Sinteze SBP Oct2022

ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND BUGETELE PUBLICE ŞI
SISTEMUL BUGETAR PUBLIC
Structura:
1.1 Conţinutul economico-juridic al bugetului public
1.2 Rolul bugetului public în evoluţia societăţii
Obiectiv fundamental: Cunoaşterea conţinutului şi rolului bugetului

public
 Timp mediu necesar pentru asimilarea cunoştinţelor: 120’

Bibliografie recomandată
1. Filip, Gheorghe, Finanţe publice, Editura Junimea,

Iaşi, 2010
2. Musgrave, Richard, „The Role of the State in

Fiscal Theory”, in International Tax and Public
Finance, vol. 3, Kluwer Academic Publishers,
Dordrecht, 1996
3. Oprea, Florin, Sisteme bugetare publice. Teorie şi

practică, Editura Economică, Bucureşti, 2011
4. Văcărel, Iulian, ş.a, Finanţe publice, Ediţia a VI-a,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006
Conceptul de buget public
 bugetul exprimă procese, tehnici şi relaţii de mobilizare a unei
părţi din produsul intern brut la dispoziţia statului şi de repartizare
a resurselor respective pe destinaţii corespunzătoare nevoilor
sale;
 bugetul evidenţiază corelaţiile macroeconomice şi, în special,

legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut, exprimând
relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în procesul
repartiţiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de
politică economică, socială şi financiară ale fiecărei perioade;
 „în practică, termenii de buget şi lege a finanţelor publice sunt în

general consideraţi ca sinonimi, fiind reciproc substituibili [...]”.
 legea finanţelor publice - „documentul prin care sunt prevăzute

şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz,
numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor
publice”.
Conţinutul economico-juridic şi rolul bugetului public
conţinutul economic conţinutul juridic

- procese şi relaţii economice - act juridic (tablou evaluativ/listă
în formă bănească prin care se de venituri şi de cheltuieli
constituie, distribuie şi utilizează publice, document de
prezentare şi aprobare a
fondul bugetar public de către raporturi veniturilor şi cheltuielilor publice);
entităţile abilitate, pentru sociale
satisfacerea nevoilor publice; - lege (în sens larg);
- act previzional;
- fluxuri financiare de - act de autorizare;
constituire, distribuire şi utilizare - act anual/multianual.
a fondului bugetar public.
instrument financiar, contabil, politic

si juridic
- rol alocativ; - furnizarea de utilităţi publice (gratuit sau subvenţionat);

- rol redistributiv; - creşterea echităţii în distribuirea veniturilor/ averilor;
- rol reglator (stabilizator). - evoluţia economico-socială echilibrată.
Procese de repartiţie a produsului creat reflectate de
bugetul public
 - repartiţia primară a produsului intern brut (venituri

prelevate de la întreprinderile statului sau din exploatarea
proprietăţilor acestuia, inclusiv fluxurile financiare care
concretizează acordarea de subvenţii de către stat
entităţilor din sectorul economic public);
 - repartiţia secundară sau redistribuirea produsului intern

brut (venituri prelevate de către stat de la diferitele
persoane sau entităţi pe baza resurselor financiare formate
la dispoziţia acestora în cadrul repartiţiei primare, ca şi
alocarea şi cheltuirea lor;
 - repartiţia (redistribuirea) resurselor în plan internaţional

(împrumuturil acordate sau contractate, ajutoare, donaţii
etc.), inclusiv relaţiile specifice cu bugetul Uniunii Europene.
Bugetul public prin prisma relaţiilor specifice şi a
participanţilor la acestea
Funcţii/rol atribuite bugetelor publice
- funcţia de repartiţie (alocare-distribuire); - funcţia alocare;

- funcţia de control; - funcţia de distribuire;
- funcţia de reglare-stabilizare. - funcţia de stabilizare.
- funcţia de repartizare/redistribuire a - rolul alocativ;

veniturilor; - rolul redistributiv;
- funcţia de alocare a resurselor bugetare; - rolul de reglare.
- funcţia de stabilizare macroeconomică.
- controlul cheltuielilor; - funcţia de control;

- gestiunea eficace a activităţii publice; - funcţia de conducere (management);
- proiectarea activităţilor statului. - funcţia de planificare;
- funcţia de acumulare ;
- funcţia de responsabilizare.
Posibile: Sistem bugetar:

- funcţie de informare; - disciplina fiscală agregată;
- funcţie de autorizare a operaţiunilor de - prioritizarea strategică;
încasare/cheltuire; - eficienţa şi eficacitatea programelor şi
- funcţia de asigurare a autonomiei (financiare) locale. serviciilor furnizate.
Funcţiile bugetului public în contextul sistemului
bugetar
 funcţia de repartiţie - reliefează raporturile financiar-bugetare

dintre autorităţile publice şi contribuabili, integrând şi
manifestarea raporturilor dintre bugetele publice –
problema palierelor administrative!
 funcţia de control - evidenţierea exactă a modului de formare

a resurselor, a mişcării şi utilizării lor, respectiv a
consumului şi rezultatelor acestuia – problema viziunii
globale!
 funcţia de reglare (stabilizare) - capacitatea de a mijloci

reglarea diverselor procese economice, prin inhibarea sau
stimularea unora sau altora… - problema stimulentului
bugetar vs. soft budget constraints!
Teste de autoevaluare
1. Caracterizaţi formele bugetului public.
2. Explicaţi conţinutul economic al bugetului public.
3. Explicați conținutul funcțiilor bugetului public.
4. Argumentaţi integrarea bugetului public în

politica financiară guvernamentală.
CONCEPTUL DE SISTEM BUGETAR PUBLIC ŞI
ALTERNATIVE DE STRUCTURARE A ACESTUIA
Structura :
2.1 Conceptul de sistem bugetar public
2.2 Alternative de structurare a sistemului bugetar public
2.3 Componentele sistemului bugetar public şi particularităţi
pentru România
Obiectiv fundamental: Cunoaşterea organizării sistemului bugetar

public

1. Dascălu, Elena D., Sistemul bugetar al României,
2. Moşteanu, Tatiana (coord.), Buget şi trezorerie

publică, Editura Universitară, Bucureşti, 2008

4. Ştefura, Gabriel, Bugete publice şi fiscalitate,

Editura Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2007
5. Văcărel, Iulian, ş.a, Finanţe publice, Ediţia a VI-a,

Abordări doctrinare şi legale privind sistemul bugetar public
- ”noţiunea şi conceptul de finanţe publice

totalitatea bugetelor publice între este totuna şi se identifică pe de-a-
care se manifestă interdependenţe ntregul cu conceptul de buget public
caracteristice, având deci mai multe naţional, respectiv bugetul general
componente ce se individualizează consolidat“;
prin anumite elemente proprii, dar care
S B - „cu excepţia bugetelor agenţilor
au un conţinut comun grefat pe I U economici, societăţilor bancare, de asigurări
caracterul public al nevoilor ce se S G şi a altor posibili subiecţi economici, restul
satisfac şi resurselor ce se fac parte din aşa-zisul sistem bugetar”.
T E
administrează.
E T
M A
U R - ansamblul de instituţii, procese şi relaţii
economice, forme, procedee, metode, tehnici şi
ansamblul (totalitatea) relaţiilor L instrumente prin care sunt asigurate la dispoziţia
statului sau a entităţilor sale resursele financiare
economice sub formă bănească, necesare funcţionării lor curente şi îndeplinirii
rezultat al repartiţiei venitului funcţiilor specifice ale acestora;
naţional, care apar cu prilejul
- ansamblu de bugete publice, ca expresie
constituirii şi repartizării de fonduri instituţionalizată a unor procese şi relaţii
centralizate la şi de la dispoziţia economice în formă bănească prin care se
statului precum şi a unităţilor constituie, distribuie şi utilizează fonduri băneşti
destinate satisfacerii nevoilor publice, relaţii la
administrativ-teritoriale, în scopul care participă statul pe de o parte şi persoanele
satisfacerii de interese generale ale fizice sau juridice pe de altă parte, bugete care îşi
societăţii ori colectivităţilor publice. păstrează autonomia, dar a căror funcţionalitate
este condiţionată şi condiţionează la rândul său
funcţionalitatea sistemului.
Legea finantelor publice nr. 500/2002: sistem unitar de bugete

Alte accepţii atribuite sistemului bugetar public
1. Pornind de la sfera noţiunii de sector public:
- în sens larg, ar include toate entităţile publice, indiferent de
situarea lor în sfera activităţilor materiale sau nemateriale: sistemul bugetar
ar fi cel global, al statului, incluzând deci atât bugetele publice ale
diferitelor colectivităţi (statală, locale) gestionate de către autorităţi de
la diferite nivele de guvernare, cât şi bugetele de venituri şi de cheltuieli
ale instituţiilor publice de orice fel şi ale întreprinderilor publice,
justificarea fiind dată de proprietatea publică asupra resurselor pe care
acestea le concentrează, respectiv utilizează;
- în sens restrâns, sectorul public ar include numai instituţiile publice

(entităţi situate în sfera activităţilor nemateriale): sistemul bugetar public ar fi
considerat numai pentru sectorul activităţilor nemateriale, fiind construit în
principal pe criteriul structurii de stat, sens în care ar cuprinde bugetul
administraţiei centrale (bugetul de stat sau central), bugetele
administraţiilor locale, bugetele fondurilor speciale şi bugetele (de
venituri şi/sau de cheltuieli) ale instituţiilor publice.
2. Pornind de la fluxurile financiare reflectate:

- sistem bugetar public de venituri şi de cheltuieli, reflectat sintetic
prin bugetul general consolidat.
Bugetul general consolidat - expresie a sistemului
(bugetar) de venituri şi cheltuieli publice
◼ reflectă sintetizat fluxurile de formare a resurselor financiare publice
şi destinaţiile date acestora, eliminând prin consolidare acele
transferuri dintre componentele sistemului bugetar public ce ar avea
semnificaţia dublelor înregistrări (cheltuiala pentru componenta
bugetară din care se transferă fiind reflectată numai la nivelul
componentei bugetare spre care se transferă, întrucât ea se regăseşte
ca plăţi de casă o singură dată);
◼ utilitate deosebită în ceea ce priveşte conceperea şi manifestarea

raporturilor dintre componentele sistemului bugetar public, întrucât
acest document de sinteză permite observarea în dinamică a
manifestării acestora, ca bază pentru efectuarea diferitelor judecăţi de
valoare privind eficienţa sau eficientizarea relaţiilor financiar-
bugetare;
◼ furnizează o imagine de ansamblu asupra funcţionalităţii şi

performanţelor fiecărei componente a sistemului bugetar public pe de
o parte, precum şi asupra corelaţiilor, modului de manifestare şi
efectelor interacţiunii dintre acestea, pe de altă parte.
Alternative de structurare a sistemelor bugetare publice
Structura determinată de
organizarea administrativ-statală Alternative de configurare
◼ sistem bugetar de tip unitar
(simplu): sistem bugetar
• bugetul de stat; în două trepte
• bugetele locale. sistem bugetar
simplu/complex
◼ sistem bugetar de tip
regional:
• bugetul de stat;
• bugetele regionale;
• bugetele locale.
sistem bugetar
◼ sistem bugetar de tip centralizat/
încorporat: descentralizat
• bugetul de stat;
• bugetele entităţilor sistem bugetar
statale încorporate; în trei trepte
◼ sistem bugetar de tip

federal:
• bugetul federal;
• bugetele statelor
sistem bugetar
federate; flexibil/rigid
Sistemul bugetar de tip unitar
◼ cuprinde, pe criteriul structurii de stat, două trepte principale: una
centrală, unde regăsim bugetul de stat (bugetul central), respectiv o
treaptă locală, posibil organizată pe două sau trei subtrepte, la care
regăsim bugetele aşa-numite „locale”;
◼ raporturile stabilite între componente se derulează în majoritatea lor pe

verticală, sensul fiind de sus în jos;
◼ o caracteristică generală a raporturilor dintre bugete este aceea că, luate

