| POTTED RN NTO TARGs WMiewns O HOTARARE DIFICILA de Trisha David 000 RINGIER ROMANIA SRLPOVESTILE DE DRAGOSTE PE CARE VI LE PROPUNEM IN ACEASTA LUNA: Colectia Harlequin Diana — Nr. 2 Clipe care schimba viata de Val Daniels Pentru Sarah Fields, viata ia 0 alta intorsatura in momentul in care este data afara din restaurantul unde lucra, pentru a-si completa veniturile. Ea primeste o oferta de serviciu pe care nu-si poate permite sa o refuze: trebuie sa joace rolul sotiei lui Mark Barrington, care vrea s-i indeplin- easca astfel ultima dorinta a tatalui sau, aflat in spital. Cand isi vor da ei seama ca nu mai joaca doar niste roluri?... Colectia Harlequin Miruna — Nr. 3 Rivalitate de Lindsay Armstrong Pentru a 0 scdpa pe Nicola de o serie de neplaceri aparute in urma mortii tatalui sau, asociatul acestuia, Brett Harcourt, ii propune o casatorie de convenientd. Nicola are insa doua rivale puternice in lupta pentru cucerirea inimii lui Brett: prima sofie a acestuia, care doreste o recon- ciliere, si noua lui colega de serviciu, care isi face la randul ei planuri. Va Teusi, Oafe, sd-i cucereascd inima sofului sau?... Seria Harlequin Miruna — Nr. 4 O hot&rare dificila de Trisha David Bryony Lester, o talentata decoratoare de interioare, este atrasa de Jack Morgan, un bogat crescator de oi, care locuieste impreuna cu fiica sa, Maddy, la o ferma din Australia. Ea este logodita cu Roger, un avocat pe care il cunoaste inca din copilarie. Jack este atras si el de Bryony, desi se declari convins de oportunitatea cdsatoriei cu Diana Collins, o vecina asezata si linistita. Le va schimba intalnirea lor cursul vietii?... Seria Harlequin Bianca - Nr. 2 Din nou acasa de Caroline Anderson Pentru doctorita Holly Blake, faptul ca a putut raspunde la acel anunt publicitar prin care se cauta un colaborator pentru spitalul din Norfolk al doctorului Dan Elliot, reprezinta o sansi nesperata. Dan are nevoie urgenta de un ajutor Ja clinica, mai ales ca, in urma accidentului de TMasina suferit, nu se mai poate deplasa la cei care ii cer ajutorul. Va reusi Holly sa castige increderea lui Dan si a pacientilor sai?...Titlul original al editiei in limba engleza: Falling for Jack Mills&Boon Enchanted © 1998 Trisha David Traducere $i adaptare de Ioana Vlad Toate drepturile sunt rezervate, inclusiv dreptul de reproducere sub orice forma, integrald sau partiald. Aceastd editie este publicatd cu acordul Harlequin Enterprises II B.V. Amsterdam, Olanda. Toate marcile folosite au fost sub licentd Harlequin Enterprises II B.V. Amsterdam Aceasta este o operd de fictiune. Toate personajele din aceastd carte sunt fictive. Orice asemdnare cu persoane sau fapte reale este pur intamplatoare. © 1999 Ringier Romania SRL Bucuresti Strada Fabrica de Glucoza, nr.5, sector 2 Prima editie Miruna Tunie 1999 ‘Descrierea CIP a Biblloteci Najlonale DAVID, TRISHA, ‘0 hotirare dlficllé / Trisha David. - : Ringler, 1999 112 p.5 21 em. - (arlequin Miruna) ‘WM, orlg. (eng): Falling lor Jack. ISHN 973-99193-6-7 621.111-319135.1 ISBN 973-99193-6-7 Acest volum a fost tiparit la Tipografia Tipo Holding SA ClujJack MORGAN ERA UN FERMIER Care isi petrecuse sase ani incercand sa ignore emofiile traite pana acum in viata. Nu reusise. Maddy il privea din apropierea tarcului, iar dragostea pe care o simtea pentru ea era aproape coplesi- toare. fn tarc era un caine alb cu negru, Jessica. Oile erau adunate cu grijé dincolo de ultima poarta. Jack scoase un fluierat ascutit. Dar acesta nu avu efectul scontat. Un caine mic si gri tasni de sub estrada. Nu era un caine de oi, ca Jessica. Era scund si indesat, cu pete albe pe piept, cu sprancenele negre si zburlite si cu mustati si barba gri. Mai degraba galopa decat alerga, stamind cu corpul sau grasut un nor de praf. Latra scurt in momentul in care Jack fluiera din nou. — Bagia-le inauntru, Jess. Acum! fnca un minut si vor fi toate in farc, iar tu vei fi campioana Australiei. Dar Jess nu apuca sa fie campioana Australiei. Ciudatul cafel se arunca drept in mijlocul turmei. Oile se imprastiara ca si cum o bomba ar fi explodat intre ele si nici jessica, nici Jack, nimeni altcineva nu le mai putea opri. Impungeau gardul cu capetele. Prostanacul de caine se lua dupa ele, iar Jessica fl urma si ea. Jack ramase singur in mijlocul farcului. Naucit. — Harry! O femeie striga innebunita de undeva din multime. Jack nu putu sa vada cine tipa. Nu vedea decat un haos. 5Pentru un grup de fermieri, ca acela care era prezent la spectacol, ceea ce se intampla era o nebunie curata. Oame- nii se dadeau la o parte, ca sa faca loc oilor. Nimeni nu indraznea sa le opreasca. Prima oaie care lovi gardul se intepeni intre bame. Cainele incepu sa latre si mai tare si ultimele oi trecura peste obstacol. Gardul nu era conceput ca sa reziste. Era un teren de incercare pentru cdinii de oi si acestia stiau ce trebuiau sa facd. Cainii tineri sau dresati necorespunzator nu puteau stapani o turma asa cum trebuie, dar cdinele cel mai prost antrenat putea cel pufin sa le tina adunate. Dar nu acum. Chiar daca Jessica s-ar fi chinuit s4 tina oile in frdu, lucru care nu mai era valabil, acestea se imprastiasera prea mult ca sa mai poata fi oprite. Bryony Lester privea inspaimantata in jurul ei. Myrna fi spusese ca, pentru a se prezenta localnicilor, era o idee buna sa-] aduca pe Harry la spectacol. Ei bine, acum toti oamenii o cunosteau. Probabil cé urmau sa o alunge din oras. — Te omor, Harry, striga Bryony cu voce tare. {si duse miinile la gura, chemandu-si din nou cdinele neastém- parat, dar stia bine ca era inutil. Spectatorii se risipeau in toate directiile. Unii dintre ei faceau eforturi simbolice de a prinde oile, dar ceilalti doar priveau cu gura cascata, socati de faptul ca, pentru prima oara de multi ani incoace, Jack Morgan ratase . premiul intai. Cainii disparuserd inainte ca Jack Morgan sa-si revina si sa-l strige pe al sau. — Jessica! Vocea lui Jack izbucni ca un tunet peste acea galagie generala. Dar nu se intampla nimic. Nu aparu nici un caine alb cu negru din multime. Nici urma de Jessica. In schimb, aparu o femeie deosebita, Bryony Lester. Era inalta si subfire ca o trestie. Purta cizme si era imbracata cu un pulover crem, care ii ajungea aproape pana la genunchi. Singura pata de culoare erau ochii ei mari si verzi si o revarsare de bucle roscate care i se rostogoleau pe umeri. — Ah, ajutor! Harry, unde naiba esti? — Eal tau desteptul asta? Vocea lui Jack, ridicata cu c4teva minute in urma ca si strige dupa Jessica, era acum abia soptita. 6— Harry e un cdaine mic $i gri? o intreba el pe Bryony, in timp ce ea nu-si gasea cuvintele. Statura lui solida fi bloca trecerea. Nu era drept ca un barbat sa arate atat de bine pre- cum cel din fata ei! — Da, e Harry! Bryony trase aer in piept, straduindu-se sa ram4na calma. Fermieru] statea chiar in fata ei, blocind totul in jur cu corpul sau masiv. Blocandu-i chiar si gan- durile. — Ezau oile tale? — Nu sunt oile mele, raspunse Jack. Rostise cuvintele rar, astfel incat oricine sa le inteleaga, strivind-o cu o privire de gheati, ca pe o insecta respingitoare. — Sunt proprietatea comitetului agricol. Sunt aduse aici pentru antrenamentul cdinilor. Bryony arunca o privire salbatica. — Oh, nu... $i acum le-ai pierdut! O sa-ti ia o groaza de timp ca sa le aduni. Jack scrasni din dinti. — Da, cred ca da. Vocea lui Jack era acum atat de joasa, incat cdinele sau ar fi simtit imediat primejdia si s-ar fi ascuns in sopron. $i ar fi ramas acolo. Bryony inghiti in sec. Barbatul acesta nu o ajuta deloc. Incerca din nou. — imi pare rau. Ai putea sa-mi spui, te rog, unde si ma duc sa-] caut? Jack se gandi la toate locurile unde i-ar fi placut si o trimita. Dar bunele sale maniere triumfara in ziua aceea. — De ce? Bryony isi privi cizmele, apoi isi ridica barbia, privin- du-] tint in fata. — Ca sa-mi cer scuze. Timpul trecea. intr-o alta situatie, aceasté pereche ar fi trecut drept un cuplu minunat. Jack era cu aproape un cap mai inalt decat ea si cu cativa ani mai mare. Se vedea clar c4 proveneau din