ISBN 973-8056-10-1 ISBN 973-8056-11-X

Coperta: ADAR DARIAN

Redactor: SANDU SINGER
Tehnoredactare computerizat : EUGEN IFTODE
O Ed. Hasefer a F.C.E.R.
B-dul I.C. Br tianu Nr. 35, Ap. 9
Bucure ti, 70478 - România
Telefax 40-1-3122284
e-mail: re2000@fx.ro
ISBN 973-8056-10-1 ISBN 973-8056-12-8
FLAVIUS JOSEPHUS
ANTICHIT I
IUDAICE
II
C R ILE XI-XX
DE LA REFACEREA
TEMPLULUI PÂN LA
R SCOALA ÎMPOTRIVA
LUI NERO
Traducere, note i indice de nume de ION ACSAN
EDITURA

[E]H]
HAUFEft

EDITURA HASEFER, Bucure ti, 2001

CUPRINS
CARTEA a Xl-a....................................................7
CARTEA a XII-a ................................................57
CARTEA a XIII-a..............................................117
CARTEA a XlV-a..............................................185
CARTEA a XV-a..............................................259
CARTEA a XVI-a..............................................321
CARTEA a XVII-a............................................377
CARTEA a XVIII-a..........................................433
CARTEA a XIX-a..............................................491
CARTEA a XX-a..............................................541
INDEX .......................................................:......581
Carte editat cu sprijinul Ministerului Informa iilor Publice i al Ministerului Culturii i al Cultelor

CARTEA A XI-A
CON INUTUL C R II A XI-A:

6.
8.
Cum Cirus, regele per ilor, i-a l sat pe iudei
s plece din Babilon în patria lor, îng duindu-le
s - i reconstruiasc templul, i le-a dat banii
necesari.
Cum cârmuitorii regelui i-au împiedicat s - i
zideasc templul, întrerupând lucr rile lor.
Cum, dup moartea lui Cirus, Cambise, fiul
s u, s-a urcat pe tron i a interzis cu
des vâr ire ca iudeii s - i construiasc
templul.
Cum Darius, fiul lui Histaspe. dup ce a ajuns
s domneasc asupra per ilor, a cinstit neamul
iudeilor i s-a îngrijit de în l area templului
lor.
Cum Xerxe, fiul acestuia, i-a ar tat deplina
lui bun voin fa de iudei.
Cum. în timpul domniei lui Artaxerxe, prin
uneltirile lui Aman, întregul poporal iudeilor
a fost la un pas de pieire.
Cum Bagoses. aflat în fruntea o tirii lui
Artaxerxe cel tân r, i-a supus pe iudei multor
asupriri.
Cum Alexandru, regele macedonenilor, a f cut
iudeilor numeroase binefaceri, dup ce a
supus Iudeea.
Cartea aceasta con ine un interval de 253 de ani i 5 luni.

CAPITOLUL I
1. în primul an al domniei lui Cirus1 (cel de-al aptezecilea al str mut rii neamului nostru în Babilon), Domnul s-
a înduio at de robia i de suferin ele îndurate de captivi, a a cum fuseser ele prezise de proorocul Ieremia
înainte de distrugerea ora ului - anume c , dup ce îl vor sluji vreme de aptezeci de ani pe Nabucodonosor i pe
urma ii s i, ei se vor reîntoarce în patrie ca s - i recl deasc templul i s cunoasc prosperitatea de alt dat .
Lucrurile s-au petrecut întocmai. Domnul a de teptat sufletul lui Cirus i 1-a f cut s trimit în întreaga Asie
urm toarea scrisoare: „A a gr ie te regele Cirus: fiindc Atotputernicul Dumnezeu m-a proclamat rege al
universului, cred c El este cel la care se închin poporul israeli ilor2. Acesta mi-a prevestit numele prin gura
proorocilor i faptul c eu îi voi în l a iar i templul la Hierosolyma, în ara Iudeei"3.
' Cirus II cel Mare a cucerit Babilonul f r lupt în al dou zecilea an al urc rii sale pe tron, în toamna anului 539 î.e.n. Primul an al domniei
sale asupra regatului babilonian proasp t cucerit a început în Nisan (martie-aprilie) 538 î.e.n. în debutul C r ii a Xl-a, Flavius Josephus
reproduce aproape textual primele dou paragrafe din Cartea întâi a lui Ezdra, cap. 1, care coincid cu ultimele dou din Cartea a doua
Paralipomena (XXXVI-a, 22-23). Marele cuceritor persan adopt ipostaza de suveran eliberator al popoarelor înrobite de neobabilonieni,
încuviin ând repatrierea lor. El prefer reconstruirea Ierusalimului i a templului, unei ri l sate în paragin , care nu-i aducea nici un profit.
!
Faptul c Iahve figura în actele oficiale ale cancelariei persane ca Zeu al cerului i-a permis lui Cirus II s -1 identifice cu Ahura-Mazda, el
adoptând o mare toleran fa de cultele popoarelor din uria ul s u imperiu, cu nenum rate religii.
3
Nominalizarea de c tre Iahve a regelui atotbiruitor Cirus ca înf ptuitor al planului de rezidire a Ierusalimului i a templului s u apare în a
doua parte a C r ii lui Isaia (XLIV, 28), atribuit unui Deutero-lsaia, prooroc din vremea sau de dup exilul babilonian. Precizarea lui
Flavius Josephus c profe ia lui Isaia dateaz din anul 726 î.e.n. infirm aceast ipotez .
11
2. Cirus a aflat aceste lucruri citind cartea de profe ii scris
de Esaias cu dou sute i zece ani mai înainte. El spunea c
Dumnezeu îi dezv luise în tain urm toarele: „A a cum vreau
Eu, Cirus, pus de mine rege peste neamuri multe i mari, îmi va
trimite poporul în propria lui ar , recl dind templul meu." Iat
ce anume a prezis Esaias cu o sut i patruzeci de ani înainte de
distrugerea templului. Când Cirus a citit aceste rânduri, s-a
minunat de predic iunea lui Dumnezeu i a fost cuprins de
dorin a înf ptuirii celor scrise. I-a chemat Ia Babilon pe cei rnai
de vaz dintre iudei i Ie-a zis c le d împuternicirea s se
întoarc în patrie, spre a recl di ora ul Hierosolyma i templul
Domnului. Acesta va veni în ajutorul lor i el însu i va scrie
comandan ilor i satrapilor din inuturile învecinate cu ara
iudeilor, s le dea aurul i argintul de care aveau nevoie pentru
cl direa templului, precum i vitele pentru aducerea jertfelor.
3. Dup ce Cirus a dat aceast dezlegare israeli ilor, cele dou c petenii ale semin iilor Iuda i Beniamin,
împreun cu levi ii i preo ii, s-au îndreptat numaidecât spre Hierosolyma. Mul i au r mas îns la Babilon.
neîndurându-se s - i p r seasc avu iile. De îndat ce iudeii au ajuns la Hierosolyma, to i prietenii regelui le-au
venit în ajutor, i pentru zidirea templului unii au oferit aur, al ii argint, iar ceilal i un mare num r de vite i de
cai. Ei i-au în l at atunci rugile c tre Dumnezeu i au înjunghiat animalele dup datinile str bune, ca i cum
ora ul ar fi fost deja construit i str vechea solemnitate a jertfelor ar fi reînviat. Cirus a înapoiat sfintele vase ale
Domnului pe care Nabucodonosor le adusese Ia Babilon când pr dase templul. Pe acestea Ie-a înmânat
vistiernicului s u Mithridates, dându-i sarcina s le încredin eze lui Abassar1, care s le p streze pân Ia
construirea tempului i abia la sfâr it s le transmit preo ilor i conduc torilor mul imii, pentru expunerea lor în
sanctuar. Apoi Cirus a trimis satrapilor s i din Siria o scrisoare cu urm torul con inut:
REGELE CIRUS C TRE SISINES I SARABAZANES:
„Iudeilor de pe întinsul rii mele, care doresc acest lucru, le-am îng duit s se întoarc în patria lor, ca s - i
refac ora ul i s cl deasc iar i templul din Hierosolyma pe locul unde s-a în l at
4
Guvernatorul Persiei. Siriei i Feniciei.
12
odinioar . Pe vistiernicul meu Mithridates i pe Zorobabel, cârmuitorul iudeilor, i-am trimis s pun temeliile
templului i s -1 construiasc acolo, încât s ating în l imea de aizeci de co i iar l imea s aib tot atâ ia co i,
punând trei rânduri de piatr cioplit i un rând din lemn de copaci t ia i din inutul lor, ad ugând totodat i un
altar pentru aducerea jertfelor. Vreau ca cheltuiala s fie f cut din tezaurul meu. Vasele sfinte, r pite din templu
de Nabucodonosor, le-am înmânat vistiernicului meu Mithridates i lui Zorobabel, c petenia iudeilor, s le duc
la Hierosolyma, pentru ca sanctuarul Domnului s Ie reprimeasc spre a fi puse la iocul lor. Num rul vaselor
sfinte este urm torul: patruzeci de blide de aur i cinci sute de argint; patruzeci de pocale de aur i cinci sute de
argint; cincizeci de ulcioare de aur i cinci sute de argint; treizeci de vase pentru liba ii din aur i trei sute din
argint; treizeci de cupe de aur i dou mii patru sute de argint, precum i o mie de-alte vase mari. Acord iudeilor
acelea i drepturi pe care le-au avut i str mo ii lor. Pentru vite, vin i untdelemn le d ruiesc dou sute i cinci
mii cinci sute de drahme, precum i dou zeci de mii cinci sute de aitabe5 de f in de grâu. Poruncesc ca toate
acestea s fie luate din d rile Samariei. Animalele vor fi sacrificate dup ritul lui Moise de preo i i în timpul
jertfelor, ace tia s înal e rug ciuni Domnului pentru rege i familia lui, cerându-i ca domnia per ilor s d inuie
cât mai mult. Vreau ca oricine nu ascult de poruncile mele sau le încalc s fie intuit pe cruce iar avu ia lui s
intre în patrimoniul regelui." Acesta era con inutul scrisorii sale. Cei care s-au întors la Hierosolyma au fost în
total patruzeci i dou de mii patru sute aizeci i doi/'
CAPITOLUL II
1. în vreme ce se puneau temeliile templului i locuitorii î i ar tau întreaga lor râvn în în l area lui, noroadele
1
Unitate de m sur persan : 65, 49 kg.
' Cartea lui Ezdra, cap. II, con ine nu numai num rul, ci i catagrafia israeli ilor întor i din captivitatea babilonian împreun cu Zorobabel.
13
învecinate, mai ales chutheii (pe care regele Asiriei, almanasar, i-a adus din Persia i Media i i-a
str mutat în Samaria dup ce a silit poporul israeli ilor s - i p r seasc ara), i-au rugat pe satrapi i pe cei ce
supravegheau lucr rile s -i împiedice pe iudei s - i reconstruiasc ora ul i s - i înal e sanctuarul. Ace tia s-au
l sat corup i prin bani mul i i au f cut pe placul chutheilor, t r g nând cât mai mult construc ia. Absorbit de
r zboaiele sale, Cirus nu tia nimic de asta i într-una din expedi iile sale împotriva massage ilor i-a g sit singur
moartea'. Dup ce Cambise2, fiul lui Cirus, i-a urmat la tron, sirienii, fenicienii, ammani ii, moabi ii i
samaritenii i-au trimis o scrisoare cu urm torul cuprins: „Slugile tale, st pâne, Rathymnus, secretarul tuturor
treburilor publice, i Semelius, gr m tic, precum i c peteniile Sfatului fenician i sirian. Se cuvine s afli de la
noi, o, rege, c iudeii care au fost du i în captivitate la Babilon s-au întors în ara noastr s - i recl deasc
ora ul lor r zvr tit i nelegiuit, s - i refac pie ele, s - i repare zidurile de ap rare i s - i înal e iar i templul. O
dat ce vor fi terminat toate acestea, s tii c ei nu- i vor mai pl ti birul i nu- i vor mai asculta poruncile, c ci
ei se împotrivesc regilor fiindc sunt obi nui i mai degrab s comande decât s se supun altora. A adar,
întrucât templul se afl în curs de construc ie, am socotit c e mai bine, o, rege, s - i scriem i s te rug m s nu
treci cu vederea faptele, ci s cercetezi cronicile str bunilor t i. Acolo vei afla c iudeii sunt ni te r zvr ti i i
du mani ai regilor, asemenea ora ului lor, din care pricin acesta a i fost distrus. Urm rim s - i ar t m ceea ce
poate c nu tii: dac ora ul va fi recl dit i înconjurat de ziduri, nu vei mai avea cale liber spre Coelesiria i
Fenicia." 2. Când a citit aceast scrisoare, Cambise, care oricum avea o fire r uvoitoare, a fost mâniat de
con inutul ei i le-a r spuns astfel: „Regele Cambise zice urm toarele secretarului s u Rathymnus, lui Belsemus,
gr m ticului Semelius precum i tovar ilor lor din Samaria i Fenicia. Citind cu luare-aminte scrisoarea trimis
de voi, am poruncit s fie cercetate cronicile
1
Cirus II a c zut într-o crâncen b t lie cu massage ii, trib scitic de pe rmul estic al M rii Caspice, învins în 529 î.e.n. de regina lor,
Tomyris (Herodot, Istorii, I, CCXIV).
2
Cambise II, suveran al Imperiului Ahemenid (529-522 î.e.n), a transformat Egiptul într-o satrapie persan (525 î.e.n).
14
str bunilor mei i am dedus de acolo c ora ul acesta a fost mereu potrivnic regilor, c locuitorii lui au fost ni te
r zvr ti i i ahtia i de r zboaie; propriii lor regi s-au dovedit puternici i cruzi i au silit Coelesiria i Fenicia s le
pl teasc biruri. De aceea am dat ordin ca iudeii s fie împiedica i s - i recl deasc ora ul pentru ca nu cumva s
sporeasc r utatea lor pe care au dovedit-o pân acum fa de regi." îndat dup citirea scrisorii, Rathymnus,
gr m ticul Semelius i tovar ii lor au înc lecat pe cai, zorindu-se s ajung la Hierosolyma împreun cu o mare
mul ime de oameni, i au interzis iudeilor s - i recl deasc ora ul i templul. Lucr rile au fost întrerupte vreme
de nou ani, pân în cel de-al doilea an al domniei lui Darius asupra per ilor. Dup ce a cârmuit vreme de ase
ani, Cambise, care cucerise în acest r stimp Egiptul, a murit la Damasc pe când se întorcea în ara lui.
CAPITOLUL III
1. De îndat ce au fost înl tura i Magii1 care, dup moartea lui Cambise, de inuser puterea timp de un an,
c peteniile a a-numjtelor apte case ale nobililor per i l-au ales rege pe Darius, fiul lui Histaspe. înainte de a
ocupa o func ie public , el îi
1
în absen a din ar a lui Cambise II, care d duse ordin s fie asasinat în tain fratele s u Smerdis, Magul rned Patizeithes, intendentul
palatului regal, I-a proclamat rege pe fratele s u, profitând de faptul c se numea la fel i sem na leit cu prin ul ucis, ceea ce i-a permis s
sus in c el era adev ratul fiu al lui Cirus. Uzurpatorul Mag. numit de Darius Gaumata în inscrip ia sa trilingv de la Behistun, a ocupat
tronul Ahemenizilor în perioada martie-septembrie 522 î.e.n. Darius, fiul lui Histaspe din linia r s ritean a dinastiei, a participat la
complotul celor apte nobili persani care l-au detronat pe Magul med, asupritorul religiei lor. Histaspe a fost protectorul lui Zoroastru. Felul
cum Darius a fost ales rege dintre cei apte comploti ti reiese din povestirea lui Herodot (Istorii, III, 61-87), cel care vorbe te i de doi Magi
mezi, în loc de unul singur, ca în versiunea oficial persan . Flavius Iosephus nu ine seama de ea fiindc se adresa unor cititori greci,
familiariza i cu scrierile istoricului din Halicarnas.
15
f g duise lui Dumnezeu c . de va deveni rege, va înapoia templului din Hierosolyma toate vasele sfinte care se
mai aflau la Babilon. în vremea aceea a venit din Hierosolyma la Darius Zorobabel, care fusese ales drept
c petenie a iudeilor din captivitate. O veche prietenie îl lega pe acesta de rege; ca atare, împreun cu al i doi, a
avut cinstea de a fi primit în garda de corp a regelui.
2. în primul an al domniei sale, Darius a dat un banchet str lucit i fastuos la care au fost pofti i cei ce-1
înconjurau i se n scuser în casa lui, principii mezilor, satrapii persani, c peteniile de inuturi din India
pân în Etiopia, precum i comandan ii de o ti din cele o sut dou zeci i apte de satrapii. Dup ce invita ii s-au
osp tat împ r te te i din bel ug i fiecare s-a dus la culcu ul lui, regele Darius, care, stând întins în pat, se
odihnise o mic parte din noapte, s-a trezit din somn. Fiindc n-a mai putut s adoarm , a stat de vorb cu trei
dintre g rzile lui de corp. Celui care îi va da cel mai potrivit i mai chibzuit r spuns, i-a f g duit s -i dea ca
r splat dreptul s aib ve mânt de purpur , s bea din cupe de aur, s doarm în pat de aur, s c l toreasc într-
un car cu hamuri aurite, s poarte o tiar din pânz fin de in, precum i un colan de aur în jurul gâtului,
ad ugând c -l va pune în rangul al doilea pentru în elepciunea Iui i-1 va privi ca pe o rud apropiat . Dup
înf i area unor asemenea recompense, 1-a întrebat pe cel dintâi dac vinul are suprema ia, pe al doilea dac ea
este de inut de regi, iar pe al treilea dac femeile sau mai degrab adev rul au întâietate asupra tuturora. De
îndat ce Ie-a f cut aceste propuneri, regele s-a dus !a culcare. în diminea a urm toare a strâns laolalt pe cei
mai puternici din împ r ie, împreun cu satrapii i cârmuitorii inuturilor din Persia i Media, s-a a ezat pe
tronul de unde obi nuia s împart dreptatea i a poruncit fiec ruia dintre cele trei g rzi de corp s - i spun în
fa a tuturor ascult torilor s i p rerile lor privitoare la întreb rile puse de el.
3. Atunci a început cel dintâi s vorbeasc despre for a vinului, pe care I-a l udat astfel: „Vou . b rba ilor. Ie-a
spus el. v voi descrie puterea de înrâurire a vinului, dându-v dovada c el st mai presus de toate lucrurile.
Tulbur i r t ce te min ile b utorilor încât pân i regii devin aidoma orfanilor care au nevoie de tutori;
sloboze te limba robului, care vorbe te
16

asemenea omului liber, s racii fiind pu i pe aceea i treapt cu boga ii. Schimb în a a m sur cugetul pe care
pune st pânire, insuflându-i o nou t rie, încât domole te triste ea celor ce se zbat în nenorociri; îl face pe
datornic s uite de datoriile sale i s se cread cel mai bogat dintre to i, a a c nu mai vorbe te despre sume
mici, ci numai despre talan i, numind numai lucrurile aflate la îndemâna celor ferici i. în afar de asta, el nu se
mai sinchise te de comandan i i de regi i nu- i mai aminte te de prieteni i de rude. Vinul îi a â pe oameni
chiar i împotriva celor dragi, f cându-i s par du manii lor cei mai mari; cum s-au dezmeticit i aburii chefului
au fost alunga i de somnul din timpul nop ii, ei dau uit rii toate poznele comise în stare de be ie. De aici trag
concluzia c vinul este cel mai puternic st pân al tuturora i nimic nu întrece for a lui."
4. De îndat ce primul i-a terminat cuvântarea despre vârtutea vinului, urm torul a început s vorbeasc despre
puterea regilor, pe care o socote ie mult mai mare i mai cople itoare decât orice alt for trupeasc sau
sufleteasc . El s-a str duit s - i dovedeasc afirma ia în felul urm tor: „Oamenii - zise el - î i întind st pânirea
asupra tuturor lucrurilor i pot s pun cu de-a sila p mântul i m rile în slujba lor, a a cum poftesc, dar regii
sunt cei care domnesc peste ei cu deplin autoritate. Iar cine are sub domina ia lui cea mai voinic i mai
vânjoas f ptur din lume. acela de ine pe drept cuvânt neîntrecuta putere care îi sile te pe to i s -l asculte. Dac
regele d ordin supu ilor s porneasc la r zboi i s înfrunte primejdiile, ace tia i se supun. Dac îi trimite
împotriva du manilor, ei au îndatorirea s-o fac din pricina puterii sale rege ti. La porunca lui, mun ii sunt muta i
din loc, zidurile i turnurile, culcate la p mânt. Iar atunci când li se cere s ucid sau s se lase uci i, nimeni nu
refuz , fiindc subordona ii au datoria s se supun poruncilor suveranului. i în cazul când au învins, ei î i aduc
prada de r zboi în fa a regelui. A ijderea cei ce nu se duc la oaste fiindc lucreaz ogoarele, dup ce i-au
încheiat întreaga lor munc prin biruirea greut ilor întâmpinate, ajungând s secere ce au sem nat i s - i
strâng recolta, sunt nevoi i s pl teasc bir regelui. Tot ce a spus i a poruncit el trebuie executat f r nici o
z bav . în timp ce acesta doarme dus, ghiftuit de toate poftele i pl cerile lumii, str jile
i?
vegheaz în jurul lui, parc înc tu a i de team . Dup ce somnul 1-a furat pe rege, nimeni nu cuteaz s -1
p r seasc nici m car o clip , spre a- i vedea de treburile lui. Paza regelui este singurul lucru asupra c ruia ei î i
îndreapt aten ia. Prin urmare, regele este cel mai puternic dintre to i, de vreme ce o mul ime a a de mare ascult
de ceea ce porunce te el."
5. Când i acesta a t cut, Zorobabel, al treilea la rând, a început s descrie for a femeilor i a adev rului
prin urm toarele cuvinte: „Mult autoritate au asupra noastr vinul i regele, c ruia i se supun cu to ii, dar i mai
mare este puterea de inut de femei. C ci o femeie a adus la lumina zilei i pe rege, ca i pe s ditorul vi ei de vie,
din care se face vinul, amândoi fiind n scu i i crescu i de femei. Nu se afl pe lume nici un lucru pe care s nu-1
dator m lor. C ci ele ne es hainele i rostul lor este s se îngrijeasc de bunul mers al gospod riei: nici nu putem
s tr im f r tov r ia femeilor. D m mult aur i argint i toate lucrurile care au valoare i pre mare, f când
toate acestea când z rim o femeie frumoas . Renun m bucuro i pân i la avu iile noastre numai ca s ne putem
bucura de frumuse ea lor. Ne p r sim tat l i mama i glia care ne-a hr nit i d m adesea uit rii prietenii cei mai
scumpi din pricina femeilor, ne ov ind deloc s murim de dragul lor. Reiese limpede de aici cât de mare este
puterea, femeilor. Oare nu muncim din greu i nu îndur m atâtea pe uscat i pe mare pentru ca toat agonisita s-o
putem oferi so iilor noastre sub domina ia c rora suntem de fapt? N-am v zut odat cum un rege, st pânitorul
atâtor inuturi, a fost p lmuit de Apame, fiica lui Rabezac Thaumasianul, îns i iitoarea lui, f r ca el s se
supere nici când i-a smuls diadema din cap, punând-o pe cre tetul ei? Ba chiar zâmbea la zâmbetul ei i se
întrista când era mâhnit ; o mângâia în fel i chip pe femeie, umilindu-se în fa a ei, ca s -i câ tige favoarea când
era prost dispus !"
6. în vreme ce guvernatorii i satrapii se consultau între ei, Zorobabel a cuvântat astfel despre adev r: „V-am
ar tat a adar cât de puternice sunt femeile, totu i, la fel de slabe sunt i ele, i regele, în compara ie cu adev rul.
C ci oricât ar fi p mântul de întins i cerul de înalt, oricât de repede mersul soarelui pe bolta cereasc , toate
acestea se mi c prin voin a lui Dumnezeu, care se dovede te mereu adev rat i drept. Reiese de aici c
18
adev rul este cel mai puternic i nedreptatea se arat neputincioas în fa a lui. Cât vreme toate celelalte, care par
a fi puternice, sunt muritoare i netrainice, adev rul este nepieritor i d inuie pururi. El nu se distinge prin
frumuse e, care se ofile te o dat cu trecerea vremii, nici prin bog ie, r pit adesea de soart , ci prin dreptate i
legalitate i tocmai de aceea este comb tut cu indignare de cei nedrep i!"
7. De îndat ce Zorobabel i-a încheiat cuvântarea de pream rire a adev rului, to i cei de fa au strigat c a
vorbit cel mai bine i c numai adev rul este puterea neschimb toare, care nu îmb trâne te niciodat . Regele i-a
poruncit ca, în afara celor pe care le f g duise dinainte, s -i exprime i propria lui dorin . El i-o va îndeplini cu
drag inim , fiindc s-a purtat ca un om în elept, care a întrecut pe ceilal i prin chibzuin lui. I-a spus: „Vei sta
al turi de mine i te voi numi ruda mea!" Atunci Zorobabel i-a reamintit solemnul leg mânt pe care îl f cuse
dac va ajunge pe tron: f g duiala c el va recl di atunci Hierosolyma, va în l a a ijderea templul Domnului i
va înapoia totodat sfintele odoare jefuite de Nabucodonosor i aduse de el la Babilon. „Acest lucru i—1 cer
acum - a ad ugat el - deoarece mi-ai îng duit s am o dorin a mea, drept r splat c am fost în elept i
chibzuit!"
8. Regele s-a sculat în picioare vesel, 1-a s rutat pe obraji i a scris guvernatorilor i satrapilor s i, poruncindu-le
s dea o escort lui Zorobabel i celor care îl înso eau, hot râ i s se întoarc acas în vederea recl dirii
Hierosolymei. Apoi prin scrisori trimise intenden ilor din Siria i Fenicia, i-a îns rcinat pe ace tia s expedieze
cedri doborâ i în Liban spre Hierosolyma, ca s slujeasc la construc ia ora ului. în afar de asta, a scris s fie
elibera i din captivitate to i cei întor i în ludeea i a interzis intenden ilor i satrapilor s încaseze de la iudei
d rile cuvenite regelui, îng duind ca oricare dintre ei s cultive p mântul inutului scutit de bir. Locuitorilor din
Idumeea, Samaria i Coelesiria le-a poruncit s p r seasc toate târgurile iudeilor, ocupate de ei, contribuind cu
cincizeci de talan i la în l area templului. A permis iar i iudeilor s aduc jertfe dup datina lor, iar pe cheltuiala
lui a f cut toate sculele i ve mintele sfinte pe care le foloseau în slujbele divine Marii Preo i i sacerdo ii. Tot
din banii lui i-a înzestrat pe levi i cu
19