în considerare pe subseturi, au caracter omogen;
◼ este totuşi posibil ca subseturi de raporturi între bugete să se stabilească

diferit, neomogen (Danemarca, Finlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia sau
Suedia), în măsura în care unele colectivităţi locale au statut/caracteristici
speciale – posibil pentru România???
◼ nu este obligatoriu ca bugetul de stat să aibă greutatea specifică cea mai

mare (există sisteme bugetare publice de tip unitar în care greutatea
specifică înclină spre bugetele locale, după cum există şi sisteme bugetare
de tip federal în care greutatea specifică înclină către bugetul central).
Sistemul bugetar de tip (unitar) regional
◼ sisteme bugetare în trei trepte: prima treaptă este reprezentată de
bugetul statului regional, cea de-a doua treaptă de bugetele comunităţilor
sau regiunilor autonome, iar cea de-a treia treaptă (care cuprinde, la
rândul ei, două sub-trepte) este reprezentată de bugetele
municipalităţilor;
◼ principala caracteristică este aceea a poziţiei autonome a bugetelor de pe

treapta a doua de organizare a sistemului bugetar public faţă de bugetul
administraţiei centrale (specific statelor “cvasi-federale”);
◼ sistemul bugetar de tip regional integrează mai multe subsisteme

bugetare publice cu caracteristici diferite, prezentându-se ca ca un
ansamblu de subsisteme publice bugetare eterogene pe acelaşi nivel
administrativ;
◼ sunt posibile subseturi de interrelaţii bugetare conturate diferit pentru

acelaşi palier de guvernare;
◼ interrelaţiile dintre componentele sistemului bugetar de tip regional se

stabilesc adesea şi pe orizontală (între bugete de acelaşi rang).
Sistemul bugetar de tip încorporat
◼ înclinaţie vădită către sistemele bugetare de tip unitar;
◼ integrează mai multe subsisteme bugetare publice de tip

unitar, cu caracteristici diferite în funcţie de particularităţile
entităţilor încorporate, unitatea sistemului bazându-se pe o
centralizare de o intensitate relativ mai mare, care poate
determina în timp tendinţe de separare a lor;
◼ gestionarea sarcinilor publice se face majoritar în sistemul

„joint management”, prin asumarea partajată de către mai
multe paliere administrative (cu reflectare parţială/secvenţială,
deci, în mai multe componente bugetare) a satisfacerii aceleiaşi
nevoi publice;
◼ unitatea şi funcţionalitatea sa reclamă un control mai strict,

atât ca activitate de verificare a conformităţii (control şi audit
bugetar), cât şi prin impunerea unor limite bugetelor locale de
către autorităţile centrale sau regionale.
Sistemul bugetar de tip federal
◼ pliat pe structura specifică a statelor compuse, integrând
subsistemul bugetar federal şi subsistemele bugetare ale
statelor federate;
◼ se organizează pe trei trepte principale: pe prima treaptă

(centrală) regăsim bugetul federal, bugetul de asigurări sociale
şi bugetele fondurilor speciale, pe treapta a doua (centrală)
regăsim bugetele statelor federate, iar pe cea de-a treia
treaptă (locală), regăsim organizate pe una sau două subtrepte
bugetele locale;
◼ bugetul federat se prezintă ca un buget „central”,

corespondentul în cadrul statului federat al bugetului de stat
pentru cazul statelor unitare, el fiind principial independent de
bugetul federal sub aspectul resurselor, cheltuielilor sau
procesului bugetar (nu se include în acesta), dar cu care se află
în raporturi specifice.
Componentele sistemului bugetar – bugetul
administraţiei centrale (de stat)
◼ bugetul de stat ca lege;
◼ bugetul de stat ca tablou evaluativ;
◼ cuprinde cele mai importante acţiuni, considerate ca fiind de interes

social naţional, care produc efecte benefice asupra întregii colectivităţi,
în mod nediferenţiat şi indiferent de aportul diferitelor colectivităţi la
formarea resurselor sale;
◼ include venituri care au ca sursă de jurisdicţie întreg teritoriul statal,

mai consistente, dar multe dintre ele în acelaşi timp şi mai sensibile la
conjunctura economică;
◼ componentă de prim rang a sistemului bugetar public, cu poziţie

privilegiată între celelalte instrumente funcţionale ale gestiunii
financiare publice;
◼ instrument (principal) de politică a statului în domeniul fiscalităţii.

Componentele sistemului bugetar – bugetele
administraţiilor publice locale
◼ acte juridice de forma actelor administrative normative, adoptate de

autorităţile deliberative locale, la propunerea autorităţii executive
locale, prin care sunt autorizate şi executate veniturile şi cheltuielile
colectivităţii locale pe o perioadă de un an – limitare prin integrare
sistemică?;
◼ tablou evaluativ (BGUAT/BGCUAT);
◼ sunt asociate, de regulă, cu conceptul de autonomie locală;
◼ delimitarea lor faţă de bugetul administraţiei centrale porneşte de la

premisa eficientizării (reducerii amplorii/ simplificării/ degrevării)
sistemului relaţiilor financiare publice;
◼ trebuie privite ca planuri financiare locale, servind ca instrumente ale

gestiunii economico-financiare locale şi de promovare a politicilor
locale de dezvoltare.
Componentele sistemului bugetar – bugetul
asigurărilor sociale (de stat)
◼ raţiunea şi aplicabilitatea practică se justifică prin amploarea,
importanţa şi durata problemei/domeniului la care se referă
destinaţiile de cheltuieli (şi veniturile) mobilizate;
◼ apare ca un fond (extrabugetar) special, încălcând principiul

neafectării veniturilor, dar cu poziţie deosebită faţă de alte
asemenea componente;
◼ sistemul de relaţii reflectat are la bază principiul contributivităţii/

solidaritatea intergeneraţională – sistemul PAYG;
◼ constituie premisă de principiu (?) pentru o mai bună

gestionare şi satisfacere a nevoii globale de asigurări sociale;
◼ trebuie privit şi ca plan financiar (instrument de conducere şi

planificare a activităţii financiare în domeniul asigurărilor sociale
de stat).
Componentele sistemului bugetar – fondurile speciale
(extrabugetare)
◼ fonduri dedicate gestionării unor nevoi deosebite (stringente) şi,
de regulă, conjuncturale;
◼ aportul lor pozitiv la rezolvarea problemelor la care se referă

este condiţionat de delimitarea/dimensionarea clară a:
• surselor de venit pentru mobilizare;
• cheltuielilor de efectuat;
• perioadei pentru care vor funcţiona;
• gestiunea soldului;
• evidenţa şi controlul asociate;
• autorităţilor competente în gestionarea lor şi a responsabilităţii acestora etc.;
◼ trebuie evitate generalizarea şi funcţionarea acestor fonduri în

paralel cu componente bugetare care au destinaţii similare
(apropiate), filtrând decizia prin prisma avantajelor comparative;
◼ integrarea lor alături de celelalte componente trebuie să

răspundă obiectivului general de a fixa o structură cât mai
raţională a sistemului bugetar.
Repere ale structurării sistemului bugetar public
◼ un model universal aplicabil nu poate fi pus în discuţie şi nici nu este

necesar, întrucât sistemul bugetar trebuie să răspundă, prin
componentele pe care le cuprinde şi raporturile dintre acestea, unor
cerinţe sociale aflate în dinamică, iar aceasta se traduce în necesitatea
păstrării unei anumite flexibilităţi;
◼ se poate opta pentru un sistem (mai) simplu faţă de unul mai complex
(fenomenul agenţificării);
◼ trebuie decis cu privire la greutatea specifică - pe ansamblul

sistemului şi cea acordată componentelor sistemului bugetar public;
◼ deşi bugetele centrale şi cele locale se prezintă drept componente

„universale” ale sistemelor bugetare publice, greutatea lor specifică
diferă de la un stat la altul şi de la o perioadă la alta, în primul rând
sub impactul opţiunilor concrete pentru regionalizare, descentralizare
sau subsidaritate.
Structura sistemului bugetar public al României
1. Caracterizaţi sistemul bugetar public de tip regional
2. Caracterizaţi sistemul bugetar public de tip

încorporat
3. Explicaţi accepţiile acordate bugetului administraţiei

centrale (de stat)
4. Argumentaţi integrarea fondurilor speciale în

sistemul bugetar public
5. Explicaţi exigenţele aplicabile instituirii/utilizării

fondurilor speciale extrabugetare
EVOLUŢII ALE SISTEMELOR BUGETARE PUBLICE SUB
IMPACTUL ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII STATULUI
Structura :
3.1 Reflectarea organizării şi funcţionării statului asupra sistemelor
bugetare publice
3.1.1 Impactul organizării şi funcţionării statului precapitalist
asupra formării sistemelor bugetare publice
3.1.2 Dezvoltarea sistemelor bugetare publice în contextul
organizării socio-economice de tip capitalist
3.2 Reflectarea colaborării şi a integrării supranaţionale a statelor în
sistemele bugetare publice
Obiectiv fundamental: Cunoaşterea evoluției sistemelor bugetare

publice

1. Friedman, Milton, Capitalism şi libertate, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 1995
2. Hoanţă, Nicolae, Economie şi finanţe publice, Editura

Polirom, Iaşi, 2000

4. Samuelson, Paul Anthony, Nordhaus, William, Economie

politică, Editura Teora, Bucureşti, 2000
5. Selejan-Sută, Sultana, Doctrine economice. O privire

panoramică, Editura Eficient, Bucureşti, 1996
Reflectarea organizării şi funcţionării statului precapitalist în structura şi
funcţionarea sistemului bugetar public
◼ aparat administrativ destul de ◼ stat minimal;
restrâns, concordant cu concepţia
asupra rolului statului, care avea
de săvârşit sarcini minimale; ◼ bugete publice reduse;
◼ sfera relaţiilor financiare publice
era destul de restrânsă, în
concordanţă cu modul de ◼ sistem bugetar rudimentar,
concepere a funcţiilor statului, nearticulat, elemente
respectiv cu raportul dintre
utilităţile publice şi cele private;
arbitrare;
◼ sistemul bugetar public nu s-a
dezvoltat în mod deosebit, însăşi ◼ bugetul-cadru general de
relaţiile bugetare reflectate în
bugetul public fiind destul de
venituri şi cheltuieli publice;
rudimentare:
• fisc/tezaur public;
◼ buget de mijloace;
• lista de venituri şi de cheltuieli a
statului/condica/sama;
• lada; prefigurarea bazelor interrelaţiilor
◼ buget funcţional.
• cutia. dintre componentele SBP
Sistemele bugetare în perioada capitalistă
◼ Componentele bugetare sunt consolidate şi
sistematizate;
◼ Relaţiile bugetare “cutumiare” sunt stabilizate
(organizate);
◼ Sunt consacrate (noi) tipuri de transferuri;
◼ Bugetele publice sunt interpretate ca bugete cadru-
general de venituri şi cheltuieli anuale (bugete de
mijloace);
◼ Apar noi componente bugetare (se extinde sistemul
bugetar – bugetele extraordinare/fondurile speciale);
◼ Sunt elaborate noi variante de interpretare/elaborare
a bugetelor (tipuri de bugete);
◼ Sfera de cuprindere a bugetelor publice/sistemului
bugetar se extinde.
Tipuri de bugete utilizate în contextul organizării socio-
economice de tip capitalist
◼ Buget de mijloace;
◼ Buget funcţional;
◼ Buget extraordinar;
◼ Buget pe programe (multianual);
◼ Buget bazat pe performanţă;
◼ Bugete bazate pe scenarii alternative;
◼ Bugete ciclice (de austeritate/de relansare).

Impactul organizării şi funcţionării statului în structurarea şi
funcţionarea sistemelor bugetare publice
precursoarele bugetelor publice moderne

statul pre-modern (lista/condica/sama de venituri şi de cheltuieli,
lada, cutia) şi prefigurarea interrelaţiilor dintre
componentele sistemelor bugetare publice
sisteme bugetare moderne, sferă restrânsă,

statul modern minimal-capitalist ordonate după reguli prestabilite, interrelaţii
simple
sisteme bugetare structurate ierarhic, sferă

extinsă, prin generalizarea proprietăţii de stat
statul modern intervenţionist-socialist socialiste şi concentrarea cvasitotalităţii relaţiilor
(fluxurilor) financiare, interrelaţii decise
centralizat/arbitrar, prin decizii discreţionare ale
autorităţii centrale (de partid şi de stat)
sisteme bugetare complexe, cu arie de

statul modern intervenţionist-capitalist manifestare extinsă, interrelaţii bazate pe
raţionalitatea sistemului
Sistemele bugetare publice şi statul în
perioada actuală
◼ Statul intervenţionist (al bunăstării/providenţă/asistenţial/ social)
• “instituţie de la care fiecare aşteaptă întotdeauna mai mult, dar faţă de care
nimeni nu se simte răspunzător” (Michel D.);
• se implică (uneori excesiv???) în materie economică şi a protecţiei sociale

prin instrumente financiare publice (impozite, cheltuieli, buget, credit);
• aparat administrativ relativ sporit/în creştere (autodeterminabil);
• relaţii bugetare/tehnici fiscale ordonate legal, dar uneori excesiv/arbitrar

reglementate;
• impozitele şi cheltuielile publice au atât rol financiar, cât şi de instrumente

active de influenţare a vieţii economico-sociale (pârghii financiare);
• dezechilibrul bugetar (deficitul) este o stare comună, iar echilibrul cel mult
una dezirabilă;
• reconsiderarea normativitatii pozitive in cazul relatiei ordinar/extraordinar?;
• sfera largă de manifestare a finanţelor/bugetelor publice;
• se poate discuta despre intervenţionism compensator şi corector.

