You are on page 1of 54
Opriţi-vă puţin din ce faceţi şi observaţi ceea ce vă înconjoară. Doar staţi în tăcere şi fiţi atenţi la sunete, la culori, la forme, la detalii. Indiferent unde vă aflaţi, atunci când mintea este limpede şi sufletul este liniştit puteţi vedea viaţa cum pulsează peste tot, în ritmul său, o nesfârşită undă de armonie. Puteţi face asta chiar acum, dacă doriţi. Vă va lua câteva secunde, poate un minut până ce liniştea, atenţia şi observarea apar - dar veţi căpăta o nouă stare. Şi dacă veţi repeta acest lucru de mai multe ori în timpul unei zile, s-ar putea să aveţi parte la un moment dat de o binecuvântată pace interioară. Aţi ajuns la ceea ce sunteţi cu adevărat, în centrul fiinţei voastre interioare. Da, ştiu, aproape niciodată nu ne găsim timp pentru a face asta. Nici măcar o dată pe zi, pentru a intra în legătură cu interiorul nostru. Mintea ne este ocupată tot timpul cu diferite probleme (de serviciu, sentimentale, de ‘distracţie’, gânduri referitoare la orice care trec prin noi fără a ne da seama). Aţi remarcat cât de uşor suntem atraşi de lucruri puţin importante ale vieţii, dar când vine vorba de ceva esenţial pentru noi suntem tentaţi să respingem până şi ideea de a ne gândi serios ? Abia când ni se întâmplă ceva ‘rău’ suntem efectiv forţaţi să ne gândim, până atunci ceea ce e cu adevărat important nici nu există pentru noi. De ce se întâmplă acest lucru care ne ‘mănâncă’ viaţa, fără a ne da seama ? E atât de mult de spus – poate altădată. Suntem “prizonierii” lumii exterioare, care trage de noi din toate părţile şi face ca cele cinci simţuri (auz, văz, miros, gust, pipăit) să fie îndreptate exclusiv asupra a ceea ce se află în afara noastră. Nu avem timp pentru a simţi ceea ce ne semnalizează propriul corp. Câţi dintre noi ne oprim pentru a ne conştientiza nerăbdarea, tristeţea, teama, furia, îngrijorarea – sau, dimpotrivă, curajul, blândeţea, bunătatea, sinceritatea, încrederea ? Cu toţii le avem, şi toate există în noi şi se manifestă prin fiinţa noastră, influenţându-ne comportamentul, deciziile, relaţiile, până şi sănătatea –iar noi nici măcar nu le acordăm atenţia cuvenită, de cele mai multe ori. Emoţiile (sentimentele) sunt, de fapt, cea mai importantă parte din noi. Dacă vom explora acest minunat univers care este fiinţa umană vom descoperi trei mari părţi : corpul, mintea şi sufletul. Corpul – toată lumea ştie ce este : un ansamblu de organe, ţesuturi, sisteme (digestiv, circulator, respirator, etc) formate la rândul lor din celule (sunt cca. 70 de miliarde, se pare). Fiecare celulă are trei componente, între care şi nucleul, ce conţine ADN-ul uman, format din gene (acele structuri complexe în care se pare că sunt înscrise toate caracteristicile fizice, mentale, emoţionale preluate de la strămoşi şi care ne influenţează în prezent, uneori chiar aproape total). Noi, la rândul nostru, transmitem urmaşilor asemenea caracteristici prin felul nostru de a fi ce se înscrie în propriile gene. Mintea – o putem defini drept totalitatea gândurilor, ideilor ce ne trec prin cap. Interesant este că mintea nu este localizată doar în creier, cum se crede în mod obişnuit ; fiecare celulă are propria sa ‘memorie’, astfel că mintea e prezentă practic în tot corpul, creierul fiind doar locul în care gândurile sunt ‘simţite’, percepute ca locaţie. Cât despre suflet, din păcate, această noţiune este privită acum mai mult în sens filozofic sau religios, precum o ‘metaforă’ – dar el este ceva extrem de concret. Sufletul reprezintă, de fapt, totalitatea emoţiilor, sentimentelor pozitive pe care o persoană le are într-o viaţă (curaj, dreptate, blândeţe, generozitate, sinceritate, creativitate, bunătate, iubire, răbdare, onoare, deschidere, cinste, compasiune, încredere s.a.), prin contrast cu ‘Ego-ul’ - cele considerate ‘negative’ (tristeţe, supărare, frică, furie, agresiune, nerăbdare, aroganţă, violenţă, îngrijorare ş.a.). Probabil aţi observat că atunci când în cursul unei zile le manifestaţi mai mult pe cele din prima categorie vă simţiţi mai bine, mai relaxaţi, mai liniştiţi, simţiţi că aveţi mai multă vigoare, ‘energie’ - de fapt emoţia chiar asta înseamnă, în limba engleză e-motion, energie în mişcare. ‘Plusul de energie’ adus de sentimentele pozitive combinat cu ‘minusul de energie’ adus de cele negative compun ‘ceea ce se manifestă’ printr-o persoană, ceea ce numim ‘eu’. Acum, gândiţi-vă la voi înşivă. Cât la sută, în timpul unei zile, aveţi sentimente pozitive (referitoare la orice, nu contează) şi cât la sută aveţi sentimente negative (tot referitoare la orice) ? În general proproţia este mult în favoarea celor din urmă, chiar dacă oamenii nu-şi dau seama – ceea ce duce în cele din urmă la tot felul de probleme de relaţii, de muncă şi bineînţeles, boli fizice şi psihice. E aproape imposibil ca, la modul în care este construită societatea acum, lucrurile să stea invers. Dar natura a fost generoasă şi ne-a lăsat o ‘portiţă’ de scăpare : prin lucrul conştient cu trupul, gândurile şi emoţiile noastre ne putem crea o viaţă cu adevărat frumoasă, aşa cum ne dorim fiecare. De-a lungul istoriei cunoscute toate marile personalităţi (filozofi, psihologi, artişi, scriitori, oameni de ştiinţă, specialişti în diverse terapii, afaceri şi dezvoltare personală, persoane cu capacităţi ‘paranormale’, persoane numite ‘sfinţi’, ‘maeştri’, lideri religioşi şi spirituali) au adus oamenilor acelaşi mesaj în toate modurile, pe toate căile, în mii şi mii de feluri (poate diferite ca exprimare şi limbaj folosit, dar identic în esenţă). Mesajul este : conştienţa reprezintă cheia. Totul se schimbă în viaţa ta când devii conştient. Dar se pare că nu am fost capabili să-i ascultăm pe cei mai înţelepţi dintre noi, cei care ne-au lăsat o comoară inestimabilă de cunoaştere. Iar rezultatul îl vedem în zilele noastre, când majoritatea oamenilor par a nu se mai regăsi, ducând vieţi de disperare tăcută. Mulţi dintre noi, sau dintre cei pe care îi cunoaştem şi ne sunt dragi, se află în situaţii de acest fel. Uneori încercăm să-i ajutăm, aşa cum putem, dar de cele mai multe ori ne închidem în noi, resemnaţi, şi aşteptăm pur şi simplu să treacă timpul şi să sperăm că poate, într-un fel, totul se va schimba. Dar e o iluzie. Nimic nu se schimbă atunci când rămâi ne-conştient. “Conştienţa”, în termeni simpli, ar putea reprezenta capacitatea omului de a face acele alegeri care să-l ducă spre împlinirea fiinţei sale, ca şi sănătate a trupului, a minţii şi a sufletului, realizând ceea ce îşi doreşte – şi ajungând la ceea ce el ar putea numi ‘frumuseţe a vieţii’ sau ‘fericire’. Este abilitatea de a recunoşte ‘semnele’ pe care Universul le aşează în calea ta şi care îţi indică drumul pe care să mergi pentru a-ţi găsi împlinirea (cum frumos este descris acest lucru în minunata cartea a lui Paulo Coelho “Alchimistul” pe care mulţi aţi citito, cu siguranţă). Această abilitate există în fiecare dintre noi – trebuie doar s-o dezvoltăm, iar pentru asta nu avem decât să fim atenţi la propriile sentimente, ce ne vor îndruma. Orice om îşi doreşte împlinirea, fericirea, se luptă pentru ea cu mijloacele sale, e în stare de aproape orice pentru a se simţi, măcar o clipă, fericit. Iar fiecare are propria sa idee despre fericire (şi e normal să fie aşa). Cu toţii căutăm acelaşi lucru, dar folosim mijloace diferite, iar stările de fericire pe care le trăim sunt diferite (ca durată sau intensitate). Fericirea, bucuria, împlinirea, comuniunea, pacea interioară sunt ceea ce ne reprezintă pe noi cu adevărat. Şi, deoarece nimic nu e întâmplător, însuşi limbajul uman ne indică ceea ce suntem noi : fiinţe umane, nu ‘faceri’ umane. Ca oameni însemnăm mai mult ceea ce suntem, nu ceea ce facem. ‘A fi’ este un atribut al sufletului, al sentimentelor – ‘a face’, al corpului. Dar câţi dintre noi ne dăm seama de acest lucru ? În general oamenii când se raportează la ei înşişi se referă la corp (mai mult la exteriorul său, pe care-l îngrijesc, având mai puţină grijă şi de sănătate) ; câţiva îşi dau seama că e vorba şi de mintea lor şi o dezvoltă, şi mai puţini luând în calcul şi sentimentele. Acestea din urmă sunt de fapt cele care ne conduc existenţa, fie că suntem conştienţi de ele sau nu. Nu ne putem opri să simţim ceva (faţă de un eveniment, o persoană, un lucru) datorită unor mecanisme interioare bine cristalizate în noi, dar putem opri manifestarea în exterior a acelei emoţii. Ca de exemplu, atunci când cineva face împotriva cuiva ceva ‘incorect’ din punctul acestuia de vedere şi lui îi este teamă să-i spună asta. Deşi s-a declanşat în acesta din urmă o emoţie ‘negativă’ la adresa primului, nu o manifestă pentru că se gândeşte că s-ar putea să aibă mai mult de pierdut. Sau, cazul unei fete care îşi înfrânează sentimentele pe care le are pentru prietenul surorii sale tocmai pentru a nu o face să se simtă prost. În ambele cazuri, emoţia apare (datorită unui eveniment exterior) şi este reprimată în interior - şi nu e de mirare că mai devreme sau mai târziu, în mod inevitabil, apar problemele. Calea către a fi conştient începe înţelegând că cea mai importantă parte a fiinţei tale o reprezintă sentimentele (emoţiile, energia în mişcare). Ele influenţează gândurile, şi împreună influenţează corpul. Iar fericirea apare când cele trei lucrează împreună. Numai atunci poţi vedea cu adevărat miracolul vieţii. Şi cu toţii avem posibilitatea să îl trăim - e atât de aproape de noi ! Trebuie doar să ne dăm la o parte ‘vălul’ – şi vom descoperi momentele de graţie ale vieţii care se află chiar în faţa ochilor noştri. Din păcate, marea majoritate a oamenilor consideră că viaţa este departe de a fi un miracol. Cum se face că au ajuns să vadă lucrurile astfel ? De ce oare trăim permanent acelaşi gen de viaţă ? De ce avem mereu acelaşi tip de relaţii, fie în cuplu fie cu alte persoane? De ce avem mereu acelaşi fel de loc de muncă şi facem aceeaşi muncă, la nesfârşit? În acest infinit ocean de alegeri potenţiale existente in jurul nostru, cum se face că re-creăm în continuare aceleaşi lucruri în vieţile noastre? Nu e uimitor ca avem la dispoziţie atâtea opţiuni, care există deja, doar că noi nu suntem conştienţi de ele? Este posibil oare să fim atât de condiţionaţi de modul în care ne trăim viaţa noastră zilnică, încat să ne lăsăm păcăliţi de idea că nu avem nici un fel de control ? Încă de la începutul vieţii, părinţii, şcoala, societatea ne-au condiţionat, în mod inconştient, să credem că lumea exterioară e mai reală decât cea interioară. Nu are rost să ‘dăm vina’ pe ei pentru asta – totul se transmite din generaţie în generaţie în mod mecanic, fără ca nimeni să verifice dacă ceea ce se spune are acoperire reală. Dar noile interpretări asupra vieţii (modele ştiinţifice care vin doar să confirme ceea ce înţelepţii din vechime ştiau şi au spus tot timpul) afirmă că ceea ce se petrece în interiorul nostru va crea evenimentele care se petrec în afara noastră. Lumea interioară este cea care crează lumea exterioară. Emoţiile şi gândurile noastre determină ceea ce facem şi ceea ce ni se întâmplă. Şi nimic nu ni se întâmplă “din întâmplare” – noi l-am atras către noi, de cele mai multe ori inconştient, fără a ne da seama, doar că nu ştim sau nu credem asta. La felul în care arată lumea astăzi acest lucru poate părea ‘filozofic’ – dar este cât se poate de real. Şi cel mai simplu, mai natural şi mai concret lucru pe care îl puteţi face este doar să fiţi. Să fiţi, să manifestaţi toate sentimentele pozitive de care vorbeam, în orice împrejurare, în mod conştient şi voit – şi ceva extraordinar se va petrece în fiinţa voastră. Poate în exterior unele lucruri nu se vor schimba imediat (deşi, în timp, se vor schimba cu siguranţă) – dar în interior, în modul în care vă veţi simţi, nimic nu va mai fi ca înainte. Acesta este marele ‘secret’ : indiferent de ceea ce vi se întâmplă în exterior, aveţi puterea de a hotărî singuri ce simţiţi în interior în legătură cu evenimentul (trebuie doar puţin ‘antrenament’). Iar asta va dicta toate alegerile pe care le veţi face în viitor (evident, cu un impact mult mai ‘constructiv’ asupra propriei vieţi). E ca un cerc – felul în care te simţi în interior (ceea ce eşti) determină felul în care te comporţi în exterior (ceea ce faci), care duce la obţinerea anumitor rezultate (ceea ce ai), care determină din nou modul în care te simţi (ceea ce eşti), şi tot aşa, la infinit, pe noi trepte. Hai să luăm un exemplu concret, pentru a vedea cum funcţionează acest cerc şi cum ajung oamenii să se îndepărteze de miracolul vieţii sau dimpotrivă, să se apropie de el. Să luăm un om care se simte incapabil de a reuşi, vinovat, slab, temător şi să presupunem că se prezintă la un interviu pentru ocuparea unui post pe care şi-l dorea de mult timp. Aceste stări (ceea ce este) în interior îl vor face cu siguranţă să se comporte ‘neîndemânatic’ în exterior (ceea ce face) şi, mai mult ca sigur va obţine un rezultat nesatisfăcător (va pica interviul – ceea ce are), lucru care îi va accentua şi mai mult stările negative interioare (ceea ce este) – şi tot aşa la nesfârşit. Până când nu va acţiona în primul rand asupra stării interioare, practic nu va putea ieşi din acest cerc vicios. Acum să luăm situaţia inversă – un om care se simte încrezător, stăpân pe sine, liniştit şi care este pus în aceeaşi situaţie. Este foarte probabil să reuşească la interviu, lucru care îi va întări şi mai mult imaginea de sine. Ceea ce a fost la început l-a detrerminat să se comporte într-un anume fel, a ajuns să obţină ce îşi propusese, iar asta l-a făcut să devină mai încrezător, stăpân pe sine şi liniştit ca la început. Cercul s-a închis, pe un nou nivel al stării sale, al modului cum el se simte, cum se raportează la el însuşi şi la lumea din jur. Totul porneşte de aici, de la modul în care te simţi în interior. Dacă lucrezi în mod conştient cu aceste stări, sentimente ‘pozitive’, şi cu gânduri corespunzătoare, mai devreme sau mai târziu lumea exterioară se va ‘conforma’ şi îţi va aduce rezultatul dorit. S-ar putea să nu fie exact în forma pe care ai intenţionat-o la început, dar cu siguranţă va fi ceea ce ţi se potriveşte în acel moment. Toate acestea nu sunt doar teorii, ci lucruri extrem de practice care s-au dovedit viabile în toate cazurile în care au fost folosite. Dificultatea apare doar la început, pentru că suntem obişnuiţi să avem idei şi comportamente oarecum contrare şi, ca în cazul fiecărui lucru nou, orice încercare de a le modifica este întâmpinată cu reticenţă şi chiar respinsă de trupul, mintea şi emoţiile noastre (cele care se manifestă prin fiinţa noastră în prezent). Frica şi comoditatea (evident, neconştientizate) sunt doi dintre cei mai mari duşmani ai omului, care îi impun limite false şi îi menţin vălul pe ochi, uneori întreaga viaţă. Asta este ceea ce s-ar putea numi ‘dependenţă’ – şi fiecare avem câte una – dar cea mai ‘rea’ dintre ele, pe care o au aproape toţi oamenii, este dependenţa de un anumit mod de a privi viaţa, moştenit din trecut şi impus de felul în care este construită societatea. Faptul că ne vedem separaţi unii de alţii şi de întreaga natură, comportându-ne ca şi când ceea ce facem acum nu ne poate influenţa deloc viitorul. Faptul că nu înţelegem că ceea ce îi facem altuia ne facem de fapt nouă înşine, şi ceea ce nu reuşim sau nu dorim să facem pentru altul, nu facem pentru noi. Faptul că ne rănim atât de mult în relaţiile de cuplu, de muncă, de prietenie, de colaborare fără a ne da seama că de fapt emoţiile negative care se manifestă prin noi atunci ne fac rău în primul rând nouă. Faptul că suferim atât de mult în mod inutil, în principal din cauza ideilor ‘nefolositoare’ pe care le avem despre viaţă. Faptul că, literalmente, de cele mai multe ori ne batem joc de noi înşine şi ne sabotăm viitorul prin modul în care ne îngrijim sănătatea. Faptul că insistăm să afirmăm că ne iubim partenerul de viaţă, părinţii, prietenii când de fapt (şi poate părea dur, dar e real) e vorba doar de dependenţa de emoţiile pe care ni le provoacă prezenţa lor în viaţa noastră, datorită modului în care se comportă faţă de noi – iar despre acest subiect se poate vorbi la nesfârşit. (Iar dacă tot l-am deschis, să mai spun măcar un singur lucru : vom fi capabili să iubim cu adevărat pe altcineva doar atunci când vom fi capabili să ne iubim cu adevărat pe noi înşine : să avem un trup sănătos, o gândire îndreptată către adaptarea la noile idei asupra vieţii şi emoţii pozitive şi echilibrate. Până atunci, ne iluzionăm că iubim – în cele din urmă, orice relaţie, de orice fel, intră în colaps când depinzi de comportamentul altuia faţă de tine pentru a fi fericit, lucru dovedit efectiv de fiecare dată. Doar când te iubeşti şi te cunoşti îndeajuns de mult, relaţiile cu ceilalţi oameni vor fi armonioase). Faptul că noi credem că ceea ce vedem cu ochii reprezintă realitatea, în timp ce s-a demonstrat ştiinţific următorul fapt : creierul nostru percepe de sute de ori mai multe informaţii decât ochii, în acelaşi timp, astfel că te întrebi ce e real, ce vezi cu ochii sau ce percepi cu creierul ? Faptul că nu ştim cine suntem noi cu adevărat - şi absolut toţi suntem fiinţe minunate în interior, dar în exterior ne manifestăm în moduri mult inferioare potenţialului nostru extraordinar, tocmai pentru că nu ştim cine suntem (şi de cele mai multe ori nu suntem lăsaţi să ne intereseze asta în mod real – şi acesta e un subiect despre care se poate vorbi la nesfârşit). Şi faptul că nu ştim cel mai mare adevăr : că la cel mai profund nivel al fiinţei noastre suntem uniţi. Esenţa noastră este identică, doar modul în care ne manifestăm este diferit. Avem cu toţii acelaşi potenţial de a deveni ceea ce ne dorim cel mai mult – doar că majoritatea dintre noi nu o ştiu. De fapt e incorect spus “nu ştiu”. Cu toţii deja ştim tot ceea ce trebuie pentru a ne crea viaţa aşa cum vrem. La nivel inconştient (sau subconştient, cum vreţi să-i spuneţi), cu toţii dispunem de aceeaşi cantitate de cunoaştere. Pur şi simplu nu ne amintim suficient de mult din ea. Nu ştim că ştim, şi ne comportăm ca şi cum nu am şti nimic. Iar cei care ştiu mai multe nu fac altceva decât să le reamintească celorlalţi. De ce nu înţelegem toate acestea ? De ce nu le conştientizăm cu mintea şi cu emoţiile? Pentru că nimeni n-a fost lângă noi să ne înveţe, şi nici nu ni s-a oferit vreodată o cunoaştere inteligentă suficient de completă referitoare la viziunea despre noi înşine. Cum suntem noi, din interior spre exterior. Sau poate pentru că, deşi uneori ni s-a oferit, nu am reuşit să ne dăm seama de importanţa ei, trecând pe lângă uriaşa ocazie de a ne transforma şi de a vedea frumuseţea vieţii. De ce suntem dependenţi ? Pentru că noi credem că nu avem nimic altceva mai bun la dispoziţie ! Şi nici n-am visat la ceva mai bun, pentru ca nimeni nu ne-a învăţat vreodată cum să visăm la ceva mai bun. Sau, poate deşi au dorit să ne înveţe, nu am fost capabili să-i ascultăm. Avem altceva mai bun la dispoziţie şi, din fericire, niciodată nu e prea târziu. Trăim nişte vremuri extraordinare. Niciodată în ultimii 2.000 de ani nu a existat o deschidere atât de largă, nu am avut o cunoaştere şi o oportunitate atât de mare de a deveni conştienţi şi de a ne schimba vieţile. Sunt atât de multe informaţii noi şi valoroase care circulă pe cale scrisă şi vizuală, şi vin din ce în ce mai multe ! Acum 20 ani, o carte precum “Alchimistul” de Paulo Coelho nu ar fi putut fi înţeleasă cu mintea şi simţită cu sufletul şi probabil nici nu ar fi fost băgată în seamă – iar acum autorul îşi poate expune pe larg la TV ideile cărţii şi este apreciat pentru asta ! Cu toţii suntem ca şi băiatul care are în grădina proprie o comoară, dar neştiind asta, călătoreşte în toată lumea pentru a o găsi până când, în final, descoperă că era a lui dintotdeauna, dar se comporta ca şi când n-ar fi avut-o niciodată. Şi noi, după ce vom tot căuta soluţii la problemele noastre în exterior, vom găsi în cele din urmă comoara acolo unde am căutat cel mai puţin. Doar de noi înşine depinde să vedem viaţa ca fiind frumoasă sau urîtă – de nimeni altcineva şi nimic altceva din afara noastră – prin ideile şi emoţiile pe care le exprimăm. Se spune ca adevărul doare, dar ceea ce răneşte cel mai tare este totuşi minciuna. Şi se mai spune că mintea umană este ca o paraşută. Funcţionează doar atunci când este deschisă. Şi fiţi atenţi la ‘semne’. Atunci când eşti capabil să le vezi, viaţa devine mai frumoasă şi mai uşoară. După cum spuneam, e o abilitate pe care o avem absolut toţi, care se poate dezvolta. E aproape singurul lucru care merită făcut cu adevărat în viaţă – şi toţi cei ce au încercat, s-au convins de asta. Încercaţi ! Şi…răbdare. Nu poţi trage în sus de firişor ca să faci să crească mai repede copacul – poţi doar planta sămânţa, iar pământul, vântul, soarele, cerul vor avea grijă să crească şi să rodească la timpul său. Şi…nimic nu e întâmplător în univers, nici măcar faptul că aţi citit aceste rânduri în acest moment al vieţii voastre. Nu am intenţionat să dau nici un răspuns, vreun sfat sau să “revelez” cine ştie ce mare ‘adevăr’, ci doar să sugerez noi unghiuri de vedere, noi perspective, noi viziuni despre viaţă. Nu există adevăr absolut, aşa că nu-l căutaţi. Căutaţi doar armonia în vieţile voastre. Dacă deja o aveţi, faceţi parte dintre foarte puţinii oameni binecuvântaţi. Iar dacă nu, sper ca ceea ce am scris să vă fie de folos şi să va pună măcar puţin pe gânduri. Şi astfel să faceţi primul pas către puterea de a vă crea în mod conştient o viaţă minunată ! (Marius Stan Frumusetea vietii) “Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. ‘Te înduri să-mi dai un ban ?’ murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. ‘Nu am nimic să-ţi dau’ spuse străinul. ‘Dar pe ce eşti aşezat ?’ întrebă acesta. ‚Un gunoi’, răspunse cerşetorul. ‚E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu’. ‚Te-ai uitat vreodată înăuntru ?’ întrebă străinul. ‚Nu’ răspunse cerşetorul. ‚Ce rost are ? Nu e nimic în ea.’ ‚Uită-te înăuntru’ insistă străinul. Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur." Eu sunt strainul care nu are nimic sa va dea si care va spune sa va uitati inauntru. Nu in interiorul unei cutii, ca in parabola, ci undeva mai aproape : in interiorul dvs. ‘Dar eu nu sunt un cersetor’ – mi se pare ca va aud protestand. Cei ce nu si-au gasit inca adevarata bogatie, care este stralucitoarea fericire a Fiintei (Sufletul) si sentimentul profund si indestructibil de pace care vine odata cu ea, sunt cersetori, chiar daca detin cele mai mari bogatii materiale. Ei cauta in afara lor farame de placere sau de satisfactie, de recunoastere, de siguranta sau de bucurie, desi au in sine o comoara care contine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogata decat orice lear putea oferi lumea.“ Acest pasaj dintr-o carte extraordinara, ‘Puterea prezentului’ de Eckhart Tolle, ne arata exact conditia in care se afla oamenii : cersetori stand pe propria comoara. Oamenii nu stiu cine sunt ei cu adevarat. Si nici nu pare a-i interesa foarte tare sa afle. Poate pentru ca nu-si dau seama de enormele beneficii ale acestei cunoasteri de sine. E un lucru trist, dar perfect real. Si putem vedea asta la tot pasul. Oamenii se nasc si traiesc toata viata fara a avea ‘instructiunile de folosire’ a propriei fiinte. Nimeni nu le spune ce anume sa fie si sa faca pentru a-si crea viata pe care o doresc. Astfel ca fiecare improvizeaza si se descurca asa cum poate el mai bine pentru a supravietui si pentru a simti macar un gram de fericire sau bucurie, din cand in cand. Palida consolare pentru ceea ce suntem noi cu adevarat ! Sa ne multumim cu un gram cand in noi se afla tone intregi, o adevarata comoara ! – cine oare ar fi atat de ‘lipsit de logica’ incat sa accepte acest mod limitat de a trai ? Cine ? Toti cei ce nu stiu, nu cred, nu pot sa vada acest lucru ! Cam 90% din populatia ‘lumii civilizate occidentale’ (in contrast cu Orientul, unde oamenii sunt mult mai constienti de ceea ce sunt ei). De ce ei nu stiu, nu cred, nu pot sa vada asta ? Pentru ca stiinta, credinta, vederea le-au fost luate inca de cand s-au nascut. Efectiv nu au avut aproape nici o sansa sa afle, sa inteleaga, sa observe adevarul despre cine sunt ei (vezi experimentul cu pisicile de aici). Inca de la nastere minciuna i-a impresurat din toate partile, denaturandu-le adevaratele perceptii despre viata. Mediul in care au crescut (parinti, prieteni, scoala, societate in general) i-a transformat din copii inocenti, spontani, iubitori, curiosi in adulti bolnavi, lenesi, rai, egoisti, fricosi, violenti. Si nimeni nu pare sa observe asta. Toata lumea a aceptat deja minciuna drept adevar. E incredibil ce se intampla. Sa vedem exact cum s-a ajuns aici. Dar mai intai sa lamurim partile componente ale fiintei umane. Corpul – toata lumea stie ce este : un ansamblu de organe, tesuturi, sisteme (digestiv, circulator, respirator, etc) formate la randul lor din celule (sunt cca. 70 de miliarde, se pare). Fiecare celula are trei componente, intre care si nucleul, ce contine ADN-ul uman, format din gene (acele structuri complexe in care se pare ca sunt inscrise toate caracteristicile fizice, mentale, emotionale preluate de la stramosi si care ne influenteaza in prezent, uneori chiar aproape total). Noi, la randul nostru, transmitem urmasilor asemenea caracteristici prin felul nostru de a fi ce se inscrie in propriile gene. Mintea – o putem defini drept totalitatea gandurilor, ideilor ce ne trec prin cap. Interesant este ca mintea nu este localizata doar in creier, cum se crede in mod obisnuit ; fiecare celula are propria sa ‘memorie’, astfel ca mintea e prezenta practic in tot corpul, creierul fiind doar locul in care gandurile sunt ‘simtite’, percepute ca locatie. Cat despre Suflet,din pacate, aceasta notiune este privita acum mai mult in sens romantic, filozofic sau religios, precum o ‘metafora’ – dar el este ceva extrem de concret. Sufletul reprezinta, de fapt, totalitatea emotiilor, sentimentelor pozitive pe care o persoana le are intr-o viata (curaj, dreptate, blandete, generozitate, sinceritate, creativitate, bunatate, iubire, rabdare, onoare, deschidere, cinste, compasiune, incredere s.a.). Este o ‘energie’ (ceva subtil ce se poate simti atunci cand esti linistit), care penetreaza si impresoara corpul. El este de fapt ‘motorul’ intregii fiinte (in limba engleza e-motion = energie in miscare) – cel ce determina toate lucrurile bune care i se intampla fiintei umane intr-o viata. Pentru ca acesta este un adevar al universului – in functie de cantitatea de ‘Suflet’ pe care o manifestam, atragem catre noi lucrurile cu adevarat folositoare (din punct de vedere financiar, familial, social, spiritual s.a). Toate celelalte lucruri pe care noi le avem si credem ca ne sunt ‘bune’ sunt de fapt ‘false beneficii’, dupa cum ajungem in cele din urma aproape toti sa ne dam seama. La nastere sufletul iese din lumea sa (o lume concreta, pe care nu o putem percepe cu cele cinci simturi comune, ci cu acel asa numit ‘al saselea simt’ – care este foarte real, desi e privit mai mult in sens abstract). Venind in acesta lume fizica, el este asaltat de forte specifice acestei lumi, aparute ca urmare a pozitiei planetei noastre in univers si intretinute de milioane de ani de cei ce locuiesc aici (noi, oamenii). Eu le numesc ‘paraziti’ – e vorba de emotiile negative pe care ne este mult mai comod, usor sa le manifestam : tristete, suparare, frica, furie, agresiune, nerabdare, aroganta, violenta, ingrijorare, lene, egoism, s.a. Astfel ca se produce o combinatie intre ‘suflet’ si ‘paraziti’ pe care o fiinta umana o denumeste ‘eu’ – spunand ‘asa sunt eu’ (eu sunt bun, eu sunt sincer sau eu sunt lenes, eu sunt fricos s.a.). E o exprimare incorecta, pentru ca el este cu adevarat doar sufletul (calitatile, emotiile – “energiile in miscare” pozitive)– parazitii (defectele, emotiile negative, Ego-ul) sunt ‘ceea ce nu este el cu adevarat, dar se manifesta prin corpul sau’. E o mare diferenta, pe care oamenii, din pacate, fie nu o cunosc (nu i-a invatat nimeni) fie, desi o cunosc, ‘uita’ sa o ia in considerare (mai bine spus : creierul lor este sabotat din interior sa uite, si vom vedea cum). E ca si cum sufletul ar fi softul calculatorului iar parazitii ar fi virusii informatici - e clar ca sistemul nu functioneaza corespunzator in aceste conditii, ba chiar se auto-distruge, lucru valabil si in cazul fiintei umane (de asta ne imbolnavim, imbatranim si murim, de exemplu). Dar in fiecare om exista de fapt 3 parti : o parte constructiva (sufletul – ‘energie’ pozitiva), o parte destructiva (parazitii – ‘energie’ negativa) si o parte care le priveste pe amandoua si hotaraste care din ele sa se manifeste prin corpul sau (sa o numim ‘observator’ – cel ce ia decizii, o parte neutra). La inceputul vietii sufletul, adica cine suntem noi cu adevarat, locuia singur in corpul sau, pe care si-l luase pentru a incepe “calatoria in scop experimental” pe pamant – sa consideram ca avea 100% (de fapt se pare ca sufletul intra in corpul copilului chiar in perioada sarcinii). Dupa cum spuneam, pe parcurs, dupa ce a intrat in aceasta viata, alte forte din jur au inceput sa-i ‘manance’ din acest 100% si sa se exprime tot prin acelasi corp. E vorba de ceea ce eu numesc ‘mediul social’ – parinti, rude, anturaj, scoala, institutii – toate au luat cate putin din sufletul nostru si au pus altceva in loc – ceva al lor. Am preluat de la ei, fara sa ne dam seama, tot felul de emotii, ganduri, comportamente care nu erau specifice sufletului nostru cand ne-am nascut (nimeni nu s-a nascut cu tigara in gura sau sticla de alcool in mana – altii ne-au ‘imbiat’ sa le ‘gustam’, datorita placerii imediate pe care o provoaca). Intr-o oarecare masura, le-am luat si pentru ca, datorita zodiei (pozitiei astrelor ce ne influenteaza), aveam o inclinatie catre ele (programare). Se spune ca astrele predispun, dar omul dispune – deci nu era obligatoriu sa le preluam, dar nestiind sa ne protejam (nimeni nu ne-a invatat cum), s-au lipit de noi si ne ‘paraziteaza’. In acest moment un anumit procent din fiinta noastra mai este sufletul propriu si restul sunt paraziti – adica ceea ce altii au luat de la noi si au pus in locul sufletului. Poate vi se pare exagerat, dar e realist – ne poate fi furata pana la chiar 95% din propria viata ! Celor mai multi li s-a luat pana si increderea ca pot reusi sa-si schimbe viata in bine. Cum sufletul e doar, sa zicem 10-40% si ‘parazitii’ sunt restul de 60-90%, avem un deficit, ceea ce inseamna ca viata ne merge in acest moment pe o varianta de destin diferita de cea optima, aleasa de suflet cand s-a nascut. Mai pe scurt, ceea ce am preluat de la altii (adica ceea ce nu suntem noi) ne conduce, in loc sa ne conduca sufletul nostru (adica ceea ce suntem noi cu adevarat). ‘Parazitii’, Ego-ul determina o fiinta umana sa functioneze dupa doua mari principii : 1. principiul consumului minim de energie – omul face tot ce poate sa nu se agite prea mult, ii este lene, oboseste repede, se enerveaza repede daca lucrurile nu ies cum vrea el, doreste sa primeasca din ce in ce mai mult dar sa lucreze cat mai putin – acea asa-numita ‘zona de confort’. 2. principiul placerii. Este principiul dupa care practic se conduc oamenii – “tot ce fac trebuie sa-mi provoace o placere de un anumit fel, indiferent ca e de natura fizica sau emotionala”. Nu e nimic gresit in asta, ba e chiar normal si natural, dar problema este ceea ce oamenii considera ‘placeri’, pentru ca de fapt, in marea lor majoritate, ele sunt dependente. Toate dependentele sunt de fapt comportamente induse de emotii negative care practic il ‘drogheaza’ pe om (atat creierul cat si toate organele) si il impiedica sa judece corect daca ceva ii este cu adevarat de folos sau nu. E ca si cum cineva ti-ar pune un val in fata ochilor cu un anumit peisaj, iar tu nu ai mai putea vedea lumea reala ci ai vedea tot timpul doar peisajul (Matrix) – asta fac dependentele de orice fel. Voi enumera doar cateva ce tin de partea fizica : senzatia data de gustul placut al unei mese copioase la care se amesteca fripturi, cartofi, prajituri, sucuri s.a (un peisaj minunat care te impiedica sa vezi realitatea – se provoaca niste distrugeri de mai mare frumusetea in organism), senzatia oferita de fumul de tigara sau de Cola, cafea (peisaj =destresare, realitate=otravirea celulelor) si multe altele (cel mai rau, dependenta de anumite stari emotionale - daca persoana nu se afla o perioada a zilei in acele stari ‘nu se simte bine’). Dupa cum spuneam, aceste dependente sunt induse din exterior, si o sa vedeti imediat cum. Rememorati-va trecutul : pana pe la doi – trei ani ani copii sunt ca niste coli albe de hartie, inocenti, puri, veseli, deschisi. Asta pana cand parintii si rudele impregneaza in ei propriile lor comportamente (iar copiii le absorb inconstient, pentru ca nu pot discerne nimic la acea varsta). Apoi, pe masura ce cresc, copiii incep sa imite iar mai apoi sa copieze ce fac ceilalti din jurul lor – e un proces absolut normal. Asa facem cu totii – copiem unii de la altii idei, comportamente, nici nu stim daca ne sunt de folos sau nu, nu discernem nimic (pentru ca nimeni nu ne-a invatat cum sa ne dezvoltam aceasta capacitate si de ce este important acest lucru). Totul intra de-a valma si ajungem la un moment dat sa avem probleme fara sa stim de ce (si fara sa stim, cine si ce suntem noi, de fapt). Mai vine si scoala, si alte institutii ale societatii care ne vara pe gat tot felul de conceptii si gata – ai o fiinta umana gen ‘robotel’, programat ce sa creada si cum sa se comporte din exterior. Priviti cu atentie in jurul vostru si veti observa asta la tot pasul. Cand am constientizat prima data acest adevar am fost extrem de frustrat. Cum au putut sa ma aduca in acesta stare ? De ce nu au stiut sa ma creasca astfel incat acum sa fiu si sa am ceea ce doresc ? De ce nu am stiut toate aceste informatii mai devreme, cu multi ani in urma ? Poate nu as mai fi facut ‘greselile’ care m-au adus aici. Poate nu as fi avut comportamente auto-destructive, fizic, mental, emotional, care au facut ca viata mea sa fie mai putin decat ar fi putut fi. Apoi, mi-am dat seama ca frustrarea e inutila. Nici ei nu au stiut sa procedeze mai bine – parintii, scoala, societatea ne-au crescut asa cum au crezut ei ca e mai bine (cel putin parintii, rudele si prietenii, pentru ca le suntem dragi). Daca ar fi stiut mai multe, ne-ar fi crescut in alt fel. Ne-ar fi invatat de mici cum sa ne ferim de comportamente auto-destructive, pentru a nu ajunge sa suferim mai tarziu, cum multi dintre ei o fac. Ne-ar fi invatat cum sa ne cunoastem si sa ne iubim pe noi insine. Dar nu au stiut, asta e situatia, nu are rost sa dam vina pe cineva - asa au fost si ei invatati, la randul lor, de catre generatiile trecute, si tot asa, cine mai stie de cand. Mai bine sa le multumim pentru ca ne-au adus pana aici, indiferent care ar fi situatia noastra, si sa ne ocupam personal, de acum inainte, de noi. Sa acumulam educatie constienta. Ideea este sa nu ne plangem de mila. Sa intelegem aceasta realitate si sa vedem cum o putem schimba, tocmai pentru a ne crea viata asa cum ne dorim noi insine, in functiile de criteriile pe care le stabilim noi insine. Si niciodata nu e prea tarziu. Un mare specialist in educatie financiara, Robert Kiyosaki spunea : “Daca faci ce face toata lumea, vei sfarsi prin a avea ce are toata lumea. Iar pentru marea majoritate, ceea ce au este munca trudnica ani de zile, taxe incorecte si o viata de datorii.” Dar noi ne putem opri din ‘cadere’ si putem fi si face altceva, pentru a imbunatati ceea ce avem deja. Pentru ca tot ceea ce avem noi in viata in acest moment ca sanatate, bani, serviciu, relatii de orice fel cu oamenii, alte bunuri materiale si nu numai se datoreaza a ceea ce suntem noi acum – adica acel procent de suflet pe care il mai manifestam in prezent. Suflet de 25%, sa zicem = bani de 25%, relatii de 25%, sanatate de 25%, bunuri, serviciu de 25%, gandire asupra vietii de 25%. Asta pentru ca intotdeauna viata iti aduce ceea ce ai in functie de ceea ce esti. Daca vrei sa ai altceva mai bun, trebuie sa maresti procentul de suflet, sa fii mai mult (nu sa te agiti sa faci mai mult fiind la fel ca inainte). Suflet de 50% = sanatate, bani, relatii, orice de 50%, si asa mai departe. Nu va conta ceea ce vei face pentru a avea aceste lucruri, ci numai ceea ce vei fi. Nu va imaginati ca daca veti ramane la 25% suflet veti avea ceva de 50% - nu e posibil, sunt niste legi precise ale universului care guverneaza ceea ce ni se intampla in viata pe care momentan majoritatea oamenilor nu le cunosc (dar ar avea posibilitatea sa le afle, aceasta cunoastere e acum disponibila peste tot, e nevoie doar de curiozitate si deschidere). Doar cand oamenii isi vor intari calitatile (care exista potential in toti), cand vor pune accent in mod constient pe dezvoltarea lor, sufletul se va intari si va atrage catre el ceva corespunzator, potrivit pentru si cu ceea ce va fi el in acel moment – si totul in viata persoanei se va imbunatati, in mod real (nu fals, precum falsa ‘prosperitate’ datorata banilor multi, de exemplu). Asta pentru ca dezvoltarea acestor calitati va aduce acel plus de energie pozitiva care ii va modifica destinul pe o noua cale mai ‘luminoasa’, imposibil de vazut sau de imaginat inainte. Stiti de ce oamenii nu au stiut aceste lucruri pana acum sau nu le-au fost foarte clare ? Pentru ca in ei nu exista aproape deloc a treia forta (observatorul) – cea care priveste sufletul si ego-ul si care hotaraste pe care sa o lase sa se manifeste. Observatorul este de fapt cel ce manifesta ‘liberul arbitru’ de care se vorbeste mereu – el ar trebui sa observe care din cele doua parti ce se manifesta prin el ii este de folos si sa ii permita sa se afle la conducere. Ar trebui sa-si puna intrebarile : Ce castig, ce beneficii am daca sunt Suflet si ce castig daca sunt Ego, pe termen lung ? Ce pierd, ce dezavantaje am pe termen lung daca sunt Ego si ce pierd daca sunt Suflet ? Cum pot sa-mi dau seama de asta ? De unde aflu aceste lucruri, cu cine vorbesc despre asta ? Cum ma conving personal ? Cum sa cultiv, in mod concret, calitatile pe care le am si cele pe care le doresc si cum sa scap de defecte ? De fapt, ce imi doresc eu cu adevarat ? Care sunt adevaratele mele interese ? Efectiv oamenii nu-si pun aproape niciodata aceste intrebari – din acest motiv, partea mai mare (Ego-ul) se manifesta prin corpul lor aproape intotdeauna, in mod inconstient (nimeni nu o blocheaza) iar Sufletul doar din cand in cand, cand are ocazia, in functie de anumite conditii exterioare in care persoana se gaseste in anumite momente ale vietii. Credeti ca daca ar fi existat un moment in viata lor in care sa-si puna aceste intrebari si sa primeasca raspunsuri care sa-i multumeasca si care sa-i convinga, ar mai fi ales sa-si duca viata asa cum au facut-o pana atunci ? Ar mai fi ales sa manifeste in majoritate Ego-ul daca s-ar fi convins de dezavantaje ? In nici un caz. Singura problema e ca exista prea putini oameni care stiu, care se pricep sa vorbeasca sufletelor noastre, astfel incat sa le motiveze sa sparga zidurile impuse de ego. Am constatat ca poti motiva un suflet in trei moduri : fie prin mijloace audio-vizuale (carti, articole, filme, cursuri), fie prin discutii individuale (sau in grup restrans, unde sa se efectueze si ceva practic, care sa ‚convinga’ pe loc de veridicitatea unor afirmatii) fie prin exemplul personal. Cand acestea trei nu dau nici un rezultat, vietii ii mai ramane la dispozitie un singur mod de a trezi sufletul : suferinta proprie. Ea este practic inevitabila pentru fiecare dintre noi, avand in vedere ca nu prea reusim sa invatam din greselile si experienta altora. Majoritatea nu invata nici din ale lor proprii – de fapt nu invata nimic niciodata, traiesc pur si simplu pentru satisfactia de moment ignorand planurile pe termen lung, ceea ce nu prea inseamna ‚a trai’ ci ‚a vegeta’. Prin ei se manifesta doar dependenta de ‚placerea imediata’, care invariabil, in final, se transforma in durere. Oamenii nu reusesc sa inteleaga ca fericirea, bucuria, implinirea pe termen lung nu au nici o legatura cu ‚satisfactia’ (mai bine zis dependenta) pe termen scurt. Valorile interioare dupa care isi conduc viata (ceea ce ei considera cel mai important pentru ei) sunt valori ale Ego-ului imprumutate de la altii, nu ale sufletului propriu. De aceea oamenii se simt goi in interior si cauta tot timpul in alta parte. Trist, dar adevarat. De ce oare s-a ajuns pana aici ? E mult de spus, asa a functionat lumea de mii de ani. ‚Matrix’-ul’ a functionat bine in directia tinerii oamenilor in intuneric (chiar daca, in esenta, el are un scop pozitiv – acela de ‘camp contextual de contrarii’ prin care sa ne cunoastem adevarata identitate). Dar viata a facut ‚brese’ prin zidurile groase de necunoastere. Si, din pacate, cei mai multi fie nu au capacitatea de a le vedea, fie le ignora sau le combat, prin propriile ganduri (sau, mai corect spus, prin gandurile Ego-ului ce se exprima prin fiinta lor, fara ca Sufletul lor sa-si dea seama). Acesta este acel sabotaj interior, de care vorbeam – zgomotul mental si emotional neincetat care ne spune ca nu putem fi, face, avea mai mult de atat, proiectand umbre de frica si suferinta, si care ne impiedica sa gasim lumea linistii interioare specifica sufletului. Partea buna a situatiei este ca avem cu totii posibilitatea si mijloacele acum, in aceste vremuri de deschidere spirituala extraordinara, de a ne ‘recupera’ sufletul pierdut si a ne regasi destinul fericit pe care sufletul si l-a ales. Sunt atat de multe informatii noi despre modul in care sa dezvoltam ceea ce suntem pentru a obtine ceea ce dorim ! E nevoie doar de deschidere din partea noastra si o noua lume, necunoscuta pana acum, dar extraordinara si reala, ni se va revela ochilor nostri. Sper numai sa poata fi vazuta de cat mai multi. ( Marius Stan Cine suntem noi) Visatorii sunt salvatorii lumii. Asa cum lumea vizibila este sustinuta de cea invizibila, tot asa si oamenii, cu toate incercarile si greselile si vocatiile lor marunte sunt sustinuti de catre viziunile minunate ale visatorilor solitari. Omenirea nu poate sa-si uite visatorii. Nu poate sa lase idealurile lor sa fie uitate si sa dispara. Omenirea traieste in propriile vise. Le recunoaste prin realitatile care asteapta sa fie experimentate de visatorii lor. Compozitor, sculptor, pictor, poet, invatat, profet, acestia sunt facatorii lumii de dupa aceasta lume, arhitectii Paradisului. Lumea este mai frumoasa pentru ca ei au trait; fara ei, omenirea ar pieri, din lipsa de vise. Cel care mentine o viziune minunata in inima sa, un ideal maret, va realiza cu siguranta acel ideal mai devreme sau mai tarziu. Columb a avut viziunea unei "lumi noi", si a descoperit-o. Copernic a intretinut viziunea multiplicitatii lumilor si a unui Univers mai larg, si lui aceasta realitate i-a fost revelata. Buddha a fost sustinut de viziunea unei lumi spirituale de o frumusete fara pata si de o pace perfecta, si a reusit astfel sa intre in propria viziune. Sa ne iubim viziunile. Sa ne iubim idealurile. Sa iubim muzica ce ne face inima sa cante, frumusetea care da aripi mintii noastre, puritatea care da stralucire gandurilor noastre, pentru ca in ele se afla toate conditiile care asigura constructia si cresterea lumii noastre proprii. A dori inseamna a obtine. A aspira inseamna a atinge. Este posibil ca dorintele de baza ale omului sa poata fi satisfacute, in timp ce aspiratiile sale cele mai pure sa ramana neindeplinite? Nu, asa ceva ar fi impotriva legii Divine: "Cere si ti se va da". Viseaza vise indraznete, si asa cum visezi, asa vei deveni. Viziunea ta este promisiunea de a deveni ceea ce visezi. Idealul tau este profetia lucrurilor pe care le vei dezvalui tu insuti. Cea mai mare realizare a fost la inceput, si pentru o perioada, doar un vis.Stejarul doarme in ghinda, pasarea asteapta in ou; si in cea mai inalta viziune a unui suflet sta trezirea unui inger. Visele sunt semintele realitatilor. (Marius Stan Despre visatori) Viziunea mea asupra omului nou este cea a rebelului aflat in cautarea sinelui, a fetei lui adevarate. Un om pregatit sa arunce toate mastile, toate caracterele prefabricate, toata ipocrizia, gata sa arate lumii cine este el cu adevarat. Si daca va fi iubit sau condamnat, respectat sau huiduit, incoronat sau crucificat, pentru el va fi acelasi