instrumente muzicale pentru pream rirea Domnului; de asemenea a cerut s se atribuie paznicilor ora ului i
templului parcele de p mânt i o sum anual de bani pentru nevoile traiului zilnic. Cât prive te toate vasele pe
care avusese de gând Cirus însu i s le restituie iudeilor, Darius a fost cel care a înf ptuit acest lucru.
9. Cum a primit de la rege râvnita favoare, Zorobabel a p r sit palatul i, în l ându- i fa a spre cer, a început s
mul umeasc Domnului fiindc i-a d ruit în elepciunea care i-a adus izbânda în fa a lui Darius. „N-a fi ob inut
a a ceva - a zis el - dac Tu. st pâne, nu mi-ai fi fost prielnic!" A adar, dup ce a mul umit astfel lui Dumnezeu
pentru ceea ce îi oferise, rugându-1 ca i în viitor s -i arate aceea i bun voin , a plecat degrab la Babilon i a
împ rt it consângenilor s i vestea bun dat de rege. La aflarea ei, ace tia au mul umit a ijderea lui Dumnezeu,
care le îng duia s se întoarc iar i pe p mântul str mo esc. Timp de apte zile, iudeii s-au desf tat în petreceri
i ospe e pline de veselie, spre a s rb tori cum se cuvine redobândirea i rea ezarea lor în patrie. Apoi i-au
ales c peteniile semin iilor pentru plecarea spre Hierosolyma, împreun cu so iile, copiii i vitele lor. Ace tia
au primit de la Darius escorta care urma s -i duc la Hierosolyma i au pornit la drum cu veselie i fast, intonând
cântece de slav în sunete de flaute i itere. abia dup aceea venind mul imea iudeilor cu chiote de bucurie.
10. Din fiecare familie a plecat a adar un num r anumit de oaineni. Nu mi se pare oportun s men ionez aceste
familii dup numele lor, ca s nu abat aten ia cititorilor de la irul întâmpl rilor i povestirea s - i urmeze
cursul ei firesc. Num rul tuturor celor pleca i din semin iile lui Iuda i, Beniamin, care trecuser de
doisprezece ani, se ridica la patru milioane ase sute i dou zeci i opt de mii2; cel al levi ilor, la aptezeci i
patru. Mul imea copiilor i a femeilor, socoti i de-a valma, atingea patruzeci i dou de mii apte sute patruzeci i
dou de persoane. în afara lor, mai erau o sut dou zeci i opt de levi i cânt re i, portarii, o sut i zece iar
slujitorii templului, trei sute nou zeci i doi. Acestora li se al turau cei ce sus ineau
!
Bihlki(\ Ezdra, II, 64 i Neemia, VII, 66) d o cifr de o sut de ori mai mic : patruzeci i dou de mii trei sute aizeci de suflete.
20
c sunt israeli i, f r s poat numi neamul din care se tr geau. Unora dintre ei li s-a luat rangul preo esc
deoarece se c s toriser cu femei a c ror obâr ie n-o puteau indica i nici ei nu erau trecu i în tabelele
genealogice întocmite de levi i i sacerdo i: în total, cinci sute dou zeci i cinci. Gloata slujitorilor din alaiul care
i-a înso it la Hierosolyma se ridica la num rul de apte mii trei sute treizeci i apte. Li se ad ugau dou sute
patruzeci i cinci de cânt re i i cânt re e din iter . patru sute treizeci i cinci de c mile, precum i cinci mii
cinci sute dou zeci i cinci de vite. Conduc torii acestei mul imi erau Zorobabel, fiul lui Salathiel din semin ia
lui luda, urma ul neamului lui David, i lesus, fiul Marelui Preot Iosadec. în afara lor, poporul i-a ales drept
conduc tori pe Mardochaeus i pe Serebaeus, care contribuiser cu o sut de mine de aur i cinci mii de mine de
argint. în acest fel, preo ii, al turi de o bun parte din întregul popor al iudeilor, locuind pe atunci în Babilon, s-
au îndreptat spre Hierosolyma; restul mul imii s-a întors acas , dup ce i-a înso it o bun bucat de drum.
CAPITOLUL IV
!. în a aptea lun de la plecarea din Babilon. Marele Preot lesus i c petenia Zorobabel au trimis pretutindeni
soli. s cheme la Hierosolyma, din întreaga ar , poporul, care s-a strâns laolalt cu drag inim . Chiar pe locul
unde fusese mai înainte, au în l at apoi altarul, ca s se aduc pe el solemna jertf închinat Domnului, potrivit
legilor lui Moise. Aceast înf ptuire n-a fost privit cu ochi buni de popoarele învecinate, întrucât toate erau
pornite împotriva lor. Iudeii au celebrat totu i S rb toarea Corturilor la data hot rât de Legiuitor1, au adus
ofrande de cereale i a a-numi ele arderi de tot, jertfele de
1
Sucot (S rb toarea Corturilor sau a Strângerii Roadelor), comemorând deopotriv r t cirea prin pustiu i ceremonia strângerii roadelor,
incepe la 15 Ti ri (octombrie) i se încheie dup opt sau nou zile.
21
Sabat, precum i toate celelalte prinosuri sfinte. Ei au în l at i rug ciunile prescrise de lege, începând s aduc
iar i jertfe o dat cu Luna plin din luna a aptea. Dup aceea s-au apucat s - i construiasc templul i au dat
bani mul i cioplitorilor în piatr i dulgherilor, procurând hrana i b utura de care aveau nevoie lucr torii. în
sprijinul me terilor veneau cu pl cere i u urin sidonienii, care îmbinau trunchiurile de cedru, alc tuind plute
adunate în portul Ioppe2. Aceast porunc , dat cândva de Cirus, era adus la îndeplinire abia acum, sub domnia
lui Darius.
2. în cel de-al doilea an de la întoarcerea la Hierosolyma, luna a doua, iudeii au început construirea templului. I-
au pus a adar temelia la Luna nou din a doua lun a celui de-al doilea an, apoi au continuat lucr rile sub
conducerea levi ilor trecu i de dou zeci de ani: lesus cu fiii i fra ii lui, precum i Zodmiel, fratele lui ludas, fiul
lui Aminadab, împreun cu propriii s i fii. Prin întreaga râvn i h rnicia cu care se desf urau lucr rile, templul
s-a în l at nesperat de repede. Dup terminarea sanctuarului, preo ii i-au pus ve mintele lor i în sunet de
trâmbi e au p it al turi de levi i i de fiii lui Asaph, intonând cântece de laud închinate Domnului, la fel cum
David îl pream rise cel dintâi. Dar sacerdo ii i levi ii i cei mai b trâni membri ai familiilor, care î i mai
aminteau de frumuse ea i m re ia vechiului templu i-l vedeau pe cel de acum, cu mult mai prejos din pricina
s r ciei, constatând cât de mare le era dec derea lor în compara ie cu prosperitatea i splendoarea sanctuarului de
odinioar , erau mâhni i i, fiindc nu- i puteau st pâni durerea, suspinau i v rsau lacrimi amare. în schimb,
poporul, satisf cut de ceea ce îi oferea prezentul, era mul umit c avea iar i un templu i nu-i mai p sa de cel
vechi, nu voia nici m car s i-l reaminteasc , nesinchisindu-se de compara ia care dovedea str lucirea mai mic
a templului abia terminat. Sunetul trâmbi elor i veselia mul imii biruia a adar gemetele b trânilor i preo ilor,
care socoteau c templul nou era mult inferior sanctuarului d râmat.
3. Cum au auzit sunetul trâmbi elor, samaritenii (care i
1
Ioppe (azi laffa) nu avea un liman natural i manevrele de ancorare erau dificile din cauza falezei abrupte, dup cum reiese din descrierea
f cut chiar de autor în Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor. III. IX, 3 (Editura Hascfer, 1997, p. 282).
22
a a du m neau semin iile lui Iuda i Beniamin) au venit în grab , dornici s cunoasc pricina acestui zvon de
s rb toare. Dup ce au priceput c iudeii care fuseser du i în captivitate la Babilon î i recl deau templul, s-au
dus la Zorobabel i lesus i la c peteniile gin ilor, cerându-le îng duin a s înal e templul al turi de ei i s
devin p rta i la construc ia sanctuarului. „Noi - sus ineau ei - ne închin m în aceea i m sur lui Dumnezeu i-l
cinstim înc de pe vremea când almanasar, regele asirienilor, ne-a str mutat aici din Chutha i Media." Venind
în întâmpinarea acestei cuvânt ri, Zorobabel i lesus i c peteniile gin ilor au r spuns c nu era cu putin s -i
fac p rta ii lor, deoarece sarcina construirii templului le fusese încredin at mai întâi de Cirus, iar acum de
Darius. Totu i, aveau voie s se roage în templul Domnului, dac doreau acest lucru, c ci numai în interior se
înf ptuie te comunitatea iudeilor cu ei i cu to i oamenii care vin la sanctuar s se închine lui Dumnezeu.
4. La auzul acestor vorbe, chutheii (c ci a a se numeau, de fapt, samaritenii) s-au înfuriat i au a â at popoarele
siriene s cear satrapilor ca, la fel cum se întâmplase mai înainte sub Cirus i apoi sub Cambise, s împiedice
construirea templului, punând piedici în calea str daniei iudeilor, ca s le întârzie cât mai mult lucr rile. în
vremea aceea a sosit la Hierosolyma Sisines, cârmuitorul Siriei i al Feniciei, împreun cu Sarabazanes i câ iva
înso itori. Ace tia i-au întrebat pe c peteniile iudeilor cine le-a dat dezlegarea s cl deasc un templu care s
aduc mai degrab a fort rea decât a l ca sfânt i de ce i-au f cut un portic, înconjurând ora ul cu ziduri atât
de puternice. Zorobabel i Marele Preot lesus le-au r spuns c ei erau slujitorii Domnului atotputernic. Templul,
în l at odinioar de unul dintre regii lor cei mai noroco i i mai în elep i, a d inuit mult vreme neatins. Dar dup
ce str mo ii lor au p c tuit fa de Dumnezeu, Nabucodonosor, regele babilonienilor i al caldeenilor, a cucerit
ora ul i 1-a distrus, a pr dat templul i 1-a incendiat, ducând poporul în captivitate la Babilon i în alte locuri.
între timp, Cirus, care a ocupat apoi tronul Babiloniei i al Persiei, a transmis printr-o scrisoare ordinul ca
templul s fie recl dit, iar toate ofrandele i vasele, luate de Nabucodonosor ca prad de r zboi, s fie
încredin ate
23
lui Zorobabel i vistiernicului s u Mithridates, ele urmând s fie aduse la Hierosolyma i expuse în noul
sanctuar. Pentru ca toate acestea s fie înf ptuite în cel mai scurt timp, el i-a poruncit lui Abassar s plece la
Hierosolyma i s se ocupe de templu. De îndat ce a primit scrisoarea, acesta a pornit la drum, punând temeliile
templului. Din vremea aceea se tot lucreaz la zidirea lui, dar din pricina r ut ii du manilor, el n-a fost înc
terminat. Dac crede i cumva c a a se cuvine s face i, trimite i o scrisoare lui Darius, cerându-i s cerceteze
cronicile regale, ca s se conving de adev rul spuselor lor.
5. Ca urmare a vorbelor rostite de Zorobabel i de Marele Preot, Sisines i înso itorii lui au hot rât s nu se pun
de-a curmezi ul continu rii lucr rilor pân ce ei îl vor în tiin a pe Darius. Numaidecât i-au i scris despre cele
întâmplate. întrucât iudeii s-au speriat i s-au temut c regele va regreta reconstruirea Hierosolymei i a
templului, doi prooroci care tr iau în vremea aceea printre ei, Aggaeus i Zacharias, i-au îndemnat s nu- i
piard curajul, c ci n-o s le vin nici un r u din partea per ilor, deoarece a a le prezisese Domnul. Având
deplin încredere în ei, iudeii i-au continuat cu mult râvn munca, f r s-o întrerup o singur zi.
6. între timp, samaritenii i-au scris lui Darius i în epistolele lor îi.învinuiau pe iudei c - i înt reau ora ul i
în l au un templu care aducea mai degrab a foit rea decât a l ca de închin ciune. Sus ineau acolo c nu era
spre binele regelui ceea ce f ceau iudeii, trimi ându-i de asemenea scrisoarea lui Cambise, prin care acesta
interzicea zidirea templului, deoarece nu-i aducea nici un folos, iar rezidirea Hierosolymei îi sporea temerile.
Când a citit scrisoarea trimis de Sisines i înso itorii lui, Darius a cerut s se fac cercet ri în arhivele regale.
într-un turn al Ecbatanei din Media a fost g sit o cronic unde erau scrise urm toarele rânduri: „în primul an al
domniei lui Cirus, regele a dat porunci ca, împreun cu jertfelnicul s u, s se rezideasc templul din
Hierosolyma, a c rui în l ime s fie de aizeci de co i i l imea aceea i, cu trei rânduri de piatr cioplit i un
rând de lemn din partea locului, urmând ca cheltuielile s fie suportate de vistieria regelui. A cerut de asemenea
ca vasele r pite de Nabucodonosor i aduse în Babilon s fie retrimise la Hierosolyma. Sarcina asta a fost
24
încredin at lui Abassar, guvernatorul Siriei i al Feniciei, precum i subordona ilor s i. Ace tia trebuie s
r mân departe de ora i s -i lase pe iudei, slujitorii Domnului, i pe cârmuitorii lor, s - i cl deasc templul a a
cum doreau ei. A ordonat apoi ca lucr rile s fie sprijinite i prin birurile provinciilor ai c ror ispravnici erau i
s le ofere pentru jertfe tauri i berbeci, i miei, i iezi, i lamura fainei, i ulei, i vin, ca i tot ceea ce le cereau
preo ii: ace tia trebuiau la rândul lor s se roage lui Dumnezeu pentru s n tatea regelui i a per ilor. Cirus a
dispus ca aceia care se vor împotrivi poruncilor sale s fie intui i pe cruce, iar averea lor s intre în vistieria
regal . A ijderea 1-a rugat chiar el pe Dumnezeu s -1 h r zeasc pieirii pe oricine va cuteza s împiedice zidirea
templului, Domnul însu i ferindu-1 astfel s comit o f r delege."
7. Dup ce a g sit însemn rile din cronica lui Cirus, Darius a trimis lui Sisines i înso itorilor s i urm torul
r spuns:
REGELE DARIUS C TRE GUVERNATORUL SISINES l ÎNSO ITORII LUI:
„V trimit al turat copia scrisorii pe care am g sit-o în cronica lui Cirus i vreau s se înf ptuiasc întocmai tot
ceea ce con ine ea. R mâne i cu bine!"
în elegând limpede din scrisoare care era voin a regelui, Sisines i înso itorii lui au hot rât s dea ascultarea
cuvenit hot rârilor sale. Au încurajat a adar sfintele lucr ri i i-au sprijinit pe b trânii iudeilor i pe cârmuitorii
lor. Prin marele avânt pe care 1-a luat, în l area templului a înaintat repede, precum proorociser Aggaeus i
Zacharias3 la îndemnul lui Dumnezeu, potrivit dorin ei regilor Cirus i Darius. Construc ia s-a desf urat timp de
apte ani. în al nou lea an al domniei lui Darius, la cea de-a dou zeci i treia zi din luna a dou sprezecea, numit
de noi Adar4 i de macedoneni Dystros, preo ii i levi ii. împreun cu mul imea
1
Aggaeus, Zacharias i Maleahi sunt cei trei prooroci minori cu care se încheie a a-numita „Carte a celor doisprezece profe i". Ei au venit în
Israel din exilul babilonian (circa ?20 î.e.n.) i prin scurtele lor c r i i-au încurajat concet enii s - i recl deasc templul din Ierusalim,
îndemnându-i s se poc iasc . La Zacharias. proorocirile mesianice alterneaz cu viziuni apocaliptice.
* Februarie-martie. In vremurile biblice, anul evreiesc începea prim vara. Dystros era cea de-a doua lun din calendarul macedonean. Al
nou lea an al domniei lui Darius este 511 î.e.n.
israeli ilor, au adus drept jertfe de mul umire pentru reînnoirea dup întoarcerea din captivitate a norocului de a
avea iar i un templu: o sut de tauri, dou sute de berbeci, patru sute de miei i doisprezece api, dup num rul
semin iilor (c ci atâtea triburi aveau israeli ii), dornici s ob in iertarea p catelor fiec reia. Apoi preo ii i levi ii
au avut grij ca, dup legea lui Moise, s asigure portari pentru oricare intrare, fiindc iudeii au construit de jur
împrejurul templului un portic pentru sanctuarul din interior.
8. S rb toarea Azimelor fiind aproape, în prima lun numit de macedoneni Xanthicus i de noi Nisan, întregul
popor din târguri a pornit de-a valma înspre ora . Aici i-au început serbarea iudeii, care s-au purificat împreun
cu so iile i copiii, dup datina str bun , apoi au înjunghiat victimele în a paisprezecea zi a lunii ce se cheam a
Pa tilor i s-au osp tat vreme de apte zile, f r s - i dr muiasc cheltuielile. Au oferit Domnului arderi de tot i
jertfe de mul umire, fiindc Dumnezeirea i-a readus pe p mântul patriei i le-a redat legile str mo e ti, f cându-1
pe regele per ilor s le fie binevoitor. în vremea care a urmat, locuitorii Hierosolymei au început s închine iar i
Domnului jertfe pline de str lucire, adoptând o guvernare care îmbina aristocra ia cu oligarhia. C ci Marii Preo i
au stat în fruntea rii pân când neamul Asamoneilor a instaurat monarhia. Mai înainte ca poporul s fie
subjugat i târât în captivitate, începând cu Saul i David, regii au domnit vreme de cinci sute dou zeci i doi de
ani, ase luni i zece zile. Pân s aib parte de regi, poporul a fost condus de cârmuitori ce se numeau Judec tori
sau c petenii unice. Aceast orânduire a d inuit de la moartea lui Moise i pân la cea a comandantului lesus,
mai bine de cinci sute de ani. A a au dus-o iudeii care au sc pat din captivitate în timpul domniei lui Cirus i
Darius.
9. Dar samaritenii, st pâni i de ur i invidie i sprijinindu-se pe bog ia i pe înrudirea lor cu per ii, din care î i
tr geau obâr ia, au pricinuit iudeilor nenum rate necazuri. Ca atare, ei refuzau s Ie pl teasc tributul pe care,
potrivit ordinului dat de rege, trebuiau s -1 aduc la jertfele lor i s-au str duit s -i câ tige de partea lor i pe
dreg torii domne ti, f r s piard nici un prilej de a face r u iudeilor, fie f i , fie prin intermediul altora.
Locuitorii Hierosolymei au hot rât atunci s apeleze la Darius i s -i învinuiasc pe samariteni. în acest scop, ei
au trimis o solie alc tuit din Zorobabel i al i patru magistra i. Cum a primit de
26
la ace ti soli plângerea împotriva înd r tniciei samariteni lor, regele i-a trimis înapoi cu o scrisoare adresat
dreg torilor s i i Senatului Samariei, con inutul ei fiind urm torul:
REGELE DARIUS C TRE TANGANAS I SAMBABAS,
DREG TORII SAMARIEI, SADRACAS, BOBELON I
SLUJITORII LOR DIN SAMARIA:
„Zorobabel, Ananias i Mardochaeus, solii iudeilor, v-au învinuit c le-a i pus piedici în construc ia templului i
nu le-a i trimis tributul vostru la jertfele lor, a a cum v-am poruncit. Vreau a adar ca, dup citirea scrisorii de
fa , s se dea din vistieria regeasc a Samariei tot ceea ce socotesc preo ii c au neap rat nevoie ca s nu- i
întrerup jertfele zilnice, rugându-se lui Dumnezeu pentru mine i poporul persan." Acesta era cuprinsul
scrisorii.
CAPITOLUL V
1. Dup moartea lui Darius s-a suit pe tron fiul s u Xerxe, care i-a mo tenit evlavia i respectul cuvenit lui
Dumnezeu. C ci aidoma propriului p rinte, i-a rev rsat întreaga grij asupra cinstirii Lui, ar tând mult
bun voin fa de iudei. în vremea aceea, Mare Preot era fiul lui lesus, numit Ioachim. Dar la Babilon se afla un
b rbat drept i înconjurat de pre uirea mul imii, primul preot al poporului, ce se chema Ezdra. Era un bun
cunosc tor al legilor lui Moise i a cucerit prietenia regelui Xerxe. Deoarece luase hot rârea s plece la
Hierosolyma i s ia cu el pe unii dintre iudeii tr itori la Babilon, a cerut regelui s -i dea o scrisoare c tre satrapii
Siriei, pentru ca ace tia s tie cu cine aveau de-a face. Regele a adresat satrapilor s i urm toarea scrisoare:
REGELE REGILOR, XERXE, SALUT PE EZDRA, PREOTUL I ÎNV TORUL LEGII DIVINE.
„în regeasca mea omenie am g sit de cuviin ca iudeilor,
27
precum i preo ilor i levi ilor lor, care locuiesc în regatul meu i vor s se întoarc la Hierosolyma, s le îng dui
aceast str mutare. A adar, oricare dintre ei are o asemenea dorin poate s plece acolo cu dezlegarea mea i a
celor apte sfetnici ai mei, spre a cerceta îndeaproape cum este aplicat legea Domnului în Iudeea. Drume ii vor
lua cu ei darurile oferite de mine i prietenii mei Dumnezeului israeli ilor, împreun cu aurul i argintul închinat
odinioar Domnului, care se mai afl în ara babilonienilor, ducându-le pe toate la Hierosolyma, spre a pune la
îndemâna divinit ii sfintele ofrande. Ceea ce tu însu i ai de gând s f ure ti din aur i argint, e ti liber s-o faci cu
ajutorul fra ilor t i. Vasele sacre ce i-au fost înmânate s le închini Domnului o dat cu ce inten ionezi s mai
înf ptuie ti de-acum încolo, cheltuielile fiind acoperite din veniturile rege ti. P str torilor vistieriilor mele din
Siria i Fenicia le-am scris s se îngrijeasc de îndeplinirea tuturor cererilor lui Ezdra, preotul i t lm citorul
legilor Domnului. Pentru ca Dumnezeu s nu fie mânios pe mine i pe urma ii mei, vreau s i se d ruiasc
Domnului, dup datina lui, întreaga cantitate de grâu pân la o sut de core. V mai previn apoi s nu pune i
cumva bir i orice fel de d ri viclene sau poveri nici preo ilor, nici levi ilor, nici cânt re ilor, nici portarilor, nici
slujitorilor ori scriitorilor templului. Iar tu, Ezdra, întrucât e ti înzestrat cu în elepciunea d ruit de Dumnezeu,
pune s fac dreptate în întreaga Sirie i Fenicie numai judec tori deprin i cu legea ta. Fii tu 'rssu i înv torul
celor ce n-o cunosc, pentru ca atunci când un concet ean de-al t u va înc lca legea Iui Dumnezeu i pe cea a
regelui, s nu se poat ap ra cu ne tiin a lui, ci s - i primeasc pedeapsa, ca unul care a tiut-o, dar a avut
cutezan a s nu-i dea ascultare. Vinovatul s suporte fie pedeapsa cu moartea, fie numai o amend . R mâi cu
bine!'"
2. Cum a primit aceast scrisoare, Ezdra s-a înveselit peste
1
Textul scrisorii de recomandare figureaz în Cartea întâi a lui Ezdra, VII. 12-26. dar ea este atribuita nu lui Xerxe 1. suveran al Imperiului
Persan (486-465 î.e.nj. ci fiului i urma ului acestuia. Artaxerxe i (465-425 i.e.n.). supranumit l.ongimanos. Nobil cu mare influen la Curtea
Persiei. preotul i scribul Ezdra a condus în 458 i.e.n. cel de-al doilea exod în mas al iudeilor (circa 1800) din Babilonia spre Ierusalim,
mult mai redus în compara ie cu cel dintâi, datând din 538 î.e.n. (aproximativ 42 000 de evrei). Corect este a adar atribuirea f cut de
Biblie, numele celor doi regi ahemenizi nedeosebindu-se prea mult. Cercet rile recente confirm existen a real a lui Ezdra i rolul lui de
ap r tor i restaurator al înv turii lui Moise. al turi de Neemia.
28
m sur i a început s -1 pream reasc pe Domnul, în elegând c -i datora prietenia pe care i-o ar ta regele:
potrivit spuselor sale, Lui trebuia s -i aduc cele mai calde mul umiri. Dup ce a citit scrisoarea iudeilor afla i
atunci la Babilon, a p strat originalul i a trimis copii tuturor celor din neamul s u care locuiau în Media.
Cunoscând astfel evlavia regelui fa de Dumnezeu i bun voin a lui fa de Ezdra, iudeii s-au bucurat din cale-
afar i numero i au fost cei care au pornit cu avu iile lor spre Babilon, st pâni i de dorin a reîntoarcerii în
Hierosolyma. Dar marea mul ime a israeli ilor a r mas în ara aceea. Iat de ce numai dou semin ii din Asia i
din Europa sunt supuse romanilor: celelalte zece semin ii, întrunind atâtea mii i mii de oameni încât nici nu-i
po i num ra, locuiesc pân în ziua de azi dincolo de Eufrat. Au venit s i se al ture lui Ezdra cei mai mul i dintre
preo ii, levi ii, portarii, cânt re ii i slujitorii templului. Adunându-se, a adar, captivii gata de plecare într-un loc
situat dincoace de Eufrat, au poposit acolo trei zile i Ezdra i-a pus s posteasc i s -l roage pe Dumnezeu
pentru ocrotirea lor, s nu întâmpine pe drum necazuri pricinuite de du mani sau greut i venite din alt parte.
C ci Ezdra îi spusese dinainte regelui c Domnul le va purta de grij i de aceea n-a vrut s primeasc o escort
de c l re i care s -i înso easc . Dup încheierea rug ciunilor, iudeii au plecat de la Eufrat în a dou zecea zi a
primei luni din al aptelea an al domniei lui Xerxe, ajungând la Hierosolyma în a cincea lun a aceluia i an.
P str torilor vistieriei templului, care se tr geau din neamul preo ilor, Ezdra Ie-a înmânat sfintele daruri: ase
sute i cincisprezece talan i de argint, vase de argint în valoare de o sut de talan i, vase de aur în valoare de
dou zeci de talan i, a ijderea vase de aram mai pre ioas decât aurul2 în valoare de doisprezece talan i. Toate
acestea fuseser d ruite de rege i de sfetnicii lui, precum i de israeli ii r ma i la Babilon. De îndat ce a
înmânat aceste daruri, Ezdra a adus ardere de tot legiuita jertfa de doisprezece tauri pentru mântuirea întregului
popor, nou zeci de berbeci, aptezeci i doi de miei i doisprezece api drept prinos de isp ire. Ispravnicilor
rege ti i dreg torilor Coelesinei i Feniciei Ie-a dat scrisoarea suveranului lor. Ace tia au f cut ceea
' Aurichalcum: oricalc, aliaj de aram i zinc (alam ), socotit de oamenii antici drept un metal pre ios.
29
ce le revenea pentru îndeplinirea întocmai a poruncilor regelui i au cinstit cum se cuvenea norodul iudeilor,
punându-i la îndemân tot ceea ce avea el nevoie.
3. Aceste lucruri le-a pus la cale Ezdra însu i, iar ele i-au reu it a a cum i le-a dorit fiindc , dup p rerea mea,
cunoscându-i cinstea i spiritul de dreptate, Domnul i-a socotit planurile demne de a fi înf ptuite. Dar ceva mai
târziu au venit la el câ iva iudei i I-au în tiin at c ni te oameni din popor, printre care se num rau chiar preo i
i levi i, au uneltit împotriva statului i au înc lcat datinile str bune, luându- i neveste de neam str in, spre a
înjosi tagma preo easc . Ace tia l-au rugat s vin în sprijinul legilor, pentru ca s nu stârneasc , f r deosebire,
mânia lui Dumnezeu împotriva tuturor, f cându-i s îndure alte nenorociri. Cuprins de mâhnire, Ezdra i-a rupt
ve mântul, i-a smuls p rul din cap i i-a slu it barba, trântindu-se la p mânt, fiindc frunta ii poporului
toleraser o asemenea nelegiuire. Zicându- i în sinea lui c , atunci când va cere p c to ilor s - i p r seasc
nevestele i copiii, ace tia nu se vor supune, n-a mai vrut s se mai ridice de jos. în jurul lui s-au strâns a adar
to i oamenii drep i i s-au v itat de asemenea, deplângând cele întâmplate. Ezdra s-a ridicat în sfâr it din glia
unde z cea, i-a în l at mâinile spre cer i a strigat celor din jurul lui c ar.trebui s le fie ru ine s - i ridice ochii
la Dumnezeu, întrucât gre ise amarnic poporul care, pare-se, d duse uit rii pedepsele ab tute asupra str mo ilor
din pricina p catelor comise de ace tia. De vreme ce a scos din captivitate s mân a i r m i ele lor i le-a
readus în Hierosolyma, insuflând regilor Persiei mila pentru soarta lor, 1-a implorat pe Dumnezeu s nu in
seama nici de gre elile s vâr ite acum, chiar dac pentru ele li s-ar fi cuvenit pedeapsa cu moartea i, în marea
lui bun tate, s -i cru e de pieire3.
4. Dup aceea, Ezdra a pus cap t rug ciunii sale. Atunci, to i cei ce se strânseser cu nevestele i copiii în jurul
lui au izbucnit în plâns i un anume Achonius, frunta ul Hierosolymei, i-a spus c într-adev r au p c tuit iudeii
care convie uiau cu femeile de alt neam. El i-a propus ca ace tia s depun jur mântul c to i î i vor alunga
nevestele i copiii, iar cei ce nu vor s se supun , vor

