RADIOUL

Radio a fost la origine o metodă de transmitere a sunetelor prin

unde radio, care prin natura lor sunt unde electromagnetice.
Azi se transmit prin radio o largă gamă de semnale diferite,
inclusiv imagini mișcătoare și fluxuri enorme de date.
De foarte multă vreme omul a fost nevoit să transmită
informații la distanțe mari. În antichitate semnalele cu ajutorul
focului constituiau singura cale de comunicare la mari distanțe;
așa s-a aflat de exemplu despre căderea Troiei sau a
Ierusalimului.
Existența undelor radio a fost făcută cunoscută publicului larg
în special de către Guglielmo Marconi, un inventator italian
care activa în Anglia. Fizicianul sarb din America Nikola Tesla a
contribuit în mod esențial, pe lângă alți câțiva inventatori, la
crearea primului aparat radio (precum și la alte multe invenții
din domeniul electrotehnicii). El a construit un sistem care
putea transmite și primi semnale radio de la o distanță de
aproape 3 km. În 1895 a trimis un semnal radio pentru prima
dată; în 1907 el a recepționat prima dată un semnal radio din
Canada, și anume semnul "x" din Codul Morse.
Odată cu aceasta a început să se dezvolte telegrafia fără fir și
folosirea codului Morse, care au fost foarte importante mai ales
pentru comunicarea între nave în cazul unor dezastre pe mare.
Primul care a transmis un mesaj vocal prin undele radio a fost
Reginald Fessenden în 1900. Nikola Tesla a inceput in 1900
construcția primei stații de emisie de radio, dar din lipsă de
fonduri a abandonat ideea. Totuși el este considerat
inventatorul ideii de stații radio cu emisiuni.

FUNCȚIONARE
Undele sonore sunt transformate de
un microfon în impulsuri electrice. Acestea sunt suprapuse pe o
undă radio (undă purtatoare), generată de un oscilator. Unda
radio combinată (modulată), este difuzată de o antenă montată
pe un stâlp de transmisie.
Unda radiodifuzată este detectată de un radioreceptor acordat
pe frecvența undei purtătoare. În receptor, impulsurile electrice
ale undei sonore sunt separate de cele purtătoare cu ajutorul
unui demodulator, amplificate și transformate din nou în unde
sonore, de un difuzor.

Un semnal radio cu amplitudine

AM și FM

ISTORIA RADIOULUI
Două revoluții care au influențat enorm civilizația omenească
au fost:
  Revoluția industrială
Revoluția industrială a constituit un salt în modul de a imagina
și implementa o invenție, precum de exemplu au fost mașinile
(automobilele) pentru deplasare rapidă.

 Revoluția informațională
Revoluția informațională, deși mai puțin cunoscută și
recunoscută, a fost foarte importantă. Consecința cea mai
importantă a revoluției electronice, a constituit-o
apariția radioului. În primii ani de dezvoltare, comunicațiile
radio au fost numite telegrafie sau telefonie fără fir, expresii
care nu au rezistat în timp, și care au fost înlocuite cu termenul
generic radio.
Cea mai largă folosire a radioului o constituie radiodifuziunea,
cu al său caz particular, și de mare amploare televiziunea.
Totuși, domeniile principale ale radiocomunicațiilor, inclusiv
cele spațiale, îl reprezintă în continuare radiotelegrafia și
radiotelefonia. Un subdomeniu de largă prezență în
radiodifuziune este constituit de tehnica redării cu înaltă
fidelitate a sunetului.

Receptor radio cu 6 tranzistoare, 1960 Receptor radio cu tuburi, 1942

UTILIZĂRI ALE RADIOULUI

Emițător-receptor radio aeronautic

Cele mai importante și utilizate servicii ale radioului
(radiocomunicațiile) sunt:

 mobil: terestru, mobil maritim și

mobil maritim prin satelit, mobil aeronautic și mobil
aeronautic prin satelit, mobil terestru prin satelit
 radiodifuziune sonoră și televiziune,
 fix: terestru, prin satelit,
 radiolocație,
 radionavigație maritimă și aeronautică,
 auxiliar meteorologic.

RADIOURI DIGITALE ȘI ANALOGICE

Un radio analogic acționează ca o interfață între un semnal
analogic provenit de la antenă și un sistem analogic
(un traductor sau un set de traductoare care
transformă semnalul electric provenit de la
un amplificator acustic în sunet ), sau acționează ca o interfață
între un dispozitiv digital semnal și un sistem analogic (un
traductor sau un set de traductoare care transformă semnalul
electric dintr-un amplificator acustic în sunet) prin intermediul
unei conversii interne digital-analog .
Un radio digital, pe de altă parte, acționează ca o interfață între
un semnal analogic provenit de la antenă și un sistem digital
(un traductor sau un set de traductoare care transformă
semnalul electric provenit de la un amplificator acustic în sunet)
prin intermediul unui conversie analog-digitală internă , sau ca
o interfață între un semnal digital decodat provenit de la
antenă și un sistem digital (un traductor sau un set de
traductoare care transformă semnalul electric provenit de la un
amplificator acustic în sunet).

Tipuri de circuite
De-a lungul istoriei radiourilor, s-au succedat diferite tipuri de
circuite electronice care, deși toate au același scop, au făcut
progresiv utilizarea dispozitivului radio mai simplă și mai
confortabilă pentru utilizatorul comun. Principalele configurații
istorice sunt:

 Soluții electromecanice, primele utilizate pe vremea lui

Marconi:
o Coherer (coerent)

o Detector magnetic

 Soluții electronice
o Receptor de detectare directă ( radio

cu diode, radio galena )
o Regenerativ (sau de reacție)

o Reflex

o Heterodin

o Supereterodin (folosit în zilele noastre)

BIBLIOGRAFIE
https://koaha.org/wiki/Radio_(apparecchio)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Radio