medii diferite. Jack era ars de soare, suplu si musculos. Parul sau negru si ondulat avea un strat de praf ce se zarea de sub borul larg al palariei, iar camasa deschisa la gat era teribil de uzata. Ridurile din jurul ochilor sai adanci intregeau imaginea unui om care se ocupa cu munca paméantului. in schimb, Bryony era dragufa si plind de neastampar. — Daca vrei sa-ti ceri scuze, ai putea sa incepi cu mine! 7— Poftim? — Ai putea sa-mi ceri scuze mie, continua Jack dezapro- bator. Corcitura asta... — Nu e corcitura, este un schnauzer! — Ce caine mai e si asta? Ochii lui Bryony aruncau scantei. Nimeni nu il mai criticase pe Harry pana acum. — Eun cdine extraordinar. Schnauzerii sunt crescuti in Germania $i folositi pentru paza. — $i atunci de ce nu |-ai lasat in Germania? Bryony isi trecu o mana prin par, dandu-si la o parte buclele de pe fata. Si incerca din nou. — Uite ce e, ti-am cerut o data scuze, dar daca vrei, repet. {mi pare rau, domnule... Se opri, asteptand.. — Morgan, raspunse Jack in sila, Jack Morgan. — Eu sunt Bryony Lester. Bryony ii intinse, zimbind, o mana find. Zambetul, in alte conditii, l-ar fi ripus pe Jack: era fermecator. Dar pentru Jack Morgan, zambetul unei femei era ceva de domeniul trecutului. — Da, sigur. Privi maha lui Bryony, dar nu i-o stranse. — Ia-ti cdinele inapoi, continua sec. ZAmbetul lui Bryony se stinse si ea isi retrase mAna. fl privi pe barbatul din fata ei si nu citi nimic altceva in ochii lui decat manie. Ridurile din jurul ochilor lui ar fi trebuit sa fie provocate de rds. Avea o fafa senina si sincera. Un barbat ca el, care arata atat de bine si avea un asemenea caine, ar fi trebuit sa zAmbeasca pentru simplul fapt ca traia. Tinutul se intindea la poalele Muntilor Garriwed. Lui Bryony i se spusese ca aici era tara cu cele mai bune pasuni din sudul Australiei. Era primavara si soarele mangaia bland cu caldura lui. Raul care marginea acest decor era pe cat de lat, pe atat de frumos. Peisajul si anotimpul in care se aflau nu puteau decat sa te facd fericit cA traiesti. In afar de acest barbat care nu avea de gand sa zambeasca. Nici vorba! — Nu stiu daca pot sa-] recuperez pe Harry, marturisi Bryony. Cred ca s-a indragostit de catelusa ta $i, oricum, nu e foarte ascultator. : 8— Am vazut asta. — Poti s4-ti chemi cdinele incoace? Harry s-ar putea sa vind si el. . . Jack nu raspunse. In schimb, isi baga doud degete in gura si fluiera, iar Bryony sari in sus de spaima. Fluieratul lui Jack putea sa scoale mortii din doua state. Zece secunde mai tarziu, Jessica se si intoarse la stapa- nul ei. Bryony era uimita. Cu toate mirosurile imbietoa- te, Jessie se intorsese. Ar fi putut ea sd fluiere mult si bine! ‘si cunostea cdinele, care nu ar fi raspuns nici intr-o mie de ani. Apoi privi preocupata catre collie-ul alb cu negru care incepuse sa se frece de piciorul lui Jack. Era limpede ca se simtea vinovat. Isi tinea coada intre picioare, urechile pleostite, iar ochii cdutau privirea lui Jack, pentru a-si cere iertare. $i Bryony stiu exact ce vazuse bietul Harty la ea. — Oh, draga de tine... Bryony o mangiie si se aplecd spre ea. Esti grozava! Nu te uita asa, n-a fost vina ta. Jack n-o sa dea vina pe tine, ataéta timp cat Harry te-a provo- cat... — Nu pune mdna pe cdinele meu, tuna Jack. Bryony il privi stupefiata. — Dar de ce? — A fost invafata sa nu se lase atinsa de un strain. — Nu fi ridicol! Doar stie c4 n-o sa-i fac nici un rau. Si Bryony o imbratis4 cu amandoua miinile pe Jess. Cainele isi ridica urechile in sus, il privi pe Jack si incepu timid sa dea din coada, apoi din ce in ce mai tare. ,E-n regula”, spunea coada lui. Jack era uimit. Antrenamentul sau nu mai dadea rezul- tate. Spre surpriza lui totala, simfi un ciudat sentiment de gelozie. »Gelos pe un caine?” fsi ascunse gandul, rastindu-se din nou. — Vrei sa-mi lasi cdinele in pace? Bryony chicoti, scofand un sunet vesel si melodios. fn mod neasteptat, Jack schité un zambet. »Termina!” Jack se surprinse admirand-o si, cu un efort vizibil, se stridui si revina la furia dinainte. — Cainele tau imi fugareste oile in continuare, spuse el aspru. Adu-! inapoi! 9— Si cum sa fac? — Asa cum am facut si eu. Striga-l! — Nici daca as avea o trompetd n-as putea sa scot un sunet atat de puternic. — Jack! O voce din spate o facu sa se intoarca. Un barbat dé varsta mijlocie, imbracat intr-un costum care era cam nepotrivit pentru patria blugilor, se indrepta spre ei. Purta o insignd pe care scria Brian McKenzie, Concursuri Pentru Caini. Era plin de importanta si, desi prezenta lui Jack o deranja pe Bryony, ea se hotari s4 nu plece imediat. — Jack, prietene, imi pare rau, dar ai fost descalificat, spuse omul. Zabovi cu privirea asupra lui Bryony, apoi isi indrepta atentia catre Jack. Asta-i regula, spuse scurt. CAinele tau nu e prea obisnuit cu distractia. Fata manioasa a lui Jack se intuneca si mai tare. — Un cAine strain care se arunca in mijlocul turmei, in timp ce Jess munceste din rasputeri, nu e chiar o distractie! — Regulamentul nu prevede asemenea situatii, spuse organizatorul. Am verificat. Imi pare rau, prietene! — La naiba! — Mai este un concurs si luna viitoare, il asigura omul, fara sa il priveasca. $i apoi, las4-] si pe Tom Higgins sa se bucure de premiul intai. Barbatul fi arunca o ultima privire admirativa lui Bryony si porni c4tre standul judecatorilor, inainte ca Jack sa poata riposta. — Oh, se auzi glasul slab al lui Bryony, dar nu e drept! — Nu. Vocea lui Jack era incordata. Nu e. — Crezi c4 daci m-as fi dus sa le explic... Si-mi cer scuze...? — Naar fi ajutat la nimic. As putea sa fac recurs, dar ar trebui sa ma zbat prea tare si nu merita. Omul acesta este socrul lui Tom Higgins. — Tom Higgins... Concurentul care va castiga acum? — Da, el. — Inteleg. Bryony il privi pe Jack cu o umbra de indoiala. Apoi fata i se lumina putin. fn sfarsit, cred c& nu e vorba de bani sau de altceva. Te priveam in timpul con- cursului si ma gandeam cat de grozava e Jessica. Cea mai buna! Si cdinele meu a gandit la fel, de aceea a vrut sa facd 10si el cunostinta cu cafelusa ta. Asa ca, oricum, tot tu ai cel mai bun caine, cu sau fara premiul intai. Apoi, pentru ca Jack era in continuare suparat, adauga: — De fapt, nici eu, nici Harry nu am castigat premiul intai. Nu am castigat, de altfel, nici un premiu. — N-ai venit aici pentru concursul de dresura? Vocea lui Jack.era sincer mirata. — Ei bine, nu, z4mbi Bryony. Harry are pedigree sie un caine de rasa. Myrna, prietena mea, mi-a spus sa-] aduc la concurs. Poate cineva va dori s4 plateascd pentru servici- ile sale. Bryony chicoti. Lui Harry tare i-ar mai placea! Deocamdata exerseazi pe perne, pe piciorul meu si in general pe orice gaseste. Ar fi bine sa-i indreptam instinc- tul intr-o directie mult mai fireasca. Un spasm aproape imperceptibil se zari pe fata lui Jack. ,E ceva de speriat, barbatul Asta”, se gindi Bryony. Daca l-ar putea face sa zambeasci... Apoi se opri, vazand un copil care se apropia de Jack. Era o fetita in jur de sase ani, slabuta si fragila. Parul sau balai era prins in doua codife inegale, iar salopeta de stamba atarna larga pe trupusorul ei. Parea scdpata de la orfelinat. — Jack, Jessie n-a castigat! O voce firava, subtirica, puternic dezamagité. Pentru prima oara, Bryony se simti vinovata. Bryony stia ca nu ii daduse intentionat drumul lui Harry si, chiar daca Jack pierduse premiul intai, nu era asa impor- tant. Era doar un mic spectacol organizat la fara si toata lumea stia ca Jessica era de departe cel mai bun caine. Dar micuta aceasta dorise atat de mult ca Jess sa castige! Durerea razbatea din vocea ei, iar Bryony se simti mizerabil, asa c4 ingenunche din nou, facdnd doua adancituri in praf. Nici ca-i mai pasa de jambierele sale albe! »Foarte bine“, se gandi Jack. Chiar si acoperiti cu un strat gros de praf, pantalonii lui Bryony ardtau foarte bine. — Cred ca e numai vina cdinelui meu, ii marturisi Bryony fetifei, neludndu-l pe Jack in seama. El a fugarit oile. Harry nu-i cuminte deloc si nu stiu ce-o s4 ma fac cu el. — Acum, Jessie