' Flavius Josephus red în sti! indirect patetica rug ciune reprodus de penultimul capitol din Cartea întâi a lui Ezdra (IX. 6-15).
fi tra i la r spundere. L sându-se astfel convins, Ezdra i-a pus pe c peteniile preo ilor, levi ilor i ai celorlal i
israeli i s jure c - i vor alunga nevestele i copiii, potrivit sfatului lui Achonius. De îndat ce ace tia au depus
jur mântul, Ezdra a p r sit templul i s-a dus în chilia lui loannes, fiul lui Eliasib, unde a r mas o zi întreag f r
s se ating de mâncare i de b utur din pricina am r ciunii sale. Apoi s-a r spândit tirea c to i cei întor i din
captivitate trebuie s se adune la Hierosolyma. Cel care nu se va înf i a în dou sau trei zile va fi îndep rtat din
ob te i, printr-o hot râre luat de sfatul b trânilor, averea lui va trece în proprietatea templului. Oamenii din
semin iile lui Iuda i Beniamin s-au întrunit în trei zile: era cea de-a dou zecea zi din luna a noua, care la iudei se
nume te Kislev i la macedoneni Apellaios4. S-au a ezat în înc perile din partea de sus a templului, b trânii fiind
de fa , i tremurau, r zbi i de frig. S-a sculat atunci Ezdra i i-a învinuit, spunând c au înc lcat legea cei care
i-au luat neveste de neam str in. Ei mai pot s ob in acum iertarea lui Dumnezeu, sc pând cu con tiin a curat ,
doar dac renun la convie uirea cu nevestele lor. întreaga adunare a r spuns într-un glas c a a va face. Numai
c num rul lor era mare i între timp a venit iarna, astfel c treaba nu poate fi înf ptuit în dou sau trei zile.
Celor care s-au c s torit cu femei de alt neam trebuie a adar s li se acorde un r gaz, permi ând b trânilor
întruni i în locul ales de ei s stabileasc num rul b rba ilor cu neveste str ine. întrucât propunerea a fost
adoptat , în prima zi a lunii a zecea a început identificarea celor ce f cuser c s torii nepermise i cercetarea a
durat pân în prima zi a lunii urm toare. Printre urma ii Marelui Preot, ca i printre preo i, levi i i israeli i s-au
aflat mul i care i-au p r sit numaidecât nevestele i copiii, punând respectarea legilor mai presus de dragostea
fa de familiile lor. Pentru îmblânzirea lui Dumnezeu, ace tia i-au adus drept jertf un berbec. Nu mi s-a p rut
util s în ir aici numele lor5. Dup ce a îndreptat astfel p catul c s toriilor nelegiuite, Ezdra a luat cu acest prilej
m suri de înl turare a acestui n rav i în vremurile care au urmat.
4
Luna decembrie, în calendarul romanic.
' Cu lista evreilor întor i din robie care i-au repudiat nevestele p gâne se încheie Cartea întâi a lui Ezdra (X, 18-44), urmat de Cartea lui
Neemia sau a doua Ezdra. Reformatorul s-a pronun at împotriva c s toriilor mixte între israeli i i apar in torii unor neamuri p gâne.
31
5. în luna a aptea, când se celebra S rb toarea Corturilor i aproape întregul popor s-a strâns laolalt , to i s-au
urcat în partea de sus a templului, orientat spre poaita lui r s ritean , rugându-1 pe Ezdra s le citeasc legile lui
Moise*. El s-a a ezat în mijlocul mul imii i din zorii zilei pân la amiaz a citit f r întrerupere. Prin lectura lui
Ezdra, ascult torii au înv at nu numai cum trebuiau s duc o via dreapt atât în prezent cât i în viitor, ci s-au
c it amarnic pentru trecutul lor i au izbucnit în plâns, chibzuind în sinea lor câte nenorociri ar fi putut ocoli dac
s-ar fi supus legilor. Observând purtarea lor, Ezdra le-a poruncit s se întoarc acas i s nu mai verse lacrimi.
C ci era s rb toare i nu se c dea ca, într-o asemenea zi, ei s fie tri ti: a a ceva nu era îng duit. I-a îndemnat ca
mai degrab s petreac în ospe e i s simt veselia s rb torii, iar c in a i triste ea s -i ocroteasc de primejdia
rec derii în acelea i p cate. A adar, la îndemnul lui Ezdra, iudeii au început s petreac . Dup ce au locuit
vreme de opt zile în corturi, ei s-au îndreptat spre cas în l ând cântece de pream rire a Domnului i au adus
mari mul umiri lui Ezdra fiindc le-a îndreptat abaterile de la legea statului lor. El s-a stins din via la o vârst
înaintat , înconjurat de pre uirea mul imii, fiind înmormântat la Hierosolyma cu mult pomp . Tot pe atunci a
murit i Marele Preot loachim i fiul s u Eliasib i-a urmat la pontificat.
6. Printre iudeii robi i se num ra i paharnicul lui Xerxe, cu numele de Neemia. Pe când se plimba într-o zi în
fa a por ilor Susei, capitala per ilor, a auzit ni te str ini care se îndreptau spre ora dup o c l torie îndelungat
vorbind între ei în evreie te, a a c i-a întrebat de unde veneau. Ace tia i-au r spuns c plecaser din Iudeea i el
i-a întrebat din nou ce se mai întâmpl cu poporul i cu capitala lor, Hierosolyma. Ei i-au spus c to i o duc foarte
r u i c zidurile de ap rare au fost f cute una cu p mântul, iar noroadele învecinate aduc iudeilor nenum rate
ponoase. Ziua ele se n pustesc asupra rii i o jefuiesc, noaptea î i continu blestem iile, astfel c mul i dintre
locuitorii inutului sau chiar din Hierosolyma devin robi i, la ivirea zorilor, drumurile sunt acoperite cu hoituri.
Adânc mi cat de nenorocirile ab tute asupra compatrio ilor s i.
* Pentateuhul. Prin aceast lectur . Cete cinci c r i, aduse de Moise din exil. sunt repromulgate ca Lege acceptat i obligatorie pentru
întregul Israel.
32

Neemia a izbucnit în plâns i, în l ându- i privirile spre cer, a zis: „O, Doamne, cât vreme ai s mai n p stuie ti
poporul nostru? Iat c to i au ajuns s ne jefuiasc cum i când vor ei!" în timp ce st tea în fa a por ilor i
plângea, a sosit un slujitor care 1-a vestit c regele vrea s se a eze la mas . Numaidecât el a plecat a a cum era,
f r s - i spele fa a, gr bit s - i îndeplineasc slujba pe care o avea pe lâng rege. Dup ce a prânzit, regele era
bine dispus i mai vesel decât în mod obi nuit. Cum a dat cu ochii de Neemia i i-a v zut fa a mâhnit , 1-a
întrebat care era pricina sup r rii sale. Rugându-1 pe Dumnezeu s -i dea harul vorbirii i puterea de a convinge,
el a cuvântat a a: „Cum a putea oare, st pâne, s ar t altfel i s n-am inima îndurerat cât vreme aflu c la
Hierosolyma, ora ul de ba tin unde zac înmormânta i înainta ii mei, zidurile au fost pr v lite la p mânt i
por ile mistuite de fl c ri? îng duie-mi, rogu-te, s m duc acolo, s -i înal zidurile i s termin cl direa
templului!" Regele s-a învoit s -i îndeplineasc dorin a i a f g duit s -i încredin eze scrisori adresate satrapilor
s i, pentru ca ace tia s -l primeasc cu bun voin , a a cum se obi nuie te, f cându-i rost de tot ceea ce avea
nevoie. Apoi a ad ugat: „Dar acum alung - i triste ea i sluje te-m cu obi nuita ta veselie!" Atunci Neemia I-a
prosl vit pe Dumnezeu, i-a mul umit regelui pentru favoarea f cut i i-a îndep rtat mâhnirea, în l ându- i
chipul radios, înveselit de ceea ce i se promisese. A doua zi, regele I-a chemat la el i i-a dat o scrisoare c tre
Adaeus, guvernatorul Siriei, Feniciei i Samariei, prin care le trimitea porunca s - i arate respectul fa de
Neemia i s -i ofere ceea ce avea nevoie pentru construc ie. 7. Când a ajuns a adar la Babilon i mul i dintre
compatrio ii lui s-au oferit s -l înso easc , Neemia s-a îndreptat spre Hierosolyma în al dou zeci i cincilea an al
domniei lui Xerxe7. Acolo a ar tat scrisoarea Domnului, apoi a înmânat-o lui Adaeus i celorlal i guvernatori;
chemând la Hierosolyma întregul popor, a p it în mijlocul templului i a inut urm toarea cuvântare: „ ti i
desigur, fra i iudei, c Dumnezeu a
Conform tradi iei biblice, Neemia este paharnicul lui Artaxerxe i preocup rile sale pentru jalnica soart a Hierosolymei încep „în luna
Kislev, în anul al dou zecilea al lui Artaxerxe" (Cartea lui Neemia, I. 1), adic în decembrie 446 î.e.n. i nu în 461 î.e.n., cum sus ine Flavius
Joscphus
33

inut minte numele str mo ilor no tri Abraham, Isaac i Iacob i, întrucât ei au avut o fire dreapt , n-a contenit
niciodat s aib grij de noi. Pe mine m-a ajutat s ob in de la rege împuternicirea de a recl di zidurile ora ului
nostru i de a întregi acea parte a templului care mai lipse te. Deoarece cunoa te i prea bine du m nia pe care ne-
o poart noroadele învecinate i v da i seama c , la aflarea inten iei noastre de reîn l are a meterezelor, ele se
vor împotrivi, recurgând la toate mijloacele ca s ne z d rniceasc lucr rile, vreau s v pune i n dejdea mai
întâi în Dumnezeu, gata s fie o stavil în calea urii lor. Apoi nu trebuie s întrerupe i reconstruc ia nici ziua, nici
noaptea, ci dimpotriv , s munci i cu întreaga voastr râvn , c ci depinde numai de voi s folosi i prilejul
favorabil de acum!" Dup ce a vorbit astfel, a cerut magistra ilor s m soare lungimea zidurilor i s împart
munca întregului popor, pe ora e i târguri, deopotriv , dup puterile fiec ruia. A promis c el însu i i înso itorii
lui vor lua parte la lucr ri, apoi a împr tiat adunarea. S-au pus numaidecât pe treab iudeii. Ei au primit acest
nume din ziua când au p r sit Babilonul, de la cei din semin ia lui luda, sosi i primii în ara care poart aceea i
denumire ca i locuitorii ei.
8. Vestea c zidurile de ap rare se în l au într-un ritm sus inut a stârnit adânca nemul umire a ammani ilor,
moabi ilor. samaritenilor i a tuturor locuitorilor Coelesiriei. care au f cut în a a fel încât s le întind capcane,
spre a-i abate de la îndeplinirea planurilor lor. Ei au omorât mul i iudei i s-au str duit s pun la cale chiar i
pieirea lui Neemia, tocmind ni te str ini care s -l ucid . Apoi au c utat s le inspire team i îngrijorare,
r spândind zvonul c o mare oaste alc tuit din diferite noroade se preg tea s -i invadeze..Spaima iudeilor a fost
atât de mare încât pu in a lipsit ca ei s abandoneze lucrarea. Dar Neemia nu s-a l sat intimidat de str dania
du manilor de a întrerupe construc ia, ci pentru propria-i siguran , a pus o gard de corp în preajma lui, din
dorin a de a nu stingheri deloc str daniile lor sus inute. Toate m surile de protec ie i de prevedere nu i le-a luat
Neemia fiindc se temea de moarte, ci din convingerea c , dup moartea lui, concet enii s i nu vor mai duce
construc ia zidurilor pân la cap t. A dat porunc a ijderea lucr torilor s vin la munc bine înarma i.
Iat de ce purtau sabia la cing toare chiar i cioplitorii în piatr , precum i cei ce aduceau materialul lemnos,
obligându-i pe ace tia s aib la îndemân scuturile. Din cinci sute în cinci sute de pa i a postat trâmbi a i c rora
le-a cerut ca, la apropierea du manilor, s dea semnalul de alarm , astfel ca poporul s se înarmeze de lupt i s
nu ajung , gola i i nepreg ti i, prad vr jma ilor. Chiar i în cursul nop ii f cea el însu i înconjurul ora ului,
f r s se plâng de osteneal , de nevoia hranei i a odihnei. Nu se slujea nici de una, nici de alta, mânat de
pl cere, ci ca s - i între in via a. Neemia a suportat acest efort neîntrerupt timp de doi ani i patru luni. C ci
atât a durat înconjurarea cu ziduri a Hierosolymei, încheiat în luna a noua din al dou zeci i optulea an al
domniei lui Xerxe. Când în l area meterezelor s-a terminat, Neemia i mul imea au închinat Domnului jertfe de
mul umire pentru înf ptuirea lor i s rb toarea a inut opt zile. Auzind de terminarea construc iei zidurilor de
ap rare, noroadele care locuiau în Siria s-au revoltat. Când a v zut cât de pu in numereroas era popula ia
Hierosolymei, Neemia a îndemnat preo ii i levi ii s p r seasc inutul din jur ca s se mute în ora i
s se stabileasc acolo, nedându-se în l turi s le construiasc locuin e pe cheltuiala lui. Poporului care lucra pe
ogoare i-a poruncit s trimit la Hierosolyma a zecea parte din recolt , pentru ca preo ii i levi ii, având mereu la
îndemân suficiente provizii, s nu neglijeze cumva slujirea lui Dumnezeu. Agricultorii au f cut cu drag
inim ceea ce le-a cerut Neemia. A a se face c popula ia ora ului Hierosolyma a crescut de la o zi la alta.
Neemia a mai dat înc multe alte rânduieli vestite i demne de toat lauda, murind la adânci b trâne i. A fost un
om bun i drept, foarte dornic de pre uirea compatrio ilor s i, c rora le-a l sat, ca un trainic monument,
zidurile Hierosolymei. Acestea sunt faptele care s-au petrecut în timpul domniei lui Xerxe.