Concepţii moderne privind statul şi implicaţii
pentru sistemul bugetar public
◼ Concepţia lui Musgrave
• Statul serviciu – limitat la prevenirea /corectarea
normativă a eşecurilor pieţei libere;
• Statul bunăstării – asumă şi corectarea distribuţiei

veniturilor rezultată din funcţionarea liberă a pieţei, în
acord cu ceea ce societatea consideră a fi echitabil
(just);
• Statul comunal - ridică problema interacţiunii dintre

fiecare membru al comunităţii şi comunitate în sine; se
caută un echilibru raţional între oferta de utilităţi
publice şi private;
• Statul viciat - viziunea centrală se deplasează dinspre

eşecurile pieţei spre eşecurile politicilor publice
concurente (eşecul guvernelor).
Concepţii moderne privind statul şi implicaţii pentru
sistemul bugetar public
◼ Concepţia lui Buchanan

• în democraţiile moderne, mai mult de o treime din
produsul naţional este gestionat prin sectorul
guvernamental. În aceste condiţii, neglijarea
influenţei politicienilor şi a birocraţilor asupra
rezultatelor bugetare poate domina în mod sever
relevanţa oricărei analize;
• amplificarea fără precedent a finanţelor (bugetelor)

publice sub aspect valoric şi al importanţei lor relative
în jocul economic este produsul unei atitudini
neraţionale a statului, care reacţionează în faţa
unui eşec prin „dublarea bugetului şi a
personalului său”;
Concepţii moderne privind statul şi implicaţii
pentru sistemul bugetar public
Teorii economice ale birocraţiei

• Ludwig von Mises (Bureaucracy,1943, Paris):
◼ valoarea serviciilor oferite de birouri (administraţia publică) nu este
sancţionată de piaţă;
◼ criteriul bunei gestionări nu este pentru aprecierea activităţii birocraţilor
beneficiul social net, ci supunerea orbească la reglementări.
• birocraţii sunt tentaţi să-şi consolideze permanent puterea,

punând stăpânire pe resursele bugetare pe care să le utilizeze
pentru atingerea propriilor aspiraţii;
• tendinţă inacceptabilă a birocraţilor, de a spori permanent

bugetul pe care îl controlează şi de a dezvolta astfel sectorul public
în defavoarea celui privat, mai eficient prin natura sa;
• birocraţii nu au stimulentul pentru a reduce cheltuielile de

administrare ale activităţilor gestionate şi folosesc informaţiile
despre propria activitate pentru a construi „bugete discreţionare”.
„Colaborarea statală”/„integrarea
supranaţională” şi sistemele bugetare publice
colaborare dintre state integrarea supranaţională a

statelor suverane
asociaţii de state
o nouă entitate politico-
administrativă
uniunile personale, reale sau

confederaţiilor de state state federale
nu dă naştere unui nou naşterea unui nou stat –

stat – sistem bugetar sistem bugetar public
public distinct distinct
Forme de colaborare statală şi efecte pentru
sistemele bugetare publice
Uniunea personală - statele asociate posibile modificari de

rămân independente, păstrându-şi structura, prin
individualitatea constituţională
contaminare/uniformizare
Uniunea reală - statele asociate restructurarea

rămân independente, păstrându-şi
individualitatea constituţională, componentelor SBP şi a
instituind organisme comune raporturilor specifice dintre
acestea
Confederaţia de state - mai multe
state independente, cu interese
comune şi immediate, care îşi existenţa distinctă mai
constituie o formă comună de multor subsisteme
reprezentare, dar îşi păstrează
bugetare, slab coordonate
individualitatea constituţională
Federaţia de state şi sistemul bugetar public
◼ un (nou) stat, suprapus cu statele federate, unul compus, cu
personalitate juridică şi cu puteri proprii în domenii comune cu
cele ale statelor, pe care le obţine din cedarea parţială de către
acestea;
◼ două nivele centrale de guvernare (federal şi federat), cărora le

corespund două sisteme legislative care funcţionează în paralel;
◼ competenţa legislativă a entităţilor componente generează sub-

sistemele/eterogenitatea per ansamblu;
◼ sistem bugetar complex, eterogen, care trebuie bazat în mod

esenţial pe solidaritate, cooperare şi pe armonizare.
Funcţionalitatea sistemelor bugetare publice din perspectiva
federalismului fiscal
nivel nivel nivel

central central central
nivel
nivel
intermediar
intermediar
nivel
nivel intermediar
local nivel local
nivel local
STAT 1 STAT 2 … … STAT N
ECONOMIA GUVERNĂRII MULTINIVEL

Reflectarea guvernării de tip multi-nivel în sistemele
bugetare publice
Bunuri
publice Venituri APC
“naţionale” Bugete
Autoritatea Cheltuieli APC
centrala APC
Venituri APM
Autoritatea Bugete
publica locala Cheltuieli APM
APM
Bunuri
publice
“locale”
Venituri APL
Autoritatea Autoritatea Bugete
publica locala publica locala APL Cheltuieli APL
Sistemele bugetare publice în contextul
integrării europene
◼ trade-off-ul (?) calificare juridică-
funcţionalitate;
◼ ce sens are subsidiaritatea ca temei al

atribuirii competenţelor naţionale/supra-
naţionale?
◼ instituirea unui sistem de impozitare

european, doar o chestiune de timp ???
◼ tehnic, se poate pune problema unui sistem

fiscal european?
◼ se poate pune problema renunţării la

autoritatea fiscală naţională?
Către un sistem financiar (bugetar) european ?
1. Caracterizaţi sistemul bugetar precapitalist
2. Caracterizaţi bugetul funcţional
3. Explicaţi natura, rolul şi utilitatea bugetelor

extraordinare în practica bugetară modernă
4. Caracterizaţi comparativ bugetul pe programe

(multianual) şi bugetul bazat pe performanţă
5. Argumentaţi nevoia/explicaţi construcția unui

sistem bugetar public european
Unitatea de studiu 4
ARHITECTURA ŞI FUNCŢIONALITATEA SISTEMELOR
BUGETARE PUBLICE ÎN PERIOADA ACTUALĂ
Structura unităţii:
4.1 Premise ale construcţiei şi funcţionării sistemelor bugetare publice
4.2 Conceperea şi funcţionarea sistemelor bugetare publice în state
unitare
4.3 Conceperea şi funcţionarea sistemelor bugetare publice în state
federale
Obiectiv fundamental: Cunoaşterea organizării și funcționării

sistemelor bugetare în perioada actuală

1. Boadway, Robin, Shah, Anwar, Fiscal Federalism – Principles

and Practice of Multiorder Governance, Cambridge University
Press, New York, 2009
2. Oprea, Florin, Sisteme bugetare publice. Teorie şi practică,

Editura Economică, Bucureşti, 2011
3. Shah, Anwar, (editor), Intergovernmental Fiscal Transfers –

Theory and Practice, World Bank, Washington, 2007
4. studii dedicate/documente de politici publice pentru fiecare

stat de interes particular;
5. *** - legislaţia finanţelor publice, pentru statele de interes

particular
Premise ale construcţiei şi funcţionării sistemelor
bugetare publice
◼ scop principal/global: asigurarea unei structuri raţionale a
sistemului, ca suport pentru funcţionarea sa adecvată;
◼ ca demers, fiecare componentă bugetară este

individualizată, în primul rând şi în mod esenţial, prin
raportare la celelalte componente bugetare;
◼ decizia privind structura (componentele) sistemului

bugetar public va fi concomitentă cu decizia privind
raporturile care se vor manifesta între componente;
◼ pe parcursul funcţionării, este posibil să se păstreze

aceeaşi structură a sistemului bugetar, dar să fie
remodelate (doar) raporturile dintre acestea, funcţie de
necesităţi concrete (atenţie însă la frecvenţă!).
Repere (criterii) ale configurării sistemelor bugetare
ASIGURAREA PREMISELOR STĂRII DE ECHILIBRU BUGETAR
modul de modul de
delimitare a delimitare a
cheltuielilor Interdependenţă veniturilor
fiecărei (obiectivă şi) decizională fiecărei
componente de componente de
sistem bugetar sistem bugetar
modul în care sunt concepute legăturile dintre bugete pentru

situaţia în care unele dintre acestea ar înregistra dezechilibre
fiecare componentă să fie clar şi corect individualizată, creând

premise funcţionării echilibrate/îndeplinirii menirii specifice
Echilibrul bugetar în contextul întregului
(sistemului bugetar public )
◼ condiţia necesară de rezultat: asigurarea echilibrului

fiecărei componente în parte;
◼ problema «golurilor de casă» vs. deficitele de execuţie –

cauzalitatea distinctă/regimul separat;
◼ condiţia necesară este şi suficientă? este întregul

(sistemul) simpla sumă a elementelor care îl compun?
◼ limitele parţiale pot afecta efectul global, iar echilibrele

parţiale pot genera dezechilibru agregat/ineficienţă
alocativă.
Exemplu de abordare a gestiunii soldului bugetar
Art. 58. - LFPL 273/2006, modificat prin O.G. 63/2010
(1) Excedentul anual al bugetului local rezultat la încheierea exercițiului

bugetar, pe cele două secțiuni, după efectuarea regularizărilor […] și după
achitarea plăților restante, se reportează în exercițiul financiar următor și
se utilizează, în baza hotărârilor autorităților deliberative, astfel:
a) ca sursă de finanțare a cheltuielilor secțiunii de dezvoltare;
b) pentru acoperirea temporară a golurilor de casă provenite din

decalajele între veniturile și cheltuielile secțiunilor de funcționare și
dezvoltare în anul curent, în limita disponibilului rezultat în urma aplicării
prevederilor lit. a);
c) pentru acoperirea definitivă a eventualelor deficite ale

secțiunilor de funcționare și dezvoltare, după caz, la sfârșitul exercițiului
bugetar.
Principiul “vaselor comunicante“ şi
responsabilitatea bugetară
◼ transferurile nu sunt “automate”;

◼ raţionalitatea practicării transferurilor:
• autonomia;
• adecvarea veniturilor în raport cu responsabilităţile;
• echitatea;
• predictibilitatea veniturilor;
• obiectivitatea;
• stimularea;
• manifestarea constrângerilor bugetare "tari”.

Principalele forme ale raporturilor dintre componentele
sistemului bugetar public – criteriul naturii/scopului
◼ transferuri generale (pentru funcţionare, pentru formarea

resurselor bugetelor etc.);
◼ transferuri pentru regularizare (pentru formarea

veniturilor bugetelor sau ca urmare a formării lor într-un
anumit mod);
◼ transferuri pentru echilibrare (subvenţii sau alte forme);
◼ transferuri de întrajutorare;
◼ transferuri pentru cofinanţare;
◼ împrumuturi între bugete publice aparţinând diverselor

entităţi de natură statală.
Principalele forme ale raporturilor dintre componentele
sistemului bugetar public – criteriul determinării
◼ după modul de determinare legală:

• transferuri reglementate
• transferuri discretionare
• transferuri mixte
◼ după libertatea utilizării:

• transferuri conditionate
• transferuri neconditionate
◼ după modul de stabilire a volumului lor:

• sume fixe
• cu bază de derivatie
• ad-hoc
◼ după modul de implicare a destinatarului:

• transferuri cu (rată de) participare
• transferuri fără (rată de) participare
◼ după modul în care creează obligaţii ulterioare:

• transferuri definitive
• transferuri rambursabile.
Practici internaţionale privind
arhitectura şi funcţionarea
sistemelor bugetare publice -
cazul statelor unitare
(simple/complexe)
Structura generală a sistemului bugetar public şi a raporturilor
dintre componentele acestuia în statele unitare
Franţa: sistem bugetar

de tip unitar simplu
/descentralizat;
Spania: sistem bugetar

de tip unitar complex
(regional) /descentralizat;
Italia: sistem bugetar de

tip unitar simplu
(regional)/centralizat;
România: sistem bugetar

de tip unitar
simplu/centralizat.
Structura sistemului bugetar şi raporturile dintre componentele
sale în Franţa
• stat unitar simplu;
• regim politic
prezidenţial/implicare
mai consistentă a
Preşedintelui în
activitatea executivă;
- (des)centralizare
“temperată”;
- sistem administrativ
complex/încărcat.
Aspecte particulare ale sistemului bugetar
francez (1)
- sistem cu înclinaţie spre centralizare;
- prin bugetul central se mobilizează şi utilizează
aproximativ 35% din veniturile publice consolidate, prin
bugetul securităţii sociale aproximativ 45% dintre acestea,
iar prin bugetele locale (numai) aproximativ 20%;
- asigurările sociale sunt tratate/evidentiate separat (familie,
sănătate şi bătrâneţe, şomaj);
- sunt practicate fondurile speciale extrabugetare: Fondul
de solidaritate pentru persoane în vârstă, Fondul de
rezervă pentru pensii, Fondul pentru finanţarea
personalizată a autonomiei, Fondul de solidaritate, Fondul
comun pentru accidente în munca agricolă etc.).
francez (2)
- practicarea mix-ul bugetar (UNEDIC);
- sistem complex de echilibrare/fonduri asociate:
- Fondul naţional/departamental de echilibrare a taxei
profesionale, Fondul naţional de echilibrare, Fondul
regional de solidaritate Ile de France, Fondul regional de
corectare a dezechilibrelor regionale, Fondul de
compensare pentru taxa pe valoarea adăugată.
- diferenţiere clară granturi condiţionate/

necondiţionate;
- tendinţa de concentrare la nivel regional.
Echilibrarea bugetelor departamentale în
sistemul francez
- dotaţia forfetară;
- dotaţia de echilibrare;
- dotaţia de funcţionare minimă;
- dotaţia de garantare.
Echilibrarea bugetelor municipale în sistemul
francez
- dotaţia forfetară (dimensionată în funcţie de numărul
membrilor colectivităţii locale) care include:
- dotaţia de bază;
- dotaţia pentru echilibrare;
- dotaţia pentru compensare;
- sumele pentru cofinanţare.
- dotaţia de amenajare, care include:

- dotaţia pentru asociaţii de colectivităţi locale (de bază/de
echilibrare);
- dotaţia de solidaritate urbană;
- dotaţia de solidaritate rurală.
Alte forme de transfer bugetar practicate în
sistemul francez
- transferuri cu caracter general: de ex. dotaţia globală pentru descentralizare
– sume acordate necondiţionat pentru formarea resurselor locale (funcţie de
numărul de locuitori, suprafaţa localităţii, costul serviciilor publice de bază etc.)
- transferuri de regularizare: de ex. sumele de compensare - acordate fie ca

urmare a instituirii unor facilităţi de ordin fiscal de către autorităţile centrale, fie
pentru a compensa TVA la cheltuieli de capital/TVA necompensabil fiscal.
- transferuri condiţionate: de ex. dotaţia pentru formare profesională (către

regiuni) sau dotaţia pentru echipament şcolar (către departamentele/regiuni).
- transferuri de întrajutorare: de ex. subvenţii acordate colectivităţilor aflate în

extremă dificultate.
- transferuri cu destinaţie specială: de ex. dotaţia globală pentru investiţii,

dotaţia pentru cheltuielile cu cazarea şi indemnizaţiile institutorilor sau dotaţia
pentru aleşii locali.
Bune practici în organizarea şi funcţionarea
sistemului bugetar francez
◼ conservarea poziţiei bugetului administraţiei centrale

ca pivot redistribuitor în sistem;
◼ implicarea partenerilor sociali, pentru

responsabilizare (mix-ul gestiunii bugetare,
federaţiile autorităţilor locale);
◼ identificarea, separarea clară (pe forme, criterii,

beneficiari) şi legiferarea/autonomizarea formelor de
transfer bugetar, pentru stabilizare, transparenţă şi
predictibilitate.
Structura sistemului bugetar public şi raporturile dintre
componentele acestuia în Spania
• stat unitar
complex/regional;
• regim politic de
monarhie
constituțională;
- (des)centralizare
foarte intensă/
autonomie largă;
eterogen.
spaniol (1)
◼ sistem administrativ (foarte) descentralizat;
◼ bugetul central are greutate specifică mai redusă (sub 30 %),
bugetele locale de aproximativ 40%, alte peste 30% revenind
asigurărilor sociale;
◼ Constituţia garantează Comunităţilor autonome dreptul la
gestionarea liberă a propriilor interese, incluzând posibilitatea
acestora de a decide liber în materia bugetară;
◼ nevoie ridicată de armonizare a sistemului bugetar, asigurată
prin impunerea de principii specifice:
- principiul armonizării fiscale sau al coordonării veniturilor (impozitelor)
comunităţilor autonome cu veniturile (impozitele) statului,;
- principiul solidarităţii între comunităţi;
- principiul evitării dublei impuneri între comunităţi;
- principiul evitării barierelor fiscale între comunităţi.
◼ coordonarea se realizează prin Trezoreria statului.

Aspecte particulare ale sistemului bugetar spaniol (2)
◼ stat cvasi-federal prin raportare la federalismul convenţional şi,

totodată, unul federal de facto;
◼ comunităţile autonome spaniole au competenţe mai largi chiar

decât statele federate;
◼ două variante (alternative) de repartizare şi asumare a

competenţelor pentru comunităţi;
◼ comunităţi autonome şi oraşe cu regim comun, respectiv cu statut

special sau regim statutar (foral);
◼ subsisteme bugetare eterogene pe acelaşi palier administrativ.

Echilibrarea bugetelor locale în sistemul
bugetar spaniol
◼ Fondul de suficienţă – contribuţii ale comunităţilor autonome;
◼ Fondul de echilibrare inter-teritorială;

• Fondul de compensare;
• Fondul complementar.
◼ Fondul de garantare a serviciilor publice locale de bază;
◼ Fondurile de Convergenţă
• Fondul de Competitivitate;
• Fondul de Cooperare.
Forme de transfer bugetar utilizate în sistemul
bugetar spaniol
◼ transferuri generale – din bugetul central către bugetele
locale (de ex., dotaţia complementară pentru finanţarea
asistenţei sanitare);
◼ transferuri pentru echilibrare, funcţie de efectivul

populaţiei, suprafaţă, caracterul insular al comunităţii, numărul
de municipalităţi concentrate, potenţialul şi efortul fiscal (de ex.
dotaţia de compensare pentru insularitate);
◼ transferuri de regularizare – bugetul central cu BASS, de

ex. sume pentru compensare fiscală rezultate din scutiri fiscale;
◼ transferuri de întrajutorare - bugetul de stat cu bugetele

locale, de ex., subvenţii pentru transportul public urban;
◼ împrumuturi între bugete publice (central/local/companii).

sistemului bugetar spaniol
◼ respectarea (bugetară a) identităţilor locale

puternice;
◼ diferenţierea tratamentului bugetar în acord cu

realitatea economico-socială;
◼ practicarea transferurilor bugetare directe, cu

excluderea unor verigi bugetare intermediare;
◼ tendinţa de trecere în plan secund a echilibrării ca

regulă bugetară.
Structura sistemului bugetar public şi raporturile dintre
componentele acestuia în Italia
• stat unitar
complex/regional;
• regim politic de
republică parlamentară;
- (des)centralizare cu
accent pe nivelul regional
de guvernare;
eterogen (două sisteme
într-un sistem).
Aspecte particulare ale sistemului bugetar italian
- sistem mai centralizat, accent sporit pe nivelul regional

(regiunile vehiculează 2/3 din cheltuielile locale, care semnifică~
30% din total sistem, provinciile sub 3%);
- regiuni cu statut comun şi cu statut special, oraşe şi arii

metropolitane;
- subsisteme bugetare eterogene pe acelaşi palier administrativ;
- “exercitarea autonomiei financiare a regiunilor se realizează în

formele şi în limitele legale republicane”;
- tendinţa de eliminare a regularităţii transferurilor din bugetul de

stat.
Echilibrarea bugetelor locale în sistemul
bugetar italian
◼ accent sporit pe impozitele partajate;
◼ practicarea pe scară largă a cotelor-adiţionale

(prelevărilor din bugetul central), cu efect direct
asupra randamentului fiscal global;
◼ sume alocate pentru regularizare/echilibrare din:

• Fondul ordinar;
• Fondul consolidat;
• Fondul pentru echilibrare;
• Fondul de compensare şi echilibrare inter-regională.
bugetar italian
◼ transferuri pentru echilibrare – rol secundar, acoperă serviciile

esenţiale, orientarea spre cedarea de “surse” şi nu de
“resurse”;
◼ transferuri pentru regularizare – manifestare predominant pe

orizontală, la nivel regional;
◼ transferuri de întrajutorare – pentru municipalităţi aflate în

dificultate, sumele se alocă din Fondul naţional special;
◼ granturi alocate condiţionat din Fondul naţional ordinar pentru

investiţii.
sistemului bugetar italian
◼ identitatea bugetară pusă în acord cu realitatea administrativă;
◼ funcţionalitatea ariilor metropolitane;
◼ descentralizarea/regionalizarea bazată pe claritate, stabilitate şi

responsabilizare;
◼ orientarea spre suficienţa resurselor prin cedarea de surse adecvate,

concomitent cu impunerea obligaţiei de consolidare bugetară locală/aport la
consolidare;
◼ tendinţa de trecere în plan secund a echilibrării prin bugetul central;
◼ practicarea Domestic Stability Pact (1999) – bază anuală;
◼ “regula de aur” – bugetele regionale pot angaja deficite numai pentru

investiţii.
Structura sistemului bugetar public şi interrelaţiile dintre
componentele acestuia în România
- stat unitar simplu;
- descentralizare “în
curs”;
uniform;
- omogenitate sporită a
relaţiilor
administrative
/bugetare publice.
Aspecte particulare ale sistemului bugetar din
România
- sistem mai centralizat (BS – aprox. 40%, BL – sub 30%);
- colectivităţile locale întocmesc bugete proprii, în condiţii de autonomie,
având “propriile” resurse şi resurse în completare;
- sistemul de transferuri de echilibrare este “regulă”;
- subvenţiile din BS catre BFS apar regulat şi nu excepţional/regimul juridic
este iraţional;
- delimitarea componentelor bugetare nu este foarte clară în acord cu
conceptele de bază şi criteriile de raţionalitate;
- interrelaţia BS sau BL cu BVC instituţii publice sau întreprinderi publice
trebuie prudent considerată;
- tendinţă spre complexitate, randament redus/confuzia componentelor;
- cooperare foarte slabă/control ulterior;
- … (cap. 5)
Practici internaţionale privind
arhitectura şi funcţionarea
sistemelor bugetare publice -
cazul statelor compuse
(federale)
Structura generală a sistemului bugetar public şi interrelaţiile
dintre componentele acestuia în statele federale
Austria: sistem bugetar de

tip federal centralizat;
Belgia: sistem federal

asimetric, centralizat;
Germania: - sistem de tip

federal descentralizat,
asimetric bugetar, solidar;
Elveţia: - sistem bugetar de

tip federal descentralizat,
cooperativ;
SUA: - sistem bugetar de

tip federal mai centralizat,
eterogen.
Austria
- stat federal (landuri);
- regim politic de republică

parlamentară;
- entităţi administrative cu
statut mixt;
- relaţii bugetare omogene;
- cooperare bugetară
formalizată.
Austria
- sistem mai centralizat, grad mediu de cooperare (landuri – 19%, municipalităţi 17%
din total CG);
- prin Actul constituţional al finanţelor, se stabileşte repartizarea resurselor financiare

pe cele trei paliere administrative pentru perioade de câte 4 ani;
- pentru impozitele partajate, statul federal stabileşte baza /cota de impunere, le

mobilizează şi apoi le redistribuie în proporţiile prestabilite, distincte pentru fiecare
dintre prelevările fiscale, către bugetele statelor federate şi către bugetele locale;
- transferul resurselor partajate dinspre bugetul federal spre bugetele municipalităţilor

se realizează în două trepte;
- tendinţă de utilizare mai largă a granturilor condiţionate.

austriac
◼ transferuri generale, rezultate din partajarea resurselor
fiscale;
◼ transferuri pentru echilibrare, în două trepte, criterii

obiective;
◼ transferuri de regularizare - în contrapartida eliminării de

către statul federal a unor taxe ;
◼ transferuri de întrajutorare – vertical, prin bugetele

landurilor, ca granturi operaţionale (necondiţionate) sau
de investiţii (condiţionate);
◼ transferuri pentru cofinanţare – separat, particularizare

pe proiect.
sistemului bugetar austriac
◼ competenţele sunt (majoritar) atribuite şi se exercită exclusiv
de către fiecare nivel de guvernare;
◼ practica negocierii înainte de implementarea oricărei măsuri

de interes federat sau local;
◼ aplicarea unui Pact intern de stabilitate şi creştere;
◼ favorizarea controlului “local” în defavoarea celui central;
◼ diferenţierea granturilor operaţionale/de investiţii;
◼ tratarea personalizată a alocaţiilor pentru co-finanţare.