n-o s4 mai fie campioani... iLVocea fetitei nu era acuzatoare. Ea doar spunea adevarul. — Cum adica? intreba Bryony, uitandu-se la Jack. E doar un concurs oarecare. Vreau sa spun ca nu e de talia campi- onatelor Australiei sau ceva asemanator. — Ba este, spuse trist fetita. Primesti puncte pentru fiecare concurs pe care il castigi, dar trebuie s aduni toate punctele intr-un an. Jack spunea ca Jess mai avea nevoie doar de cateva puncte si gata. $i am fi pus trofeul lui Jessie jin camera mea, pentru ca Jack o lasa pe Jessie sa doarma pe patul meu... Se opri, cu ochii sai mari inotand in lacrimi. — Imi pare atat de rau!... Bryony se simtea complet inu- tila. O simpla privire aruncata fetitei ii spunea lui Bryony ca aici era in joc mai mult dect un trofeu. Copilul avea un aer oropsit. Dorise atat de mult trofeul, incat acum suferea cumplit. . — Hei, Maddy, dar mai e un concurs! Inca unul pana sa fim descalificati. Ignorand-o pe Bryony, Jack se apleca si tidica fetita in brate, dar aceasta refuza sa fie consolata. Statea teapana si nu raspundea imbratisarii. — Da, dar va fi ultima ei sansa, sopti ea. Daca i se intam- pla ceva atunci? Maddy.nu parea sé comunice cu cel care 0 tinea in brate. Era mai mult o conversatie cu ea insasi. Aduna in ea toata durerea. — Chiar crezi ca asa ceva s-ar mai putea intampla a doua oara? Jack imbratis4 copilul si ii zambi, privind-o in ochii plini de lacrimi. Era zambetul pe care il asteptase Bryony si chiar mai mult decat atat. Un zambet care ar fi induiosat orice inima. Dinfii albi straluceau, contrastand cu fata sa arsd de soare, iar ochii cdprui, adanci, clipeau ca si cum erau obisnuiti si zAmbeasca. Fata lui Jack exprima veselie, bunatate, duiosie. Dragostea pentru aceasté micuta fl transforma cu totul. Se putea vedea din zambetul acestuia. Dar Maddy ramanea distanta. — Daca domnisoara Lester ne promite ca isi va lisa cai- nele acasa, data viitoare vom castiga, fi promise Jack copilu- lui. Apoi ii arunca o privire lui Bryony. Si oricum, cred ca N-O sd mai fie aici. Nu e de prin partile astea, dupa cum e imbracata. Normal ca nu era de pe-aici. Nici un localnic nu era atat de neindemanatic. 12,— Ei bine, sunt o localnica, spuse Bryony ridicéndu-se si infruntandu-i privirea. M-am mutat aici de curand. Copilul o studie din brafele lui Jack. — Si cum te cheamA? intreba ea prudent. — Bryony. Fetifa se gandi. — E dragut, Bryony. Numele meu e Madelaine, dar lumea imi spune Maddy. — Incantata de cunostinta, Maddy. Bryony nu ii intinse mana. Ceva fi spunea ca acest copil nu dorea sa fie atins. Nici macar de barbatul care o tinea in brate. — $i eu m-am mutat aici de curand, spuse copilul. Tu de unde vii? — Ei, de data aceasta vin de la New York. — Dar.. New York e in America. — Da, asa e, incuviinté Bryony, iar Maddy zambi timid. — Bunica mea locuia in America, marturisi Maddy. Nu cred cA o cunosti. Am stat in California. — Esti americanca? Bryony ghicise deja. Accentul era evident cand Maddy vorbea. {nsa barbatul era australian. — Sunt foarte incdntata s4 te cunosc, Maddy. Familia ta s-a mutat aici? — Nu. Chipul fetitei se intuneca din nou. Buzele i se stransera si durerea asternuta pe fata ei o facu pe Bryony sa inteleaga ca facuse o mare prostie punand o asemenea in- trebare. Copilul trase aer in piept, ca si cum voia sa martu- tiseasca ceva rusinos. Ceea ce si facu. — Mamica mea nu mi vrea, spuse ea cu o voce mica. Bunica da, dar ea a murit. Asa ca acum trebuie sa locuiesc cu tata. — Inteleg. Bryony il privi pe Jack, simtind ca i se topeste inima. Jack. El trebuia sa fie tatal. Se vedea clar 0 asemanare. Ochii erau aceiasi. $i fermitatea gurii. — Ele taticul tau? — Asa spune mama. Vocea copilului trada faptul ca ea nu credea asa ceva. Maddy se foi in bratele lui Jack. — Pune-mia jos! Jack o dadu jos in tacere si ea se uita la Bryony cu atentie. Se indeparta de tatal ei. — Unde e cdinele tau acum? —Nu stiu, ezita Bryony. Nu intelegea lucrurile astea, dar probabil nici nu erau treaba ei. 13— Cred ca as face mai bine sa mA duc sa-l caut sau poate ca ar fi bine s4 va ajut s4 prindefi oile. — Cu riscul de a te supara, domnisoara Lester, raspunse Jack sec, ai face mai bine s4-ti prinzi cdinele si sa ai grija de el. E tot ce-ti cer. O lua pe Maddy de mana. Hai Maddy, sa mergem! Maddy ignora mana lui Jack si dadu din cap. $i, spre sur- priza lui Bryony, fetita se indrepta catre ea, strecurandu-si m4anufa in mana ei. — O 5-0 ajut pe Bryony sa-l gaseasc4 pe Harry! — Maddy... Jack isi pierduse rabdarea, iar copilul ingheta uitandu-se la el, ca si cum s-ar fi asteptat sA fie lovit. — La naiba! Jack se lisa in genunchi, la nivelul fetitei. Ofta, pentru ca teama din ochii ei nu se stinsese. E-n regula, Maddy. Vocea i se imblanzise, dar tonul era inca ameninfa- tor. Hai, du-te dupa cAinii neascultaétori cu domnisoara Lester! Se uita in sus la Bryony. Pot avea incredere in tine ca o aduci inapoi aici, dupa ce gasiti cdinele? — Desigur. Bryony il privi patrunzator. Chiar daca arata foarte bine, era limpede ca Jack Morgan avea un tempera- ment vulcanic si ca fetitei ii era frica de el. Jack citi acest gand, pentru ca Bryony nu se obosise sa-] ascunda. Tresari. — Nu-i fac nici un rau, spuse el cu durere in glas. Niciodata nu i-as face nici un rau. Te asigur. Lucrurile nu sunt asa cum par. Bryony il privi tinta in ochi. $i il crezu. — Da, bine... Cine stia oare ce se intémpla aici? Cu siguranté nu Bryony. Isi dadu parul la o parte de pe fata si incerca sa fie nepasatoare. — Atunci te lasim cu oile tale, domnule Morgan. Maddy Morgan, hai sa-l gasim pe Harry!2 fL GAsiRA PE Harry tavalindu-se fericit intr-o grimada de balegar, un sfert de ora mai tarziu. Cainele se opri, cand o vazu pe Bryony. Bryony! O sursa de mancare, de paine prajita si de paturi calde. Se propti pe picioare, ridicd o spranceana catre stapana lui, se scutura bine si se repezi la Bryony cu dragoste. Drept in bratele ei. Era singura smecherie pe care Bryony reusise s4-] invete: sa zboare drept la ea in brate. Iar el avea deplina incredere ca aceasta il va prinde. Asa ci Bryony nu avu de ales. fl stranse la piept pe Harry, in timp ce se gudura fericit. Niste dungi verzi de murdarie aparura pe puloverul crem, iar apoi pe pantalonii ei albi. Bryony statea pe bordura de beton a pavilionului de vite, neputandu-se impotrivi. — Chiar ca e rau! Maddy privea cu respiratia taiata spec- tacolul. — Asa e. Bryony trase aer in piept, apoi hotari sa nu mai Tespire o vreme. — Sa va fac un dus, domnisoara? intreba baiatul de la vite, pe un ton glumet, iar Bryony se gandi: ,De ce nu?“ Isi tinu cdinele in fata, iar fermierul directiond jetul de apa spre el. Oricum, mai rau de-atat nu se putea. Ba se putea! Murdaria se impregnase bine de tot in haine si nu se putea indeparta cu un jet de apa rece. Acum, in loc sa fie murdar, dar uscat, Harry era murdar si ud. Murdaria se 15amestecase cu apa si fi patrunsese pana la piele. Bryony era uda si mirosea tare urat, iar Harry arata si mai rau. — Bryony! Bryony se intoarse si o vazu pe prietena ei, Myma McPherson, care o privea de la poarta. Myrna avea doi ge- meni de sase saptamani intr-un cdrucior, un baietel de cinci ani, Peter, care se afla de-o parte a caruciorului, si o fetita de sase ani, Fiona, de cealalta parte. Toti se holbau la Bryony, ca $i cum aceasta isi pierduse mintile. — Buni... zise Bryony si incepu sa rada din nou. Dar Myrna era foarte serioasa. Isi privea dezgustata pri- etena, ca $i cum aceasta facuse ceva ingrozitor, dar la ce te puteai astepta din partea ei? Asta era Bryony. ‘ Acum, insd, era preocupata de altceva decat de Bryony si de cdinele ei dezgustator. Zarise fetita de langa Bryony si ii zambi. — Buna, Maddy! — Buna! Maddy isi bagd degetul mare in gurd si se as- cunse in spatele lui Bryony. Bryony ii simti teama. Se incrunta, simtindu-se protec- toare ca o gaina. O gaina uda si urat mirositoare. — Voi dou va cunoasteti? intreba ea, uitandu-se cand la Maddy, cand la Myrna. — Maddy e in aceeasi clasi cu Fiona, spuse Myrna si o impinse usor pe Fiona in fata. Salut-o pe Maddy, Fiona! Maddy se ascunse complet in spatele lui Bryony, spre uimirea Mymei. Se uitd intrebator la Bryony, iar aceasta dadu impercep- tibil din cap. Myrna nu era proasta, intelese mesajul si fi puse o mana Fionei pe umar, oprind-o. — De fapt, stai pe loc, Fi. Bryony miroase groaznic. Sper cA nu te gandeai s4 mergi in masina mea, nu? Venisera impreun, inghesuiti ca sardelele in micul Fiat al Myrnei, patru copii, doi adulti si un caine. — Ba da... — Ba nu. Myrna strémba din nas. Daca te apropii de masina, va trebui s-o vand. Mirosul tau s-ar putea ameste- ca cu mirosul de benzina si cine stie ce combinatie exploziva ar putea iesi. — Dar... — O sa-l trimit pe Ian s& te ia cu camionul. 16Tan era sotul Mymei. Bryony se zbatea intre supatare si haz, dar pana la urma ceda. ‘ — Myma... Ian e ocupat. SA nu indraznesti! ; — Ian are de insamntat in dupa-amiaza asta. Myrna ii arunca prietenei sale cel mai dulce zambet. Dar o sa ter- mine pana la sase si-l trimit sa te aduca. Oricum, taxiul de-aici n-o sa te ia. Isi freca nasul, privind Ja baiatul care curata murdaria cu jetul de apa. — $i, oricum, esti printre ai tai aici, in mijlocul vacilor. O sa-i spun lui Ian sa se ia dupa miros. Myrna pleca, lasand-o pe Bryony cu Harry si cu Maddy pana la ora ase... Anci doua ore. Oh, Doamne! Doua ore de stat prin targ, murdara si mirosind oribil. — Nu te duce acas4? Maddy se afla in continuare in spatele ei si o tinea strans de mana. — Nu. Bryony calcd intr-o baltd, iar Maddy o privi cu mila. : — O sa te duc Jack acasa, spuse fetita. »Asta da idee!“ Cum de nu se gandise? — Pun pariu ca Jack are o masina noua, cu scaune de piele crem. — Uneori are, dar azi conduce un camion. Unul mare, cu custi pentru cdini in spate. — Ei bine, asta e o alegere. Poate stan si eu intr-o cusca din alea. Bryony se incrunta la Maddy si, spre bucuria ei, aceasta zambi. — Asta-i o prostie. O sa stai cu noi in fata. Ma duc sa-l intreb. $i inainte ca Bryony s-o poata opri, fetita o zbughi printre vite, disparand pe poarta. O, Doamne... Acum ce-o sa faca? — Maddy, asteapta-ma. Maddy... Cizmele lui Bryony nu erau facute pentru alergat, iar Harry, desi mic, cantaérea o tona. Madyy era cu mult inain- tea ei. fn timp ce Bryony ajunse gafaind la terenul de incercari, Jack Morgan asculta povestea fetitei sale, cu un aer furios pe fafa, pentru ca aceasta fusese ldsata singura. — Nu inteleg, spunea el. Terenul era gol, asa ci Bryony putea auzi fiecare cuvant. Apoi, Jack se intoarse si o vazu. — Oh, ce draguf ca ai venit si tu. Sarcasmul sau era mai mult decat evident. 7— A luat-o inainte. Bryony gafaia. Privindu-l pe Jack, intelese ca nici nu mai trebuia s4 vind pana acolo. Maddy se intorsese. $i chiar daca ar fi gafait in continuare, ea tre- buia sa se intoarca. — Ne vedem mai tarziu, Maddy, spuse ea cu respiratia intretaiata. — Nu. Vocea fetitei era panicata. Ti-am spus. Trebuie s-o ducem pe Bryony acas4, pentru ca miroase. Mirosea, intr-adevar. Jack isi aminti. Mirosea bine. — Scumpa mea... — CAinele ala rau a umplut-o de murdarie si apoi un om a pus furtunul pe ea si acum si ea si Harry miros asa de rau, incat mamica Fionei nu mai vrea sa-ii ia in masina ei. Bryony trebuie s4 stea cu vacile pana vine cineva cu camionul si o sa treaca mult timp si noi avem camion. Jack se uita la fetita lui. Apoi, incet, isi muta privirea catre Bryony si pricepu ceea ce-i spusese Maddy. Parul lui Bryony era ud. Hainele ei frumoase erau patate. Cainele arata chiar si mai rau. Daca s-ar fi gandit toata viata la o pedeapsa si n-ar fi putut gasi una mai buna. Sau poate ca nu... Bryony era murdard, uda si abia respira, dar il privea sfidator, cu ochii sciparand, iar Jack se gandi ca nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos. Sau de caraghios. — Spune ca ar putea sa stea intr-una din custile pentru caini, dar o putem lua in fata, nu-i asa, Jack? Umerii lui Jack se scuturara. — Sa nu cumva si razi, spuse Bryony apasat. — Da’ de ce nu? Ochii lui Jack clipeau cu o bucurie machiavelicd. Se pare ca ti s-a intamplat ceea ce meritai. — Multumesc. Bryony se rasuci pe calcdie. — Domnisoara Lester? Bryony nu-l lua in seama. O pornise inainte, dar trei secunde mai tarziu simti o mana grea pe umar. Se intoarse si-l vazu pe Jack, cu acel zimbet nenorocit pe buze. — O putem duce pe Bryony acasa? intreba Maddy. Jack se incrunta. — De ce? Drept la tinté. Bryony nu gasea nici macar un motiv. — Pentru ca imi place de Bryony, spuse Maddy incapa- fanata. $i nu e vina ei c4 Harry nu asculta. 18— ffi mulfumesc, Maddy, spuse ea, dar ma intorc sa-l astept pe Ian, sotul prietenei mele. Jack ezita. — Care Ian? — McPherson. Fafa lui Jack se lumina. {ntr-un fel, gandul cA Bryony se intalnea cu un barbat atat de fidel fi didu un sentiment de usurare. — lan McPherson e la camp toata dupa-masa. Am trecut pe langa el cand am venit incoace. — $tiu, spuse Bryony politicos. Dar cand termina, vine si ma ia. — Nu termina pana diseara. — Atunci il astept pana diseara! Jack isi trecu o mana prin par. Era din nou incordat. Ceva in legatura cu Bryony fi spunea ca ar fi trebuit sa le ia pe Maddy si pe Jessica si sa plece imediat, astfel incat sa nu mai fie in preajma ei. Dar Maddy ii scutura mana cu o putere pe care nu o mai vazuse pana atunci. — {mi place de Bryony, spuse ea. Ei bine, si lui ii placea! Avea ochi minunati, desi nu voia s-0 recunoasca. Avea picioare frumoase. $i un par extraor- dinar! . — Hai, vino! mormii el. Te duc eu acasa. Nu era o invitatie prea eleganta. Bryony ar fi trebuit sa tefuze. Dar arata ca vai de lume si, in plus, incepuse sa dardaie de frig. — Oferta e valabila doua minute, spuse Jack observan- du-i ezitarea. Noi plecam acum. Vii sau nu? Nu mai voia sé astepte doua ceasuri. Jack Morgan era cam arogant, dar arata atat de bine... Si avea un zambet nemaipomenit. Cand voia el! Si o iubea pe Maddy, oricine si-ar fi dat seama de asta. Asa ca situatia nu era chiar atat de tea. Zambi usor. — Multumesc, spuse ea. Vreau sa ajung acasa. O sa stau in spate cu Harry, pentru ca vantul sa duca mirosul inapoi. — Nu, vreau sa stai in fata cu mine, se incdpatana Maddy. Nu ne deranjeaz4 mirosul, nu-i asa Jack? — Camionul e in spate, spuse el, apoi isi chem cainele si o lud pe Maddy de manufi, ca si cum nu fi mai pasa daca Bryony vine cu ei sau nu. 19in cabin se simtea tensiunea. La insistentele lui Maddy, Bryony statea in cabina, puternic constienta de mirosul pe care fl emana. O discutie prieteneasca nu-si avea rostul. Cainii stateau in despartitura speciala din spatele masinii, iar Bryony aproape ca isi dorea sa fi fost cu ei acolo. li dadu lui Jack cateva indicatii pe unde s-o ia, apoi se retrase intr-un colt, incercand sa nu se mai miste deloc. Cobori din cabin chiar fnainte de oprirea camionului. — Va multumesc mult ca m-ati adus, le spuse, incercdnd sA zambeasca. Doar sa-1 mai iau pe Harry din spate... Apoi se opri. Jack o pusese pe Jessica intr-o despartitura si pe Harry intr-alta. Acum se aflau impreuna, unul langa altul. Jack sari din cabind ca s4-] scoata pe Harry, dar ramase mut vazandu-i. — Ce...? Incepu el cu un ton amenintator. Cine...? — Nu eu. Vocea lui Bryony era pierita. Erau separati cand i-am privit ultima data, jur. — Euam facut-o, marturisi Maddy speriata. Jack inchise ochii, invins.