(/) 2022 (/calendar-ortodox/2022-11)

Fără pocăință, nimeni nu s-ar mântui

MITROPOLITUL KALLISTOS WARE (/MITROPOLITUL-KALLISTOS-WARE) CUVINTE DUHOVNICEȘTI (/CUVINTE-DUHOVNICESTI)

„În fiecare epocă, dar mai ales într-a noastră, atât de profund neliniștită, obosită și agitată, nimic nu este mai important ca
pocăința. Nu există ceva la care omul să aspire mai profund.”

Foto: Oana Nechifor

(https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/media-
articol-colorbox/public/articol/2015/12/balti_-
_biserica_sf_imparati_56.jpg?itok=uKWQt0DZ)

fântul Marcu Monahul (secolele V-VI) scrie: „Nimeni nu este mai bun și mai milostiv ca Dumnezeu, dar, cu toate acestea, n-

S o să-l ierte pe cel ce nu se căiește de păcatele sale. (…) Toate poruncile se reduc la una singură: cea a pocăinței. (…) Căci
nu vom fi osândiți pentru mulțimea păcatelor, ci pentru că n-am voit să ne pocăim. (…) Pocăința nu se sfârșește până la
moarte, nici pentru cei mici, nici pentru cei mari”. Cum spune Avva Isaia (secolele IV-V): „Cunoscând de la început Domnul
nostru Iisus Hristos cât de mare este răutatea vrăjmașului, ne-a dăruit pocăința până la ultima noastră suflare. Că de n-ar fi
pocăință, nimeni nu s-ar mântui”. Iar Sfântul Isaac Sirul (secolul  VII) ne învață, la rândul său:  „Avem nevoie de căință în fiecare
clipă a celor douăzeci și patru de ore ale zilei și nopții”.

Îndrumătorii duhovnicești contemporani acordă și ei o la fel de mare importanță pocăinței. Astfel, Sfântul Serafim de la Sarov
(1759-1833) afirma: „Unde nu sunt  lacrimi (http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/raiul-este-plin-de-pacatosi-cu-ochii-
lacrimi), nu este mântuire”. Iar părintele Serafim Papakostas, conducătorul mișcării grecești  „Zoe”,  din 1927 până în 1954, își
începe opera cea mai cunoscută cu aceste cuvinte:  „În fiecare epocă, dar mai ales într-a noastră, atât de profund neliniștită,
obosită și agitată, nimic nu este mai important ca pocăința. Nu există ceva la care omul să aspire mai profund. Singura problemă
este că nu avem o idee prea clară despre ea”. Este momentul să menționăm că  Rugăciunea lui Iisus, care este mult mai
practicată astăzi decât acum cincizeci de ani, este o rugăciune specifică pocăinței:  „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”.

(Episcopul Kallistos Ware, Împărăția lăuntrică, Editura Christiana, 1996, p. 47)

Citește alte articole despre: rugăciune (/cuvinte-cheie/rugaciune), moarte (/cuvinte-cheie/moarte), vrăjmaș (/cuvinte-
cheie/vrajmas), poruncă (/cuvinte-cheie/porunca), păcat (/cuvinte-cheie/pacat), mântuire (/cuvinte-cheie/mantuire),
Dumnezeu (/cuvinte-cheie/dumnezeu), rugăciunea minții (/cuvinte-cheie/rugaciunea-mintii), milostivire (/cuvinte-
cheie/milostivire), rugăciunea inimii (/cuvinte-cheie/rugaciunea-inimii), Sfântul Isaac Sirul (/cuvinte-cheie/sfantul-isaac-sirul),
Rugăciunea lui Iisus (/cuvinte-cheie/rugaciunea-lui-iisus), Avva Isaia (/cuvinte-cheie/avva-isaia), Domnul Iisus Hristos