inregistreze marca intr-o anumita tara, sau ca
marca comunitara.

REVENDICAREA VECHIMII/SENIORITATII UNEI MARCI NATIONALE

Textul aplicabil – art. 68 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile
geografice. Titularul unei marci comunitare care detine o marca identica, obtinuta fie pe
Proprietate industriala – Curs 8 26 noiembrie 2014

cale nationala, fie pe cale internationala, prin sistemul de la Madrid, va putea sa revendice
vechimea marcii respective. Aceasta revendicare are ca efect faptul ca, atunci cand
inregistrarea nationala a carei revendicare a fost ceruta va decadea, ea nu va trebui sa fie
reinnoita, pentru a se mentine drepturile care decurg din inregistrarea sa, iar revendicarea
acestei vechimi, a marcii nationale, spre a fi folosita la inregistrarea marcii comunitare,
trebuie sa se faca deodata cu depunerea cererii pentru marca comunitara.

In plus, exista posibilitatea transformarii marcii comunitare si in marca nationala –

problema reglementata prin art. 112 – 114 din Regulament, si prin art. 67 din Legea nr.
84/1998. O cerere de marca comunitara care nu a putut sa fie inregistrata, va putea sa fie
transformata in marca nationala. Este vorba despre o cerere care nu a putut fi inregistrata
decat in unele state membre. Aceasta transformare a cererii de marca comunitara necesita
depunrea aceleiasi cereri la oficiile nationale in fata carora nu exista obstacole la
inregistrare, si avantajul este ca asemenea cereri nationale vor beneficia de data de depozit
a cererii de marca comunitara.

De aceea, o intreprindere poate alege calea de a depune o cerere de marca

comunitara si sa astepte solutia pe care o va primi, deoarece, in cazul in care se va intampla
ca anumite state sa nu accepte inregistrarea acelei marci pentru respectiva marca, se va
putea recurge la depunerea unei cereri de marca nationala, cu pastrarea prioritatii
rezultate din cererea de marca comunitara.

REGIMUL JURIDIC AL MARCII

INTINDEREA IN TIMP

Inregiastrarea marcii comunitare este valabila pe o perioada de 10 ani, perioada ce

poate fi prelungita ulteior, de un numar nelimitat de ori, cu alte perioade de cate 10 ani
fiecare. Cererea de reinnoire trebuie sa fie depusa intr-o perioada nu mai mare de 6 luni
data de momentul la care inregistrarea existenta va expira. Se plateste o taxa de reinnoire
(1500€ in prezent).

Atunci cand se procedeaza la reinnoire, nu se poate extinde lista de produse si

servicii initiala, dar se poate reduce aceasta lista. Modificarea marcii in timpul procedurii
Proprietate industriala – Curs 8 26 noiembrie 2014

de inregistrare/reinnoire nu se poate face decat daca nu afecteaza caracterul esential al

marcii.

Marca va avea aceeasi intindere a protectiei in privinta produselor si serviciilor, pe

tot teritoriul UE, asa cum rezulta din caracterul unitar. Odata cu aderearea noilor state la
UE, spre a se pastra caracterul unitar al unei marci comunitare, conform tratatelor de
aderare, marcile comunitare anterior inregistrate si-au extins in mod automat efectul la
noile state care au aderat la UE, conform principiului unitatii.

Prin urmare, marca comunitara inregistrata anterior aderarii de noi state, va

coexista cu toate marcile nationale deja inregistrate in noile tari membre. Dar, se poate sa
existe conflicte intre aceste 2 categorii de marci. Poate sa existe acelasi cuvant inregistrat
ca marca comunitara si, respectiv, ca marca nationala, in statul care adera. Daca exista
asemenea conflicte si daca titularul marcii comunitare considera ca cele doua marci nu pot
exista, intrucat creeaza probleme, fie se interzice utilizarea marcii comunitare pe teritoriul
Romaniei, fie se solicita anularea inregistrarii marcii nationale, in functie de vechimea
marcii.

Asemenea conflicte trebuie sa se rezolve pe cale amiabila, ca prima etapa. Daca la o

asemenea rezolvare nu s-a ajuns, atunci acest litigiu va fi de competenta instantei
judecatoresti din statul cu privire la care s-a ivit acest conflict. Prin Legea nr. 84/1998,
competenta a fost data Tribunalului Bucuresti, ca instanta speciala.