lucru, fiindca a fi tu insuti este cea mai mare binecuvantare a existentei. Un om adevarat, sincer, care cunoaste iubirea si compasiunea intelege ca oamenii sunt orbi, incostienti, cu spiritul adormit. OSHO – Cartea despre barbati Osho avea mare dreptate. A fi tu insuti este cea mai mare binecuvantare. Dar noi nu suntem noi insine. Nu inca. Este un adevar exprimat de toti marii intelepti ai omenirii, in toate epocile. A fi tu insuti e ceva diferit de ‚a fi’. Toti oamenii sunt, exista – dar foarte putini sunt ei insisi. In general oamenii confunda aceste doua notiuni – dar una este sa fii tu (indiferent ce esti in acest moment, cu calitati si defecte) alta este sa fii tu insuti A fi tu insuti presupune constienta.Inseamna sa fii constient de tine insuti, de faptul ca existi, de lucrurile pe care le faci si motivele pentru care le faci in acel mod ; inseamna sa intelegi cine esti si de ce ai ajuns sa fii in acel mod ; inseamna sa intelegi cine poti deveni si sa mergi pe calea catre potentialul tau; inseamna sa traiesti in lumea reala si sa-ti creezi fiinta conform celor mai inalte idei si principii despre fiinta umana, viata, univers ; inseamna sa fii, sa devii Cine Esti Tu Cu Adevarat. Sunt idei cu care oamenii rezoneaza si incep din ce in ce mai mult sa raspunda la ele, in aceste vremuri deosebite ale trecerii de la o epoca la alta. Si primul lucru pe care il constata este ca sunt impinsi spre altceva decat vor ca viata lor sa fie. Nu se indreapta catre potentialul lor. Iata ce spune Osho : „Vrei sa fii ceea ce-ti impun altii, iar lucrul asta nu-ti poate da nici o satisfactie. Mereu te uiti dupa altii. Asa ai fost crescut – sa nu te uiti deloc la propriul tau potential. In schimb te simti tot timpul frustrat pentru ca nu esti tu insuti. E firesc ca lumea sa fie plina de suferinta : nu ti se ingaduie sa fii tu insuti. Fiecare cultura vrea sa te transforme intr-o copie, niciodata intr-un original. Fii tu insuti si vei vedea ca nu vor mai exista nici frustrarea, nici competitia, nici obsesia posibilitatii altora, nici nodul in gat ca nu ai mai mult. Fii in realitate, in prezent.” Un adevar al lumii in care traim este ca fiecare dintre noi este produsul trecutului sau : al tiparului genetic si astral, al mediului in care a crescut (parinti, rude, prieteni, cunostinte, profesori, altii) si al propriilor experiente de viata. Influentele venite de la fiecare din acestea s-au inscris in memoria noastra si ne ‚programeaza’ sa gandim, sa simtim si sa ne comportam intr-un anumit fel. Este un lucru absolut normal si firesc. Ce nu este normal si firesc in toata povestea asta ? Faptul ca noi nu suntem constienti de aceste influente care practic compun ceea ce este fiinta noastra acum. (Sau, mai corect ar fi sa spunem, care se manifesta prin fiinta noastra acum). Iar intrucat nu suntem constienti, ele ne imping incoace si incolo ca pe niste marionete. Nu reusim sa obtinem ce dorim, avem stari ciudate din care nu stim sa iesim, gandim haotic, ne imbolnavim – toate acestea sunt efecte ale trecutului nostru. Trecutul nostru ne conduce. Iar noi nu suntem trecutul nostru ! Geneticul, astralul, mediul, propriile experiente – toate acestea sunt prezente in memoria noastra, constienta sau inconstienta, si ne fac sa credem ca ‚acesta este ceea ce sunt eu’. Si, intr-adevar, toate acestea formeaza un mic ‚eu’ – ceva cu care te identifici si spui ‚acesta sunt eu’. Dar nu este ‚cine esti tu cu adevarat’ – nu esti tu insuti. Vei fi tu insuti in momentul in care vei deveni constient de fiecare din aceste influente ale trecutului, cand le vei ‚transforma’ insemnatatea lor pentru tine si cand vei incepe sa iti creezi viata asa cum o doresti tu. Adica in momentul in care iti vei analiza programarea si vei incepe in mod constient reprogramarea fiintei tale, pe baze puse de tine. Pentru a intelege mai bine diferenta dintre ‚tu’ si ‚tu insuti’ vom lua in considerare cele 4 mari etape pe care le parcurgem in viata si prin care evoluam : 1.Ne-constientizarea lipsei de competenta 2.Constientizarea lipsei de competenta 3.Constientizarea competentei 4.Ne-constientizarea competentei In prima etapa, tu nu stii ca nu esti tu insuti, nu-ti dai seama. Te identifici atat de mult cu ceea ce crezi despre tine (idei din propria memorie sau ce-ti zic altii) incat consideri ca ‚acela esti tu’. In a doua etapa incepi sa-ti dai seama ca esti mai mult decat credeai – ca exista in tine trasaturi (calitati sau defecte) pe care nu le vazusei pana atunci, de care nu erai constient. Incepi sa realizezi ca, intr-adevar, ceea ce credeai tu ca esti nu erai tu in totalitate. Incepi sa intelegi cine esti tu cu adevarat (indeosebi calitatile tale) si iti dai seama ca nu le manifesti decat rareori. Si iei hotararea sa ‚imbunatatesti situatia’. In a treia etapa, pe masura ce incepi sa devii mai mult tu insuti (sa manifesti calitatile tale) observi transformarile tale interioare (si exterioare, din viata ta). Observi diferenta calitativa enorma dintre ceea ce credeai tu ca esti si ceea ce esti acum. Iar in a patra etapa, pur si simplu il manifesti in mod automat pe ‚tu insuti’, tot timpul. Pentru a parcurge acesti patru pasi, cel mai bun lucru pe care il pot face oamenii acum este sa se opreasca din ceea ce fac si sa analizeze mai intai ceea ce sunt. Care sunt gandurile si emotiile predominante, care este starea lor de sanatate, cum sunt relatiile lor interumane, care cred ei ca sunt motivele pentru care lucrurile din viata lor stau in acel mod. Apoi ce anume isi doresc ei sa fie si sa faca in viata, in viitor. Iar apoi – cum anume sa procedeze, in mod concret, pentru atingerea obiectivelor. In momentul in care faci aceasta analiza a trecutului, prezentului si viitorului dorit incepi sa devii tu insuti. Incepi sa te creezi pe tine insuti si viata ta, destinul tau, conform propriilor intentii. Nu mai esti condus de idei si dorinte contradictorii (si neconstientizate de catre tine) provenite de la alte persoane (stramosi - prin genetic, parinti, rude, prieteni, profesori, cunostinte, altii – prin mediu). In schimb, esti condus, in mod constient, de propriul Suflet (cine esti tu cu adevarat), pe care ti-l creezi prin modelarea intentionata a persoanelor din experienta de succes a carora avem multe de invatat. Ne construim constient propriul nostru plan de viata, nu mai suntem la cheremul ‚planului’ setat in fiinta noastra prin preluari inconstiente de la altii. E un act de curaj sa fii tu insuti – pentru ca e dificil sa renunti la dorintele pe care altii le-au implementat in tine. Multe din acestea au devenit, din pacate, dependente, iar mediul in care traiesti se asteapta ca tu sa te comporti la fel ca pana atunci, pentru a te putea ‚domina’ intr-un fel. Observati numai cat de greu ii este unui fumator sa renunte la acest obicei auto-destructiv (si din cauza placerii provocate de tigara dar si din cauza anturajului care il ‚impinge’ sa se comporte la fel). Dar numai devenind tu insuti iti poti cunoaste si apoi realiza potentialul interior. Iar pentru aceasta, tot ceea ce ai de facut este sa aprofundezi notiuni despre cunoastere interioara, sanatate, comunicare, traind in lumea reala. Numai un om care este el insusi poate iubi cu adevarat. Numai un om care este el insusi poate fi fericit cu adevarat. Numai un om care este el insusi poate intelege viata cu adevarat, poate gandi, simti, trai cu adevarat. Pentru ca un om care este el insusi traieste cu totalitatea fiintei sale in prezent. Si isi creaza fiinta si viata el insusi, in fiecare moment al prezentului. Eu vreau sa fiu eu insumi. Si va invit pe toti sa va doriti sa fiti voi insiva. ( Marius Stan A fi tu insuti) Puneti un profesor de istorie sa explice aceste lucruri – daca poate ! Abraham Lincoln a fost ales in Congres in 1846. John F. Kennedy a fost ales in Congres in 1946. Abraham Lincoln a fost ales Presedinte in 1860. John F. Kennedy a fost ales Presedinte in 1960. Numele Lincoln si Kennedy contin fiecare cate 7 litere. Ambii au fost foarte preocupati de apararea drepturilor omului. Sotiile ambilor au pierdut o sarcina in timpul in care au locuit la Casa Alba. Ambii Presedinti au fost impuscati intr-o zi de Vineri. Ambii Presedinti au fost impuscati in cap. Secretara lui Lincoln se numea Kennedy. Secretara lui Kennedy se numea Lincoln. Ambii au fost asasinati de Sudisti. Ambii au fost succedati de Sudisti, pe nume Johnson. Andrew Johnson, ce l-a succedat pe Lincoln, s-a nascut in 1808. Lyndon Johnson, ce l-a succedat pe Kennedy, s-a nascut in 1908. John Wilkes Booth, cel ce l-a asasinat pe Lincoln, s-a nascut in 1839. Lee Harwey Oshald, cel ce l-a asasinat pe Kennedy, s-a nascut in 1939. Ambii asasini erau cunoscuti dupa toate cele 3 nume. Ambele nume sunt compuse din 15 litere. Lincoln a fost impuscat intr-un teatru numit ‘Kennedy’. Kennedy a fost impuscat intr-o masina numita ‘Lincoln’. Booth a fugit din teatru si a fost prins intr-un depozit. Oswald a fugit dintr-un depozit si a fost prins intr-un teatru. Booth si Oswald au fost asasinati inainte de proces. Si iata ‘bomboana de pe tort’ : Cu o saptamana inainte ca Lincoln sa fie impuscat, el se afla in Monroe, Maryland. Cu o saptamana inainte ca Kennedy sa fie impuscat, el se afla cu Marilyn Monroe. S-au scris si s-au spus atat de multe despre destin…..Si sunt pareri atat de impartite…. Interesant e ca toate sunt adevarate, depinde din ce punct de vedere privesti, de perspectiva pe care o ai asupra vietii.. Pentru a putea aborda acest subiect, trebuie sa ne punem trei intrebari simple : „Unde eram inainte sa ne nastem ?” „Care este scopul pentru care ne-am nascut ?” si „Unde vom merge dupa ce murim ?”. Pentru oamenii care considera ca viata incepe cand te nasti si se termina cand mori, si nu exista nimic altceva nici inainte nici dupa, ideea de destin nu este relevanta. Pentru ei, practic, destinul nu exista. Isi vor trai viata fara nici un scop, ca si cand nimic nu ar conta, in afara satisfactiilor de moment, indiferent care ar fi ele. Cum au ajuns ei sa gandeasca intr-un mod atat de limitat ? Asta e o alta poveste…. (vezi aici). Dar pentru cei ce si-au deschis mintile si au acceptat ideea universului cuantic (lumea reala in care traim) conform careia ca esenta noastra (ceea ce suntem noi cu adevarat) este nemuritoare si diferitele ei manifestari „calatoresc” in mod continuu intre trecut, prezent si viitor (si chiar coexista, in acelasi ‚timp’), voi incerca sa exprim si eu un punct de vedere. Destinul reprezinta practic modul in care decurge viata noastra in fiecare moment, in fiecare clipa. El se refera in mod special la actiunile, comportamentele, alegerile noastre, dar cum acestea sunt determinate de emotii si ganduri – propria harta mentala, ideile proprii despre lume si viata (toate apartinand lumii interioare) - e clar ca si aici trebuie sa privim cu atentie. Exista in prezent doua abordari referitoare la destin : ideea ca el nu poate fi schimbat, indiferent ce ai face, si ideea ca destinul nu este fix, si poate fi schimbat pe parcursul actualei vieti. Si, iarasi, ambele sunt la fel de adevarate, depinzand de perspectiva. Hai sa vedem adevarul primei variante. In general oamenii considera ca destinul nu poate fi schimbat pentru ca e stabilit de o forta exterioara superioara lor (ceea ce ei numesc Divinitate). Si ca tot ceea ce ti se intampla in viata este stabilit de aceasta forta inainte de a te trimite pe Pamant, si tu nu ai puterea de a schimba nimic. Cei care cred asta isi limiteaza inca din start orice posibilitate de evolutie, adoptand postura de victima a sortii si dand vina pe Dumnezeu atunci cand ceva nu merge cum ei isi doresc. Si o fi convenabil sa dai vina pe altii, dar nu e si eficient. Singura modalitate in care ideea ca destinul e ‚fix’ si ‚nu poate fi schimbat’ e adevarata este ca toate variantele posibile in care viata ta sa functioneze sa fi fost prevazute deja inainte de a te naste ! Adica, orice ai gandi, simti, face in aceasta viata era deja prevazut ca s-ar fi putut intampla. In aceste conditii, bineinteles, modul in care iti decurge viata este ‚fix’ si ‚nu poate fi schimbat’ – adica se intampla exact ceea ce a fost prevazut sa se intample : una din infinitele posibilitati in care ‚Divinitatea’ ti-a prevazut aceasta viata pe Pamant. In cea de-a doua varianta, deducem ca inainte de a ne naste au fost prevazute doar jaloane importante ale vietii (anumite evenimente, intamplari, situatii, persoane, locuri, lucruri esentiale pentru noi care apar intr-un mod cu totul neintamplator in viata noastra) si noi avem ocazia de a le folosi cum dorim, in functie de ceea ce cunoastem in acel moment cu privire la viata, in general. Aici avem libertatea de a schimba orice – putem, de exemplu, sa nu recunoastem ca o anumita situatie de viata reprezinta o oportunitate de a avansa, si daca o pierdem, ‚destinul’ va merge pe alta cale. DAR…pana si aceasta varianta a ‚ratarii destinului’ a fost prevazuta, pentru unii, inainte de a se naste….Dupa cum a fost prevazuta si varianta ‚implinirii’ sale. Depinde de ceea ce cunosti in momentul in care faci alegerea. Cu cat stii mai multe despre viata si univers si cu cat ai mintea mai deschisa, cu atat poti face o alegere mai inalta, cu impact profund asupra viitorului tau, pe termen lung. Referitor la aceasta a doua varianta, chinezii taoisti considera ca destinul este o combinatie a trei factori : ceea ce ei numesc Cerul, Pamantul si Omul. ‚Cerul’ reprezinta pozitia astrelor in momentul nasterii. Inca din antichitate se cunostea ca planetele sistemului nostru solar (inclusiv soarele si luna) sunt legate energetic de Pamant, influentand viata tuturor fiintelor vii ce traiesc pe el. Taoistii numesc aceasta legatura, pentru om, „cei patru stalpi ai destinului” – anul, luna, ziua si ora nasterii, (pozitia astrelor fata de locul nasterii in acel moment al nasterii) iar astrologia taoista este una complexa si exacta. Si astrologia europeana este destul de functionala in determinarea „posibilului destin stabilit de astre” – depinde si de astrologul care iti face interpretarea. Vezi aici. ‚Pamantul’ reprezinta locul unde te-ai nascut, ca si locul unde traiesti, muncesti – in general mediul tau inconjurator (tara, orasul, cartierul, locuinta, locul de munca, iar eu as include aici si mediul uman - familia, colegii, prietenii, cunostintele). Mediul te poate predispune la anumite comportamente si actiuni pe care le intreprinzi – care pot reprezenta o ‚varianta de destin’ mai favorabila sau mai putin favorabila. Stiinta Feng-Shui-ului a fost dezvoltata de vechii chinezi tocmai pentru a aranja mediul ca sa obtii ajutor in alegerea cea mai inalta pe care o poti face. ‚Omul’ inseamna, de fapt, „programul” cu care el vine pe pamant, ceea ce are el de facut acum (ca urmare si a ceea ce a facut in trecut, ceea ce exista in memoria sa celulara). Bineinteles ca el poate repeta aceleasi comportamente sau, in functie si de ocaziile pe care destinul i le ofera (si de capacitatea sa de a le recunoaste sau a le folosi) poate face altceva, urmand sa-si modifice ‚programul’ si sa intre pe o varianta de destin mai favorabila. ‚Omul’ inseamna deci si ceea ce face el efectiv cu viata lui, pentru el. Taoistii au o vorba : „Faci – ai ; nu faci – nu ai”. In general oamenii nu prea fac nimic pentru ei insisi, ca si dezvoltare personala, asteptand sa le pice din cer – de asta nici nu vor avea nimic in plus fata de tiparul, programarea cu care s-au nascut si care, in general, este simplista si nu duce decat la boala, saracie (sau ‚bogatie’ obtinuta pe seama altora – ceea ce tot saracie inseamna) si suferinta. Dar fiecare alege ce vrea… Oricum , in ultimii ani situatia a inceput usor sa se schimbe in bine – ceea ce este datator de sperante pentru destinul intregii omeniri, ca specie. Exista si posibilitatea ca, pentru unele persoane, ‚programarea’ initiala sa contina si o anumita misiune deosebita – dar, in general, ea se arata persoanei, si apare numai dupa ce ea intra pe calea interioara. Tot referitor la destin, am intalnit intr-o carte minunata, „Conversatii cu Dumnezeu” de N.D. Walsch, o analogie extraordinara : viata este ca un CD-ROM. Un joc pe un CD-ROM contine toate variantele posibile in care acel joc se poate desfasura si termina. Depinzand de modul in care joci, jocul se incheie intr-un anumit fel – dar indiferent care ar fi el, deja fusese prevazut si instalat. La fel si destinul – indiferent ce ai face, acea varianta deja a fost prevazuta. Dar este foarte adevarat ca unele variante par a se indeplini mult mai usor decat altele. In mod ‚intamplator’ anumite evenimente se suprapun (asa-numita „sincronicitate” sau „sincrodestin”) si vezi mai clar calea pe care sa inaintezi, folosindu-te de ‚semnele’ ce iti apar in cale (‚limbajul universului’ din cartea lui Paulo Coelho „Alchimistul”). Toata lumea poate vedea semnele din viata sa, care ii indica varianta cea mai favorabila de destin pe care o poate alege. Capacitatea de a vedea semnele se cultiva, pas cu pas. Si avand in vedere ca alegerile noastre depind de gandurile si emotiile proprii, am putea spune ca destinul tine tot de calea si cunoasterea interioara. Cu cat cunosti mai mult, cu atat poti alege varianta cea mai favorabila, cum spuneam mai sus. Puteti intreba : ce se intampla cu celelalte variante ? Ce se intampla cu alegerile pe care nu le facem, ca si gandire, simtire si actiune ? Credeti ca Cel care a creat viata, universurile, totul (care de fapt nu e separat de creatia sa, ci este chiar esenta sa) nu a prevazut si acest lucru ? Bineinteles ca a facut-o. Savantii abia acum descopera si investigheaza ideea universurilor paralele, in care are loc tot ceea ce nu se intampla aici, in acest univers. TOTUL, tot ceea ce se poate gandi, simti, infaptui are loc peste tot, in intreaga creatie, in miliarde si miliarde de feluri, in miliarde si miliarde de momente de ‚timp’ si ‚spatiu’ – incontinuu, pentru totdeauna. Nu-i asa ca e grandios ? Si noi suntem o parte a acestei minuni ! Suntem la fel de nelimitati precum universul. Si destinul nostru este la fel de maret precum insasi esenta, Divinitatea, care se exprima in noi, ca noi si prin noi. Tot ce avem de facut este sa ne lasam mintea larg deschisa catre aceasta posibilitate (deja prevazuta, bineinteles !) – si vom pluti catre ea… ( Marius Stan Despre destin) Urmatorul articol este o traducere. Originalul, scris de autoarea americana Anisa Aven, il gasiti la www.law-of-attraction-info.com/manifest.html 1. Pastreaza-ti OBIECTIVUL în minte. Intreaba-te, cum ma va afecta calitativ in bine realizarea obiectivului meu ? De ce imi doresc acest lucru ? Imi va aduce mai multa Iubire, Armonie, Bucurie, Liniste, Intelepciune si Prosperitate ? De indata ce ti-ai identificat adevaratul scop, fa tot ce-ti sta in puteri pentru a simti imbunatatirea calitativa inainte de atingerea obiectivului, si vei atinge, in mod constient, o armonie vibrationala cu obiectivul dorit. Cand atingi armonia vibrationala sau identitatea magnetică cu dorinta ta, obiectul dorintei tale sau ceva mai bun TREBUIE sa apara in viata ta – deoarece aceasta este Legea ! 2. IDENTIFICA ceea ce-ti doresti. Regula numărul 1 pentru Realizarea Viselor este ‘tine ochii pe minge’ ! Universul nu proceseaza negativitatea – doar afirmatiile pozitive ! Prin urmare, intrebarea la care trebuie sa va ganditi este : ce imi doresc ? Problema NU este ce anume nu imi doresc – ci doar sa identific ce anume imi doresc CU ADEVARAT. 3. ASTEAPTA-TE ca visele sa devina realitate ! Asteptarea increzatoare stimuleaza dorinta si deschide pista ca visele sa ‘aterizeze’ rapid, usor si bland. In plus, avand asteptarea drept combustibil, va fi mai putin probabil sa ramai in pana de ‘combustibilul dorintei’ ! 4. IMAGINEAZA-TI-L în prezent. Imagineaza-ti cum se SIMTE sa ai ceea ce iti doresti CHIAR ACUM ! Punctul de atractie este chiar acum. Prin urmare, orice lucru asupra caruia esti concentrat chiar acum si pe care il simti este cel cu care esti în armonie vibrationala si pe care-l atragi in viata ta. 5. Fii eficient ENERGETIC- fii constient de ‘energia’ ta. Pastreaza in minte ideea ca energiile asemanatoare se atrag – prin urmare, ‘ceea ce semeni vei culege’. Daca simti ca iti lipseste ceva, nu vei face decat sa atragi mai multa ‘lipsa a acelui lucru’. Pe de alta parte, cand alegi in mod constient sentimente şi puncte de focalizare pozitive, acest lucru te va mentine in linie cu dorintele tale. 6. Mentineti o FOCALIZARE ‘LASER’ asupra lucrului pe care-l doriţi. Acordaţi-i atentia voastră. Folositi unelte precum stabilirea telurilor, scrierea si repetarea afirmatiilor, vizualizare, harti ale comorii, ‘cercuri’ ale creatiei şi meditatie. Relaxati-va, ascultati-va interiorul, spuneti afirmatia si vizualizati actiunea si sentimentul ce le insoteste. Amintiti-va, ‘Oriunde va veti duce, acolo va veti gasi !’ – prin urmare, FITI mental si emotional acolo unde doriti sa MERGETI fizic. 7. Fiti DETASATI. Mentineti-va dorintele dar nu va atasati de obtinerea rezultatului specific. Niciodata sa nu limitati Universul fiind dezamagit ca ceea ce doriti nu se afla in viata voastra chiar acum sau nu vine asa de rapid precum credeti ca ar trebui. Fiti atenti la atasamentul de detalii in ce priveste cum, cand, unde si cine. Intoarceti-le catre Divinitatea interioara si ‘dati drumul’ visului cu afirmatii de genul « Aceasta sau ceva mai bun se manifesta in viata mea chiar acum . Las totul deoparte si sunt pregatit sa primesc tot ce e mai bun. » PERMITE universului să-l lase să curgă spre tine – uşor ! 8. APRECIAZA si pastreaza o ATITUDINE DE RECUNOSTINTA. ‘Savureaza’ momentul si apreciaza tot ceea ce ai. Fii constient de orice oportunitate ce iti apare în cale si respecta locul unde te afli pe calea ta. Priveste fiecare experienta ca nefiind nici bună nici rea, ci o oportunitate de a invata si de a te dezvolta. Nu te mustra atunci cand faci cate o greseala. Construieste-ti o afirmatie pozitiva (ce descrie performanta ta exacta) la timpul prezent si permite luminii tale sa straluceasca ! Priveste prin ochii iubirii. Alege sa traiesti in bucurie si raspandeste-o catre toti cei pe care-i intalnesti ! 