SAMUEL P. HUNTINGTON CIOCNIREA CIVILIZATITLOR sad yo) 1 aT ORDINII MONDIALECUPRINS Cuvant inainte..... Prefaga.... 1. O lume a civilizatiilor Capitolul 1. Noua era in politica mondiala ........... Capitolul 2. Civilizariile in trecut gi in prezent ...... Capitolul 3. © civilizagie universala? Modernizare si occidentalizare .. Capirolul 4. Declinul Cccidentului: putere, cultuta gi indigenizare ... Capitolul 5. Economia, demografia gi civilizariile challenger ..... TIL. Nowa ordine a civilizafiilor Capitolul 6. Reconfigurarea cultural a politicii globale .....175 Capitolul 7. State nucleu, cercuri concentrice gi ordinea civilizational’ IV. Ciocnirile civilizatiilor Capitolul 8. Veseul gi restul: probleme intercivilizationale Capitolul 9. Politica globala a civilizayiilor 259 295Capitolul 10. De ta rizboaiele de tranzitie la razboaiele de falie ...... Capirolul 11. Dinamica rizboaielor de fal 354 . 384 V. Viitorul civilizatiilor Capitolul 12. Occidentul, civilizatiile si civilizatia ...... Note ... oe 469 Lista ilustratiilor ... aes 526 CUVANT INAINTE de Zbigniew Brzezinski Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale este o lucrare deschizatoare de drumuri, care a redefinit sensul tumultului lu- mii de azi si a oferit un vocabular nou pentru a interpreta com- plexitatile lumii noastre din ce in ce mai compacte. Nu este de mirare cd analiza la inceput socanta, apoi din ce in ce mai convin- gatoare a lui Samuel Huntington cu privire la schimbarile tecto- nice din relatia dintre credintA, cultura gi politica si-a cagtigat un loc printre cele aproximativ o duzina de opere cu adevarat dura- bile care oferd informatiile esentiale necesare pentru o intelegere ampla a afacerilor internationale in epoca noastra. De asemenea, nu este de mirare ca Ciocnirea a starnit nu nu- mai admiratie pentru sfera ei vasta de cuprindere gi profunzimea ei impresionant, ci gi (mai ales la inceput) scepticism academic pentru ca trecea peste liniile de separatie traditionale din stiintele sociale, ca s4 nu mai vorbim de cteva incercari ad hominem de a contesta valorile personale ale lui Huntington sau de a exploata conceptiile sale in numele unor cauze, Num4rul enorm de oameni din toata lumea care au citit aceasta carte atestd cd ea a satisfa- cut mai pertinent decat oricare alta lucrare din disciplinele sociale clasice setea general de a intelege in ansamblu realitatea istoricd turbulenta de azi. Dar inainte de a continua, trebuie sa-i fac doud méarturisiri cititorului. in primul rand, eu si Sam Huntington am fost prie- teni apropiati in cea mai mare parte a vietii noastre adulte. Am fost doctoranzi la Harvard, apoi tineri universitari. Nu numai noi am fost prieteni buni, ci si sotiile noastre. Dupa ce Sam a plecat de la Harvard la Columbia, m-a convins sa-l urmez. Caile noastre S-au despartit cand el a ales s4 se intoarca la Harvard, iar eu nu.Samue. P. Huntincron Dar tot am reugit sd scriem o carte impreuna si mai tarziu mi s-a alaturat la Casa Albi, unde a realizat o ampla evaluare strategica a rivalitatii pentru putere globala dintre SUA si URSS care a influ- entat semnificativ politicile administratiilor Carter si Reagan. In al doilea rand, desi am fost prieteni, am avut uneori diver- gente, Trebuie si marturisesc ca am primit cu scepticism teza lui grandioasa cand a fost prima data expusa sub forma unui articol in numarul din iulie 1993 al revistei Foreign Affairs. Asemenea al- tora, am fost extrem de impresionat de sfera de cuprindere ambi- tioasa a articolului, dar si uluit pentru cA mi se parea cd impunea implicit un cadru cuprinzator din punct de vedere istoric si vast din punct de vedere intelectual asupra dinamicii complexe a con- flictelor nationaliste, religioase si sociale contemporane dintr-o lume care este acum extraordinar de interactiva. Dar dupa ce am participat la discutii ulterioare intre Sam si unii dintre criticii sai si mai ales dupa ce am citit aceasta carte cand a aparut, rezervele mele au disparut. Mi-am dat seama ca marea lui tezA si sinteza lui globala ofereau observatii vitale nu numai pentru a intelege afacerile internationale contemporane, ci si pentru a le influenta inteligent. Trebuie s4 insist asupra acestui ultim punct. Cartea lui Hun- tington ofera, pe langé o interpretare cu adevarat stralucitaa com- plexitatilor evolutiei politice, platforma intelectuala esentiala de lansare pentru politici care nu implica nici o capitulare pasiva in fata determinismului istoric simplist, nici o adoptare entuziasta a conflictului intre civilizatii drept imperativul moral inevitabil al timpului nostru, Nu este surprinzator cA unii dintre cei care sustineau asemenea conceptii extremiste au fost sedusi dupa ata- curile de la 11 septembrie de chemarea puternica la actiune care, Ja nivel public, a redus provocarile civilizationale subtile cu care se confrunta America la sloganul simplu: ,,Noi iubim libertatea, ei urasc libertatea." Concluziile politice trase dintr-un asemenea contrast simplist gi oarecum demagogic au avut consecinte auto- distructive cand au fost puse in practica. 