componentele acestuia în Belgia
- stat federal rezultat din reforma prin

descentralizare, unul de tip
„mozaic”, complex;
- regim politic de monarhie

constituțională;
- asimetrie statală: 3 comunități

lingvistice (flamandă, franceză și
germană) și 3 regiuni (Flandra,
Regiunea Bruxelles-Capitală și
Valonia), juridic egale, dar cu
responsabilități în domenii diferite;
- statut administrativ mixt (Bruxelles).
Belgia
- sistem federal descentralizat, (bugetele federate+cele
locale vehiculează aproximativ 50% din CG);
- asimetria competenţelor statelor federate (două nivele

de acelaşi nivel);
- concentrare teritorială puternică (de la 3000 la 589

comune), politici publice focalizate;
- gestiunea partajată a nevoilor publice;
- impunerea constituţională a principiilor autonomiei

financiare şi solidarităţii federale.
Forme de transfer bugetar utilizate în sistemul belgian
- transferurile de echilibrare practicate între regiuni, pe

temeiul dificultăţilor financiare/potenţialului fiscal;
- trensferurile de regularizare – în cazuri de exonerare

federală;
- transferuri condiţionate (pentru finanţarea unor cheltuieli

mandatorii sau pentru realizarea unor investiţii);
- grant special pentru Bruxelles;
- transferurile generale vizând finanţarea instituţiilor locale

de asistenţă socială se efectuează concomitent dinspre
municipalităţi, regiuni, respectiv dinspre nivelul federal.
sistemului bugetar belgian
◼ transferarea către regiuni a controlului bugetar asupra

municipalităţilor, concomitent cu competenţa privind
organizarea şi sarcinile acestora;
◼ colectarea resurselor fiscale la bugetul federal şi apoi

redistribuirea către bugetele locale, în proporţii prestabilite –
randament fiscal favorizat;
◼ practicarea dotaţiei speciale pentru capitală;
◼ aplicarea unei variante de Pact intern de stabilitate (termen

mediu, cu implicarea anuală a CF).
componentele acestuia în Germania
- sistem descentralizat,
federal;
- regim politic de
republică parlamentară;
- simetria competenţelor
statelor federate;
- unităţi administrative cu
statut mixt (Berlin,
Bremen, Hamburg)
Germania
- sistem descentralizat, federal, caracterizat de simetria
competenţelor statelor federate;
- gestiunea majoritar exclusivă a nevoilor publice;
- unele resurse fiscale sunt colectate la bugetele locale şi

apoi redistribuite către bugetele Bund si Land;
- investiţiile importante pentru nivelul federal sunt

subvenţionate de către Land;
- transferurile corectate prin coeficient pentru Est au la

bază un Pact de solidaritate.
Echilibrarea bugetelor în sistemul german
- sistem de echilibrare complex, echilibrarea orizontală des
întâlnită;
- partajarea veniturilor fiscale importante;
- transferuri cu caracter general către municipalităţi în

funcţie de numărul de locuitori şi de costul producerii
serviciilor publice pe cap de locuitor;
- transferuri de regularizare - compensarea modificărilor

bazei de impunere locală prin decizie la nivel de land;
- bugetele Bund si Land co-participă la formarea fondului de

echilibrare, asimetrie echilibrare Est-Vest.
sistemului bugetar german
◼ solidaritatea bugetară şi cooperarea foarte puternice;
◼ colectarea resurselor fiscale la bugete inferioare şi apoi

redistribuirea lor – randament fiscal favorizat;
◼ practicarea statutului administrativ mixt pentru unele

colectivităţi locale (oraşe cu regim statal sau districtual);
◼ aplicarea unui de Pact intern de solidaritate.

componentele acestuia în Elveţia
- sistem descentralizat, federal;
- regim politic “de adunare”;
- cantoanele sunt recunoscute

constituţional (limită tacită de
revizuire constitutională);
- sistemul constituţional elveţian

prevede obligaţia individuală de
asumare potrivit cu capacităţile
proprii;
- simetrie a competenţelor
statelor federate.
Aspecte particulare ale sistemului
bugetar din Elveţia
- practicarea competenţelor partajate (statul şi cantoanele au
obligaţia de a asigura accesul universal la servicii…)
- fiecare palier de guvernare are dreptul la propriile resurse

financiare, dintre care cel puţin două surse trebuie să fie
reprezentate de impozite „mari”;
- volumul total al cheltuielilor bugetare care urmează să fie

aprobate prin legea bugetară trebuie dimensionat în funcţie de
veniturile obtenabile, luând în considerare conjunctura
economică;
- confederaţia încurajează colaborarea inter-cantonală sau inter-

comunală;
- responsabilizarea prin practicarea Fondului de rezervă.

Echilibrarea bugetară în Elveţia
- federaţia şi cantoanele sunt ţinute constituţional să
coopereze, acordându-şi reciproc respect şi asistenţă
administrativă sau judiciară;
- transferuri de echilibrare verticale/orizontale;
- compensarea sarcinii fiscale excesive în cazul

cantoanelor defavorizate geo-topografic sau socio-
demografic;
- Fondul de echilibrare - format cu aportul financiar al

cantoanelor cu potenţial fiscal ridicat şi al Confederaţiei,
aportul cantoanelor trebuind să reprezinte minim 2/3 şi
maxim 80% din aportul Confederaţiei;
Bune practici în sistemul bugetar elveţian
◼ prevederea constituţională a suficienţei resurselor bugetare
şi regula “celor două impozite mari”;
◼ responsabilizarea prin regulile de constituire/reconstituire a

Fondului de rezervă - regula compensării deficitului în anul
imediat următor descoperirii sale sau în maxim trei ani;
◼ reglarea jurisdicţionaă a transferurilor determinate de

sarcini fiscale excesive;
◼ reglementarea constituţională a obligaţiei de civism fiscal;
◼ gestionarea activităţilor strategice prin confederaţie,iar

cantoanele joacă rolul de agenţi operaţionali.
componentele acestuia în SUA
- sistem mai centralizat,

federal, caracterizat de
asimetria statelor
federate;
- regim politic prezidenţial;
- eterogenitate de
subsisteme administrative
şi bugetare;
- administraţiile locale au
dreptul de a-şi adopta
propria Cartă a autonomiei
locale.
Aspecte particulare ale sistemului
bugetar din SUA
- sistem mai centralizat, federal, caracterizat de
asimetria statelor federate;
- federalism dinamic:
- dual (1789-1901) – competenţe distincte;
- cooperativ (1901-1960) – competenţe (puţine) partajate;
- federalismul creativ (1960-1968) – extindere competenţe
partajate;
- federalismul contemporan (1970-prezent) – departajarea
competenţelor, diminuarea transferurilor.
- statele americane pot stabili liber felurile impozitelor

şi cotele acestora, exceptând taxele
vamale/impozitarea comerţului interstatal;
Transferuri bugetare utilizate în sistemul american
- transferurile generale, de echilibrare, de regularizare

sau de întrajutorare semnifică, globalizat,
aproximativ a şasea parte din bugetul federal,
respectiv 1/3 din bugetele federate/locale;
- sistemul extins generează nevoia unui control mai

strict, respectiv reducerea amplorii relaţiilor
bugetare de echilibrare;
- transferurile generale sunt condiţionate adesea

numai la limita domeniului în care vor fi utilizate;
- tendinţa de diminuare a fondurilor şi transferurilor de

echilibrare federale.
Bune practici în sistemul bugetar american
◼ combinarea transferurilor financiare slab

condiţionate cu subvenţii sub condiţie de
“outcome”;
◼ recunoaşterea largă a autonomiei sub condiţia de

rezultat, în general;
◼ restrângerea/raţionalizarea dimensiunii ofertei

publice de îngrijire socială;
◼ controlul cheltuielilor cu procurarea de resurse.

1. Care sunt principalele repere ale instituirii

componentelor sistemului bugetar?
2. Explicați particularitățile sistemelor bugetare ale

statelor unitare
3. Explicați particularitățile sistemelor bugetare ale

statelor federale
4. Caracterizați sistemul bugetar italian

Capitolul 5
SISTEMUL BUGETAR ÎN ROMÂNIA
5.1 Caracteristicile organizării şi funcţionării sistemului bugetar al
României după anul 1990
5.2 Mutaţii în structura şi funcţionarea sistemului bugetar public al
României
Obiectiv fundamental: Cunoaşterea organizării şi evoluţiei sistemului

bugetar românesc

1. Dascălu, Elena D., Sistemul bugetar al României, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006
2. Moşteanu, Tatiana (coord.), Buget şi trezorerie publică, Editura

Universitară, Bucureşti, 2008
3. Oprea, Florin, Sisteme bugetare publice. Teorie şi practică,

Editura Economică, Bucureşti, 2011
4. Văcărel, Iulian, Politici fiscale şi bugetare în România. 1990-

2000, Editura Expert, Bucureşti, 2001
5. studii dedicate/documente de politici publice pentru fiecare

componentă de interes particular;
6. *** - legislaţia finanţelor publice

Caracteristici sintetice ale organizării şi funcţionării
sistemului bugetar al României după anul 1990
◼ bugetele locale au devenit în sensul propriu al

cuvântului bugete autonome din punct de vedere
juridic, FORMAL;
◼ sistem de transferuri instabil, sume adesea decise ad-

hoc;
◼ lipsa unor criterii obiective pentru redistribuiri între

bugete (mai ales etapa 1990-1998);
◼ bugetul asigurărilor sociale de stat îşi recapătă

identitatea (devine componentă de sine stătătoare);
◼ au fost instituite o multitudine de fonduri speciale

extrabugetare.
Raporturi între bugetul de stat şi bugetele locale în
România (1)
Evoluţia ponderii veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat şi ale bugetelor locale în România (% din BGC
Interrelaţii între bugetul de stat şi bugetele locale în România (2)
Transferul de responsabilităţi de la nivel central către nivelele locale în România
- bugetele locale s-au format constant pe baza prelevărilor din bugetul de

stat, cele mai multe cu destinaţie specială, responsabilitatea agenţilor
locali nefiind stimulată, aceştia adoptând în multe cazuri o atitudine
pasivă faţă de identificarea unor noi surse de venit sau de exploatarea
mai bună a celor existente;
- utilizarea ca regulă a sistemului de transferuri pentru echilibrare s-a

constituit ca factor pentru de-resposabilizarea APL şi a creat situaţii
paradoxale;
- peste 80% din încasările din TVA şi din impozitul pe venit la bugetul de
stat au fost transferate bugetelor locale.
- modul de fundamentare a sumelor transferate, esenţial din

perspectiva raţionalităţii interrelaţiilor manifestate între
componentele sistemului bugetar public, (încă) trebuie
clarificat/perfecţionat;
- etapizarea procesului bugetar inversează parţial mersul

firesc al unei proiecţii bugetare;
- este absolut necesară elaborarea unor standarde de

cost/calitate şi determinarea anuală, personalizată pe
ranguri de unităţi administrativ-teritoriale şi pe
conjunctura concretă, a nivelului maxim admis al
cheltuielilor de funcţionare al bugetelor locale;
- cadrul legislativ a permis exploatarea în mod exagerat a

potenţialului local de îndatorare în unii ani bugetari.
Bugetul asigurărilor sociale de stat în sistemul bugetar din
România
Interrelaţii între bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de
stat în România (1)
Evoluţia soldului şi a subvenţiilor primite de BASS în România (1991-2019, mil. lei)
Interrelaţii între bugetul de stat şi bugetul asigurărilor
sociale de stat în România (2)
DEFICIT/EXCEDENT BASS (% PIB) SUBVENTII BASS (%VENITURI)
1.50% 40.00%
35.00%
1.00%
30.00%
25.00%
0.50%
20.00%
15.00%
0.00%
10.00%
-0.50% 5.00%
0.00%
-1.00%
- acoperirea deficitelor înregistrate de bugetul asigurărilor sociale de stat a fost pusă pe seama
transferurilor de la bugetul statului;
- măsurile cu impact asupra sustenabilităţii asigurărilor sociale şi bugetului public corespondent

nu au fost coordonate şi integrate, dovedindu-se pe ansamblu contraproductive;
- determinantul principal al dezechilibrelor, alături de rata de dependenţă, cadrul legislativ sau

evoluţia economică este asumarea în cadrul proiecţiilor bugetare a unei dimensionări bazate
pe repere „fixate” în contextul unei evoluţii oscilante a economiei reale.
Interrelaţii între bugetul de stat şi bugetul asigurărilor
sociale de stat în România (3)
- perpetuarea acoperirii dezechilibrelor bugetelor fondurilor speciale prin

subvenţii de la bugetul de stat apare ca inacceptabilă în raport cu raţiunile
instituirii unui fond special;
- este necesar mai mult realism al autorităţilor publice decidente în aprecierea şi

asumarea nivelului de creştere economică, la care se raportează proiecţiile
bugetare, prin prisma elementelor structurale ale acesteia;
- legătura dintre contribuţii şi beneficii trebuie judecată în cazul asigurărilor

sociale mai prudent şi diferit faţă de cazul securităţii sociale (cheltuieli cvasi-
sociale, resurse para-fiscale);
- pensia de asigurări sociale nu este o formă de sprijin (asistenţă) socială, ci

rezultatul unei corelaţii între contribuţiile suportate la formarea unui fond
bugetar public tipic de asigurări şi distribuirea resurselor mobilizate;
- trebuie impusă regula ca bugetul de asigurări sociale să se echilibreze prin

veniturile proprii, fără subvenţii de la bugetul de stat (cu rezerva situaţiilor
obiective).
Interrelaţii între bugetul de stat şi bugetele fondurilor speciale în
România
Cerinţe de raţionalitate ale BFS Valorizarea lor în România
- utilizarea fondurilor speciale extrabugetare ar - o multitudine de fonduri speciale
trebui să aibă caracter restrâns, evitând extrabugetare, dintre care multe nu şi-au
generalizarea; găsit raţionalitatea;
- este necesară delimitarea riguroasă a: - disiparea exagerată a mobilizării şi alocării
resurselor financiare publice a afectat
- obiectivelor fondului;
eficienţa proceselor de mobilizare şi alocare
- responsabilităţilor în gestionarea sa; în sine şi controlul asupra acestora;
- sursele de finanţare şi regimul concret al - utilizarea în paralel cu bugetele publice a
utilizării lor; mai multor fonduri speciale extrabugetare cu
destinaţii apropiate (de ex. Fondul pentru
- perioada de utilizare a fondului
extrabugetar; dezvoltarea turismului şi Fondul România);
- utilizarea fondurilor speciale trebuie corelată cu - cerinţa de programare multianuală nu a fost

