— Eram neobosit, imi prea rau c& o zi asa de frumoasa se ispriiveste asa de curaind. Panzaru si cu sori-sa disparusera in sat, pe la podul de lemn. — Da’ noi nu mergem acasa? indrazni si ma intrebe Matei. — Ba da, dar s4 ne mai dam inca o data. — Mie mi-i frig la mani... scdnci el. — Hi, lasi; sufla gi tu in degete, cd te inciilzesti. Hai si ne mai dim o dati... C4nd Matei porni a plange incet si cfind ma hot&rai in sfargit s4 pun un cap&t petrecerii mele, — bagai de sama ci se las& grabnic inserarea. O lucoare trandafirie mai zimbea pe munti, dar padurile erau sumbre, si-n rapa pardului se furisa intunecimea. In sat se aprinserd cAteva lumini. Pe cerul albastru, deasupra asfinfitului, ndscu flacira albi a luceafarului. Deodata simfi truda; picioarele mi se ingreuiar& cumplit. Simfii si frig ascugit la mani; degetele incepura sa-mi amorfeasca. Frate-meu plangea, cu pumnii Ia ochi. Eram singuri langa rapa pardului, venea noaptea; ce era de facut? Nu infeleg de ce mi-a venit deodat& géndul sa rizbat pana la moara, Era mai aproape. Pana la noi, in sat, la curte —drumul imi aparea nesfarsit. — Haidem la moara! zisei eu. Matei se lu dup& mine. Aflasem un liman, {si conteni plansul. Pe zarea dealului, deodata se arata o umbri fantastica. P&rea un animal mare, cu coarne uriase. Fara de nici un cuvant ne cuprinseram de m4né si incepurim a fugi, cu sania dupa noi. Animalul se opri o clipa, apoi, si el spariat, 0 lud la fugi pe coama dealului, pe lumind albiistrie a zXpezii. — Eiepure! zisei eu zimbind lui Matei. S-a spariat de noi! Pe urme de sinii razbatur’im péna la moara troienit’. Apa pardului nu mai susura. Roata cu speteze era inclestati de sloiuri uriase de gheat&. Pe o ferestruica, razbatea lumina. 191 Un catel incepu a l&tra cu glas intératat dinlauntru. Auzirim voci. in usa grea de stejar deodati se deschise un oblonas, aparu un cap barbos si fulgerari doi ochi.a Se ee 191 Un cifel incepu a laitra cu glas intaratat dinlauntru. Auzirim voci. In usa grea de stejar deodati se deschise un oblonas, apru un cap birbos si fulgerari doi ochi. — Care-i acolo, mai? strigi o voce rigusita. Frate-meu plangea infricosat. Eu nu avui putere si raspund; parc4-mi inghetase glasul. Dar mos Gavrilas Berbec infelese dintr-o privire cum stau lucrurile. Auzii huruind un drug, usa cea mare scfrfai in balam: i mosneagul, cu capul gol, cu un cojoc mare intre umeri, iesi, ffaicu un pas spre noi, c-o vorba bund ne cuprinse de mani si ne trase cu el in moar. Acolo simfii un miros tare si rece de fum. — Babi! deschide usa! striga mos Gavrilas. O usa scunda se deschise si lumina pitrunse in moara adormita si inghetata, plind de umbra gi de colturi tainice. Intrarim in lumina gsi caldura, si o baba cu obraz zbarcit si cu ochii mititei ne cuprinse in braje. — Is baiefii boierului, zise morarul. Baba ne pipdia minile gi obrajii si ne trégea spre vatra, unde licdrea o movila de jar. — Vai de mine si de mine, mosnege! manile lor is sloi! si obrajeii li-s reci ca gheafa... Da’ cum de v-afi riticit aga pe-aicea? ~ Apoi nu vezi, baba, raspunse mos Gavrilas, c4-s cu saniuta? S-au dat toat& ziua pe deal, cu ceilalti ghiavoli din sat. Au raémas la urma gi i-a prins noaptea!... Acu ce faceti? Asa-i c-avefi si dormiti la moar&? Eunu puteam raspunde; imi erau falcile inclestate. — Aga-i c-aveti sa va invaliti cu saci plini de faind? urma razind morarul, si barba’ cdrunta ii tremura. in loc si si colo acasa, intr-o zi ca asta mare, a Nasterii Domnulu hm! fn loc sd mancafi acas numai mancéri cu zahar, — aveti s& ospatati la noi friptur& de porc dintr-un harb de ceaun!... Vi-i foame? 