INTRODUCERE

Sub denumirea generică "dirofilarioză" se alătură toate helmintozele produse de speciile din
genul Dirofilaria (Spirurida: Onchocercidae) la om și animale (Railliet & Henry, 1910). În genul Dirofilaria
au fost descrise aproximativ 50 de specii, dar numai 27 au fost validate, împărțite în două subgenuri:
Dirofilaria (5 specii cu afinitate cardio-vasculară) și Nochtiella (22 specii cu tropism subcutanat și
conjunctival). Dintre speciile validate (tabelul 1) doar șase au demonstrat potențialul zoonotic
(D.immitis, D. repens, D. tenuis, D. ursi, D. striata și D. spectans). Datorită frecvenței cu care au fost
diagnosticate și a potențialului zoonotic, D. immitis și D. repens sunt considerate cele mai importante și
sunt, prin urmare, cele mai studiate.

Parazitul Dirofilaria repens a fost descris pentru prima dată, pentru medicina veterinară în anul
1910, în Italia, de către Bonvicini, la un câine din oraşul Bologna. Mai târziu, în perioada anului 1911 a
fost studiat şi în Franţa de Railliet şi Henry. Prima referire la specia D. immitis a fost realizată de către
nobilul Francesco Birago în secolul 17 când acesta a identificat în cordul câinelui său de vânătoare filarii
pe care le-a descris eronat ca fiind specia Dyoctophyma renale. În 1937, Faust a propus clasificarea
genului Dirofilaria în subgenul Dirofilaria cu afinitate pentru sistemul cardiovascular (Dirofilaria immitis)
și subgenul Nochtiella cu predilecție în țesutul conjuctiv subcutanat (Dirofilaria repens). În prezent sunt
cei mai studiaţi paraziţi ai câinilor: D. immitis (Leidy, 1856) şi D. repens (Railliet and Henry, 1911)
(Spirurida Onchocercidae) ce determină filarioza cardiopulmonară şi subcutanată, fiind caracterizaţi prin
circularea microfilariilor în sânge şi priviţi ca agenţi zoonotici (Otranto et al., 2013). Studii recente
demonstrează prezenţa în interiorul parazitului a unui endosimbiont, Wolbachia pipientis, bacterie gram
negativă, aparţinând Ordinului Rickettsiales, care se aseamănă cu alte bacterii ale aceluiaşi ordin
(Ehrlichia spp., Anaplasma spp.); această bacterie deţine un rol important în embriogeneza parazitului,
precum şi în declanşarea reacţiilor imunologice. Studierea acestui endosimbiont relevă o cunoaştere mai
bună a biologiei parazitului şi a mecanismelor patologice determinate de aceste filarii precum şi aspecte
importante privind tratamentul acestor filarioze (Dingman et al., 2010; Belanger et al., 2010; McHaffie et
al., 2012). Prezenţa vectorilor în desfăşurarea ciclului de viaţă a parazitului Dirofilaria spp. este
determinată de schimbările climatice globale (Genchi et al, 2001; Sassnau et al, 2014).

Caracteristicile morfometrice ale adulţilor Dirofilaria immitis sunt următoarele: masculii prezintă
12-18 cm lungime şi 0.6-0.9 mm lăţime cu extremitatea posterioară în formă de tirbușon (ESCCAP,
2012). Spiculul stâng are dimensiunea de 300-355 µm iar spiculul drept 175-226 µm (Fülleborn et al.,
1912; Vogel et al., 1927). Femelele adulte prezintă 25-30 cm lungime și 1-1.3 mm lățime.
 Dimensiunile microfilariilor sunt: 301.77 ± 6.29 lungime medie şi 6.30 ± 0.26 lățime medie.
Dimensiunile maxime și minime se încadrează în următoarele intervale: 180-340 µm lungime și 5-7 µm
lățime (Taylor et al., 1960). Microfilariile nu prezinta teacă, extremitatea anterioară este conică iar cea
posterioară este dreaptă având coada ascuţită (Magnis et al., 2013). Adulţii de Dirofilaria repens au
cuticula de culoare albă cu diferite striaţii longitudinale şi transverse. Femelele adulte măsoară o
lungime de 10-17 cm şi o lăţime de 4,6-6,5 mm, iar masculii măsoară o lungime de 5-7 cm lungime şi o
lăţime de 3,7-4,5 mm. Nematodele adulte se localizează în ţesuturile subcutanate şi interstiţiile
intramusculare, din acest motiv sunt greu de depistat, iar prin migraţie produc uneori un nodul
subcutanat de circa 1 cm dimensiune (Genchi et al., 2011). Microfilariile de Dirofilaria repens măsoară
325-375 µm lungime şi 6-8 µm lăţime. La examenul microscopic larvele de Dirofilaria repens prezintă o
extremitate anterioară de formă obtuza, o extremitate caudală filiformă în formă de ‘mâner de umbrelă’
şi se observă absenţa cârligului cefalic (Magnis et al., 2013). Aspectul microfilariei ambelor specii este
prezentat în figura 2.

