Stevan K. Paviowitch 1804-1945Stevan K. Pavlowitch istoria Balcanilor 1804-1945 Traducere de Andreea Doica Prefataé de Lucian Leustean POLIROM 2002Prefata O noua si necesara rescriere a istoriei Balcanilor Redactat la finatul deceniului trecut si destinatd in principal unui public occidental inci o dati bulversat,irtat i, in egald sur, dezorientat de evolutite politico-militare aparent imprevizibile din spatiulbalcanic, lucrarea lui Stevan K. Pavlowitch, A History of the Balkans, 1804-1945, apare cum, la inceput de nou deceniu, secol si mileniv, si in traducere romaneasci. Diversele politici ‘ditoriale din Romania actual par a favoriza accesul publicului spre lucriiri de istorie, ingeleas& in cel mai larg sens posibil, balcanic& din mediul academic apusean, altddat& rezervate doar unui grup restrins de cunoscitori. Astfel, au aparut deja in limba romani, pentru a da doar citeva exemple, cartea lui Charles si Barbara Jelavich (Formarea statelor nationale balcanice, 1804-1920, Ed, Dacia, Cluj-Napoca, 1999), cea a Barbarei Jelavich (Istoria Balcanilor, vol. I, Secolele al XVitI-lea si al XIX-lea, vol. Il, Secolul XX, Institutul European, Iasi, 2000), lucrarea lui Georges Corm (Europa $i Orientul, De ta balcanizare la libanizare : istoria unei modernitéi neimplinite, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999) si cea a lui Georgios Prevelakis (Balcanii, Cultura si geopolitica, Ed. Corint, Bucuresti, 2001). in acest context, traducerea studiului lui Stevan K. Pavlowitch apare ca un element dintr-o evolutie fireasca ce ilustreaz& - si, poate, va potenta - propensiunea publicului romanesc spre redescoperirea istoriei atit de agitate a Balcanilor. $i aceasta, in ciuda atitudinii constant schizoide, de atractie-respingere, pe care romani au mani- festat-o fayi de ideea apartenentei lor la spafiul balcanic: era o apartenenfi onorant&, dacd in spatele termenului de Balcani se intrezireau mostenirea Antichitijii clasice, cea a Bizangului sau pike i de manifestare aunei ortodoxii izbivitoare ; era, in acelasi timp, o apartenenta ee ae eae uncle din prejudecdile occidentale in acest sens, conturate a ream itn ae a secole, de genul Balcanilor ca ,butoi cu pulbere al Europei”, teritoriu ont etenien aek aeneeeeeaee si Stevan Pavlowitch are ca obiectiv primordial Sitesaied SEER NGAI ore occidentali il ataseaza din reflex atit conceptului de ,Balcani™, cit i derivatelor sal i taleanic™ : »balcanism” si ,balcanizare”. Spre deosebire ins de majorit parti ! bi - Spre d le majoritatea celor cu care i deziderat, Pavlowitch a ales 0 modalitate mai putin polemicd pentru a-si atis cu eae de altfel, si marea cal iii i tetas de one tind “Atectel ores ciaai de justified pertinente, 1804 este un an simboli . ‘ . an simbol i 4 : e poate fi circumscrist luptei nationalitayilor agen imperae slat © Prima revolt major Suvine, desi riddcinle procesului pot fi identificate inek din rense aceae atte. Cu alte din veacul al XVIl-ea, inceputulGermaniei naziste, nu a mai putut fi yeliberarii” impuse de Armata Rosie dovada de o precautie salutar’. Pe di sovietic’. in plus, opri le © parte, evita si se Politologilor i politicienilor, singurii care, : Prin natura activitiilor lor si uneori printr-0penune de scrupule metodologice, nu au ezittri in fata analizarii evolutiilor contemporane. Pe de alt Parte, dupi 1945, bolgevizarea celor mai multe state balcanice ar fi Presupus un tratament istoriografic diferit, cu alte metode gi alt gen de izvoare. Istoria Balcanilor propus& de Stevan K. Pavlowitch este istoria unui spatiu care se intinde ,de a Alpii ristriteni pin la Marea Egee si Marea Neagri, de la Nistru la Marea Adriaticl peste itorii ite de populatiile vorbitoare de romana, greact, albanezi si de limbi sud-aloe” Este, de ascmenea, si istoria devenirilor nationale ale popoarelor din regiune, ca gi istoria modernizatii ~ fie ireversibila, fie neimplinita ~ a statelor nationale din zona Baleaniler. Nu i ultimul rind, este o istorie, privita din punct de vedere balcanic, a dezmembrarii lente, dar agitate a Imperiului Otoman, ,omul bolnav” al Europei, ca gia disolutiei rapide si violent a Imperu Austro-Ungar. Fara a face apel la tuse groase si, cu atit mai putin, la vehement, Pavlowitch incearc4, cv fiecare capitol, cu fiecare pagina, si demonstreze, cu fineje si elegant, cX Balcanii aparti ind bitabil Europei, dar si ca regiunea are individualitatea sa proprie, catalizat de experienfaistorich colectiva si de anumite aspecte comune tinind de sfera mentalului colectiv si de cea a culturi O sugestie recurent& in paginile lucrarii lui Pavlowitch este accea c& opozitia dintre poziivitata Occidentului si negativitatea Balcanilor este doar una aparent cl reducereainevitabilelor diferen sineronice si diacronice dintre cele doua parti ale Europei la antiteza dintre ,civilizati si barbarie Nu poate fi decit o operatiune simplistd si riu cilduzitoare, derivati adeseori din amnezie 9) narcisism. Condamnind violengele ,,balcanice”, Europa Apuseana uit, pare c& uit sau vrea si uite de multe ori violenja din trecutul su. Sau, pe de alti parte, in plin festin narcisist, probabil necesar pentru confirmarea noii identitati europene, Occidentul resimte nevoia unui reper, a unui pol negativ, care si ofere acea ,diferentt specifica” cu rol identitar. a Istoricul britanic nu cade ins& in capcana idealizarii realitajilor balcanice din ultimele " secole, nu se lasi amagit de mitul ,bunului sAlbatic”, ci, dimpotriva, incearca s& pee oe explice premisele instabilitisii cu apareng& endemic’ a regiunii, precum si problemele in iS a cu care s-au confruntat constructiile nationale din zon. Asa cum scrie Pavlowitel i eel balcanice ,,au evoluat, au fost impuse, au fost respinse, au fost inlaturate, au pierit xp Deoarece crau dificil de definit si delimitat, au facut tot ce le-a stat in puting ripest usor de identificat. Au recurs la asimilarea culturala acceleratd si, de asemenea, wee i elit i. de ridacini; s-au bazat pe mituri; noi teritorii, la expulzari si elimindri, Aveau nevoie oe eee in trecut justificari de ordin teritorial ; drepturile istorice au intrat in con eee In toate acestea, natiunile balcanice nu erau atit de diferite de aera pair Balcanii, pare a ne spune lucrarea lui Stevan Pavlowitch, au fs, fntr-adevi,unal dre Pe . . ” ” a fost depozitata acolo mai curl butoaie cu pulbere” ale Europei, dar ,pulberea” a * fii!” de la Berlin, Paris, Viena, Londra sau Moscova, decit de ,,balcanici”, iar cei care au ~aprins lela , Paris, i cori le-au scApat de sub cont cali sav A ceiagi lideri occide i le-au scApat ontrol au fost aceiasi lide ne ritoriale onitorizat exploziile si uni si ae Populatiile balcanice erau, cu adevarat, arfigoase, belicoase si sirace, masur’ din yirani, aveau identitaji ori prea vé re \dicdrile lor te ri prea complexe, revent -au identitaji ori prea vagi, o firani, av© NOUA $I NECESARA RESCRIERE A ISTORIE! BALCANILOR mai multe ori conflictuale, ins& pentru toate acestea nu erau doar ele responsabile, iat deosebeau atit de tare de cele din alte regiuni ale Europei. er de cele de tip balcanic. i problemele lor nu se iratile $ n i set poate exista un nationalism ,bun”, de sorginte apuseand, si unul Fiu”, i ‘e din necesit&ti de omogenizare - idee importat& tot din Occident - a ee starile patiuni derivat i din noe entitafi care luau nastere, se extinde: se abot sau de pace al cor epicentru se afla in Europa, au cauzat o agital ‘ ae de controlat sau stivilit, S-a produs, practic, o invazie a pespectivei nationale si/sau sociale in nora si perceptia individual’, Mai ales in regiunile unde amestecul etnic era deosebit de complex, ceea ce era valabil in mai toata Peninsula Balcanic&, totul a inceput, la un moment dat, si fie judecat numai pe criterii de comportament etnic, Distinctia fafd de celalalt a inceput sa fie perceputd in mod isteric si a creat imaginea responsabilitatii colective. De aici si pin la masacre, deplastri ,spontane” sau fortate de populatii nu a mai fost decit un pas, lesne de facut, dar cu urmiri majore pe termen scurt, mediu si lung. {nsd nici aceast& evolutie nu a fost caracteristica doar Balcanilor, ci, mai mult sau mai putin, intregii Europe. Lucrarea lui Pavlowitch este, practic, o pledoarie echilibrata si nuantata in favoarea faptului c& identitatea najional’ in Balcani, ca si in Europa, a fost un fenomen nu numai extrem de complex, dar gi relativ instabil de-a lungul ultimelor doua secole. Ea nu a avut numai o componenta interna, cia fost condifionati de nenumarate influente externe, de circulatia internajionala a ideilor si a culturilor, a depins de luptele pentru putere din interiorul fiecdrei societati, rivalititi provocate direct sau indirect de influenfe externe, prin jocul de echilibre si dezechilibre de pe scena europeand si, deci, de rivalitatile de putere regionale sau internationale. Acesta a fost unul dintre motivele decisive pentru care miscarea nationalititilor din Balcani a devenit potential ,exploziva”, iar uneori chiar a ,explodat”, in conditiile in care vechile sisteme de putere, otoman si habsburgic, se pribuseau sub loviturile noilor idei din Europa, ale conflictelor politice, diplomatice, economice similitare dintre puterile europene. au sau se reduceau in Balcani, in functie de ie de natura etnicd greu Lucian LeusteanCapitolul 1 Introducere i. © Bizantul, monarhiile rafice si impactul lor asupra istorie m Se ant a Tranzitia din secolul mnedievale, cucerirea otomand si recucerirea habsburgic’ * al XVIllI-lea De la Imperiul Roman la cel Otoman Peninsula Balcanicd se caracterizeaza atit printr-o unitate geografic’, cit si prin una impusi de istorie. Cuvintul ,,balcanizare” este desea folosit cu intelesul de fragmentare, dezordine si razmerite, dar istoricii peninsulei' au atras atentia cA istoria sa nu este mat zbuciumat& decit aceea a oricarei alte parti a Europei inainte de primul razboi mondial. Fragmentarea si instabilitatea sint, in orice caz, rezultatul constituirii sale, al asezarii sale pe hart si al luptei pentru controlul peninsulei. Cuvintul de origine turcd balkan jnseamna ,munti impaduriti”. Spre deosebire de Peninsulele Ibericd si Italic’, Peninsula Balcanica este definita de jnsasi masa muntoas4 ce ocompune. Muntii Dinarici se intind de la Alpii Sloveniei, de-a lungul coastei adria- tice, pina in Albania, dupa care se indreapt& cAtre interiorul continentului sub numele de Muntii Pindului. Acestia se {ntind de-a lungul Greciei Centrale, ldsind doar o fisie ingusta de coast la vest. Lantul carpatic formeaza un 8” intors care incepe in nordul Rominiei, coboara spre sud separind cimpiile Moldovei si Tarii Romanesti de podigurile Transilvaniei, {nainte de a se indrepta spre sud-vest traversind Dunirea pe Ja Portile de Fier, iar apoi spre est prin Bulgaria formind Muni Balcani propriu-zisi. in fine, tinuturile vechii Macedonii si ale Traciei se prelungesc pind in nordul Greciei. ; Structura discontinud ‘a acestor muni a descurajat procesul de integrare din interior i nu a opus nici 0 rezistenta penetrarii din exterior. Accesul era permis printr-o retea . ee si depresiuni. Ele prezentau anumite particularitéti si au favorizat lega- , cuceriri si schimburi. Cele mai importante c&i de acces erau Dundrea si drumul care Jega Belgradul de Salonic, formind impreund o cale de schimburi de forma unui T uriag. 