9. Lasa TRECUTUL si urmeaza-ti INIMA ! O dată pentru totdeauna. Elibereaza-te de temerile si prejudecatile ce vin din experientele trecute. “Cerul nu este dincolo de nori…este chiar dincolo de temerile noastre.” Regretul si frica sunt hotii ce ne fura ziua de astazi. Acepta responsabilitatea pentru viata ta. Intelege ca nu exista victime. Asta inseamna a uita si a ierta cu adevarat, a trai fara judecati, a arunca bagajul vechi si a trai total prezent în momentul de acum, urmand indrumarea si dorintele inimii pentru ziua de maine. Inima ta nu va vorbi niciodata in frică – doar in iubire. Urmeaza-ti inima si vei avea tot ceea ce-ti doresti. 10. PUNE-TI VISE MARETE ! Cere mai mult decat ai nevoie. Tu esti copilul unui tata bogat din ceruri – revendica-ti dreptul Divin din nastere la nelimitata Prosperitate, Pace, Bucurie, Iubire şi Armonie. Cere tot ceea ce-ti doreşti (în concordanta cu propriile valori) si ai incredere sa te relaxezi si sa te bucuri de propria calatorie. « Adevar va spun Eu vouă : Daca veti avea credinta cat un bob de mustar veti spune muntelui aceluia sa se mute de acolo, si el se va muta. Nimic nu va va fi imposibil » (Matei 17:20).(10 pasi ptr realizarea propriilor vise) Cu totii vrem sa fim fericiti. E in natura noastra sa cautam fericirea. Toate formele de succes sunt doar incercarea unei persoane de a obtine fericirea. Oamenii de succes nu cauta banii, faima sau respectul – ei cauta fericirea pe care le-o pot aduce banii, faima, respectul. In mod asemanator, ei cauta sanatatea, linistea interioara, relatiile pline de iubire pentru fericirea pe care o simt. Cautarea fericirii este principala forta care ne motiveaza sa obtinem succesul. De fapt, samanta fericirii exista in fiecare dintre noi. Si poate rodi atunci cand intelegem ca adevarata realizare este ceea ce obtii si manifesti in interior, ce nu iti poate fi luat niciodata. Aceasta constituie adevarata baza pentru fericire. Din pacate, foarte multi oameni pornesc in ‚cautarea’ fericirii oferita de evenimente exterioare. „Daca as avea serviciul potrivit, as fi fericit“ ; „Daca as avea persoana potrivita, as fi fericit“ ; „Daca as avea o casa, o masina, bani mai multi as fi fericit“. In realitate este exact invers – fericirea nu este ‚produsul secundar’ al tuturor acestor conditii, ea este chiar sursa lor ! Cand suntem fericiti serviciul potrivit, persoana potrivita, resursele materiale ne vor gasi cu siguranta – le atragem catre noi, le avem. Ceea ce ai urmeaza intotdeauna ceea ce esti, dupa cum universul ne-a demonstrat-o intotdeauna. Si exact acesta este motivul pentru care cei mai multi oameni nu sunt fericiti. Ei vor sa aiba cat mai mult fara a lucra la transformarea a ceea ce sunt. Dar aceasta e ca si cum ai vrea sa pui caruta inaintea boilor – si de fapt prin asta ei arata ca nu isi doresc fericirea pe deplin. Oamenii au in general dorinte marunte – lucruri strict necesare supravietuirii. Uneori dau impresia ca le este frica sa fie cu adevarat fericiti. Toata problema lor se rezuma la o singura fraza : Nu vor sa-si construiasca fericirea, vor doar sa-si micsoreze nefericirea. „Te rog, fa ceva sa-mi indulcesti putin nefericirea. Nu vreau sa invat sa fiu fericit oricand, e prea mult“ – par a spune ei. De ce se intampla acest lucru ? Asa am fost invatati de generatii intregi. Dar fericirea este o stare pe care ti-o creezi singur, lucrand asupra a ceea ce esti. Cand vom dori sa fim fericiti, va trebui sa invatam sa acceptam viata asa cum este - ceea ce inseamna ca uneori ea va corespunde asteptarilor noastre, alteori nu. Dar intotdeauna avem ocazia de a interpreta evenimentele vietii asa cum dorim, astfel incat sa fie usor de acceptat. Si din aceasta acceptare apare transformarea, apoi succesul si fericirea. Acceptarea inseamna de fapt fericire clipa de clipa, nu neaparat datorita a ceea ce ai, ci datorita a ceea ce esti in interior. Sa nu renuntam la aceasta fericire de acum gandind ca totul va fi mai bine maine. Fericirea amanata poate fi fericire pierduta, din pacate. Sa ne bucuram de ceea ce avem acum, si sa nu asteptam ca un eveniment viitor sa ne faca fericiti. Prezentul este tot ceea ce conteaza. (Marius Stan Fericirea) Sa nu negi ceea ce nu cunosti, ci incearca sa cunosti ; sa nu te indoiesti de nimic, dar cerceteaza si o sa vezi ca totul exista cu adevarat ; nu te mira de ceva nou, deoarece nimic nu este nou sub soare ; nu te ingrozi in fata necunoscutului ci incearca sa-l cunosti ; sa nu-ti fie frica de greutati si inaccesibilitatea sarcinii, deoarece nimic nu este greu si inaccesibil pentru cel ce se concentreaza. Aleksandr Klizovski - Energia Psihica “Nimic nu e nou sub soare”. Aceasta idee etern valabila ne indica adevarata natura a cunoasterii precum si relatia ei cu propria noastra fiinta. Toate cunostintele teoretice si practice referitoare la orice aspect al vietii, de aici sau din orice colt al universului, se gasesc in interiorul fiintei umane. Tot ce facem fiecare dintre noi este sa scoatem, prin procesul educatiei, anumite parti din cunoasterea universala si sa ne construim viata in functie de ceea ce ajungem sa aflam, sa invatam, sa stim, sa aplicam. Exista o cunoastere ‚a societatii’ – ideile ‚obisnuite’ pe care majoritatea oamenilor le intretin despre modul in care stau lucrurile in viata, pe pamant, in univers. Si exista o cunoastere ‚constienta’ – ideile ‚deosebite’ pe care cei mai intelepti dintre membrii civilizatiei umane le-au lasat mostenire, in fiecare secol, generatiilor urmatoare. Acestea sunt idei mereu noi, revolutionare, eficiente, prin care cei ce le aplica isi creaza viata asa cum doresc. Unul din cele mai valoroase si puternice active ale fiintei umane este propria minte – cand e bine pregatita poate crea tot ceea ce viseaza. Iar pentru a o pregati avem nevoie sa o extindem, sa punem intr-un coltisor ideile invechite si sa dam credit viziunilor cunoasterii constiente despre o lume si o viata mai buna. Ceea ce, din fericire, din ce in ce mai multi oameni din intreaga lume fac chiar acum ! Dar pentru a avea succes, numai cunoasterea mentala, adaptarea la idei eficiente, nu este suficienta. Este necesar sa intelegem, sa integram in fiinta noastra ceea ce am aflat. Oamenii nu trebuie sa faca nimic fara sa inteleaga. Cu cat vor intelege mai bine ce fac, cu atat mai bune vor fi rezultatele eforturilor lor. Conditia principala a oricarei reusite este intelegerea a ceea ce trebuie sa reusesti. Lipsa intelegerii a reprezentat pentru mine principala cauza a “esecurilor” in multe domenii. Cand am inteles, situatia s-a schimbat. Intelegerea este principala cheie a aplicarii in practica a cunostintelor. Iar daca nu pui in practica ceea ce pretinzi ca intelegi, inseamna ca de fapt nu intelegi nimic. Cunoasterea ne stimuleaza sa trecem la treaba, dar ea singura nu ne poate transforma, pe noi insine si viata noastra ; doar activitatea pe care o desfasuram, transpunerea in practica a cunoasterii poate face asta. Intelepciunea inseamna cunostinte aplicate. Cunostintele se pierd. Intelepciunea nu e niciodata uitata. Intelegerea depinde atat de ceea ce stii cat si de ceea ce esti. Pentru a putea integra in interior parti din ce in ce mai mari de cunoastere trebuie sa lucrezi asupra propriei fiinte ca si emotii, valori, credinte, comportamente – e un fel de cerc, in care cunoasterea si fiinta se alimenteaza reciproc. Si in ce priveste partea de cunoastere, nu lucrurile pe care le cunosti sunt problema, ci ceea ce nu cunosti inca. Robert Kiyosaki spunea “Ceea ce stii constituie cel mai mare avantaj de care dispui ; ceea ce nu stii, constituie cel mai mare risc la care te expui”. Asa ca, niciodata sa nu incetam sa punem sub semnul intrebarii credintele si cunostintele dupa care traim. Aici trebuie putin discutat, pentru ca de foarte multe ori oamenii se agata de cunoasterea pe care deja au invatat-o si resping sau ignora alte idei noi. Ei fac acest lucru pentru ca au nevoie de certitudini si siguranta – ceea ce se traduce intr-un atasament fata de ceea ce deja stiu, adica de trecut. Ceea ce cunosti deja inseamna mereu o ‘inchisoare a conditionarii trecutului’, ce nu conduce la evolutie si creatie ci la stagnare si distrugere. Convingerea ca deja stii esentialul iar lucrurile pe care nu le stii nu sunt importante, ca practic nu mai ai nimic valoros de invatat despre viata te face de fapt prizonierul propriei tale frici inconstiente de deschidere. Si intotdeauna vei avea de pierdut cand te limitezi. Singura limitare adevarata este generata de convingerile noastre ; insa noi avem abilitatea de a crea o realitate care sa ne permita sa ne traim vietile la cel mai inalt potential. Pentru ca toti putem ajunge la acest potential cand vom depasi indoiala de sine si vom avea incredere, si cand vom depasi aroganta ca deja stim si vom invata ceea ce inca nu stim (nu constientizam). Nu exista nici o separare si limitare in afara celor pe care singuri alegem sa le cream.( Marius Stan Cunoasterea ) După credinţa voastră fie vouă. Matei,IX,29. Noul Testament Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar veţi zice muntelui acestuia : Mută-te de aici dincolo, şi se va muta ; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Matei, XVII,20. Noul Testament Credinţa nu este un concept ce ţine de religie, ci o atitudine de viaţă. Nu-ţi demonstrezi credinţa purtând cruciuliţe sau mergând la biserică. Credinţa o demonstrezi prin fiecare cuvânt pe care-l pronunţi, prin fiecare gând pe care-l nutreşti, prin fiecare acţiune pe care o faci. “Credinţa fără fapte moartă este” spune şi Iisus. Şi sunt convins că orice om care crede cu adevărat ştie aceste lucruri, şi le acceptă. La fel, nu vorbim aici neapărat despre credinţa în Dumnezeu. Problema nu se pune dacă tu crezi sau nu în Dumnezeu. E o abordare oarecum ‚defectuoasă’ care te îndepărtează de la adevăratele idei : ce crezi tu despre Dumnezeu, ce crezi tu că este Dumnezeu, viaţa, universul, ce înseamnă pentru tine a crede, cine crezi tu că eşti, care crezi tu că este sensul vieţii tale ? Sau, mai bine spus, ce alegi tu să însemne toate acestea pentru tine ? Şi fiecare are propriile sale răspunsuri. Interesant e că toate sunt adevărate, în felul lor. Nu există ‚minciuni absolute’ în cadrul creaţiei universale – doar adevăruri încă nedescoperite de unele fiinţe. Nu există lucruri pe care nu le ştim – doar lucruri pe care nu le-am conştientizat încă ! În general, când vine vorba de credinţă, majoritatea oamenilor spun „Nu cred până nu văd”. Acesta e motivul pentru care lumea avansează atât de greu – are nevoie de dovezi. Iar dovezile ţin de cunoaştere. Pe de o parte e normal – avem nevoie să ştim sigur că ceva funcţionează cu adevărat, după ce a fost verificat de alţii. Dar mult prea des îl folosim pe ‚nu cred’ ca şi pretext pentru a nu face ceva, în ciuda faptului că deja a fost verificat şi demonstrat de alţii – deci este ceva ce de-acum ţine de zestrea de cunoaştere a omenirii ! Câteva exemple : eu nu cred că produsele naturale sunt chiar atât de bune pentru sănătate ! ; eu nu cred că medicina energetică dă rezultate !; eu nu cred că sufletul există ! ; eu nu cred ca există viaţă după moarte ! eu nu cred că există Dumnezeu ! ; eu nu cred…… Vă sună cunoscut ? Fiecare om are propriile ‚refrene’ de „eu nu cred…” – în funcţie de cantitatea de cunoaştere pe care a accesat-o din propriul interior ! Dar toate aceste lucruri sunt cunoscute, au fost deja demonstrate, de-a lungul istoriei, şi cu toate acesta sunt mulţi care nu cred ! Ştiţi de ce ? Pentru că nu li s-a întâmplat lor personal. Pentru ei, experienţa altora nu e relevantă – contează doar ceea ce li se întâmplă lor. E o înţelegere oarecum greşită – Paulo Coelho spunea că nu e nevoie să te sui pe un munte ca să vezi cât este de înalt. La fel şi noi – nu e nevoie să ni se întâmple personal ceva (în bine sau rău) pentru a ‚crede’ că acel lucru este real. E suficient să cunoşti că acel lucru s-a întâmplat altora şi practic s-a demonstrat deja. Şi asta pentru că, în realitate, conform modelului universului cuantic în care trăim, ceea ce este valabil pentru unul e valabil pentru toţi. Astfel că putem învăţa din experienţele altora, preluând în mod conştient lucrurile folositoare şi îndepărtându-le pe celelalte. De fapt, dacă ar fi să ducem discuţia mai departe, ideal ar fi să nu căutăm să credem ceva, ci să căutăm să conştientizăm ceea ce deja avem în interior. Un om cu adevărat înţelept nu va spune “eu cred’ sau ‘eu nu cred’. El se va gândi, va verifica, va experimenta şi apoi va spune „eu ştiu”. Cu toate acestea, pentru a ajunge să ştii trebuie să ai încredere. Şi, revenind la religie, cum în credinţa noastră ortodoxă rugăciunea reprezintă modul de comunicare cu Divinitatea, încrederea în răspunsul divin este esenţială. Rugăciunea adevărată nu este de fapt o cerere, ci o recunoaştere a ceea ce am ales (se spune de fapt că adevărata rugăciune nu este una de cerere, ci una de mulţumire către Dumnezeu pentru ce vom primi). Trăim sentimentul că dorinţa s-a materializat deja ; mulţumim pentru şansa de a fi putut alege şi prin aceasta de a fi insuflat viaţă alegerii făcute. Credinţa în rugăciune înseamnă de fapt a accepta ca adevărat rezultatul final, a trăi cu senzaţia ca el există deja în viaţa noastră, că ‚se îndreaptă’ către noi cu fiecare clipă. Acest gen de credinţă nestrămutată crează miracole. Deci….atunci când veţi dori să vi se întâmple şi vouă ‚miracolele’ ce li s-au întâmplat altora, va trebui să faceţi o mică inversiune. Nu „să nu credeţi până nu vedeţi” ci „să credeţi pentru a vedea” – să aveţi încredere pentru a şti. De fapt, acesta este sensul natural de curgere, modul real în care stau lucrurile în univers. Şi a fost deja cunoscut, demonstrat şi exprimat în cuvinte, în mii şi mii de feluri….( Marius Stan Credinta ) "Intr-o buna zi, un leu batran aflat in cautarea hranei, cand s-a apropiat de turma de oi, pur si simplu a ramas nauc – nu ii venea sa-si creada ochilor ! In mijlocul oilor se afla un leu tanar si viguros –si, ceea ce era si mai uimitor, oile nu se temeau de el. Leul, hotarat sa dezlege acest mister, uita complet de mancare si porni spre turma…insa, pe masura ce se apropia, devenea si mai confuz, pentru ca leul cel tanar alerga laolalta cu oile. In cele din urma l-a prins si l-a culcat la pamant. Leul cel tanar, speriat, a inceput sa planga si sa-l roage pe atacator sa-i dea drumul : "Te rog, nu ma ucide, lasa-ma sa ma duc la semenii mei !" Insa leul cel batran l-a dus pana la marginea unui lac din apropiere - a carui apa era cristalina si netulburata – si l-a fortat sa-si priveasca reflectia pe luciul apei. In acel moment sa produs subit o transformare totala si tanarul leu a racnit atat de puternic incat a rasunat intreaga vale. Pana atunci nu scosese nici un fel de raget, deoarece nu se credea cu nimic diferit de o oaie. Atunci batranul leu i-a spus "Munca mea s-a incheiat ; acum totul depinde doar de tine. Vrei cumva sa te intorci la turma in care ai crescut ? Leul cel tanar a ras si i-a raspuns : "Te rog sa ma ierti, dar pur si simplu uitasem cine sunt. Iti multumesc foarte mult ca m-ai ajutat sa-mi amintesc care este natura mea reala" Aceasta minunata poveste orientala descrie exact situatia in care ne aflam, fiecare dintre noi. Noi credem despre noi ca suntem oi intr-o stana, dar natura noastra reala este cea de lei in jungla. Pamantul nu e un loc asemanator unei stane, ci unei jungle. Si daca o oaie se aventureaza in jungla o va sfarsi foarte repede. E ‘consumata’ imediat de o multime de pradatori. Si exact asta li se intampla oamenilor in aceste vremuri. Tocmai pentru ca, fara sa stie, adopta mentalitatea si comportamentul oii, sunt efectiv ‘mancati’ de lumea exterioara. Dar de un leu nu se atinge nimeni. Sau de un tigru. Prezenta lor vorbeste de la sine. Oile traiesc in lumea lor – o lume ingradita, pazita de caini, in care sunt hranite, apoi puse sa produca bunuri pentru consum si, in cele din urma sfarsesc taiate. Oamenii ce adopta acest comportament traiesc si ei in lumea lor – o lume plina de conflicte mentale si emotionale, in care se agita pentru supravietuirea zilnica si, in cele din urma, sfarsesc epuizati. Dar exista, totusi, o uriasa deosebire intre oameni si oi. O oaie nu se poate transforma in leu. Dar un om cu mentalitate si comportament de oaie se poate transforma intr-un om cu mentalitate si comportament de leu. Intrebarea nu este daca doreste acest lucru. Cred ca toata lumea e convinsa ca e mai profitabil in viata sa fii leu (tigru) decat sa fii oaie. Avantajele efectiv se vad de la sine. Intrebarea este cum sa faca acest lucru, in termeni practici ? In primul rand, trebuie sa intelegem ca atat oaia cat si leul se afla in interiorul nostru. Ele sunt, cum spuneam, mentalitati si comportamente care ne conduc inspre ceea ce suntem, ceea ce facem si ceea ce obtinem in fiecare zi a vietii noastre. Trasaturile oii interioare (punctele noastre slabe, care ne saboteaza fiinta – ceea ce eu numesc ‘falsa identitate’) ar putea fi : emotiile si gandurile negative insotitoare pe care le exprimam (tristete, suparare, frica, furie, agresiune, nerabdare, aroganta, violenta, ingrijorare, lacomie, egoism, ura, inchidere fata de nou, lene, comoditate s.a.), comportamentele autodestructive care ne slabesc sanatatea. Trasaturile leului interior (punctele noastre forte, care ne ajuta fiinta – ceea ce eu numesc ‘adevarata identitate’) ar putea fi : emotiile pozitive (curaj, dreptate, relaxare, blandete, generozitate, sinceritate, creativitate, bunatate, iubire, rabdare, onoare, deschidere, cinste, compasiune, acceptare, intelegere, capacitatea de a crea si inspira s.a)., gandurile de deschidere catre cele mai noi descoperiri in ceea ce priveste omul si viata, comportamentele prin care ne ingrijim sanatatea. Voltaire spunea : “Cea mai dificila batalie este cea cu tine insuti. Te afli in ambele tabere”. Adica prin noi se manifesta, in acelasi timp, si falsa identitate (oaia) si adevarata identitate (leul). Depinde de constientizarea acestui aspect si ‘incheierea unei aliante’, in mod constient, cu forta prietena. Altfel, in mod inconstient, dusmanii vor castiga lupta, facandu-ne sa ratam ocazii favorabile ale vietii. Acum, in teorie, lucrurile ar trebui sa fie simple. Tot ce am avea de facut este sa transformam trasaturile oii in trasaturi ale leului. Dar se pare ca practic lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Oamenii au mari dificultati in a pune in aplicare ceea ce aproape toti inteleg bine la nivel teoretic. De ce se intampla acest lucru ? Hai sa vedem ce ne spune intelepciunea indienilor americani, in aceasta privinta. < Disperat, el merse la un vindecator, cel mai intelept om din sat. «Cainele negru devine tot mai mare si mai feroce. Imi este teama ca el va ucide cainele alb ceea ce inseamna ca dragostea va muri in inima mea si astfel imi voi pierde curajul de razboinic. Ce sa fac ? » Vindecatorul se gandi un moment si apoi spuse : « Este simplu » « Ce ? » intreba curajosul om « Hraneste doar cainele alb. Hraneste doar cainele alb. Centreaza-te pe iubire si nu pe frica. Opreste-te sa dai energie intunericului, gandurilor tematoare din capul tau, si hraneste doar ceea ce este pozitiv si adevarat, care sa te faca sa simti in suflet increzator si intreg ».>> Intelegeti acum de ce, in practica, lucrurile nu stau chiar atat de simplu ? Pentru ca ii hranim pe cei doi caini in acelasi timp. Hranim, in acelasi timp, si oaia (cainele negru, partea care ne saboteaza) si leul (cainele alb, partea care ne ajuta). Si, de regula, mai mult pe prima. De ce facem asta ? Deoarece, chiar daca mental ajungem sa ne dam seama ca ceea ce facem nu este potrivit pentru noi, nu reusim sa ne desprindem, emotional vorbind, de acele comportamente care, desi de cele mai multe ori ne produc satisfactie pe moment, pe termen lung produc inevitabil suferinta. Un exemplu simplu ? Toata lumea a cazut de acord, in teorie, ca fumatul, alcoolul, mancarurile grase, dulciurile, grijile (nu va mirati, sunt multi oameni care se simt bine facandu-si griji) produc, in timp, efecte daunatoare asupra sanatatii. Dar cati reusesc practic sa se elibereze de asemenea ‘dependente’ ? Poate numai cand le ajunge cutitul la os, cand ajung sa considere sanatatea (fizica, mentala, emotionala) pe termen lung ca fiind un beneficiu mai mare decat satisfactia pe termen scurt. Si, din pacate, viata e necrutatoare – pe fiecare dintre noi ne aduce in acest punct, mai devreme sau mai tarziu, demonstrandu-ne care ar trebui sa ne fie adevaratele valori. Daca am reusi sa intelegem asta cat mai de tineri, cata suferinta am scuti mai tarziu…. Ce ‘intorsaturi’ pozitive ar lua viata noastra, uneori chiar fara a ne da seama la inceput…. Dar, cine stie, niciodata nu e prea tarziu. Si totusi, de ce nu putem sa ne eliberam simplu de aceste dependente (pentru ca toata lumea teoretic e de acord cu avantajele) ? Am vazut, ii hranim pe cei doi caini in acelasi timp si e usor de spus, “hraneste-l doar pe cel alb” cand practic nu te poti abtine sa nu-l hranesti si pe cel negru. Sa facem o calatorie in vechea Grecie si sa-l ascultam pe inteleptul filozof Socrate : < Socrate il opri, spunandu-i : “Inainte de a-mi da informatia, te voi supune la un test in trei pasi. Primul pas : Ceea ce vrei sa-mi spui despre el este adevarat ? Discipolul se fastaci : “Nu stiu daca este adevarat”. Socrate il intreba : “Cum adica, nu stii sigur daca e adevarat ? Bine, atunci al doilea pas : Ceea ce vrei sa-mi spui despre el e de bine ?” Discipolul ezita : „Nu prea e de bine“ Socrate ii spuse : „Deci nu stii nici daca e adevarat si nici nu e de bine. In regula, al treilea pas : Ceea ce vrei sa-mi spui, imi este de folos sa aflu ?“ Discipolul raspunse tremurand „Nu, nu cred….” Atunci Socrate incheie : “Daca informatia nu este nici adevarata, nici de bine si nici nu-mi este de folos, atunci de ce vrei sa mi-o mai spui ?” Iar discipolul se retrase, rusinat.