Fişă de produs

Unitatea de învaţare: Umanismul

Autor : Butucea Adelina
Data : 15.11.2022

Letopiseţul ţării Moldovei de la Miron-Vodă încoace

Predoslovie

Acest pământ al Telecentrului, fost-a lungă vreme un deal pustiiu, iară după şepte mii cin sute
şeisprezece făcutu-şi-a apariţia aşezământul academic de şiinţe. Născutu-ne-am noi mai târziiu pre
aceste meleaguri de mai bine de un deceniu umblate, până în anul şepte mii cinci sute douzeci şi nouă,
când, cu basmale în jurul gurii şi nasului, în faţa ei djiudecaţi furăm, dar pre aceste detalii rogu cetitoriul
să aibă puţintică răbdare, aşe cum pre toate vorbi-le-vom.

Un tablou de cuvinte

I. Miron-vodă fost-a domnitoare pre zero şi unu încă de la întemeierea aşezământului, dară în
tot ţinutu, domnitor mai de samă ştiut n-a fostu, de mult aur, argintu şi bronzu aduse în
ţară. Din audzite de la unii şi alţii, aflaserăm de vârtutea şi cruzimea cu care deprindea
boierimea. Şi iată că a ajunsu şi al nostru tiimpu, şi cum statum noi în sala domnească, cu
geamul deschis, şi când cerut-am noi geamul a se închide, aspru primit-am răspunsu. Şi aşa
ascultaram noi, zile înşiruindu-se, pregătinduu-ne de mare încercare ce urma să ne decidă
ursita, ci de-a fi cu sorţi de izbândă, timpul alături de ea avea să ni-l petrecem, iară de nu, la
depărtare avea să fim trimişi.
II. După dreapta djiudecată şi împărţeală, Miron-vodă luase avântul spre carte în zero şi unu a
ne dăscăli şi aşe începuse a sa nouă domnie. Solii ne trimitea, întrebări ne punea, iară din
grele încercări nu contenea iară ea vădzându-ne, deloc nu ne cruţa. Şi la vremea
demonstraţiunilor practice, cifra zero nu-i plăcea, ci textul „nu există” se cerea.
III. O dată, trecuţi fură boierii prin grea ispravă, iară Miron-vodă încercat-a pe ei a-i îndrepta,
dară mare ceartă izbucni iară unii boieri din domneasca curte fură izgoniţi, spre a se întoarce
la vremea de împăcare.
IV. La Miron-vodă lesne nu se agiungea, dară cu trecerea timpului încălzitu-s-a legătura cu
boierii, cum căutat-au ei a să da în laturi de la a supăra marele voievod, iară pe urmă
priietini deveniră.
V. Aşa agiunseră boierii vrednici de preanumele „mironei” şi ajuns-au să se întrunească cu
marele voievod mai mult şi mai des, spre a se sfătui şi tâlcui şi bune şi rele, dar mai cu samă,
spre boieri vrednici şi demni a ne face să fim.

Iară în anul şepte mii cin sute treizeci, la ora scrierii a ăstui letopiseţ, Miron-vodă încă le este
domnitor pe zero şi unu boierilor şi continuă tainele în lumea noastră a le tălmăci.