1. Ca de exemplu Dimitrije Dj i i i Revol ie i jjordjevié si Stephen Fischer-Galati, The Balka ionary pedi Columbia University Press, New York, 1981, p. xi sau John ee si Ace 2 Naclaon, Balan Economic History, 1559-1950: From Inperial Borderlands to D, fations, Indiana University Press, Bloomington, 1982, p. 3. teISTORIA BALCANILOR. 1804-1945 n timp ce fluviul repreze : ie Sarai ek Nae ie Rose Europa Centrala si Rusia, prin Fe xB Verdarutal spre Maied Bee” dram de importa vias, sepamiicntele durabile au vent din nordul deschis sau din sud prin intermedi gtr curoasiatice gi au urmat drumurile dupa o direcje dela nord la sud, Remon Stree tind: dentin ct oe adriatice si pe maluril <3 nu s-au asezat decit de-a lungul o Rete. je Dunarii. Pind la inceputul secolului al VI-lea ex a ingvistice predominant urbane ~ romang la nord si Lae ee latinizati includea un bloc dunirean si adriati he la vest, greaca la sud gi la est. Zona dietetic Womnantea, 41 s ic de coast, separate de o zon’ montand, Ete (Ua ciel Gates Asiel Ctrl gl care oti Cat tmal pt ip rae SS cera in Alpi pind la Peloponez, modificind in intregime s ~ ota a enleeae misuri ce se stabileau aici. Bustinasii - elenizati aunt aat Gee S-au retras spre adaposturile din Sankt de pe ait Sou oul ret cent a de nou-venifii, care au fost la rindul lor asimilaji pe masurd : eda eee iantirllonerecest pe 4 ce inaintau in interiorul fn cele din urma, a fost slavizati o larg centuri de mijloc situati i : i Marea Neagrd. Numele generic de sloven a fost asociat cu popula ia iba unde exista un contrast clar cu nonslavii. Vechile denumiri ale triburilor conductioar s-au rispindit la acelea care se stabilisera din cimpiile vestice pind la Adriatiea = croah- si la cele aflate de-a lungul afluenyilor Duna si in depresiuni ~ sirbi Populatiile germa- nice, slave si elene foloseau denumirea de valahi (variante cum ar fi cea de vels si valoni erau folosite in alte parti), care e posibil s& fi provenit dintr-un grup celtic romanizat, pentru a se referi la cei romanizati din mijlocul lor, dar totodata si Ia ali care aveau un mod de viata similar. Un prim efort de crestinare fusese intrerupt de invaziile popoarelor migratoare: Cot vertirea ulterioara a slavilor prin intermediul influengelor suprapuse ale papalitii se Bizanqului a condus la varianta latin predominanta in vest, cu forme grecesti into adap- tare indigend rispindit’ cu mult peste sfera cultural’ elend de c&tre misionarii bizantinl Confuzia rezultata in urma atacului noilor populagii, urmata de schimbarile din vest, a dat posibilitatea organizatiilor feudale slave din sud si se ridice in spatiul creat dé fisurile dintre Imperiul Bizantin in est si pretendentii succesivi la mostenire® romani in vest, Originari de dincolo de Marea Azov, bulgarii asezaserd tabere pe ambele maluri ale Dundrii pin’ la sfirsitul secolului al IX-lea, Ei au fost asimilat de slavii din partet Jocului, dar nu inainte de a le fi imprumutat acestora numele lor, precum si o form de organizare, si de a-i fi primit pe misionarii crestinl. Regatul lor a atins apogeul cind cond c&torul lor Simeon a luat titlul de ar (Caesar), incercind si cucereascd Constantinopolu! in 925. Imperiul Bulgar aduna, in consecinti, tribut din teritorii care se intindess, intr-un moment sau altul, de la Dunare la Adriatica si pind in sinuturiJe Greciei de Nord, Spre nord, pe miasura ce maghiarii sau ungurii se stabileau in cimpiile woe . adoptau religia crestind, se realiza trecerea Ia feudalism sub conducere germane teritoriile slovene, dar structurle tribale slave au evoluat astfel incit un regat roa a ¢ : 84 controleze drumurile ce legau nordul adriatic de cimpii. Coroana pe pa Tomislav a dobindit-o de la papa in 925 (in acelasi an in care Simeon ees Be in posesia regelui Ungariei in 1102. Aceasta se intimpla cind Ungaria dobina eee eee Sawtc~ u INTRODUCERE, ontrolul asupra Transilvaniei, un teritoriu de podig aflat in interiorul arcului Caan x Ea de o populatie mixta, dar probabil majoritar romanizata, care $!-a pastrat, la fel 5 si Croatia, un statut de autonomie, = Ber t é ‘ Croafia a acoperit intregul sau teritoriu ,,istoric” abia sub primul ei rege w tat in calea a ceea ce a ajuns s4 se numeascé ,,triunitatea” el - nucleul e anterior in- gur, dar aceasta nu @ Sl calea a ¢ | ajun meas¢ n Croatiei Centrale cu institutiile sale, cimpiile Slavoniei mai puternic supus' ftuenfei unguresti si coasta Dalmatiei, ale carei orase se luptau sisi confirme Sete in secolul al IX-lea se formau structuri politice embrionare si in podisurile Sait x sud, Venetia si Ungaria erau obstacole care abateau ambitiile conducatorilor sirbi cimpii si Adriatica, indreptindu-le spre teritoriile bizantine ale coridorului Morava-Vardar. in timp ce Imperiul isi incepuse lungul sau declin, regatul sirb se indrepta spre cea mal puternict dezvoltare politic atinsi de slavii balcanici in Evul Mediu. i Ela exploatat atractia Vestului fat Bizant si Pamintul Sfint, care accentuase diferen- tele dintre Roma si Constantinopol. Cind Cruciada a IV-a a divizat fara mila Imperiul gi i-a pradat capitala, conduc&torii sirbi din familia Nemanji¢ i-au invrajbit pe latini impo- triva grecilor si pe greci intre ei. S-au extins pe seama bulgarilor sia bizantinilor, au luat titlul de crai (Carolus), au dobindit o coroani regali de la papa in 1217 si autonomia ecleziastica de la patriarhul exilat la Niceea. Atunci cind regele Dusan se incoronase ca impirat al sirbilor si grecilor in 1346 la Skopje, domeniile sale se intindeau de da Sava si Dunire pind la Marea Adriatic& si Golful Corint. La moartea sa, zece ani mai tirziu, pirea si fie pe punctul de a-si fi realizat dubla ambitie de a se stabili in ,orasul impira- tului” (dup% cum numeau slavii Constantinopolul) si de a conduce defensiva Europei impotriva turcilor in calitate de capitan” al papei. Desi structurate dup modelul Bizantului, civilizatiile sirbe si bulgare medievale nu erau influenjate exclusiv de Rasarit. Conducatorii lor privisera spre ambele centre ale crestin3titii, pind au inteles viguroasa forta de integrare furnizata de conceptul bizantin in forma sa de adaptare local si au obfinut patriarhii autocefale (independente) in schimbul sprijinului acordat Bisericii Constantinopolului, dar erau de asemenea puternic influentati de legaturile lor cu Apusul. Intre secolele al XIl-lea si al XV-lea, intreaga peninsula a fost un pod intre Est si Vest. Ereziile se inmultisera atita timp cit crestinismul depinsese de centre indepartate gi au continuat si se amplifice in zonele in care Biserica institusionalizatd s-a dezvoltat mai tirziu si in tinuturile muntoase mai indepartate, dar si acolo unde Rasiritul si Apusul se suprapuneau de-a lungul principalelor rute de comunicatie. Ele contestau autoritatea, impiedicau stabilizarea monarhiei bulgare si s-au inradacinat in clasa feudala a Bosniei, itia © dezvoltare autonoma in secolul al XII-lea sub suzeranitatea ingaduitoare a Ungariei. Ungaria era de asemenea implicata in lupta pentru suprematie asupra centrelor de comert dalmate supuse treptat slaviz&rii. Doar cel mai bogat dintre acestea, Raguza - mai cunoscut astizi sub numele slav de Dubrovnik ~ a supravietuit prin intrigi amestecului marilor puteri, pentru a se transforma intr-un intermediar intre Italia si Balcani. s Aurmas zone locuite de populafii romanizate ici si colo, dar in principal in Romania ee mu cimpiile Dunirii de Jos si dincolo de Carpati. Prin aceste teritorii au trecut fee ns in drumul lor spre sud, dar nici una nu s-a oprit in cimpiile unde sili . de organizare sociala si politica local au aparut in secolul al XII-lea — tabirilzce ee an si Tari Romanesti, vorbitorii unui dialect roman, crestini de rit 5 loseau scrierea slavond. Alte populatii preslave fuseserd impinseconducatorul Serbiei, aliat cu re; ' 3 -gele Tvrtko, i ee Balcanilor, dar a fost consideraté ca fiind ae 4 crestind care au precedat-o i agur, din cauza eforturilor de a forma Vitnmementiniutete Urecidiate cen in 1459. fi rs ngariei, ramasitele regatului si i in 1463 a fost rindul Bosniei sa gatului sirb au supravie(uit pind troptat; clitninass deiconfrundiri annate Se prabuseasca. Societatea feudalA s-a dizolvat noua ordine otomand, refugiindu-se ia prinipatle din munis pe ceed sau eve havc frrlitees eatairileiaisdctitiveedata ca ae sea din muni, pe coast sau peste fluviu, Partin aegilelet WRaalndbiacscivt sere, cuaciaevic, Be secteur ailtaleaaii se rotate ie oe a deveni o Elvetie a secolului al