35
CAPITOLUL VI
1. La moartea lui Xerxe, i-a urmat la tron fiul s u Cirus, pe care grecii îl numesc Artaxerxe'. în timpul domniei
sale asupra per ilor, foarte pu in a lipsit ca întregul popor al iudeilor s piar , chiar i nevestele i copiii. Pricina
acestei întâmpl ri o voi ar ta în ceea ce urmeaz acum. Mai întâi trebuie s v vorbesc despre rege i
împrejur rile în care el a luat de so ie o femeie din Iudeea, de neam regesc, despre care se zice c a fost
salvatoarea poporului nostru. Dup ce a dobândit tronul i a numit satrapii celor o sut dou zeci i apte de
provincii începând din India pân în Etiopia, în cel de-al treilea an al domniei sale, el i-a poftit prietenii, supu ii
persani i pe conduc torii lor la un str lucitor festin cu o durat de o sut optzeci de zile, a a cum se cuvenea
unui rege dornic s înf i eze tuturora m re ia bog iilor sale. Dup aceea, a dat la Susa un osp de apte zile
neamurilor str ine i ambasadorilor acestora. Osp ul s-a desf urat în felul urm tor: regele a înjghebat un cort
mare sus inut de coloane de aur i argint i acoperit cu pânz de in i puipur . Multe mii de oameni înc peau în
cortul acesta. Mesenii foloseau cupe de aur împodobite cu pietre pre ioase, h r zite deopotriv desf t rii i în
cânt rii privirilor. Slujitorilor le-a dat porunca s nu constrâng pe nimeni s bea, umplând mereu cupele dup
obiceiul per ilor, ci s îng duie fiec ruia s se serveasc dup pofta i pl cerea lui. A trimis pretutindeni în ar
soli care s vesteasc întreruperea lucr rilor i statornicirea unor zile de s rb toare în cinstea domniei sale.
Regina Vaste îns i d dea în interiorul palatului o petrecere asem n toare pentru femei, întrucât frumuse ea
so iei sale era neasemuit , regele, vrând s-o arate invita ilor, i-a poruncit s vin la osp ul dat de el. Din respect
fa de datinile persane, care interziceau femeilor s fie
'
1
Regele persan din Cartea Esterei. datând din secolul 111 î.e.n., se cheam în manuscrise i Artaxerxe, i Aha veros, forma ebraic (în
latine te Assuerus) a numelui lui Xerxe (în persan K ark a), men ionat ca atare i în Cartea întâi a lui Ezdra, IV, 6 (traducerea româneasc
autorizat ). Estera. neatestat în analele persane, se tr gea din regele Saul.
36

v zute de str ini, aceasta nu s-a prezentat înaintea regelui. Când i-a trimis de mai multe ori eunucii s-o cheme
din nou, regina nu s-a l sat înduplecat s vin la dânsul. Cuprins pe loc de o furie cumplit , regele a pus cap t
petrecerii. I-a chemat la el pe cei apte în elep i persani îns rcina i cu tâlcuirea legilor. Fa de ace tia i-a
învinuit propria so ie i le-a spus cum a fost jignit de ea: în pofida faptului c a fost chemat la osp de câteva
ori, nu s-a supus nici m car o singur dat . Le-a cerut a adar s i se arate ce m sur s ia împotriva reginei,
potrivit datinilor vechi. Unul dintre cei apte în elep i, numit Muchaeus, i-a zis c jignirea nu-1 atinge numai pe
el, ci i pe to i persanii care, prin acest gest, sunt în primejdia de a fi dispre ui i de so iile lor (c ci nici o nevast
nu- i va mai respecta b rbatul, luând ca pild trufia reginei fa de el, care porunce te tuturora). în eleptul 1-a
îndemnat pe rege s pedepseasc cu asprime înd r tnica purtare a reginei fa de el i s vesteasc tuturor
popoarelor supuse lui verdictul pe care i 1-a dat. S-a luat hot rârea ca regina Vaste s fie repudiat i rangul ei s
fie dat altei femei.
2. întrucât o iubea nespus de mult pe Vaste, regele nu se putea desp r i prea u or de ea, dar de vreme ce datina îi
interzicea s se mai împace, nu-i r mânea decât s sufere în continuare i s regrete nenorocul pe care singur i
1-a pricinuit. Când îns au observat zbuciumul lui sufletesc, prietenii s i l-au sf tuit s - i alunge din minte chipul
so iei i iubirea fa de ea, care nu-i mai slujea oricum la nimic; apoi s cear ca pe întregul întins al împ r iei
sale s fie trimi i c ut torii celor mai frumoase i mai alese fete, iar ei s se c s toreasc cu cea care le întrecea
pe toate. Noua lui so ie va stinge de la sine dragostea fa de cea dintâi, iar afec iunea pe care i-o purta se va r ci,
rev rsându-se asupra acesteia. Cum sfatul a fost pe placul s u, regele a poruncit s fie c utate cele mai chipe e
fecioare din întreaga împ r ie, spre a fi aduse la el. Printre numeroasele preferate strânse laolalt se afla i o fat
din Babilon, orfan de ambii p rin i, crescut de unchiul ei Mardochaeus (c ci a a se numea dânsul). Se tr gea
din semin ia lui Beniamin i f cea parte dintr-una din cele mai de vaz familii ale iudeilor. Estera (c ci a a se
numea dânsa) le întrecea în frumuse e pe toate celelalte i, prin fei mec toru-i chip, atr gea cu piec deie ochii
privitorilor asupra ei. încredin at unui eunuc pentru o aleas îngrijire, acesta a avut
prevederea s -i dea din bel ug balsamuri i alifiile scumpe cu care trebuia s - i ung trupul. De aceea i îngrijire
s-au bucurat i celelalte fete, în num r de patru sute, vreme de ase luni. Când trecerea lor a fost socotit un
r stimp îndestul tor pentru ca fetele s intre în a ternutul domnesc, în fiecare zi era trimis câte una regelui, s se
deprind cu ea. Dup ce se desf ta cu dânsa, regele o înapoia numaidecât eunucului. De îndat ce a venit Ia rând
Estera, copila i-a pl cut atât de mult încât s-a îndr gostit de ea, acceptând-o drept so ie legitim ; c s toria a fost
celebrat în cel de-al aptelea an al domniei sale, în luna a dou sprezecea, care se cheam Adar2. A expediat apoi
soli, care se numesc curieri, c tre toate noroadele, ca s le vesteasc nunta lui. A osp tat el însu i timp de o lun
de zile pe per i i mezi i pe c peteniile popoarelor, cu s rb torescul prilej al c s toriei sale. Când noua so ie a
fost adus la palat, regele i-a pus diadema pe frunte. Acolo a locuit Estera, f r s -i dezv luie neamul din care se
tr gea. Unchiul ei s-a mutat din Babilon în Susa persieneasc , unde i-a g sit o locuin , i venea zilnic la palat,
interesându-se de soarta copilei pe care o iubea de parc ar fi fost fiica lui.
3. în vremea aceea, regele a dat o lege potrivit c reia nici unul dintre supu ii Iui nu avea voie s se apropie
nechemat de el atunci când st tea pe tron. Ca atare, avea în jurul lui g rzi înarmate cu securi, gata s -i
pedepseasc pe cei ce înc lcau iegea. Regele însu i, instalat pe tron, inea în mâna sa o baghet de aur cu care
indica pe cine anume dorea s cru e dintre vizitatorii nepofti i. Cel atins de bagheta lui era în afara oric rei
primejdii. Atât am avut de spus despre acest subiect.
4. Ceva mai târziu, au pus la cale un complot împotriva regelui eunucii Bagathous i Theodestes. Dar
Barnabazus, slujitorul unuia dintre eunuci, de obâr ie evreiasc , a aflat de aceast uneltire i i-a dat de gol
unchiului reginei. Mardochaeus i-a denun at pe comploti ti la rege prin intermediul Esterei. Regele s-a
însp imântat i a g sit învinuirea întemeiat . Ambii eunuci au fost intui i pe cruce. Mardochaeus, salvatorul
vie ii lui, nu s-a ales atunci cu alt r splat decât faptul c numele s u a fost introdus de cronicari în anale i i s-a
dat o locuin în palat, fiind primit în rândul prietenilor credincio i ai regelui.
!
Vezi n. 4 de la cap. IV.
38
5. Pe atunci era obiceiul ca, ori de câte ori venea la rege Aman, fiul lui Amadathas, din neamul amaleci ilor,
atât persanii cât i str inii aveau datoria s - i arate venera ia, aruncându-se cu fa a la p mânt înaintea lui, fiindc
a a suna porunca dat de Artaxerxe. Datorit în elepciunii sale i respectului ar tat datinilor str bune,
Mardochaeus nu putea s acorde o asemenea cinstire unui om. Observând purtarea lui, Aman s-a interesat ce
obâr ie avea. Cum a auzit c era iudeu, s-a indignat, zicându- i c , de vreme ce persanii îi aduc tributul lor de
venera ie, tocmai el, un rob, nu catadicse te s fac acest lucru. Dornic s se r zbune pe Mardochaeus, i s-a p rut
prea pu in s cear pedepsirea unui singur om, a a c Aman a hot rât s -i nimiceasc întregul popor. înc din
n scare, îi ura de moarte pe iudei, fiindc neamul amaleci ilor, din care se tr gea el, fusese stârpit de ace tia.
Aman s-a dus s se plâng regelui i i-a spus c , în întreaga Iui împ r ie, s-a r spândit un norod nelegiuit, care
nu se amestec cu nimeni, duce un trai cu totul aparte, f r s se închine acelora i zei ca i celelalte neamuri, nici
nu se supune legilor, ci lupt prin obiceiurile i rânduielile sale împotriva poporului lui, ca i a tuturor oamenilor.
„Dac vrei s faci un bine supu ilor t i - a ad ugat el -, porunce te ca acest neam s fie stârpit din r d cin , astfel
ca nici unul s nu supravie uiasc , fie c e rob sau prizonier de r zboi!" Totu i, pentru ca regele s nu fie p gubit
cumva prin neplata birurilor ce i se cuveneau, Aman s-a obligat singur s -i trimit , din avu ia lui, patruzeci de
mii de talan i de argint, oriunde dore te. îi ofer bucuros aceast sum - mai sus inea el -, pentru ca împ r ia lui
s scape de aceast pacoste i s tr iasc în pace.
6. Dup ce Aman i-a cerut aceast favoare, Artaxerxe I-a asigurat c poate s - i p streze banii, iar cu iudeii n-
are decât s fac orice pofte te. V zându- i str dania încununat de succes, Aman a întocmit de îndat , în
numele regelui, un edict c tre toate popoarele, cu acest con inut:
MARELE REGE ARTAXERXE SCRIE CELOR O SUT
DOU ZECI l APTE DE SATRAPI. DIN INDIA
PÂN ÎN ETIOPIA, URM TOARELE:
..De i am ajuns s domnesc peste numeroase popoare i
39
mi-am întins st pânirea cât de mult am vrut peste toate rile lumii, n-am comis gre eala de a fi trufa i sever cu
supu ii mei, ci m-am ar tat blând i binevoitor, preocupat doar ca ei s se bucure de pace i de ocrotirea legilor,
str duindu-m s le ob in toate avantajele acestora pentru totdeauna. Dar Aman, care pentru în elepciunea i
dreptatea lui de ine primul rang în pre uirea mea i, datorit credin ei i ata amentului ce mi le arat , ocup al
doilea loc, lâng mine, cu statornica-i grij , mi-a atras aten ia c , r spândit printre to i supu ii mei de pe fa a
p mântului, tr ie te o na ie hain la suflet. Ea nu se supune legilor, nu d ascultare regelui i este în dezacord cu
bunele moravuri, urându-ne din cale-afar împ r ia, c ci urze te planuri viclene împotriva noastr . De aceea
decid s -i ave i în vedere pe oamenii da i în vileag de Aman, un al doilea p rinte al meu, ca s -i da i pieirii pe
to i, împreun cu nevestele i copiii lor, f r s cru a i pe nimeni i f r s v l sa i cuprin i de mil mai mult
decât se cuvine, opunându-v astfel poruncii rege ti. Vreau ca acest lucru s se întâmple în a treisprezecea zi a
lunii a dou sprezecea din anul viitor, pentru ca pretutindeni du manii no tri s - i piard via a într-o singur zi,
iar noi s avem dup aceea parte de lini te." Porunca a fost r spândit în ora e i pe întinsul împ r iei i to i
erau preg ti i s -i suprime în întregime pe iudei la sorocul hot rât. Chiar i în Susa se f ceau preg tiri febrile. în
timp ce regele i Aman se desf tau în ospe e i chefuri, ora ul era bântuit de team i nelini te.
7. Când a aflat de aceast primejdie, Mardochaeus i-a rupt hainele sale, i-a pus un sac pe dânsul i, cu cenu
pe cap, cutreiera ora ul, strigând c era sortit pieirii un neam care nu f cuse r u nim nui. Pe când se v ita astfel,
a ajuns pân la palatul regal, unde s-a oprit: acolo nu putea s p trund cu o asemenea îmbr c minte. La fel s-au
purtat i to i ceilal i iudei din cetatea în care edictul fusese f cut public, tânguindu-se i deplângând cumplita
soart ce-i a teapt . în tiin at c la poarta palatului st tea Mardochaeus îmbr cat în ve mânt jalnic, regina a
r mas înm rmurit la primirea ve tii i i-a trimis haine de schimb. El a refuzat s - i dezbrace sacul (deoarece nici
nu avea de gând s fac acest lucru pân nu se va curma r ul ce-1 pândea). Atunci regina !-a chemat pe eunucul
Achrateus (aflat întâmpl tor în preajma ei) i 1-a trimis s -1 întrebe ce nenorocire
40
a dat peste el încât nu pune cap t bocetelor sale i la rug mintea ei nu se îndur s - i lepede haina pe care o
purta. Mardochaeus 1-a l murit c pricina acestei mâhniri era edictul împotriva iudeilor, r spândit de rege în
toate provinciile, precum i faptul c , pentru a ob ine stârpirea neamului s u, Aman îi promisese regelui o
sumedenie de bani. El a trimis Esterei o copie a edictului din Susa i a rugat-o s intervin pe lâng rege în
favoarea poporului ei, f r s se socoteasc înjosit c , pentru salvarea lui, trebuie s - i implore suveranul cu
umilin , reu ind poate astfel s -i scape pe iudei de pieire. C ci Aman, al doilea pe scar ierarhic dup rege, i-a
ponegrit pe iudei astfel încât a atras apriga mânie regeasc asupra lor. Aflând una ca asta, Estera i-a trimis lui
Mardochaeus vorb c ea nu mai fusese chemat de mult vreme la rege i oricine se duce la rege nechemat se
expune unei mor i sigure, dac regele nu atinge cu bagheta de aur pe omul a c rui salvare o dorea. Cel c ruia
regele îi face acest hatâr, chiar dac n-a fost chemat la dânsul, nu numai c nu moare, ci ob ine iertarea, sc pând
teaf r. Dup ce eunucul i-a transmis vorbele Esterei, Mardochaeus i-a r spuns acesteia c nu se cuvenea s se
preocupe numai de propria-i siguran , ci mai degrab de salvarea întregului ei neam. Dac va pregeta s fac
acest lucru, atunci Dumnezeu va veni în ajutorul lui, iar regina îns i, împreun cu casa ei, va fi dat pieirii de
c tre cei pe care i-a dispre uit. Prin acela i slujitor, Estera i-a cerut lui Mardochaeus s se duc la Susa i s
strâng laolalt pe to i iudeii întâlni i acolo i s le impun un post de trei zile, timp în care ei s se ab in de la
orice mâncare i b utur . i ea va face la fel al turi de slujitoarele sale, f g duind c abia atunci se va duce la
rege, împotriva opreli tii sale, i, dac va trebui s moar , n-o s dea înapoi.
8. întocmai cum îi poruncise Estera, Mardochaeus a fost cel ce a f cut poporul s posteasc timp de trei zile i
s -1 roage pe Dumnezeu s nu dispre uiasc neamul s u sortit acum pieirii, ci, la fel cum 1-a sc pat i mai
înainte adeseori, iertându-i p catele, a a s -1 fereasc i cu prilejul acesta de distrugere. C ci nu numai din
propria-i vin î i atr sese poporul asupra lui primejdia de moarte, ci el însu i era cel ce stârnise furia lui Aman,
deoarece, dup spusele lui: „Nu m-am prosternat în fa a lui la fel cum obi nuiesc s m închin ie, Doamne, i,
41
neprimindu- i cuvenita cinstire, a uneltit împotriva mea, care n-am întreprins nimic împotriva legilor tale!" Chiar
i mul imea, într-un glas, 1-a invocat pe Dumnezeu s se îngrijeasc de salvarea ei, pentru ca nu cumva pe capul
tuturor israeli ilor s cad nenorocirea. Ea plutea înaintea ochilor lor i se apropia necru toare. A ijderea, Estera
se ruga Domnului, dup obiceiul str mo esc, cu fa a la p mânt. îmbr cat în ve minte de doliu, ab inându-se trei
zile de la orice mâncare, b utur i desf tare. L-a implorat pe Dumnezeu s se milostiveasc de soarta ei, pentru
ca, atunci când se va ivi înaintea regelui, umila-i închin ciune s fie conving toare i înf i area ei s par mai
fermec toare ca niciodat , încât prin ambele mijloace s potoleasc mânia pe care o va provoca suveranului,
izbutind s alunge primejdia ce-i pândea compatrio ii. Fie ca Domnul s inspire regelui ura împotriva du manilor
de moarte ai iudeilor, astfel ca ei, o dat c zu i în dizgra ie, s aib parte de un sfâr it grabnic.
9. Dup ce s-a rugat timp de trei zile Domnului, Estera i-a lep dat haina de jale, apoi s-a g tit i înve mântat ca
o cr ias i, înso it de dou slujitoare, dintre care una o sus inea u or iar cealalt inea între degete cap tul trenei
care atingea p mântul, s-a îndreptat spre casa regelui, cu obrajii rumeni, întreaga-i f ptur rev rsând m re ie i
vraj . Abia ajuns în preajma lui, a fost cuprins de team . Cum i-a v zut stând pe tron, împodobit cu haine din
es turi felurit colorate, cu aur i pietre scumpe, Esterei i s-a p rut înfrico tor. Iar când a i privit-o cu fa a
înro it de mânie, i-au sl bit puterile datorit spaimei i i-a pierdut cuno tin a, c zând în bra ele slujitoarelor din
preajma ei. Socot c , prin vrerea Domnului, purtarea regelui s-a schimbat ca prin farmec i. speriat c i s-a
întâmplat ceva r u so iei sale, s-a ridicat de pe tron, i, strângând-o în bra e, a reînviorat-o, i-a vorbit cu blânde e
i a îndemnat-o s nu- i piard cump tul i s nu se a tepte la vreun ponos pentru faptul c a venit nechemat .
Legea aceasta privea numai pe supu ii s i. f r s aib nici o putere asupra reginei cu care împ r ea puterea.
Dup ce i-a vorbit astfel, i-a dat sceptrul în mân i, conform legii, a atins-o cu bagheta, ca s -i alunge orice
umbr de team . De îndat ce i-a venit în sim uri, Estera i-a zis: „Nu-mi vine u or, st pâne, s - i explic
sl biciunea care m-a cuprins
42
deodat . Când am v zut c e ti mare, chipe i însp imânt tor, mi-au sl bit puterile într-atât încât n-am mai tiut
de mine!" Ea a rostit aceste cuvinte greu, cu glas vl guit, a a c a sporit teama i tulburarea regelui, care a c utat
s-o încurajeze pe Estera, s - i vin în fire i s fie convins c el era gata s -i dea jum tate din împ r ia lui dac
ar fi dorit-o. Estera s-a m rginit s -1 pofteasc la mas , împreun cu prietenul lui, Aman; zicea c preg tise chiar
ea osp ul. Când i-a dat încuviin area i amândoi erau de fa , înaintea cupelor pline, regele a poruncit Esterei
s -i spun ce anume dorea: nimic nu-1 împiedica s -i dea pân la jum tate din împ r ia lui. Dar Estera i-a
explicat c - i p streaz dorin a pentru ziua urm toare, când va fi iar i oaspetele ei împreun cu Aman.
10. Regele i-a dat cuvântul c va veni i Aman a plecat nespus de bucuros, fiindc fusese singurul curtean pe
care Estera îl g sise demn s fie invitat al turi de rege, nimeni nemaifiind socotit vrednic de o asemenea cinstire.
Dar când l-a v zut la poarta regelui pe Mardochaeus, Aman s-a înfuriat din cale-afar : ca de obicei, nici de ast
dat acela nu i-a ar tat barem cel mai mic semn de respect. întors acas , a dat de so ia lui, Zaraza, i de ni te
amici. Celor de fa le-a vorbit despre onoarea de care se bucur în fa a reginei i a regelui: în ziua aceea fusese
chemat singur de Estera, s ia masa în prezen a suveranului, invita ia p strându-se i pentru a doua zi. Dup
aceea a spus c i-a displ cut profund faptul c a dat cu ochii de Mardochaeus în fa a por ilor palatului. Atunci
Zaraza l-a îndemnat ca, la porunca lui, s fie în l at un stâlp de lemn înalt de cincizeci de co i i în diminea a
urm toare s cear regelui ca Mardochaeus s fie intuit pe el. Pl cându-i sfatul, el a poruncit slujitorilor lui s
preg teasc stâlpul i s -1 împlânte în curtea lui. Acest stâlp a fost fixat imediat. Domnul a luat în derâdere
planul nelegiuitului Aman: tia dinainte ce o s p easc , bucurându-se de ceea ce urma s i se întâmple. în
noaptea urm toare, a alungat somnul regelui. Nevrând s stea de veghe i s - i iroseasc vremea degeaba, ci s
se ocupe de lucrurile petrecute cândva în împ r ie, a dat ordin gr m ticului s u s -i aduc Cronica însemn rilor
zilnice despre propriile fapte i cele ale înainta ilor Iui, în vederea lecturii. în ceea ce a citit regelui, acesta a dat
mai întâi peste unul care, drept r splat
43
pentru meritele sale deosebite, primise s cârmuiasc o provincie al c rei nume era men ionat în scris. Apoi a
citit despre altul, r spl tit cu daruri pentru credin a lui. A urmat ia rând conjura ia eunucilor Bagathous i
Theodestes împotriva regelui, deconspirat de Mardochaeus. întrucât gr m ticul n-a spus decât atât, i s-a gr bit
s treac la alt capitol de întâmpl ri, regele 1-a întrerupt i a întrebat dac era pomenit r splata primit de
Mardochaeus. Când gr m ticul a spus c cronica nu sufla nici un cuvânt despre asta, regele i-a poruncit s se
opreasc i I-a întrebat pe str jer cât de înaintat era noaptea. Auzind c se i iveau zorii zilei, s-a interesat dac
nu cumva vreunul dintre prietenii s i se i prezentase la poarta palatului, întâmpl tor, Aman era de fa : el venise
ceva mai devreme ca de obicei, s cear pedeapsa cu moartea pentru Mardochaeus. Anun at de slujitori c la
poart a tepta deja Aman, regele a cerut ca acesta s fie chemat la dânsul. Cum a intrat, el i-a vorbit a a:
„Deoarece te recunosc numai pe tine drept cel mai apropiat dintre ceilal i prieteni ai mei, sf tuie te-m , rogu-te,
ce cinstire se cuvine s aduc, potrivit înaltului rang ce-1 de in, omului care mi-e drag?" Ferm convins c p rerea
pe care i-o cerea se referea la propria lui persoan (c ci î i închipuia c doar el era iubit de rege), Aman i-a
propus ceea ce i s-a p rut mai presus de .orice. I-a spus a adar: „Dac vrei s dai o aleas pre uire omului despre
care afirmi c -1 iube ti, atunci las -1 s se plimbe c lare pe cal, în ve mintele pe care le por i tu însu i, având în
jurul gâtului un colan de aur, iar acela dintre prietenii t i de n dejde care va p i înaintea lui s proclame în
întregul ora c aceasta este onoarea cuvenit celui cinstit de rege!" Aman fusese autorul acestei propuneri
fiindc socotea c lui îi erau h r zite.asemenea distinc ii. încântat de sfatul lui, regele i-a zis: „Du-te deci (c ci î i
pun la îndemân calul, straiele rege ti i colanul), caut -l pe iudeul Mardochaeus i, dându-i toate acestea, f -te
crainicul s u i p e te înaintea lui. Tu -a ad ugat el -, prietenul meu de n dejde, înf ptuie te ceea ce m-ai sf tuit
cu în elepciune s fac. Mardochaeus s fie cinstit în felul acesta, întrucât el mi-a salvat via a!" La auzul acestor
cuvinte care contraziceau toate a tept rile sale, cu mintea buim cit dar f r s poat da înapoi, Aman a plecat
ducând cu el calul, ve mântul de purpur i colanul de aui. Pe Mardochaeus 1-a întâlnit în fa a

