COPILARIA $I JOCUL Pentru fiecare copil joaca nu este doar un prilej de distractie, ci si o formi de exprimare a personali- titi side explorare a lumii. Copiliria gi jocul alcXtuiesc un spatiu ideal spre care scriitorii se intore adeseori, evocindu-| cu incfntare si nostalgie. AMINTIRI DIN COPILARIE de Ion Creanga (fragment) iit Nu stiu alfii cum sunt, dar eu, cand mi gandesc la locul nasterii mele, la casa parinfeascd din Humulesti, la stalpul hornului unde Jega mama o sfar cu motocei la capit, de crpau mafele jucdndu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mi tineam end ince- pusem a merge copicel, la cuptiorul pe care ma ascundedm, cand ne jucam noi, baiefii, de-a mijoarca, sila alte jocuri si juc&rii pline de hazul si farmecul copilaresc, parci-mi salt si acum inima de bucurie! $i, Doamne, frumos era pe atunci, c&ci si parintii, si frati, si surorile imi erau sindtosi, si casa ni era indestulata, si copii si copilele megiesilor erau de-a pururea in petrecere cu noi, si toate imi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parcé era toata lumea a mea! Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in turburarea sa. [...] Dar vremea trecea cu amagele, si eu.cresteam pe nesimtite, si tot alte ganduri imi zburau prin cap, si alte pliceri mi se destep- tau in suflet, si, in loc de intelepciune, ma faceam tot mai ne- astmparat, si dorul meu era acum nemérginit; cdci sprintar si inselitor este gandul omului, pe ale cAruia aripi te poarta dorul necontenit si nu te las in pace, pana ce intri in mormant! fnsd vai de omul care se ia pe ginduri! Uite cum te trage pe furis apa la adane, si din veselia cea mai mare cazi deodaté in uri- cioasa intristare! Hai mai bine despre copilarie sa povestim, cdci ea singura este Ton Creang& (1839-1889) face parte din cea mai important generatie de scriitori a literaturii romane, generatia marilor clasici, alituri de Titu Maiorescu, mentorul ei, Mihai Eminescu, LL. Caragiale si loan Slavici. Opera sa cuprinde povesti (Povestea lui Harap-Alb, Povestea porcului etc.), nuvele (Mos Nichifor Cojcariul) si volumul Amintiri din copilarie.a co Amintirile din copilarie scrise de Ion Creangi inseamna pentru toata lumea o tema, copiliria, un personaj, Nic& a lui Stefan a Petrii Ciubotariul, un spatiu paradiziac, satul Humulesti. Familia, scoala, prietenii, sotiile reprezinta universul copilariei lui Nic& despre care poate vorbi orice elev. Toaté lumea a citit Amintirile. Dar lectura unei lirti se poate face de mai multe ori din diferite motive: fie pentru c ne-a plicut foarte mult ceea ce am citit, fie pentru cli ne propunem si descoperim lucruri noi. Fragmentele care urmeazi au fost selectate din partea a Il-a a Amintirilor pentru a pune in evidenta 0 tema legat de cea a copiliriei, jocu! si joaca, si semnificatiile ei. ARIA $1 JOCUL vesela si nevinovata. $i, drept vorbind, acesta-i adevarul. Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajun- surile vietii, la ce se poate si le aducd ziua de mane, sau ci-i framanta alte ganduri pline de ingrijire. Copilul, incalecat pe batul sau, géndeste cd se afld clare pe un cal de cei mai stragnici, pe care alearga cu voie buni, si-! bate cu biciul, si-l struneste cu tot dinadinsul, si ricneste la el din toatd inima, de-ti ie auzul; si de cade jos, crede cd |-a trantit calul, si pe bat isi descarcd mAnia in toatd puterea cuvantului... Asa eram eu la varsta cea fericitd, si asa cred cd au fost toti copiii, de cAnd fi lumea asta si pimantul, macar si zicd cine ce-a zice. Cand mama nu mai putea de obosité si se lasa cfteoleacd ziua, si se odihneasc&, noi, baietii, tocmai atunci ridicam casa in slava. Cand venea tata noaptea de la pidure din Dumesnicu, inghetat de