Art. 59bis din Regulament prevede ca poate fi interzisa utilizarea unei marci
comunitare in Romania, in baza art. 106 si 107 din Regulament, daca marca anterioara
romana a fost inregistrata/dobandita cu buna-credinta in Romania, anterior inregistrarii
marcii comunitare. O asemenea hotarare va produce efecte numai pentru teritoriul
Romaniei, in sensul ca acea marca comunitara nu va putea sa fie folosita pe teritoriul
Romaniei, dar ea va continua sa fie folosita ca marca comunitara in celelalte tari state
membre ale UE, intrucat acolo nu exista conflict sau a existat un conflict de acest gen care,
intre timp, a fost solutionat in acest fel. Asadar, in caz de conflict, castiga marca mai veche.

AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE INREGISTRARII UNEI MARCI COMUNITARE

Proprietate industriala – Curs 8 26 noiembrie 2014

AVANTAJE

- Acopera intreaga piata a UE;

- Pentru inregistrare se foloseste o singura cerere, depusa la un singur oficiu,
inclusiv pe net;
- Se realizeaza o singura procedura de inregistrare;
- Se foloseste o singura limba;
- Costurile sunt mici, comparativ cu inregistrarea marcii in fiecare dintre ele 27 de
state membre, sau comparativ cu protejarea prin intermediul sistemului de la
Madrid;
- Inregistrarea marcii comunitare nu este conditionata de inregistrarea prealabila
a marcii la nivel national, in comparatie cu inregistrarea internationala prin
sistemul de la Madrid, care este conditionata de depunerea la inregistrare, initial
intr-unul din state;
- Prin aderarea de noi state membre, marcile comunitare anterior inregistrate isi
extind, in mod automat, efectele si pe teritoriul acestora;
- Cererea de marca comunitara care nu este acceptata la protectie in una sau mai
multe tari ale UE poate sa fie transformata in cereri de marci nationale in
celelalte tari ale UE, unde nu exista motive de refuz, pastrandu-se data de
prioritate a marcii comunitare;
- Utilizarea marcii respective intr-un singur stat membru, sau mai multe, asigura
validitatea acelei marci, in ansamblul UE, evitandu-se, astfel, decaderea marcii pe
motiv de nefolosire pe o perioada neintrerupta de 5 ani;
- Cererea poate fi completata si depuse in oricare dintre cele 23 de limbi oficiale
ale statelor membre, cu mentionarea ca procedurile ulterioare se vor desfasura,
la alegerea solicitantului, in una dintre cele 5 limbi oficiale ale OHIM (franceza,
engleza, germana, italiana, spaniola). Orice eveniment juridic referitor la o marca
comunitara inregistrata va avea aceleasi efecte in toate tarile UE. Spre exemplu,
in caz de cesiune a unei marci sau de schimbare a datelor titularului ori in cazul
altor modificari, se va depune o singura cerere si se va plati o singura taxa.

DEZAVANTAJ
Proprietate industriala – Curs 8 26 noiembrie 2014

- Imposibilitatea inregistrarii marcii comunitare, daca una sau mai multe tari
refuza inregistrarea pe teritoriul sau pentru toate produsele sau serviciile
solicitate, ceea ce se intampla cel mai adesea din cauza existentei unei marci
anterioare identice, deja inregistrata.

PROCEDURA DE INREGISTRARE

Orice persoana fizica sau juridica poate sa depuna o cerere de marca comunitara,
daca indeplineste una din urmatoarele conditii:

- Are nationalitatea unui stat membru al UE sau a unui stat membru al Conventiei
de la Paris, ori stat membru al Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC);
- Are domiciliul, sediul sau o intreprindere industriala, ori comerciala, efectiva si
serioasa pe teritoriul UE sau a unui stat membru al Conventiei de la Paris, ori
membru al OMC;

Daca persoana nu indeplineste niciuna dintre aceste conditii, inca si atunci ar putea
sa inregistreze o marca comunitara, dar numai daca exista un acord de reciprocitate intre
tara solicitantului si UE – ex: Taiwan, care are un acord de reciprocitate incheiat sub acest
aspect cu UE.

Pentru inregistrare, persoana fizica/juridica din Romania trebuia sa aiba un

mandatar dintr-o tara membra a UE, dar, dupa ce a devenit la 1 ianuarie membra a UE,
persoanele fizice/juridice romane pot depune cererea in mod direct, chiar si fara niciun
mandatar, si anume direct in limba romana.

