INSUFICIENȚĂ RESPIRATORIE

ACUTĂ

MEDICINĂ INTERNĂ

Profesor Coordonator: Barbălată Liliana

Elev: Duțulescu Cristina Iuliana
Școala Postliceală „Vasile Alecsandri”, Buzău
Asistenți Medicali Generaliști, II A

2022
 Definiție

Insuficiența respiratorie acută este incapacitatea plămânilor de a face față

schimbărilor fiziologice de gaze (O2, CO2), în condiții de repaus și efort.

Tipuri

Fiziopatologic se descriu 2 tipuri:

 insuficienţă respiratorie fără hipercapnie* caracterizată prin hipoxemie şi PaCO2

normală sau scăzută;

 insuficienţă respiratorie cu hipercapnie caracterizată prin hipoxemie şi hipercapnie

(hipoventilaţie alveolară, creşterea PaCO2).

Întotdeauna, insuficiența respiratorie se caracterizează prin hipoxemie.

Cauze de insuficienţă respiratorie acută

 Supradozaj de opioide, anestezice, barbiturice, benzodiazepine, antidepresive triciclice,

CO, etc.

 Infecţii – meningite, encefalite;

 Afecţiuni pulmonare: bronşite, tomboze vasculare; cu bronhospasm: crize de astm

bronşic, BPOC acutizată, reducerea acută a câmpului
respirator, pneumotorax, tuberculoza;

 Afecțiuni cardiace: infarct miocardic acut, edem pulmonar acut, embolie

pulmonară, cord pulmonar acut;

 Traumatisme, malformaţii, accident vascular cerebral;

 Atrofia sau alterarea muşchilor și centrului respirator;

 Boli ale sistemului nervos: traumatisme cranio-cerebrale, leziuni cerebro-medulare;

 Obstrucţie de căi respiratorii: căderea limbii, corpi străini, tumori, aspirarea conţinutului
gastric;

 Acidoză metabolică – coma diabetică, uremică, alcaloză ;

 Modificări ale cutiei toracice: miastenia gravis, fracturi, scolioză, cifoză.

 Semne și simptome – Manifestări de dependenţă în insuficienţă
respiratorie acută

 Se instalează într-un interval scurt de timp (minute, ore, zile);

 Pe lângă hipoxemie se asociază și dezechilibre acido-bazice secundar modificării Pa

CO2 (acidoză sau alcaloză);

 În lipsa corecției terapeutice poate surveni decesul.

Hipoxemia acută

 tulburări respiratorii şi cardiovasculare: dispnee, tahipnee, aritmii cardiace,

tahicardie, hipertensiune arterială sau bradicardie cu hipotensiune arterială, colaps
cardio-vascular;
 tulburări neuro-psihice: instabilitate motorie, agitaţie, obnubilare, comă;

 semne fizice specifice: cianoza buzelor, mucoaselor şi a unghiilor.

Hipercapnia acută

 sindrom neurologic: encefalopatie hipercapnică caracterizată prin somnolenţă, confuzie,

dezorientare temporo-spaţială, insomnie, anxietate, tremurături involuntare, coma sau
narcoza prin CO2;
 tulburări vasculare: tahicardie, hipertensiune intracraniană, extremităţi calde, umede;

 respiratorii: dispnee, deprimarea respiraţiei;

 efecte metabolice: hiperpotasemie, creşterea reabsobţiei renale de bicarbonat.

Diagnostic

Examenul clinic:
 Poate fi dificil de efectuat la pacientul în IR pentru că: pacientul poate fi
agitat, comatos sau foarte dispneic.
 O apreciere rapidă a funcţiilor vitale se va face la primul contact cu pacientul şi dacă ele
sunt afectate se va începe tratamentul de urgenţă înainte de anamneză şi examenul fizic
complet;
 Examenul fizic al aparatului respirator va cuprinde: inspecţie, palpare, percuţie,
ascultaţie.

Analiza gazelor sangvine :

 Permite măsurarea valorilor Pa O2, Pa CO2, PH şi alţi parametrii utili în interpretarea
echilibrului acido – bazic;

 Analiza gazelor sangvine;

Radiologia:
 Oferă date asupra morfologiei aparatului respirator şi etiologiei disfuncţiei respiratorii;
Conduită de urgenţă în insuficienţă respiratorie acută

Obiective
 restabilirea homeostaziei gazelor sanguine: menţinerea unui aport adecvat de oxigen;

 corectarea tulburărilor echilibrului electolitic şi a pH-ului;

 tratamentul specific al bolii de bază care a produs insuficienţa respiratorie;

Îngrijirea pacientului cu insuficiență respiratorie acută

Intervențiile asistentului medical

 efectuarea de manevre de reanimare respiratorie (dacă este cazul);

 aşezarea în poziţie semişezândă care să favorizeze respiraţia;

 asigurarea permeabilităţii căilor aeriene: aspirarea secreţiilor, drenaj postural,

îndepărtarea protezelor dentare, hidratarea adecvată pentru fluidifierea secreţiilor;

 oxigenoterapie (în toate formele de insuficiență respiratorie acută): la recomandarea

medicului – administrarea de oxigen invaziv;
 abord venos periferic pentru hidratare parenterală;
 monitorizarea: TA, puls, saturaţiei oxigenului(SpO2), ECG;
 administrarea (la recomandarea medicului) de antibiotice pentru infecţia respiratorie,
simpaticomimetice şi corticosteroizi pentru reducerea bronhospasmului, medicaţie
cardiacă pentru ameliorarea ischemiei cardiace.
 asistentul medical supraveghează starea pacientului, se ocupă de măsurarea funcțiilor
vitale și notarea în foaia de temperatură; recoltarea de produse biologice si patologice
pentru examinări de laborator; administrarea tratamentului medicamentos prescris.

 va menține și va corecta echilibrul hidroelectrolitic și acido-bazic prin perfuzii IV;

 asigurarea unui microclimat corespunzător, aerisirea camerei.