XV-lea, dezmembra pe misura ce ameninjarea een oa Denil: Regeso apearorseont 90 eee rr crane atmos pe bulpancrernlscrafelsa cial anode deptsitrivalitiile in batilia de la Krbava, doar an eee proportii. Majoritatea nobililor care au supraviequit au ie pty Liliogsiyond a at parasit regiunile expuse din sud, i impreuna cu denumirea sa, s-a mutat de asemenea spre nord, Atunci cind Sfintul Imperiu Roman al lui de Carol cel Mare a rendscut si sia stabil »marca de est”, Austria, aflati in flancul Germaniei, a primit rolul te sateen impotriva pericolelor venind dinspre est. ,Marca” a cizut in seama Habsburgilor, al c&ror conducator a fost ales imparat in 1273. Ei inglobaserd deja in cadrul domeniilor familiei formafiunile feudale locuite de sloveni, iar influenja lor s-a extins in sinuturile Coroanei ungare. Cind in 1526 turcii i-au pus pe fuga pe unguri la Mohdcs, unde regele lor si-a gasit moartea fara s& lase un mostenitor, preluarea habsburgica @ ceea ce mat rimisese din domeniile sale a fost validati prin alegerea lui Ferdinand de Habsburg ca rege al Ungariei si apoi al Croatici. Dupa ce intrasera in Balcani ca mercenari luptind pentru conduciitori crestint rivali turcii otomani s-au deplasat incet spre nord, in perioada dintre ciderea oragului Gallipoli, in 1357, si batalia de la Mobédcs, profitind la maximum de dezintegrarca ordinii feudale @ peninsulei si de lipsa de unitate religioas’. Cucerirea teritoriilor grecesti a fost finalizatt abia dup’ cdiderea Constantinopolului in 1453 (Istanbul in limba tured, dar numit de obice! in Europa dup vechea denumire greceasci, pina in secolul XX) si moartea in luptl a13 INTRODUCERE | si-au pastrat pind la sfirsit Seta infri ‘ji navale Pind la inceputul secolului al XVI-lea, © data cu infringerea puterii 2 7 r& cile maritime de acces spre cuceririle ulterioare $ ind Dundrea si invingind Ungaria. ju puternic supus fluctua- ultimului sau imparat Atit orasul, cit si imparatul ca simbolur venetiene, turcii isi asigurase : a i 1 pe uscat travers vontinuat prin a obfine accesul pe usca a Revatele medievale balcanice se intinseserd peste un terior eee itor. Centrele lor s-au deplasat; teritoriile lor s-au suprapus. Pe masura ce si puterea, conducitorii lor si-au atribuit tidhuri regale, iar apoi, ca in eer is Bulgarici, titlul imperial, pentru a se instaura ca succesori ai Bizantulut, i os ee din punct de vedere cultural, a ramas pind la sfirsit roman ca structura social a, e 01 ne si militara. Au intretinut tot mai multe legaturi atit cu Vestul, cit si intre ei. Popul ati nu erau mai omogene din punct de vedere etnic decit titlurile lor. Conducatorii nu erau interesafi de identitatea etnica, deoarece aveau {eluri mai inalte. fn aceasti lume aflati in schimbare au sosit otomanii. jnaintarea lor in Europa a afectat intreaga peninsula. Chiar si ceea ce a ramas in afara hotarelor lor a servit ca zona- -tampon spre care si-au indreptat incursiunile armate, fapt care a afectat relatiile cu vecinii lor. Stipinirea turceasca s-a intins peste Balcani ca parte a ceea ce Traian Stoianovich a denumit generic drept Razboiul european de 100 de ani. ,Razboiul la care facem aluzie nu este doar acela dintre Franta si Anglia, ci confruntarea complexa dintre un catolic $i un alt catolic, dintre crestin si musulman, ortodox si catolic, dintre husifi si catolici sau Imperiul Roman de Nafiune Germania, dintre taborit si utraquist, Polonia sau Lituania si ordinul teutonilor, dintre Imperiul Otoman si regatul Ungariei, aliat cu ramésife ale Imperiului Bizantin i ale statului lui Stefan DuSan, dintre moscovit si ttar sau novygo- rodian, Venefia si Milano pe de o parte si Geneva pe de alti parte, dintre Tamerlan si Baiazid, Danemarca si Hansa, confruntarea care a indreptat un senior feudal impotriva altuia si pe (Aran impotriva seniorului.” Sapinirea otomana gsi cea habsburgicd Societatea balcanic’ era un cimp de lupt4 in care nobilii i -si ietatil feudale inchizindu-le, in detrimentul Hranilor sial localniclor dee EE dint Speman straini, Inaintarea turceasci a fost initial motivata de Tee ce ponant ea poe merely din podisurile stincoase ale Anatoliei de i abiiarle aie ae ae de Superioritate militar si au gasit aici sprijinul eee ‘ea pe Care apoi monarhiile centralizate au ajuns s& le Acest mi i i wil SLES kbar treptat. Prima Perioada a cuceririi a fost caracterizatt de ian reau chiar s& fie Priviti ca mostenitori ai Imperiului Rot nee ra evreii si crestinii. In timpul ultimelor sale convulsii, Tee i‘ oferita de latini pena eae wer, saa Preluat puterea, iar ae erea ortodoxiei, un pericol care nu exista daci tt aoe . tea grecilor pareau in orice caz s& prefe ee a Prefere varianta din urma, Eero int Slice wend 2. Traian Stoianovich, Ba - » Balkan Worlds : New York gi Londsa, 1994, p. isa, n° t and the Last Europe, M.E. Sharpe, Armonk,ISTORIA BALCANILOR, 1804-1945 ajunul c&derii Constantinopolului, imp&ratul, in disperare de cauz’, "si consimt& la unificarea Bisericilor sub conducerea papei. Aceasta 5. mod formal la Florenja in 1453, dar a fost respinst acast, ca si nu mai mate orlodesi dinate pt. : ‘mal vorhio de [ntre timp ocirmuirea imparatului devenise un simbol vag. Cu toate acestea, patri Rimisese conducitorul religios al multor crestini aflayi asa sub ‘one ee tine = pean slavi din Balcani erau nerbdatori s& se alipeasca Bisericjj ar daca nu doreau ca mitropoligii lor s depi i a politi pind’ de Constantinopol. Sfintul Imperiy; Biserica ortodoxa reprezentase comunitatea credinciosilor din Imperit considerat drept lumea civilizata (oikoumene). impiratul era cin 1 ae pimint; cu toate acestea, autoritatea lui era limitati de lege, de tradigia Bisericii it opinia publica. Datorit& unei traditii greco-romane in administratie si unei culiciteaa politice de laici, nu era necesara o organizare monoliticd a Bisericii. Conducdtorul acege ierarhii era episcopul capitalei ecumenice, de unde rangul stu de patriarh ecumeie Biserica rasaritean’ nu a fost niciodat’ ,,clericala” ca in Vest, unde, dup’ pribusiny Imperiului Roman, clerul a devenit in limbaj comun ,,Biserica”, institutie indeajuns & bine organizati pentru a mentine civilizatia sia se apara. Suveranitatea otomana reprezenta dreptul sultanului de a exploata si apira toa sursele de bogiitie si de a mentine echilibrul intre clasele sociale si comunitifile etnice -religioase sau millet-uri (astazi termenul turcesc modern pentru ,,natiune”). Prima cla social era aceea a dregatorilor, otomanii; ei primeau o parte din veniturile dep domeniile imperiale in schimbul serviciilor aduse. © functie important& a acestui sistem de proprietate era aprovizionarea si intrest | cavaleriei. Seniorul sipahi era la inceput un slujbas care furniza un anumit numie & oameni proportional cu dimensiunile posesiunii sale de tip timar. El mu aves dips asupra pamintului, dar primea de aici un venit si citeva zile de robot. Stringea din wats fermierilor dijma stabilita pentru a-si intrejine c&laresii pe care trebuia shi add Jui, taxa datorata de cetaijenii nonmusulmal# | campaniile de vara si, in numele sultanul Imperiului pentru a fi scutii de efectuarea serviciului militar, fn cea ce fi privevtt térani, sistemul era mai putin oprimant si asigura o mai mare siguran(l der int fel cum agricultura de tip timar furniza surplusurile necesare hranirii_unet amt extinse, tot astfel sistemul manufacturier al breslelor o aproviziona cu echipament, ‘ Cuceritorii turci preferau s& traiasca in orase si si foloseasca fertilele inutul é ses drept mogii. In masura in care s-a realizat acest lucru, ei s-au stabilit Ia clmPSs bazinele riurilor din zonele balcanice centrale si de est si in orase. In perioada s-au inregistrat totusi migrafii nemaiintilnite de la sosirea slavilor. Oamentt & lasind drum liber armatelor si erau reasezati din motive strategice sau politice. J O parte a populatiei s-a mutat spre nord o dati cu rimisifele regatulut sirb, Im Macedoniei, ajungind astfel dincolo de Sava si Dunare, pe misuri ce ee primifi cu bratele deschise de citre unguri si Habsburgi pentru a cultiva a apara zona de frontierd. Pentru a repune pe picioare economia si pentr aasigt col pentru sistemul defensiv al noilor lor achizitii, turcii au atras si et emigrant ul oferindu-le privilegii. Aveau loc frecvente migratii locale pent aevita ene p in urma rascoalelor sau recrutarea obligatorie, devshirme, & baietilor crest i pentru a servi ca sclavi in sistemul administrativ al sultanului si in noua elité format din ieniceri. | a Col bg Ca + sean oat > ici | ella | Mathias ‘eit ina4 f i 7 4 1 1 } INTRODUCERE 15 rurcilor a dezmembrat asezarile de pe cimpiile unde se eultlyau 114 fugind deseori spre zone mai inalte si mai sigure, unde an amestecat CU valahii, i-au slavizat si au adoptat modul de viata pastoral al a a A au migrat si in Dalmatia, unde au restrins aria de folosire a limbilor a e Test devenit adapost in vremuri de restriste, iar alteori constituiau rezervoare lemog) i a Oamenii nu erau supusi unui control efectiv si si-au pastrat sau au oe laun a Me viay’ seminomad, cu organizarea lui in obsti, economia pastorala si agricul tura me! ; zilnic, Fiecare val succesiv de emigrant! venind sau indreptindu-se ci tre Jizat memoria istoric& si a purtat mai departe procesul de inter- nice slave, consolidind cultura etnica la Atacul initial al cereale, populagia rural asigure traiul munfi acolo a reactual actiune $i combinare a dialectelor si grupurilor e fe : nivelul sau si evoluind in comunitati locale creatoare de identitate. ; . in acelasi timp, la periferia Imperiului si chiar dincolo de limitele sale, printre populatiile revirsate sau impinse peste granite in zona maritima marginala a Venetiei si in cimpiile de la granifa ungard sau habsburgica, s-au dezvoltat structuri sociale mai complexe, ca intermediari intre lumea balcanica si restul Europei. Inc si mai spre est, deciderea regatelor slave si a Bizanfului a