Ulteiror, in procedurile ulterioare, este necesara asistenta acordata de o persoana

specializata, denumita reprezentant. Acest reprezentant poate sa fie chiar si un angajat al
intreprinderii care formuleaza cererea. Acest reprezentant mai poate fi si un avocat, abilitat
sa profeseze potrivit legii sale nationale, ca mandatar in domeniul marcilor – foarte multa
flexibilitate.
Proprietate industriala – Curs 8 26 noiembrie 2014

Pentru inregistrare, trebuie utilizat un formular care poate fi descarcat de pe site-ul

OHIM. Cererea poate fi transmisa la OHIM prin posta, in mod clasic, sau poate fi trimisa
prin fax, la un numar de fax indicat pe site.

Dupa ce s-a depus cererea, urmeaza procedura in fata OHIM. Mai intai, este vorba
despre o examinare preliminara, in care sunt analizate conditiile pentru acordarea datei de
depozit si eventuala examinare referitoare la senioritatea marcii. Daca nu sunt indeplinite
conditiile, OHIM trimite cererea inapoi pentru completare.

Pentru cererile care au trecut de faza examinarii prealabile, OHIM intocmeste un

raport de cercetare documentara care contine marcile comunitare care ar putea constitui
precedent in raport cu marca solicitata. De asemenea, OHIM transmite cererea si oficiilor
nationale ale statelor UE care, ulterior, comunica si ele rapoarte de cercetare documentara
pentru teritoriul lor. Aceste rapoarte sunt comunitate solicitantului, ocazie cu care acesta
eventual, daca e cazul, poate sa isi limiteze lista de produse si servciii, sau, daca este cazul,
poate sa isi retraga cererea.

O a II-a faza este examinarea pe fond a motivelor absolute de refuz la inregistrare.

Motivele de refuz la inregistrare sunt reglementate de Directiva Europeana nr. 89/2004.
Aceasta directiva face o distinctie intre motivele absolute de refuz si motivele relative. De
altfel, Legea nr. 84/1998 a preluat acest sistem in curpinsul art. 5 si 6, care disting intre
motivele absolute si cele relative.

MOTIVELE ABSOLUTE DE REFUZ

- Semnele care nu pot constitui o marca, ceea ce inseamna ca se verifica conditiile

stabilite prin art. 4 din Regulament;
- Marcile care nu au un caracter distinctiv;
- Marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicii, care pot servi in
comert pentru a desemna felul, cantitatea, calitatea, destinatia, valoarea,
provenienta geografica, data de fabricatie a produsului;
- Marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicii devenite uzuale in
limbajul curent sau in obieceiurile de buna-credinta si constante ale comertului;
Proprietate industriala – Curs 8 26 noiembrie 2014

- Semnele constituite exclusiv din forma necesara a unui anumit produs, sau din
forma produsului, respectiv care este necesara spre a obtine un rezulat tehnic,
sau din forma care da o valoare substantiala acelui produs;
- Marcile contrare ordinii publice, bunelor moravuri, marcile deceptive (de natura
sa insele publicul) cu privire la natura, calitatea, provenienta geografica;
- Marcile care, in lipsa autorizatiei autoritatilor competente, trebuie refuzate sau
invalidate, conform Conventiei de la Paris (situatia crucii rosii).

In plus, pe langa aceste motive de refuz absolute, fiecare stat membru al UE poate
stipula ca unei marci sa ii fie refuzata inregistrarea, in masura in care se afla in una din
urmatoarele situatii:

- Utilizarea acelei marcii poate fi interzisa in temeiul unei alte legislatii decat cea
din domeniul dreptului marcilor (o legislatie privind religia sau protectia limbii
nationale);
- Atunci cand marca contine insigne, embleme, ecusoane care prezinta un interes
public in tara respectiva;
- Atunci cand marca contine un semn de o inalta valoare simbolica pentru tara
respectiva (crucea);
- Atunci cand cererea de inregistrare a marcii a fost facuta cu rea-credinta de catre
solicitant.

OHIM, in a II-a etapa, examinarea daca exista sau nu asemenea motive absolute de
refuz. In cazul in care, in urma examinarii cererii de marca, aceasta se constata ca nu intra
sub incidenta unui motiv absolut de refuz, se trece la a III-a faza, si anume la publicarea
cererii de marca. Exista un buletin al marcilor comunitare, accesibil.