por ilor palatului, îmbr cat într-un sac, i i-a poruncit s -1 dea jos ca s - i pun ve mântul de purpur . F r s
cunoasc adev rul i crezând c - i bate joc de dânsul, Mardochaeus i-a zis: „O, tu, cel mai josnic dintre oameni,
vrei s iei în derâdere nenorocirea noastr !" Când îns Aman 1-a asigurat c tocmai regele îi oferise aceast
recompens pentru c îi salvase cândva via a, dând la iveal uneltirile eunucilor, Mardochaeus s-a îmbr cat în
ve mântul de purpur , purtat îndeob te de rege, i-a pus la gât colanul de aur, a înc lecat pe cal i a cutreierat
ora ul, înaintea lui p ind Aman, care striga c a a se poart regele cu cei cinsti i i îndr gi i de dânsul. Dup ce
a f cut înconjurul ora ului, Mardochaeus s-a întors la rege iar Aman s-a îndreptat ab tut spre cas i, cu lacrimi
în ochi, a povestit so iei i prietenilor p ania sa. Ei i-au spus c nu se va mai putea r zbuna pe Mardochaeus,
c ci Dumnezeu era de partea lui.
11. în timp ce prietenii mai vorbeau între ei despre asta, au sosit eunucii Esterei, ca s -1 pofteasc la osp pe
Aman. Sabuchadas, unul dintre eunuci, v zând stâlpul împlântat în curtea lui Aman, care îl a tepta pe
Mardochaeus, a întrebat pe unul dintre slujitori pentru cine fusese ridicat acolo. Când a aflat c era h r zit
unchiului reginei (fiindc Aman însu i va cere regelui execu ia acestuia), eunucul a t cut mâlc. Dup ce a fost
bine osp tat împreun cu Aman, regele a rugat-o pe regin s -i spun ce favoare vroia s ob in de la el, întrucât
era oricum gata s -i îndeplineasc orice dorin . Atunci Estera a început s deplâng primejdia care îi amenin a
propriul popor, deoarece, al turi de neamul ei, ajunsese în pragul pieirii i tocmai de aceea luase cuvântul, ca s -
i apere compatrio ii. Nu l-ar fi nec jit deloc dac ar fi poruncit ca ei s fie vându i, sortindu-i unei robii
amarnice (ceea ce .ar fi fost r ul cel mai mic), dar îl implor acum s -i salveze consângenii de Ia o moarte sigur .
Când regele a întrebat-o cine anume urzise o asemenea nelegiuire, regina 1-a învinuit f i pe Aman,
denun ându-1 c uneltise astfel împotriva iudeilor numai din r utate. Atunci regele, ridicându-se mânios de la
mas , s-a îndreptat gr bit spre gr din , iar Aman a c utat s-o roage pe Estera s -i ierte gre eala, dându- i seama
de primejdia care îl p tea. Tocmai se aruncase pe patul unde st tea regina ca s -i cer easc îndurarea când
regele a intrat pe nea teptate i,
44
45
v zând ce se petrece, s-a tulburat i a zis: „Tu, cel mai tic los dintre oameni, vrei s -mi batjocore ti acum i
so ia!" încremenit de spaim , Aman n-a mai fost în stare s îngaime nici un cuvânt. Chiar atunci a intrat eunucul
Sabuchadas i 1-a pârât pe Aman c a ridicat în curtea lui un stâlp care era preg tit pentru intuirea lui
Mardochaeus: aflase acest lucru, drept r spuns la întrebarea lui, de la un slujitor al lui Aman, când s-a dus s -l
cheme pe st pân la osp . A spus c stâlpul avea o în l ime de cincizeci de co i. Auzind cum st teau lucrurile,
regele a hot rât ca Aman însu i s îndure supliciul pe care i-l preg tise lui Mardochaeus. A poruncit a adar ca el
s fie intuit numaidecât pe acest stâlp. Prin urmare, se cuvine s admir m puterea lui Dumnezeu, a ijderea
în elepciunea i dreptatea de care a dat dovad cu acest prilej, întrucât nu s-a m rginit doar s pedepseasc
tic lo ia lui Aman, ci I-a supus aceluia i supliciu pe care el îl preg tise altuia i a dat ca pild faptul c omul care
urze te planuri viclene împotriva celuilalt cade f r s vrea chiar în la ul întins de el.
12. Astfel a pierit Aman, fiindc a folosit peste m sur trecerea de care se bucura în fa a regelui: acesta a d ruit
reginei avu iile sale. Apoi 1-a chemat pe Mardochaeus (c ci între timp Estera îi dezv luise leg tura lor de
rudenie) i i-a înmânat inelul încredin at mai înainte lui Aman. Apoi averile lui Aman au fost trecute de regin în
st pânirea iui Mardochaeus, rug mintea ei fiind s scape neamul iudeilor de teama pentru via a lui, inspirat de
scrisoarea trimis în întreaga ar de c tre Aman, fiul lui Amadathas: dac patria îi va fi pustiit i concet enii
uci i, nici ea n-ar mai dori s r mân în via . Regele a promis s nu îng duie nici o fapt care s -i displac ,
neavând de gând s se împotriveasc vreodat voin ei sale. 1-a poruncit ca, privitor Ia iudei, s scrie în numele
s u tot ce crede ea de cuviin i s pecetluiasc cu propriul s u inel mesajul, apoi s se îngrijeasc de trimiterea
lui în întreaga împ r ie. C ci nici unul dintre cititorii scrisorii purtând pecetea inelului regal nu va cuteza s se
opun con inutului ei. Estera a chemat atunci pe gr m ticii regelui i Ie-a ordonat s scrie în favoarea iudeilor o
scrisoare adresat tuturor popoarelor, a ijderea satrapilor celor o sut dou zeci i apte de provincii, din India i
pân în Etiopia, precum i guvernatorilor i cârmuitorilor. Iat ce
46
cuprindea aceast scrisoare:
MARELE REGE ARTAXERXE C TRE CÂRMUITORII I SUPU II NO TR!, CU UR RI DE BINE.
„Mul i dintre cei r spl ti i prin mari favoruri i cinstiri ce decurg din nem rginita bun tate a regilor lor
îndr znesc nu numai s - i nedrept easc supu ii, ci urzesc uneltiri chiar i împotriva propriilor binef c tori;
str ini de sim mântul recuno tin ei omene ti i st pâni i de trufia neghiobului lor noroc nesperat, î i folosesc
bel ugul bog iilor în dauna celor de la care le-au primit, închipuindu- i c Domnului pot s -i r mân ascunse
asemenea fapte i c vor sc pa de dreapta lui r zbunare. Câ iva dintre cei ce, prin leg turile lor prietene ti, ajung
s de in înalte demnit i, mâna i de apriga lor ur fa de unii oameni, îi am gesc pe de in torii puterii i, cu
ajutorul învinuirilor mincinoase i al calomniilor, stârnesc mânia acestora împotriva nevinova ilor, facându-i s
înfrunte primejdia mor ii. Fapte de felul acesta decurg nu din ni te întâmpl ri petrecute în vremurile de odinioar
sau pe care faima Ie-a transmis pe calea auzului: asemenea mi elii s-au desf urat sub privirile noastre cu o
neasemuit îndr zneal . De aceea am decis ca de-acum încolo s nu mai d m crezare bârfelor i acuza iilor
neîntemeiate prin care caut unii s ne conving , ci s judec m numai dup ceea ce cunoa tem îndeaproape, spre
a constata limpede dac pedepsirea unora este îndrept it i r splata altora meritat , inând seama doar de fapte,
nu de vorbele oricui. A a se face c Aman, fiul lui Amadathas, un amalecir 1, str in de sângele persan, g zduit de
mine, s-a folosit de ospitalitatea cu care întâmpin pe oricine. Astfel a ajuns mai târziu s fie numit tat l nostru,
to i plecându-se necontenit înaintea lui cu. fa a pân la p mânt, i s aib parte de onoruri rege ti, ca al doilea în
rang dup noi. Dar el n-a tiut s - i dr muiasc norocul, nici s - i struneasc bine i cu în elepciune uria a lui
avu ie, ci s-a str duit s ne r peasc domnia i suflarea, de i ne datora puterea, iar pe Mardochaeus, binef c torul
i salvatorul meu, ca i pe
3
Amaleci ii erau du manii înver una i ai lui Israel, descenden ii lui Fsau. Marele vizir al lui Artaxerxe are aceast odioas obâr ie numai la
Fiavius Josephus, în timp ce Biblia îl socote te nu un med. cum era de a teptat, ci un macedonean, balcanic, adversar al Imperiului Persan
(Cartea Esterei, VIII. 12).
47
Estera, cu care îmi împart via a i împ r ia, s -i înl ture din drum prin vicle uguri. în timp ce c uta astfel s m
priveze de prietenii apropia i, el urm rea s treac puterea în mâinile altora. întrucât ne-am convins c iudeii, pe
care tic losul acela i-a sortit pieirii, nu sunt deloc ni te r uf c tori, ci tr iesc dup cele mai bune legi i se
închin lui Dumnezeu, ocrotitorul împ r iei mele i a str bunilor mei, nu numai c îi cru de pedeapsa decretat
de scrisoarea trimis mai înainte de Aman, pe care bine face i dac n-o lua i în seam , ci vreau s le acord toat
cinstea ce li se cuvine. Pe cel ce a pus la cale aceast m cel rire a iudeilor am avut grij ca, împreun cu întreaga
lui familie, s -1 intuiesc pe stâlp, în fa a por ilor Susei, atotv z torul Dumnezeu fiind cel ce 1-a pedepsit astfel.
Vou v poruncesc s r spândi i copii ale acestei scrisori în toate locurile din împ r ia noastr i s -i l sa i pe
iudei s tr iasc în pace dup datinile lor, ba chiar s -i i sprijini i atunci când ei vor dori s se r zbune pe cei ce
le-au f cut o nedreptate, în vremuri potrivnice lor. Aceasta se va întâmpla în a treisprezecea zi din a
dou sprezecea lun , numit Adar. Domnul Ie-a h r zit ca funestul soroc al pieirii s devin ziua izb virii lor. Ea
s fie un bun prilej de bucurie pentm cei ce vor binele nostru i o aducere-aminte a r zbun rii pentru cei ce
uneltesc tic lo iile. Vrem s facem cunoscut fiec rui popor i fiec rui ora în parte c oamenii care nu ascult de
porunca din cuprinsul scrisorii vor fi trecu i prin foc i sabie. Acest edict s fie citit în toate inuturile împ r iei
noastre i la ziua sorocit , to i iudeii s fie gata s se r zbune pe vr jma ii lor."
13. C l re ii îns rcina i s duc scrisorile la destina ie s-au a ternut degrab la drum. Când l-au z rit pe
Mardochaeus al lor îmbr cat în straie domne ti, având coroan de aur i colan în jurul gâtului, cinstit ca un rege,
iudeii din Susa au socotit c erau i ei p rta i la norocul lui. Dar în rândul iudeilor din ora e i din provincii,
primirea scrisorilor regelui a r spândit, în afara bucuriei, lumina izb virii, astfel încât multe dintre popoarele care
tremurau de frica iudeilor au adoptat t ierea împrejur, ca pe o m sur de prevedere. C ci în ziua a treisprezecea
din luna a dou sprezecea, numit de evrei Adar i de macedoneni Dystros, potrivit anun ului f cut de aduc torii
scrisorilor regelui, iudeii aveau voie ca, în ziua sortit pieirii lor, s - i poat r pune propriii vr jma i. Satrapii,
cârmuitorii, regii i
gr m ticii puneau acum mare pre pe iudei: teama ce le-o inspira Mardochaeus îi silea s aib o purtare
chibzuit . Dup ce scrisorile regelui s-au r spândit în toate meleagurile provinciilor sale, de pild , numai în
cetatea Susei, iudeii au omorât cinci sute dintre vr jma ii lor. Regele a comunicat Esterei num rul celor uci i,
spunându-i c nu cuno tea situa ia provinciilor, i a întrebat-o dac mai avea vreo alt dorin (c ci ea va fi
îndeplinit pe loc). Regina i-a cerut ca iudeii s aib voie i în ziua urm toare s - i ucid potrivnicii i cei zece fii
ai lui Aman s fie intui i pe stâlpi. Regele a îng duit iudeilor s fac acest lucru, fiindc nu cuteza s-o contrazic
pe regin . Ei s-au strâns iar i laolalt în a patrusprezecea zi a lunii Dystros i au mai r pus trei sute de du mani.
Iudeii care locuiau în provincii i în celelalte ora e au suprimat aptezeci i cinci de mii dintre potrivnicii lor.
Uciderile s vâr ite în cea de-a treisprezecea zi au fost celebrate prin ospe e în cea de-a paisprezecea zi.
A ijderea, iudeii din Susa au ad ugat la aceasta i pe cea de-a cincisprezecea ca zi de s rb toare. Iat de ce iudeii
de pe întregul întins al p mântului petrec aceste zile în ospe e, trimi ându- i unii altora daruri. Mardochaeus a
scris iudeilor care tr iau în împ r ia lui Artaxerxe s celebreze ambele zile, pentru ca s rb toarea s d inuie
mereu, f r s fie dat uit rii vreodat . Spre a pre ui cum se cuvine aceste zile, când pu in a lipsit ca s piar cu
to ii prin intrigile urzite de Aman, ei trebuie ca acum, când s-au v zut sc pa i de primejdii, r zbunându-se pe
du manii lor, s aduc mul umiri Domnului. De aceea iudeii celebreaz sus-pomeni ele zile pe care le denumesc
Phrureice4. Mare a fost cinstirea i înalt dreg toria oferit de rege lui Mardocheaus, împreun cu care a împ r it
puterea, via a acestuia fiind strâns legat i de cea a reginei. Din acest concurs de împrejur ri potrivnice, iudeii
au ie it mai bine decât se a teptau ei în i i. Acestea sunt întâmpl rile petrecute în timpul domniei lui Artaxerxe.
4
Aluzie Ia Purim. S rb toarea Sor ilor, 14 Adar, care comemoreaz miraculoasa salvare a evreilor de mâr avul genocid pus la cale de Aman,
Marele vizir al regelui persan Artaxerxe I. De Purim, se cite te de dou ori Cartea Esterei, care creeaz fundalul istoric pentru aceast tonic
s rb toare lumeasc . Purimul este precedat de postul Esterei. Din triada de istorice eroine ale poporului evreu, alc tuit dinludita, Suzana i
Estera. doar ea a fost men ionat de Flavius Josephus în monumentala lui lucrare.
48
49
CAPITOLUL VII
1. Când a murit Marele Preot Eliasib, a l sat pontificatul fiului s u Iudas; stingându-se i acesta din via , înalta
demnitate a fost încredin at fiului s u Ioannes, din pricina c ruia Bagoses, comandantul o tirii celuilalt
Artaxerxe1, a profanat templul, impunând iudeilor un bir: înainte de a aduce zilnica jertf , s pl teasc din banii
publici câte cincizeci de drahme. Pretextul de care s-a folosit el a fost urm torul. Fratele lui Ioannes era Iesus,
c ruia bunul s u prieten Bagoses îi promisese c -l va face Mare Preot. Pe temeiul promisiunii f cute, Iesus a
început s se certe în templu cu Ioannes, mâniindu-1 în asemenea m sur încât acesta 1-a omorât pe loc. Prin
uciderea fratelui s u, Ioannes comisese o mare nelegiuire, de vreme ce i el era Mare Preot, i cu atât mai abject
cu cât nici la greci, nici la barbari nu se mai s vâr ise o asemenea infamie. Dumnezeu n-a trecut-o cu vederea i
tocmai de aceea a îng duit ca poporul s fie înrobit i templul lui, profanat de persani. Cum a aflat c Marele
Preot Ioannes î i omorâse fratele în sanctuar, Bagoses, comandantul o tirii lui Artaxerxe, a venit numaidecât în
mijlocul iudeilor i le-a strigat cu mânie în glas: „A i îndr znit s v rsa i sânge omenesc în templul vostru!"
Când a vrut s p trund în sanctuar, ace tia au c utat s -1 opreasc . Dar el le-a spus f r înconjur: „Se mai
îndoie te cineva c nu sunt mai curat decât cel ce a f cut moarte de om în templu?" Dup rostirea acestor vorbe,
el a intrat în templu. Folosindu-se a adar de binevenitul prilej, Bagoses, care avea de mult o astfel de inten ie, i-a
împilat vreme de apte ani pe iudei pentru asasinarea lui Iesus.
2. Dup moartea lui Ioannes, rangul de Mare Preot a revenit fiului s u Iaddus. i acesta avea un frate, care se
chema Manasses. Sanaballetes din neamul chutheilor (din care î i trag obâr ia samaritenii), trimis ca satrap în
Samaria de c tre ultimul Darius2.
1
Artaxerxe II Mnemon. suveran al Imperiului Persan între 404-359 î.e.n.
1
Darius III. ultimul suveran al Imperiului Persan (336-330 î.e.n.), cel deal treilea Ahemenid care a purtat, contrar meritelor sale, numele
gloriosului rege al regilor. întronat de atotputernicul vizir Bagoas, spre a fi învins dup o scurt domnie de Alexandru cel Mare i asasinat de
Bessos. uzurpatorul satrap al Bactriei.
50
s-a învoit s -i dea de so ie pe fiica lui, numit Nicaso. V zuse el însu i ce vestit ora era Hierosolyma. care
pricinuise numeroase necazuri asirienilor i locuitorilor Coelesiriei, i tr gea n dejdea ca prin aceast c s torie
s - i z logeasc întregul neam al iudeilor, câ tigându-i bun voin a.
CAPITOLUL VIII
1. în vremea aceea, Filip, regele Macedoniei, a fost ucis la Aegae de Pausanias, fiul lui Cerastos. cel ce se tr gea
din Oreste'. A urmat la tron fiul s u Alexandru, care, traversând Heliespontul, s-a întâlnit în b t lia de la
Granicos cu comandan ii o tirii lui Darius i i-a biruit2. Apoi a atacat Lydia, a subjugat Ionia i, str b tând
Caria, a n v lit în Pamfilia, a a cum am spus deja în alt loc3.
2. B trânii din Hierosolyma, ner bdând faptul c fratele Marelui Preot Iaddus, care avea o so ie str in , era
p rta ul lui la pontificat, s-au r zvr tit împotriva lui. Ei socoteau c s toria lui drept un pretext binevenit pentru
ca oamenii dispu i s se împotriveasc legilor matrimoniale s - i ia neveste din afara grani elor rii. Tocmai cei
ce înc lcaser datinile c s toriei i- i luaser neveste p gâne erau vinova i de robia i de numeroasele nenorociri
îndurate de iudei odinioar . B trânii i-au cerut
' Filip II. rege al Macedoniei (359-336 î.e.n.), tat l lui Alexandru cel Mare. a fost asasinat la Aegae (Hdessa) de Pausanias. descendentul
legendarului Oreste. care a r zbunat uciderea p rintelui s u. Agamemnon. omorându- i propria mam . pe Clitaemnestra. i pe ibovnicul ei.
Egist. pecetluind tragicul destin al Atrizilor.
1
Alexandru III, rege al Macedoniei (336-323 î.e.n.). a întreprins o expedi ie antipersan , traversând la Abidos strâmtoarea dintre Europa i
Asia 1 Heliespontul) i în mai 334 î.e.n. a înfrânt pe malul râului Granicos din Misia "astea satrapilor din Asia Mic . trimis împotriva lui de
Darius 111 Codomannos.
' Vezi Cartea a îI-a. cap. XVI. paragr. 5. n. 2. voi. I. p. 122.
51
a adar lui Manasses fie s se despart de so ia lui, fie s nu se mai apropie niciodat de altar. întrucât Marele
Preot, de comun acord cu poporul, n-a mai tolerat accesul la altar al propriului frate, Manasses s-a dus la socrul
s u, Sanaballetes, i i-a spus c o iube te mult pe fiica lui, Nicaso, dar nu se îndur totu i s renun e din cauza ei
la înaltul rang preo esc, care se bucur de o mare trecere în fa a poporului, r mânând în sânul aceleia i familii.
Atunci Sanaballetes i-a f g duit c , doar dac men ine c s toria cu fiica lui, îi va asigura nu numai rangul de
Mare Preot, ci i puterea pontifical , cu toate atributele de cârmuitor al rii pe care o guverna el însu i. A
ad ugat c ulterior îi va cl di pe piscul Garizim, mai înalt decât ceilal i mun i din Samaria, un templu aidoma
celui din Hierosolyma, urmând s fac acest lucru cu încuviin area regelui Darius. Ademenit de f g duielile sale,
Manasses a r mas al turi de Sanabalietes, tr gând n dejdea c , mul umit bun voin ei lui Darius, el va dobândi
pontificatul: Sanaballetes era deja b trân. Deoarece mul i al i preo i israeli i erau îngloda i în asemenea c s torii,
tulbur rile survenite în Hierosolyma n-au fost mici. întreaga lor ceat a trecut de partea lui Manasses i ei au fost
sprijini i de Sanaballetes, care Ie-a dat bani, terenuri agricole i case, toate acestea numai de dragul ginerelui s u.
3. Primind între timp vestea c Alexandru trecuse Hellespontul, îi învinsese satrapii în b t lia de la Granicos i- i
continua mar ul, Darius i-a strâns oastea de c l re i i pedestra i, hot rându-se s ias în întâmpinarea
Macedoneanului, mai înainte ca el s cucereasc Asia întreag . Dup ce i-a trecut o tirea peste fluviul Eufrat, a
str b tut muntele Taurus din Cilicia, a teptându- i du manii între hotarele Ciliciei, ca s se m soare cu ei într-o
b t lie..Sanaballetes s-a bucurat c Darius se urnise din loc i i-a spus lui Manasses c - i va împlini promisiunile
de îndat ce Darius se va fi întors victorios din lupta cu vr jma ii. Nu numai el, ci i to i cei ce tr iau în Asia erau
ferm convin i c macedonenii nu vor avea curajul s -i înfrunte pe persani, din pricina num rului lor uria . Dar
lucrurile s-au petrecut cu totul altfel decât se a teptau ei. C ci regele a fost biruit de macedoneni i a pierdut o
mare parte a o tirii sale, fiind silit s fug în Persia, dup ce mama, so ia i copiii lui au fost captura i. Alexandru
s-a îndreptat spre Siria, a