frig si plin de promoroaca, noi il spariam sérindu-i in spate pe intunerec. Si el, cat era de ostenit, ne prindea cate pe unul, ca la sbaba-oarba”, ne ridica in grind, zicdnd tata mare!” sine sdruta mereu pe fiecare. Iar dup’ ce se aprindea opaiul, si tata se punea s& minance, noi scoteam matele de prin ocnite si cotruta si le flociiam si le smotream dinaintea lui, de le mergea colbul; si nu puteau scipa bietele mate din manile noastre pind ce nu ne zgariau si ne stupeau ca pe noi. ~ Inca te uiti la ei, barbate, zicea mama, si le dai paiéle! Asi-i?... Ha, ha! bine v-au mai facut, pughibale spurcate ce sunteti! c& nici © lighioaie nu se poate aciua pe langi casi de raul vostru... Iaca, dac& nu v-am sacelat astazi, faceti otrocol prin celé mate si dati la prin bat. Ara! d-apoi avetila stint cd va prea intreceti ‘Acus ieu varga din coarda si va croiesc de va merg om ca cai cu dediochit petecele! — Ta lasa-i si tu, mai nevasti, las’-i, o& se bucura si ei de venirea mea, zicea tata, dandu-ne hua. Ce le pasé? Lemne la trunchiu sunt; slinina si find in pod este de-a volna; brénza in putind, asemene; curechiu in poloboe, slavi Domnului! Numai de-ar fi sntosi; si mandnce si si se joace acum, cét is mititei; c& le-a trece lor zburdaciunea cind or fi mai mari si i-or lua grijile inainte; nu te teme, ci n-or scipa de asta. $-apoi nu stii ci este-o vorb: ,,Daci-i copil, si se joace; daci-i cal, si tragi; si dacd-i pop, s& citeasc’. ~Tie, omule, zise mama, aga {i-i a zice, c& nu sezi cu dansii in cas& toata ziulica, sa-ti scoata peri albi, manca-i-ar pamAntul sa-i 7—— [Soe sr soacak 1 miinance, Doamne, iarti-mi! De-ar mai veni vara, si se mai joace si pe-afari, ci m-am siturat de ei ca de mere padurete! Cate dricdrii le vin in cap, toate le fac. Cand incepe a toca la biseric’, Zahci al tu cel cuminte, fuga si el afar’, si incepe a toca in sta- tive, de pardie paretii casei si duduie ferestile! Iar stropsitul de Ion, cu talanca de Ia oi, cu clestele si cu vatrarul, face 0 hodoro- geal’ si un tirdboiu, de-ti i@ auzul. Apoi isi pun céte-o toala in spate si cAte-un coif de hartie in cap si cinta ,aliluiia” si, Doamne miluieste, popa prinde peste”, de te scot din casa. $i asta in toate zilele de cate doui-trei ori, de-ti vine, céteodati, si-i cosesti in bitaie, daci-ai sta si te potrivesti lor... ~'Poi da, mai femeie, tot esti tu bisericoasi de s-a dus vestea; fncaltea {i-au facut si baietii biseric4 aici pe loc, dup’ cheful t&u, macar ci-{i intr biserica in casi, de departe ce-i... De-amu puneti-va pe facut privigheri de toat’ noaptea si parascovenii cate vi place, mai baieti; dac vi-i voia si vi deie ma-ta in toate zilele numai colaci de cei unsi cu miere de la ,,Patruzeci de sfinti” si coliva cu miez de nuc’. ~Ei, apoi! minte ai, omule? Ma mieram eu, de ce-s si ei asa de cumin{i, mititeii; c% tu le dai nas gi le tii hangul. Ia priveste-i cum stau tofi treji si se uit’ tint in ochii nostri, parc’ au de gand s ne zugriveascd. Ian si-i fi sculat la treab’, s-apoi si-i vezi cum se codese, se drmboiesc gi se sclifosesc, zise mama. Hai! la culcat, biieti, c& trece noaptea; vou ce va pas, cand aveti demancare sub nas... $i dupa ce ne culcam cu totii, noi, baietii, ca baietii, ne luam la harjoana, si nu puteam adormi de incuri, pin nu era nevoita bia- ta mami s ne fact musai cate-un guru, doua prin cap si si ne deie cateva tapangele la spinare. $i tata, sAturandu-se cdteodata de atata haligie, zicea mamei: ~ Ei, taci, taci! ajunga-ti de-amu, herghelie! Stiu ci doar nu-s babe, s& chiroteasc& din picioare! insi mama ne mai da atunci cdteva pe deasupra, si mai inde- sate, zicdnd: ~Na-va de cheltuiala, ghiavoli ce sunteti! Nici noaptea nu ma pot hodini de incotele voastre?