Professional Documents
Culture Documents
Excela În A Câştiga Fără Să
Excela În A Câştiga Fără Să
Ionel Brătianu, aşa cum obişnuiau să-l numească apropiaţii, era fiul cel mare al fostului prim-
ministru şi fondator al Partidului Naţional Liberal, Ion C. Brătianu şi al oltencei Pia Pleşoianu. S-a
născut la 20 august 1864, în judeţul Argeş. Deşi era doar un copil, în timpul Războiului de
Independenţă, Ionel îl însoţeşte pe tatăl său pe front.Împreună cu fraţii săi se bucura de o
foarte mare încredere din partea tatălui lor. El le încredinţase dicţionarul cifrat al primului-
ministru, spre marea uimire a regelui Carol I.
Ca formare profesională era inginer, însă pasionat de istorie şi cultură. Spirit al omului de stat
cu simţul datoriei faţă de ţară, politica era în opinia sa o artă, un fenomen complex:„Cei mai
mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav,
grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale”
Deşi numele pe care îl purta a reprezentat un avantaj pentru Ion I.C. Brătianu, acesta a
conştientizat faptul că moştenise totodată şi datoria de a continua opera politică a familiei sale.
În acest context, în anul 1895 debutează în viaţa politică fiind ales deputat de Gorj.
Brătianu era un foarte bun tactician politic, “stăpân pe mijloacele sale, îşi urmărea cu precizie
nedeterminată jocul politic, nu-l interesa modelul oratoric şi nici polemica scrisă”. Ionel
Brătianu era conştient de valoarea sa politică şi era convins că scrie o pagină în istoria naţională,
concepţia şi acţiunile sale politice având un caracter democratic. El aprecia că nu există pentru
oamenii politici îndatorire mai mare decât apărarea intereselor permanente şi a demnităţii
poporului român.
Spre sfârşitul guvernării, Ion I. C. Brătianu s-a confruntat cu declanşarea crizei dinastice
generate de o nouă renunţare a principelui Carol al II-lea la prerogativele sale de moştenitor al
Coroanei.După ce a fost primită renunţarea principelui, s-a format regenţa (principele Nicolae,
patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan – preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ion I.C. Brătianu a fost acuzat ca doreşte să înlăture de la succesiunea domniei un principe
energic, Nicolae Iorga comentând evenimentele astfel:“Acum nu mai erau doi stăpâni în
România, ci unul singur:Ion Brătianu. Dinastia de Argeş biruise cu totul pe cea de Sigmaringen.
Ion I. C. Brătianu rămânea stăpânul, singurul şi absolutul stăpân al unei ţări, care avea nesfârşită
răbdare”[3]
Tensiunile care au secondat criza dinastică au coincis cu încheierea celor patru ani legitimi de
guvernare liberală. La 27 martie 1926 Ionel Brătianu îşi depune mandatul, precizând că PNL
părăseşte guvernul “cu conştiinţa senină a datoriei împlinite”.Referitor la acest fapt, acelaşi
Nicolae Iorga nota:„Astfel Ion Brătianu se retrase, după ce mersese unde vroise şi întărise astfel
declaraţia sa mândră că Partidul Liberal, adică el, stăpânul absolut al acestui partid, vine la
putere şi pleacă de la putere când îi place”.[4]
Intrareaîn funcţiune a Regenţei marca apogeul puterii lui Ionel Brătianu, deoarece membrii
acestei instituţii se aflau în mod evident sub influenţa dominatoare a preşedintelui PNL. Într-o
relatare a jurnalului englez „Daily Express” despre situaţia din ţara noastră, îl cita pe Brătianu
într-o replică adresată reginei, care dorea să-l viziteze pe Carol al II-lea pentru treburi familiale:
„Dacă mă mai obosiţi cu afacerile dumneavoastre familiale, voi proclama republica!”Această
replică subliniază controlul politic total pe care fruntaşul liberal îl avea asupra statului.
În data de 24 noiembrie 1927, joia, la ora 06:45, Ion I. C. Brătianu, preşedintele Partidului
Naţional Liberal a încetat din viaţă, la vârsta de 63 de ani. Opinia publică era şocată, nimeni îşi
putuse închipui acest deces subit al celui mai puternic om din stat. A fost înmormântat la
Florica, judeţul Argeş, alături de tatăl său. Moartea sa a determinat şi reacţia ziarului de
opoziţie „Dreptatea”:„S-a stins încă unul dintre cei care au ţinut pe umerii lor greaua sarcină a
realizării celui mai mare ideal românesc:întregirea nemului.”