programarea multianuală a acţiunilor de aplicată;
efectuat; - o lipsă consistentă de transparenţă în
- clarificarea avantajelor comparative pe care formarea şi utilizarea resurselor;
instituirea fondului special extrabugetar le-ar - nu s-a ţinut cont de avantajele comparative
aduce faţă de satisfacerea nevoilor sociale pe care le-ar fi putut produce reflectarea
respective pe seama altei componente acelor relaţii financiare publice în alte
bugetare, deja existente, funcţionale. componente bugetare existente;
Fonduri speciale extrabugetare utilizate în România (1990-)
Denumire fond Administrator Anul
instituirii
Fondul de ameliorare a fondului funciar Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei 1991
Fondul special pentru sănătate (publică) Ministerul Sănătăţii 1992
Fondul pentru plata ajutorului de şomaj Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale 1992
Fondul special pentru protecţia specială a persoanelor cu Autoritatea Naţională)pentru persoanele cu 1992
handicap handicap
Fondul de pensii şi asigurări sociale pentru agricultori Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale 1992
Fondul special pentru învăţământ Ministerul Educaţiei şi Cercetării 1992
Fondul special pentru cercetare-dezvoltare Ministerul Cercetării şi Tehnologiei 1992
Fondul special pentru pensia suplimentară a pensionarilor Ministerul Apărării Naţionale 1992
militari
Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic Ministerul Industriilor 1993
Fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de Ministerul Finanţelor Publice 1994
trecere a frontierei
Fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea drumurilor Administraţia Naţională a Drumurilor 1994
publice
Fondul de protecţie a vânatului Consiliul Naţional de Vânătoare 1996
Fondul pentru amenajarea lacurilor şi râurilor Compania Naţională „Apele Române” 1996
Fondul pentru regenerarea pădurilor Regia Naţională a Pădurilor 1996
Fondul cinematografic naţional Oficiul (Centrul) Naţional al Cinematografiei 1997
Fonduri speciale extrabugetare utilizate în România (1990-)
Denumire fond Administrator Anul
instituirii
Fondul pentru asigurările sociale de sănătate (naţional Ministerul Sănătăţii /Casa Naţionalã a 1998
unic de asigurări sociale de sănătate*) Asigurărilor de Sănătate
Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea Ministerul Turismului 1998

turismului
Fondul cultural naţional Ministerul Culturii 1998
Fondul special pentru aviaţia civilă Ministerul Transporturilor 1998
Fondul naţional de solidaritate Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale 1999
Fondul pentru reformă economică Agenţia Română de Dezvoltare/Min. de 1999

Dezvoltare şi Prognoze
Fondul special de susţinere a învăţământului de stat Ministerul Educaţiei Naţionale 1999
Fondul pentru mediu Administraţia Fondului pentru Mediu 2000
Fondul România Secretariatul General al Guvernului 2000
Fondul special pentru produse petroliere Ministerul Industriei şi Resurselor 2000

Fondul special pentru reducerea riscurilor tehnologice la Ministerul Industriei şi Resurselor 2000
utilaje, echipamente şi instal. ind.
Fondul pentru dezvoltarea agriculturii româneşti Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei 2001

FNUASS în sistemul bugetar din România
Evoluţia soldului principalelor componente ale sistemului
bugetar public în România
Tendinţe actuale şi factori de impact privind evoluţia
sistemului bugetar public
Globalizare
Deconcentrare Integrare
SISTEMUL
Descentralizare BUGETAR Regionalizare
PUBLIC
Subsidiaritate “Glocalizare”
Autonomie locală
Restructurări ale sistemului bugetar public al României în
condiţiile actuale (1)
- o abordare raţională a problemelor sistemului bugetar
public nu poate să se materializeze în soluţii de moment,
prin rectificări bugetare care să mute deficitul bugetar de pe
o componentă pe o alta;
- fiecare componentă bugetară să fie redimensionată sub

aspectul cheltuielilor asumate;
- ordonarea beneficiilor sociale, redimensionarea

cuantumului acestora pe baze unitare şi judicioase,
configurarea lor ca elemente de politică financiară şi socială
cu caracter de instrumente active, care să încurajeze munca
şi nu starea de protecţie publică;
- statul ar trebui să se degreveze parţial de problema

securităţii sociale, implicând mai mult, chiar cu caracter de
obligativitate a asigurării pentru cei vizaţi, instituţiile private;
Restructurări ale sistemului bugetar public al României în
condiţiile actuale (2)
- disciplina fiscal-bugetară trebuie odată pentru totdeauna

impusă şi nu doar declarată;
- trebuie construit/utilizat un indice agregat de efort fiscal

local;
- se impune elaborarea/instituirea/utilizarea de indicatori de

performanţă (financiară) locală;
- veniturile din valorificarea bunurilor trebuie considerate cu

regim special, la fel subvenţiile PIP;
- “dotaţia pentru cofinanţare“ – soluţie pentru atragerea FEN;
- gradul de colectare să fie legat cu cheltuielile locale.

Progrese/probleme actuale reformei bugetelor locale
◼ Condiţionarea împrumuturilor locale (serviciu- medie

trienală/arierate);
◼ Cuprinderea în bugetele locale a donaţiilor sau

sponsorizărilor;
◼ Regimul sumelor provenite din valorificarea unor bunuri

aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ-
teritoriale;
◼ Obţinerea de asistenţă financiară nerambursabilă

(indicator de performanţă/dotaţie pentru
cofinanţare/transferuri matching-grant );
◼ Planificarea multianuală a investiţiilor, cu resurse

integrale;
◼ …
1. Care sunt exigențele instituirii şi utilizării de fonduri
speciale extrabugetare?
2. Explicaţi implicaţiile regimului sumelor provenite din

valorificarea unor bunuri aparţinând domeniului
privat al unităţii administrativ-teritoriale asupra
raporturilor dintre bugetele publice
3. Explicați implicațiile configurării relaţiilor dintre

bugetul de stat/bugetele locale şi cele ale
întreprinderilor publice
4. Precizaţi implicaţiile efortului fiscal local asupra

raporturilor dintre bugetul de stat şi cele locale
Capitolul 6
PROCESUL BUGETAR
6.1 Conceptul de proces bugetar public
6.2 Practici internaţionale privind sistemele de iniţiativă bugetară
6.3 Orientări în procesul bugetar public şi metode utilizabile în dimensionarea
cheltuielilor/veniturilor publice
6.4 Reglementarea şi desfăşurarea procesului bugetar în România
Obiectiv fundamental: Cunoaşterea conţinutului şi implicaţiilor

procesului bugetar public

1. Dascălu, Elena D., Sistemul bugetar al României, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006
2. Moşteanu, Tatiana (coord.), Buget şi trezorerie publică,

Editura Universitară, Bucureşti, 2008
3. Ştefura, Gabriel, Proces bugetar public, Editura Univ. „Al. I.

Cuza”, Iaşi, 2007
4. Văcărel, Iulian, (coord.), Finanţe publice, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 2004
5. *** - legislaţia finanţelor publice

Conceptul de proces bugetar public
succesiune de etape şi activităţi reglementate prin lege, în cadrul

cărora actorii implicaţi, în acord cu drepturile şi responsabilităţile
specifice, co-participă la elaborarea proiectelor de buget, adoptarea
(aprobarea, după caz) şi execuţia acestora, respectiv la încheierea,
controlul şi aprobarea execuţiei bugetului public, pe(nrtu) o perioadă
de un an.
ETAPE ACTIVITĂŢI ACTORI PERIOADĂ
“MATERIALIZAREA BUGETULUI PUBLIC”

Exerciţiul bugetar
◼ perioada la care se referă proiectarea bugetului public;
◼ perioada la care se referă execuţia bugetului public;
◼ acoperă, de regulă, 12 luni calendaristice;
◼ se poate suprapune sau nu cu anul calendaristic:
Exemple de abordare a exerciţiului bugetar Dată început Dată sfârşit
Austria, Belgia, România, Franţa, Italia, 01 Ianuarie 31 Decembrie

Mexic, Spania, Suedia
Iran 21 Martie 20 Martie
Canada1, Hong Kong, India, Japonia, Marea 01 Aprilie 31 Martie
Britanie, Singapore
Australia, Egipt, Noua Zeelandă 01 Iulie 30 Iunie
Costa Rica, Statele Unite ale Americii2, 01 Octombrie 30 Septembrie
Thailanda
Afghanistan 21 Decembrie 20 Decembrie
[1] Anul “fiscal” este diferit de anul “bugetar”

[2] Statele federate pot opta pentru abordări diferite, iar anul “fiscal”(pentru contribuabili) poate fi determinat şi ca număr de săptămâni (52-53)
Regula generală - ANUALITATEA
◼ legea bugetară este o lege cu termen;
◼ întârzierile nu sunt rare, traversarea către noul exerciţiu bugetar făcându-se sub
imperiul legii anterioare, cu respectarea unor norme specifice (de exemplu, 1/12);
◼ relevanţă juridică: excepţii de la regula aplicării normelor juridice în timp
(supravieţuirea legii anterioare/retroactivitatea legii noi pentru perioada în care se
încasează venituri/efectuează cheltuieli sub prescripţiile legii anterioare);
◼ relevanţă pentru evidenţa bugetară: reflectarea fluxurilor financiare pe exerciţiu
bugetar:
Sistemul de gestiune Sistemul de exerciţiu

- finalul exerciţiului bugetar impune şi - încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor
încheierea automată a execuţiei pot fi prelungite în anul următor, dar vor fi
bugetului, iar eventuale venituri înregistrate în bugetul anului de referinţă,
neîncasate/cheltuieli bugetare păstrându-se avantajul cunoaşterii exacte
neefectuate se înscriu în contul bugetului a veniturilor şi cheltuielilor care aparţin
(anului bugetar) următor. Facilitează anului bugetar încheiat. Presupune
gestiunea şi controlul fluxurilor bugetare, funcţionarea temporară simultană a două
dar nu permite cunoaşterea fidelă a bugete publice (cel aferent anului încheiat
cuantumului veniturilor/cheltuielilor şi cel aferent anului în curs), putându-se
anului bugetar încheiat. crea probleme de evidenţă.
România: execuţia bugetară începe la data de 01 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie.

Procesul bugetar public – un demers…
• tehnic; legalitate/ regularitate
• procedural;
• (predominant) tehnică ştiinţă

politic;
proces
bugetar
• ciclic;
„calitativ”
expertiză,
artă
• complex; experienţă
• democratic;
buget
• deschis.
„calitativ”
buget “echilibrat”, realist, fidel ca tablou evaluativ de

venituri şi cheltuieli, eficace ca pârghie de politică
economică şi socială, eficient ca instrument de
gestiune financiară, adecvat cerinţelor societăţii etc.
Iniţiativa bugetară
◼ în regimurile prezidenţiale (SUA, de exemplu), procesul bugetar
(proiectul de buget public) este iniţiat de către Preşedinte;
◼ în regimurile parlamentare, de către un reprezentant al

Cabinetului (de exemplu, în Marea Britanie, de către
Cancelarul Fiscului/Trezoreriei, iar în Canada de către Ministrul
de Finanţe – tradiţia „new shoes”);
◼ în regimurile prezidenţiale sau semi-prezidenţiale (România,

Franţa, Suedia) elaborarea şi înaintarea proiectului de buget
către legislativ revine ca responsabilitate Guvernului;
◼ diferenţele de etapizare pot fi majore: în SUA, proiectul de

buget este avansat Congresului cu 8 luni înainte de începutul
anului fiscal la care se referă, în timp ce în România, Franţa ori
Canada acest termen este de sub 3 luni, iar în Marea Britanie
de doar două săptămâni.
Orientări în procesul bugetar public
◼ bugetarea bazată pe mijloace;
◼ bugetarea bazată pe programe;
◼ bugetarea bazată pe obiective;
◼ bugetarea bazată pe performanţă.