10 CIGCNIREA CIVILIZATHLOR $I REFACEREA ORDINIT MONDIALE De fapt, Ciocnirea civilizatiilor gi refacerea ordinii mondiale a re- prezentat prin implicatiile ei politice un mare avertisment. Cu aproape un deceniu inainte de 11 septembrie, Huntington spu- nea ci in lumea constienta si activa politic de azi, faptul ca stim cA exist mai multe civilizatii cu mandate proprii ne obliga — asa cum o fac deja armele nucleare gi pericolul fara precedent pe care jl reprezinta — sa ne bazam pe coalitii transcivilizationale fondate pe ratiune, respect reciproc si retinere pentru a gestiona relatiile dintre natiuni. Astfel, lucrarea lui Huntington nu este numai ino- vatoare intelectual, ci indrazneste a fi gi inteleapta politic. Zbigniew Brzezinski aprilie 2011 iPREFATA In vara anului 1993, revista Foreign Affairs mi-a publicat un arti- col intitulat ,,Ciocnirea civilizatiilor?". Potrivit redactorilor revis- tei, acesta a starnit mai multe dezbateri in trei ani decat oricare alt articol publicat de ei dupa anii 1940. Cert este ca a starnit mai multe dezbateri in trei ani decat oricare alta scriere a mea. Reacti- ile si comentariile la acest articol au venit de pe toate continente- le, din nenuméarate tari. Oamenii au fost impresionati, intrigati, indignati, speriati sau gocati de teza mea care spunea cd dimen- siunea central gi cea mai periculoasa a noii politici globale va fi conflictul intre grupuri apartinand unor civilizatii diferite. Orice alte efecte a avut acest articol, el a atins un punct sensibil pentru oameni apartinand tuturor civilizatiilor. Date fiind interesul, denaturarile produse si controversele suscitate, mi s-a parut oportun s4 explorez mai in profunzime problemele abordate in acest articol. Un mod constructiv de a pune o intrebare este s4 enunti o ipoteza. Articolul meu, al ci- rui titlu includea un semn de intrebare in general ignorat, era o incercare de a face acest lucru. Scopul cartii de fata este sa ofere un r4spuns mai amplu, mai profund si mai documentat la intre- barea formulata in articol. Am incercat aici si explic, si comple- tez si, uneori, si modific temele prezentate acolo si si abordez multe dintre subiectele pe care nu le-am tratat in articol sau pe care doar le-am atins in trecere. Acestea includ: conceptul de ci- vilizatii; problema existentei unei civilizatii universale; relatia dintre putere gi cultura; schimbarea echilibrului de putere dintre civilizatii; indigenizarea culturala in societatile nonoccidentale; structura politica a civilizatiilor; conflictele generate de universa- lismul occidental, militantismul musulman ¢i afirmarea Chinei; reactiile de compensare gi de raliere provocate de cregterea puterii Chinei; cauzele si dinamica razboaielor de falie dintre civilizatii;Samuen P. Huw’ \GTON viitorul Occidentului gi al lumii civilizatiilor. 0 tema importanta pe care nu am abordat-o in articol este impactul crucial al creg- terii demografice asupra instabilitatii si echilibrului de putere. © alta tema centrala absent din articol este rezumatd in titlul cartii si in ultima ei fraza: ,,Ciocnirile civilizatiilor reprezint4 cea mai mare amenintare pentru pacea mondialA, iar o ordine inter- nationala bazata pe civilizatii este cea mai sigura pavizA impo- triva unui nou rézboi mondial”. Aceasté carte nu se doreste a fi o lucrare de stiinte sociale, cio interpretare a evolutiei politicii globale, dupa Razboiul Rece. Telul ei este s4 prezinte un cadru, o paradigma pentru analiza po- i globale, care 4 fie de folos cercetatorilor si oamenilor poli- tici. Dovada valorii gi a utilitatii ei nu sta in explicarea a tot ceea ce se intampla in politica internationala. Evident ca nu. Dovadao reprezinta oferirea unei lentile mai veridice si mai utile pentru a studia evenimentele internationale decat orice paradigma alter- nativa. Mai mult, nici o paradigma nu este etern valabila. Daca o abordare civilizationala poate fi utila pentru a intelege politi- ca globala de la sfargitul secolului XX si inceputul secolului XXI, aceasta nu inseamna cd ea ar fi fost la fel de utila la mijlocul seco- lului XX sau cd va fi de folos la jumatatea secolului XXI. Ideile care au stat la baza articolului mai sus mentionat si a acestei carfi au fost prezentate in premiera la o conferinta Brad- ley, organizata la American Enterprise Institute din Washington, in octombrie 1992, si apoi expuse intr-o contributie la proiectul Institutului Olin despre ,Mediul de securitate in schimbare gi in- teresele nationale ale SUA’, realizat cu ajutorul Fundatiei Smith Richardson. Dupa publicarea articolului am fost invitat la nenu- marate seminarii gi colocvii despre ,ciocnire’, la care au partici- pat profesori universitari, inalti functionari de stat, oameni de afaceri si alte grupuri de pe tot cuprinsul Statelor Unite. In plus, am avut sansa de a participa la dezbateri despre articol si teza pe care o sustine in multe alte tari, printre care Argentina, Belgia, 14 CIOCNIREA CIVILIZATULOR $1 REFACEREA ORDINIL MONDIALE China, Franta, Germania, Marea Britanie, Coreea, Japonia, Lu- xemburg, Rusia, Arabia Saudita, Singapore, Africa de Sud, Spania, Suedia, Elvetia si Taiwan. Aceste dezbateri m-au adus in contact cu toate marile civilizatii, cu exceptia hinduismului, si am benefi- cat enorm de pe urma cunostintelor si a perspectivelor enuntate de participanti in cadrul lor. In 1994 si 1995, am tinut un seminar Ja Harvard despre lumea de dupa Razboiul Rece, iar comentariile jntotdeauna pline de patos i uneori critice ale studentilor parti- cipanti m-au stimulat gi mai mult. La redactarea acestei carti am beneficiat de mediul colegial si de sprijinul Institutului de Studii Strategice John M. Olin sia Centrului pentru Afaceri Internatio- nale din cadrul Universitatii Harvard. Manuscrisul a fost citit in intregime de Michael C. Desch, Ro- bert O. Keohane, Fareed Zakaria si Robert Scott Zimmerman, ale céror comentarii m-au ajutat 34-i imbunatatesc semnificativ fon- dul si structura, in timpul realizarii acestei carti, Scott Zimmer- man mi-a oferit un ajutor indispensabil in munca de cercetare; fard energia, competenta gi devotamentul lui, cartea nu ar fi fost terminata atat de repede. Asistentii nostri, studentii Peter Jun si Christiana Briggs, au avut de asemenea contributii construc- tive. Grace de Magistris a dactilografiat unele parti de inceput ale manuscrisului, iar Carol Edwards |-a refacut cu atata grija si efici- enta, de atatea ori, incat probabil ca stie pe dinafard pasaje lungi din el. Denise Shannon gi Lynn Cox, de la George Borchardt, ala- turi de Robert Asahina, Robert Bender si Johanna Li, dela Simon & Schuster, au urmarit cu devotament si profesionalism parcur- sul manuscrisului pana la publicare. Le sunt foarte recunoscator tuturor acestor persoane pentru contributia lor la aparitia cartii. Au facut-o mult mai buna decat ar fi fost fara ajutorul lor, iar sin- gurul responsabil pentru defectele ramase sunt eu. Am putut lucra la aceasta carte si datorita sprijinului financiar acordat de Fundatia John M. Olin si de Fundatia Smith Richard- son, Fara ajutorul lor, ar fi durat ani de zile s o termin gi apreciez 15Samue. P. Huxtireron mult sprijinul lor generos. Daca alte fundatii s-au concentrat, din ce in ce mai mult, asupra problemelor interne, fundatiile Olin gi Smith Richardson merita elogiate pentru cA si-au pastrat intere- sul gi sprijinul pentru lucrarile despre razboi, pace $i securitatea nationala si internationala. Samuel P. Huntington 16 O lume a civilizatiilorCAPITOLUL 1 Nova ERA IN POLITICA MONDIALA Introducere: drapele si identitate culturala In ziua de 3 ianuarie 1992, mai multi specialisti rugi si americani s-au intalnit la Moscova, in aula unei cladiri guvernamentale, Cu dou’ sAptamani inainte Uniunea Sovieticd se dizolvase si Fede- ratia Rusa devenise o tard independenta. Prin urmare, statuia lui Lenin, care tronase cindva pe scena aulei, disparuse; tn schimb, drapelul Federatiei Ruse era expus pe peretele din fata. Singura problema, a observat unul dintre americani, era ca drapelul fusese atarnat cu susul in jos. Dupé ce li s-a atras atentia gazdelor ruse, acestea au corectat greseala rapid si discret, in timpul primei pauze. Dupa Razboiul Rece, identitatea popoarelor si simbolurile __acestei identitati au inceput s4 sufere schimbari dramatice. Poli- tica global a inceput sa fie reconfigurata pe baze culturale. Dra- pelele arborate invers au fost un semn al acestei tranzitii, dar din ce in ce mai multe steaguri flutura acum mandre, iar rugii si alte Popoare se mobilizeaza in spatele acestor drapele si al altor sim- boluri ale noilor lor identitati culturale. Pe 18 aprilie 1994, doua mii de oameni s-au adunat la Sara- Jevo fluturand steagurile Arabiei Saudite si Turciei, nu ale ONU, _ NATO sau SUA. Ei se identificau astfel cu fratii lor musulmani gi Spuneau lumii cine erau adevaratii lor prieteni. Pe 16 octombrie 1994, la Los Angeles, 70 000 de oameni au ™Marsaluit sub ,o mare de drapele mexicane" protestand impotri- va Propunerii 187, o masurA legislativa care urma sa faca obiectul ‘nui referendum $i care-i priva pe imigrantii ilegali si pe copiiilor de multe dintre ajutoarele primite de la stat. ,,De ce flutura stea- £uri mexicane si cer dreptul la educatie gratuita in aceasta tara?”SaMvueL P. HUNTINGTON s-au intrebat unii observatori. Ar trebui sa fluture steaguri ame- ricane.* Dupa doua s4ptamani, mai multi protestatari margaluiau pe strazi purtand drapelele americane in pozitie inversé, condu- cand astfel la aprobarea Propunerii 187 de catre 59% dintre ale- gatorii californieni. in lumea de dupa Razboiul Rece, drapelele conteaza, la fel ca si alte simboluri ale identitatii culturale, cum ar fi crucile, semilu- nile si chiar obiectele folosite pentru acoperirea capului, cultura flind importanta si identitatea culturald inseamnand extrem de mult pentru majoritatea oamenilor. Oamenii redescopera iden- titati vechi si margsaluiesc sub steaguri noi, dar adesea vechi, care duc la razboaie cu dugmani noi, dar adesea vechi si ei. ‘O viziune sumbra asupra lumii in aceasta noud erd a fost bine exprimata de catre demagogul nationalist venetian din romanul lui Michael Dibdin, Laguna moarta: ,Nu pot exista prieteni adeva- rati fara dugmani adevarati. Dacd nu uram ceea ce nu suntem, nu putem iubi ceea ce suntem. Acestea sunt adevarurile vechi pe care le redescoperim dureros dupa un secol gi ceva de sentimentalism Cei care le neaga isi reneaga familia, mostenirea, cultura, dreptu- rile dobandite prin nagtere, propria identitate! Nu vor fliertati cu usurinya." Degi regretabil, adevarul acesta nu poate fi ignorat de oamenii de stat gi de cercetatori. Pentru popoarele care isi cauta identitatea gi isi reinventeaza etnicitatea, dusmanii sunt esenti- ali, iar dugmaniile cele mai periculoase apar azi de-alungul liniilor de falie dintre marile civilizatii ale lumii. Tema central a acestei carti poate fi rezumata astfel: cultura siidentitatile culturale, care, la nivelul cel mai larg, sunt identitati civilizationale, determina modelele de coeziune, de dezintegrare side conflict in lumea de dupa Razboiul Rece. Cele cinci parti ale cArtii dezvolta corolarele acestei teze principale. Partea I. Pentru prima data in istorie, politica globala este atat multipolara, cat si multicivilizationala; modernizarea este dife- rita de occidentalizare si nu produce nici o civilizatie universala, nici a occidentalizare a societatilor nonoccidentale. 