>> Acum vedeti de ce ? Pentru ca majoritatea ideilor pe care le avem despre viata, pe care le-am aflat si pe care le transmitem si noi altora (precum in exemplu), contin lucruri care nu sunt nici adevarate, nici de bine si nici nu ne sunt de folos, dar noi le acceptam “de-a gata”. Cum am ajuns aici ? E simplu – aproape tot ceea ce ne compune pe noi, ganduri si emotii, mentalitati si comportamente, constructive sau destructive pentru noi, sunt preluate din exterior, invatate, fara a ne da seama, prin impregnare, imitare si copiere de la altii (parinti, rude, anturaj, scoala, societate). Aproape nimic nu este ‘al nostru’, trecut prin filtrul propriu, analizat, vazut daca ne este de folos si pastrat. Cand am constientizat prima data acest adevar am fost extrem de frustrat. Cum au putut sa ma aduca in acesta stare ? De ce nu au stiut sa ma creasca astfel incat acum sa fiu si sa am ceea ce doresc ? De ce nu am stiut toate aceste informatii mai devreme, cu multi ani in urma ? Poate nu as mai fi facut ‘greselile’ care m-au adus aici. Poate nu as fi avut comportamente auto-destructive, fizic, mental, emotional, care au facut ca viata mea sa fie mai putin decat ar fi putut fi. Apoi, mi-am dat seama ca frustrarea e inutila. Nici ei nu au stiut sa procedeze mai bine – parintii, scoala, societatea ne-au crescut asa cum au crezut ei ca e mai bine (cel putin parintii, rudele si prietenii, pentru ca le suntem dragi). Daca ar fi stiut mai multe, ne-ar fi crescut in alt fel. Ne-ar fi invatat de mici cum sa ne ferim de comportamente auto-destructive, pentru a nu ajunge sa suferim mai tarziu, cum multi dintre ei o fac. Ne-ar fi invatat cum sa ne cunoastem si sa ne iubim pe noi insine. Dar nu au stiut, asta e situatia, nu are rost sa dam vina pe cineva asa au fost si ei invatati, la randul lor, de catre generatiile trecute, si tot asa, cine mai stie de cand. Mai bine sa le multumim pentru ca ne-au adus pana aici, indiferent care ar fi situatia noastra, si sa ne ocupam personal, de acum inainte, de noi. Poate ar fi intelept acum sa procedam precum Socrate si sa discernem ce anume sa lasam sa “intre“ in noi, imitand, in mod constient, mentalitati si comportamente ce vedem ca functioneaza la altii. De fapt, e singura solutie. Ideea este sa nu ne plangem de mila. Sa intelegem aceasta realitate si sa vedem cum o putem schimba, tocmai pentru a ne crea viata asa cum ne dorim noi insine, in functiile de criteriile pe care le stabilim noi insine. Si niciodata nu e prea tarziu pentru a incepe. Indiferent de ceea ce am fost, am facut si am avut pana acum, fiecare dintre noi avem posibilitatea si puterea de a o lua de la capat si de a ne duce visele la indeplinire. Indiferent cate ocazii favorabile am pierdut pana acum, viata ne va oferi intotdeauna oportunitatea sa avansam din nou catre ceea ce dorim sa devenim. Asta este ceea ce intelepciunea unei mame a invatat-o pe fiica sa.... < Mama ei o lua la bucatarie. Umplu trei vase cu apa si le puse pe fiecare la foc mare. Curand apa a fiert. In primul vas a pus morcovi, in al 2-lea a pus oua si in al 3-lea a pus cafea. Le-a lasat la fiert, fara sa spuna un cuvant. In cca. 20 minute ea a stins focul peste tot. A scos afara morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a pus si cafeaua intr-un bol. Intorcandu-se catre fiica ei, a intrebat-o: "Spune-mi, ce vezi ?" "Morcovi, oua, cafea" spuse ea. Mama ei a impins-o mai aproape, rugand-o sa atinga morcovii. Ea i-a atins, observand ca sunt moi. Apoi, mama a rugat-o sa ia un ou si sa-l sparga. Dupa ce a inlaturat coaja, ea observa oul fiert tare. In cele din urma, mama o ruga sa ia o gura de cafea. Fiica zambea, in timp ce gusta aroma deosebita a cafelei. Apoi, fiica intreba: "Ce inseamna asta, mama?" Mama ii spuse ca fiecare din aceste obiecte a suportat aceeasi adversitate: apa fiarta. Fiecare a reactionat diferit. Morcovul a fost la inceput tare, dur si neinduplecat. Totusi, in apa fiarta el s-a inmuiat si a devenit slab. Oul a fost fragil. Coaja lui subtire proteja lichidul interior, dar, dupa ce a stat in apa fiarta, interiorul sau s-a intarit. Boabele de cafea au fost unice, remarcabile. Dupa ce au stat in apa fiarta, ele au schimbat apa. "Cine esti tu ?" isi intreba ea fiica. "Cand greutatile bat la usa ta, cum raspunzi ? Esti ca un morcov, ca un ou, sau ca o ceasca de cafea ?" „Gandeste-te la urmatoarele : Cine sunt eu ? Sunt precum morcovul care pare tare, dar care prin durere si greutate se moleseste, devenind moale si pierzand puterea ? Sunt precum oul care porneste cu o inima maleabila, dar care se schimba la caldura ? Am avut un spirit fluid, dar dupa o moarte a cuiva apropiat, dupa o greutate sau dupa alte incercari, am iesit intarit si puternic ? Arata coaja mea la fel, fiind inauntru mai inversunat si mai incapatanat, cu spirit ferm si inima tare ? Sau sunt precum boabele de cafea ? Ele practic schimba apa fierbinte, circumstanta care aduce durere. Cand apa devine fierbinte, se parfumeaza . Daca esti precum boabele de cafea, atunci cand lucrurile merg cel mai rau, tu le faci bune si schimbi situatia din jurul tau. Cand clipa este cea mai intunecata si cand incercarile sunt cele mai grele, tu oare urci la un alt nivel ? Cum gestionezi adversitatile ? Esti un morcov, un ou, sau un bob de cafea ? Sa ai destula fericire, care sa te faca dulce, destule incercari, care sa te faca puternica, destule suparari, care sa te pastreze uman, si destula speranta, care sa te faca fericita. Cei mai fericiti oameni nu au in mod necesar ce-i mai bun din toate. Ei doar scot maximum din tot ce le iese in cale. Viitorul cel mai stralucit va fi mereu bazat pe un trecut uitat; nu poti merge mai departe in viata pana ce nu lasi in urma greselile trecute si durerile inimii. Cand te-ai nascut, plangeai si toata lumea din jurul tau radea. Traieste-ti viata asa incat, la sfarsit, tu sa fii cea care zambeste, cand toti din jurul tau plang.”>> Extraordinara invatatura mamei. Ea ne arata ca avem in noi puterea de a alege ceea ce vrem sa fim, indiferent de ceea ce ni se intampla. Si in functie de ceea ce alegem sa fim, viata noastra poate fi un cosmar sau un miracol. Un miracol pe care sa-l daruim si altora, aratandule cine sunt ei cu adevarat. Noi suntem cu adevarat leul, cainele alb, boabele de cafea – chiar daca, de cele mai multe ori, ne manifestam ca si oaia, cainele negru, morcovul. Si putem invata cum sa le scoatem pe primele la iveala, exprimand minunea a ceea ce suntem noi. Exista oameni care privesc ceea ce se intampla in viata lor si in vietile altora, si se intreaba „De ce ?“ Si exista oameni (foarte putini, din pacate) care viseaza la lucruri care nu s-au mai intamplat niciodata si nu li se par posibile acum, dar se intreaba „De ce nu ?“ Si exista oameni, si mai putini, carora li se pare posibil sa devina ceea ce viseaza, si se intreaba „De ce nu eu ?“ Si exista oameni care incearca sa inteleaga profund aceste lucruri si se intreaba „De ce nu acum ?“ Cei care isi pun ultimele doua intrebari sunt cei mai castigati. Ei vor avea sansa sa invete lucrurile cu adevarat valoroase ale vietii pornind de la curiozitate, de la dorinta de a se adapta la noile informatii privind omul si viata. Este incredibila lipsa de informare a oamenilor in ceea ce priveste noile viziuni asupra vietii. Majoritatea traiesc conform unor idei vechi de zeci de ani, parand aproape incapabili de a face saltul, la nivel mental, si de a capata astfel puterea de a-si schimba vietile in bine. Ei sunt cei care, din pacate, vor invata de nevoie – si intotdeauna e mai greu sa repari decat sa previi. Cum putem transforma oaia in leu, in interiorul nostru ? Primul pas pe care trebuie sa-l facem, si este aproape obligatoriu, este sa citim, sa ne hranim mintea. Sa acumulam informatii cat mai variate despre ceea ce suntem noi, despre modul in care ceea ce suntem in interior influenteaza ceea ce facem in exterior si rezultatele pe care le obtinem - pentru ca acesta este cel mai important lucru in viata. Aceste informatii, in timp, ne vor da puterea de a actiona efectiv. Este singurul mod realist in care ne putem atinge visele. Traim niste vremuri extraordinare. Niciodata in ultimii 2.000 de ani nu a existat o deschidere atat de larga, nu am avut o cunoastere si o oportunitate atat de mare de a deveni constienti si de a ne schimba vietile. Sunt atat de multe informatii noi si valoroase care circula pe cale scrisa si vizuala, si vin din ce in ce mai multe ! Tot ce avem de facut este sa le accesam. Sa facem acest prim pas si vom intra intr-o lume pe care poate nici nu ne-o imaginam acum. O lume in care, pas cu pas, vom invata cum sa devenim lei. Si in care nimic nu va mai fi la fel ca inainte pentru noi. Se spune ca ne nastem si crestem conditionati de mediul din jurul nostru (puiul de leu ratacit de mama sa care ajunge in stana) dar uneori se intampla sa apara altceva (leul batran) care ne da exact impulsul potrivit pentru a cunoaste cine suntem noi (lacul in care si-a vazut natura sa reala). Si pentru ca nimic nu e intamplator in univers, sper ca acest articol sa fi fost pentru multi acel ‘altceva’ care sa va determine macar sa va aplecati mai cu atentie asupra acestor lucruri. Si astfel sa faceti primul pas catre puterea de a va crea in mod constient o viata minunata !( Marius Stan Leul si oaia ) Satul era amenintat de viitura. Toata lumea alerga disperata sa-si salveze bunurile si pe ei insisi din calea prapadului, numai Ion, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui il intreaba: - Ce faci, Ioane? Nu vezi ca vin apele peste noi?!? Fugi, salveaza-te! - Nici nu ma gandesc! Eu stau aici cuminte, ca ma salveaza Dumnezeu... Zis si facut. Vin suvoaiele peste sat. Ion, se urca pe acoperisul casei si sta si asteapta. Un grup de oameni trece pe langa casa lui intr-o barca de salvare. - Ce faci, Ioane, acolo sus? Sari in barca, ai sa te ineci! - Nu, raman aici! Dumnezeu e mare si puternic si ma va salva! - Treaba ta! Mai sta ce mai sta, trece si cea de-a doua barca pe langa el. - Hai, Ioane, sari in barca si salveaza-te! - Nu, nu! Dumnezeu e mare si ma va salva! - Ma, Ioane, esti nebun, hai odata, ca te ia apa! - Nu! Pleaca si a doua barca. La cea de a treia barca, povestea se repeta. Apoi, Ion moare inecat si ajunge in Rai. Ajuns la portile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere si cere sa fie lasat sa vorbeasca lui Dumnezeu. - Pai bine, Doamne! Eu ma rog atata la tine... iti dau toata increderea mea si tu ma lasi sa mor?!? - Cum ziceai ca te cheama? intreaba Dumnezeu. - Ion. Cauta Dumnezeu in registrul lui si gaseste numele lui Ion. - Mai, Ioane, nu stiu cum sa-ti spun... dar la mine aici figureaza ca ti-am trimis trei barci! Morala? Nu pierde ocaziile pe care ti le ofera Dumnezeu (sau viata, cum vrei sa-i spui)! (Ion si viitura) Am avut un vis ce nu-l pot uita: faceam oamenii fericiti in ciuda lor insisi; dar cine sunt eu sa strig pretutindeni: treziti-va! sa invingem bestia care ne tine in orbire ignorandu-ne dorintele si puterea ? Am avut un vis ce nu-l pot uita: sa iubesc, sa imbratisez, sa cant si sa dansez sa spun lumii sa nu se teama de a trece puntea de la o sansa la alta ; putini sunt cei care nu plang frica si distanta crescand. Am avut un vis ce nu-l pot uita: sa calatoresc pe nori si sa inot in dantele sa-mi ingrijesc dragostea, sa plec, sa zbor, lumi din alte spatii sa cuprind, intelepciune sa impart inainte de a muri astfel as putea sa te-ntalnesc. Am avut un vis ce nu-l pot uita: sa iubesc orice lucru ce-l cunosc sau pe orisicine: pitic, diform nu conteaza: prieten, dusman – castigand din inalt spirite necunoscute sa ajung un erou ! Am avut un vis ce nu-l pot uita: sa ma intalnesc cu tine la mijloc de drum sa impartim fructele vietii si sa sfintim lumea cu pace: o odisee a vietii, a dragostei, a ta si a mea sa pornim in calatoria noastra spatiala.( Raoul Alteresco Obsesie ) Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare, Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta, Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie? Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp, Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri, Muzica de ascultat si carti de citit, Prieteni de iubit si viata de trait. Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo afara, Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau, O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie. Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata. Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda. Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data, Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf. Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut FACAND CURATENIE! Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect – "in caz ca vine cineva" . Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina… Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se! Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific "starea" in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma. Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat: Viata e scurta. Bucurati-va din plin de ea! O casa devine un camin atunci cand poti scrie "Te iubesc" pe mobila. ( Autor necunoscut ) idei de G.I. Gurdjieff Iubirea constienta. De ce acest fenomen este atat de rar printre oameni? Primul motiv este ca marea majoritate a lor nu sunt decat copii, doritori de a fi iubiti, dar nu de a iubi. Al doilea este ca perfectiunea este rareori privita ca produsul propriu al iubirii adulte, desi nimic altceva nu poate eleva iubirea deasupra nivelelor puerile sau animalice. Al treilea este ca omul nu stie, nici chiar atunci cand este plin de dorinta de a iubi, care ar fi binele obiectului iubirii sale; iar al patrulea motiv este ca iubirea constienta nu apare niciodata la intamplare. Ea trebuie sa fie obiectul unei alegeri constiente si al unei ferme hotarari de a face eforturi in acest scop. Asa cum bushido si celelalte ordine cavaleresti nu au aparut accidental, nici iubirea constienta nu poate sa apara si sa se dezvolte singura. Toate gradele de noblete au fost opere de arta, si iubirea constienta de asemenea trebuie sa fie opera de arta. Cel care doreste sa se inroleze in ea sa inceapa deci prin a-si face ucenicia si poa te intr-o zi el va atinge maiestria. Fara rusine, oamenii se vor lauda ca au iubit, ca iubesc sau spera sa iubeasca. Dar iubirea, atunci cand nu e vorba de iubire constienta, adica doritoare sa devina atat inteleapta cat si capabila de a-si servi obiectul ei, nu depinde decat de afinitati favorabile sau defavorabile. In ambele cazuri ea este la fel de inconstienta, adica fara control. A fi intr-o asemenea stare de iubire este cu siguranta la fel de primejdios pentru sine, pentru celalalt sau pentru amandoi. Oamenii ar trebui sa se roage sa le fie indepartata experienta iubirii fara intelepciune si forta. Sau daca nu pot face altceva decat sa iubeasca, atunci sa roage intelepciunea si forta sa le ghideze iubirea. Pentru ca iubirea nu este de ajuns. ´´Te iubesc´´, spune el. ´´Este ciudat ca nu ma simt mai bine din cauza aceasta´´ spune ea. Atata timp cat nu v-ati sudat o cunoastere si o forta la inaltimea iubirii voastre, sa fiti jenati sa marturisiti ca sunteti indragostiti. Iar daca nu puteti ascunde aceasta iubiti cu umilinta muncind sa deveniti intelepti si puternici. Iubiti? Trebuie sa fii demn de asa ceva. Adevarul fundamental al iubirii constiente: ea este intotdeauna creatoare. Iubirea a creat lumea, dar nu toate lucrurile sale sunt magnifice. Scopul iubirii constiente este de a aduce renasterea sau iubirea spirituala. Oricine poate sa vada dincolo de cuvinte si forme nu poate sa nu remarce schimbarile care se petrec la barbatul sau femeia care iubeste, oricare ar fi varsta. Aceasta are loc de obicei inconstient, dar nu este din acest motiv mai putin simbolica pentru schimbarea mult mai minunata care apare atunci cand un barbat sau o femeie iubeste constient sau a putut recunoaste ca iubise constient. Tineretea in asemenea cazuri imbraca un aer de eternitate si aceasta este, intr-adevar, fantana tineretii care curge acum. Crearea unui astfel de ´´copil spiritual´´ in fiecare din cei doi iubiti este o functie particulara a iubirii constiente; iar aceasta nu are nimic de-a face cu casatoria si copiii. Noi nu suntem unul, ci trei in unul : corpul, mintea si sufletul. Trei persoane total diferite, cu ideile sale privind modul in care intregul nostru organism ar trebui sa se comporte, existand in noi in acelasi timp; ori, ele refuza cel mai adesea sa coopereze, desi fiecare dintre ele nu inceteaza sa se amestece in treburile celorlalte doua. Imaginati-va acum ca o asemenea ´´casa´´ divizata impotriva ei insasi se indragosteste. Care dintre cei trei proprietari s-a indragostit? Pentru ca se intampla rar ca cei trei sa se indragosteasca in acelasi timp de aceeasi persoana. A sti sa conduci cu fermitate si in acelasi timp sa lasi lucrurile in voie: iata unul din cele mai mari secrete ale fericirii in dragoste. Pentru fiecare tragedie, cauzata de circumstante exterioare (Romeo si Julieta) sunt mii de drame care au fost provocate de indragostitii insisi. Ei nu au stiut nici momentul si nici modul de a ´´conduce cu fermitate´´, si nici ‘miscarile’ care ar fi trebuit sa lase lucrurile in voia lor, indeplinind dezastruos aceste ‘operatiuni’. Gelozia este vipera paradisului, infernul cerului. Emotia cea mai dulce este atunci infectata cu veninul cel mai amar. Dar exista un remediu pentru gelozie, si anume iubirea constienta dar acest remediu este inca si mai greu de descoperit decat de suportat raul. (Iubirea constienta) In articolul precedent (Iubirea) am vazut cum anume intra partenerii intr-o relatie si care sunt provocarile pe care le au de infruntat pentru a-si transforma relatia de ‚indragostire’ in relatie de iubire. Haideti sa vedem in continuare cum se mentine nestinsa flacara iubirii intr-o relatie. Urmatoarele ’zece porunci’ sunt enuntate de Alexandru Raducanu in cartea sa „Cum sa pastrezi iubirea partenerului“. Asa cum si Biblia are zece porunci, si in iubire putem identifica zece ‚porunci’, idei care ne pot fi de folos in mentinerea relatiei. (L-am intalnit pe Alexandru Raducanu in anul 2000 la niste cursuri de spiritualitate. Desi era ceva mai tanar decat mine, avea o experienta extraordinara in domeniul psihologiei si relatiilor interumane. A mai scris intre timp cateva carti, printre care si ‚biografia’ Andreei Marin si Gabrielei Szabo, precum si o varianta romaneasca si feminina a ‚Alchimistului’ lui Paolo Coelho.) „Cele zece ‚porunci’ ale iubirii“ 1. Sa-ti deschizi sufletul catre o sursa infinita de iubire (Divinitatea interioara), pentru ati reincarca bateriile si a-ti regenera capacitatea de a iubi. Daca nu faci asta, chiar si cea mai puternica dragoste pentru un om va intra in rutina si se va toci. 2. Sa nu ceri, pana nu dai ; sa nu astepti pana nu oferi. 3. Sa-ti accepti trecutul pentru a avea un viitor. 4. Sa te iubesti pe tine insuti. Daca tu nu o faci, altcineva de ce-ar face-o ? 5. Sa inveti sa-ti asculti si intelegi pornirile interioare. Daca nu stii ce cauti, cum o sa stii ce gasesti ? 6. Sa asculti ce spune celalalt. Vei fi surprins ce diferenta ar putea fi intre ce iti imaginezi tu ca va spune si ce spune in realitate. 7. Sa nu-ti manipulezi sau constrangi partenerul de cuplu niciodata. Fiindca in acea clipa dragostea a murit si in locul ei s-a instaurat controlul. 8. Sa stii ca totul depinde de tine. In fiecare clipa iei o decizie care se reflecta asupra relatiei de cuplu. 9. Sa nu-ti imaginezi ca dragostea este ca o bancnota de 100 de dolari. In realitate ea este suma a 100 de bancnote de 1 dolar, este suma fiecarui gest marunt si fiecarui gand. 10. Sa ai incredere in tine insuti, pentru a putea avea incredere in celalalt. Daca tu nu vei fi demn de increderea ta, nici partenerul nu va fi. Extraordinare invataturi. Intrebare : cati dintre noi facem aceste lucruri in propriile relatii ? Daca nu le facem, atunci de ce spunem ca ne iubim partenerul ? Bine, e normal ca fiecare intelege iubirea in felul sau. Pentru unii, iubirea in relatia de cuplu inseamna o alternanta de certuri, griji, nervi, egoism cu momente de bucurie, tandrete, multumire, intr-ajutorare. Pentru altii, doar ultimele momente inseamna de fapt iubire adevarata. Fiecare interpreteaza cum vrea, si fiecare traieste cum vrea. Iar cand ii este de ajuns prima varianta, va cauta probabil o relatie in care sa se manifeste predominant cea de-a doua. „Poruncile“ sunt extraordinare pentru ca pun accent pe adevaratul motiv pentru care o relatie de iubire functioneaza : cunoasterea de sine. Atunci cand ambii parteneri isi cunosc interiorul – ganduri, emotii, inclinatii, comportamente, convingeri, valori – le este foarte usor sa discearna ce anume sa manifeste cu predominanta pentru a duce relatia mai departe si a o imbunatati permanent. Cand fiecare partener face acest lucru, practic intelege cum sa pastreze iubirea celuilalt. Lucrul acesta vine de la sine, fara efort. Poate veti analiza fiecare ‚porunca’ si veti vedea pentru propria relatie daca ea este indeplinita deja ; iar daca nu, nici o problema, macar de acum incolo va puteti construi relatia pe baze noi. Nu este obligatorie respectarea lor – fiecare isi poate stabili pentru el insusi si relatia sa propriile ‚porunci’, propriile ‚linii directoare’ conform carora relatia sa functioneze bine si sa infloreasca. Iata alte „7 puncte despre iubire“ care constituie o minunata intelepciune a relatiei, a iubirii si a vietii. Sursa – ziarul 7Plus. „7 puncte despre iubire“ 1.Fiti in orice secundã de viatã complet liber. Numai fiintele cu adevãrat libere se pot implini prin iubire. 2.Fiti permanent constienti si de calitãti si de defecte, si manifestati intelegere fatã de orice impas. In absenta acestei constiente, cuplul devine vulnerabil la absolut orice influentã exterioarã, de orice fel (afectivã, materialã, socialã etc). 3.Acordati-vã rãbdarea de a vã cunoaste cat mai bine, intr-o perioadã cat mai lungã de timp, si exersati capacitatea fie de a vã obiectiva fatã de propria persoanã, fie de a vã vedea cu ochii fiintei iubite. 4.Stabiliti-vã mãcar un ideal comun, pentru cã acesta conferã coloana vertebralã a relatiei – un ideal pe termen lung, bine definit si care sã vizeze mai ales un bine adus oamenilor, lumii in care trãim. 5.Faceti efortul de a intelege cã, intr-un cuplu, iubirea are drept sinonime adevãrul, increderea, seninãtatea, fermitatea, echilibrul, discernãmantul, simtul mãsurii, bunul-simt, responsabilitatea, intelepciunea, luciditatea, evolutia spiritualã ca ideal superior, altruistmul. 