Bugetarea bazată pe mijloace
◼ abordare “clasică”, întâlnită în cazul (elaborării proiectelor) bugetelor
autorităţilor publice în mod tradiţional;
◼ atribuirea anuală de mijloace financiare pentru realizarea acţiunilor publice;
◼ criteriul principal utilizat este costul serviciilor publice;
◼ dimensionarea indicatorilor de venituri şi cheltuieli are un pronunţat

caracter istoric;
◼ nu impune efectuarea unor judecăţi de valoare bazate pe performanţa

viitoare a activităţii serviciilor implicate/nu evidenţiază rezultatele serviciilor
din perspectiva performanţei;
◼ nu impune preocupare directă asupra calităţii rezultatelor, deşi nu

interzice asemenea judecăţi (fundamentarea se poate opri la
aritmetică);
◼ are avantajul flexibilităţii, fiind relativ facilă redistribuirea între destinaţii pe

parcursul anului bugetar, în funcţie de nevoile concrete.
Bugetarea bazată pe programe
◼ impune drept criteriu fundamental de determinare şi înscriere a
indicatorilor bugetari în proiectul elaborat rezultatele concrete
ale activităţii anterioare;
◼ presupune o bază multi-anuală de referinţă;
◼ bugetele-program sunt asociate, de regulă, obiectivelor asumate

pe termen mediu sau lung;
◼ bugetele-program pot complini în practica bugetară bugetele de

mijloace (documente de fundamentare şi aprobare a unor
obiective majore -de regulă, de investiţii- sumele anuale fiind
preluate şi înscrise în bugetele publice operaţionale);
◼ impact pozitiv major prin contracararea efectului abordării istorice

şi impunerea criteriilor de eficienţă în alocarea resurselor
financiare publice (prin utilizarea de metode ştiinţifice, precum
analiza cost-beneficii).
Bugetarea bazată pe obiective
◼ decurge din implementarea metodei de conducere MBO

(Management by Objectives - management prin obiective);
◼ presupune drept criteriu principal al bugetării definirea

obiectivelor particulare de realizat la nivel de entitate
funcţională, care vor fi propuse de administratorii acestora şi
justificate;
◼ pornind de la propunerile structurilor funcţionale, obiectivele de

finanţat vor fi analizate la nivel de coordonator pentru a fi puse în
acord cu obiectivele generale de dezvoltare (selectate), prioritizate,
armonizate şi compatibilizate între ele, apoi incluse la finanţare;
◼ este favorizată atât urmărirea raportului dintre efort şi rezultat pe

fiecare structură funcţională implicată, cât şi coordonarea/
armonizarea acţiunilor întregului pe termen mediu şi lung.
Bugetarea bazată pe performanţă
◼ îmbină elemente de bugetare pe programe şi obiective;
◼ ia drept criteriu esenţial de selecţie a acţiunilor de finanţat

performanţa acestora;
◼ impune prezenţa obiectivelor măsurabile, cuantificabile, ceea ce

presupune disponibilitatea, culegerea, prelucrarea şi integrarea
rezultatelor unui număr sporit de informaţii;
◼ accentul principal trece de la ce sume vor fi alocate în exerciţiul

bugetar vizat la ceea ce se poate obţine prin utilizarea lor;
◼ este favorizat atât controlul cheltuielilor, cât şi controlul opiniei publice

asupra calităţii intervenţiilor guvernamentale;
◼ opţiunea principală nu mai este cea de definire a structurii ofertei de

servicii publice, ci de producere şi livrare cât mai eficientă a acestora.
Practica bugetării bazate pe performanţă
◼ - abordarea formală a performanţei
• utilizată, de regulă, în relaţia autorului proiectului de buget public cu părţile
interesate, în care prezentarea indicatorilor bugetari se face alăturat cu ţinte
sau rezultate urmărite, anticipate, dar acestea sunt utilizate drept (cvasi-
)argumente ale opţiunilor de politică publică, fără să fie direct legate de
prevederile de venituri şi cheltuieli prin fundamentări bugetare dedicate
(efortul nu este dimensionat în funcţie de rezultate);
◼ - abordarea indirectă a performanţei

• informaţiile privind performanţa trecută sau anticipată a diferitelor programe
sunt utilizate la proiecţia bugetară, dar nu contribuie semnificativ la
determinarea cuantumului resurselor ce vor fi alocate diferitelor destinaţii de
cheltuieli în viitor (criteriul performanţei obţinute este luat în considerare, dar
numai parţial, el nu este determinant în previzionarea şi stabilirea alocaţiilor
financiare viitoare);
◼ - abordarea directă a performanţei

• rezultatele obţinute (performanţele) de către serviciul public într-un exerciţiu
bugetar sunt determinante pentru stabilirea alocărilor financiare în exerciţiile
bugetare ulterioare, în scopul motivării acţiunii publice şi al unui control mult
mai bun asupra utilizării resurselor financiare publice – cazul educaţiei!!!.
Metode clasice de dimensionare a indicatorilor bugetari
◼ metoda automată
• proiecţia bugetară are la bază execuţia bugetară a penultimului an bugetar, pentru care
execuţia este încheiată (metoda penultimei), cifrele aferente fiind adaptate pentru anul la
care se vor referi cu anumiţi coeficienţi de corecţie, fără refacerea tuturor calculelor de
fundamentare;
• simplu, facil şi rapid, nu presupune culegerea sau prelucrarea unui volum mare de
informaţii sau activităţi complexe de calcul şi fundamentare a indicatorilor bugetari, dar
cu un grad de aproximare excesiv şi cu un risc mare de nerealism în perioadele de
convulsie economică şi socială sau de transformare rapidă (datele anuale utilizate ca
referinţă fiind perimate).
◼ metoda majorării sau diminuării (trendului)

• ia în calcul datele din execuţia bugetară pentru mai mulţi ani anteriori (5 sau mai mult),
identifică trendul, care devine bază pentru extrapolarea datelor şi consecinţelor
fenomenelor economico-financiare pozitive sau negative la nivelul anului pentru care se
realizează proiecţia bugetară;
• facil, ceva mai „realist” decât în cazul metodei automate, dar gradul de aproximare este
excesiv, realitatea economică şi socială putând fi mult diferită.
◼ metoda evaluării directe

• cuantificarea separată a indicatorilor de venituri şi de cheltuieli, în funcţie de indicatori
fizici şi specifici particularizaţi, cu luarea în considerare a rezultatelor execuţiei
preliminate şi a previziunilor macroeconomice pentru perioada următoare;
• rezultat mai realist, dar nu include elemente de eficienţă ale intervenţiilor
guvernamentale, rezumându-se la precizarea şi distribuirea surselor de finanţare.
Metode moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari
◼ metoda PPBS
• reorganizare a evidenţierii clasice a cheltuielilor publice (după domeniu şi natura lor) în
formula entitate-obiectiv-program, astfel încât să se poată aprecia concordanţa dintre
diferitele programe propuse de entităţile funcţionale, utilitatea lor şi contribuţia la
atingerea obiectivelor generale pe termen mediu şi lung;
• volum mare de informaţii de tratat, cuantificarea costurilor şi avantajelor tuturor
programelor, respectiv ierarhizarea lor după rezultate, într-o abordare continuă, ciclică,
ridică dificultăţi de aplicabilitate în practică.
◼ metoda ZBB
• „ştergerea istoricului”, adică reluarea anuală continuă a analizei şi fundamentării tuturor
cheltuielilor bugetare, ca şi cum s-ar porni de la zero, cu cel mai scăzut nivel de cost la
care poate fi realizat obiectivul propus;
• favorizarea controlul costurilor, dar un volum mare de activitate în aplicare;
• nu înseamnă reducere automată a cheltuielilor şi nu impune austeritate, ci doar o selecţie
atentă şi constantă a acestora, în funcţie de justificarea lor.
◼ metoda RCB
• organizată în sistemul unei „bucle” decizionale;
• propune ca etape identificarea şi studierea obiectivelor, compararea soluţiilor alternative,
adoptarea deciziei pe baza analizei cost-avantaje şi controlul permanent al cheltuirii
resurselor;
• avantajul este dat de analiza sistemică a indicatorilor bugetari, respectiv de abordarea
ciclică a (re)formulării obiectivelor şi definirii mijloacelor pentru atingerea lor.
Procesul bugetar în România - temporizare
Data Activitate
limită/interval/termen
31 martie (Ar*-1) Ordonatorii de credite elaborează propunerile de bugete de venituri şi cheltuieli.

01 Mai (Ar-1) Ministerul FP înaintează Guvernului obiectivele politicii fiscale-bugetare şi limitele
de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite.
01 Iunie (Ar-1) Ministrul FP transmite ordonatorilor principali de credite scrisoarea-cadru
(context, metodologii, limite de cheltuieli aprobate).
15 Iulie (Ar-1) Ordonatorii principali de credite depun la MFP propunerile pentru proiectul de
buget şi anexele la acesta, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate.
1 August (Ar-1) Ordonatorii principali de credite depun la MFP propunerile definitive pentru
proiectul de buget, după rezolvarea divergenţelor.
30 Septembrie (Ar-1) MFP centralizează proiectele şi depune la Guvern proiectele legilor bugetare şi
proiectele bugetelor, însoţite de justificarea opţiunilor.
15 Octombrie (Ar-1) Guvernul depune proiectelor legilor bugetare şi de buget în Parlament.
31 Decembrie (Ar-1) Adoptarea bugetului de stat şi a celorlalte bugete de competenţă, de către

Parlament (+15 zile pentru defintivare/+45 de zile de la publicarea legii pentru
adoptarea bugetelor locale).
01 Ianuarie -31 Decembrie Execuţia bugetară
(Ar)
01 Iulie (Ar+1) Guvernul prezintă spre adoptare Parlamentului contul general anual de execuție a
bugetului public.
Ar – an de referinta
Competenţe şi responsabilităţi în procesul
bugetar public
◼ Parlamentul;
◼ Guvernul;
◼ MFP/structurile deconcentrate;
◼ Ordonatorii de credite bugetare (OPC, OSC, OTC);
◼ Deliberativele locale;
◼ compartimentele financiar-contabile/structurile funcţionale;
◼ Consiliul Fiscal;
◼ Curtea de Conturi;
◼ contribuabilii;
◼ altcineva???.
Elaborarea bugetului public - repere
◼ prognozele indicatorilor macroeconomici şi sociali;
◼ politicile fiscale şi bugetare;
◼ prevederile memorandumurilor de finanţare/altor acorduri;
◼ politici şi strategii sectoriale, priorităţi stabilite;
◼ propunerile de cheltuieli detaliate ale OPC;
◼ programele întocmite de către OPC;
◼ propunerile de sume defalcate şi de transferuri consolidabile;
◼ posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar.

Fundamentarea veniturilor/cheltuielilor bugetare
◼ reflectarea indicatorilor în buget se realizează pe structura clasificației
bugetare:
• veniturile pe capitole și subcapitole;
• cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate.
◼ veniturile sunt dimensionate în valorile lor minimale, iar cheltuielile

bugetare ca sume (limite) maximale;
◼ la nivel de ordonator, se porneşte de la informaţiile particulare şi

mărimile de bază ce determină cuantumul încasărilor sau utilizărilor:
• elementele tehnice ale prelevărilor fiscale (de exemplu, baza impozabilă, ratele de
impunere, cuantumul taxelor de utilizator practicate), prevederile contractelor încheiate
(de exemplu, în ce priveşte redevenţele sau chiriile de încasat) sau normelor incidente
(pentru preţuri şi tarife, burse, ajutoare, indemnizaţii, pensii, salarii, spre exemplu),
respectiv de la indicatorii utilizabili sau impuşi de lege de la caz la caz, efectuându-se
calculele necesare pentru previzionare.
◼ exemple indicatori/norme:
• număr persoanelor vaccinate, număr de elevi/studenţi, număr de vizitatori sau de
spectatori, alocația de cazare în valoare de 230 lei/zi stabilită pentru calculul şi
efectuarea cheltuielilor aferente carantinei în perioada pandemiei etc.
Exemplu – fundamentarea veniturilor la o
instituţie de învăţământ preuniversitar de stat
◼ proprii: din cursuri și activități facultative, programe cu finanțare
externă, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar
disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru
eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de
învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea
internatelor și cantinelor școlare, donații, sponsorizări și contribuții.
◼ finanțare de bază: proporțională cu numărul de preșcolari/elevi,

corectată cu mediu, nivel, filieră, context, pentru cheltuieli de personal,
cheltuieli materiale și servicii, perfecționarea profesională, cu excepția
celor care se suportă de la bugetul de stat;
◼ finanțare complementară: aferentă cheltuielilor pentru consolidări,

investiții și reparații capitale, subvenții pentru internatele și cantinele
școlare, organizarea evaluărilor, simulărilor și examenelor naționale ale
elevilor, cu excepția cheltuielilor care se suportă de la bugetul de stat,
bursele/transportul elevilor, naveta cadrelor didactice, examinări
medicale obligatorii, concursuri școlare și activități educative, cultural-
artistice, sportive, turistice.
Exemplu – fundamentarea cheltuielilor la o
instituţie de învăţământ preuniversitar de stat
◼ indicatori fizici: numărul de elevi școlarizați pe nivel și profil de
învățământ; coeficienții de corecție pentru nivel de învățământ, filieră,
profil și mediu; costul standard pentru un elev; numărul de elevi posibil
a fi realizat pe clasă, determinat de cauze exclusiv demografice;
ponderea elevilor aparținând altor naționalități, școlarizați în unitatea de
învățământ; necesarul de fonduri pentru cheltuielile materiale calculat în
funcție de condițiile specifice ale bazei materiale - dispersia și mărimea
spațiilor de învățământ, spații de învățământ, monumente istorice etc.;
număr burse/premii oferite, structura/ocuparea organigramei, ore
suplimentare, suprafețe în întreținere etc.
◼ indicatori valorici: nivel legal/convențional/de piață pentru: salariu de

bază – minim/maxim, pe funcții, grade și trepte, tarif orar ore
suplimentare, cuantum gradație, indemnizație de conducere,
indemnizație de hrană, tichete cadou/de vacanță, diurnă sau
indemnizații pentru deplasări/delegări/detașări, sporuri specifice
(fidelitate, doctorat, suprasolicitare), cuantum bursă/tip, contribuții
obligatorii, chirie/mp, prețuri bunuri/servicii…
Adoptarea bugetului public (1)
◼ prin lege, conform regulilor de procedură legislativă, în cazul
BS, BASS, BFS, BCECGS, BFEN;
◼ bugetele se aprobă pe ansamblu, pe părți, capitole,

subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz, și pe
ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum
și creditele de angajament pentru acțiuni multianuale;
◼ în cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen legal,

nu au fost adoptate de către Parlament până cel târziu la data
de 15 decembrie a anului anterior celui la care se referă
proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului
aplicarea procedurii de urgență.
◼ dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puțin 3 zile