Hosts
The most typical hosts for D. immitis are domestic dogs, coyotes, jackals, and wolves. Adult worms
are occasionally found in others species such as domestic cats, bobcats, ferrets, and foxes. However,
microfilaremia is usually low or absent in these aberrant hosts and thus they are not major reservoirs.
Vectors include mosquitoes from several genera (Aedes, Culex, Anopheles, Mansonia).

D. repens definitive hosts include primarily wild and domestic canids, and occasionally felids. The only
known natural definitive host for D. tenuis is the raccoon. Both are by various mosquito vectors from
the genera Aedes, Culex, and Anopheles.

Among the rarer causes of subcutaneous dirofilariasis, D. ursi is a parasite of bears including
American black bears (Ursus americanus), grizzly bears (U. arctos), and Asian black bears (U.
thiabetanus), and is transmitted by black flies (Simulium spp.), rather than the mosquito vectors of
most other Dirofilaria species. The North American porcupine (Erethizon dorsatum) is the definitive
host for D. subdermata. D. striata has been described from some wild Nearctic felids (e.g. bobcats,
pumas, ocelots).

Geographic Distribution
Dirofilaria immitis is cosmopolitan in dogs in North and South America, Australia, Japan and Europe,
and is particularly prevalent in warmer areas where transmission is sustained for most of the year.

Dirofilaria repens is exclusive to the Old World, infecting dogs and cats across Europe, Asia, and
Africa. In Europe, the Mediterranean region is considered highly D. repens-endemic. The European
range of D. repens seems to be expanding, with transmission has been documented as far north as
Finland and East into European Russia.

Among species occurring in the New World, the range of D. tenuis is not fully characterized, but it is
prevalent in raccoons in Florida. Dirofilaria striata is a parasite of wild felids in North, Central, and
South America; the only confirmed human infection (subcutaneous) occurred in North
Carolina. Dirofilaria ursi is mostly a North American species, having been found in bears from Canada
and the northern United States, but some reports exist from Japan.

Clinical Presentation
Dirofilaria immitis most often causes pulmonary disease in the human host, but can also
uncommonly cause nodules in other tissues. Humans are suboptimal hosts and larvae that migrate
to the heart usually die. Dead worms produce infarcts when they lodge in pulmonary vessels; these
infarcts are usually referred to as “coin lesions” on chest radiography, which may be mistaken for
malignancy. Following embolization, patients may present with vague systemic symptoms (e.g.
malaise, fever, chills) and respiratory distress. There is often a mild eosinophilia.

Species of Dirofilaria in the subgenus Nochtiella usually (but not always) manifest as subcutaneous

nodules. These nodules are often tender, and may be fixed or migratory. D. repens-associated lesions
can occur in a variety of locations, the most typical being in exposed sites (e.g. scalp, arms, legs,
eyelids, chest), but occasionally have been found in deeper tissue such as the breast, epididymis,
spermatic cord, and subconjunctiva. Many reports of D. tenuis involve the facial region (e.g. ocular
and periocular sites, oral mucosa, cheek) and breast nodules. Unlike D. immitis, some of these
species may achieve a degree of development beyond the larval stage in the human host, as adult-
stage D. repens and D. tenuis are often discovered in human infections. However, most do not
develop to sexual maturity. There are very rare reports of patent D. repens infections in humans with
detectable microfilariae in the blood.

Dirofilaria is a genus of nematodes, or roundworms, in the family Onchocercidae. Some species cause dirofilariasis,

a state of parasitic infection, in humans and other animals.
There are about 27 species in the genus.[2] These are generally divided into two subgenera, Dirofilaria and Nochtiella.
[3]

Some species are well-known parasites, including Dirofilaria immitis, the dog heartworm, Dirofilaria repens, which
affects many types of nonhuman mammals, and Dirofilaria tenuis, which usually parasitizes raccoons, but can infect
humans, as well.[4]
Human dirofilariasis is generally caused by D. immitis and D. repens. The former can cause pulmonary dirofilariasis,
which may have no symptoms. Another form of the infection can be characterized by a painful lump under the skin or
infection of the eye.[5] The nematodes are spread by mosquitoes.[6]

From the Latin dīrus (“fearful” or “ominous”) + fīlum (“thread”), Dirofilaria is a genus of nematodes of the
superfamily Filarioidea. The first known description of Dirofilaria may have been by Italian nobleman Francesco
Birago in 1626 in his Treatise on Hunting: “The dog generates two worms, which are half an arm’s length long and
thicker than a finger and red like fire.” Birago erroneously identified the worms as a larval stage of another
parasite, Dioctophyme renale. The dog heartworm was named Filaria by American parasitologist Joseph Leidy in
1856, and the genus was renamed Dirofilaria by French parasitologists Railliet and Henry in 1911.[7]