-Ar fi vrut sa urle la Bryony, dar nu era vina ei, iar la Maddy nu putea sa tipe. — Ei bine, domnisoara, acum s-a terminat cu dormitul Jessicai in patul tau. Miroase la fel ca si Harry. O s-o spalam mine dimineata. Fata lui Maddy se posomari. — Hei, dar poti s-o speli acum, insista ea. — Ne-ar lua ore intregi ca s-o uscdm, nu ceda Jack. — Atunci sa folosim un uscator. Maddy si Jack se uitara la Bryony, nevenindu-le sa creada urechilor. — Un uscator? — Nu stiu daca... Vocea lui era pierduta. — Hai, nu mai sta pe ganduri. Cainele meu e de vina si trebuie s4 rezolv chestia asta. Bryony fi dadu drumul lui Harry, apoi o lua pe Maddy de mana. — Vino, spuse ea prietenoasa. Lasd-ma zece minute ca s4 mi spal eu prima. Apoi ji spélam pe amandoi si te trimit acas4 cu o Jess frumos mirositoare, iar eu raman cu constiinta impacataé. Macar atata pot sa fac! Si fetele o luara fnainte, cu cdinii dupa ele, in timp ce Jack, vrand-nevrand, le urma si el. Bryony 1asa cdinii afara si fi pofti pe Jack si pe Maddy in 20suftagerie. {n timp ce era la dus, Jack se intreba in ce fel de casa intrase. Femeia asta era o colectionara impatimita, iar ceea ce adunase era extraordinar. Avea mobile din lumea intreaga. Podeaua era plina de carpete, puse una peste alta, fiecare dintr-un alt material. Tablourile erau ciudate si fascinante, unele dintre ele infatisand nuduri. Daca-ar fi putut, Jack le-ar fi intors cu fata la perete, pentru ca Maddy sa nu le vada. Mai erau si alte lucruri... Sculpturi, mai mici si mai mari, © vitrina cu pahare desperecheate, fiecare luat in parte foarte frumos. Tablouri micute, din lemn si scoici, intre- geau atmosfera exotica a camerei. Maddy se plimba prin camera cu gura cascata, iar Jack, scufundat intr-un fotoliu adanc, era fara grai. Femeia asta era nebuna. Ce om normal ar fi pus opt carpete pe o podea unde era suficienta una singura? — E cea mai grozava camera, observa Maddy. Mai stii cand spuneai c4-mi vei decora camera? As vrea sa arate ca asta. Jack, scoate-ti palaria! Maddy se incrunta si fi scoase palaria de pe cap. Chiar atunci, Bryony intra in camera, purtand o pereche de blugi, un tricou alb larg si parul prins intr-un turban. Era desculta si arata absolut fantastic. Jack clipi. — Aio casa minunata, i-o lua inainte Maddy. $i restul e tot asa? — Restul e putin mai inghesuit. — Ai adus toate astea din America? Probabil ca te-a costat 0 avere. — Mada. Dar nici nu le puteam lasa acolo. Se incrunta usor catre Maddy. Nu-i asa? Vrei sa-mi vezi patul? — Sigur... Maddy alerga prin camera si o lud pe Bryony de maini. Te rog... Bryony se uita la Jack. — Pofi sa vii si tu, daca te intereseaz, fl invita ea. Daca nu vrei, du-te si ia-ti o bere din bucataria de la capatul culoarului. Trebuia sa-ti fi dat eu una, inainte sa fac dusul. Scuza-ma! Nu ma gandeam decat sa scap mai repede de mirosul acela. Jack o ierta. Se ridica amefit si se trezi ca nu se duce 21dupa bere, ci cd sta proptit in usa dormitorului lui Bryony, cu ochii finté la patul ei. Era imens, sculptat intr-un fel de lemn de culoare rosu inchis, probabil ma- hon, cu baldachin infasurat in draperii aurii si rosii. Parea desprins din palatul unui sultan. — E ridicol de mare, chicoti Bryony. Trebuie sa-l vand. Roger spune ca nu vrea sa doarma in el, iar pentru musafiri nu prea e potrivit. — Roger? Jack simfea ca nu mai are aer. — Logodnicul meu. Un logodnic... Jack reusi, in sfarsit, sa respire normal. Dintr-un anume motiv, lucrurile pareau mai firesti asa. — Mie mi-ar placea sa dorm in el, anunta Maddy, fara s4-si dea seama de reactia lui Jack. Foarte, foarte mult. — Atunci, daca Jack te lasa, poate ca intr-o noapte o sa dormi aici cu mine si cu Harry. — Gata domnisoara! Acum, hai s4 ne ocupam de caini. Mai intdi de Harry, ca el arata cel mai rau. $i apoi de Jess a ta. Ceea ce urma fu o ora de distractie. Cainii se bucurau de minune, la fel si Maddy. lar Jack se simtea tras pe sfoara. Cine naiba era Roger? Pana la urma, nu mai rezista. — Deci, ia spune-mi, incepu el in timp ce Bryony si Maddy se rostogoleau impreuna cu cdinii pe jos. Ce Dum- nezeu faci aici, in Hamilton? Roger e de pe-aici? Rasul lui Bryony se stinse un pic. — Roger sta in Sydney. — Si... te cdsatoresti cu el. — Abia la anul. — Inteleg, minti el. Nu infelegea deloc. Dar ai venit cumva de la New York ca sd te mariti cu Roger? — intr-un fel, da. Bryony apuca un c4ine si incepu sa-1 perie. Suspina. Roger si cu mine ne cunoastem de-o viata. M-a cerut mai demult in cdsatorie, dar eu nu apucasem sa vad lumea, asa cd m-am dus in America. Sunt decoratoare de interioare, spuse ea. Daca nu ti-ai dat seama pana acum}... Tacere. Bryony ii arunca o privire lui Jack si, fiindca aces- ta era incruntat, nu-si mai gasi cuvintele. — Am oagentie de decorafiuni interioare la New York, dar mi-a fost dor de Australia, continua ea repede. Roger 22m-a vizitat tot timpul si mi-a dat toate motivele s4 vreau sa ma casatoresc cu el. $i atunci Myrna, cu care am fost colega de facultate si am pornit impreuni o afacere tare demult, mi-a scris cd are doi gemeni si cd afacerea ei se va inchide, dacd nu gaseste pe cineva care si se ocupe 0 vreme. Asa cd m-am gandit sé vin acasa. Sa stau aici un an, s4 ma dezobisnuiesc de New York, apoi sa ma mut la Sydney si sé m4 marit cu Roger. — Dar... vrei s4 stai in Sydney? Dezamagirea din vocea lui Maddy era fara margini, iar Bryony simti nevoia si o imbritiseze. Jack era perplex. Maddy... [mbratisari.... — Sydney nu e la capatul lumii. — Dar nu vrei si te mAriti cu Roger? — Ba sigur ca vreau. Vocea lui Bryony devenise defen- siva. E dragut. — Ca si Harry, spuse Jack sec, iar Bryony se incrunta. — Da, bine, Roger are totusi niste avantaje fata de Harry. — Care? vru Maddy sa stie. Bryony clipi. — De exemplu, e un avocat bogat. $i poate si-mi ofere viata pe care o doresc. — Si Jack e bogat, io intoarse Maddy. Ai putea sa te miariti cu el. ,,Da, sigur“. Dintr-o data, tacerea deveni grea. Bryony se dezmetici prima. — Cine vrea ceai? Eu una mor de foame. Tu nu? — Ba da. Maddy era hotarata, dar Jack se ridica si o lua de mana. — Maddy, trebuie si plecim! — Dar nu servesc sapte feluri la masa, spuse Bryony. G§titul nu e punctul meu forte. Nu am dec&t sandviciuri cu paine prajita. Maddy se incdpatana si mai tare. — Cele cu branza imi plac cel mai mult. Jack se uita la fetita lui si suspina. N-ar fi trebuit sd se afle acolo. Langa femeia aceasta frumoasa, inteligenta si amuzanta. Excentrica. $i logodita cu alt barbat. Ar fi trebuit sa plece naibii de-acolo, chiar acum. Dar intervenise Maddy. De trei luni de cand era cu el, nu o interesase nimeni. Bryony o facuse sa radia. $i puteai ierta multe unei femei care iti facea fetita sa rada. 23$i apoi, o parte din el dorea si mai ram4né. Sa stea in bucatarie si s-o vada pe Bryony pregatind sandviciurile. S-o vada facand orice... — Daca ai destula pdine si branza, spuse el incet. — Am destula, spuse Bryony vesela.— $I, A MAI STAT mult? Luni dimineaté, Myma si Bryony stateau de vorba despre ce era de facut in domeniul decoratiunilor inte- tioare in Hamilton. Myma si Harry stéteau pe canapea, iar Bryony pe o perna de pe podea. Discutia deviase catre altceva. — Cam patru ore. Myrna mangaia ghemotoacele de par ale lui Harry. — $i i-ai dat s4 manance? — thi. — Ce anume? intreba Myrna, stiind cam cum gateste Bryony. — Sandviciuri cu branza. Primele doua portii le-am ars si le-am dat cdinilor. Apoi a trecut Jack la treaba. — Nu-mi vine sa cred! — Nu inteleg ce e asa de mare lucru ca Jack Morgan m-a adus acasa? Mi-a facut o vizita sia mancat niste sandviciuri cu branzal... — Este, pentru ca el nu face vizite. — Cui nu face vizite? — NimAnui. Este un singuratic. Myrna se incrunta usor. Cel putin cu femeile, niciodata nu a stiut cum sa se poarte! Are si un anume trecut... — Toti avem! — E-treaba ta. Myrna isi stranse genunchii si isi roti 25privirea prin camera. E grozav locul acesta! Cred cé 0 sA ma mut aici, asta daca nu ai pretentia la chirie. — Uh, isi scutura capul Bryony. Nu mai imi calcd nimeni in cas, in afara lui Harry. Incerc sé ma obisnuiesc cu conditia de femeie logodita. — Cred ca e tare ciudat sa fii logodita, suspina Myrna. Eu una, nu stiu cum e. Eram singura si deodataé m-am trezit maritata. Nu-mi amintesc sA fi fost logodita, poate doar in dimineata in care m-a lasat Ian sd-mi cumpar rochia de mireasa. — Ei bine, vezi, de-aia ai tu patru copii si eu n-am nici unul. Nu te poti controla. — Tu nu simti la fel fafa de Roger? Nu simfi ca daca il privesti, ti se inmoaie genunchii? — Cred... Cred ca da. Roger arata grozav in costumul lui italienesc. — Dar fara acesta nu arata grozav? se incrunta Myra. Prima data cand l-am vazut pe Ian, l-am dezbracat in minte dupa doua minute. Sau mai putin... Tie iti plac intotdeau- na hainele. Nu te inteleg. — {mi plac