20 CIOCNIREA CIVILIZATIILOR $I REFACEREA ORDINIL MONDIALE, Partea a Il-a. Echilibrul de putere intre civilizatii se schimba: influenta relativa a Occidentului este in declin; puterea economi- cA, militara si politica a civilizatiilor asiatice creste; Islamul cu- noaste o explozie demografica, cu efecte destabilizatoare asupra tarilor musulmane gi a tarilor vecine; civilizatiile nonoccidentale igi reafirma valoarea propriilor culturi. Partea a Ill-a. Apare o ordine mondiala bazata pe civilizatii: societatile cu afinitati culturale coopereaza intre ele; eforturile de a face societatile s4 treaca de la o civilizatie la alta esueaza; tarile se grupeaza in jurul statelor nucleu sau conducatoare ale civiliza- tei lor. 4 Partea a IV-a. Pretentiile universaliste ale Occidentului il aduc din ce in ce mai aproape de un conflict cu alte civilizatii, mai ales cu Islamul gi cu China; la nivel local, razboaiele de falie, cele mai multe intre musulmani si nonmusulmani, duc la ,ralierea tarilor inrudite” gi la escaladarea conflictelor, ceea ce determina statele nucleu sa incerce s4 puna capat acestor razboaie. Partea a V-a. Supravietuirea Occidentului depinde de reafir- marea de cdtre americani a identitatii lor occidentale gi de accep- tarea de cAtre occidentali a faptului ca civilizatia lor este unica, dar nu universala, precum gi de eforturile lor comune de a-si re- innoi si de a-si apara civilizatia impotriva provocarilor venite din partea societatilor nonoccidentale. Un razboi global al civilizatii- lor va putea fi evitat daca liderii politici vor recunoaste caracterul multicivilizational al politicii globale si dacA vor coopera pentru a-l mentine. Olume multipolara si multicivilizationala Dupa Razboiul Rece, pentru prima ara in istorie, politica global a devenit multipolara gi multicivilizationala, In cea mai mare par- te a istoriei omenirii, contactele dintre civilizatii au fost intermi- tente sau nu au existat deloc. Apoi, la inceputul erei moderne, in jurul anului 1500 d.Hr.,, politica global a capatat dowd dimensi- uni. Timp de peste patru sute de ani, statele-natiune occidentale — 21SaMuEL P. HUNTINGTON Marea Britanie, Franta, Spania, Austria, Prusia, Germania, State- le Unite gi altele - au format un sistem international multipolar, in cadrul civilizatiei occidentale, si au interactionat, rivalizat si purtat razboaie unele impotriva altora. in acelasi timp, natiunile occidentale s-au extins, au cucerit, au colonizat sau au influentat decisiv toate celelalte civilizatii (vezi Harta 1.1). In timpul Raz- boiului Rece, politica internationala a devenit bipolar si lumeaa fost impartita in trei. Un grup de societati, in majoritate bogate si democratice, condus de Statele Unite, s-a angajat intr-o compe- titie total — ideologica, politica, economica si uneori militara - cu un grup de societati comuniste, ceva mai sarace, asociate cu si conduse de Uniunea Sovietica. O mare parte din acest conflict s-a desfagurat in afara teritoriului celor dou tabere, in Lumea a ‘Treia, format din tari adesea sdrace, instabile politic, care isi do- bandisera recent independenta gi care se declarau nealiniate (vezi Harta 1.2). La sfarsitul anilor 1980, blocul comunist s-a prabusit gi siste- mul international din perioada Razboiului Rece a devenit istorie. In lumea de dupa Razboiul Rece, cele mai importante diferente dintre popoare nu sunt diferente ideologice, politice ori economi- ce, ci.culturale. Popoarele si natiunile incearcd s& raspunda la in- trebarea fundamentala cu care se confrunta fiinta umana: ,,Cine suntem?" si raspund asa cum au facut-o oamenii dintotdeauna, referindu-se la ceea ce este mai important pentru ei. Oamenii se definesc in termeni de origine, religie, limba, istorie, valori, obi- ceiuri si institutii. Bi se identifica cu grupuri culturale: triburi, grupuri etnice, comunitati religioase, natiuni si, la nivelul cel mai general, cu civilizatii, Oamenii folosesc politica nu doar pentru a-si promova interesele, ci gi pentru a-si defini identitatea. Stim cine suntem doar atunci cand stim cine nu suntem gi adesea doar atunci cand stim impotriva cui suntem. Statele-natiune raman principalii actori pe scena afacerilor in- ternationale. Comportamentul lor este determinat, ca giin trecut, de dorinta de a dobandi putere si bogatie, dar si de preferintele, 22 CIOCNIREA CIVILIZATHLOR §1 REFACEREA ORDINIL MONDIALE afinitatile gi diferenjele culturale. Cele mai importante grupuri de state nu mai sunt cele trei blocuri din timpul Razboiului Rece, ci, mai degraba, cele gapte sau opt mari civilizatii ale lumii (vezi Harta 1.3), Societatile nonoccidentale, mai ales cele din Asia de Est, isi sporesc bogatia economica gi creeazd o baz pentru conso- lidarea puterii militare si a influentei lor politice. Cu cat puterea si increderea lor in fortele proprii cresc, cu atat isi afirma mai mult valorile culturale gi le resping pe cele ,,impuse” de Occident. ,,Sis- temul international din secolul al XX-lea’, scria Henry Kissinger, ,va cuprinde cel putin gase mari puteri - Statele Unite, Europa, China, Japonia, Rusia si, probabil, India - precum si numeroase alte tari medii si mici."' Cele sase mari puteri despre care vorbea Kissinger fac parte din cinci civilizatii diferite; in plus, exista state islamice importante, care au.o mare influent in politica mondiala datorita pozitiei lor geografice strategice, a populatiei numeroase si/sau a resurselor de petrol. In aceasta lume nou, politica loca- la este etnica, iar politica globala este civilizational. Rivalitatea