permis Tarilor Romane sé-si consolideze pozitia. Cind Imperiul Otoman si-a extins in cele din urm’ controlul asupra lor, acest fapt s-a realizat pe baza tratatelor incheiate intre 1392 si 1413, care i-au transformat pe conducatorii lor in aliatii, vasalii si tributarii sultanului. Imperiul Otoman le folosea ca zone-tampon de unde stringea tribut si provizii. Nu au existat cazuri de turci care sa se stabileascd in Moldova si Tara Romaneasca, a cdror existenfi politic’ nu a fost niciodata pusa sub semnul intrebarii. Fiind singurii conducatori ortodocsi rimasi in Balcani, printii acestor state (cunoscuti la nivel local sub denumirea de domn), alesi de c&tre boierii paminteni care alcdtuiau nobilimea, se considerau continuatori ai tradifiei bizantine. in contrast cu restul peninsulei, cultura t&rilor lor era legat& de curtile domnesti, de boierime gi de ierarhia bisericeasc. Rezumat& de cAtre istoricul roman Nicolae Iorga in lucrarea Byzance aprés Byzance’, aceasta cultura era una postbizantina indreptata atit spre Imperiul Turcesc, cit si spre Europa. eet oan ie eelina! mare stat musulman. Suveranul lui era teoretic con- , _musulmanilor de pretutindeni, din momentul in care califatul fusese preluat de sultan in secolul al XVI-lea, dar avea in subordine si o majoritate ind ee sue Supers Turcii otomani faceau parte din ramura islamic ae nni si se conduceau dupa interpretarea hannafiti a Coranului, cea mai rdspindita si mai liberal’ dintre interpretari. Islamismul a rimas o religie de fr ae poet ‘ TO) i : cone si criptocrestini, expusi ereziilor si casataned aes cues Si ramurd eterodoxa reprezentati de secta Bektashi oe |, agreata de o mare parte dintre convertitii devshit ificati irme - © ramificatie Shi: contact cu crestinismul, tie Shia care avea numeroase puncte de adapost in orasele Imperiului Otoman. Patriarhia de 1 de citre cuceritorii sii Pentru a-i abate pe supusii c 3.Ni Byzance al Paris, 1992 (publicata ini : Nicolae Iorga, apres Byzance, Balland, Paris, 1 (publicata inital la Bucuresti ‘in 1935),ISTORIA BALCANILOR. 1804-1945 implicat& in lupta impotriva otomanilor. Turcii nu au Perceput c ce autocefaliei si fi priveau pe toti ortodocsii ca parte a millevaie |. Structurile ierarhice locale au acceptat cu indignare protectia patrian ot pe tantinopol. ee uli de ao Initatea a dat posibilitatea Bisericii rasiritene s& fie un factor de stabili stabi i puncte de vedere in cadrul Imperiului Otoman. Din moment ce pret oe tes ara eleng a dainuit in timp. La un nivel inferior, individualitatea etnick Pind asociatiile realizate pe baza legaturilor de rudenie. Crestinii din Balcani au fost = de confuzia creia i-a cézut prada Europa pe parcursul razboaielor religioase, Ej ay Tezisten{a atacului uniat in teritoriile de margine, in timp ce puterile catolice aflate expansiune in dauna populatiilor ortodoxe s-au folosit de conditiile stabilite in wa conform carora suprematia papei era acceptata in schimbul pastrarii practicilor ristritene % Unitatea ortodoxa reprezenta modalitate de protejare impotriva islamizirii, chiar dusesert dacé asimilarea nu era urmiritd activ. Guvernarea otomand a contribuit in fap a supra inept tuirea unor grupuri etnice diverse datorit4 caracterului nonetnic al elitei sale. Dregitori ama de erau musulmani, dar aceasta reprezenta doar un criteriu pentru ocuparea functiei, cee: secolului ce explicd numarul mare de convertiri printre doritorii de privilegii si pozitii. Era nee. caoliilo sara obedienta politica fati de Imperiul Otoman, dar loialitatea religioas& si identi, unt ast etic’ erau obligatorii doar in cazul citorva grupuri. isan. Athiepiscopatul de Ohrida a fost prima institutie ortodoxa inclusa in sistemul ofoman osc ‘Turcii I-au extins pe masur ce avansau citre nord, pin ce au ajuns in Ungaria. Ap beeen pentru a da o oarecare satisfactie sirbilor care participaser intens in rizboi de ambele arbipie parti si pentru a se asigura c& vor ramine sub o autoritate spiritual’ pe care o va puta wen controla, sultanul a restabilit in 1537 patriarhia sirb& de la Peé. Aceasta avea cea mai mare ao intindere din toate timpurile, pornind din nordul Macedoniei si estul Bulgariei, incor outa porind Serbia, Muntenegru, Bosnia-Herfegovina, pind la asezarile ortodoxe din teritorille won habsburgice si venetiene. wala ‘Atunci cind structura organizatoricd otoman’ a fost impusd in Balcani, ea se afl ins apogeul dezvoltarii sale, sub Soliman Magnificul (1520-1566). Un secol mai tiaivi® | py manii ar fi putut fi infrinti definitiv de catre Habsburgi, care isi consolidau puterea pe 50506 s seama aristocratiilor feudale din recent dobinditele provincii. Turcii au fost obligai#® | popula retragi la Dundre si Carpati, iar Venetia controla din nou iesirile la mare. sect Dominatia otomana izolase aproape in totalitate Balcanii de restul Europel i lume ind inj ortodoxi de restul crestindtajii. Ortodoxia greac& avea deja o pozitie antioccidenall | sol urmare a distrugerii la care a fost supusa in timpul cruciadelor si a influengei indbusitout Cel ma a negustorilor italieni. Aceste sentimente fuseseri accentuate de felul in care Europe Bieri catolici a cutat si impund suprematia papal in schimbul ajutorului militar impos | "ira dg otomanilor, si, in cazul slavilor si romAnilor, de uniatismul care a urmat recuceit 9 stra Ortodocsii au trebuit s& se adapteze la statutul de locuitori de rangul doi at Imperié | Prove condus de musulmani. Episcopii sau ierarhii lor au devenit de asemenea lide aie tte eg nitafilor etnice, implicati intr-o administratie si politica pentru care tradigia bizantil® Detling i facd pe plac. LiseP® | “aah ii pregatise. Prelatii erau supusi ai sultanului, cruia trebuiau sa- 3 = * ae int tindea sa plateasca dari, datorii sporite care trebuiau sd fie redobindite de la credin® i Otomanii au considerat rareori in mod serios Biserica ortodox4 drept ea is Sao potential. Fanaticii rasculau din cind in cind cite o mulsime de nosis 4 js Pie i © Tran gy persecufii intimpl&toare, dar autoritatile nu se opuneau practicilor crestine a17 INTRODUCERE isi aminteau c& au un statut inferior. Tocmai slabiciunea sa din ee eee al organizarii a asigurat supravietuirea Bisericii ortodoxe. Eaa fost bee sa Pata ci majoritatea crestinilor se agajau de credinja lor. A invalat sa indure pasiv eae Religia se caracteriza printr-un profund sentiment al identitatii. A deveni must! : ‘c” in limbaj comun. Altminteri, turcii balcanici nu rap iasemna a deveni otoman ~ un tur n t SE cor ‘ti ii ini secolului al XV-lea majoritatea deloc diferifi de supus lor crestini. De la sfirsitul ‘ATbania in convertifi, iar elementele native erau asimilate constant. Bul, aria, ein oe in aa special afectate de rispindirea islamismului. Tureii incepuserd sa se stabileasca in estul Bulgariei inainte de cucerire si existasera cazuri de erezie in mun{ii din estul Traciei, dar convertirile nu au inceput aici cu adevarat pind in secolul al XVIL-lea. Seniorii feudali din Albania aveau stipiniri reduse gi erau independenti. Otomanii au ajuns la un acord cu ei oferindu-le timar-uri, dar supunerea lor a fost mai dificila. Ei “duseserd un trai ambiguu intre catolicism si ortodoxie”*. Islamizarea Ja scard larg& a inceput dupa ce in 1468 a fost inibusita revolta lui Skanderbeg sprijinita de Venetia, urmati de un exod al catolicilor spre sudul Italiei. Se estimeaz’ c&, pind la sfirsitul secolului al XVIII-lea, aproximativ doud treimi din populatie era musulmana, iar numarul catolicilor a sc&zut in continuare in urma represaliilor, intreprinse din cauzd ca s-au ala- turat austriecilor. Multi deveniser’ ortodocsi, si mai multi inc& se convertisera la islamism. Majoritatea convertirilor au avut loc in depresiunile centrale unde existasera oscilatii din punct de vedere religios si unde stipinirea otomani era mai eficienti. Catolicii au ramas in nord; majoritatea ortodocsilor erau in sud. O dat cu declinul arhiepiscopatului de la Ohrida, de care aparjineau diocezele lor, si datoriti represaliilor care au urmat razboaielor din secolul al XVIII-lea, li s-a impus si ortodocsilor sa se converteasc&, iar bektashismul s-a raspindit mai mult decit oriunde. Migratia albanezilor musulmani spre Kosovo, Macedonia, Tesalia, Peloponez si chiar spre insulele grecesti a contribuit la islamizarea gi albanizarea regiunilor slave si grecesti. in ceea ce priveste nobilimea convertit’, ea a devenit o parte component’ a castei otomane, atit la nivel local, cit si ocupind functii pe intreg cuprinsul Imperiului. wo y eee musulmanii au atins procentajul maxim de 75% din totalul Seat a Fae a secolului al XVI-lea, dupa care numarul lor a scdzut pina % spre 1800. posibil ca la inceput ortodocsii s& nu fi depasit 10% din totalul Populatiei. Imigratia continua le-a crescut probabil numarul pind la 40% c&tre incey i secolului al XIX-lea. Pe de alti parte, populatia catolici, care se dezvolt: vi pind in ajunul cuceririi, a scAzut continu datorit& emigrarii si convertirii ne ae ml al XIX-lea, cind era de cel mult 10%5. Teo ec ‘el mai intens proces de islamizare s~ : i ace nc” far pee oa one le cae ml a icone inte dou din cele tre confesiun crestine alae in denunt Nobles i . Nol ee roll de componenti a castei otomane, sporit de importanta Bosnie! en rontier’, atrigind mai tirziu refugiasi otomani din teritoriile smntne rege era detinutd de clasa militard musulman 4 ra ae ae aa Pierdute. inal sera * x izata. sce Hasbro, se uae suture ae Rue! diastioeimper ; ‘urpe autoritatea in Balcani si si i fs periale, $isd influenteze direct sau indirect crestinii aes tha ia 9 4. Stavro Skendi, The Albani ian National Ay Princeton, New Jersey, 1967, p. $. nn enins: 1878. " i. * 878-1912, Princeton University Press, Stoianovitch, op.cit, pp. 145-146,ISTORIA BALCANILOR. 