6.Invãtati sã fiti firesti si sã comunicati la absolut toate nivelurile. Cine nu este capabil sã comunice nu este capabil nici sã iubeascã, intrucat sufletul lui este inchis. 7.Trãiti fiecare clipã in care sunteti impreunã ca si cum ea ar fi de fiecare datã ultima. Aveti permanent in inimã si in gand cuvintele: iubirea mea vine de la Dumnezeu, si tocmai de aceea este infinitã. Ce-ar mai fi de spus, dupa aceste ‘perle’, superbe si extrem de reale ? Cititi-le de mai multe ori si meditati asupra intelepciunii lor. Nu am dorit sa adaug propriile comentarii nici la cele 10 ‚porunci’ nici la aceste 7 ‚puncte’. Sunt convins ca, atunci cand fiecare va fi sincer cu el insusi si ele ii vor ‘misca sufletul’, va gasi propriile explicatii si motivatii pentru care toate acestea duc, intr-adevar, catre o relatie de iubire autentica. Iar atunci le va include in relatia si viata sa, in mod natural. Eu va doresc aceasta tuturor ! ( Marius Stan Cum sa pastrezi iubirea) Femeia si barbatul….Se pot spune atat de multe…… Dintotdeauna femeia a avut o mai mare inclinatie si o mai mare usurinta in a intelege si folosi cunoasterea interioara. Desi inca din vechime se cunostea acest lucru, si in zilele noastre specialistii au demonstrat cum creierul sau functioneaza prin accentuarea folosirii emisferei cerebrale drepte (sediul frumosului, intuitiei, inclinatiei catre lumea interioara, catre spiritualitatea autentica) ; la barbat este exact invers – este accentuata folosirea emisferei cerebrale stangi (sediul ratiunii, calculelor, inclinatiei catre lumea exterioara, catre materialitate). Aceasta diferenta reprezinta o ‘programare genetica’si se pare ca ea dateaza inca de la aparitia omului pe Pamant. Din acest motiv barbatii si femeile au avut dintotdeauna dificultati in a se intelege. Conflictele dintre sexe, in multiplele lor forme, pot insa fi rezolvate doar prin echilibrarea interioara a fiecarui individ. Haideti sa vedem provocarile care stau in fata barbatului si a femeii, in aceasta cautare a echilibrului si armoniei. Urmatoarele fragmente sunt luate dintr-o comunicare (channeling). "Barbatul contemporan are o anumita lipsa de educatie care nu-i permite sa aiba acces la realitatea esentei sale interioare datorita modului gresit in care priveste femeia si se raporteaza la ea. Pe de alta parte femeia are si ea foarte multe probleme datorita modului gresit in care, de multe ori, este perceputa de barbat. Valorilor ei spirituale ii sunt aduse in schimb valori profane. Ea, de multe ori, din ignoranta si lipsa de incredere, renunta la valorile spirituale din cauza unui barbat sau a mai multora. Daca nu este suficient de mult stabilita in realitatile cunoasterii interioare ea nu are forta de a face ca barbatul sa simta sacralitatea si sa nu se mai comporte in mod profan. Insa, pentru ca barbatul sa simta realitatea divina feminina, care i se deschide ca un univers cu mult mai vast decat al sau, el trebuie sa simta si sa inteleaga femeia de langa el, sa comunice sufleteste cu ea, sa urmareasca sa mearga cu sufletul la cauza unor reactii care i se par nearmonioase si nefiresti. Mai precis, barbatul trebuie sa se raporteze altfel la femeie si sa-i ofere cinstea pe care o merita, iar femeia sa nu se mai considere slaba, sa nu se mai comporte cu slabiciune in fata barbatului. Da, femeia trebuie sa fie daruita complet barbatului, dar trebuie sa aiba si forta interioara, inteligenta si puterea de a-i face fata si ignorantei sale. Adica sa inteleaga si sa iubeasca barbatul, dar sa aiba si forta sa-l transforme, iar daca el nu se poate ridica la inaltimea unei anumite intelegeri si a unei stari de elevare ea sa nu renunte, sa nu se opreasca din cautarea sa spirituala. Cu cat femeia va fi mai ferm stabilita in realitatile divine interioare, cu cat va fi mai constienta, cu atat va putea vedea ca barbatul de langa ea este din ce in ce mai aproape de idealul sau. De asemenea, aceasta raportare profunda la esenta divina interioara va face ca femeia sa se poata transforma mai usor, amplificand in mod nebanuit calitatile barbatului de langa ea. De aceea, in perioada contemporana, ea nu are o sarcina usoara deoarece ea trebuie sa fie un exemplu pentru barbat. Un exemplu, un model uman intotdeauna inspira, intotdeauna face ca omul sa se mobilizeze, deoarece forta exemplului reflecta modul in care realitatile lumii interioare se materializeaza aici, in lumea exterioara. Pentru aceasta este nevoie de multa iubire, de multa daruire si de multa credinta, iar efortul in directia spirituala al femeii trebuie sa fie mai mare decat cel al barbatului. Cu cat o femeie este mai spirituala cu atat ea va putea face ca barbatul sa simta din ce in ce mai mult gratia divina si sa se apropie din ce in ce mai mult de esenta sa. Cu cat femeia este mai putin spirituala ea il poate face pe barbat sa fie din ce in ce mai mult atras de materie, producandu-i uitarea adevaratei sale fiinte. Gratia pe care Divinitatea o acorda unui barbat poate fi vazuta prin femeia pe care o are langa el si prin nivelul spiritual al acesteia ; femeia respectiva putand fi purtatoarea de absolut, sau aducatoarea uitarii. Femeia contemporana se confunta acum cu aspecte profund inradacinate in subconstientul colectiv de secole si cu o anumita imagine a ei in mintea barbatului. Modul in care era tratata femeia si rolul femeii in societatile traditionale a fost uitat de mult, si numai un efort urias al femeii poate face ca aceasta imagine sa se reactiveze si sa se stabilizeze la nivelul subconstientului colectiv uman. Dar numai transformarea sa fizica nu este suficienta. Transformarea sufleteasca este cea mai importanta. Voi nu manifestati suficient compasiunea si intelepciunea divina. Adica, nu trebuie sa uitati ca frumusetea fara bunatate nu este o calitate divina. Pentru a fi cu adevarat bune, trebuie sa va deschideti sufletul, sa empatizati cu barbatii de langa voi si mai mult decat orice ... sa-i intelegeti. Cu cat ii veti face pe barbati sa se indrepte mai mult catre Sinele lor divin, catre identificarea cu aspectul ultim al energiei masculine arhetipale, cu atat ii veti ajuta sa se transforme si veti beneficia si voi de aceasta. Multe dintre voi ati urmarit sa va transformati fizic si sa-i fascinati pe barbati prin senzualitatea si prin sexualitatea voastra, care la inceput au fost insotite si de o aspiratie ; apoi, cand ati ajuns la o anumita stare de confort, ati inceput sa va comportati ca femeile obisnuite. Sa pretindeti subtil de la barbati cat mai mult, sa fiti adorate, sa fiti curtate ca niste regine, iar ei sa ramana niste bieti muritori care sa alerge dupa voi. Nu astfel se produce trezirea unui barbat. Nu prin subminarea si prin anularea sa ca barbat. Pentru a intelege aceasta trebuie sa va dezvoltati corespunzator si inteligenta. Trebuie sa aratati barbatilor calea catre esenta lor interioara, sa-i ajutati sa se deschida catre realitatea ultima. Ceea ce cauta ei la voi este calea catre transcendenta, pe care cei mai multi nu o pot gasi fara ajutorul vostru. Sufletul lor este in cautarea perfectiunii divine si, de aceea, multi fac lucruri uimitoare pentru femeia pe care o iubesc ; caci sufletul simte ca femeia este calea cea mai directa si mai scurta catre esenta sa.Voi va spuneti ca ei fac aceste lucruri pentru voi, pentru ca sunteti exceptionale, dar ei fac aceste lucruri pentru Divinitatea lor interioara. De aceea, multe dintre voi ati vazut ca barbatii au fost atrasi la inceput de formele voastre frumoase, de senzualitatea voastra, apoi au fost interesati de mai mult. Dar cu cat voi v-ati pierdut starea de conectare cu sufletul vostru divin cu atat ei s-au indreptat catre alte fiinte, caci sufletul lor isi urma, in mod firesc, calea catre perfectiune. Cand cereti de la barbati numai virilitate, cum credeti ca puteti sa-i faceti sa-si cunoasca Sinele adevarat ? Acesta este inainte de orice IUBIRE si nu trebuie sa confundati senzualitatea si sexualitatea cu iubirea. In momentul in care vezi in barbat doar un simplu obiect al placerii sexuale, al distractiilor de orice fel impreuna, nu ai cum sa fuzionezi cu partea cea mai inalta a sufletului sau. Nu poti sa ai acces la starea de sacralitate cand traiesti in vulgar. Transformarea voastra nu este un lucru usor, data fiind situatia actuala, si de aceea efortul vostru trebuie sa fie mai mare decat efortul lor, de aceea aspiratia voastra trebuie sa fie mai mare decat aspiratia lor. Doar prin transformarea voastra reala se va putea produce si transformarea lor. Credeti ca degeaba s-a pus atat de mult accent pe transformarea femeii? Credeti ca degeaba sunt incurajate atat de mult femeile? Timpurile nu mai pot astepta, iar adevarata voastra transformare si mobilizarea voastra pot face miracole extraordinare pe aceasta planeta. Cat despre barbati, in primul rand, cea mai mare parte dintre ei trebuie sa se maturizeze atat afectiv cat si spiritual. Aceasta se poate face doar printr-o asumare plenara si constienta in planul relational uman. Modul in care se implica intr-o relatie indica si modul in care se implica in cunoasterea sa interioara, in evolutia spirituala. Tot ceea ce se petrece in mic nu este decat o reflectare a ceea ce se petrece in mare. Adica modul in care abordeaza evolutia spirituala se reflecta in fiecare aspect al vietii, deoarece evolutia spirituala inseamna constientizarea tuturor aspectelor vietii si spiritualizarea lor. Evolutia spirituala nu este o practica rupta de viata zilnica, ci o modalitate superioara de a integra aspectele cotidianului, de a sacraliza cotidianul. Nu degeaba se spune ca : “Atunci cand femeii i se acorda cinstea, zeii sunt slaviti”. Atunci cand o femeie este implinita si respectata ea este capabila sa aduca gratia divina in inima si in fiinta barbatului. Dar nu se intampla acest lucru intotdeauna. Iar modul in care este tratata fiinta iubita aduce ulterior raspunsul principiului universal. Apoi barbatii se intreaba de ce nu au eficienta, de ce nu au evoluat spiritual desi au invatat atatea lucruri … simplu … deoarece nu iubesc si nu respecta, cu adevarat in adancul sufletului lor, femeia - pe femeia de langa ei, caci ea este, inainte de toate, invelisul fizic sub care se ascunde cu maiestrie eternul Principiu Feminin, Mama Cosmica. Femeia nu este doar un obiect sexual, care poate implini un barbat, ci ea este legatura invizibila a barbatului cu Divinitatea interioara. Femeia este buna, calma, calda, daruita, dar … la fel ca Mama Natura, poate fi si dezlantuita. Cum poate barbatul care nu respecta si nu iubeste femeia sa se astepte ca nu va dezlantui furia Mamei Cosmice, care-l va face sa nu mai aiba randament in viata sa, care va face ca al sau cuvant sa fie gol, care va face sa nu fie prezenta abundenta materiala in viata sa, sau daca aceasta va fi prezenta, barbatul va avea o stare de gol interior si nu va simti iubirea ? Cum crede un barbat care umileste o femeie sau nu o trateaza corespunzator ca va obtine gratia pamantului, a fertilitatii, a intelepciunii ??? Barbatul contemporan evolueaza atat de greu deoarece prin desconsiderarea femeii el desconsidera de fapt Principiul Feminin universal si nu are acces la gratia sa. El se comporta conform anumitor sabloane mentale ce i-au fost inradacinate in minte prin educatie si prin exemplele din jurul sau. De obicei, el nu simte cat de gresit actioneaza si cat rau poate face femeii de langa el. Nefiind empatic el nici macar nu-si imagineaza ( nu-si poate imagina, pentru ca nu are o reprezentare clara a acestui mod de a fi ) cat de multa suferinta produce si cum face ca treptat femeia de langa el sa se inchida fata de el, o data cu aceasta inchizandu-se si poarta catre absolut pentru el. In momentul in care apare dizarmonia dintre cei doi, in cadrul relational, se produce de cele mai multe ori o cadere spirituala si o pierdere in iluzie. Femeia neinteleasa si frustrata isi indreapta, de obicei, atentia catre aspectele exterioare, catre acumularea excesiva, catre iluzia simturilor, iar barbatul catre asa zisele preocupari masculine care-l fac sa desconsidere lumea feminina si sa piarda aproape total contactul cu realitatile interioare divine. Anumite femei, foarte receptive, au devenit foarte gregare si s-au afundat din ce in ce mai mult in iluzie dupa ce au avut iubiti sau soti care nu le-au tratat in mod corespunzator, care nu le-au inteles deloc, care nu le-au facut sa manifeste deloc realitatile sublime ale sensibilitatii lor. Nu degeaba se spune ca o femeie este ca o floare, cu cat o ingrijesti mai mult, ea infloreste mai frumos si aduce in relatie toata frumusetea sufletului ei. Doar prin abordarea si intelegerea spirituala a acestei manifestari femeia se poate ridica de la conditia in care se afla acum. De obicei barbatii se intalnesc cu femei si urmaresc anumite discutii sau angrenari amoroase facile, lipsite de profunzime, lipsite de simtirea sensibilitatii feminine. Faptul ca nu le inteleg aspectele sensibile si sunt lipsiti de profunzime face ca femeile de langa ei, dupa o perioada relativ scurta sa fie neimplinite. Iar apoi sa manifeste aceasta si barbatii sa fie uimiti de iesirile pe care le au ele. Oare de ce ? Asta nu inseamna cumva ca barbatii trebuie sa fie lipsiti de inteligenta, lipsiti de discernamant sau total la cheremul toanelor si farmecelor feminine – nu, nici pe departe. Respectul feminitatii inseamna identificare cu Principiul Masculin universal, spiritualizarea materiei si abordarea sacra a vietii. Atunci cand ai o zeita langa tine, tu insuti nu poti fi decat un zeu. De cele mai multe ori, fiinta de langa noi ne raspunde in modul in care noi o vedem, iar transformarea inseamna a trece dincolo de latura profana a fiintei si raportarea direct la sacru. Marii barbati ai acestei planete (nu ne referim la despoti si criminali) au avut langa ei femei remarcabile care i-au sprijinit. Nu degeaba se spune ca in umbra fiecarui mare barbat se afla o femeie deosebita. - caci prin cinstirea energiei, a fortei faci astfel incat ea sa fie aproape de tine, sa te sprijine si sa te ajute. Marile figuri masculine ale planetei au cinstit si au respectat femeia, caci in mod instinctiv au stiut, au simtit ca prin cinstirea femeii se pot desavarsi. Pentru a avea eficienta si succes in toate domeniile vietii, barbatul trebuie sa cinsteasca femeia. Asa ca daca vreti sa atingeti nivele spirituale inalte, sa aveti eficienta in intreaga manifestare, control al energiilor fiintei - invatati sa respectati femeia, sa vedeti ceea ce este ea de fapt - purtatoarea de absolut. Iar aceasta nu o veti putea face decat daca veti fi voi insiva identificati plenar cu Principiul Masculin universal. Daca voi credeti ca aveti probleme in relatiile voastre, urmariti sa fiti alaturi de partenerele voastre cu sufletul, sa le iubiti, iar cand nu le intelegeti sau vi se pare ca au un comportament nepotrivit, rugati-va pentru ele. Iubiti, daruiti, si multe lucruri se vor transforma intr-o perioada scurta de timp. Cu cat raportarea voastra la ele va fi mai inalta, mai sacra cu atat ele va vor raspunde pe masura. Intelegerea femeii va va oferi cheia intelegerii tainelor naturii feminine si a fortelor sale, iar impactul vostru ca naturi masculine va fi altul. Incepeti sa va raportati altfel la femeie si veti vedea cum gratia divina se va revarsa altfel asupra voastra. Iubiti cu toata fiinta voastra, daruiti si priviti femeia doar prin ochii iubirii." ( Marius Stan Femeia si barbatul) De ce sunt atat de putine cupluri spirituale adevarate ? De ce este atat de dificil de format un cuplu spiritual ? Deoarece marea majoritate a relatiilor se bazeaza foarte mult doar pe aspectul fizic de senzualitate, care dacã nu este insotit si de un anumit nivel de constiinta face relatia sa ramana doar la nivelul fizic. Multi oameni sunt atasati de senzualitate, multi nu pot privi viata si relatia decat prin intermediul senzualitatii, al placerilor fizice. Prin aceasta nu se intelege numai sexul, ci si distractiile impreuna, de orice fel. Atunci cand intr-un cuplu nu se ajunge la o comunicare sufleteasca reala, acea comunicare nu atinge nivele de profunzime si nu se produce comuniunea intre suflete, singura ce poate conduce catre desavarsire. Iubirea profunda inseamna o intelegere profunda la nivel sufletesc ; doar astfel doua suflete se pot indrepta cãtre o directie comuna reusind sa se mentinã in zbor si sã nu cada. Bineinteles cã nici un cuplu nu este scutit de incercari, dar o data cu trecerea incercarilor partenerii se vor apropia mai mult. Insa in aceasta perioada este necesar, in primul rand, ca partenerii sã fie ei insisi niste individualitati spirituale puternice ; altfel, deseori o relatie de cuplu ii poate cobori si se ajunge ca amandoi sa faca cu mult mai putin decat ar fi facut fiecare separat. Dacã intr-o relatie de cuplu macar unul este o fiinta constienta relatia poate merge mai departe, dar daca amandoi sunt fiinte lipsite de constienta atunci nu pot decat sa cada, sa se cufunde mai mult in iluzie. Un alt motiv pentru care este greu de format un cuplu real este detasarea (neimplicarea). Detasarea este inteleasa ca o lipsa de implicare afectivã, emotionala. Relatia nu este privita ca o modalitate de evolutie ci doar ca o modalitate de petrecere plãcuta a timpului. Cum intervin probleme, cum relationarea dispare si fiecare trebuie sã-si rezolve problemele cum poate. Dar in momentul in care se intra intr-o relatie, fiecare ar trebui sa fie responsabil de evolutia celuilalt. Mai precis, prin evolutia sa individuala il influenteaza si pe cel, respectiv cea, cu care relationeaza. Insa orice stare de transformare spirituala este insotita si de iubire (adevarata iubire responsabila, nu doar sexualitate). Iubindu-l pe cel de langa tine il poti ajuta sã creasca. Lipsa maturitatii afective in relatii face ca acestea sã fie, de cele mai multe ori, de scurta durata sau lipsite de factorul spiritual transformator. A-l iubi pe cel de langa tine inseamna a aduce mereu Divinitatea in sufletul lui, dar asta presupune a avea mai intai Divinitatea in sufletul tau. Aceasta este o adevarata relatie de cuplu. Este o relatie profund sufleteasca in care sexualitatea este doar o modalitate de a te apropia mai mult de esenta ta interioara, de a iubi mai mult, nu doar o simpla angrenare eroticã. Maturizarea afectiva inseamnã o relatie intre suflete si spirite, nu doar intre corpuri, caci ceea ce cautam in celalalt(a) este sufletul si spiritul, nu doar corpul. Iubirea adevarata inseamna inainte de toate transformare interioara, adica depasirea egoismului, amplificarea starii de daruire si asumare constientã. In momentul in care exista iubire adevarata, intr-o relatie exista si implicare, si incredere, si daruire si tot ceea ce este divin. Insa cand nu exista iubire adevarata nu exista nici implicare afectiva, nici daruire - ci doar un simulacru. In acest tip de relationare se invoca asa zisa detasare, care de fapt este o lipsa de daruire. In momentul in care esti intr-o relatie cu cineva iti pasa de acea persoana, de binele sau si nu o lasi atunci cand se afla in dificultate. Astfel se poate vedea daruirea neconditionata fata de cel de langa tine si iubirea adevarata care este dincolo de orice ‘aranjament’. Daca esti prezent in relatie doar cu corpul nu poti sa-l simti – iar asta nu e iubire ; dar cand iubesti cu sufletul, il simti pe cel de langa tine si deoarece ii vrei binele, il ajuti si il sustii. Un dialog intre suflete este o comunicare intre doua fiinte care au atins un anumit nivel de elevare interioara si care cauta sa se desavarseasca prin intelegere si prin deconditionarea de anumite blocaje mentale ce tin de trecut. Pe masura ce se vor dezvolta individualitati puternice si constiente se vor forma si cupluri reale, cupluri care sa fie adevãrate surse de spiritualitate. ( Marius Stan Cupluri spirituale) fragmente din "Conversatii cu Dumnezeu", volumul 1- de Neale Donald Walsch (prin amabilitatea Editurii For You) “Exista o modalitate de a fi fericit intr-o relatie si aceasta este sa folosesti relatiile pentru scopul pentru care au fost destinate si nu pentru scopul pe care i le-ai atribuit tu. Cind relatiile umane de dragoste esueaza, aceasta se intimpla pentru ca s-a intrat in ele din motivatii gresite, care nu le favorizeaza supravietuirea. Majoritatea oamenilor intra intr-o relatie gandindu-se mai degraba la ce pot sa obtina din ea, decit la ceea ce aduc ei in ea. Scopul unei relatii este de a decide ce parte din tine ai vrea “sa se arate”, nu ce parte din celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi. In actualele relatii, care functioneaza defectuos, testul relatiei este legat de cit de bine s-a incadrat celalalt in idealul vostru si cit de mult v-ati ridicat voi la idealul lui sau al ei. Totusi, singurul test adevarat este cit de bine v-ati ridicat voi la idealul vostru. Lasati fiecare persoana din interiorul relatiei sa-si faca griji nu in legatura cu celalalt ci numai in legatura cu propriul sine. O relatie esueaza din cauza concentrarii voaste asupra celuilalt – a obsesiei voastre pentru celalalt. Cum este celalalt ? Ce face celalalt ? Ce are celalalt ? Ce spune celalalt ? Ce vrea ? Ce cere ? Ce gandeste ? Ce spera? Ce planuieste ? Nu conteaza ce este, face , are, spune, vrea celalalt. Singurul lucru care conteaza este ce esti tu, fata de toate aceste lucruri. Cea mai iubitoare persoana este cea care se centreaza in jurul propriului sine, intrucit, daca nu te poti iubi pe tine insuti, daca nu poti avea grija de tine, nu poti sa-l iubesti pe celalalt (doar te iluzionezi ca poti, adaug eu). Multi oameni fac greseala de a cauta dragostea de sine prin dragostea pentru celalalt.” “Doi oameni literalmente se pierd pe ei insisi intr-o relatie. Intra intr-o relatie sperind sa se gaseasca pe ei insisi si se pierd. Pierderea sinelui intr-o relatie este cea care provoaca mare parte din amaraciune intr-un cuplu. Doi oameni se unesc intr-un parteneriat sperind ca intregul va fi mai mare decit suma partilor si descopera ca este mai mic. Mai putin capabili, mai putin indemanantici, totul este mai putin incitant, mai putin atragator, mai putin vesel, mai putin multumitor. (Mi se pare ca Oscar Wilde spunea “Casatoria este locul unde ai problemele pe care nu le-ai fi avut daca