costumele de calitate. . — Pai, de ce nu faci o intelegere cu Armani? Iti cumperi un costum si-] pui in dulap. $i apoi incerci s4-ti gasesti un. barbat! Doamne, Bryony, I-ai avut pe Jack Morgan in casa ta! Cum poti sa-l compari cu un costum? Jack Morgan e teribil de sexi. — Nu-i asa? incuviinta Bryony, imbujorandu-se. Myrna ignora culorile din obrajii prietenei sale. Deocamdata. Myra, plinuta si frumusica, foarte fericita cu Ian al ei, nu era deloc impresionaté de Roger. Dar nu era cazul sa insiste acum. — Deci, ce e cu Maddy? schimba ea subiectul. — E ceva ce nu infeleg. Povesteste-mi despre ea, ii ceru Bryony. Se vede ca a avut niste probleme. — Ai dreptate. E destul de. afectata. — Spune-mi de ce, ca s4 infeleg. — Nu sunt-nici eu sigura, ofta Myma. Stiu c4 s-a nascut aici. . — Aici, in Australia? Credeam ca in America. — Maica-sa era de-acolo. Georgia spunea tuturor ca are relatii peste tot in lume. Jack s-a intalnit cu ea in strainata- te, s-au casatorit in America, apoi au venit aici. Numai ca 26ea ura ferma, ura Australia. Apoi l-a urat si pe Jack. Nu mai putea nimeni s-o sufere. A nascut-o pe Maddy si, cand fe- tita avea trei luni, a fugit din fara si a luat-o cu ea. — De ce? Jack nu-si voia propriul copil? — N-a avut de ales. Plecase intr-un week-end la 0 con- ferinté importanta si, cand s-a intors, nu le-a mai gasit. S-a dus dupa ele in America si a incercat s4 obtina custodia copilului, dar nu a reusit. — Si cum a giasit-o? — Nu stiu. $tiu doar ca s-a intors aici si s-a ingropat in munca. Pierderea suferita I-a coplesit. Nu-] mai interesau decat banii. Are cea mai profitabila crescdtorie de oi din tara, creste si antreneaza cdinii pentru care e celebru. Este foarte bogat, dar nu se bucura de acesti bani. lar acum trei luni a sosit Maddy. — Ca sa ramana? — Din cate stim noi, da. Jack nu vorbeste. lar Maddy... Nu vorbeste cu nimeni, nu se apropie de nimeni. Merge la scoala, dar tine totul in ea. Profesorii sunt la capatul rabda- tii, pentru c4 nu vrea s4 comunice. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut-o ieri langa tine. — Mda. — $i o s-o mai vezi? intreba prudenta Myrna. — Da. — Cand? — In dup4-amiaza asta, raspunse Bryony si rosi din nou. Si nu e ceea ce iti inchipui tu, e vorba de munca. — Serios?! S4 nu-mi spui ca Jack s-a apucat de redecorat. Myrna era néincrezdtoare. Are o casa imensé. Dupa o treaba ca asta, ne putem retrage. Ne stabilim in Bahamas. — Cu sau fara gemenii tai? clatind Bryony din cap. Norocul lor si al lui Ian, pentru ca nu e decat dormitorul lui Maddy de aranjat. Pana acum n-o interesa camera ei, dar aseara mi-a spus ca ar vrea o camera ca a mea. — Ca a ta? Fata Myrnei se albi. Vrei s4 spui ca a fost in dormitorul tau? — Da. — Dar, Bryony, ai cearsafuri de satin negru! Nimeni nu are asa ceva, in afata anumitor case cu felinar rosu la usa. Bine ca era Maddy prezent, altfel ai fi meritat o lectie din partea lui Jack. — Sincera sa fiu, nu mi-ar parea rau daca ar veni din 27partea lui Jack. Ar fi chiar dragut. $i as fi curioasa cum s-ar descurca. Fata lui pare sculptata in gheata. — Bryony! : — OK, OK. Bryony isi ridicd mAinile, razand. Stiu, sunt logodita cu Roger. Dar nu 1-am vazut de o lun si, daca sunt logodita, nu inseamna ca nu mai am voie sé ma uit in jur. Myra arunca cu o perna in ea.: — Bryony Lester, stiu de ce ti-ai vandut agentia din New York. Daca vrei sa te duci in Bahamas, nimic nu te poate opri. Nici Roger nu e chiar sarac... — Da, dar nimic nu poate opri o fata sé vrea mai mult. Casa lui Jack era o gospodarie de tara, mare si solida, cu veranda si cu o gradind plind de pasarele, maci si trandafiri. La marginea gradinii cresteau stejari englezesti. Oile care pasteau si rauletul din partea de nord a casei intregeau acest colt de rai. Pe Bryony o intampina Maddy, care de-abia o asteptase. Fetita o conduse prin casa pana la bucatarie, iar pe masura ce se apropiara, un miros imbietor o coplesi pe Bryony. — Jack face biscuiti de orz, spuse Maddy putin ingrijo- rata. fti plac? — Daca-mi plac? Bryony clatina din cap. N-am mai mdancat asa ceva de cand eram mica. Nu, Maddy, nu tmi plac. li ador. Apoi se incrunta usor. $i spui ca Jack ii face? — Da, el! Maddy parea foarte dornica si faca impresie buna. $i a facut si gemul de capsuni. Avem si din cel cumparat, asa cum lua bunica. O privi rugator pe Bryony. Dar Jack o sa rad de tine daca mandnci gem cumparat in loc s4-l mananci pe-al lui. — Are dreptate, rése Bryony. Maddy deschise usa bucatariei si primul lucru pe care fl auzi Jack fu rasul lui Bryony, care suna exact asa cum si-l amintea el. Tocmai scosese biscuitii din cuptor. fncerca si el sa zambeasca, dar nu prea reusi. Bryony ii taiase pur si simplu respiratia. Purta o fusta albastra, dintr-un material moale, lunga pana la glezne, si o bluza alba tricotata, fara maneci. Parul carliontat i se ros- togolea pe umeri, fata ii era luminata, iar ochii ei verzi straluceau. Una peste alta, Jack era cat pe ce sd scape tava pe jos. — Buna. 28— Buna. Pentru doi adulfi era o conversatie destul de limitata. Jack incerca din nou. — Ti-a fost greu sa ajungi aici? — Nu. Dar ma gandeam... Myrna spunea cA ai cdini de oi. Vad ca afara e numai Jess... Era o improvizatie. Jack putea broda ceva pe tema asta. — Te asteptai la un regiment de caini? zambi Jack. Nu. Angajez cativa oameni si fiecare are grijé de cate un caine sau doi. Am un program de crestere, dar de fapt sunt cAinii oamenilor mei. Doar Jess este a mea. — Inteleg. Bryony il privi cum scoate biscuitii din tava. Ochii ei se marira. — Spuneai... Maddy spunea ca tu ai facut astea? — hi. ,Jack Morgan, incearca sa gasesti o conversatie mai inteligenta decat asta!” {si simtea din nou limba legata. — Vrei sa vezi mai intai camera si apoi sa mancam bis- cuifii sau intéi manc4m? intrebé Maddy ingrijorata, iar Bryony se aseza la masa din bucatarie si isi lua o farfurie. — Si una si alta, spuse ea relaxata. Se uita la Jack, adresandu-i un zambet larg. — Un birbat care giteste! As vrea sa stiu si eu unde erai cand am acceptat alte cereri in cdsatorie, spuse ea. Roger incepe sd treaca pe locul doi. Singura problema era aceea ca era adevarat. Bryony o spusese in gluma, dar cand Jack urca scarile alaturi de ea, prezenta lui o facea sa simta nevoia unui dus rece. Parea ataét de puternic... Atat de... masculin. Roger mirosea a after-shave de calitate. Jack... Jack mirosea a Jack. Roger arata intotdeauna impecabil. Camasa lui Jack avea 0 ruptura in dreptul unde maneca era suflecata, iar blugii erau vechi $i patafi. Bryony respira din ce in ce mai greu si nu era din cauza scarilor. ,Concentreaza-te la lucru”, isi spuse ea disperata. »Si apoi, pleacd repede.” Dar era nevoie de ea aici, pentru ca dormitorul lui Maddy arata destul de mohorat. Bryony se opri in us aproape ingrozita. Pentru un dormitor de fetita, era de-a dreptul trist. Avea peretii bej. Un covor maro. O cuvertura bej. O fereastra de unde se puteau vedea oitele si rauletul dadea spre nord. Era singurul lucru mai placut. Dar nu se vedea nici‘o jucarie. Nici un animal impaiat. Nimic nu sugera ca ar fi camera 29unui copil. Pe scaun era o mica valiza. Plina sa dea pe-afara. Dintr-un impuls, Bryony deschise dulapul. Era gol. Fetita isi impachetase lucrurile, gata de plecare. — Diana e de parere sé zugravim camera in roz $i sa-i cumparam niste haine lui Maddy, spuse Jack, iar Bryony simti disperarea din vocea lui. Dar Maddy are obiectii. — Diana? — Vecina mea de-alaturi. — Nu-mi place rozul, spuse Maddy incapatanata. $i nu-mi place nici Diana. Corect. — Nici eu nu prea ma omor dupa roz, marturisi Bryony. Se aseza pe pat si incepu sa se legene. — OK, avem un inceput, spuse ea. Patul asta e foarte moale. E bine sa fie moale. — Patul tau e minunat, ii sopti Maddy lui Bryony. — Stii, daca Jack ifi face niste suporti la fiecare colt, patul tau ar putea sa arate ca al meu. Mai mic, desigur. O copie in miniatura. — Sper cd glumesti, spuse Jack slab. — Ba deloc. Bryony sari din nou in pat. Am putea pune matase tosie sau satin, daca e vorba de un buget mai