1804-1945 . Pind la sfirsi irsitul secolului al -1 i tatea teritoriilor Coroanei ee Hea, ameninfarea turceascd fusese respings rat si alti slavi sudici adusi pe piminturite rare en Vas al Transilvanig Cei ce se aflau pe teritoriil ee Pe piminturile Habsburgilor. ‘afectati de ee le de margine de la Adriatica si Alpi au fost care Ve ee le europene incepind cu secolul ites netia trecuse de perioada ei d nd olul al XVI-lea. intr. in comertul Levantului la ei de glorie si Apusul nu-si facuse in mod serios j Orinda, republic oligathic a raul Dubrovnik er ma Hale , u lul de intermediar int i ne pasa ca si resursele gi pietele din E re manufacturile in dezvol pooh stul are ale Europe Italia gi Balcanidindlocuitorior sii sentinel anes ane es Spleen sa constientizeze similaritagile cu tofi slavii dtl Ry ‘ Micsorarea proprietitilor locale a fost realizatt cu usuri alpine: in care locuiau slovenii, dar aceste paminturi ce Eee tates niciodata izol eres Haare ea ae eis late de restul Europei. Red itt backing Bitten as stul Europei. Reducerea puterii institujiilor locale se din Croatia in secolul al XVII-lea era problemati nip oh Parte, aprecia protectia oferit’ de Habsburgi i Sate tn timp ce, e deo 0 Cultiva si pe aceea oferita privilegtitor aig as cats Tite Sa ate t . le cat it ji \edieval Autoritatile imperiale au organizat defensiva viii atierea deol i Sei oa care autoritatile otomane ii asezasera anteri i epemniaes | if a au fost stramutati pe paminturile Cay Hy SE ete ieee eae atct no ei si, in schimbul serviciului militar, li sa ¥ pt le a munci in comun pamintul fara obligatii fe ‘i fibertaterelipioast. igatii feudale, bucurindu-se de Esecul ultimei lovituri ii pore Ut vituri turcesti in Europa Central o dati cu ridicarea asediului Vien fi a sc imbat in mod clar situatia. Austriecii, dispunind de multi soldati slavi din sud, au intrat in Serbia imii ij i oe See ae es Prin eee de Ja Karlowitz (astizi no ), au fost retrocedate formal it ji Teague a Uncwicis{ Crowe: Ant ciod ual sn tre, ota eo cu ae dat& cu reluarea razboiului in 1718-1739 si in 1787-1792, austriecii au ps mai adinc in peninsula, trimitind apeluri populatiei, iar de fi é i aceasta emigra in numar tot mai mare. populates iar da esas ea Ungariei fusese practic depopulat. Pentru a-i fine departe de aceast regio 8 me pane nobili maghiari, imparatul a repopulat-o cu straini. Majoritalet proprietatilor funciare din teritoriile recuperate au fost impartite nobililor strdini, Dupt Pacea de la Karlowitz, Leopold I facilitase imigrarea refugiatilor sirbi de la sgranitd prin emiterea unei carte c&tre ,natiunea” ortodoxa. Aceasta le didea dreptul si aibi prop mitropolie in cadrul provinciilor unguresti cao ramurii a patriarhiei de la Pet Aceasta era versiunea habsburgicd a unui millet, depinzind in totalitate de protectit Curtii de la Viena impotriva presiunilor institutiilor ungaro-croate si ale Bisericii catolice Fusese de asemenea mentionata posibilitatea unui voievod ortodox sau a unul conductor militar : dieta ungureasc& nu a fost de acord, dar numele teritorial de Voivodina $# pastrat. Motive de ordin militar i-au ajutat pe sirbi s& introduca ceea ce le fusese acorda, deoarece generalii austrieci aveau nevoie de ei. Cu fiecare nou razboi sau incursiune armata peste o fronti mari multimi de oameni se puneau in miscare, implantind asezari sirt gi a Ungarici. Desi majoritatea imigranjilor in Frontiera Militar: (Militdrgrenze sau Voijna Krajna, acelasi cuvint slav ca si in wera rit mai puternic ‘Un moment jn ier extrem de permeabil be in inima Croat 4 institusionalizal inean’) eral sirbi19 INTRODUCERE a dintre catolici si ortodocsi era de mult caracteristica acelui tip ie ‘oldayi, reprezenta atit un bastion impotriva incal- | autoritatii habsburgice. roati si unguri, Carol al VI-lea a supus in 1712, inainte de a prezenta rezerva- ortodocsi, solidaritate: societate care, formati din fermieri-st c&rilor turcesti, cit si un instrument al 2 Croindu-si drum prin intrigi printre nobilii discutarii Pragmatica Sanctiune in dicta Croatiei in 1712, inatr a] telor Stiri din Ungaria delicata problema a succesiunii pe linie feminind. ie Croafii au votat in favoarea ei, dar au accentuat din nou statutul special al Tegatul lui lor. Politica de centralizare a monarhiei austriece in secolul al XVIII-lea era in primul rind una financiar si militar’. Esuind in incercarea de a supune nobilimea ungara unui control eficient, ea trebuia s& apere si si supund la taxe teritoriile recent dobindite prin alte mijloace. ; Colonizarea zonelor de frontierd avea ca scop apararea teritoriilor din sud-est, dar si rispindirea muncii calificate si cresterea averii impozabile. Inca de la inceputurile sale din secolul al XVI-lea in Croafia, Frontiera Militar a fost extins& pind in Voivodina si Transilvania, plasindu-i pe romanii ortodocsi, in cele din urma toleraji, sub jurisdictia mitropoliei sirbe. fntr-un sens mai larg, reformele habsburgice au imbundtajit conditia faranilor si au extins accesul la educatie, contribuind la cresterea numirului de slavi sudici si romani invatati. La sfirsitul secolului al XVII-lea, Habsburgii au cdutat s4-i sprijine pe crestinii din Balcani impotriva turcilor, promitindu-le privilegii si prezentindu-se drept eliberatori. Fiecare dintre episcopii, boierii, conducitorii locali si cpeteniile briganzilor care mizau pe Austria isi urmirea propriul interes si mobiliza un sprijin popular variabil. Razboaiele purtate pe teritoriile otomane au oferit noi ocazii opozanilor oric&rei forme de ordine. Feluritii haiduci (in limba maghiar’i hajdu, la plural hajduk) si klefti (in limba greac& eee rebeli atavici, urmérind revenirea la structuri mai vechi percepute in oases RT ee Balcanii aveau o populatie instabila format din soldati, Tiaeint Geers snes ons ne ee sexes a arate " . Existau bande pasive, care cooperau cu autoritifile, si bande siilbatice, in conflict cu acestea, dar statutul se ita i ‘i folosi ve 4 schii oricind. Ele puteau fi folosite de dusmanii Portii (guvernul aildiatal) oss a Be diversiuni pe timp de rizboi, deoarece ii impingeau adese: pe {rani de partes i Is ii ipingeau adesea i de partea inamicului, fe externe au pus la cale revolte si i si conspi- \departate de controlul turcesc, Thponiatta turci s& impunti o dominati i i I i ie efectiva. Ace: ae ptei constante impotriva comandantilor otomani ini ae sulmani, manifestind, sub cot mccateaet maim musulmani, ma nducerea epi i ei tim unitatii gi cult bare ae ca singurul pamint ineaieas ave é tiehiae i idea . a A 5 4 - De Popular nu reflecta de altminteri decit nemultumirea local tn etna Fusese previzut ca apelul tui F lui Petru i “4 v lu cel Mar ini : os i RR Ae 'e din 1711 adresat crestinilor din Balcani en ae onside: exc 1 © cruciada anti- turceasca, Singurd sau aliata cu alte ci, pirit a conducatorilor dinISTORIA BALCANILOR, 1804-1945 fingtorilor lor. Pe p&minturile grecesti, trupele otomane erau de 4 aversiunii create de tentativa venetienilor de a-i converti a de. la Kuciuk-Kainardji (Kainarzha in Bulgaria de astizi) lomatilor rusi aflati la Poarti de a ' fapt binevenite eee ining, : se totusi drepal c »face recomandari” in favoarea crestini todocsi _,_Terarhia grecizatt de la Ohrida, la fel ca si cea de la Peé, Cpa i E ‘impotriva turcilor si chiar s-a indreptat spre Roma pentru a cere sprijin. Acest fapt la ; coe pe sultan sa le desfiinteze in 1767 si s& le cedeze oficial Constantinopolulyi, iserica ortodoxa si-a vazut drepturile reduse treptat; fusese absorbit& de atmosfera generala de coruptie si intrigd si obligat& s& cear& protectia puterilor straine, de reguis a dusmanilor sultanului. Dac& era vorba de catolici, faptul era considerat ined simi neloial, in special in cadrul ierarhiei bisericesti. Parea mai fireascd indreptarea spre Rusia ortodoxa. Suveranii Rusiei luaserd titlul imperial si socoteau cX Moscova devenise a treia Romé, dar nu mosteniseri gi traditia greco-romant de guvernare dimpreuni cy credinta crestina. fi tratau pe episcopi drept supusii lor si ofereau ierarhilor din Balcani © imagine pervertita a idealului bizantin al unui Imperiu ortodox. Nesiguri in privinga loialitatii supusilor lor crestini, in secolul al XVIII-lea turcii ay incurajat islamizarea in zonele care puneau probleme. Aceasta s-a realizat prin restabilires otomanilor intorsi din teritoriile pierdute, dar mai ales prin expansiunea albanezilor musulmani in cimpiile si vaile inconjuratoare, care fuseser’ masiv abandonate de sirbi si greci. Emigratia greceascA nu avusese amploarea celei sirbesti, dar reprimarea a determinat largi misciri de pe coaste si din regiunile rurale din nord, unde multi trecusera de partea dusmanului. Se estimeaza c& pina la sfirsitul secolului al XVII-lea populagia Balcanilor devenis turcd din punct de vedere etnic sau lingvistic in proportii variind de la cel mult peste treime in est la sub o zecime in vest. Se afirmase totodata caracterul slav al teritoriilor vestice si cel latin al teritoriilor transdanubiene de est. Caracteristica elend a zonei maritime sudice nu a fost contestati pind la incursiunile albaneze. Cu toate acestea, regiunile continentale sudice si estice devenisera un conglomerat ~ elen, slay, latin, turcesc, albanez - de popoare cu o identitate ambivalent si o constiin{& fluctuanta”. Din punct de vedere religios, Contrareforma, legatt de Habsburgi, acumulase ceea ce era mai bun din protestantismul raspindit in rindul slovenilor prin intermediul nobililor germani si al orisenilor. intre timp, literatura religioas& indigent furnizase baza de la care se putea dezvolta o identitate etnica slovend in absenta unei structuri institusionale organizate, Elementul german a sustinut in rest Contrareforma, in timp ce Habsburg incurajau asezarea colonistilor catolici, de pe paminturile germane $i alte teritorii eo! riale in provinciile recucerite. Acestia erau folositi drept pirghii impotriva nobl maghiari, dintre care multi erau protestangi, si pentru a repopula zonele devastate, In restul teritoriului, Habsburgii se foloseau de ortodocsi. Sirbi erau alg preits Jupta impotriva nobilimii croate. Atunci cind a fost extins& Frontiera aie = alituri de croatii de la granigé, au jucat un rol similar celui jucat de romani in bey : impotriva nobilimii ungare. Habsburgii si-au asigurat astfel o loialitate ni pe menfinut granija sud-estic’. De asemenea, austriecii au ocupat, administrat $i & Thidem, p. 133. El presupune c& este posibil ca pind la 10% din populatia de la sud de D $4 fi fost reprezentatd de viahi la sfirsitul secolului al XVII-lea21 INTRODUCERE iv parti ici si Tari preluat formal teritoriile otomane pentru un timp, respectiv parti ale Serbiei § dinesti intre 1714 si 1739. 