ramineai singur”- evident, pe vremea lui, ca si in zilele noaste, imensa majoritate a relatiilor erau exact de tipul descris mai sus. NA). Deoarece ei realmente sunt ‘mai putin’ , au renuntat la mare parte din ceea ce sunt pentru a fi - si a ramine - in relatie. Nu s-a dorit niciodata ca relatiile sa fie intelese in acest mod. Si totusi, in felul acesta ele sunt traite ca experienta de catre mai multi oameni decit ti-ai putea inchipui vreodata. Asta deoarece oamenii au pierdut legatura (daca au avut-o vreodata) cu scopul relatiilor. Atunci cind pierdeti din vedere faptul ca amindoi sunteti suflete sacre pornite intr-o calatorie sacra nu mai puteti vedea scopul, motivul aflat la baza tuturor relatiilor. Scopul este devenirea (schimbarea catre interpretari mai inalte ale vietii, mai profitabile pentru ceea ce vrei sa obtii – adaug eu). Voi folositi relatiile voastre cu absolut orice pentru a decide ce deveniti. Prima voastra relatie trebuie sa fie cu sinele vostru. Trebuie sa invatati in primul rind sa va cinstiti, sa va ingrijiti si sa va iubiti pe voi insiva – nu sa puneti caruta in fata boilor si sa va indreptati atentia in primul rind catre celalalt. Cautati sa vedeti ce sunteti, ce faceti si ce aveti voi intr-un anumit moment, nu ce se intampla cu celalalt” “Intr-un moment critic din orice relatie umana exista o singura intrebare : ce ar face dragostea acum ? Sa nu faceti niciodata in cadrul unei relatii ceva numai din obligatie. Orice faceti, sa fie datorita ocaziei minunate pe care v-o ofera aceasta relatie pentru ca sa decideti si sa fiti cine sunteti cu adevarat si cine vreti sa deveniti. Majoritatea oamenilor incep o relatie din motive gresite : sa nu mai fie singuri, sa umple un gol, sa fie iubiti sau sa iubeasca, si acestea sunt citeva dintre motivele mai bune. Altii o fac ca sa-si salveze ego-ul, sa scape de depresie, sa-si imbunatateasca viata sexuala, sa-si revina dintr-o alta relatie sau chiar sa scape de plictiseala. Nici unul din aceste motive nu da rezultate si nici relatia nu va da , decit daca apar schimbari fundamentale pe parcurs. De obicei oamenii intra intr-o relatie pentru ca ‘s-au indragostit’.Si nu au analizat de ce ‘sau indragostit’, caror cerinte raspunde acest sentiment, ce nevoi le erau astfel satisfacute. Pentru majoritatea oamenilor dragostea vine ca un raspuns pentru a-si satisface anumite nevoi. Toti avem nevoie de ceva; unul are nevoie de un lucru, altul de alt lucru. Amindoi vedeti unul in celalalt sansa de a va satisface aceste nevoi. Din acest motiv cadeti de acord in mod tacit asupra unui targ. Nu spuneti "negociez cu tine foarte tare" ci "te iubesc foarte tare" si atunci incep dezamagirile. Nu e nimic gresit in a te indragosti de o anumita persoana, dar daca vrei sa creezi cu ea o relatie pe viata s-ar putea sa vrei sa mai si gindesti putin. Pe de alta parte, daca iti place sa treci printr-o relatie ca prin apa sau, inca si mai rau, sa ramai intr-una deoarece consideri ca "asa trebuie" si sa traiesti o viata de disperare tacuta, daca iti place sa repeti aceleasi tipare din trecut, da-i inainte si fa ceea ce multi oameni fac acum. Daca amindoi cadeti de acord la nivel constient ca scopul relatiei voastre este de a va crea o ocazie, nu o obligatie - o ocazie pentru ca sa va dezvoltati, sa va exprimati pe deplin Sinele, sa va ridicati vietile la potentialul lor cel mai inalt, sa alungati orice gind fals sau idee meschina pe care ati avut-o despre voi insiva si sa va uniti in cele din urma cu Dumnezeu prin comuniunea celor doua suflete ale voastre - daca faceti acest juramint in locul juramintelor pe care le-ati facut - relatia are un inceput foarte bun. Cu toate acestea, nu este o garantie pentru succesul ei. Daca doresti garantii in viata , atunci nu doresti viata. Doresti repetitii pentru un scenariu care a fost deja scris. Prin natura ei, viata nu poate sa dea garantii, pentru ca asta ar contracara intregul ei scop. Intr-o relatie vor fi provocari si momente destul de grele. Nu incerca sa le eviti. Considera-le ocazii splendide pentru a indeplini ceea ce te-a facut sa intri in relatie – si in viata.” (Despre relatii si iubire) Reflectii despre iubire Maica Tereza Daca judeci oamenii, nu mai ai timp sa-i iubesti. Iubirea n-are nimic de-a face cu ceea ce te astepti sa primesti, ci doar cu ceea ce esti dispus sa oferi, adica totul. Katherine Hepburn Iubirea e un foc. Dar nu poti niciodata sa fii sigur ca-ti va incalzi sufletul sau iti va parjoli casa. Joan Crawford Iubirea este raspunsul la intrebarile vietii, dar in timp ce astepti acest raspuns, sexul iti ridica tot felul de intrebari. Woody Allen Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti. Octavian Paler Ai timp sa muncesti si ai timp sa iubesti. Dar iubirea nu-ti mai lasa timp si pentru altceva. Coco Chanel Stii ca iubesti atunci cand iti doresti ca celalalt sa fie fericit. Chiar daca fericirea lui nu te include si pe tine. Julia Roberts Cand puterea dragostei va invinge dragostea pentru putere, in lume nu vor mai fi razboaie. Jimi Hendrix In iubire, totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos. Tudor Arghezi Batranetea nu te protejeaza in fata iubirii, dar iubirea te protejeaza sa nu imbatranesti. Jeanne Moreau Poti darui fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul... Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata... prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita... O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi. Gelozia ia nastere o data cu dragostea, dar nu moare o data cu ea... Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte... Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii... Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai. Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane... Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul !... Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea. Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit ! Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza... si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste... Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu ! Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut. Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA ar trebui sa fie... Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid! In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste... Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa. Pentru dragostea care se mai gaseste in lumea aceasta si pentru toti cei care stiu sa o aprecieze, pentru toti indragostitii... LA MULTI ANI ! Poti cumpara o casa, dar nu un camin; Poti cumpara un pat, dar nu somnul; Poti cumpara un ceas, dar nu timpul; Poti cumpara o carte, dar nu cunoasterea; Poti cumpara o pozitie, dar nu respectul; Poti plati medicul, dar nu sanatatea; Poti cumpara sange, dar nu viata; Poti cumpara sex, dar nu dragostea. Iata cateva cugetari despre barbati, femei si relatii. Unele par ´sexiste´ - dar vedeti partea ´hazlie´ a lor ! Cu vecinul nu e bine să discuţi nici de nevasta ta, nici de nevasta lui. (Ramon Lull) Nu foloseşte la nimic să fii tînăr, dacă nu eşti frumos, dar nici să fii frumos, dacă nu mai eşti tînăr. (La Rochefoucauld) Bărbaţii care nu le înţeleg pe femei sînt de două tipuri: căsătoriţi şi necăsătoriţi. (Jacques Languirand) Bărbatul e singurul mascul care-şi bate femela. Asta înseamnă fie că el e cel mai brutal dintre toţi masculii, fie că femeia e cea mai afurisită femelă. (Georges Courteline) Femeile au toate defectele: sînt cheltuitoare, sînt bîrfitoare, sînt superficiale şi mai sînt şi frumoase pe deasupra. (Paul Morand) Unele femei roşesc atunci cînd sînt îmbrăţişate. Altele te pălmuiesc. Cele mai rele sînt cele care îţi rîd în nas. (Woody Allen) Femeilor le plac bărbaţii plinuţi... în zona portofelului. (Kay Ingram) Dacă vrei ca soţia să te asculte cînd vorbeşti, vorbeşte cu altă femeie. O să fie numai ochi şi urechi. (Sacha Guitry) Cînd un bărbat nu minte niciodată o femeie, înseamnă că îi pasă prea puţin de ea. (Olin Miller) Ochiul nevestei vede un fir de păr de altă culoare pe umărul soţului, dar nu vede bine uşa de la garaj. (Carlo Nell) Prietenia între două femei e doar un armistiţiu. (Rivarol) Soţul unei femei care-ţi place nu poate fi decît un idiot. (Goerges Feydeau) Nici o femeie nu crede că iubitul ei ar putea fi inteligent, dar îl laudă precaută, ca să stea liniştit. (Drew Barrymore) Spun unii că e mai bine să faci dragoste decît război, dar dacă aveţi chef de amîndouă, căsătoriţi-vă! (Jerry Seinfeld) Nu există femei fidele, ci doar femei nesolicitate. (Woody Alen) Căsătoria provine din dragoste aşa cum şi oţetul provine din vin. (Lord Byron) Sexul este o ocupaţie ereditară. Dacă părinţii tăi nu fac sex, nici tu nu vei ajunge să faci vreodată. (Woody Allen) Femeia ar fi mai fermecătoare dacă am putea să-i cădem în braţe fără să-i cădem în gheare. (A. Bierce) După ce Jean a ucis-o pe Marie, chiar de a doua zi ea a încetat să-l mai înşele. (Alphonse Allais) Cel mai eficace tratament naturist e o soţie devotată. (Kin Hubbard) Femeia care se uită tot timpul în oglindă vede rar ochii copiilor. (Pio Baroja) Cînd un băiat vine şi-ţi ia fata la plimbare te simţi ca un om care dă un Stradivarius pe mîna unei gorile. (Jim Bishop) Căsătoria este o legătură între o persoană care nu-şi adduce aminte niciodată aniversările şi una care nu le uită niciodată. (Ogden Nash) Când te căsătoreşti ai nevoie de un martor. Ca la orice duel. (Sacha Guitry). Uneori e greu să spui dacă într-o casă conduce bărbatul, femeia, soacrea sau bucătăreasa. Totuşi, câinele casei ştie întotdeauna cine e şeful. (Marcel Pagnol). Dragostea e ca duelul : dacă te atinge, te răneşte. (Tristan Corbiere) Când o femeie îţi dăruieşte şi inima, de obicei te obligă să iei şi restul. (John Vanbrugh) Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fim homosexuali, i-ar fi creat pe Adam şi pe Walter. (L. Bryant) Singura modalitate de ascăpa de ispită este să-i cedezi. (Oscar Wilde) Ca să-şi apere punctul de vedere, avocatul îşi pune roba. Femeia şi-o scoate. (Coluche) O singură căsătorie îl poate face pe un bărbat fericit : cea a fiicei sale. (Marcel Achard) Soţia mea este nepreţuită, dar pe mine mă costă al naibii de mult. (Sacha Guitry) Sunt de accord cu obiceiul care spune că bărbatul trebuie să sărute mâna femeii când o întâlneşte prima dată. De undeva tot trebuie să înceapă. (Sacha Guitry). Statisticile sunt precum costumele de baie : îţi arată ce ştie toată lumea şi îţi ascund exact ceea ce ai fi vrut să afli. (Georges Vedel) Un bărbat nu este complet dacă nu e însurat. Abia atunci e terminat. (Robert Frost) Dacă te laşi de fumat, de băut şi de femei, nu trăieşti mai mult…doar ţi se pare că timpul trece prea încet. (Clement Freud) La început o femeie îi rezistă unui bărbat, mai târziu îl imploră să nu plece. (Oscar Wilde) Căsătoria este rezolvarea problemelor pe care două persoane, singure fiind, nu le-ar fi avut. (Sacha Guitry) În materie de dragoste fizică, astăzi, hainele jenează mai mult decât principiile. (Philippe Bouvard, ziarist francez) Soarta favorabilă e ca femeia : dacă nu profiţi de ea când îţi iese în cale, mâine n-o mai prinzi, că a avut-o altcineva. (Napoleon) Cine ştie să descifreze privirile femeilor, nu mai are nimic de învăţat (William Shakespeare). Dacă soţiile ar fi bune, şi Dumnezeu şi-ar lua una. (Sacha Guitry) Bărbatul a fost creat înaintea femeii ca să apuce să spună şi el câteva cuvinte fără să-l întrerupă nimeni. (Jules Renard) Când un bărbat îţi fură nevasta, nu există răzbunare mai bună decât să-l laşi să o păstreze. (Sacha Guitry) Bărbaţii vor să fie prima dragoste pentru femei, în timp ce femeile vor să fie ultima dragoste pentru bărbaţi. (Oscar Wilde) Plăcerea din dragoste ţine doar un moment, durerea din dragoste ţine o veşnicie. (...) Numai fetele cuminţi îşi ţin un jurnal. Fetele rele n-au timp. (Tallulah Benkhead) Soţul este ceea ce rămâne dintr-un amant după ce i se extrag anumiţi nervi. (Helen Rowland) Orice femeie poate să mimeze singură că are un orgasm, dar numai cu ajutorul unui bărbat poate să mimeze că este îndrăgostită. (Woody Allen) Sex-appeal-ul este doar 50% meritul femeii. Restul este meritul bărbatului care se uită la ea. (Sophia Loren) Un spectacol de operă este ca o femeie inteligentă : costă mult, e greu de înţeles şi nu poţi spune nimic rău despre el fără să fii considerat mitocan. (Cleveland Amory) Femeia este un bărbat cu părul lung şi ideile scurte. (Arthur Schopenhauer) O femeie ţine minte primul sărut chiar şi după ce bărbatul l-a uitat pe ultimul. (Remy de Gourmont) Femeia nu poate trăi fără oxigen, iar bărbatul nu poate trăi fără femei. (Pierre Desproges). Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-un singur punct : nici unii nici alţii nu au încredere în femei. (Henri Louis Mencken) Dacă soţul şi soţia merg împreună pe stradă, cel care merge mai repede e mai supărat. (Victor Borge) Femeile sunt precum pisicile : cad mereu în picioare. (John Keats) Poate că gelozia le plictiseşte pe femei, dar lipsa ei le omoară de-a dreptul. (Alfred Capus) Vă plac femeile geloase sau altele ? Care altele ? (Pierre Doris) Bărbatul e vinovat de orice greşeală a femeii. (Herder) Cînd te însori cu o fată, te însori, totdeauna, şi cu familia ei. (Jan Mens Bărbaţii care nu au vicii majore au nişte calităţi foarte plictisitoare. (Elizabeth Taylor) Femeia cochetă e o plăcere pentru toţi bărbaţii, dar nu şi pentru cel care îi plăteşte datoriile. (Voltaire) Femeile vor să primească totul. Bărbaţii vor să li se cuvină totul. (Gil Bluteau) Orice bărbat care vrea să-i facă pe plac iubitei seamănă cu un urangutan care cîntă la vioară. (Honore de Balzac) Un tată e un bancher personal, de care a făcut rost mama cînd era tînără. (Robert Frost) Cînd o doamnă refuză trebuie să fie discretă. Cînd nu refuză, bărbatul trebuie să fie discret. (Jean Dolent) E imposibil să ghiceşti cîţi bani are de gînd să cheltuie o femeie. (Albert Willemetz) Cadourile mari nu compensează dragostea mică. (William Shakespeare) În dragoste, unii fac, alţii vorbesc. Mai bine tac şi eu. (Pierre Desproges) Protejându-le şi când nu trebuie, bărbaţii le stimulează femeilor toate defectele care apoi îi deranjează. (Louis Desnoyers) Fidelitatea nu te ajută să fii iubit, dar te ajută să fii puternic. (Bisanne de Soleil) Cînd o femeie are darul de a tăcea are precis şi alte calităţi ieşite din comun. (Corneille) Un bărbat şi o femeie pot deveni prieteni, dar între ei trebuie să existe un dram de antipatie pentru ca prietenia să reziste. (Nietzsche) Deşi dorinţa bărbatului este puternică şi simplă, iar dorinţa femeii e complicată şi slabă, femeia învinge. Pentru că are răbdare. (Léon Daudet) O femeie ţine minte primul sărut chiar şi după ce bărbatul l-a uitat pe ultimul. (Rémy de Gourmont) Bărbaţilor le place fusta mini pentru că nu văd decît avantajele ei. (Francis Blanche) Mai bine te gîndeşti la Dumnezeu în timp ce discuţi cu o femeie, decît să te gîndeşti la femei în timp ce discuţi cu Dumnezeu. (Shimon Peres) Un bărbat când iubeşte devine politicos şi timid. O femeie când iubeşte devine posesivă. (Victor Hugo) Cele mai frumoase momente ale vietii 1. sa te indragostesti; 2. sa razi pana te doare burta; 3. sa nu gasesti un teanc de facturi cand te intorci din vacanta; 4. sa mergi intr-un loc unde gasesti peisaje superbe; 5. sa-ti asculti cantecul favorit la radio; 6. sa adormi ascultand sunetul ploii; 7. sa iesi de sub dus si sa te acoperi cu un prosop cald; 8. sa reusesti la ultimul examen; 9. sa iei parte la o discutie interesanta; 10. sa gasesti bani intr-o pereche de pantaloni pe care nu ai mai purtat-o de mult timp; 11. sa razi de tine; 12. sa te relaxezi printre prieteni; 13. sa razi fara vreun motiv anume; 14. sa te trezesti in mijlocul noptii si sa-ti dai seama ca mai ai cateva ore bune de somn; 15. sa auzi, din intamplare cum te vorbeste cineva de bine; 16. sa privesti un apus de soare; 17. sa asculti o melodie care-ti aduce aminte de o persoana speciala din viata ta; 18. sa primesti si sa dai primul sarut; 19. sa te distrezi cu prietenii; 20. sa vezi fericite persoanele la care tii; 21. sa porti lantisorul persoanei iubite si inca sa-i simti parfumul; 22. sa vizitezi un prieten pe care nu l-ai mai vazut de mult si sa simti ca nu s-a schimbat nimic; 23. sa simti placere in stomac cand vezi persoana speciala din viata ta; 24. sa stii ca esti iubit; "Adevaratii prieteni sunt alaturi de tine cand ii chemi in momentele frumoase ale vietii si in cele rele.... cand vin nechemati." Lawrence Ellison, presedintele Oracle, a tinut urmatorul discurs studentilor care au terminat facultatea Yale. N-a putut sa-si termine discursul deoarece a fost dat jos de pe scena. “Daca ma uit la voi nu vad nici un viitor fericit, nu vad nici un director proeminent. Acuma sigur sunteti bulversati. Asta e normal. Totusi, va puteti intreba, cum vin eu Larry Ellison, care n-a terminat facultatea, ca sa va judec pe voi, studentii celei mai renumite facultati? Stati sa va explic. Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om a planetei, am cazut la facultate si voi nu. Deoarece Bill Gates, cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu. Deoarece Paul Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu. Si deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a cazut si el de la facultate si voi nu. Si domnul respectiv este in ascensiune. Acuma sunteti foarte bulversati. Si asta este foarte normal. Dati-mi voie sa va incurajez, n-ati terminat degeaba facultatea si n-ati facut degeaba rost de o diploma. N-ati pierdut 5 ani degeaba, ati invatat sa munciti pentru bani putini, sa va faceti cunostinte si sa faceti cunostinta (mai indeaproape) cu cuvantul TERAPIE. Toate acestea sunt foarte utile. O sa aiba lumea nevoie si de salahori ca voi. O sa aveti nevoie de cunostinte, de programare la terapie la un psiholog. Fiindca voi n-ati cazut la facultate n-o sa fiti niciodata printre primii 10 cei mai bogati oameni de pe pamant. Si va trebui sa va impacati cu un salariu patetic de 200.000 dolari pe an, unde salariul il veti primi de la un fost coleg de facultate care a cazut la examene si a fost dat afara. Acuma, probabil va ganditi daca mai e vreo speranta pentru voi? Nici o sansa. Voi sunteti deja pierduti. Deja aveti creierul distrus in proportie foarte mare, irecuperabila. Acuma ma adresez celor care inca nu au terminat facultatea: LASATI BALTA FACULTATEA, FACETI-VA BAGAJELE SI PLECATI! Nu reveniti! Indepliniti-va visurile! Fiindca sigur va spun ca daca vi se distruge creierul veti disparea mai repede de pe scena afacerilor, decat dispar eu acuma de pe aceasta scena datorita agentilor de paza ....." (Discursul lui Ellison) Iubire si libertate Am recitit recent o ‘povestioara’ - de fapt, Osho povestind nuvela Akhari Kavita -“Ultimul Poem” de Rabindranath Tagore. "O tanara se indragosteste si, dupa cum se intampla in general, urmeaza sa se casatoreasca. Dar, fiind foarte bogata si educata la cele mai bune scoli, fata pune o conditie. “Ma voi casatori cu tine, insa trebuie sa-mi promiti un lucru…” Tanarul ii spune :”Orice imi vei cere eu ma voi supune – pentru ca nu pot trai fara tine…” Fata continua: “Mai intai asculta-mi conditia si apoi mai gandeste-te. Nu este ceva obisnuit. Nu ma voi marita cu tine decat daca-mi promiti ca nu vom locui impreuna. Stii foarte bine ca detin un domeniu foarte mare, un lac foarte frumos inconjurat de copaci si gradini minunate. Dupa ce ne vom casatori iti voi construi o casa pe malul celalalt al lacului si as dori ca tu sa locuiesti acolo.” “Dar atunci care mai e rostul casatoriei ?” intreaba tanarul nedumerit. Ea ii raspunde :”Mariajul nu inseamna distrugere reciproca. Asa cum eu am propriul meu spatiu, la fel vreau sa ai si tu. Uneori, cand ne vom plimba prin gradina, ne vom intalni. Sau, cine stie, poate ca ne vom intalni in timp ce facem o plimbare cu barca, pe lac, si atunci te voi invita la un ceai, sau poate ca ma vei invita tu.” “Dar este o idee absurda” se revolta tanarul. Atunci fata ii spune :”In cazul asta, uita complet de casatorie. Aceasta este singura idee corecta – altminteri, iubirea noastra nu va putea creste, nu se va putea inalta. Numai asa vom putea ramane permanent proaspeti si noi. Doar daca nu vom locui impreuna vom fi capabili sa nu ne privim ca pe niste bunuri care ni se cuvin. Eu vreau sa-mi pastrez libertatea de a-ti refuza oricand invitatiile, asa cum si tu trebuie sa ai aceeasi libertate, pentru ca numai intre doua libertati totale se deschide minunata floare a iubirii.” Bineinteles, tanarul nu a inteles mesajul fetei si, in cele din urma, a renuntat la ideea de a se mai casatori cu ea." Frumos, nu-i asa ? Sunt extrem de curios cati oameni mai gandesc in acest fel in vremurile actuale, in societate…Intr-adevar, poate ‘casatoria la distanta’ e deplasata, insa esenta, ideea de ‘nonatasament’ ramane… Si Osho continua : "Iubiti-va unul pe altul, insa nu transformati iubirea in incatusare. Altminteri, nu peste mult timp, chiar daca veti sta impreuna, veti fi la fel de indepartati ca stelele de pe cer. Nu transformati iubirea intr-un lucru static, ori intr-o rutina ci, mai degraba, permiteti-i sa fie o mare unduind intre sufletele voastre. Daca veti putea trai laolalta in iubire si libertate, atunci nu veti avea nevoie de nimic altceva. Veti fi realizat exact telul pe care vi l-a daruit viata.(Marius Stan) De fapt, noi nu stim aproape nimic... ….dar cu totii ne comportam ca si cum am sti care e realitatea in privinta a orice. Acest lucru era numit de catre Gurdjieff ‘identificare’. Este atunci cand lasi gandurile, emotiile, convingerile, personalitatea sa reprezinte ‘cine esti’. Este atunci cand iti limitezi Sinele la ‘fiinta muritoare cu o singura viata’ care crezi ca esti. Realitatea pare a fi cu totul alta, mult mai inalta – asa cum au descoperit inteleptii din vechime si cum o confirma acum si stiinta moderna. Si totusi, de ce pretindem ca stim, credem cu sinceritate ca stim, cand de fapt aproape tot ce stim reprezinta ceea ce ni se spune de catre sistemul social si istoria oficiala ? Pur si simplu pentru ca asa este creierul nostru programat inca din copilarie. Noi nu gandim cu mintea nostra, ci cu mintea sistemului. Facem parte din el, cumparam ce ne spune el, inghitim ce ne serveste el. Ne multumim cu viata pe care ne-o ofera, fara a-l pune serios sub semnul intrebarii. Chiar si cei care critica sistemul fac parte din el, fara a-si da seama. Nu stim mare lucru cu adevarat in afara de ceea ce ni se ofera. De unde aceasta situatie ? Iata o scurta explicatie gasita pe un forum (multumesc autorului) : “1.Istoria o scriu invingatorii....prin urmare ea nu poate fi decat falsa, urmand calea subtil aleasa de catre invingatori pentru controlul societatii in interesul lor. 2.Daca istoria este falsa...adevarul a fost, este si va fi ascuns maselor. 