înainte de expirarea exercițiului bugetar, regula 1/12.
◼ bugetele instituțiilor publice autonome se aprobă de către
organele abilitate în acest scop prin legi speciale;
◼ bugetele instituțiilor publice finanțate parțial din BS, BASS,

BFS, BCECGS, BFEN se aprobă ca anexe la bugetele
ordonatorilor principali de credite;
◼ bugetele instituțiilor publice finanțate integral din BS, BASS,

BFS, BCECGS, BFEN se aprobă de către ordonatorul de credite
ierarhic superior al acestora;
◼ bugetele instituțiilor publice care se finanțează integral din

venituri proprii se aprobă de către organul de conducere al
instituției publice și cu acordul ordonatorului de credite ierarhic
superior;
◼ bugetul trezoreriei statului se aprobă prin HG.

◼ bugetele locale se aprobă de către Consiliile locale, prin

hotărâre de consiliu, la propunerea Primarului;
◼ bugetele judeţene se aprobă de către Consiliile judeţene, prin

hotărâre de consiliu, la propunerea Președintelui Consiliului
judeţean;
◼ dacă bugetul local nu poate fi adoptat după două ședințe

consecutive, care au loc la un interval de cel mult 7 zile,
activitatea se desfășoară pe baza bugetului anului precedent
până la adoptarea noului buget, dar nu mai târziu de 45 de
zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Execuţia bugetului public – realizarea veniturilor
◼ dezirabil: executarea voluntară a obligaţiei;
• resurse fiscale: etape fixate legal (asezare, lichidare, emitere titlu
creanţă, percepere);
• funcţie de tehnica legală prestabilită (la ghişeu, virament, electronic,
SMS, taxă de timbru, vignetă, includere în preţ etc.)/termenele
fixate;
• fiecare dintre subiecţii implicaţi, în acord cu obligaţiile legale,
să achite integral şi la termen obligaţiile fiscale.
◼ alternative:
• executarea silită;
• compensarea fiscală;
• scăderea;
• prescripţia.
◼ depinde de ….
Execuţia bugetului public – realizarea
cheltuielilor
◼ separarea funcţională de atribuţii pe etape;
◼ deschidere/repartizare credite, alimentare cu fonduri;
◼ angajamente legale - acte juridice prin care se creează ori

constată obligaţia de plată pe seama fondurilor publice – acte
normative, administrative, contracte, acorduri, hotărâri
judecătoreşti;
◼ angajamente bugetare - acte administrative prin care se

rezervă creditul bugetar în vederea stingerii obligaţiei de
plată ce rezultă din executarea angajamentului legal;
◼ utilizarea se face programat (trimestrializare) şi pe măsura

consumurilor, rezervele (plafoanele) sunt posibile.
Principii ale execuţiei cheltuielilor publice (1)
◼ creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului
bugetar;
◼ alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori

principali de credite/capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și
utilizate la alte articole de cheltuieli;
◼ creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite

nu pot fi virate și utilizate pentru finanţarea altui ordonator principal
de credite;
◼ creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru

finanțarea altui capitol;
◼ virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificației

bugetare, sunt în competența fiecărui OPC, pentru bugetul propriu și
bugetele instituțiilor subordonate, și se pot efectua justificat în limita a
10% din prevederile capitolului bugetar (începând cu trimestrul al III-
lea al anului bugetar).
Principii ale execuţiei cheltuielilor publice (2)
◼ veniturile și cheltuielile sunt trimestrializate, iar deschiderea de credite,
repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri se fac în
raport cu gradul de folosire a fondurilor puse la dispoziție anterior,
precum și în funcție de gradul de încasare a veniturilor bugetare și de
posibilitățile de finanțare a deficitului bugetar;
◼ Guvernul poate aproba limite lunare de cheltuieli, în funcție de

estimarea încasării veniturilor bugetare;
◼ OPC pot dispune retragerea creditelor bugetare deschise și neutilizate

din conturile proprii sau ale instituțiilor subordonate numai în cazuri
temeinic justificate;
◼ creditele bugetare aferente fondurilor externe nerambursabile au

caracter previzional și se derulează conform acordurilor încheiate cu
partenerii externi (cont distinct, utilizare în limita disponibilităților
existente/ în scopul în care au fost acordate.)
Etapele execuţiei cheltuielilor publice
◼ angajare - instituția publică își asumă obligația de a plăti o
sumă de bani…
◼ lichidare - ordonatorul de credite verifică existența dreptului

creditorului, determină sau verifică realitatea și cuantumul
obligației de plată și verifică condițiile de exigibilitate ale
obligației de plată pe baza documentelor justificative;
◼ ordonanţare - ordonatorul de credite dă dispoziție

conducătorului compartimentului financiar-contabil să
efectueze plata cheltuielilor care au parcurs faza de
lichidare;
◼ plată - act final prin care instituția publică achită obligațiile

sale față de terți (stinge obligaţia derivată din angajament).
Încheierea execuţiei bugetare
◼ conform legii, la data de 31 decembrie, în regimul sistemului de
gestiune:
• toate operaţiunile efectuate în cursul unui an (venituri încasate, cheltuieli
efectuate) în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie
a bugetului respectiv, urmând ca orice venit nerealizat să se încaseze în
contul bugetului pe anul următor, iar orice cheltuială nerealizată, dar
angajată, lichidată şi ordonanţată să fie plătită în contul bugetului pe anul
următor;
• creditele bugetare neutilizate până la sfârşitul anului sunt anulate de drept şi
vor trebui virate bugetului public din care provin, neputându-se finanţa
cheltuielile aferente altui exerciţiu bugetar;
• excedentele rezultate din execuţia bugetelor fondurilor speciale, echilibrate
prin subvenţii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile,
se regularizează la sfârşitul exerciţiului bugetar cu bugetul de stat, în limita
subvenţiilor primite.
◼ Conturile anuale de execuție a bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, ale
ordonatorilor de credite, inclusiv anexele acestora, trebuie să
reflecte pentru partea de venituri prevederile bugetare inițiale,
cele definitive şi realizările (venituri încasate/plăți efectuate).
Confirmarea/controlul execuţiei bugetare
◼ pe baza situațiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de
credite, a conturilor privind execuția de casă a bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor fondurilor speciale,
în urma verificării și analizării acestora, Ministerul Finanțelor Publice
elaborează contul general anual de execuție a bugetului de stat și,
respectiv, contul de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat,
care au ca anexe conturile anuale de execuție ale bugetelor fondurilor
speciale și bugetele ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele
la acestea, pe care le prezintă Guvernului;
◼ Guvernul analizează și prezintă spre adoptare Parlamentului contul

general anual de execuție a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor
sociale de stat și celelalte conturi anuale de execuție, până la data de 1
iulie a anului următor celui de execuție;
◼ Contul general anual de execuție a bugetului de stat, a bugetului

asigurărilor sociale de stat și celelalte conturi anuale de execuție se
aprobă prin lege după verificarea acestora de către Curtea de Conturi.
1. Precizaţi care sunt etapele procesului bugetar public
2. Explicaţi avantajele bugetării pe obiective
3. Explicaţi etapa de încheiere a execuţiei bugetului

public
4. Caracterizaţi metoda automată utilizabilă în

dimensionarea cheltuielilor/veniturilor publice
5. Precizaţi şi explicaţi 3 factori care influenţează, în

opinia dvs., execuţia anuală a bugetului de stat

Sinteze SBP Oct2022

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Sinteze SBP Oct2022

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND BUGETELE PUBLICE ŞI

SISTEMUL BUGETAR PUBLIC

Obiectiv fundamental: Cunoaşterea conţinutului şi rolului bugetului

 Timp mediu necesar pentru asimilarea cunoştinţelor: 120’

1. Filip, Gheorghe, Finanţe publice, Editura Junimea,

2. Musgrave, Richard, „The Role of the State in

3. Oprea, Florin, Sisteme bugetare publice. Teorie şi

4. Văcărel, Iulian, ş.a, Finanţe publice, Ediţia a VI-a,

 bugetul evidenţiază corelaţiile macroeconomice şi, în special,

 „în practică, termenii de buget şi lege a finanţelor publice sunt în

 legea finanţelor publice - „documentul prin care sunt prevăzute

conţinutul economic conţinutul juridic

instrument financiar, contabil, politic

- rol alocativ; - furnizarea de utilităţi publice (gratuit sau subvenţionat);

 - repartiţia primară a produsului intern brut (venituri

 - repartiţia secundară sau redistribuirea produsului intern

 - repartiţia (redistribuirea) resurselor în plan internaţional

- funcţia de repartiţie (alocare-distribuire); - funcţia alocare;

- funcţia de repartizare/redistribuire a - rolul alocativ;

- controlul cheltuielilor; - funcţia de control;

Posibile: Sistem bugetar:

 funcţia de repartiţie - reliefează raporturile financiar-bugetare

 funcţia de control - evidenţierea exactă a modului de formare

 funcţia de reglare (stabilizare) - capacitatea de a mijloci

1. Caracterizaţi formele bugetului public.

2. Explicaţi conţinutul economic al bugetului public.

3. Explicați conținutul funcțiilor bugetului public.

4. Argumentaţi integrarea bugetului public în

Obiectiv fundamental: Cunoaşterea organizării sistemului bugetar

 Timp mediu necesar pentru asimilarea cunoştinţelor: 180’

2. Moşteanu, Tatiana (coord.), Buget şi trezorerie

3. Oprea, Florin, Sisteme bugetare publice. Teorie şi

4. Ştefura, Gabriel, Bugete publice şi fiscalitate,

5. Văcărel, Iulian, ş.a, Finanţe publice, Ediţia a VI-a,

- ”noţiunea şi conceptul de finanţe publice

Legea finantelor publice nr. 500/2002: sistem unitar de bugete

- în sens restrâns, sectorul public ar include numai instituţiile publice

2. Pornind de la fluxurile financiare reflectate:

◼ utilitate deosebită în ceea ce priveşte conceperea şi manifestarea

◼ furnizează o imagine de ansamblu asupra funcţionalităţii şi

◼ sistem bugetar de tip

◼ raporturile stabilite între componente se derulează în majoritatea lor pe

◼ o caracteristică generală a raporturilor dintre bugete este aceea că, luate

◼ este totuşi posibil ca subseturi de raporturi între bugete să se stabilească

◼ nu este obligatoriu ca bugetul de stat să aibă greutatea specifică cea mai

◼ principala caracteristică este aceea a poziţiei autonome a bugetelor de pe

◼ sistemul bugetar de tip regional integrează mai multe subsisteme

◼ sunt posibile subseturi de interrelaţii bugetare conturate diferit pentru

◼ interrelaţiile dintre componentele sistemului bugetar de tip regional se

◼ integrează mai multe subsisteme bugetare publice de tip

◼ gestionarea sarcinilor publice se face majoritar în sistemul

◼ unitatea şi funcţionalitatea sa reclamă un control mai strict,

◼ se organizează pe trei trepte principale: pe prima treaptă

◼ bugetul federat se prezintă ca un buget „central”,

◼ bugetul de stat ca tablou evaluativ;

◼ cuprinde cele mai importante acţiuni, considerate ca fiind de interes

◼ include venituri care au ca sursă de jurisdicţie întreg teritoriul statal,

◼ componentă de prim rang a sistemului bugetar public, cu poziţie

◼ instrument (principal) de politică a statului în domeniul fiscalităţii.

◼ acte juridice de forma actelor administrative normative, adoptate de

◼ tablou evaluativ (BGUAT/BGCUAT);

◼ sunt asociate, de regulă, cu conceptul de autonomie locală;

◼ delimitarea lor faţă de bugetul administraţiei centrale porneşte de la