4 i ee relat favorabila a majoritatii zonei balcanice opmanet cea dup’ ce turcii au trecut in Ungaria. Armatele au strabatut-o on ecient de a se confrunta cu un inamic superior din punct de vedere te a pee ed s& se bizuie mai mult pe arme de foc si pe infanteria de la orase, reia SPE Oran chiar daca era recrutata dintre robi. Ienicerii nu ayeau nici o obl ae fee aial si pind in secolul al XVII-Iea ajunseser’ si ei sa-si suplimenteze aolde le mi on asupra breslelor. La fel ca si ceilalti monarhi europeni dela incor utes le a eta ey intr-un efort de a pune pe picioare o armata activa si de a-si hrani capitala, Se ae fost nevoifi si-si sporeasca drepturile de a impozita productia agricola. Aveau e e inate degraba de taxe in bani decit in natura, pentru ‘ plati trupele si artileria. elec on institusii economice care sus{inusera armata — sistemul fimar de posesiune nomini ; temporara asupra paminturilor imperiale oferite in schimbul serviciului militar si sistemul restrictiv al breslelor — nu mai erau suficiente. deteriorat din nou ici. Necesitatea Tranzitia din secolul al XVIII-lea Structura social otomand de tip traditional s-a destramat la sfirgitul secolului al XVII-lea. Practica devshirme czuse in declin deopotriva cu sistemul de muncé al robilor. Clientela s-a impus in fafa (irinimii in chip de proprietari secundari sau efectivi, introducind sistemul dijmei care urmirea sa satisfac necesitiile oraselor, angajind garzi de mercenari si impunind forme tot mai dure de arenda. Aceasta forma de proprietate era cunoscuté sub denumirea turceascd de chifilik, insemnind la origine pamintul pe care un chift sau 0 pereche de boi o puteau ara intr-o zi. Ciflicurile se aflau concentrate in provinciile balcanice centrale, cele mai sigure si cele mai rodnice in privinga cerealelor, bumbacului si tutunului. Ele se aflau in posesia seniorilor musulmani si a altor notabili, ce dispuneau de mijloacele necesare apararii, lor impotriva rizmeritelor care incepusera si ia in stpinire zona turala, pe masurd ce ordinea stabilita a Balcanilor se prabusea. Ei au impins (arinimea pina in pragul serbiei, Desi Poarta ajunsese si accepte de fapt aceast4 uzurpare, ea nu era oficial, Aga dupa Cum 0 sugereazi si numele, majoritatea ciflicurilor nu erau mari — de obicei de marimea ‘unui sat numarind zece pind la douaizeci de familii. Doar citeva mosii din estul Macedoniei $i vestul Bulgariei se intindeau pe sute de hectare gi zeci de sate. Modelul tural predominant in finuturile de ses ramisese acela al micilor Proprietati. Lepiturile de rudenie, gospodiriile, satele, asociatiile de obsti si cl: ‘ lanurile ofereau sprijin, Protectie si loc de munci. Aceste comunitati aveau de-a face cu arendasii oficiali, care tudimentar al unui sistem fiscal in 3 Plateau © taxa directa, toate acestea au contribuit la inmultirea oe a Multi Virani de la ges au plecat si s-au rispindit in citunele din tinuturile munt ae mai greu accesibile, Organizati in jurul unei familii largite inca si mai ri turate, ei igi Cistigau existenta crescind vite, acestea fiind Supuse unor taxe mai mai usor de ascuns, Razmeritele de la cimpie, numarul limitat de oameni careISTORIA BALCANILOR, 1804-1945 ace pind la when poste al XVIFlea’, ae ch a ie it de acord cu o mai mare autonomie local a zonelor | cu dezvol a comunitatilor urbane crestine, in special de etnie greact, “asi ears de Leg a permis negustorilor sti avanseze pe oe MI inctii. In 1 it 3 _ camati, citiva dintre acesti notabili au nie si re Sart = rai tie : daci nu chiar sa intre in posesia lui. Diversele sisteme de arenda ee ‘atmos Pmintului ajunsesera ereditare in cazul comunititilor crestine, al familiilor ‘i chia a indivizilor, mai ales in zonele marginase ale Imperiului, departe de Constantinopol ids Ciflicurile centrale. Nobilimea rural era format’ din producttori, dar si dren adunau darile in cadrul comunitatii, din negustori de produse agricole, cntielangh importatori si cdméatari. Ei ofereau imprumuturi si protectie in schimbul serviciilor aduse de (ranii de rind, in special in teritoriile grecesti, unde aceasti relatie s-a transformat in arend& mostenita si clacd. Migratia pe distante lungi spre Tara Romaneasci si Ungaria a fost o alta reactie la perioada zbuciumat& prin care trecea Imperiul Otoman. Astfel, tot mai multi slavi s-au aldturat grecilor, formind o retea comercial la periferia economiei otomane. Noua lor asezare a asigurat baza unei existente mult mai sigure - adesea urbane ~ si a unui negot cu Balcanii otomani. Aceste deplasari au mirit fluxul in crestere al comertului balcanic dinspre Constantinopol spre Europa Central. Imperiul Otoman depindea mai mult decit oricind de produsele fabricate in exterior, din moment ce productia intern& nu mai putea satisface necesitaitile urbane si rurale. Astfel, operajiunile de comert in afara reglementarilor otomane si chiar in afara teritoriului otoman au devenit mai importante decit se avusese in vedere inifial, conform conceptiilor si eticii islamice otomane. Deoarece negustorii europeni se temeau de ostilitaile si tulburairile prezente pe rutele de uscat ale Imperiului, comerciantii greci au fost cei care, laolaltii cu cei evrei gi alti din partea locului, au format o refea urbana in Balcani. Aceasta se intindea spre centrul Europei, exceptie ficind Grecia de Sud. Comertul de ambele parti ale granitei se afla aproape in intregime in miinile negustorilor apartinind uneia dintre etniile balcanice Monarhia habsburgic’ nu se folosise prea mult de comer(ul tot mai intens cu Imperial Otoman pentru a domina teritoriile de frontieri, si nici pentru a patrunde pe piata economic’ a Balcanilor. Populatia vorbitoare de greacd de 1a Constantinopol isi pastrase asociatiile negus- toresti. Rimisife ale aristocrasiei bizantine se grupasera si in Tracia si chiar in capitald, sub protectia patriarhiei. Adaptindu-se Ja noile imprejurari pe masura ce ocupatia Oto mani cistiga teren si se stabiliza, profitind si de stramutarea negustorilor italieni, ei a valorificat la maxim sansele oferite devenind bancheri ai Portii si consilieri ai patriarhiel Acestia erau fanariofii (denumiti astfel dupt Fanar, cartierul in care se afla resedina pariarhului), grupati la inceput intr-un nucleu in jurul caruia s-au strins apoi noi me Indiferent de validitatea pretentiilor lor genealogice si 2 originilor etnice, ei erau d& rae 7, John R. Lampe si Marvin R. Jackson, op.cit, p. 38 tin lek sa eike® coe: toate alin ie ae on23 INTRODUCERE Otoman. Asezarea lor, educatia mis si se dezvolte. ‘ Tarile Romane, unde Imperiul ama nobilimii autohtone care au cauzat distru- mii grecesti in Imperiul de c&tre Poarta le-au per! es mai mare ca in 0 aristocrati¢ ortodoxa, elita lu culturala si deschiderile oferite ii ica suces Fanariofii nu au avut nicdieri un ca Otoman in declin a reusit sa isi consolideze controlul indirect pe seé posesoare de pamint. Datoriti razboaielor purtate pe teritoriile ee apa geri si au stinjenit dezvoltarea economica, ele au trecut prin perioade Ips si, in cele din urma&, au pierdut parti din Moldova in favoarea Avstriei eee Moldovei & Bucovina in 1775) si a Rusiei (estul Moldovei sau Basarabia fm 1812). Fiind de fapt prea slab& pentru a prelua controlul asupra Moldovei Oe aa Roménesti, Poarta a fost nevoita si tolereze loialitatea permanent schimbatoare a ar ° si gruparilor aristocrate, atita timp cit suzeranitatea sultanului nu era uzurpat de unul s u altul dintre dusmanii sai si sultanul igi putea pastra capacitatea de influentare si manipulare. Un lant de fortirete otomane inconjurate de teritorii dependente din ce in ce mai nume- roase a impins Principatele departe de Duniare si Marea Neagra, iar Poarta influenta din ce in ce mai mult alegerea domnitorilor. Dupa 1615, Poarta a finut si investeascd doar candidati a c&ror credibilitate era garantati de familiile fanariote de viti nobild de la Constantinopol. Apoi, din 1711, a aivars chiar la fanariotii de incredere, politica ce era in acord cu disponibilitatea ei de a consolida puterea fanariota in general, pentru a stabiliza 0 economie otomana in pragul prabusirii. Domnii nu mai puteau sa-si spun cuvintul in relafiile internationale din sud-estul Europei sau si dispuni de o fort’ armata independenta, dar confruntarea dintre imperiile rivale a contribuit la pastrarea, desi limitat4, a autonomiei lor. incd din acea vreme, perioada ,,domniilor fanariote” a fost perceputa in Principate ca una de decddere. Reprezenta un sistem de valori al loialitatii fata de Poarta caracte- rizat printr-o ortodoxie conservatoare care, credincioasi traditiei sale postbizantine intr-0 lume divizata intre Imperiul Otoman si Europa, a mijlocit in plus domnitorilor legétura cu absolutismul luminat. Ei au introdus reforme, desi cu greu au putut fi instituite m&suri directe in favoarea tiranilor, culminind cu abolirea teoreticd a serbiei, din cauza opo- zitiei ‘eae care formau clasa politica. Aceste reforme, alaturi de persecutia acelora care cAutau ajutor in afara si avansarea compatriojilor fanarioti, au exacel i ee ian ti, rbat sentimentul Exploatarea economica s-a intensificat. Tributul fata de Poarté a ramas acelasi, dar presiunea financiara a crescut in general. In afara devast&rii cauzate de razboi eal mare povari financiar