Daca din raporturile de cercetare rezulta ca exista drepturi rezultate din marci
nationale anterioare, OHIM nu ii notifica pe titulari acelor drepturi. Fiecare titular de marca
trebuie sa aiba providenta necesara si sa efectueze asemenea cercetari.

Dupa publicarea cererii de marca, persoanele interesate se pot opune la

inregistrarea acesteia, aceasta fiind a IV-a etapa, cea a observatiilor tertilor. Dupa publicare,
orice tert interesat poate depune observatii, care se pot intemeia atat pe motivele absolute
Proprietate industriala – Curs 8 26 noiembrie 2014

de refuz, cat si pe cele relative (motivele relative sunt acelea care rezulta din asemanari
intre marca a carei inregistrare comunitara se solicita si alte marci). Persoanele care
formuleaza astfel de observatii nu dobandesc calitatea de parte intr-o astfel de procedura
in fata OHIM. Aceste observatii sunt comunicate mai departe solicitantului, care va putea sa
depuna un punct de vedere.

Intrucat autorii observatiilor nu au calitatea de parte in proceduri, ei nu vor putea sa

conteste in fata OHIM decizia luata in legatura cu observatiile lor. Depunerea unei
observatii nu necesita plata unei taxe. Dupa examinarea observatiilor, autorul acestora nu
este informat de catre OHIM cu privire la solutia data, dar el are acces, prin site-ul OHIM, la
aceasta solutie si poate urmari mai departe procedura de inregistrare.

Spre deosebire de observatii, exista si posibilitatea opozitiei formulata de catre terti.

Prin opozitie, persoanele interesate au posibilitatea de a opune drepturi anterior
dobandite, daca apreciaza ca marca ulterioara aduce atingere acestor drepturi. Opozitia
este limitata la motivele relative de refuz, pentru ca cele absolute sunt rezervate pentru
observatii.

Pot depune opozitie titularii marcilor comunitare anterioare, licentiatii abilitati de

catre titularii acestor marci sau de catre titularii marcilor natioanle ori ai semnelor
anterioare. Pentru opozitie se plateste o taxa de inregistrare de data aceasta. Opozitia
trebuie sa fie depusa in una dintre cele 5 limbi oficiale de lucru. Daca toate aceste conditii
sunt indeplinite, atunci opozitia se considera admisibila in principiu, iar OHIM informeaza
partile (pe solicitant si pe opozant) ca procedura de solutionare a opozitiei este deschisa pe
o perioada de 2 luni, care poate sa fie si prelungita. In acest termen, se poate intampla ca
opozitia sa fie retrasa, ori ca partile sa negocieze si sa incheie o tranzactie pe care o vor
comunica la OHIM, care va inchide procedura si taxele de opozitie in acest caz vor fi
returnate.

SOLUTIONAREA OPOZITIEI

1. Respingerea opozitiei ca nefondata – daca inauntrul termenului stabilit de OHIM

(cel putin 2 luni) opozantul nu face dovada existentei validitatii/intinderii
protectiei marcii anterioare;
Proprietate industriala – Curs 8 26 noiembrie 2014

2. Respingerea opozitiei ca neintemeiata – daca probele aduse de opozant sunt

neconvingatoare;
3. Admiterea opozitiei – si cererea de inregistrare a marcii comunitare respinsa.

Se poate intampla ca, dupa ce s-a depus o opozitie, solicitantul sa pretinda ca

opozantul sa faca dovada utilizarii marcii sale in ultimii 5 ani anterior publicarii marcii in
discutie.

Orice decizie luata in procedura privint opozitiile poate fi contestata la o divizie

superioara specializata din cadrul OHIM, pe calea unui recurs. De altfel, toate deciziile luate
de OHIM sunt supuse unui astfel de recurs, care trebuie formulat in scris, in 2 luni de la
comunicarea deciziei si, cu plata unei taxe (800 €) si recursul trebuie sa fie depus intr-o
limba aleasa din cele 5 oficiale. Camera de recurs pronunta o hotarare care, la randul sau,
poate fi contestata la tribunalul de prima instanta al Curtii Europene de Justitie. Daca o
marca este admisa la inregistrare, ea este publicata in Buletinul Marcilor Comunitare.