Olteanu Roxana-Elena

11B

Uniunea Europeana
1.Contra – Perpetuarea divizării
Împărţirea statelor membre în două categorii ar fi împotriva ideilor pe care s-a fundamentat
Uniunea Europeană. Conform tratatului de bază, toate ţările, mici sau mari, bogate sau sărace,
ar trebui să fie egale. Împărţirea în două blocuri ar perpetua divizarea de dinaintea aderării. O
eventuală ieşire a sudului UE din Eurozonă şi devalorizarea valutelor acestor ţări pentru a
spori competitivitatea ar lovi în exporturile ţărilor nordice. Introducerea unei taxei pe capitalul
tranzacţionat în Zona Euro ar trimite capitalurile către Londra.
Pentru – Valorile comune
Viteza unui convoi este dictată de nava cu viteza cea mai mica. Acest clişeu a frânat
dezvoltarea Europei pentru prea mult timp. Fără opoziţia britanică, Franţa şi Germania ar fi
creat o Uniune mai puternică în urmă cu mai mulţi ani. Să-i ferim pe cei care doresc să
făurească o adevărată integrare politică şi economică de scepticii de pe margine. Ceilalţi se
pot conecta prin intermediul pieţei unice, dar fără puterea de a împiedica o mai mare unitate la
centrul Uniunii.
2.Contra – Subminarea solidarităţii
O Europă cu două viteze ar însemna că Franţa şi Germania vor stabili regulile iar ceilalţi vor
trebui să ţină pasul. Ţările de dinafara cercului central al Uniunii se vor simţi marginalizate şi
vor fi neîncrezătoare în deciziile luate peste capul lor (vezi şi interesul Poloniei de a avea un
scaun de observatory la summiturile Zonei Euro). Cei din centru se vor teme ca cei mai mici
să nu le saboteze eforturile prin evitarea plăţii taxelor, a implementării regulilor de mediu sau
a dezideratelor sociale. Încercarea de a acorda statele UE la cerinţele impuse va sfârşi în
distrugerea Uniunii.
Pentru – Recunoaşterea realităţii
O Europă cu mai multe viteze deja există în majoritatea politicilor UE. Zece ţări sunt în afara
Eurozonei. Marea Britanie şi Irlanda se simt bine în afara Zonei Schengen. Danemarca evită
să ia parte la politica comună de securitate şi apărare. Polonezii s-au aliniat la britanici în
lăsarea pe dinafara Cartei Drepturilor Civile iar cehii le ţin companie în păstrarea în afara
cerinţelor Compactului Fiscal. Instituţionalizarea unei Europe cu mai multe viteze nu ar fi
altceva decât recunoaşterea unei realităţi de fapt.
3.Contra – Prea complexă
Procesul decizional al UE este şi aşa prea complicat. Adaptarea structurilor pentru a acomoda
două blocuri distincte va crea un blocaj institutional. Exemplul suprapunerilor şi al
întrepătrunderilor comisiilor care au de-a face cu moneda unică este elocvent. Insistenţa
britanică de a ţine Compactul Fiscal în afara cadrului formal al UE a dat multe bătăi de cap,
care se vor multiplica dacă se va traduce în realitate conceptul Europei cu mai multe viteze.
Pentru – O singură măsură nu se potriveşte la toţi
Nu se pot înghesui toate naţiunile în acelaşi cadru de politici economice şi sociale. Economiile
germană şi greacă nu se mişcă cu aceeaşi viteză şi, prin urmare, nu pot avea aceeaşi politică
economică. Dacă Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania şi Italia nu ar fi fost constrânse să se
Olteanu Roxana-Elena
11B

încadreze în regulile euro de inspiraţie germană, el ear fi putut să găsească o cale a

devalorizării care să le scoată din criză.
Germania
Germania este unul din principalele state exportatoare, deține o poziție-cheie în Uniunea
Europeană și menține o multitudine de parteneriate strânse la nivel global.[11] Cercetarea
științifică și tehnologică din Germania este recunoscută ca cercetare de vârf, la nivel mondial.
Germania a fost un membru fondator al Comunităților Europene în 1957, care a devenit
Uniunea Europeană în 1993. Acesta face parte din Spațiul Schengen, și a devenit un co-
fondator al zonei euro în 1999. Germania este membru al Organizației Națiunilor Unite,
NATO , G8, G20, și OCDE. Cunoscută pentru istoria și cultura sa bogată, Germania a produs
numeroși artiști, filozofi, muzicieni, antreprenori, oameni de știință și inventatori.
Germania este o republică parlamentară federală cu un șef de guvern (cancelarul) și un șef de
stat (președintele), ale cărui puteri principale sunt în principal de reprezentare. Țara este
formată din 16 state. Fiecare dintre ele are propria constituție și este în mare parte autonom ca
organizare internă. 3 dintre acestea sunt orașe-stat: Bremen, Berlin și Hamburg.
În 2018, cele mai importante sectoare ale economiei Germaniei erau: industria (25,8 %);
administrația publică, apărarea, educația, sănătatea și asistența socială (18,2 %) și comerțul cu
ridicata și cu amănuntul, transporturile, serviciile de cazare și alimentație publică (16,3 %).