dintre superputeri este inlecuita de ciocnirea civilizatiilor. in noua lume, conflictele cele mai vaste, mai extinse si mai periculoase nu se vor produce intre clase sociale, intre bogati si saraci sau intre alte grupuri definite de criterii economice, ci intre popoare apartinand unor entitati culturale diferite. Razboaiele tribale gi conflictele etnice vor avea loc in interiorul civilizatiilor. Totusi, violenta dintre state si grupuri care fac parte din civiliza- fii diferite implicd riscul de a escalada, cdci alte state si grupuri din aceste civilizatii se valiazd in sprijinul ,tarilor inrudite’. Con- fruntarile sangeroase dintre clanurile din Somalia nu ameninta& 8a genereze un conflict mai amplu. Ciocnirile sangeroase ale tri- burilor din Rwanda au consecinte in Uganda, Zair si Burundi, dar nu mai departe. Ciocnirile singeroase ale civilizatiilor in Bosnia, Caucaz, Asia Centrala sau Kashmir ar putea deveni razboaie mai extinse, In conflictele din fosta lugoslavie, Rusia a acordat sprijin diplomatic sarbilor, iar Arabia Saudit4, Turcia, Iran si Libia t-au aju- tat pe bosniaci cu fonduri si cu arme, nu din motive ideologice 23Samuen P. HuNtiInGToN Sau pentru ca duceau o politica de forta ori pentru cd aveau vreun interes economic, ci datorita inrudirii culturale. ,Conflictele cul- turale’, observa Vaclav Havel, ,se inmultesc si sunt azi mai pe- viculoase ca niciodata’, iar Jacques Delors afirma ca ,,in viitor, conflictele vor fi declangate de factori culturali mai degraba decat de factori economici sau ideologici"’. $i cele mai periculoase con- ficte culturale sunt cele care se produc de-a lungul liniilor de falie dintre civilizatii. In lumea de dupa Razboiul Rece cultura este o forta care, in acelasi timp, uneste gi separa. Popoare despartite de ideologie, dar legate de cultura se unesc, aga cum au facut-o cele doud Ger- manii i cum incep s4 o facd cele dowa Corei si chiar diferitele zone ale Chinei, Societati unite de ideologie sau de conjuncturi istorice, dar apartinand unor civilizatii diferite, fie se divizeaza, aga cum s-a intamplat cu Uniunea Sovietica, Iugoslavia $i Bosnia, fie sunt supuse unor tensiuni puternice, aga cum se intampla cu Ucraina, Nigeria, Sudan, India, Sri Lanka gi multe altele. Tarile cu afinitati culturale coopereaz economic si politic. Organizati- ile internationale formate din state cu un fond cultural comun, ca, de exemplu, Uniunea Europeana, sunt mult mai prospere de- cat cele care incearca sa transceanda culturile. Timp de patruzeci si cinci de ani, Cortina de Fier a fost principala linie de separare in Europa. Aceasta linie s-a mutat cu cateva sute de kilometri mai la est. Ea separa acum popoarele crestine occidentale de cele musulmane gi de cele crestin ortodoxe, Principiile filosofice, valorile fundamentale, relatiile sociale, obiceiurile gi viziunea generald asupra vietii difera considerabil de la o civilizatie Ja alta. Revitalizarea religiei, in cea mai mare par- te a lumii, subliniaza aceste diferente culturale. Culturile se pot schimba gi natura impactului lor asupra politicii $i a economiei poate varia de la o perioada la alta. Totusi, diferentele majore din- tre civilizatii, in ceea ce priveste dezvoltarea politica si economica, sunt inradacinate clar in diferentele culturale dintre ele. Succe- sul economic al Asiei de Est, precum gi dificultatile societatilor 24 EA ORDINIL MONDIALE CIOCNIREA CIVILIZATULOR $1 REFAC est-asiatice de a construi sisteme politice democratice stabile qu la origine cultura specificd zonei. Cultura islamica explica, in qnare masura, de ce, in cea mai mare parte a lumii musulmane, nu qu aparut regimuri democratice. Evolutia societatilor postcomu- niste din Europa de Est si din fosta Uniune Sovieticd este deter- yminatA de identitatea civilizationala a fiec4reia. Cele cu traditie crestina occidentala fac progrese in planul dezvoltarii economice si al politicii democratice; perspectivele de dezvoltare economi- cA gi politica ale tarilor ortodoxe sunt incerte, iar ale republicilor musulmane sunt sumbre. Occidentul este si va ramane, multi ani de acum incolo, civi- lizatia cea mai puternica. Totusi, puterea sa in raport cu aceea a altor civilizatii este in declin. In timp ce Occidentul incearcé si-si impuna valorile gi si-si protejeze interesele, societatile no- noccidentale se confrunta cu o alegere. Unele incearca sa imite Occidentul si s4 se alieze cu el. Alte societati confucianiste sau. ‘islamice incearca s4-si consolideze puterea economic gi militar, pentru a rezista sia ,contrabalansa" influenta Occidentului. Una dintre axele centrale ale politicii mondiale de dupa Razboiul Rece este, agadar, interactiunea dintre puterea gi cultura occidentale ¢i puterea ¢i cultura civilizatiilor nonoccidentale. In concluzie, lumea de dupa Razboiul Rece este formata din gapte sau opt mari civilizatii. Asemanarile si deosebirile cultura- le determina interesele, antagonismele si asocierile dintre state. Cele mai importante tari ale lumii fac parte din civilizatii diferite. Conflictele locale, care prezinta riscul cel mai mare de a se extin- de, sunt cele iscate intre grupuri si state din civilizatii diferite. Modelele predominante de dezvoltare economic si politica dife- 74 de la o civilizatie la alta. Problemele internationale cele mai importante implica diferente intre civilizatii. Echilibrul de putere se schimba in defavoarea Occidentului, mult timp aflat in pozitia dominanta, si in favoarea civilizatiilor nonoccidentale. Politica global a devenit multipolar si multicivilizationala. 