era probabi investi itori schapaiese ‘ ra probabil legata de investirea domnitorilor, j practic sa fie vinduta celui i i SL unaeonn fee ec celui care oferea cel mai mult. Acestia soseau cu datorii, rude, consi. ite. i ioe’ = Fos sari eae otomana de produse a crescut si a avut un efect dezastruos asupra a nici. 7 in care cédeau sub incidenta dreptului otoman de preemptiune (inclusiv si vite) luau calea Constantinopolului la i i " preturi fixate mult ietei Domnitorii devenisera ceva mai mult decit nist i iali ero z&tori in fata sultanului, care i eee Cea eae ae kt a , care putea sd-i mazileascd si chiar s&-i execute lare. Ei domneau © perioada foarte scurt4 de timp, iar guvernarea | eae ina sub) tate, desi aveau puteri absolute in cadrul teritoriului mea ae rin inermedisleAreta ier alegeau domnitor, sclnionat nobles oe Si ciutau sa influenteze ear aa Sour ate ‘ . ~ decazuse si nici i A Jumatatea secolului al XVII-lea, nici macar for : al, Raita ee i a rmal, pentru alegerea domnitorilor. la acel moment, intre; -€' Moment, intregul aparat de guvernat i ee ‘multi bani posibil din Principate. BI ire deprinsese obiceiul de a stoarce cithe doua Principate ale Moldovei si Tari a ae eae tranzitie de la pastoritul Practicat in finuturile muntoase la iv 1 la ses, si intre ele orasele in care Se aflau resediniele boieresti, desi Transilvaniei avea de asemenea 0 populatie Romanesti aveau acelasi statut, acelasi intregime din ¢irani iobagi. ___ Protestantismul s-a dovedit a fi mai durabil in Transilvania decit oriunde in alt parte Jar monarhii habsburgi s-au confruntat cu sarcina de a domina nobilimea maghiard in Marea ei majoritate protestant. Ei au cAutat s& converteasci la catolicism credinciosi care si depind’ de Curtea de la Viena, dind astfel clerului ortodox sansa de a-si Imbunatii situatia prin acceptarea conditiilor impuse de Unirea de la Florenta. Cu toate acestea, Biserica unit (cu Roma) nu a fost acceptat’ ca religie recepta si nici nu era vazuti cu ochi buni de unguri sau de fardnimea ortodoxa credincioas’, Ea a devenit totusi centrul unei miscari intelectuale romanesti, datorit’ legaturilor sale cu Roma gi a educatiei latine ee? clerului siu. O data cu reformele lui Iosif al Il-lea, tentativa de a-i trata pe toti romani drept greco-catolici a fost abandonata, iar ortodocsii au fost la rindul lor tolerati atit in Transilvania, cit si in restul Imperiului Habsburgic. Conducatorii Habsburgi si venetieni au profitat de retragerea treptati a Imperiului Otoman mai mult decit nobilimea autohtona si institutiile sale vechi. Regatul Croatiei era Jegat de Ungaria printr-un acord dinastic ce asigura formal autonomia nobililor sii, dar care varia in functie de distribuirea puterii intre suveran si nobili, in functie de rizboi sau pace. Eforturile nobilimii de a-si mentine privilegiile si autonomia o determinaseri sa accepte Pragmatica Sanctiune in schimbul garantiei reinnoite a autonomiei cu accent pe protejarea privilegiilor ei. Ban-ul (sau viceregele), care il reprezenta pe suveran, a fost investit cu autoritate deopotriva cu Sabor-ul (sau dieta Starilor), care includea seniori, prelati si reprezentanti ai micii nobilimi gi ai oraselor libere. Influenta politic’ predominanti a fost cea conser- vatoare, astfel incit, pentru a se putea opune reformelor imperiale, Croatia a cedat 0 mare parte din drepturile ei dietei ungare. Paminturile reclamate au fost separate de Croatia civila”, in cadrul unei Frontiere Militare aflate sub control imperial direct. In Slavonia, politicile de relansare au distribuit proprietati seniorilor emi si unguri si au plasat {ara intre influenta Croatiei autonome si dominajia totali a Ungariei. é Exista o miscare constant& de-o parte si de alta a unei granife dificil de mentinut, cu incursiuni ale gruparilor paramilitare si ale haiducilor. Modul in care Habsburgii s-t folosit de membrii acestei populatii, majoritatea sirbi ortodoc , in chip de colonisti militari a fost o sursa a tensiunilor cu dieta croata. Nobilimea vroia si reimpun’ ane ordine feudala, iar Biserica catolica s-a opus libertafii acordate ortodocsilor. pias militara” era in orice caz una dintre cele mai sarace regiuni ale monarhiei habsburg ia aida intr RalINTRODUCERE a6 acontinuat sa trimit4 oameni la lupta pentru Austria. Croatii si sirbii impératului au re folositi pe scara larga in razboaiele din secolul al XVIlI-lea, si nu doar in Balcani. Granita instabili dintre Dalmatia venetian’ si Imperiul Otoman era de asemenea cena unor confruntari locale si a unui aflux constant de refugiati din regiunile din interiorul farii. Acesta din urmé finalizase procesul de slavizare a provinciei de coast pind la sfirsitul secolului al XVII-lea, desi dialectul italian venetian patrunsese atunci in rage prin intermediul influentelor politice si culturale. Raguza, chiar si in declin, a rimas pentru Balcani 0 poarta deschis& spre Apus. i ‘ Pind prin 1780, Iosif al I-lea si Ecaterina a II-a intocmisera planurile de impartire a provinciilor europene ale sultanului. De altfel, cu Turcia s-au rézboit intre 1787 si 1792, dar, pe masurd ce secolul se apropia de sfirsit, planurile de partajare se prabuseau. {fn ajunul Revolutiei Franceze, puterile apusene, care pind atunci participasera in mod egal la negojul levantin si nu avuseserd nici un fel de interese agresive fata de Imperiul Otoman, nu au mai putut sa stea deoparte, ldsind totul in seama Austriei si Rusiei. ; Perspectiva alarmanta a unor noi actiuni riscante care s-ar fi folosit de nemultumirile crestinilor in mod eficient a determinat totusi Poarta sa intreprinda masuri represive. Printre acestea $-au numarat $i primele convertiri obligatorii la islamism, oficial incurajate mai ales in zonele cu probleme — in principal in muntii Albaniei si in teritoriile grecesti si sirbesti invecinate. Campaniile viguroase conduse de c&peteniile si nobilii musulmani albanezi loiali au avut succes, dar au fost contraproductive. Ele au exacerbat relatiile dintre musulmani si crestini si au facilitat incd si mai mult usa activitatile agentilor austrieci si rusi in teritoriile in care Poarta era incapabil4 sa exercite un control. {in tot restul teritoriului, reactiile otomane au fost mai putin severe si au avut tendinta de a consolida puterea elementelor conducdtoare din Grecia. Fanariotii au reusit si conving& Poarta c& forta millet-ului lor ortodox va pune capit subversiunii si c& activitatea economic fanariotd va aduce mai multe venituri. Dupa plecarea spre Austria, patriarhul de a Peé si episcopii sai au fost inlocuiti cu prelati greci de incredere, desi pind la urm& centrele ortodoxe autonome ~ inca independente formal fati de Constantinopol - au fost desfiinfate cu totul. Colaborarea cu Austria si Rusia a fortelor politice din Balcani a fost minima chiar si inperioada rézboiului din 1787-1792, iar reactia de baza a Portii la declin a fost reforma. Oamenii de stat reformisti din Imperiul Otoman infelegeau mai usor realitatile schimbarii din Balcani decit austriecii si rusii. Ei erau cu toate acestea incapabili sa ajunga la o inelegere cu noile forte ridicate din populatia crestina balcanica ca urmare a devastarilor Provocate de razboi si a prabusirii autorititii pe zone intregi de teritoriu. _ln perioada dominatiei turcesti, in Balcani au patruns tendintele unor civilizatii diverse. Tendinta bizantina care era in principal elen& la momentul cuceririi a continuat Prin intermediul Bisericii predominant grecesti, iar mai tirziu datoriti influentei fanariote Sa negotului dominat de greci.Tendinta turceasci, care se infiltrase inainte de cucerire, Tetgea mind in ming cu sistemul administrativ si militar, s-a raspindit apoi prin islamizare Nin final in mod indirect, prin migratiile spre nord ale sirbilor. Influentele propriu-zis Ge opuse celor central-europene, isi gaisisera drum pe mare si erau inci resimtite lungul coastelor de vest. Expansiunea habsburgica, razboaiele si comertul au adus central-europene o dati cu versiunea iluministé a lui Iosif al Ii-lea. Influentele din Care vor initia schimbari de perspectiva spectaculoase au inceput s& vin& timid Franta Spre sfirsitul secolului al XVII-lea prin comert, diplomatie si intelectualitatea‘eed de crestini impotriva lor. Introducerea noilor culturi agri incercirile de agricole ca rispuns la ce adus schim! WEE Saute chinie gtanar isl Sink tcodehsecotoen c SNe nce hee Ce ee > care marile orase depindeau de pp aaliepealcerct DIRE Ter a mult de rizbosie, de pierderea bogatului A nce infringerii in fata puterilor crestine. Pimintul onlet $i Oe Seapaceal peleabegiy ab s& 0 fac’. Conducerea nu mai primea peat cra pur si simplu inhitat de cei care puteau servise drept ii f otomane nu eee wiht, sedal és ndbolreui ante cea eee continuitate, fiind in mare parte, dar nu Shaiya i ra a oye at il ke Povesti in vietile sfintilor, martirilor, regilor si eroilor. F Ee isrepean ema cane si tragedia ciderii Constantinopolului, ee Sei alae aca sirbi, precum si prabusirea lor au conservat Scar oer ahiglociseanapicl si, aces ee eet coma istorice de culturi inrudite. ae Pree ctand a st et et in cadrul celor trei odes iteneielti § religia, geografia si istoria au produs identitati fragmentate care se diferentiau, dar se si aseminau. Diferenjele ce le separau erau deseori intirite de precaritatea resurselor. In cazul similaritailor, ele constituiau un conglomerat de culturi inrudite marcate de experienje istorice comune care le influentasera la niveluri diferite in Balcani existase o ordine si o organizare otomana, pind cind posibilitatea de obtinere a bunistarii prin mijloace militare aproape nelimitate s~a epuizat, dar aceastt ordine, desi separa Balcanii de restul Europei, nu fusese niciodat& 0 ,cortint de fier” Ea nu a reusit sf impund o administrafie compact pe un teritoriu atit de deschis spre nord si spre Marea Mediterana. Populatiile, in marea lor majoritate izolate de evo- Iutiile