192aes sae 192 — Mi-i foame! izbutii eu s4 vorbesc. — Asa? Atunci gribeste, babii hii, si mestecd mamaliguta. — Da’ de spariet nu v-ati spariet? — Nu! rispunsei eu. — Am vazut un iepure! scAnci frate-meu. — Saracii puisori! mormai baba, plecata asupra harbului in care sfardia friptura. Pe cand ne dezghetam langa soba calda, pe cand mancam mamiliguti cu branz& si cu friptura aceea minunati de slinin& si mugchi afumat care, in Moldova-de-Sus, se cheama tochiturd, — batranii se sfatuiau incet si vorbeau despre grija si despre zvonul de la curte, cAnd s-a vedea c& biiefii nu mai vin acasi... — Lasi, bab, ci-i intore eu la cuibul lor! — D-apoi or putea ei merge, amorfifi si trudifi cum sunt? — Mergem cu sania! rispunse morarul razand si scuturandu-si pletele. Dupa ce ispravirim de mancat, batranii se intoarsera spre icoane gi se inchinara. Privird apoi spre noi: sedeam gi eu si frate-meu neclintifi, fara s4 mulfamim lui Dumnezeu. Morarul cliting din cap gi ficu: hm! — si m& gartdesc acum ci trebuie si fi fost foarte amarat, cugetind cAt suntem de pagani... — Hei, baba, grai el; noi am avut noua, si pe tofi i-am crescut si i-am gospodarit; dar ei stiau si faci cruce si nu uitau s& mulfmeasca lui Dumnezeu de pane gi de sare! — Eilasi, mosnege, lasii! zise repede, bland si impaciuitor baba; is niste copii cruzi. Ce stiu cil... Mosneagul cliitina iar, cu nemulfamire, din cap; apoi, impreuna cu baba, incepu s& ne invaleascd in lavicere de lana, Aga, ca pe niste s&culeye, ne luard in brafe si ne purtari pana in batatura. Ne asezara in siniuya. — S& va tineti bine! zise mog Berbec. igi trase cojocul pe mAnici, isi indes& bine c&ciula in cap si strigdt babei: — Pune zavorul, mai fumeie/ Eu ma intorc indati! Ampt) —=—=—=$—————-@_v — Da. va puicp vine: Zise M1Vy DETDEC. igi trase cojocul pe mAnici, isi indes& bine c&ciula in cap sistrigi babei: — Pune zivorul, mai fumeie! Eu ma intorc indat’! Am si-fi aduc s-oleac& de dulceata de la cragma! Stam neclintit in sniuta. Mosneagul apuca de franghiufa si porni! Noaptea era senini, si cerul plin de stele scAnteia. Din sat veneau rare latraturi de cAni. Se auzea in rastimpuri sunetul unei dobe, pe care un flacauas 0 incerca §-o pregiitea pentru sara Anului-Nou. Era ger cumplit si pasii mosneagului scdirfaiau pe cale. Stiu nedeslusit ci a fost 0 larmii -o bucurie mare la curte cand morarul a intrat in lumina ferestrelor cu povara lui, — icoana sosirii ins nu mi-a ramas intiparité in minte. Dar drumul, pe malul singuratic al paraului, prin lumina albastrie 4 campurilor, pe la podul cel negru si pe la poarta farinei, unde sta neclintit un copac biatran inciircat de promoroaca, — ar&mas in mine ca o dara de lumina. Mos Berbec, tacut, cu c&ciula-i nalt&, cu cojocu-i larg, cu cizmele-i grele si cu barba lui mare si cdrunta, tragea sniuta gi eu fl asemuiam cu b&tranul fantastic si argintiu pe care-] viizusem zugravit in cele dintai’ cArfi de povesti pe care cu greu, silabisind, le cetisem. Ti-aduci amime..., 1923.