2. AMPHITRITA, DELPHINUL
Amphitrita, tanara fiicd a Oceanului, traia retras
4a poalele muntelui Atlas, intro pestera fermecata, cu
perefii de marmora. Aci, ferita de razele soarelui si de
-ochii oamenilor, Amphitrita primia prinoasele ce i adu-
ceau fn fiecare zi toate noroadele miarilor: alge mla-
-dioase gi scoici in fel de fel de fete si margeanurile
cele mai curate,
Vestea despre aceasta frumoasa zani a marilor
-strabatuse departe-departe si ajunse chiar pana la pala-
tele de clestar ale puternicului zeu din fundul apelor,
-ajunse pana la urechile lui Neptun. Acesta intr’o buna
dimineafa, isi arunca pe spate hlamida-i de purpura
brodata cu fire de aur, isi peptena cu tridentul pletele
si barba cea incalcita si, punandu-si pe cap cununa de
rege, se duse sa vaza si el acea minune de fata, de
care vorbia intregul norod al marilor.
lesind tiptil din palatul sau straveziu, fara sa fie
observat de Nereide (Fig. 87) si Naiade, o porneste
pe intinsul nesfarsit al apelor si ajunge la poalele
batranului Atlas, care, de mii si mii de ani, purta pe
-spatele sale garbovite bolta albastra a ceriului instelat.
Numai doi delfini neobservati de zeu, fi urmariau pagii,AMPHITRITA, DELPHINUL a7
ridicandu-se gi scufundandu-se in valuri si cautand sa
afle, unde se duce aga de gatit stapanul lor.
Soarele era pe asfintite, cand Amphitrita, iegind din.
ape, igi storced pletele sale ude gi, ridicandu-si ambele-
brate deasupra crestetului, ficea sa- a sanii ei de-
fecioara. Atunci deodaté se pomeneste in fafa cu um
necunoscut, care avea fata ars de vant, barba plina.
de scoici si nisip si ochii mari gi albagtri. Nimia se
Fig, 97. — 0 Nereida.
(Daam pr vax anti ain Ru,
ingrozi la aceasta vedere gi vru si o ia la fuga, dar
zeul printr’o privire crunta, dar gi ademenitoare o piront
locului si o faci sd se uite la el li zambi, iar zeul
mulfumit cu atata, se intoarse la palatele sale de cristal,.
pentru ca s4 revie din now a dowa zi.
Amphitrita, scApand de pericol, nu mai apariy, iar-
Neptun in fiecare zi venia, pe la apus de soare, ca sa
dea cu ochii de zana care il fermecase, 5i-i furase.88 G. POPA-LISSEANU
‘minfile. Dupa o agteptare de ceasuri intregi, obosit si
plictisit, zeul se retragea ca o furtund, si pe unde isi.
aiucea pasii, talazuri inalte cat casa se ridicau, umfland
valurile si cufundand corabiile cari din nenorocire i-ar
fi iesit in cale; iar apele nu se linigtieau decat atunci,