25Ol ge ay 13Lumea civilizatiilor: dupa 1990 HBB occidentaia ES tet merical BM) Africana Islamica BB sini Hindusa [ ortedoxa [_] Budista [1] JaponezaSaMuEL P. HUNTINGTON Alte lumi? Harti si paradigme. Aceasta imagine, potrivit careia politica mon- diala de dupa Razboiul Rece este determinata de factori culturali si implica interactiuni intre state gi grupuri apartinand unor ci- vilizatii diferite, este foarte simplificata. Ea omite multe lucruri, distorsionandu-le pe unele si ascunzandu-le pe altele. Totusi, daca vrem s4 ne gandim serios la lume si sa actiondm eficient in interiorul ei, avem nevoie de o harta simplificata a realitatii, de © teorie, de un concept, un model sau de o paradigm. Fara ase- menea constructii intelectuale, nu ne ramane, dupa cum spunea William James, decat ,o afurisita de confuzie care nune da pace", Aga cum arata Thomas Kuhn, in lucrarea sa Structura revolutiilor stiintifice, devenita deja clasica, progresul intelectual si stiintific consta in Inlocuirea unei paradigme, care a devenit din ce in ce mai putin capabila sa explice realitati noi sau nou descoperite, cu 9 noua paradigmé, care le explica intr-o manierd mai satisfica- toare. ,Pentru a fi acceptata ca paradigma’, scria Kuhn, ,o teorie trebuie si para mai buna decat concurentele ei, dar nu trebuie 8d explice toate faptele cu care poate fi confruntata si, de fapt, nici o teorie nu reugeste s4 facd acest lucru™. John Lewis Gaddis observa cu intelepciune c4 ,pentru a gasi drumul intr-un terito- riu necunoscut, avem nevoie de o hart4, Cartografia, asemenea cunoasterii insegi, este o simplificare necesara, care ne permite sa vedem unde suntem gi incotro ne indreptam." Imaginea com- petitiel intre superputeri, din timpul Razboiului Rece, era, dupa cum arata el, un asemenea model, formulat pentru prima oard de Harry Truman ca _,un exercitiu de cartografe geopolitica, care descria scena internationala in termeni pe care toatA lumea putea sd infeleaga si pregatea astfel calea pentru sofisticata strategie de lupta impotriva expansiunii comunismului, care a aparut la scurt timp". Viziunile asupra lumii gi teoriile cauzale sunt ghiduri indispensabile pentru a intelege politica internationals’. Timp de patruzeci de ani, teoreticienii si practicienii relati- ilor internationale au gandit gi au actionat in termenii extrem 32 CIGCNIREA CIVILIZATHLOR $1 REFACEREA ORDINIL MONDIALE de simplificati, dar foarte folositori, ai paradigmei politicii mon- diale din perioada Razboiului Rece. Aceasta nu putea explica tot ce se intampla in politica mondiala. Existau multe anomalii, ca 94 folosesc termenul lui Kuhn, si, uneori, paradigma i-a facut pe cercetatori i pe oamenii de stat s4 nu observe schimbari impor- tante, ca, de exemplu, ruptura intre China gi Uniunea Sovietica. Totusi, ca model simplu al politicii globale, ea a explicat mai multe fenomene importante decat oricare dintre paradigmele concu- rente, a fost un punct de pornire esential pentru analiza afaceri- Jor internationale, a ajuns sa fie aproape universal acceptata sia influentat conceptiile despre politica mondiala, vreme de aproape doua generatii. Paradigmele simplificate sau hartile sunt indispensabile gan- dirii si actiunii umane. Pe de o parte, putem formula explicit teo- ii si modele, pe care le putem folosi, in mod constient, pentru a ne ghida comportamentul. Pe de alta parte, putem nega necesi- tatea acestor ghiduri si pretinde cA vom actiona numai in func- tie de fapte ,obiective" particulare si cA vom judeca fiecare caz »pe fond". Daca ne imagindm ca suntem capabili de acest lucru, ne facem iluzii. CAci, fn forul nostru interior, se ascund premise, preferinte si prejudecati care influenteazd modul in care perce- pem realitatea, faptele cirora le acorddm atentie si modul in care judecdm importanta $i natura acestora. Avem nevoie de modele explicite sau implicite pentru a putea: 1. 84 ordondm gi si facem generalizari referitoare la realitate; 2. s4 intelegem relatiile cauzale dintre fenomene; 3. s4 anticipam gi, dacd avem noroc, si prezicem evenimentele viitoare; 4. s4 facem diferenta intre cea ce este si ceea ce nu este im- portant; 5. 84 intelegem ce cai trebuie s4 urmam pentru a ne atinge scopurile. Fiecare model sau harta este o abstractiune mai utila pentru ‘numite scopuri decdt pentru altele. O hart rutierd ne arata cum SA ajungem cu magina din punctul A in punctul B, dar nu ne va 33SaMmuei. P. Huntincron fi de folos daca pilotam un avion, caz in care avem nevoie de o harta care sA arate aeroporturile, radiofarurile, rutele aeriene si topografia. Totusi, fara nici o harti ne vom rataci. Cu cat o harta este mai detaliata, cu atat reflecta mai exact realitatea. Cu teate acestea, o harta extrem de detaliata nu va folosi multor scopuri. Daca vrem sa ajungem dinty-un oras mare in altul pe o autostrada importanta, nu avem nevoie (si am putea fi derutati) de o harta care include multe informatii fara legatura cu transportul rutier si in care autostrazile se pierd intr-o masa complexa de drumuri secundare, Pe de alta parte, o hart care ar indica o singura au- tostrada ar elimina o mare parte din realitate si ne-ar limita ca- pacitatea de a gasi rute alternative, daca autostrada ar fi blocata de un accident. Pe scurt, avem nevoie de o harta reprezentand gi simplificand realitatea intr-un mod care serveste cel mai bine sco- purilor noastre. La sfargitul Razboiului Rece, ne-au fost propuse mai multe harti sau paradigme ale politicii