cucerit Damascul, a pus st pânire pe Sidon, a supus asediului Tyrul, apoi a trimis Marelui Preot al iudeilor o
scrisoare, prin care îi cerea s -i trimit trupe auxiliare i provizii pentru ostile sale, urmând s -i pl teasc lui
birurile cuvenite lui Darius. Astfel va câ tiga el prietenia macedonenilor i nu se va c i de bun voin a ar tat
acestora. îns Marele Preot a r spuns solilor s i c se jurase fa de Darius c nu va ridica armele împotriva lui
i, cât vreme Darius tr ia, nu putea s - i încalce leg mântul. Vorbele sale au stârnit mânia lui Alexandru, care a
hot rât s nu despresoare Tyrul, gata s cad dintr-o clip în alta, dar 1-a amenin at pe Marele Preot c , dup
c derea ora ului, î i va îndrepta ostile împotriva lui, spre a dovedi tuturora c erau datori s asculte de jur mântul
lui. Apoi a înte it asediul, a cucerit în sfâr it Tyrul4 i, orânduindu-i o alt conducere, a m r luit spre cetatea
Gaza, ap rat de garnizoana lui Babemeses, supunând-o asediului.
4. Sanaballetes a crezut c sosise momentul potrivit s - i pun în aplicare planurile sale: 1-a tr dat pe Darius, a
luat opt mii de o teni dintre supu ii s i i a trecut cu ei de partea lui Alexandru; g sindu-I preg tit s plece la
asediul Tyrului, i-a spus c era dispus s -i încredin eze inutul cârmuit de el i s -1 recunoasc drept st pân în
locul lui Darius. întrucât Alexandru 1-a primit binevoitor, Sanaballetes a prins curaj i i-a vorbit, deschis despre
inten iile lui, ar tând c -1 avea ca ginere pe Manasses, fratele lui laddus, Marele Preot al iudeilor, al turi de care
se aflau mul i al ii, dornici s înal e un templu-în provincia sa. Acest lucru era spre binele regelui, fiindc
desp r ea în dou puterile iudeilor, c ci ori de câte ori poporul a fost strâns unit i solidar, a dat mult b taie de
cap suveranilor str ini, a a cum s-a purtat mai înainte, de pild , fa de regii asirieni. De îndat ce a primit
aprobarea lui Alexandru, Sanaballetes a i construit în mare grab un templu i I-a pus acolo Mare Preot pe
Manasses, închipuindu- i c f cuse o mare favoare copiilor fiicei sale. Numai c , dup scurgerea celor apte luni
irosite cu asediul Tyrului i a celor dou luni cerute de împresurarea Gâzei, Sanaballetes a murit. Imediat dup
cucerirea Gâzei, Alexandru s-a îndreptat împotriva ora ului Hierosolyma. La primirea
4
Str vechiul ora fenician a fost cucerit de ostile macedonene în 332 i.e.n., dup un asediu îndelungat.
52
53
acestei tiri, Marele Preot Iaddus a fost cuprins de team i îngrijorare în privin a felului cum trebuia s -i
întâmpine pe macedoneni, fiindc stârnise mai înainte mânia regelui acestora prin refuzul s u de a se supune. A
recomandat mul imii s se roage i a închinat jertfe Domnului, pe care 1-a implorat s ocroteasc poporul,
sc pându-l de primejdie. Când s-a dus la culcare dup aducerea jertfei, Dumnezeu l-a îndemnat în vis s nu- i
piard cump tul, ci s deschid larg por ile ora ului, g tite cu cununi de flori i, cu poporul înve mântat în alb, el
însu i împreun cu preo ii, purtând înd tinatele straie s rb tore ti, s ias în întâmpinarea regelui, f r nici o
team , c ci Domnul îi obl duie te. Cum s-a trezit din somnul s u adânc, Iaddus s-a bucurat nespus de mult i,
dezv luind tuturora prevestirea 'cereasc , ie-a înf i at îndemnurile primite în vis. Apoi s-a preg tit s ias
înaintea regelui.
5. Când a aflat c regele nu era prea departe de ora , ei a mers cu preo ii i mul imea concet enilor, îmbr cat în
straie s rb tore ti i cu totul deosebite de cele întâlnite la alte noroade, ajungând pân la locul ce se cheam
Sapha. Numele acesta înseamn în grece te „observator", fiindc de acolo ai în fa a ochilor Hierosoiyma
întreag , împreun cu templul. Fenicienii i caldeenii veni i ca înso itori erau convin i c , în apriga lui mânie,
regele le va îng dui s jefuiasc ora ul i s -1 ucid pe Marele Preot, dar întors tura lucrurilor a în elat
a tept rile lor. De îndat ce a z rit din dep rtare mul imea în haine albe, preo imea în tunici albe din in scump i
pe Marele Preot, care purta o mantie de culoarea stânjenelului, împodobit cu aur, având pe cre tet tiara cu placa
aurit , unde era gravat numele Domnului, Alexandru a înaintat singur, a venerat numele divin i !-a salutat în
primul rând pe Marele Preot. Dup ce to i iudeii, într-un singur glas, au urat bun venit lui Alexandru i i-au
cuprins în mijlocul lor, regii Siriei i ceilal i comandan i au r mas mu i de uimire. închipuindu- i c suveranul lor
î i pierduse min ile de-a binelea. Parmenion a fost singurul care s-a dus s -1 întrebe cum se f cea c el, ce!
venerat de lumea întreag , l-a venerat pe Marele Preot. Alexandri i-a zis: ,.Nu pe el l-am venerat, ci pe
Dumnezeu, care l-a g tit cu supremul s u strai preo esc. Pe dânsul. îmbr cat cu acela i strai, l-am mai v zut într-
un vis pe care l-am avut pe când m aflam
la Dios, în Macedonia, i chibzuiam deja cum voi reu i s supun Asia, Domnul fiind cel ce m-a îndemnat s nu
z bovesc, ci s pornesc încrez tor la drum. El însu i va p i în fruntea o tilor mele i-mi va încredin a împ r ia
per ilor. Deoarece n-am mai întâlnit vreodat un alt om cu ve mânt asem n tor, de cum l-am z rit, mi-am i
reamintit de visul acela i de prevestirea lui. Am acum convingerea c din porunc divin am întreprins aceast
expedi ie, c -l voi întrece pe Darius, nimicind puterea per ilor i c -mi voi realiza toate planurile mele!" Dup ce
a dat acest r spuns lui Parmenion, el a întins mâna dreapt Marelui Preot i, înso it de-alaiul preo esc, a intrat în
ora . A urcat pân la templu, unde a adus Domnului o jertf a a cum l-a înv at Marele Preot, v dind fa de
acesta i de sacerdo ii s i cea mai înalt pre uire. Când i s-a ar tat cartea lui Daniel, în care figura profe ia c un
grec va nimici puterea per ilor5, Alexandru a sus inut c el însu i se socotea grecul acela i a împr tiat apoi
mul imea st pânit de bucurie. Dar a doua zi a strâns-o laolalt i i-a cerut s -i spun ce daruri a tepta de Ia el.
Când Marele Preot i-a cerut voie ca iudeii s tr iasc dup legile lor str bune i în cel de-al aptelea an s fie
scuti i de biruri, Alexandru a admis toate acestea. Rugat fiind s îng duie i iudeilor din Babilon i din Media s
tr iasc dup propriile datini, regele a promis c va face bucuros i asta. A explicat apoi mul imii c , dac unii
vor s se al ture campaniei militare, este gata s -i ia cu el. Ace tia pot s - i p streze i în cadrul o tirii
obiceiurile str mo e ti i s tr iasc dup legile lor. Mul i s-au înscris atunci în rândurile participan ilor Ia
expedi ie.
6. Dup ce a limpezit astfel starea cet enilor Hierosolymei, Alexandru a mers cu oastea mai departe, împotriva
ora elor învecinate. i oriunde s-a dus, a fost primit de to i cu bra ele deschise. A adar, samaritenii, a c ror
capital era Sichim, ora situat pe muntele Garizim i locuit de dezertorii poporului iudeu, au hot rât s se dea
drept iudei, v zând pre uirea aleas pe care Ie-o ar tase acestora. Prin firea lor, a a cum am spus i anterior,
samaritenii sunt înclina i ca, ori de câte ori iudeilor le merge r u, s t g duiasc faptul c ace tia
' Flavius Josephus se refer la interpretarea terifiantului vis al lui Niabucodonosor, dat de profetul Daniel in biblica sa carte, despre care a
fost vorba mai înainte (Cartea a X-a, cap. X. paragr. IV, n. 5. voi. I. p. 586).
le sunt rude, i atunci ei recunosc adev rul; în schimb, atunci când constat c starea iudeilor s-a îndreptat
întrucâtva, numaidecât li se al tur i sus in rudenia lor de sânge, ei tr gându- i, chipurile, obâr ia din urma ii lui
losif, Efraim i Manasses. In semn de bun voin i plini de însufle ire, ei au ie it în întâmpinarea regelui nu prea
departe de Hierosolyma. Când Alexandru a avut cuvinte de laud pentru zelul lor, au venit la el sichimi ii,
înso i i de o tenii care îi fuseser trimi i de Sanaballetes, i l-au rugat s viziteze i ora ul lor, onorându-le
templul cu pre ioasa-i prezen . Regele Ie-a promis c va sosi la ei cu prilejul întoarcerii sale. Când îns i-au
cerut s -i scuteasc de bir în al aptelea an, fiindc în anul acela nu recoltaser nimic, Alexandru i-a întrebat în ce
calitate formulau asemenea cerere, l-au r spuns c erau iudei, dar, de vreme ce sichimi ilor li se zicea sidonieni,
regele i-a întrebat din nou dac erau iudei. Când ei au t g duit acest lucru, Alexandru le-a spus: „Iudeilor le-am
acordat aceast înlesnire. Totu i, la întoarcerea mea, când ne vom cunoa te mai bine, voi face a a cum cred eu!"
Dup aceea i-a l sat pe sichimi i s plece. Dar o tenilor trimi i de Sanaballetes le-a poruncit s -l urmeze în Egipt,
c ci acolo urma s -i înzestreze cu ogoare. Regele a f cut într-adev r acest lucru pu in mai târziu în Thebaida 6,
încred in ându-Ie paza acestui inut.
7. Când Alexandru s-a stins din via , împ r ia lui a fost împ r it între urma ii s i. Templul de pe muntele
Garizim a d inuit i orice locuitor al Hierosolymei care era acuzat c se osp tase cu bucate interzise sau c nu
cinstise Sabatul fugea imediat la sichimi i, pretinzând c era învinuit pe nedrept. în vremea aceea a murit i
Marele Preot Iaddus i i-a urmat la pontificat fiul s u Onias. A a st teau lucrurile la Hierosolyma în acel
moment.
CARTEA A XII-A
' Regiune din Egiptul de sus. situat în jurul metropolei faraonice Theba.
56
CON INUTUL CÂRTII A XII-A
Cum Ptolemeu, fiul lui Lagos, a ocupat
Hierosolyma i Iudeea prin vicle ug i
în el ciune i a surghiunit mul i locuitori în
Egipt.
Cum fiul s u Ptolemeu, supranumit
Philadelphos, s-a ocupat de traducerea în
limba greac a legilor iudaice i, spre a fi pe
placul Marelui Preot Eleazar, a eliberat din
robie mul i captivi, aducând numeroase danii
Domnului.
Cum au cinstit regii Asiei poporul iudeu i i-au
dat dreptul de cet enie în ora ele întemeiate
de el.
Josephus, fiu! iui Tobias, îi scap pe iudei de
nenorocirea care îi pândea, atr gându- i
prietenia lui Ptolemeu Epiphanes.
Amici ia i alian a lacedemonienilor cu
Marele Preot al iudeilor, Onias.
Mai-marii iudeilor se ceart între ei i cer
ajutorul lui Antioh Epiphanes.
Cum Antioh Epiphanes porne te într-o
expedi ie împotriva Hierosolymei, cucere te
ora ul i jefuie te templul.
Cum Antioh interzice iudeilor s - i urmeze
datinile str bune i numai Mattathias, fiul lui
Asamoneu. a înc lcat poruncile regelui,
învingându-i dup aceea pe comandan ii lui
Antioh.
9. Mattathias moare la adânci b trâne i i las fiilor s i cârmuirea statului.
10. Cum fiul s u Iudas, luptându-se cu comandan ii o tilor lui Antioh, a dat iudeilor
posibilitatea s tr iasc dup legile str bune i a fost ales de popor Mare Preot.
11. Cum Apollonius, comandantul o tirii lui Antioh, a n v lit în Iudeea, dar a fost învins i a
murit.
12. Expedi ia lui Lysias i Gorgias împotriva iudeilor, urmat de înfrângerea i de pieirea o tirii lor.
13. Cum Iudas i Simon i-au dus oastea împotriva ammani ilor i a rii Galaaditis, cel dintâi,
iar fratele s u împotriva tyrienilor i a ptolemeenilor, amândoi ie ind victorio i.
14. Cum i-a sfâr it zilele în Persia Antioh Epiphanes.
15. Cum Antioh, supranumit Eupator, împreun cu Lysias, au întreprins o expedi ie împotriva
iudeilor, i-au învins i l-au asediat pe Iudas în templu.
16. Cum, dup ce 1-a asediat mult vreme, Antioh a încheiat o alian cu Iudas i a p r sit biruitor
Iudeea.
17. Cum Bacchides, comandantul o tilor lui Demetrios, a m r luit împotriva iudeilor,
întorcându-se la regele s u cu misiunea neîndeplinit .
18. Cum Nicanor, comandantul trimis în expedi ie dup Bacchides, a pierit împreun cu oastea
lui.
19. Cum Bacchides, trimis din nou împotriva Iudeii, a ie it de ast dat înving tor.
20. Cum a c zut în lupt Iudas.
Cartea aceasta cuprinde un interval de o sut aptezeci de ani.
60
CAPITOLUL I
Dup ce a pus cap t domina iei per ilor i a orânduit lucrurile în Iudeea, cum am spus mai înainte, Alexandru cel
Mare s-a stins din via . împ r ia lui a fost împ r it între urma ii s i: Antigonos1 a primit Asia, Seleucos2,
Babilonul i popoarele învecinate, Lysimachos3, rile Hellespontului. Cassandros4 a ocupat Macedonia, iar
Ptolemeu, fiul lui Lagos, s-a ales cu Egiptul. întrucât ace tia s-au învr jbit între ei din râvna fiec ruia pentru
suprema ie, au izbucnit r zboaie de lung durat , care au pricinuit mari daune ora elor, f când ca mul i cet eni
s - i piard via a. A a a p it mai cu seam Siria în timpul domniei lui Ptolemeu, fiul lui Lagos*, supranumit
Soter (adic Salvatorul), dovedindu-se contrariul poreclei sale. El a ocupat Hierosolyma prin fraud i tr dare.
Sub pretextul c vroia s aduc o jertf , regele a p truns în ora în ziua Sabatului, f r s -1 împiedice iudeii (de
vreme ce nu-l socoteau du man), pe de o parte fiindc nu se a teptau s le pricinuiasc vreun r u, pe de alt parte
fiindc din pricina s rb torii i a r gazului sfânt, ei nu puteau s întreprind nimic. Regele a subjugat ora ul cu
u urin i l-a tratat mi ele te i cu cruzime. în sprijinul spuselor noastre vine m rturia lui Agatharchides din
Cnidos6, care a scris o istorie a
' Antigonos I Monophthaimos (382-301 î.e.n.), general macedonean, strategul Asiei dup moartea lui Alexandru cel Mare.
2
Seleucos I Nicator, suveran al Regatului Seleucid (305-281 î.e.n.), întemeietorul dinastiei Seleucizilor. regi ai Siriei.
* Lysimachos (360-281 î.e.n). strateg i rege al Tracici, cu capitala la Lysimachia, fundat de el.
4
Cassandros (355-297 î.e.n). fiul lui Antipatros, regentul Macedoniei, al c rei rege devine (305 î.e.n.).
' Ptolemeu 1 Soter, rege al Egiptului elenistic (305-283 î.e.n), întemeietorul dinastiei Lagizilor (305-30 î.e.n.).
' Agatharchides din Cnidos (200-120 î.e.n.), istoric, geograf i filolog grec care a tr it la curtea Ptolemeilor din Alexandria, autorul unei
istorii a Asiei (10 c r i) i a Europei (49 c r i), ocupându-se de Diadohi (urma ii lui Alexandrii cel Mare).
61
Diadohilor lui Alexandru, confirmând faptul c ne-am pierdut libertatea din pricina supersti iei noastre, prin
urm toarele cuvinte: „Exist a a-numitul popor al iudeilor, care, locuind în Hierosolyma, ora mare i fortificat,
s-a l sat subjugat de Ptolemeu fiindc a refuzat s pun mâna pe arme, supunându-se domniei sale crude de
dragul unei supersti ii." Agatharchides a amintit acest lucru despre poporul nostru. Capturând a adar numero i
oameni, fie din mun ii Iudeii i împrejurimile Hierosolymei, fie din Samaria i muntele Garizim. i-a str mutat pe
to i în Egipt. întrucât din r spunsul dat solilor lui Alexandru cel Mare dup victoria lui asupra lui Darius a
priceput c locuitorii Hierosolymei se distingeau prin respectarea cu sfin enie a jur mântului i prin fidelitatea
lor, i-a înrolat pe mul i dintre ei în garnizoanele fort re elor, Ie-a dat acelea i drepturi ca i macedonenilor din
Alexandria, punându-i s fac leg mânt c atât ei, cât i urma ii lor s r mân mereu credincio i. Chiar i din
rândul celorlal i iudei, nu pu ini au fost cei ce dup aceea au plecat de bun voie în Egipt, atra i fie de fertilitatea
p mântului, fie de d rnicia Ptolemeilor. Dar între samariteni i urma ii iudeilor care erau hot râ i s - i p streze
cu str nicie datinile str mo e ti, au izbucnit r zboaie, deoarece hierosolymitanii sus ineau c templul .lor era
sfânt i numai acolo se aduceau jertfe, în timp ce samaritenii pretindeau acela i lucru despre templul lor, situat pe
muntele Garizim.
CAPITOLUL II
1. Dup ce Alexandru a domnit doisprezece ani. iar urma ul s u, Ptolemeu Soter', vreme de patruzeci de ani, pe
' Ptolemeu I Soter. întemeietorul dinastiei Lagizilor. a fost oficial suveranul l:giptului elenistic între 305 i 283 î.e.n.. dar Mavius .losephus socote te anii
domniei sale de la moartea regelui macedonean Alexandru III (336-323 î.e.n). Urma ul sau. Ptolemeu II Philadclphos (283-246 î.e.n), a Cost coregent din 285
î.e.n.. ctitorul Bibliotecii din Alexandria, la sugestia filosofului i omului politic atenian, refugiat la curtea lui. Demetrios din Faleron (344-280 î.e.n.).
62
tronul Egiptului s-a urcat Philadelphos, care a cârmuit treizeci i nou de ani. El s-a ocupat de t lm cirea în
limba greac a legilor iudaice i a eliberat din robia egiptean o sut dou zeci de mii de hierosolymitani, din
urm torul motiv. Demetrios din Faleron, mai-marele bibliotecarilor regelui, s-a str duit din r sputeri s strâng
laolalt toate c r ile din lume, cump rându-le de pretutindeni pe cele despre care tia c erau adecvate studiului
i desf t rii, fire te, cu dezlegarea regelui (st pânit de p tima a dorin de colec ionare a scrierilor). întrebat o
dat la câte mii se ridica num rul c r ilor pe care le strânsese deja, el i-a r spuns c erau vreo dou sute de mii,
dar tr gea n dejdea s ajung pân la cinci sute de mii. L-a în tiin at c iudeii de in multe c r i despre legile
proprii, demne s fie cercetate i s fac parte din biblioteca regal , dar ele erau scrise în graiul i alfabetul
ebraic, a a c vor întâmpina greut i serioase la t lm cirea lor în limba greac . De i scrierea iudeilor este
aproape la fel cu cea a sirienilor, iar limbile lor se aseam n , graiul i scrisul lor au un caracter aparte. Totu i - a
mai ad ugat el - nimeni nu-1 împiedic pe rege, care are i mijloacele b ne ti pentru înf ptuirea acestui lucru, s
se îngrijeasc de traducerea c r ilor ebraice, pentru ca s le aib în biblioteca lui. Râvna lui Demetrios de a
colec iona c r i fiind pe placul regelui, el a scris Marelui Preot, s -i fac rost de ele.
2. Un anume Aristeu, prieten care se bucura de o deosebit pre uire datorit cump t rii sale fa de suveran,
inten ionase adesea mai demult s -1 roage pe rege s -i slobozeasc din robie pe iudeii care se aflau în împ r ia
lui. Socotind c acum era momentul potrivit s - i înainteze cererea, i-a înf i at mai întâi planul comandantului
g rzii de corp a regelui, Sosibius Tarentinul, i lui Andreas, rugându-i pe cei men iona i de noi s -i sprijine
demersul. Dup ce a primit încuviin area propunerii sale, Aristeu s-a dus la Ptolemeu i i-a cuvântat astfel: „Nu
se cade, o, rege, s ne am gim singuri, ci s d m la iveal adev rul. Deoarece ne d m osteneala ca nu numai s
transcriem, ci s i t lm cim legile ebraice de dragul t u, cum putem oare s facem a a ceva cât vreme atâ ia
iudei sunt robi în împ r ia ta? Nu va fi greu pentru m rinimia i bun tatea ta s -i scapi de aceast pacoste, mai
ales c din st ruitoarele cercet ri f cute de mine am conchis c Dumnezeu, care Ie-a dat
63
legile acestea, este unul i acela i cu cel ce- i c l uze te domnia. Fiindc prin Dumnezeu, Creatorul lumii întregi,
la care ne închin m i noi, îl men ion m într-adev r pe Zeus2, numit astfel de la Fiin , întrucât datorit lui
fiin m cu to ii. Ca s -l cinstim cum se cuvine pe Zeus, trimite în patria lor pe închin torii lui Dumnezeu, ca ei s
poat tr i acolo unde s-au n scut. S nu- i închipuie Maiestatea Voastr c fac aceast rug minte deoarece m
înrudesc cumva cu acest popor sau sunt odrasla lui! Numai datorit faptului c noi, to i oamenii, suntem f pturile
lui Dumnezeu i tiind bine c binef c torii sunt pe placul lui, te îndemn s faci bine!"
3. De îndat ce Aristeu a rostit aceste vorbe, regele 1-a privit cu chipul vesel i surâz tor, apoi l-a întrebat: „Câte
mii crezi c sunt cei ce urmeaz s fie dezrobi i?" Aflat din întâmplare în preajma lor, Andreas a r spuns c erau
cu pu in mai mult de o sut de mii. „Darul pe care mi-1 ceri nu este a adar atâta de mic!", a zis regele. Dar când
Sosibius i cei prezen i au sus inut c se cuvenea s - i arate gratitudinea prin d rnicia fa de Dumnezeu, care îi
d ruise domnia, regele i-a dat bucuros încuviin area i a poruncit ca la urm toarea sold s se pl teasc suma de
o sut dou zeci de drahme pentru fiecare captiv supravegheat de ei. Privitor la cererea lor, Ptolemeu a promis c
va da un decret m rinimos, care vine în întâmpinarea propunerii lui Aristeu i a voin ei lui Dumnezeu. A explicat
c el voia astfel s -i elibereze nu numai pe cei târâ i în captivitate de tat l lui i de o tenii s i, ci i pe cei ce
fuseser adu i mai înainte în regat sau sosiser abia dup aceea. Chiar i când i s-a comunicat c aceast
dezrobire va costa mai mult de patru sute de talan i, el s-a învoit numaidecât. Ca s se dovedeasc deosebita
m rinimie a regelui, s-a hot rât s se p streze o copie a acestui decret. El era formulat în felul urm tor: „Cei care
I-au înso it pe tat l meu în expedi ia lui împotriva Siriei i Feniciei i dup devastarea Iudeii au adus cu ei robi în
ora ele noastre sau la sate s le redea libertatea. S fie dezrobi i totodat i to i iudeii veni i mai înainte în regatul
!
în original întâlnim un intraductibil joc de cuvinte între Zena, acuzativul neatic al numelui lui Zeus, i :en, infinitivul verbului grecesc zao =
a tr i. Admiratorii iudeilor nu considerau monoteismul lor în flagrant contradic ie cu filosofia greac din mediul cosmopolit al Alexandriei.
64
meu, a ijderea cei ce au fost adu i recent. St pânii care fac aceast dezrobire vor primi pentru fiecare rob în parte
câte o sut dou zeci de drahme, pe care o tenii îi vor încasa împreun cu solda, ceilal i urmând s primeasc
pre ul r scump r rii din vistieria regal . Am convingerea c ei au fost lua i prizonieri prin înc lcarea voin ei
tat lui meu i a drept ii i c ara robilor a c zut prad bunului-plac al o tenilor, care au tras mari foloase de pe
urma aducerii lor în Egipt. A adar, de dragul drept ii i din compasiune fa de ni te nedrept i i, supu i
asupririlor, decretez ca to i cei ce au în slujba lor robi iudei s -i elibereze, st pânul primind în schimb
r scump rarea men ionat mai sus; i s nu îndr zneasc nimeni s se împotriveasc prin vicle ug acestei
porunci. Vreau ca, în termen de trei zile de la emiterea decretului, cei viza i de el s se prezinte la dreg tori spre
a ie ar ta robii. Socot c astfel nu tni-am f cut decât datoria. Cât prive te cei ce nu dau ascultare decretului de
fa , numele lor poate fi denun at de oricine este dispus s-o fac , iar averile acestora vor fi confiscate, intrând în
vistieria regal ." Când decretul a fost citit în fa a regelui, singura lui dorin a fost s se asigure soarta celor care
veniser mai înainte sau fuseser adu i dup aceea, l sând ca i ei s beneficieze de bun tatea i d rnicia lui. A
poruncit apoi ca suma strâns pentru plata r scump r rii s fie împ r it la fiecare func ionar i trezorier regal.
Acestea au fost înf ptuite numaidecât, a a c ordinele regelui s-au îndeplinit într-un r stimp nu mai mare de
apte zile. Suma cheltuit cu prilejul r scump r rii a dep it patru sute aizeci de talan i: st pânii au pretins chiar
i pentru copii câte o sut dou zeci de drahme, întrucât regele poruncise ca suma s fie dat nominal când
scrisese ca plata s se fac pe cap de om.
4. Cum au fost înf ptuite în chip str lucit hot rârile regelui, acesta i-a poruncit lui Demetrios s - i formuleze
într-o peti ie cererea sa privitoare la c r ile iudeilor. C ci Ptolemeii nu i-au l sat niciodat treburile
administrative la voia întâmpl rii, ci le-au înf ptuit pe toate cu mult osârdie. Am g sit de cuviin s prezint nu
numai cererea lui Demetrios i copia scrisorilor schimbate cu acel prilej, ci i marele num r al daniilor, cu
cheltuielile f cute pentru fiecare, astfel ca to i s constate neasemuita frumuse e a lucr rilor i din m re ia
operelor s
65
reias m iestria fiec ruia dintre me terii f uritori. Copia cererii sale sun în felul urm tor:
DEMETRIOS C TRE MARELE REGE:
„Fiindc mi-ai dat mie, o, rege, sarcina s - i întregesc biblioteca prin c r ile care merit s fac parte din ea i s
m îngrijesc de achizi ionarea celor care mai lipsesc, mi-am dat to'at osteneala în aceast privin i te previn c
printre cele absente figureaz i c r ile de legi ale iudeilor. Dar acestea folosesc caracterele ebraice i, fiind scrise
în limba rii lor, nu pot fi în elese de noi. Ele pot s par întrucâtva mai pu in importante, fiindc regeasca ta
grij nu s-a rev rsat înc asupra lor. Se cuvine totu i ca discern mântul t u s se a inteasc chiar i spre ele. C ci
aceast legisla ie a fost întocmit cu cea mai adânc în elepciune i dovede te atâta cur ie a moravurilor încât s-
ar putea zice c provine de la Dumnezeu însu i. De aceea, a a cum m rturise te Hecateu din Abdera3, ea n-a fost
pomenit nici de poe i, nici de autorii de scrieri istorice i nici de cei ce se c l uzesc dup preceptele sale, fiind
atâta de cast încât nu are ce c uta în gura p c to ilor. Ca atare, dac ai în vedere acest lucru, o, rege, scrie-i
Marelui Preot al iudeilor s - i trimit din fiecare semin ie câte ase b trâni, care cunosc cel mai bine aceste legi.
Dup ce am aflat de la ei sincer i în deplin acord con inutul exact al c r ilor acelora, vom fi în stare s - i
îndeplinim dorin a într-o m sur demn de tine!"
5. Când Demetrios a adus peti ia cerut , regele i-a poruncit s scrie despre asta Marelui Preot Eleazar i totodat
s -i vesteasc eliberarea robilor iudei care slujeau în Egipt. I-a d ruit de asemenea cincizeci de talan i de aur, ca
s fac din ei vase, cupe i pocale pentru liba ii, precum i o mare mul ime de pietre pre ioase, dând ordin
supraveghetorului l di elor de nestemate s îng duie me terilor s le aleag dup placul lor. Regele a trimis
pentru aducerea jertfelor i celelalte trebuin e ale templului chiar i bani pân la o sut de talan i. Voi descrie
daniile i felul cum a fost f urit fiecare lucrare în parte abia
3
Hecateu din Abdera (a doua jum tate a sec. IV-prima jum tate a sec. III î.e.n.). adept al teoriei originii orientale a filosofiei grece ti, autorul unor lucr ri istorice
fanteziste despre Kgipt i despre hiperboreeni.
H n ce voi reda copia scrisorii trimise Marelui Preot Eleazar, are a ob inut înalta sa func ie în urm toarea
împrejurare. Când a murit Marele Preot Onias, i-a urmat fiul s u Simon, care a fost supranumit Justul, datorit pe
de o parte smereniei lui fa de Dumnezeu, pe de alt parte, bun voin ei sale fa de concet eni. La stingerea lui
din via , a l sat un fiu nevârstnic, numit Onias, a a c pontificatul a revenit fratelui s u Eleazar, despre care am
vorbit. Ptolemeu i-a scris în felul urm tor:
REGELE PTOLEMEU SALUT PE MARELE PREOT ELEAZAR!
„în regatul meu locuiesc mul i iudei, captura i de per ii care au st pânit mai înainte i cinsti i de tat l meu cum se
cuvine. Pe unii i-a destinat serviciului militar cu sold mare, pe al ii, veni i îndeob te în Egipt împreun cu el, i-a
trimis s p zeasc fort re ele, spre a-i însp imânta pe egipteni. în timpul domniei mele, m-am purtat omene te cu
to i supu ii mei, mai ales cu concet enii t i. Am eliberat din robie peste o sut de mii dintre ei, pl tind st pânilor
lor r scump rarea din veniturile mele. Pe slobozi ii care atingeau vârsta când puteau s mânuiasc armele i-am
înrolat în o tirea mea. Pe câ iva dintre ei, afla i în jurul meu, care îmi inspirau încredere prin fidelitatea lor, i-am
ridicat chiar i la rangul de curteni, gândindu-m c îmi atrag favoarea Domnului prin daniile mari închinate Lui.
Spre a-1 mul umi pe El i pe to i iudeii din lumea întreag , am hot rât s interpretez i s t lm cesc în limba
elin c r ile voastre de legi, avându-le astfel în biblioteca mea. Ar fi frumos din partea ta s -mi alegi din fiecare
semin ie câte ase oameni b trâni care, datorit vârstei înaintate, sunt buni cunosc tori ai legilor voastre, putând
s le explice pe îndelete. M a tept ca, prin aceast înf ptuire a mea, s dobândesc faima cea mai mare. în
vederea unor discu ii am nun ite, i-1 trimit pe Andreas, comandantul g rzii mele de corp, împreun cu Aristeu,
amândoi bucurându-se de pre uirea mea deosebit . Prin ei î i expediez i o sut de talan i de argint, ca dar adus
templului, ca s fac fa jertfelor i altor nevoi. Mi-ai face o neasemuit pl cere dac -mi vei scrie ce anume mai
dore ti de la noi!"
66
67
6. Când a primit aceast scrisoare a regelui, Eleazar i-a dat urm torul r spuns foarte recunosc tor:
MARELE PREOT ELEAZAR SALUT PE REGELE PTOLEMEU!
„Dac tu, deopotriv cu regina Arsinoe i copiii t i, sunte i s n to i, m declar mul umit în toate privin ele. i-
am încuviin at cu mare bucurie hot rârea, dup primirea scrisorii pe care am citit-o în mijlocul mul imii chemat
anume s-o asculte, f când-o s recunoasc pietatea ta fa de Dumnezeu. Am ar tat poporului pocalele trimise de
tine, dou zeci de aur i treizeci de argint, a ijderea cele cinci vase mari i masa h r zit primirii prinosurilor i
aducerii jertfelor, ca i celelalte daruri folositoare templului, o dat cu cei o sut de talan i adu i de Andreas i
Aristeu, nespus de pre ui ii t i prieteni, b rba i cinsti i i instrui i, cu adev rat demni de virtutea cu care e ti
înzestrat. Afl c - i dorim doar ce este spre binele t u, aducându- i mul umiri mai presus de puterile noastre:
concet enii mei sunt datori s - i mul umeasc în fel i chip pentru binefacerile tale. Ca atare, am adus
numaidecât jertfe pentru tine, sora4, copiii i prietenii t i, iar mul imea împreun cu .mine am st ruit pe lâng
Dumnezeu s - i împlineasc tot ce- i dore te inima, regatul t u s tr iasc mai departe în pace i s fie
încununat de succes t lm cirea legilor noastre, având încheierea dorit de tine. Din fiecare semin ie am ales câte
ase b trâni, urmând ca ei s fie trimi i împreun cu c r ile de legi. L s m în seama evlaviei i a spiritului t u de
dreptate ca, dup terminarea t lm cirii lor, s ne înapoiezi aceste c r i, îngrijindu-te de s n tatea celor care i le-
au adus. R mâi cu bine!"
7. Aceasta a fost scrisoarea de r spuns a Marelui Preot. N-am socotit necesar s ar t cum se chemau cei
aptezeci i doi de b trâni pe care Eleazar i-a trimis împreun cu c r ile de legi (c ci scrisoarea con inea i
numele acestora). Nu mi s-a p rut îns de prisos s descriu str lucirea i bog ia daniilor aduse de
1
Potrivit vechiului ritual faraonic, aceast sor a ajuns regin a Egiptului Lagid prin c s toria cu fratele ei, Ptolemeu II (278 î.e.n.). prima lui
so ie. Arsinoe I. fiind repudiat i exilat la Coptos. Arsinoe II a devenit mama lui Ptolemeu III i a Berenicei.
rege lui Dumnezeu, deoarece cred c se cuvine ca evlavia lui ptolemeu s fie cunoscut de toat lumea. Regele
nu s-a m rginit s fac cheltuieli mari pentru daniile sale, ci a venit el însu i în mijlocul arti tilor, s
supravegheze lucr rile lor, neîng duind ca ele s fie executate neglijent i cu nep sare. Doresc s înf i ez
m re ia fiec rui obiect în parte nu pentru c nara iunea istoric pretinde a a ceva, ci numai ca s permit cititorilor
mei s - i dea seama de dragostea de frumos i de d rnicia regelui.
8. in s m ocup mai întâi de descrierea mesei. Inten ia regelui era s fac una din cale-afar de mare. A
poruncit s se afle dimensiunile mesei din Hierosolyma, a a cum era ea i dac se putea înjgheba una mult mai
mare. Când a cunoscut m rimea ei i faptul c nimic nu-i împiedica s f ureasc alt mas mult mai
voluminoas , a spus c dorea s-o fac de cinci ori pe atâta. Dar de team c , din pricina supradimension rii, ea ar
putea deveni de prisos (deoarece regele vroia ca daniile sale închinate Domnului s nu fie piese de muzeu, ci s
serveasc aievea la slujbele sfinte), a socotit c preferabil era ca noua mas s nu fie mai mare decât cealalt ,
care c p tase propor ii modeste nu din lips de aur. S-a gândit s n-o dep easc pe cea dintâi prin m rime, ci s-o
întreac cu mult prin varietatea i frumuse ea materialelor folosite. înzestrat cu o adânc p trundere a tuturor
lucrurilor din natur i priceput în închipuirea unor forme noi i minunate, regele însu i a desenat cu mult
râvn schi ele n scocirilor sale i Ie-a ar tat me terilor, c rora Ie-a cerut s lucreze dup ele, cizelând
întocmai redarea modelelor decorative.
9. Dup ce au folosit întocmai îndrum rile primite, me terii au creat o mas f cut în întregime din aur curat,
lung de doi co i, lat de un cot i înalt de un cot i jum tate. Marginea care dep ea suprafa a mesei era îndoit
la col uri i cu ornamente împletite, prev zute în trei col uri cu cizeluri minunate. Ele aveau o form
triunghiular i fiecare col p stra aceea i ordine, încât prin schimbarea pozi iei, de oriunde le-ai fi privit,
aspectul lor era acela i. Dac partea inferioar a mesei era frumos modelat , cu o i mai mare iscusin fusese
lucrat partea ei superioar , cea mai apt de a fi privit i admirat . Acolo unde îmbinarea ambelor p r i ie ea
mai bine în eviden ,
6')
nici unul din unghiurile care erau în num r de trei, cum am spus mai înainte, nu p rea mai mic când se schimba
pozi ia mesei. în g urile cordoanelor împletite, prinse cu agrafe de aur, erau incrustate pietre pre ioase, dispuse
într-o ordine schimbat . în marginea exterioar , aflat în raza vederii, erau înfipte piezi ni te nestemate
împodobite, de form oval , legate între ele prin ni te crengu e dese, sculptate de jur împrejurul mesei.
Dedesubtul medalioanelor ovale erpuia o cunun alc tuit din felurite roade, a a cum apar ele în natur ,
întruchipând ciorchini de struguri atârna i pe vrejuri, spice de grâu înm nuncheate i rodii ascunse printre
acestea. Pietrele pre ioase reproduceau fidel culoarea natural a fiec ruia dintre roadele amintite, fiind fixate
împrejurul mesei printr-un chenar de aur. Dedesubtul cununii se afla un nou ir de medalioane ovale i de
crengu e împletite, Ia fel ca deasupra, astfel încât, dac ai fi privit lucrarea dintr-o latur sau alta, ea prezenta
aceea i varietate i frumuse e: nu întâlneai a adar nici o deosebire în ordinea detaliilor la marginea mesei i a
decora iunilor împletite, în oricare pozi ie me te ugul v dindu-se acela i, de la t blie pân la picioare. Se mai
ad uga o plac de aur, lat de patru degete i str b tându-i l imea întreag , c ci acolo erau împlântate picioarele
mesei, prinse de t blie cu cârlige i inte; de aceea, noutatea m iestriei i str lucirea ei se p strau oricum ai fi
întors masa. în t blia mesei erau s pate meandre care aveau incrustate în mijlocul lor, aidoma stelelor, pietre
pre ioase de felurite culori: rubine i smaralde, încântând ochii prin str lucirea rev rsat de ele, precum i alte
nestemate care, datorit valorii lor deosebite, erau râvnite de to i. De-a lungul meandrelor erpuia o împletitur
ca o leas care avea în mijlocul ei un fel de romb acoperit cu cristal i chihlimbar, izbutind prin al turarea lor s
delecteze sufletele privitorilor. Picioarele mesei întruchipau în cap tul de sus imita ia unui crin cu petalele
înclinate, astfel c staminele galbene ce se în l au în interior erau vizibile. Baza picioarelor mesei era alc tuit
dintr-un rubin lat de o palm , care închipuia un piedestal cu o grosime de opt degete, unde erau împlântate
picioarele. Fiecare picior, cizelat cu mult migal i h rnicie, avea ornamente reprezentând ieder , vi de vie i
struguri, cu o lucr tur atât de iscusit încât nu se deosebeau de modelele reale: prin