restrans, si sa facem un baldachin. — Uau, facu Maddy. — Si ne mai trebuie o cuverturi aurie, continui | Bryony. $tiu de unde putem sa ludm una grozava. Putem sa pictam perefii intr-un auriu stins, cu o dunga subtire de jur impre- jur. — Cum...? Jack era stupefiat. Dar Bryony nu era de oprit. — Covorul asta trebuie s4 dispara, comanda ea privind dezgustataé covorul maro. Regret, dar nu-mi place deloc culoarea. — Diana a ales acest covor! E foarte practic. — Sunt sigura, dar dormitoarele nu sunt facute pentru a fi practice. Daca Dianei ii place covorul, putem sa i-] dam ei. Aici avem nevoie de un covor crem, gros si flocos, in care sa-ti afunzi picioarele. Ce zici si de un candelabru? — Ce e un candelabru? — Lumini si diamante, fi spuse Bryony. Sute de dia- mante. Stai seara in pat si ai la ce sa te uiti. Ce spui? Nu mai era nevoie de cuvinte. Ochii lui Maddy erau cat 30farfuriile. Ce mai urma? Bryony se uita cu tristete la valiza de pe scaun in care erau toate lucrusoarele fetifei. — Nu vreau sa despachetez, spuse Maddy, vazand-o unde se uita. — Infeleg. Bryony se incrunta. Dar rosu nu se potriveste cu maro. Hei, cred ca stiu raspunsul. Ai vazut vreodata un cufar? — Cufar? — E ceva ca o valiza uriasa, iar cand il deschizi, e plin de sertare, exact ca un dulap. Ai tot timpul lucrurile impa- chetate. Am putea gasi unul din piele, pe care s4 gravam cu litere aurii: Maddy Morgan. Asa ca, atunci cand pleci in vizita la mamica ta, nu mai e nevoie sa-ti faci bagajul. Doar iei cufarul si gata. — Eu...Eu... Maddy nu mai avea aer. $i nici Jack. Se uita la Bryony, nevenindu-i si creada. — Maddy, tu cum vrei sa facem? intreba Jack stins. N-ai vrut sa-fi vopsesc dormitorul roz. Ideea lui Bryony iti place? — Cu covor nou? intreba ea incet. — Nou si pufos, spuse Bryony hotarat. — Si... diamante luminoase? — Un candelabru. Lui Bryony incepea si-i fie mila de Jack. Pofi lua unul din sticla, spuse ea bland. Nu costa chiar atat de mult. Eu ii fac o lista cu toate costurile si tu hotarasti ce vei cumpara. — Dar trebuie sa-ti platim sfaturile? — Nu. Maddy e prietena mea si fi dau sfaturi gratis. Poti sa-mi preiei ideile si sa le faci chiar tu. — Va spun eu ce facem, spuse el generos. Facem misuratorile si mai discutam la masa. Zambetul lui Bryony fi lumina toata fafa si, de bucurie, mai fopai o data in pat. — Suna foarte tentant. Nu se stia de ce, dar biscuitii nu fura de ajuns pentru intreaga discutie. Bryony se ridica sa plece, iar Jack nu gasi nici un motiv cu care s4 o mai retina. Maddy il ajuta. — Hai sa-i aratam ferma lui Bryony, spuse ea repede. Putem scoate si caii. $tii sa cdlaresti, Bryony? — Da, stiu... Dar apoi se opri la jumAtatea vorbei. Jack se uita uimit la fetifa lui. — Dar, Maddy, tie nu-ti plac caii. 31— Nu-mi place poneiul pe care mi-a spus Diana ca tre- buie sa-] calresc, i-o intoarse Maddy. E prea gras si nu vrea deloc s4 mearga. — Diana 1-a adus aici tocmai ca sa inveti sa calaresti. — Da, dar nu-mi place. Nu era clar dacié Maddy vorbea despre Diana sau despre ponei. Stiu deja si cdlaresc. fmi place iapa aceea gri, pe care o cheama Jezebel. — Jezebel...? Jack clatina din cap, zapacit. Dar Maddy, Jezebel e foarte jute si... — Stiu. Dar e draguta si ma place. — Dar... Ai mai calarit vreodata un cal ca Jezebel? Nu stia nimic despre fetita lui, realizi Bryony. Absolut nuimic. — Bunica mi-a dat un cal ca Jezebel cand aveam patru ani. O chema Fleece si era minunata. Vocea fetitei devenea trista. Am tot calarit-o, dar cand bunica a murit, mama a spus ca trebuie s-o vindem. —Tu si mama stateati cu bunica atunci cand a murit? se incrunta Jack. . Se putea auzi musca. Bryony isi tinea respiratia. Oare era prima data cand Jack mai afla noutati despre fiica lui? — Nu, clatina Maddy din cap. Eu si bunica stateam sin- gure la ferma ei. Uneori venea si mama sa ne vada, dar bunica spunea c4 numai atunci cand avea nevoie de bani. Apoi bunica a murit si mama a spus sa vin sa stau cu tine, cA ea n-are de gand sa se complice cu un co... — Maddy! De data asta era Bryony. Nu suporta s-o mai auda, dar Maddy continua. — Mama a spus ca oricum va castiga, ca m-a luat de lan- ga tine ca si dovedeasca ceva si cd meriti sA ma ai acum pe cap, dupa ce nu m-ai vrut. A spus cd spera sa te innebunesc. — Mama ti-a spus ca nu te vreau? intreba Jack cu 0 voce joasa. — Da. Maddy isi duse mainile la spate, isi ridica barbia si-l privi tinta in fafa, asteptandu-se sa fie lovita. Dar Jack nu mai suporta. Stranse trupusorul incordat al fetifei in brate, ingropandu-si fata in parul ei. — Maddy, cand te-ai ndscut tu, am fost cel mai fericit om de pe pamant, spuse el cu o voce franté. Cand mama te-a luat cu ea in America, am crezut c4 innebunesc. Am petrecut ani intregi cdutandu-va, dar mama ta nu m-a lasat niciodatd sa ma apropii de voi. 32Maddy era inca tensionata. Jack ofta si o puse pe scaun langa Bryony. — Maddy, mamica ta era balerind, fi spuse el. Era foarte frumoasa si, in plus, era si cea mai buna. Numai ca, intr-o zi, si-a rupt piciorul si nu a mai putut dansa, asa c4 s-a hotarat s4 se cAsdtoreasca. Era suparata cé nu mai poa- te dansa si, din cauza asta, era furioasa pe toti. A inceput s4 ma urasca $i, ca s4 se r4zbune pe mine, te-a luat de langa mine. Dar, Maddy, asta nu inseamna c4 nu te-am vrut. Ti-am spus-o de atatea ori $i o spun din nou. Nu era dimineaté s4 nu mA scol intrebandu-ma unde e fetita mea. lar Ziua in care mama ta m-a sunat si mi-a spus ca esti deja in avion a fost cea mai fericita zi a mea. Jack ii lua manutele si o-privi drept in ochi. — E purul adevar, Maddy, spuse el bland. Esti si vei fi intotdeauna fetita mea iubita. Ochii lui Maddy se pierdeau in privirile lui Jack. Dar inca se indoia. Se intoarse spre Bryony cu o privire rugatoare. ,Ce sa fac?“, intrebau ochii ei. ,Doamne, ajuté-ma“, se rugd Bryony. Ce se putea spune in aseme- nea situafii? Dar, din disperare, se ndscu o idee. Doua boturi de caini impingeau usa din fata. Jessica si Harry erau foarte intere- sati de ceea ce se intampla in cas si, deodata, Bryony simti ce trebuia sa faca. — $tii, Maddy, ca Jessica il iubeste mult pe taticul tau, fi zambi ea fetitei. $i intotdeauna cdinii stiu cel mai bine. Jess crede ca tatal tau este cel mai bun om si sunt sigura ca ea nu te-ar minti niciodata. Bryony zambi si mai mult. — $i mai cred, Maddy, ca daca Jessica ar putea vorbi, ti-ar spune cd tata] tau te iubeste foarte mult. Pentru tot- deauna. Ochii lui Maddy se marira. Se uita cand la Bryony, cand la Jessica, apoi se intoarse catre Jack. Se gandise si luase o hotdrare. Se apropie incet de el si ii atinse obrazul. Asta fu tot. Dar era destul. Jack o stranse la piept, iar Bryony izbuc- ni in Jacrimi. Dupa asta, cdutara niste batiste mari pentru Bryony, ter- minara biscuitii $i iesira la o plimbare. Fusta lui Bryony era total nepotrivita pentru calarit, asa ci o suflecd, transfor- 33mand-o in pantaloni scurti. Din fericire, calul pe care i-1 daduse Jack era linistit. Al lui Maddy nu era. Iapa pe care o ceruse era foarte zburdalnica si dornica sa alerge, dar Jack ii dadu voie si 0 incerce. Maddy se tinea in sa cu dexteritatea unei calarefe experimentate, tipa de bucurie si se indrepta spre rau. Jack si Bryony ramasesera singuri, uitandu-se incantati dupa copil. Ar fi putut si se ducd dupa Maddy, dar amandoi intele- sesera nevoia ei de a fi singurd. Era atdata emotie si toata traita de un copil! Se miscara incet in directia ei. Maddy era in fata lor la aproape doi kilometri departare. C4nd au ajuns acolo, o gasira stand pe un bustean prabusit, uitandu-se la rau. _ — Ar fi trebuit si ne aducem costumele de baie. Bryony descaleca si pasi pe tarmul nisipos. Isi scoase sandalele si intra in rau pana la genunchi. Fusta ei semana in continuare cu niste pantaloni medievali. — Au! fopai intr-un picior. E rece. — Nu-i nimic daca e rece, sopti Maddy. E grozava! — Atunci, hai! striga Bryony si plonja in api. Era rece, intr-adevar. lesi la suprafata si vazu un barbat si un copil care o priveau ca si cum aveau in fata o nebuna. — Dar esti imbracata, spuse Maddy cu ochii iesiti din orbite. — Si ce daca? Bryony se rasucea pe spate si dadea din Picioare, improscand apa in jur. — Fusta... — Da, e prea grea, admise Bryony. Se scufunda din nou, teusi sa-si deschida nasturii si scipa de ea. Noroc cA ce am pe dedesubt este destul de respectabil. isi tinea fusta in sus, ca sa i-o poata lua cineva. Poate chiar Jack. — Imi imaginez, spuse Jack sec. Descaleca, leg’ caii, apoi se apropie de busteanul lui Maddy, ridicAnd de jos fusta lui Bryony. — Vrei si am eu grijé de ea? — Te rog, zambi Bryony imbujorandu-se, apoi se scu- funda din nou. Dupa primul contact, apa era foarte pla- cuta. — Vreau si eu, topaia Maddy incitata. — Apa e rece, Maddy, incerca Jack s-o tempereze. 