mondiale. O singurd lume: euforie si armonie. O paradigm foarte raspan- dita avea la baza premisa cA sfarsitul Razboiului Rece insemna sfargitul conflictelor importante in politica globala si aparitia unei lumi relativ armonioase. Cea mai dezbatutd formulare a acestui model a fost teza ,,sfargitului istoriei”, a lui Francis Fuku- yama, care afirma ca ,am putea asista la sfarsitul istoriei in sine: adica, la sfargitul evolutiei ideologice a umanitatii gi la universa- lizarea democratiei liberale occidentale, ca forma definitiva de guvernare™, Bineinteles, spunea el, pot aparea unele conflicte in Lumea a Treia, dar conflictul global s-a terminat, si nu doar in Europa. Schimbirile importante s-au produs ,exact in afara Eu- ropei", mai ales in China gi in Uniunea Sovietic. Razboiul ideilor a luat sfarsit. Partizani ai marxism-leninismului pot exista inca “In capitolul 3, analizez o argumentare similard avand la baz nu sfargitul Razboiu- Jui Rece, ci tendingele economice gi sociale pe termen lung, care ar putea duce la aparitia unei .civilicatii universale”. 34 CIGENIREA CIVILIZATHLOR 81 REFACEREA ORDINIT MONDIALE qn ,locuri precum Managua, Phenian si Cambridge, Massachu- setts", ins, in general, democratia liberal a triumfat. Viitorul nu ya fi marcat de lupte ideologice palpitante, ci de rezolvarea unor probleme economice gi tehnice banale. Fukuyama conchidea, cuo arecare tristefe, cd totul va fi destul de plictisitor’, Multi au impartasit aceasta speranta de armonie. Unii lideri politici gi intelectuali au elaborat viziuni similare. Zidul Berlinului cizuse, regimurile comuniste se prabusisera, ONU urma sa do- pbandeasc4 o importanta sporita, fogtii adversari din timpul Raz- boiului Rece aveau s4 formeze un ,parteneriat“ si un ,mare pact’, crearea si mentinerea pacii urmau sa fie la ordinea zilei. Presedin- tele celei mai puternice tari din lume a proclamat ,noua ordine mondiala"; presedintele uneia dintre cele mai importante univer- sitati ale lumii s-a impotrivit angajarii unui profesor de studii de securitate internationala pentru c4 nu mai era nevoie de el: ,Ale- luia! Nu mai studiem razboiul pentru ca razboiul nu mai exista“ Momentul de euforie de la sfargitul Razboiului Rece a gene- rat o iluzie de armonie, care s-a dovedit curand a fi doar o iluzie. Lumea s-a schimbat la inceputul anilor 1990, dar nu a devenit neaparat mai pagnicd. Schimbarea era inevitabila, progresul nu. Iluzii asemanatoare s-au propagat, pentru scurt timp, la sfarsi- tul fiecdrui mare conflict din secolul XX. Primul Razboi Mondial a fost ,razboiul purtat pentru a pune capat razboaielor“ si pen- tru.a face din lume un spatiu sigur pentru democratie. Dupa cum Spunea Franklin Roosevelt, al Doilea Razboi Mondial urma ,s& Pun capat sistemului actiunii unilaterale, a alianjelor exclusive, aechilibrelor de forta sia tuturor celorlaltor expediente incercate timp de secole, care au dat gres intotdeauna™. In schimb, urma S4 fte creat ,,o organizatie universala" de ,natiuni pagnice” si s& fie instaurata o ,structurA de pace permanenta’”. Totugi, Primul Razboi Mondial a dus la aparitia comunismului, a fascismului sia Mversat o tendintd spre democratie, veche de un secol. Al Doilea Razboi Mondial a provocat RAzboiul Rece, un razboi cu adeva- Yat global. Iuzia de armonie de la sfargitul Razboiului Rece a fost 35Samue. P. HUNTINGTON spulberata curand de inmultirea conflictelor etnice sia ,epurari- lor etnice*, de dezintegrarea ordinii publice, de aparitia unor noi modele de aliante si de conflict intre state, de renasterea migcari- lor neocomuniste si neofasciste, de intensificarea fundamentalis- mului religios, de sfargitul ,diplomatiei zimbetelor“ gi al ,politicii da-ului* in relatiile Rusiei cu Occidentul, de incapacitatea ONU sia SUA de a stinge conflicte locale sangeroase gi de ambitiile tot mai mari ale unei Chine in ascensiune. in cei cinci ani care au urmat prabusirii Zidului Berlinului, cuvantul ,genocid" a fost pronuntat mult mai des decat in oricare alta perioada similara a Razboiului Rece. Paradigma unei singure lumi armonioase este, evident, mult prea departe de realitate pentru a ne ajuta sa inte- legem lumea de dupa Razboiul Rece. Doud lumi: noi si ei. Dac sperantele intr-o lume unit apar la sfarsitul conflictelor importante, tendinta de a gandi in terme- nii a doua lumi opuse este recurentd in istoria omenirii. Oamenii sunt intotdeauna tentati si-i imparta pe semeni in noi gi ei, gru- pul nostru si ceilalti, civilizatia noastra gi barbarii. Cercetatorii au analizat mereu lumea in termeni de Orient gi Occident, Nord si Sud, centru gi periferie. Musulmanii impart, in mod traditional, lumea in Dar al-Islam gi Dar al-Harb, salasul pacii si salasul razbo- iului. Aceasta distinctie a fost reflectata gi, intr-un fel, inversatd la sfargitul Razboiului Rece de catre expertii americani care au impartit lumea in ,zone de pace” gi ,zone de conflict”. Primele includeau Occidentul gi Japonia, cu circa 15% din populatia mon- diala, iar celelalte, restul lumii®. In functie de modul de definire a partilor, o imagine bipar- tita a lumii ar putea corespunde, intr-o oarecare mAsura, reali- tapi. Impartirea cea mai obignuita, exprimata in termeni cat se poate de diversi, este intre tarile bogate (moderne, dezvoltate) gi cele sarace (traditionale, subdezvoltate sau in curs de dezvol- tare). Cu impéartirea economicd se coreleaza istoric diviziunea culturala intre Occident si Orient, care pune accentul mai putin pe diferentele in termeni de bunastare si mai