subtilitatea i m iestria execu iei lor, ai fi zis c se mi cau u or în b taia vântului, p rând s fie mai degrab
opera naturii decât a artei care o imit . Lucrarea fusese conceput astfel ca întreaga mas s aib în întregime trei
p r i, care erau îns atât de bine împreunate încât nu se putea distinge locul îmbin rii lor. Grosimea mesei nu era
mai mare de o jum tate de cot. Aceast danie dovedea cu prisosin d rnicia regelui prin scump tatea
materialului folosit, prin varietatea ornamenta iei i prin iscusita imitare a firii în arta cizel rii; ca atare, chiar
dac n-a putut s-o întreac în m rime pe cea dintâi, o dep ea cu mult prin noutatea lucr rii, prin str lucirea
decora iilor i frumuse ea aspectului ei aparte.
10. Mai erau apoi dou vase de aur voluminoase, care aveau solzi sculpta i de la baz pân la brâu, în spiralele
lor fiind incrustate felurite pietre pre ioase. Deasupra erpuiau un meandru înalt de un cot, alc tuit din nestemate
cu forme variate i finisare iscusit . De acolo pân Ia marginea vasului, erau sculptate ni te crengu e în cutele
c rora ap reau romburi. La jum tate, vasele aveau paveze de patru degete f cute din pietre pre ioase, care
contribuiau i mai mult Ia frumuse ea i g teala lor. Buza vaselor era tivit de jur împrejur cu petale de crin,
floricele i cârcei de vi de vie, aidoma unor cununi. A a au fost f cute cele dou vase mari, care m surau dou
amfore*, întrecând în str lucire oglinzile de argint, ele reproduceau mai limpede chipurile decât acestea. în afara
lor, regele s-a îngrijit de procurarea altor treizeci de pocale f cute numai din aur, împodobite cu ieder i vi de
vie, iscusit lucrate, f r s aib îns pietre pre ioase. Aceste obiecte de art dovedeau nu numai neasemuitul
talent al arti tilor, ce str luceau în me te ugul lor, ci în i mai mare m sur deosebita râvn i d rnicie a regelui,
care îi ajutase s ating culmea perfec iunii. El pusese cu prisosin la îndemâna me terilor atât banii necesari,
cât i pre iosul s u timp destinat administr rii treburilor publice, luând parte personal la munca lor, spre a urm ri
îndeaproape realizarea întregii lucr ri. Astfel a fost stimulat zelul me terilor care, având în fa pilda regelui, -
au aplecat asupra muncii lor cu i mai mare st ruin .
5
Amfora avea 26 de I.
70
71
11. A adar, acestea au fost daniile trimise de Ptolemeu la Hierosolyma. Marele Preot Eleazar le-a a ezat în
templu, a acordat cinstea cuvenit celor care le-au adus i, dându-le darurile cuvenite regelui, i-a l sat s plece la
suveranul lor. Nici nu s-au întors bine la Alexandria i Ptolemeu, care aflase între timp c sosiser împreun cu
cei aptezeci de b trâni, a chemat de îndat la el pe solii s i Andreas i Aristeu. Adu i înaintea lui, ace tia i-au
înmânat scrisoarea Marelui Preot, r spunzând ia toate întreb rile care le-au fost puse. Ner bd tor s stea de
vorb cu b trânii veni i din Hierosolyma spre a t lm ci legile iudeilor, regele a poruncit s plece celor ce
a teptau s fie primi i pentru trebuii curente, fapt neobi nuit, care înc lca tradi ia cur ii sale. Cei chema i în
audien erau primi i în a cincea zi, iar solii, dup o lun de a teptare. Atunci el i-a îndep rtat pe ceilal i, ca s -i
primeasc pe trimi ii lui Eleazar. De îndat ce b trânii au intrat la rege i i-au transmis darurile Marelui Preot,
aducând pergamentul pe care legile erau scrise cu litere de aur, acesta i-a i întrebat despre c r i. Când ei le-au
dat la iveal , dup înl turarea înveli ului, suveranul a admirat mult vreme fine ea pergamentului i iscusita lor
îngem nare (atât de bine erau îmbinate c r ile). Apoi a mul umit celor care veniser la el, aducând mul umiri i
mai mari lui Dumnezeu, de Ia care proveneau aceste legi. Când b trânii împreun cu cei de fa i-au urat cu glas
tare s aib parte numai de bine, regele a v rsat lacrimi de bucurie. A a a hot rât firea, ca marea bucurie i
triste ea adânc s se dezv luie pe aceea i cale. Din porunca regelui, c r ile au fost înmânate dreg torilor
îns rcina i cu p strarea lor i abia atunci el i-a îmbr i at oaspe ii, spunându-le c se cuvenea ca mai întâi s le
vorbeasc despre scopul drume iei lor i dup aceea s le dea bine e. Le-a f g duit c 3 ziua sosirii lor va c p ta
o însemn tate aparte, încât o va s rb tori în fiecare an, cât va mai tr i. Soarta a f cut ca ziua sosirii lor s
coincid cu cea în care a ob inut el victoria naval asupra lui Antigonos. I-a poftit apoi pe b trâni s ia masa cu el
j i le-a dat cea mai bun g zduire în vecin tatea re edin ei • regale.
12. Nicanor, dreg torul îns rcinat cu primirea oaspe ilor. I-a chemat pe Dorotheus, care se ocupa de întreaga
tihn a I acestora, poruncindu-i s asigure fiec rui musafir mijloacele |
72
necesare traiului zilnic. Cu acest prilej, regele a procedat în felul urm tor. în fiecare ora unde bucatele nu erau
g tite identic exista câte un dreg tor care avea grij ca oaspe ilor s li se pun la îndemân toate bucatele cu care
erau obi nui i s se osp teze dup pofta inimii, ca s nu se simt deloc ca ni te str ini. Acela i lucru s-a întâmplat
i cu b trânii ace tia: Dorotheus, care cuno tea bine bucatele lor preferate, a avut mare grij de ei în orice
privin . Nicanor a f cut toate preg tirile pentru primirea musafirilor, a ezându-i la mese gemene, potrivit
dispozi iilor regelui. A poruncit ca jum tate dintre ei s stea la o mas în prejma suveranului, cealalt jum tate la
o alt mas , în fa a lui, f r s se omit nimic pentru cinstirea invita ilor. Dup ce ace tia i-au ocupat locurile, i-
a cerut lui Dorotheus s serveasc masa a a cum se desf oar ea de obicei în ludeea, slujindu-i la fel. A adar,
crainicii sacri, sacrificatorii i cei ce obi nuiau s invoce zeii au fost îndep rta i i unul dintre oaspe i, preotul
numit Elissaeus, a fost poftit s rosteasc rug ciunea. Acesta a p it în mijlocul adun rii i s-a rugat pentru rege
i pentru supu ii lui. Apoi au aplaudat cu to ii bucuro i, aclamându-l pe rege, i au început osp ul. Când i s-a
p rut c era momentul potrivit, regele a introdus o pauz în care a început s mediteze, punând fiec ruia întreb ri
despre fenomenele naturii sau despre cercet rile filosofice. întrucât la toate problemele discutate a primit
r spunsuri adecvate, regele a r mas încântat, repetând osp ul timp de dou sprezece zile. Cine dore te s
cunoasc îndeaproape temele dezb tute în timpul acestor ospe e rege ti poate s le afle din cartea scris anume
de Aristeu."
13. B trânii au stârnit admira ia regelui, dar i a filosofului Menedemos, i l-au f cut pe acesta s recunoasc
existen a providen ei divine, care îndrum i conduce toate lucrurile, insuflându-!e for a i frumuse ea vorbirii.
Cu aceasta au luat
* Aristeu este protagonistul unui roman istoric despre cea mai veche traducere greceasc a Scrierilor Sfinte ale evreilor, realizat de decanii
de vârst ai triburilor evreie ti Ia porunca lui Ptolemeu II I'hiladelphos (282 î.e.n). Titlul ci. Septanta, provine de la cei „ aptezeci" ( i doi) de
t lm citori, câte ase din fiecare trib. Traducerea ei latineasc ulterioar se nume te Sepiuuginia. Anonimul autor al romanului lui Aristeu
este un admirator grec al iudaismului. Filosoful iudeu Filon din Alexandria cuno tea cartea pe care Flavius .losepluis o folose te în acest
capitol din lucrarea sa monumental .
sfâr it dezbaterile filosofice. Regele a recunoscut c sosirea lor i-a adus mari foloase, întrucât 1-a înv at cum s -
i cârmuiasc regatul. A poruncit s se dea câte trei talan i fiec ruia i s fie ale i oamenii care s -i înso easc la
locul g zduirii lor. Dup trei zile, Demetrios i-a luat pe oaspe i i a str b tut cu ei apte stadii de-a lungul unui
dig care ducea c tre o insul 7 marin , a trecut peste un pod i s-a îndreptat c tre latura ei de miaz noapte,
strângându-i într-o cas cl dit aproape de rm, care Ie oferea dorita lini te pentru contemplarea lucrurilor. Cum
au sosit acolo, i-a rugat ca, dup ce li s-a pus la îndemân tot ce aveau nevoie pentru traducere, s treac
neîntârziat la datoria lor. B trânii au început cu mult râvn treaba de t lm cire fidel a legilor i au muncit
zilnic pân la ora a noua. Atunci î i satisf ceau nevoile lor trupe ti cu toate mijloacele de trai de care dispuneau
din bel ug. C ci Dorotheus era dator s aduc , la porunca regelui, mânc ruri g tite pentru propria lui mas . Dis-
de-diminea veneau la palat, d deau bine e lui Ptolemeu, f ceau cale-ntoars i- i sp lau mâinile în apa
m rii, purificându-se, spre a trece iar i la t lm cirea legilor. Transcrierea i t lm cirea legilor a durat în total
aptezeci de zile. întrunind apoi pe to i iudeii chiar în l ca ul unde fuseser traduse legile, Demetrios le-a citit
înaintea traduc torilor lor. Adunarea b trânilor care interpretaser legile a încuviin at traducerea i 1-a l udat pe
Demetrios pentru g selni a lui, mul umit c reia au descoperit ei în i i multe lucruri deosebit de bune. L-au rugat
apoi ca legile s fie citite i în fa a cârmuitorilor s i i cu to ii, atât preo ii cât i cei mai b trâni dintre t lm citori,
precum i frunta ii inuturilor, i-au exprimat dorin a ca traducerea s r mân ca acum, f r schimb ri, fiindc
era reu it . P rerea lor a fost acceptat de to i, dar s-a hot rât ca acolo undecineva observ c s-a ad ugat ceva în
lege sau, dimpotriv , s-a strecurat o omisiune, s se revad iar i textul, apoi s se fac îndreptarea lui. A fost o
prevedere în eleapt , întrucât, dup ce era socotit corect , traducerea r mânea definitiv .
7
Insula din preajma portului Alexandriei Egiptului, legat de continent în 285 î.e.n. printr-un dig lung de 13 km., este Pharos, unde Sostratos
din Cnidos a în l at turnul Far, terminat tot în timpul domniei lui Ptolemeu II Philadelphos, la fel ca Museionul i Biblioteca pentru care a
fost realizat Seplanta.
14. Regele era bucuros c i-a v zut planul îndeplinit, dar bucuria lui a crescut i mai mult când i-au fost citite
legile, r mânând uimit de discern mântul i în elepciunea legiuitorului. L-a întrebat a adar pe
Demetrios cum a fost cu putin ca o asemenea legisla ie admirabil s nu fie pomenit nici de istorici, nici de
poe i. Demetrios i-a r spuns c asta se datora faptului c nimeni n-a îndr znit s se ating de ele întrucât erau
divine, iar cei care au încercat a a ceva au fost pedepsi i de Dumnezeu. I-a ar tat apoi regelui c Theopompos8,
care a vrut s preia ceva din aceste legi pentru istoria lui, i-a pierdut min ile timp de o lun de zile. în clipele lui
de luciditate, l-a înduplecat pe Dumnezeu s -1 ierte, c ci a b nuit de unde îi provenea nebunia. Chiar i în vis a
v zut c nenorocirea i se întâmplase fiindc s-a atins de tainele divine i a vrut s le dezv luie vulgului profan;
i-a rec p tat judecata de îndat ce a renun at la proiectul s u. A mai povestit c poetul tragic Theodectes",
atunci când a vrut s men ioneze într-o pies a sa ceva din con inutul C r ilor sfinte, a fost lovit de o boal de
ochi numit albea i, recunoscând care era cauza, s-a îns n to it prin mila lui Dumnezeu.
15. Dup ce a primit de la Demetrios c r ile de legi despre care am vorbit mai înainte, regele i-a ar tat venera ia
fa de ele i a poruncit ca acestea s fie p strate cu mult grij , spre a r mâne neatinse. Pe t lm citori i-a invitat
s vin cât mai des din ludeea pân la el: va fi spre binele lor, atât pentru ospitalitatea cu care îi va întâmpina, cât
i pentru darurile ce le vor primi de la dânsul. Acum se cuvine s - i ia r mas bun de la ei; dac vor veni îns din
proprie ini iativ , pot fi siguri c vor avea parte de tot ce merit în elepciunea lor i atât cât st la îndemâna
d rniciei sale. Apoi i-a l sat s plece, dup ce a d ruit fiec ruia trei rânduri de haine, doi talan i, o cup valorând
un talant i a ternutul de pat pe care îl folosiser în timpul ospe elor. Acestea au fost darurile primite chiar de ei.
Prin intermediul lor, regele a trimis Marelui Preot Eleazar zece paturi cu picioare de argint împreun cu
garniturile lor i o cup
" Theopompos din Chios (378-321 î.e.n), retor grec, care a scris dou lucr ri, ast zi pierdute: una despre istoria Greciei (411-394 î.e.n.) i
alta despre domnia lui Filip al Macedoniei (49 de c r i).
' Theodectes din Faselis (377-336 î.e.n.), filosof i dramaturg, care a c utat s laicizeze tragedia, abandonând vechile mituri.
74
75
valorând treizeci de talan i; a ijderea, zece mantii, puipur , o | coroan minunat , o sut de co i de pânz fin de
in, apoi ce ti, blide, pocale i dou vase mari, pentru expunerea lor în templu. L-a îndemnat chiar i printr-o
scrisoare adresat lui s îng duie b trânilor s vin Ia dânsul atunci când vor ei, c ci îi face o deosebit pl cere
s stea de vorb cu oamenii înv a i, ar tându-se nespus de bucuros s - i împart bog ia cu ace tia. Acestea sunt
faptele pe care Ie-a s vâr it Ptolemeu Philadelphos pentru gloria i pre uirea iudeilor.
CAPITOLUL III
1. Iudeii au fost cinsti i i de regii Asiei, fiindc au luat parte Ia expedi iile lor r zboinice. în ora ele pe care le-a
întemeiat în Asia i Siria de jos, ca i în propria lui capital , Antiohia', Seleucos Nicator le-a acordat dreptul de
cet enie, punându-i pe aceea i treapt cu macedonenii i grecii care locuiau acolo; ei i l-au p strat pân în
zilele noastre. Dovada o constituie faptul c iudeii, care nu vor s foloseasc ulei str in, primesc în schimbul
uleiului o anumit sum de bani de la conduc torii gimnaziilor. în cursul ultimului r zboi, când popula ia din
Antiohia s-a str duit s le anuleze acest drept, Mucianus. pe atunci guvernator al Siriei, l-a p strat în pofida ei.
Mai târziu, când lumea se afla sub st pânirea iui Vespasian i a fiului s u Titus, locuitorii din Alexandria i
Antiohia, care ceruser ca iudeii s - i piard dreptul de cet enie, nu i-au v zut rug mintea îndeplinit 3. De aici
reiese limpede cât de drep i i de m rinimo i erau romanii,
1
în afara Antiohiei pe Oronte. Seleucos I Nicator a mai întemeiat Seleucia pe Tigru (312 î.e.n.), prima lui capital , Seleucia din Pieria. în
vestul Siriei, i alte ora e.
' Palestre unde în antichitatea clasic tinerii, goi. f ceau exerci ii gimnastice, ungându- i trupurile cu ulei.
1
Vezi Flavius Josephus, Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor. Cartea a Vil-a. cap. V paragr. 2 (ed. cit., p. 507-508).
mai cu seam Vespasian i Titus, de i întâmpinaser nenum rate ut ti fn r zboiul lor cu iudeii i le purtau pic ,
deoarece n-au vrut s se predea i au opus rezisten pân în ultima clip . Ei n-au vrut s împu ineze deloc
drepturile acestora, ci s-au împotrivit nu numai vechilor lor sup r ri, ci i rug min ii locuitorilor i din
Alexandria, i din Antiohia, atât de numero i, i n-au f cut concesii nici bun voin ei lor fa de ace ti or eni,
nici resentimentelor fa de ni te supu i, nemic orându- i astfel bun voin a fa de iudei. Amândoi i-au zis c
aceia care puseser mâna pe arme i porniser r zboiul fuseser pedepsi i îndeajuns, iar celorlal i, care nu
gre iser cu nimic, nu se c dea s li se r peasc privilegiile.
2. Se tie c i Marcus Agrippa4 a fost animat de acelea i bune inten ii fa de iudei. Atunci când ionienii se
ridicasem împotriva iudeilor, l-au rugat pe Agrippa s le lase numai lor dreptul de cet enie, pe care îl primiser
de la nepotul lui Seleucos, numit de greci „Dumnezeu"5, cerând totodat ca iudeii, dac pretind c sunt niscaiva
rude, trebuie s se închine acelora i zei. Procesul unde s-a judecat aceast pricin a fost câ tigat de iudei, care s-
au bucurat de sprijinul lui Nicolaos din Damasc, ob inând permisiunea s - i p streze datinile lor. Agrippa le-a
explicat c el nu avea voie s schimbe nimic. Cine dore te s cunoasc mai temeinic faptele întâmplare, s
citeasc el însu i c r ile o sut dou zeci i trei i o sut dou zeci i patru din Istoria universal a lui Nicolaos din
Damasc. Hot rârea lui Agrippa nu trebuie s ne mire deloc, c ci în vremea aceea poporul nostru nu era în r zboi
cu romanii. în schimb, m rinimia dovedit de Vespasian i de Titus are darul s ne surprind , deoarece, dup
atâtea r zboaie i b t lii purtate cu noi, i-au p strat totu i bun voin a. Dar vreau s reiau povestirea din locul de
unde am l sat-o.
3. Sub domnia lui Antioh cel Mare6 asupra Asiei, ara iudeilor a fost devastat , iar locuitorii din Coelesiria au
îndurat
' Marcus Vipsanius Agrippa (63-12 î.e.n), general i om politic roman, cel mai apropiat sfetnic al lui Octavian. care i-a încredin at misiuni
militare i administrative în Orient, Asia i Europa.
5
Antioh II Theos. fiul i urma ul lui Antioh I Soter, al treilea suveran al Regatului Seleucid (261-246 î.e.n.).
* Antioh III cel Mare, cel mai energic i mai capabil reprezentant al dinastiei Seleucizilor, a domnit între 223 i 187 î.e.n., ducând r zboaie
victorioase împotriva Egiptului i a statelor din Asia.
76
77
numeroase nenorociri. în timpul r zboaielor sale împotriva lui Ptolemeu Philopator7, precum i a fiului s u
denumit Epiphanes8, i când ie ea biruitor acest rege, i când era înfrânt, n pastele îndurate de localnici erau
acelea i, încât nu se deosebeau de o corabie lovit de talazurile furtunii, ei fiind prin i la mijloc, între succesele
ob inute de Antioh i e ecurile sale consecutive. Prin victoria sa decisiv asupra lui Ptolemeu, Antioh a cucerit
ludeea. Dup moartea lui Philopator, fiul acestuia a trimis împotriva locuitorilor Coelesiriei o oaste puternic sub
comanda lui Scopas, care, pe lâng multe ora e ale acestei ri, a supus i poporul nostru. Nu mult dup aceea,
Antioh 1-a învins pe Scopas în b t lia de la izvoarele Iordanului, nimicindu-i o mare parte din trupele sale. Mai
târziu, când Antioh a subjugat ora ele Coelesiriei, cucerite de Scopas, precum i Samaria, iudeii s-au supus de
bun voie i l-au primit în ora , hr nindu-i din bel ug oastea i elefan ii s i i l-au ajutat s asedieze garnizoana
l sat de Scopas în Hierosolyma. Socotindu-se îndrept it s -i r spl teasc pe iudei pentru zelul i docilitatea lor,
Antioh a scris generalilor i prietenilor s i, spre a dovedi iudeilor c aveau mari merite fa de el i Ie-a ar tat ce
daruri se preg tea s Ie ofere. Voi înf i a o copie a epistolei pe care a adresat-o generalilor s i, dar mai întâi voi
reda ce anume a scris Polybios din Megalopolis' în sprijinul vorbelor mele. C ci în Cartea a aisprezecea a
Istoriilor sale, el afirm urm toarele: „Scopas, generalul lui Ptolemeu, i-a îndreptat trupele împotriva inuturilor
de miaz zi i în timpul iernii a supus poporul iudeu". în aceea i carte, el zice mai departe: „Dup ce 1-a biruit pe
Scopas, Antioh a ocupat Bataneea, Samaria, Abila i Gadara i pu in mai târziu i s-au supus iudeii care locuiau în
preajma a a-zisului templu din Hierosolyma". A avea multe de spus despre asta, îndeosebi datorit celebrit ii
templului, dar las pentru o alt ocazie ceea ce mai am de relatat.
' Ptolemeu IV Philopator. rege al Egiptului elenistic (221-204 î.e.n.), care 1-a învins pe Antioh III cel Mare în b t lia de la Rafia (217 î.e.n).
* Ptolemeu V Epiphanes. rege din dinastia Lagizilor (204-180 î.e.n.). care a pierdut în cursul celui de-al 5-lea r zboi sirian (201-195 î.e.n.)
Siria meridional .
* Ora în Pelopones, locul de ba tin al lui Polybios (201-118 î.e.n.). autorul Istoriilor, lucrare în 40 de c r i, din care s-au p strat integral
doar primele cinci. El a descris i r zboiul sirian unde Scopas a fost învins la Panion (200 î.e.n.).
Acestea sunt vorbele lui Polybios din Istoriile sale. Ne reîntoarcem la povestirea faptelor, dup ce mai întâi v
prezint scrisoarea lui Antioh.
REGELE ANTIOH ÎL SALUT PE PTOLEMEU!
„De îndat ce am p truns în ara lor, iudeii mi-au ar tat credin a lor, mi-au f cut o primire str lucit , m-au
întâmpinat împreun cu sfatul b trânilor, hr nindu-mi din bel ug pâlcurile de o teni i elefan ii, i m-au ajutat s
asediez garnizoana egiptean din cet uia lor. Mi s-a p rut drept s -i r spl tesc pentru faptele lor i s le refac
ora ul lovit de vitregiile sor ii care se abat îndeob te asupra oamenilor, readunând în el locuitorii împr tia i în
lumea larg . Datorit evlaviei mele, am hot rât ca mai întâi s le procur vitele de care au nevoie pentru jertfe,
vin, ulei i t mâie, în valoare de dou zeci de mii de argin i, apoi ase artabe de lamur de f in , dup datina
sfânt a acestui inut, o mie patru sute aizeci de medimne"' de grâu i trei sute aptezeci i cinci de medimne de
sare. Vreau ca acestea s fie livrate a a cum am poruncit, trimi ându-li-se cele necesare pentru refacerea
templului, a porticului, precum i a altor cl diri. Materialele de construc ie s fie luate din ludeea propriu-zis ,
din alte provincii i din Liban, f r s pl teasc nici un fel de bir. M sura aceasta r mâne valabil i pentru
celelalte lucr ri de înfrumuse are a templului. To i cei ce fac parte din na ia lor s tr iasc dup legile
str mo e ti, iar b trânii de vaz , preo ii, gr m ticii templului i cânt re ii s i s fie scuti i de birul pe cap de om,
de tributul pentru coroan i de alte d ri. în vederea grabnicei repopul ri a ora ului, decid ca to i cei ce locuiesc
în el, ca i cei ce se stabilesc acolo pân în luna Hyperberetaios", s nu pl teasc biruri timp de trei ani. Le cedez
i a treia parte a d rilor, ca s scape de n pasta lor. Pe cet enii ora ului care au fost r pi i i slujesc ca robi îi
eliberez, împreun cu copiii lor, i poruncesc s li se restituie averile."
4. Iat ce con inea, a adar, aceast scrisoare. De asemenea,
'" Medimna: m sur de capacitate greceasc de 52 I., mai mare decât bani[a româneasc (34 I.).
" In calendarul siro-macedonean, denumirea lunii octombrie din calendarul romanic.
78
79
a dat în întregul s u regat un decret care cuprindea urm toarele dispozi ii: „Nici un str in nu poate s p trund în
interiorul templului, lucru neîng duit dup legile str mo e ti nici m car iudeilor care nu s-au purificat. Nimeni
nu are voie s aduc în ora carne de cal sau catâr, nici m gari s lbatici sau domestici i, nici pantere, vulpi, iepuri
sau orice alt animal al c rui consum este interzis iudeilor. Nici m car folosirea pieilor lor nu este tolerat , sau
cre terea unor astfel de animale, cu excep ia celor h r zite jertfelor, Dumnezeu urmând s fie înduplecat pentru
p strarea lor în ora . Cel ce încalc aceste m suri trebuie s pl teasc preotului o amend de trei mii de drahme."
Dovada evlaviei i a fidelit ii noastre a dat-o regele i într-o epistol scris pe vremea când se afla în satrapiile
de sus ale Persiei, primind vestea c în Lidia i Frigia izbucnise o r scoal . în aceast epistol poruncea
generalului Zeuxis, prietenul s u cel mai apropiat, s trimit pe unii dintre ai no tri din Babilon în Frigia. El i se
adreseaz astfel:
REGELE ANTIOH ÎL SALUT PE ZEUXIS. P RINTELE S U.
„Dac o duci bine, m bucur; i eu o duc bine. întrucât am auzit c în Lidia i Frigia sunt semne de r scoal ,
socot c se cuvine s le acord o mare aten ie. Cerând amicilor mei sfaturi privitoare la ceea ce trebuie s fac, am
hot rât ca în fort re ele i în locurile cele mai amenin ate s str mut din Mesopotamia i Babilonia dou mii de
familii iudaice, împreun cu gospod riile lor. Cred c ei vor fi paznicii credincio i ai intereselor noastre, mai
întâi datorit evlaviei lor fa de Dumnezeu, mai apoi deoarece tiu c înainta ii mei au primit de la str mo ii lor
dovezile fidelit ii i supunerii statornice, date de ace tia. De i cunosc cât de trudnic este o asemenea
str mutare, vreau s -mi in f g duiaia c au voie s tr iasc dup legile proprii. Dup ce i-ai a ezat pe
meleagurile despre care am vorbit, d fiec ruia câte un loc unde s - i cl deasc o cas i p mântul pentru
îns mân area grâului i cultivarea vi ei de vie, acordând i o scutire de zece ani de la plata impozitelor. Pân ce
nu i-au strâns înc recoltele lor, s primeasc o cantitate de cereale, la fel ca i slujitorii mei. Tuturor celor care
slujesc astfel s li se dea lucrurile de care duc lips , pentru
a datorit bun st rii lor s m serveasc cu i mai mult râvn .
Ai orij atât cât st în puterea ta ca poporul s nu fie sup rat de
nimeni." Pentru adeverirea dovezilor de prietenie, ar tate
iudeilor de Antioh cel Mare, spusele mele sunt îndestul toare.
CAPITOLUL IV
I. Apoi Antioh a încheiat un tratat de prietenie cu Ptolemeu i i-a dat-o de so ie pe fiica lui, Cleopatra,
atribuindu-i ca zestre Coelesiria, Samaria, ludeea i Fenicia. întrucât impozitele erau împ r ite între cei doi regi,
oamenii de vaz luau în arend birurile din fiecare ora , încasau tributurile i pl teau celor doi regi suma
cuvenit . în vremea aceea samaritenii, c rora treburile le mergeau din plin, au pricinuit multe necazuri iudeilor,
pr dând ogoarele lor sau ducându-i în robie. Aceste fapte se întâmplau pe când Mare Preot era Onias. Când s-a
stins din via Eleazar, i-a urmat în înalta func ie unchiul s u Manasses, dup moartea c ruia Mare Preot a
devenit Onias, fiul lui Simori cel Just: Simon era fratele lui Eleazar, dup cum am mai spus. Acest Onias avea o
fire josnic i era lacom de bani: ca atare, n-a mai pl tit birul pe care îl d deau îndeob te regilor înainta ii lui
pentru propriul popor, adic dou zeci de talan i. Acest lucru 1-a îndârjit pe Euergetes', tat l lui Philopator. El a
trimis la Hierosolyma un sol s -i repro eze lui Onias c nu pl tise tributul i s -1 amenin e c , dac nu va trimite
banii, va împ r i ogoarele o tenilor s i, colonizânda-i acolo. Cum au aflat de amenin area regelui, iudeii s-au
speriat, dar Iui Onias nici nu i-a p sat, datorit avari iei sale.
1
Ptolemeu III Euergetes. suveran al Egiptului Lagid (246-241 î.e.n.). care a încheiat victorios cel de-al treilea r zboi împotriva Regatului
Seleucid, anexând ora e i teritorii din Siria i Asia Mic .
80
81
2. Un anume Josephus, fiul lui Tobias i al unei surori M Marelui Preot Onias, care la o vârst tân r se bucura
dg renume printre locuitorii din Hierosolyma, datorit seriozit ii] în elepciunii i firii sale drepte, a auzit
întâmpl tor de la mamd Iui despre sosirea solului (c ci tocmai atunci se afla în c tunul Phichola, locul s u de
ba tin ). Ei a venit în ora i l-a mustrai pe Onias c nu se sinchise te de siguran a concet enilor s i j prefer
s - i târasc poporul în pr pastie decât s se despart de bani, de dragul c rora, zice-se, s-a i str duit s ob in
cârmuirea i demnitatea de Mare Preot. Chiar dac se dovede te avid de averi, datorit c rora este în stare s - i
priveasc nep s tor patria în primejdie i pe concet enii s i expu i unei sor i nedemne, el îl sf tuie te s se duc
la rege, rugându-1 s -i primeasc to i banii sau barem o parte din ei. Onias i-a r spuns] c nu era deloc ahtiat de
putere i i-a spus c ar fi renun an bucuros la pontificatul s u dac ar fi primit aceast dezlegare.] Oricum, el nu
se va duce la rege (c ci nu-i pas de asemenea] treburi). Atunci Josephus l-a rugat s -i dea voie lui s intervin !
în favoarea poporului pe lâng Ptolemeu. Când Onias i-a datj încuviin area, Josephus a urcat pân la templu, a
convoca i poporul i l-a îndemnat s nu se lase cuprins de tulburare il fric fiindc unchiul s u nu se sinchise te
de nimeni. Le-a cerutj oamenilor s - i alunge din minte gândurile triste: se va duce el însu i la rege i-I va
convinge s nu le fac nici o nedreptate.! Mul imea i-a mul umit lui Josephus pentru mângâierile sale.j Acesta a
p r sit de îndat templul, l-a primit pe solul regelui cui ospitalitate i i-a oferit daruri bogate, dându-i o str lucit !
g zduire vreme de câteva zile. L-a trimis înainte la rege i 1-al asigurat c -1 va urma în curând. Acum inea mult
s ajung ! pân la rege, întrucât solul îl încurajase s întreprind c l toria r în Egipt, promi ându-i s ob in de la
Ptolemeu tot ce dorea. D rnicia i firea chibzuit a lui Josephus îl încântaser pe solul 1 regal.
3. La sosirea lui în Egipt, solul i-a povestit regelui despre! ingratitudinea lui Onias i cumsec denia lui Josephus,
ad ugând c ultimul va veni s cear iertarea poporului, înj calitate de guvernator al acestuia. în vorbele rostite
de el, a adus ] atâtea laude tân rului încât a atras simpatia regelui i a so iei! lui, Cleopatra, asupra tân rului, mai
înainte de a-1 vedea la fa . j
82

