Professional Documents
Culture Documents
Principiile Farmacoterapiei La Poligatrice
Principiile Farmacoterapiei La Poligatrice
Obstrucţia esofagului
Obstrucţia esofagului la bovine se produce de obicei cu un singur obiect solid cum ar fi
măr, cartof, bucată de sfeclă sau de dovleac, ştiulete de porumb, ridiche etc. Dacă obstrucţia este
completă şi eructaţia gazelor din rumen imposibilă, în scurt timp (2 – 3 ore) apare meteorismul
ruminal care în continuare provoacă exitus prin asfixie. În astfel de cazuri acute se recurge la
ruminocenteză cu evacuarea lentă a gazelor. Dacă meteorismul este spumos se va administra
intraruminal (prin canula troacarului) substanţe spumolitice cum ar fi:
1
Exemplu:
Vacă, m.c. ≈ 500 kg. Obstrucţa a esofagului. Pentru relaxarea muşchilor netezi.
2
Medicaţia acidozei ruminale
Se întîlneşte la rumegătoare care în mod accidental, au consumat cantităţi mari de
nutreţuri bogate în hidraţi de carbon uşor solubili (amidon, zahăr) cum ar fi urluiale de grîu,
porumb, orz, colete şi frunze de sfeclă de zahăr, ştiuleţi de porumb în faza de măturare lapte-
ceară, sfeclă, mere etc. Boala se caracterizează prin indigestie, stază ruminală, acidoză,
deshidratare, toxemie, tulburare a coordonării mişcărilor (ataxie).
Dacă nu se întreprind măsuri urgente, intervine şocul hipovolemic şi moartea animalului.
În R.Moldova această boală frecvent se întîlneşte vara şi toamna cînd vacile şi oile la păşunat au
multe şanse de a consuma nutreţuri cu conţinut mare de glucide (porumb masă verde, sfeclă,
mere etc). Peste 2 – 3 ore sau ceva mai tîrziu după consumul excesiv de zahăr în rumen creşte
considerabil populaţia de bacteria G+ (Streptoccus bovis) producătoare de acid lactic. În
consecinţă pH-ul conţinutului ruminal scade pînă la 5 sau şi mai jos, se instituie starea de acidoză
care duce la distrugerea protozoarelor, fungilor, microorganismelor celulozolitice şi celor
utilizatoare de acid lactic, ceea ce duce la parezia rumenului. Acidul lactic în rumen formează
săruri, în consecinţă creşte considerabil presiunea osmotică, urmată de trasnsudaţia hidrică în
cavitatea ruminală, deshidratare, şoc hipovolemic şi moarte.
Medicaţia va începe cu evaluarea raportului risc / beneficiu. Dacă pacientul (pacienţii )
este la etapa de îngrăşare cînd poate fi sacrificat şi dacă a consumat o cantitate mare de glucide e
mai convenabil să fie sacrificat sau să se purceadă la ruminotonie, vidarea rumenului,
administrarea de conţinut ruminal, dietă (fîn de bună calitate şi apă la discreţie).
În continuare se administrează i.v. soluţie de bicarbonat de sodiu 5% (5L/450 kg), timp
de 30 minute cel puţin.
În următoarele 6 – 12 ore pentru a rehidrata organismul se va administra i.v. soluţie
echilibrată de electroliţi (Ringer) sau soluţie izotonă (0,85%) de clorură de sodiu (30 – 40 L/450
kg), în care se adaugă 1,3% bicarbonat de sodiu, pînă la apariţia micţiunei.
De asemenea se vor administra intern cu sonda bucoesofagiană substanţe antiacide
(hidroxid de magneziu, carbonat de calciu).
La început, pentru a stopa producerea de acid lactic se administrează intraruminal
antibiotice care inhibă creşterea bacteriilor G+ producătoare de acest acid (Eritromicina,
Fluorfenicol şi altele).
În următoarele zile vor fi administrate parenteral vitaminele grupului B şi în primul rînd
tiamina – B1 (Ergofor), deoarece bacteriile producătoare de aceste vitamine nu supraveţuiesc la
un pH mai jos de 5, iar rezerve de aceste vitamine în organism nu există.
3
Rp.: Sol. Thiamini hydrochloridi 10% - 2 mL
D.t.d. N XXIV, in ampule
S. Subcutanat câte 8 ml (4 fiole) trei zile consecutiv.
4
Reticuloperitonita traumatică
Frecvent se întîlneşte la vacile mulgătoare, mai rar la tineretul taurin şi alte specii de
rumegătoare (ovine, caprine). Rumegătoarele deglutesc corpi străini (cuie, fragmente din
sîrmă, ace, bucăţi de metal etc.) deoarece aceste animale apucă cu gura fară a face o distincţie
între nutreţuri şi diverse obiecte tari şi apoi, după o insalivaţie potrivită le deglutesc fară ca
nutreţul să fie complet rumegat.
Obiectele metalice care au nimerit în prestomace vor circula împreună cu ingesta.
Ele perforează doar reţeaua deoarece acest compartiment, graţie structurii sale interne,
întruneşte condiţii pentru reţinerea acestui obiect, iar cînd se contractă pînă la mărimea unui
pumn se produce perforaţia. Odată cu perforarea reţelei apare durerea care în continuare
condiţionează simptomatica bolii:
animalul stă pe picioare (nu se culcă) şi evită să facă mişcări, deoarece se acutizează
durerea;
motilitatea prestomacelor stopată (atonia);
nu rumegă;
brusc scade producţia de lapte;
horipilaţie;
t° rectală poate fi puţin ridicată;
frecvenţa pulsului normală sau puţin crescută;
respiraţia superficială şi accelerată;
orice acţiune care duce la extinderea toracelui şi a părţii ventrale a abdomenului duc
inevitabil la acutizarea durerii şi vor fi însoţite de gemete.
Tratamentul poate fi chirurgical sau medicamentos. Dacă obiectul care a perforat
reticulul este un cui cu gămălie, el nu va putea părăsi reţeaua şi evident prin intervenţie
chirurgicală sau chiar cu sonda magnetică poate fi extras. Însă, dacă obiectul perforant este un
fragment de sîrmă cu ambele capete ascuţite sau un ac, evident el va părăsi reţeua şi va fi
proiectat în ţesutul adiacent unde este greu de găsit pentru a fi extras. Reeşind din aceste
considerente e bine ca animalul, imediat după stabilirea diagnosticului , să fie amplasat pe o
pantă cu partea anterioară mai sus şi menţinut în această poziţie 2 – 3 săptămîini. Concomitent
se va purcede la extragerea acestui corp cu sonda magnetică şi, pentru a preveni formarea
unor abcese în organele interne, va fi efcctuat un curs de antibioticoterapie cu preparate cu
spectru larg de acţiune (tetracicline) sau chiar cu penicilină, care deşi are un spectru de
acţiune îngust, este foarte eficace împotriva microflorei ruminale.
Exemple: Vacă mulgătoare, vîrsta 5 ani, m.c. ≈ 450 kg. Reticuloperitonită traumatică acută.