34— O sa aiba Bryony grija de mine. Jack tsi privi fetita cu o expresie de nedescris, apoi se hotri. Isi scoase camasa si o ajuta pe Maddy sa-si scoata salope- ta. — Hai, spuse el cu o voce ferma. Vom avea amandoi grija de tine.4 i) SE INTOARSERA ACASA SPRE SEARA, obositi, murdari si extrem de fericiti. Bryony nu-si amintea de cand nu mai fusese atat de fericita ca acum, cand ducea calutul lui Maddy. Jack luase fetita la el pe cal. Faptura mica i se cuibarise la piept, iar pe fata lui se asternuse o pace adanca. Aici se intamplase ceva, se gandi Bryony. Ceva minunat. Un Range Rover se afla parcat lang4 masina lui Bryony sio femeie cobori de pe veranda ca sa-i intampine. Avea in jur de treizeci de ani, era supli, purta o pereche de pan- taloni, o bluza crem si perle la gat. Avea un par frumos, tuns scurt si ochelari de soare pe crestetul capului. — Jack... Apoi se opri, vazand-o pe Bryony. Nu asa ar fi trebuit s-o cunoasca oamenii, se gandi Bryony cu jale. Isi pusese fusta inapoi, mA rog, era un fel de-a spune cA si-o pusese. Ii atar- na pe langa genunchi. Parul ud cadea pe spate si Bryony stia ca, pe alocuri, erau $i bucatele de stuf. $i mai avea si un pic de noroi pe fata... — Bun, Diana, spuse Jack descalecand si ludnd fetita cu el. O tinea in brate, leganand-o ca pe un bebelus, iar Maddy era prea obosita ca si se mai opund. Sau poate ca nu voia. Era ca si cum se luptase pentru aceasta afectiune luni si ani de zile si acum o descoperise. — Nu stiam unde sunteti. Diana paru cd nu observase fetita. 36— Am fost la rau. Jack arata spre Bryony. — Diana, ea e Bryony Lester, cea mai noua decoratoare de interioare din Hamilton. Bryony, vecina mea, Diana Collins. — Buna, z4mbi Bryony. Diana nu raspunse. Se uita stupefiaté la Bryony. — Am citit despre tine... In New Interiors. Chiar voiam sa te rog sa vii si pe la mine... »De ce voiam?!" se gandi Bryony. Myrna nu ar fi fost de- loc mulfumita, daca ar fi ratat o clientd ca femeia din fata ei. — Am auzit ca Maddy nu s-a dus azi la scoala, se intoarse Diana catre Jack, ignoraénd-o delicat pe Bryony. Am venit sa vad daca s-a intamplat ceva. — Nu s-a intémplat nimic. Jack zimbi catre fata aproape adormita a fetitei. Maddy si-a proiectat dormitorul impre- una cu Bryony. Un dormitor rosu cu auriu... Diana se fincrunta. — Credeam ca am stabilit si-1 vopsim in rozl, Noi. Era un semn de proprietate aici. — Bryony are alte idei. Sigur ca da. Bryony se uita consternata la portita dinspre gradina. — Jack, poarta e deschisa. Bryony descaleca, lega calul de gard si intra repede in gradina. Harry! Harry! — Daca te referi la o potaie mica si grasuta, sa stii ca a zbughit-o impreuna cu Jessica, imediat ce am deschis poar- ta, le spuse Diana. »Doamne, iarasi!” — Trebuie si ma duc sa-l caut, ii spuse ea lui Jack. Ma intorc cat pot de repede. — Vreau sa vin si eu cu tine. Maddy se zbatea in bratele lui Jack, incercand s4 coboare, astfel incat el fu nevoit si o lase jos. — Dar tu trebuie s4 faci baie, fi spuse Diana cu o voce dezgustata. Jack si cu mine ne vom ocupa de asta in timp ce... — Merg cu Bryony! Uitase de somn si era foarte hota- rata. Jack ofta, dar zambi si incdlecd din nou, apoi intinse miinile ca s4 0 urce si pe Maddy langa el. — Imi pare rau, Diana. Se pare c4 plecam in cautare de caini. Zambetul i se stinse. Daca fugareste iar oile... 37Bryony se crisp4. Copil fiind, crescuse si ea la o ferma. $tia ce poate face un caine in mijlocul oilor. —Nu pot ramane, ii avertiza Diana. — Pacat, spuse Jack. Bryony nu credea asta, dar se parea c& Jack era de alta parere. Te sun eu mai tarziu. O lasara pe Diana privind dupa ei. intr-adevar, Harry fugirea oile. Vazura amandoi o turma compacta miscandu-se in jurul padocului. — Te rog... Te rog... Un caine mic putea face la fel de mult rau ca si unul mare. Daca Harry le facea oilor vreun rau, Jack ar fi avut tot dreptul sa-l doboare. $i daca Jessica era cu el... — Strig-o pe Jessica, spuse Bryony disperataé, dar Jack clatina din cap. . — Vreau sa vad ce face. . Daca ea omora oile, Jack trebuia sa stie. Isi indemna calul, lasind-o pe Bryony in spate. Ziua era la asfintit. Bryony se urca pe un deal si reusi sa vada ceva ce nu-si cre- dea ochilor. Oilor nu li se intamplase nimic! Vazu o turma mica de oi in mijlocul tarcului si una mai mare in afara. Jess pazea turma mic. Harry se foia prin gramada mare, con- ducand fiecare oaie spre turma Jessicai. Doamne... Parea ca Jessica il invata pe Harry cum sa se poarte cu oile. — Sa fiu al naibii! Jack isi trecu mana prin par. N-am mai vazut asa ceva in viata mea. Jess are mai mult de douadspre- zece oi acum. Uite, ti aduce inca una! Jack scoase un fluierat ascutit. Jess privi in sus si fsi vazu stapanul. Abandona jocul imediat si alerga intr-un suflet la el, iar Harry, fara nici o tragere de inima, o urmé imediat. CAinii isi salutara stapanii cu bucurie. Jess statea langa calul lui Jack, dar Bryony nu risca acest lucru cu Harry. Cobori din sa, isi lua cdinele in brafe si incdleca inapoi cu el. — Stai departe de necazuri aici, sus. Harry avea o privire adorabila si tremura tot de emotie. Pentru un caine de oras ca el, se distrase de minune. — De cat timp il ai? intreba Jack cu ochii la schnauzer-ul care se asezase confortabil in bratele lui Bryony. — De doua luni. — De dou luni? se incrunta Jack. Dar nu e tanar. — L-am vazut in vitrina unui pet-shop, spuse Bryony, imbratisénd cu dragoste c4inele poznas. Are un pedigree 38foarte lung. Fostii lui stapani au spus ca facea prea multe prostii. Dar eu cred ca l-au lovit. in primele saptamani dupa ce l-am cumparat, de cate ori ridicam vocea sau ma repe- zeam spre el, fugea si se ascundea sub pat. A stat o luna in magazin pana sa fie cumparat. — Si apoi ai aparut tu... — Nu-l puteam lasa acolo, spuse Bryony sfidator. $i in afara de asta, era si la pret redus. — Sunt convins. Redus la pref, nu la marime. — Nu e nevoie sa faci glume pe socoteala lui. Acum ma duc acasa. . — Nu vrei sa-ti pregatesc o cind mai intai? Jack nu-si putu da seama cum ii scapasera aceste cuvinte. Nu asta intentionase. »Mytna va afla“, se gandi Bryony. Myrna o astepta in jur de ora cinci. Probabil ca se urcase pe pereti pana acum, dar nu de grija. Roger spusese ca va suna la sapte... — Mi-ar placea tare mult, spuse Bryony cu o umbra de vinovatie in glas. | Oh, Doamne... In ce oare se mai baga? La cina aveau placinta cu pui, pregatita de Jack. — G&tesc mult in fiecare duminica, explicd el, vazand privirea mirata a lui Bryony cand scoase placinta din frigider. — Vrei sa spui ca... tu ai facut asta? — Da, eu. — insoara-te cu mine, spuse Bryony atat de spontan, incat Jack izbucni in ras. — Cred ca Roger ar fi de alta parere. — Da, sigur, mai bine ar invata si gateascd. Vorbesc foarte serios. Bryony il uita imediat pe Roger si se gandi la picioarele ei goale. Dar, inainte sa mancam... Nu stiu daca... Poti s4-mi imprumuti o camasa si o pereche de blugi? — O sa inoti in hainele mele. — fnot deja in astea, marturisi ea. Fusta era umeda si fi dadea o senzatie foarte neplacuta in jurul picioarelor. Se uité la Maddy. Va rugim, domnule, putem sa facem un dus, ca s4 scapam de toata mizeria, pana va ocupati dum- neavoastra de treburile casnice? Jack puse placinta in cuptor, facu si el un dus rapid, apoi incepu sa faca o salata, ascultand tot timpul zgomotele din 39