culturale europene ulterioare, nu fusesera rupte de sursa anterioara a mostenirii lor comune. Credin{a strain a turcilor a furnizat motivele revoltelor ‘Tema incursiunilor armate in Balcanii stpiniti de pagini fusese un laitmotiv al opozantilor dominatiei otomane incl din momentul cuceririi. Pe Ja 1800, rascoalele yaranesti devenisera mai sensibile la actiunile de propaganda, pe masura ce provincii intregi au ajuns sub stipinirea unor nol seniori i nobili rAzboinici care nu intrau sub incidenja legii, isi obtinusera pamintul prin fort, impuneau noi dari gi terorizau jarani crestini $i notabilitiile deopotriva. in multe zone {&ranii crestini s-au confruntat cu ceea ce fusese odat& aripa militar a stipinirii2 INTRODUCERE sultanului, ci de preluarea unerea legii i are nu objinuserd nimic otomane, care acum mu mai era preocupata de impune Par ed puterii ait in detrimental (dranilor, cit sal sultanului. Crestinit care mi 0 0 lesne, Iburdri sociale au fost cei pe care spiritul revolutionar succes le-a atras resentimentele noilor stépini ce se = Ses iat importanta milenarismului in Balcani’, care a al ins doua jumatate a secolului al XVIII-lea. La credinga in venirea unui Mesia eliberator sub forma unui strémos sau erou medieval s-au adaugat dezastrele naturale interpretate ca semne prevestitoare ale eliberarii si reinnoirii infaptuite prin razboaie, epidemii sau revolufii. Asa se manifestau sperantele unei intoarceri la 0 epoca de aur - 0 ,f olutie” pentru a folosi termenul lui Stoianovich ra dar ele se sincronizau cu Revolutia Franceza si influenta sa destabilizatoare pe tot cuprinsul Europei, cu tulburirile din rindul slavilor sudici si al roménilor din provinctile habsburgice, precum sicu teama de anathie sau 0 nou oprimare din teritoriile otomane. in Principatele Romane, in Serbia si in rindul populatiei grecesti urbane, milenarismul a flicut loc, cel putin la suprafaa, Tuminismului fn ciuda faradelegilor, s-a produs 0 renastere comercial pe misura ce economia in expansiune a Europei stimula dezvoltarea tunei clase de negustori si marinari, mai ales de-a lungul granifei habsburgice si in teritoriile maritime. Ostilitatea otomana a impiedicat interesele Europei Apusene s& cistige o superioritate comercial direct’, iar orientarea militard a otomanilor i-a impie- dicat pe musulmani si dezvolte importante legaturi comerciale. Comertul i-a favorizat astfel pe negustorii crestini, mai ales pe cei greci. si ts noha toot Ian tlps er cca ttt a Cm Hdtas iW ear dele teletiale aide Civili SE een epee ae separati si in dezacord cu ortodoxia, ci in pri aa efecto ete btn Stat MUSA ert guatston yn aber or SCE PE a: Bucci ieteenalWsANGE AS gustorilor si intel lectualilor ortodocsi sansa identificarii Negi? din P eiGalBle Natit Baftpel au Sel HEGNAG aI din sudul Ungariei si din orasele de pe intinsul in parte de ideile politice Bests was desteptari. In Europa, ei erau alimentati mostenirea greacd clasica sau cdutind ni "8 Rais traditiei clasice, mindrindu-se cu centrasera asupra monarhiei habsburgice aiausointts ba ae ee a a piminturlor natale de 0 parte gi de alta a granite, atengia spre mostenirea cultural’ miurlorbaleanic spre fascinafasritorlor coroner dn gee co ie Poeziei gi europeni din perioada romantic’. Filantropii $i intelectualitatea dependent de actiunile ace: ‘venit interesafi de promovare: i i acestora au devenit interesati de prom: a in urma noilor tu! dar si cei al c&ror Traian Stoianovich a sublin punetul culminant in cea de-aCapitolul 2 Trezirea nationalitatilor, 1804-1 830 De la bizantinismul fanariot la revolu Instituirea domniilor pmintene in Serbi suprapuse la periferii tie * Revoltele care au avut Cistig de cauzi « ia, Grecia si in Principatele Romane « Impeile De la bizantinismul fanariot la revolutie La inceputurile secolului al XIX-lea, pe ruinele vechii orinduiri otomane, tradita bizantina supravietuitoare in interpretarile sale fanarioti si ruseasc& s-a confruntat eu noile idei ale uminismului si ale Revolutiei Franceze. Sistemul de guvernare otoman nu impusese o cultura noua si nici nu a dus o politcl de integrare. Izolind in mare misura Balcanii, el a impiedicat dezvoltarea zonelor rurale, dar a facut posibild supravieuirea lor si menfinerea vechilor valori. Modul de vial orientat spre trecut a estompat realitatea, dar a contribuit la pastrarea sperantei. Biserica si folclorul fusesera intermediarii dintre trecutul medieval si cultura rural’, Individue lismul lipsea. ; Stabilitatea mediului rural era tulburata in ristimpuri de incursiunea armatelor, aclit- nea agentilor straini si furia epidemiilor. Taranii, inspaimintagi si actionind in virtuiea impulsurilor, recurgeau deseori la haiducie ca reactie 1a asemenea situafii. Rascoalle locale nu duceau la nimic bun si provocau represalii. Cu toate acestea, efectul cumulat timp de generafii al rizboaielor si insurecjiilor, precum si disparitia practica a fundamet- telor sistemului otoman au pregatit terenul pentru revolta impotriva puterii centrale § pentru aparifia ierarhiilor locale paralele cu autoritatea centralizata. Deasupra noii clase de proprietari de ciflicuri se ridicase 0 categorie de conduction militari care controlau portiuni intinse de pimint. Acestia erau eclipsati od cok Ali pasa (1774-1822) din Ianina, a c&rui stipinire se intindea din Epir si Macedo i Occidentala pina in Peloponez, cuprinzind partea central a Greciei. Prin dorinla - independent si priceperea militara de factura european, el se asemana cu contempo * sau albanez Mehmet Ali (1770-1849), care se stabilise in Egipt. Pe treapta social - rioard se aflau toti proscrisii, mercenarii si piratii care ingrosau rindurile ee = militare sierau in prima linie a luptelor navale si de uscat. Istoria retragerilor, exp a si migrarilor explic& mobilitatea acestor grupuri si implicarea lor in diverse we Pe masura ce isi atribuiau noi functii, fanariotii au orientat traditia bizantl ads noua directie. Ajunsesera s4 fie numiti in posturi centrale ale birocragiei otomaneTREZIREA NATIONALITATILOR, 1804-1830 ae converti la islamism, teoretic in chip de ,,interpreti”, de fapt in chip de consilieri pe oC ile ce intretineau relafii cu strainadtatea. Ei isi foloseau influenfa si bani gtru a sprijini patriarhia pe care o conduceau din punct de vedere administrativ si fnanciar, Fanariotii politizau astfel patriarhia care, la rindul ei, le asigura nu doar 0 identtate, ci si un sentiment al continuitatii istorice, prin intermediul relatiei sale speciale cu Bizangul. oho ss s ee eats Fanariofii se bucurau atit de avutie si de o pozitie de virf in cadrul elitei etnice arecesti, cit si de o reala putere teritoriali in Principatele Romane, unde au constituit yeritabile dinastii. Ei au consolidat aici influentele culturale grecesti deja existente, i-au sustinut pe negustorii greci si au patronat o miscare care a condus la aparitia unui tip de constiinf politica ortodoxo-bizantin’. De la Bucuresti si Iasi chiar mai mult decit de la Constantinopol, fanariotii au avut posibilitatea sa faci trecerea spre ceea ce poate fi considerat - in lipsa unui termen mai potrivit - drept un ,,nationalism” protoelen, putind fotodat& s& urmeze mai bine exemplul Europei si al Iluminismului; astfel, domnitorii Tirii Romanesti si ai Moldovei au avut la indemina surse de inspiratie pentru infaptuirea reformelor. : Modelul predominant a fost cel austriac. Monarhia austriaca era un stat de drept, iar ei puteau incerca si egaleze si si dep4seasca politica imperiala iluminista a acestuia prin cliberarea serbilor si intemeierea in capitale a unor scoli cu invatamint de factura apuseana care s& includa studiul stiintelor si al limbilor moderne. La toate acestea s-a adugat un sentiment de renastere tradus in viziune europeana occidentala, cu o influenta crescinda a culturii franceze asupra aristocratiei. Acesti fanarioti romani de la sfirsitul secolului al XVIII-lea au fost primii care au manifestat spiritul ,,libertagii” ce emanase din Franfa ca precursor al conceptului de ,,natiune”. In acelasi timp, nemultumiti de conducerea fanariota din Principate, oamenii cultivagi au fost impingi s4 cear& ajutor acelora care inlocuisera imaginea ostila a Apusului latin cu una, mai binevoitoare, a Europei iluministe. Bizantul fusese asimilat Romei si inte- legerea reinnoita a acestui fapt a avut loc cu mai mult& ugurinta in teritoriile romanesti. Redefinindu-si civilizatia prin intermediul unor termeni mai degraba europeni decit latini, catolici sau protestant, ginditorii iluministi au oferit ocazia acelora dintre semenii lor din Balcani care au putut actiona ca mijlocitori datorit educatiei si relatiilor lor sa-si 'nrevada propria intoarcere la lumea comuni a civilizafiei europene. Cu toate acestea, Olomanii nu au reusit si infeleaga atractia pe care Apusul o putea exercita asupra ortodocsilor sau masura in care, sub structurile ce conservau temeliile de neschimbat ale ortodoxiei bizantine, ca rezultat al influentelor rusesti si apusene deopotriva, a evoluat ideea unei intoarceri la un trecut glorios. Rusia igi pastrase pentru sine rolul de succesoare a Bizantului. Conform impartirii plinuite cu Austria, sfera ei de influent& din Turcia europeani ar fi urmat sa fie formata, cen ie” Principatle Romine) si ,Bizant” Bulgaria, Macedonia si teritoriile gre- ‘i usiv Constantinopol). Acest proiect nu a fost niciodati infiptuit dar, pentru Seite, unul dintre nepotii Ecaterinei a Il-a a fost botezat Constantin, iar noile estine din Balcani au fost impresionate. ,,Noua” Rusie de Sud, cu teritorii pe coast: nord-vest a Mari Negre, exercitind 0 atractie deosebit pentru emigrantii si refugiat Pe intreg, Cuprinsul Balcanilor, era o zona propice initierii unor astfel de influente. ‘te planuri au consolidat visul oligarhiei fanariote si al patriarhiei in privi ll "nasteri a Bizantului, Pentru ele era evident c4 ordinea otomani se dezi eae lezintegra. Cu ling institu)