3.Orice om care incearca prin ideile si cercetarile lui sa descopere adevarul, este subtil marginalizat, nefiind in concordanta cu marea majoritate (a creierelor spalate)... 4.Omul a fost creat cu un singur scop...acela de a fi sclav...al cui ?...asta ramane sa descopere fiecare.” Dur, dar foarte real. Real nu in sens absolut – ci in sensul ca reprezinta un punct de vedere bun de la care sa pornesti o dezvoltare interioara. Ca orice punct de vedere, el poate fi imbunatatit si se pot gasi si partile pozitive ale acestui ‘proces istoric’, bineinteles. Cu toate acestea, sunt inca putini cei ce vor reflecta cu seriozitate asupra celor 4 idei. Priviti numai cat de la moda este expresia ‘teoria conspiratiei’. Cand aud ca cineva o foloseste (in scris sau vorbit) imi dau seama ca acea persoana nu gandeste cu mintea ei referitoare la acel subiect, ci cu ‘mintea sistemului’. Cand gandesti singur realizezi ca nu exista teorii, ci doar conspiratii (am mai scris despre asta - iata si aici ceva foarte tare referitor la istoria ascunsa !). Dar pentru a accepta asta e nevoie de un anumit grad de maturitate emotionala si spirituala. Pentru ca in masura in care e adevarat ca exista conspiratii, la fel de adevarat e ca fiecare, in cele din urma, e ‘co-creator’ la existenta acestei situatii. Si doar el are puterea si responsabilitatea de a iesi din sistem. Intr-un fel oamenii nu sunt de condamnat. Este destul de dificil sa accepti ideea ca pot exista pe pamant si in univers fiinte atat de crude, de lacome, de violente, de lipsite de compasiune incat sa distruga efectiv vieti omenesti, fara nici o remuscare, pentru a-si atinge scopurile. Cu toate acestea, nu e nevoie sa privim la filmele care ne prezinta o astfel de realitate (poate exagerata in raport cu vremurile). Privind in jur vom gasi exemplele necesare pentru a intelege un lucru. In Univers, aspectele bune si rele, constructive si destructive se gasesc in proportii egale ca si forta la orice nivel. E o continua confruntare – si astfel Totul evolueaza. Bineinteles ca nici acest lucru nu il ‘stim cu adevarat’ – e doar o presupunere bazata pe observarea vietii si a universului cu mintea umana. Daca e adevarat sau nu, din punct de vedere ultim, nu vom sti niciodata…Nimic nu e cert vreodata…insa, ca si fiinte umane, avem nevoie de niste repere pe care le numim ‘adevaruri’, ‘certitudini’ – altfel nu ne putem defini ca individualitati. O fi ‘bine’ sau nu…putem doar sa invatam din experienta civilizatiilor mai avansate. Si poate intr-o zi va exista un ‘first contact’ direct… (Marius Stan) Complexitatea umana Ce putem spune despre acesta viata ? Oare de ce ne-am nascut ? Ce cautam aici ? Majoritatea oamenilor nu-si pune astfel de intrebari. Ei se trezesc, se spala, merg la serviciu, mananca, se intorc acasa, se uita la TV si se culca (cu mici variatiuni ale programului). Tot ce fac se deruleaza ca un program automat executat prin intermediul masinii corp fizic. Asta e tot ? Ce caut aici ? De ce fac asta ? Care e motivul pentru care ma scol, mananc, merg la serviciu, apoi acasa ? Si maine la fel, si peste 1 luna la fel ? Asta e tot ? Noaptea am vise, de ce oare ? Imi trec prin cap tot felul de ganduri, de ce ? Uneori sunt nervos, alteori in situatii similare sunt calm, de ce se intampla asta ? Intrebari cu care, din nou, majoritatea nu-si bat capul aproape niciodata (desi in ultimii ani se constata o constientizare mai crescuta). Sunt asemenea unor roboti – nu sunt constienti de viata lor interioara. Si plantele si animalele au viata interioara dar nu o percep. Oamenii sunt singurii care, pe aceasta planeta, au capacitatea de a deveni constienti de sine – de propriile ganduri, emotii, actiuni si rezultatul lor. Dar pentru asta trebuie sa se ‚trezeasca’… Daca vei crede ca esti numai corp fizic, creezi o inchisoare pentru propriul sine ; esti atasat de tot ce tine de lumea fizica, nu iti poti dezvolta capacitatile animice (sufletesti) prezente in tine ca un germene. Esti condus de catre propriul inconstient (la randul sau, bransat la inconstientul colectiv, ce poate fi, si chiar este, programat pentru a te transforma in robot). Corpul este, intr-adevar, extrem de important. Dar nu pentru ca el este tot ceea ce esti tu – ci pentru ca este vehiculul esential prin intermediul caruia te manifesti, ca si fiinta complexa, in acest univers fizic. Fara corp fizic nu ai putea simti nici suferinta, nici bucuria…si ar fi pacat… A fi viu in corp fizic iti ofera experienta de a trece prin viata cu toate emotiile : a iubi, a uri, durerea, extazul… fara emotii viata ar fi plictisitoare. Ele contribuie si la evolutia dupa disparitia corpului – evolutia non-fizica. Sufletul este ca o inregistrare a tuturor experientelor pe care le-am resimtit si inregistrat la nivel emotional. O persoana ce si-a „creat” sufletul trece dincolo de destinul genetic, de pornirile emotionale ale corpului, de semnalele induse de mediul in care traieste. Iti castigi libertatea prin propriile forte si propria energie, devii un locuitor independent al lumii „emotionale” invizibile. Si dincolo de ea, cand ai reusit sa o ‚stapanesti’, treci intr-o alta lume interioara, ce a esentei gandurilor… si apoi dincolo de ea, ca si constiinta libera… Suntem entitati complexe, fara indoiala. Si depinde numai de noi sa ne exprimam potentialul. Ideal ar fi pentru noi sa facem cat mai mult acum…intr-o ‚viata viitoare’ s-ar putea sa ne fie greu sa ne amintim…si ar fi pacat (Marius Stan) Soimul O povestioara spune ca un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i sa spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo. - Cum ai facut? si-a intrebat supusul. - A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare. Vulturul din Anzi Se pare ca pe cele mai inalte culmi ale muntilor Anzi, in conditii dificile, isi are salasul o specie de vulturi care, in ciuda dificultatilor de mediu, traieste cel mai mult – pana la 70 de ani. Secretul supravietuirii lor consta intr-o enzima emisa la baza fulgilor care ii protejeaza in conditiile aspre unde vietuiesc. Insa pentru a ajunge la aceasta varsta, la 40 de ani trec printr-un proces. Cu unghiile slabite, ciocul incovoiat, aripile imbatranite si ramasi fara enzima protectoare, vulturii fie mor fie… se transforma. Gasesc o crapatura pe un pisc inalt unde isi incropesc un adapost. Si, dupa 150 de zile, practic intineresc. Cu un efort imens, insa. Mai intai, isi distrug ciocul imbatranit, lovindu-l de stanca. Asteapta apoi sa creasca un cioc nou pentru a-si putea smulge unghiile. Dupa ce cresc cele noi, cu ciocul si unghiile isi smulg penele imbatranite si asteapta din nou sa creasca unele puternice, ce aduc cu ele si enzima protectoare. In acel moment sunt o alta pasare, la fel ca la inceput… si mai traiesc astfel inca 30 de ani. Sa zburam! Multi dintre noi avem uneori in viata momente in care ramanem fara “craca de sustinere” de sub picioare tocmai pentru a ne putea aduce aminte ca avem “abilitatea de a zbura”. Si probabil chiar acela e momentul potrivit in care avem cea mai mare nevoie sa ne reamintim asta. De multe ori avem senzatia ca ramanem “in aer” cand inca n-am invatat sa zburam. In caderea noastra catre sol ne gasim insa puterea de a ne redresa – si chiar in secunda in care parem ca ne prabusim, ne inaltam. La fel ca si vulturul, in mod miraculos ne recapatam abilitatea de a zbura maiestuos catre viitor renuntand la trecutul nostru. Sa ne cultivam aceasta abilitate in noi cat mai mult, in anul care vine. Sa ne reinnoim celulele, gandurile, emotiile, viziunile inalte in armonie cu natura si cu legile ei. Si sa dobandim puterea de a duce lucrurile bune la bun sfarsit pentru noi, pentru oameni si pentru univers. Nu e vorba de nimic special de facut undeva, in viata. Nimic de acumulat, nimic de indeplinit, nimic de obtinut. Exista o singura “calatorie” – cea interioara. De la stres, agitatie, alergat dupa teluri, la relaxare, detasare, armonie. “Cel care inainteaza pe Cale nu face nimic, insa nimic nu ramane nefacut” e o invatatura a lui Lao-Tzu. Insa adevarul e ca pana a ajunge la acest moment de constientizare – si traire permanenta a vietii in acest mod – ne vom “lupta” cu viata. Si e in regula, asa invatam… Am scris recent despre a nu muri cu muzica in tine. Insa cum sa-ti exprimi muzica nefacand nimic? Si cum, astfel “nimic nu ramane nefacut”? Lumea lui “a face” Modul nostru de a trai contine o mare problema: noi credem ca obtinem tot ceea ce avem prin ceea ce facem. Insa aceasta reprezinta o intelegere eronata a procesului prin care totul este realizat in Univers. Noi credem ca a obtine ceva inseamna: a gandi ca in primul rand depinde de noi; ca noi suntem cei ce trebuie sa ne dam seama si sa “aranjam” cum sa-l obtinem; ca trebuie sa planificam cum sa gasim resursele, cum sa facem sa se intample. Cu acest mod de gandire incercam sa gasim o cale prin care sa ducem acest “proces” la indeplinire. Si inevitabil, la un moment dat se intampla ceva si constructia noastra se fisureaza. Si nu realizam ceva simplu. Cu cat mai mult cautam ceva, cu atat mai departe suntem de obtinerea lui. Cu cat mai mult ne concentram pe ceva ce dorim sa obtinem (si, in mod inconstient, pe faptul ca inca nu-l avem, sau poate nu ni-l permitem) cu atat mai mult obtinem exact asta: nu-l vom avea. Mintea ne pacaleste. Mintea stie ca obtinem lucrul pe care ne concentram si ne face, fara sa ne dam seama, sa ne concentram pe faptul ca nu-l avem. Si dovedim asta in fiecare clipa prin modul in care ne simtim si ne comportam – chiar daca incercam cu mintea sa ne concentram pe “pozitiv”. Ceea ce arata ca inca nu s-a inteles esenta atractiei – non-actiunea (nu intamplator, cei ce contesta “The Secret” au probabil minti foarte active, un lucru comun in lumea dezvoltarii personale. Si, desi acest lucru are avantajele sale, in ceea ce priveste atractia ar trebui evitat.) Esenta atractiei Pentru ca tot am pomenit The Secret, esenta sa e continuta in secventa de la final, in care pe nisip era scris “Feel good”. Poti ignora orice altceva din film – daca ramai cu aceasta imagine si o aplici clipa de clipa, inseamna ca ai inteles, practic, atractia. Insa exact aici sunt problemele la toti: incapacitatea de a gasi moduri in care sa ne simtim bine clipa de clipa – nu doar din cand in cand. Incapacitatea de a discerne clipa de clipa starile inalte de cele joase si de a face “shift-ul” instantaneu. Nu trebuie sa facem nimic – doar sa ne simtim bine. Acest lucru este suficient pentru a atrage si manifesta tot ceea ce avem nevoie. Si poate ca e greu pentru cineva care a trait toata viata in lumea lui “A FACE” sa accepte “A NU FACE nimic pentru ca totul se face de la sine”. Insa aceasta este calea lui Tao – calea de care vorbea Lao Tzu. Ceea ce vine catre noi nu are prea mare legatura cu ceea ce facem, cu cat de “merituosi” sau “buni” suntem. Ci doar cu modul in care vibram si ne simtim inauntru – asta atrage ceea ce ne dorim fara niciun fel de munca sau efort. Trebuie doar sa invatam cum sa ne simtim bine si cum sa aplicam asta la ceea ce ne dorim. Si, dupa cum spuneam, acesta este cel mai dificil lucru pentru noi toti… Inspiratia De ce poate fi dificil? Intrucat se creaza confuzia intre ceea ce provine din mintea comuna si ceea ce iese din “straturile superioare” ale propriei fiinte. Primele induc agitatia, alergatul dupa obiective in exterior. Iar cele din urma, detasarea si relaxarea in fluxul energetic interior, singurul factor ce influenteaza, in mod real, propria experienta de viata. “Non-actiunea” de care vorbesc taoistii reprezinta de fapt un flux ce incepe cu inspiratia din nivelele superioare, continua cu idei sustinatoare ale mintii si apoi cu “actiunea fara efort” – in care lucrurile se leaga fara a trebui sa “faci” mare lucru. Totul se aseaza la locul sau intrucat te concentrezi in principal pe factorul primordial: inspiratia. O idee “inspirata” nu are nevoie de efort, intrucat este in acord cu propria ta cale interioara. Materializarea ei duce la cresterea propriului Sine autentic. Orice alte idei pot fi si ele materializate prin atractie, prin efort, actiune, bineinteles – insa pot duce la intarirea propriului Ego. Pe calea non-actiunii singurul “efort” depus este acela de a-ti aduna toate puterile interioare pentru a ramane clipa de clipa in vibratia inalta si a face ca vortexul energetic propriu sa se puna in miscare si sa “magnetizeze” ceea ce vrei sa atragi. Este un cu totul alt tip de efort decat cel folosit in mod uzual. Este “efortul” de a face in asa fel incat sa te simti relaxat si bine cu tine insuti clipa de clipa. Aceasta simtire este singura care te conecteaza cu nivelele inalte ale propriei fiinte, de unde vin ideile inspirate ce se materializeaza fara “actiune”. (Relaxare si atractie) Iti (mai) plac povestile? Azi spunem si ascultam povesti. Intram in ritmul lor mai tihnit si asteptam ca in zilele urmatoare sa ne tot rasara in minte sensuri. Cele trei povesti sunt scrise de Kahlil Gibran, pictor, poet, scriitor si ganditor libanez si se gasesc in lucrarile sale “Nebunul” (The Madman) si “Deschizatorul de drumuri” (The Forerunner). Daca ar trebui sa spun doar trei cuvinte despre opera lui Kahlil Gibran as spune profunda, spirituala si simpla. Foaia cea alba Spuse o foaie alba ca zapada: “Nepatata am fost creata si nepatata voi ramane mereu. Prefer sa fiu arsa si sa devin cenusa alba decat sa sufar ca un lucru negru sa ma atinga sau ceva murdar sa se apropie de mine.” Calimara, auzind-o, a ras in negreala inimii ei dar nu a indraznit niciodata sa se apropie de ea. Creioanele colorate au auzit si ele, dar nici ele nu s-au apropiat de ea. Si astfel, foaia de hartie alba ca zapada ramase pura si nepatata pentru totdeauna, dar goala in puritatea si nepatarea ei. Pocainta Intr-o noapte fara luna un barbat intra in gradina vecinului si fura cel mai mare pepene pe care il gasi si il duse acasa. Cand il taie, vazu ca era necopt. Apoi se intampla o minune! Constiinta barbatului se trezi si il macina cu remuscari. Atunci el se cai pentru ca furase pepenele. Vulpoiul Un vulpoi se uita in zori la umbra sa si isi spuse: “La pranz voi manca o camila.” Si asa, toata dimineata si-o petrecu cautand camile. Pe la amiaza insa, din nou isi vazu umbra si isi zise: “M-as multumi si cu un soarece…” Ce poti face tu 1. Incetineste ritmul. Mergi mai incet ca sa poti vedea mai bine lumea, savureaza-ti timpul, mancarea, cartile si pe oamenii din jurul tau. Daca inca ti se pare ca se prabuseste lumea fara tine, ia-ti din cand in cand pauze speciale in care sa mai reduci din turatie. O sa-ti placa. 2. Stai si cugeta. Gaseste (sau, si mai bine, fa-l tu!) in fiecare zi timp sa stai putin numai tu cu tine. Sa-ti aloci in fiecare zi timp pentru a-ti pune gandurile in ordine si a reflecta la ce s-a intamplat, ce-ai auzit, ce-ai vazut, la oamenii pe care i-ai intalnit, la lucrurile pe care le-ai spus sau pe care nu le-ai spus (inca) e o excelenta camera de decompresie (daaa, ca la scafandri.). Spune-ti povesti! 3. Primeste ceea ce ti se intampla si cauta ceea ce-ti place. Sunt curate foile albe, dar goale. Accepta povestile care ti se intampla tie: prin orice ai trece, esti mai bogat si cu mai multa valoare adaugata la final daca primesti cu gratie. Si imagineaza-ti povestile care ai dori sa ti se intample. 4. Razi cu suflet(ul). Razi de planurile vulpoiului, care poate ti se par familiare… razi sincer, fara malitiozitate si alte intentii inafara hazului. De necaz, de intelegere, de una-alta… Azi o sa povestim putin altfel. Fara lucruri si concepte noi, fara “cum aplici”. De data asta aplici cum intelegi si crezi tu. O sa-ti spun doua povesti orientale care mie mi-au placut tare mult pentru ca sunt intelepte in acelasi timp in care te fac sa razi. Cea mai buna cale de a invata si accepta ceva nou, daca ma intrebi pe mine. Terapia cu povesti Nossrat Peseschkian este un medic psihiatru de origine iraniana si fondatorul psihoterapiei pozitive. Se bazeaza pe o abordare transculturala si pe… povesti, basme, fabule si parabole. Doctorul Peseschkian spune ca povestile sunt pentru toti, nu doar pentru copii. Povestile patrund in constient, ne atrag atentia si unele ne fac sa radem apoi intra in subconstient, unde vindeca si ajuta tocmai pentru ca nu forteaza ci actioneaza bland, prin asteptare si revelatie. Povestile de azi sunt din lucrarea lui Nossrat Peseschkian “Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie”. Allah si camila Profetul Mahomed predica intr-o zi intr-un sat. Din puhoiul de oameni, unul era doar ochi, urechi si cucernicie si se ruga mai cu foc decat toti ceilalti. Seara se duc toti pe la casele lor si cucernicul idem, numai ca el se intoarce mai repede si strigand disperat: “O, stapanul meu! Dimineata am venit calare pe camila mea pentru a te asculta pe tine, profetul lui Dumnezeu. Acum camila a disparut. Nu se vede nicio camila, pana in departare. Ti-am fost supus, am acordat atentie fiecarui cuvant al tau si m-am increzut in puterea lui Allah. Acum, o, doamne, camila mea a disparut. Este asta dreptatea divina? Aceasta este recompensa pentru credinta mea? Acestea sunt multumirile pentru rugaciunile mele?” Si se tot vaicarea in acest fel. Profetul Mahomed ii raspunde, cu un aer zen si netulburat: “Crede in Allah si leaga-ti bine camila.” Rugaciuni si mancare Se tot preumbla prin lume Abdu’l Baha, fiul fondatorului religiei Baha’i (o miscare construita pe islam, care spune despre sine ca este un fel de islam-the next generation). O familie il invita la cina, mandra de o asemenea onoare. Cum se intampla de obicei, sotul lanseaza invitatia si sotia trebuie sa se ocupe sa si mearga bine. Dornica sa arate ce buna gospodina este, doamna noastra se agita toata in bucatarie si la ora cinei aduce… mancarea arsa si o scuza ireprosabila: n-a avut prea mare grija de oale pentru ca s-a rugat in timp ce gatea, ca sa-i iasa mancarea fabuloasa, demna de oaspete, deh. Parca o si vad dand din gene, mandra de isprava. Abdu’l Baha ii raspunde, pe acelasi aer zen si netulburat pe care ti-l amintesti din povestea de mai sus: “E foarte bine ca te rogi. Insa data viitoare cand esti la bucatarie si gatesti, roaga-te dintr-o carte de bucate.” Si acum asteptam… Morala acestor povesti este uneori ca un fruct din care poti musca imediat, iar alteori ca o samanta, care mai intai trebuie sa creasca. Singurele lucruri care conteaza sunt sa te amuze si sa iti spuna ceva. Nu neaparat un singur “ceva”. Si nici nu conteaza cand, desi in general se intampla atunci cand tu esti gata sa intelegi. Durerea (si frumusetea) trezirii PUBLICAT IN RECONECTAREA - CALATORIA | 4 COMENTARII Cand incepi sa mergi pe calea spirituala ai impresia ca viata ta se va schimba in bine. Dar, la inceput, parca toate ‘portile iadului’ se deschid impotriva ta. “Daca asta e spiritualitatea, atunci nu mai vreau” – zici tu, speriat. Insa trebuie sa stii, cum N.D. Walsch spunea foarte frumos “O data ce incepi sa fii ceea ce esti, tot ceea ce nu esti va veni in experienta ta”. Una din cele mai puternice energii pentru a ne sprijini pe calea schimbarii este propria intentie. Emotia, energia intentiei ne va aduce in experienta proprie tot ceea ce avem nevoie pentru a duce la capat ceea ce dorim. Pe calea spirituala intentia spune : asta e ceea ce ai nevoie pentru a reusi ! Iar tu vezi ce vine catre tine si spui : “Aaa, e adevarat ca as vrea o schimbare, o evolutie, dar nici chiar asa….!” E posibil sa ‘atragi’ provocari – experiente, oameni care par ca te ‘lovesc’. Iar aici e cumpana, intrucat multi cad la loc deoarece fug, se indeparteaza, reneaga propria ‘creatie’. Cand oamenii incep sa se trezeasca si sa gandeasca, sa simta diferit, ei incep, de asemenea, sa observe si ‘coincidentele’, sincornicitatile din viata pe care nu le vazusera pana atunci. Cand ne aflam in ‘inchisoarea’ propriei minti suntem ca niste ‘magneti’ de slaba putere – si atragem o experienta de viata limitata. Fiinta noastra transmite vibratii slabe, nu putem vedea evenimentele sincrone. Iar asta nu deoarece suntem ‘rai’, ‘prosti’, ‘nedemni’, ‘incompetenti’, ‘fara potential’ (asa cum de multe ori ni se spune). Ci deoarece suntem inchisi fata de minunea sinelui nostru real, fata de constiinta si energia pe care putem sa o folosim spre binele nostru. Cand incepem sa ne ‘trezim’ suntem ca puiul care iese din gaoace si experimenteaza lumea din jur - permitem energiei inalte sa intre in spatiul nostru, o impregnam cu propria noastra stare interioara, o exteriorizam si atragem… Suntem ca un magnet puternic ce atrage tot ce are nevoie pentru a-si duce la indeplinire ce a intentionat. Ne cream destinul prin deschiderea la maretia a cine suntem noi cu adevat. (Marius Stan Durerea si frumusetea trezirii) Am auzit recent o ‘metafora’ a calatoriei vietii care i-ar apartine lui Bill Hicks, un actor de comedie ce a plecat foarte repede dintre noi. Ea suna cam asa (pe scurt): “Viata e ca o calatorie intr-un carusel intr-un parc de distractii. La inceput totul pare real : culori stralucitoare, suisuri, coborasuri. E frumos pentru o vreme. Unii se afla in acea calatorie de ceva timp si se intreaba : E reala sau nu, calatoria ? Adica, e ceva real sau e doar o calatorie ? Apoi te intalnesti cu oameni stiu cum e in ‚carusel’ si iti zic : ‚Hei, e doar o calatorie, nu te teme !’. Dar noi ii contrazicem pe acestia. ‘Opreste-te ! Taci ! Am investit o gramada de timp, bani, acum am putere. Trebuie sa fie real !’. Dar e doar o calatorie. Intotdeauna ii ‘lovim’ pe oamenii care zic asta. Dar nu conteaza, e doar o calatorie, o putem schimba de cate ori dorim. Putem inlocui teama cu iubire oricand.“