mult pe cele care 36 CIOCNIREA CIVILIZATHLOR $I REFACEREA ORDINIL MONDIALE, tin de filosofia, modul de viata si valorile de baza ale societatilor®. iecare dintre aceste imagini reflecta unele elemente ale realitatii, dar au $i anumite limite. Tarile bogate moderne au caracteristici comune care le diferentiaza de tarile sdrace traditionale, care au si ele trasaturi in comun. Diferentele in ceea ce priveste bogatia pot conduce la conflicte intre societati, dar dovezile sugereaza cA acest lucru se intampla mai ales cand societati bogate mai puter- nice incearcd s4 cucereasca gi s4 colonizeze societ&ti sarace mai traditionale. Occidentul a facut acest lucru timp de patru sute de ani gi, apoi, unele dintre colonii s-au razvratit si au dus razboaie de eliberare impotriva puterilor coloniale, care isi pierdusera pro- babil dorinta de a domina. In lumea actuala, decolonizarea s-a terminat si razboaiele coloniale de eliberare au fost inlocuite de conflictele intre popoarele eliberate. La un nivel mai general, conflictele dintre bogati gi saraci sunt improbabile, cu exceptia unor situatii speciale, pentru ca tarilor sarace le lipsesc unitatea politica, puterea economica $i capacita- tea militaré necesare pentru a ameninta tarile bogate. Dezvolta- rea economica din Asia si din America Latina contrazice dihoto- mia simplista intre bogati si siraci. Sunt posibile razboaie comer- ciale intre statele bogate i razboaie violente intre statele sarace, dar un razboi de clasa international, intre Sudul sarac si Nordul bogat, este aproape la fel de departe de realitate ca o lume unita, armonioasa gi fericita. Dihotomia cultural a lumii este gi mai putin folositoare. Laun anumit nivel, Occidentul este o entitate. InsA ce au in comun so- cletatile nonoccidentale in afara de faptul ci nu sunt occidentale? Civilizatiile japoneza, chinezd, hindus4, musulmand si africand nu au prea multe trasaturi comune in ceea ce priveste religia, struc- tura social, institutiile si valorile predominante. Unitatea lumii Nenoccidentale si dihotomia Orient-Occident sunt mituri create de occidentali. Aceste mituri sufera de defectele orientalismului, titicat, pe buna dreptate, de Edward Said pentru ca promova 37SamueL P. Huxtincrox »diferenta intre familiar (Europa, Occidentul, «noiv) si strain (Orientul, Estul, «ei»)“ gi pentru cd pornea de la premisa superio- ritatii intrinseci a primului fafa de cel din urma™. In timpul Raz- boiului Rece, lumea era, in cea mai mare parte, polarizata dupa un spectru ideologic. Totusi, nu exista un spectru cultural unic. Polarizarea ,Occidentului® sia ,Orientului* dupa criterii culturale este, in parte, o alta consecinta a practicii universale, dar regreta- bile de a numi civilizatia europeand civilizatie occidentala. In loc de ,Orient si Occident", este mai potrivit si vorbim despre ,Occi- dent si restul lumii", ceea ce sugereaza, cel putin, existenta mai multor civilizatii nonoccidentale. Lumea este prea complexa pen- ‘tru ca impartirile simpliste, fie economice (Nord-Sud), fie cultu- vale (Orient-Occident) sa fie utile pentru majoritatea scopurilor. 184 de state, mai mult sau mai putin. O a treia hart a lumii de dupa Razboiul Rece are la baza ceea ce se numeste teoria ,realis ta” a relatiilor internationale, potrivit cdreia statele sunt acto’ principali, ba chiar singurii actori importanti in afacerile mondi- ale, relatia dintre state este anarhica gi, de aceea, pentru a-gi asi- gura supraviefuirea ¢i securitatea, statele incearca invariabil s-gi maximizeze puterea. Daci un stat observa ca alt stat isi sporegte puterea si devine, astfel, o potentiala amenintare, el inceayca sa-gi protejeze propria securitate consolidandu-si puterea si/sau aliin- du-se cu alte state. Interesele si actiunile celor circa 184 de state ale lumii de dupa Razboiul Rece pot fi anticipate pornind de la aceste premise." Aceastaé imagine ,realista" constituie un punct de plecare foarte folositor pentru analiza afacerilor internationale si ex- plica multe dintre actiunile statelor, Statele sunt $i vor ramane entitatile dominante in afacerile mondiale. Ele intretin armate, desfasoara activitati diplomatice, negociaza tratate, poarta raz- boaie, controleaz4 organizatiile internationale, influenteaza si configureaza, intr-o masura considerabila, productia si comertul. Guvernele dau prioritate asigurarii securitatii externe a statelor pe care le conduc (desi pot acorda adesea o importamt4 mai mare 38 CIOCNIREA CIVILIZATILOR $I REFACEREA ORDINIT MONDIALE, asigurarii propriei securitaji in fata ameninfarilor interne). in an- gamblu, aceasta paradigmé etatista ofera o imagine mai realist’ gi mai util a politicii mondiale decat paradigmele unitara gi binara, dar modelul prezinta limitari importante. Paradigma presupune

You might also like

• Andrew Newberg, Mark Robert Waldman - Cum Ne Schimba Dumnezeu Creierul

  

  Document399 pages

  Andrew Newberg, Mark Robert Waldman - Cum Ne Schimba Dumnezeu Creierul

  Gabriel Blaga

  100% (3)
• Alexandru Mitru - Legenda Valaha

  

  Document515 pages

  Alexandru Mitru - Legenda Valaha

  Gabriel Blaga

  No ratings yet
• Arnaud Maret - Spumele Negre

  

  Document316 pages

  Arnaud Maret - Spumele Negre

  Gabriel Blaga

  100% (2)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• Arno Strobel - Magus #1.0 - 5

  

  Document254 pages

  Arno Strobel - Magus #1.0 - 5

  Gabriel Blaga

  No ratings yet
• Tokio - Mo Hayder

  

  Document324 pages

  Tokio - Mo Hayder

  Gabriel Blaga

  100% (1)