Tu ajutorul unor prieteni trimi i în Samaria, între timp Josephus împrumutat bani, i-a procurat lucrurile de care
avea nevoie în c l toria lui, precum ve minte, cupe i vite de povar , heltuielile pentru preg tirile sale ridicându-
se la dou zeci de mii de drahme, apoi s-a îndreptat spre Alexandria. Cu acest prilej s-a întâlnit cu to i frunta ii i
dreg torii din cet ile Siriei si Feniciei care mergeau i ei acolo, ca s cumpere la licita ie încasarea birurilor:
regele le vindea în fiecare an celor mai puternici oameni din fiecare ora . Când ace tia d deau în calea lor de
Josephus, râdeau de calicia lui. Dar Josephus i-a v zut de drum i, ajungând în Alexandria, a aflat c regele se
afla la Memphis, a a c s-a dus într-acolo. Regele st tea tocmai atunci într-un car al turi de so ia lui i de
prietenul s u Athenion (solul care venise la Hierosolyma i fusese g zduit de Josephus). De îndat ce l-a z rit pe
Josephus, Athenion l-a ar tat regelui, spunând c el era tân rul destoinic i generos, despre care povestise la
întoarcerea lui din Hierosolyma. Regele l-a salutat mai întâi i l-a poftit s suie în carul s u. Apoi, de îndat ce
Josephus s-a a ezat, regele i s-a plâns de Onias. Dar Josephus i-a r spuns: „Fii îng duitor cu vârsta lui înaintat .
Nu i-e str in faptul, tiut de to i, c b trânii dau în mintea copiilor. în schimb, noi, tinerii, vom face tot ce se
cuvine ca s nu te mai plângi de nimic!" încântat de gra ia i amabilitatea lui Josephus, pe care îl cunoscuse
personal, regele a sim it o i mai mare atrac ie fa de el, astfel c l-a poftit s locuiasc în palat i s fie oaspete
zilnic la masa lui. Dup ce regele s-a întors la Alexandria, frunta ii din Siria l-au v zut pe Josephus stând lâng
el, fapt cu care ei nu s-au împ cat deloc.
4. în ziua punerii la licita ie a încas rii birurilor, au venit s le adjudece cei mai de vaz oameni din ara lor.
Licita ia d rilor Siriei, Feniciei, Iudeii i Samariei se ridicase la 8.000 de talan i, când a venit Josephus i i-a
învinuit pe licitatori c s-au în eles între ei s dea atât de pu in pentru impozitele regelui. El însu i a f g duit c
ofer regelui de dou ori mai mult, ad ugând i bunurile confiscate de la cei ce se f cuser vinova i ra de casa
lui: c ci i averile erau vândute împreun cu birurile. Regele a primit bucuros i a spus c , de vreme ce veniturile
sale au sporit mult, îi aprob majorarea d rilor. Apoi a întrebat dac poate s -i aduc i chez ii. Josephus s-a
gr bit
83

s -i r spund astfel: „î i aduc drept clieza i oameni atât de buni i de cinsti i încât nu mai încape nici o
târguiala!"' Când regele i-a cerut s -i numeasc pe ace tia, el i-a zis: „Pe tine, o, rege, j pe so ia ta v iau cheza i
pentru fiecare jum tate în parte!" Regele a zâmbit atunci i i-a încredin at d rile f r s -i mai. cear garan ie.
Acest lucru a stârnit am r ciunea ceior care veniser din ora ele lor pân în Egipt, l sându-i s se cread înjosi i.
A a c ei s-au întors ru ina i la casele lor.
5. în sprijinul s u, Josephus a primit de la rege dou mii de;
pedestra i (c ci el îi ceruse trupe cu care s -i constrâng pe
or enii care refuzau s - i pl teasc birurile) i, împrumutând
de la prietenii suveranului s u din Alexandria cinci sute de
talan i, a pornit spre Siria. Când a sosit în Ascalon s cear '
birul, ascaloni ii nu numai c s-au împotrivit, ci l-au i sfidat. El
a pus mâna pe dou zeci dintre c peteniile lor, i-a ucis, le-aj
confiscat averile, care se ridicau la aproape o mie de talan i, i
i-a trimis regelui, ar tându-i cum s-au desf urat evenimentele.
Regele s-a minunat de curajul lui, i-a aprobat faptele i i-a
permis s fac tot ce dorea. Când sirienii au primit vestea, s-aul
însp imântat stra nic i, uciderea cet enilor din Ascalon j
slujindu-le drept pild pentru ce-i a tepta pe cei înd r tnici,!
i-au desferecat por ile în fa a lui Josephus, primindu-l cu
bra ele deschise i. au pl tit birurile. Doar locuitorii dini
Scythopolis au cutezat s -l întâmpine cu oc ri i au refuzat s I
achite d rile pe care pân atunci le d duser f r s crâcneasc . |
I-a omorât a adar pe frunta ii acestora i a trimis regelui averile I
lor confiscate. Când s-au strâns laolalt o mul ime de bani. dup j
achitarea birurilor, Josephus s-a ales cu un câ tig însemnat, pe I
care I-a folosit ca s - i consolideze puterea, chibzuind c
proceda bine i cu în elepciune dac norocul s u avea ca
temelie bog ia. A trimis pe ascuns daruri regelui i so iei sale, j
Cleopatra, prietenilor acestora, precum i celor ce de ineau I
puterea la curte, cump rând astfel bun voin a lor.
6. Norocul acesta i-a surâs lui Josephus vreme de dou zeci i trei de ani. De la una din so iile sale, el a avut
apte feciori, c rora li s-a al turat de la o alt so ie, fiica fratelui s u Solymius, un alt fiu, cu numele de
Hyrcanos. Cu ultima s-a c s torit datorit urm toarei întâmpl ri. O dat , când se dusese la Alexandria înso it de
fratele s u. care venise împreun cu
r a lui bun de m ritat, în scopul de a-i g si acolo ca so un Heu de vaz , Josephus fusese poftit de rege s ia
masa cu el. „ acest prilej el a v zut o dansatoare foarte frumoas , invitat la osp , i s-a îndr gostit pe loc de ea.
i-a împ rt it iubirea fratelui s u i 1-a rugat ca, de vreme ce iudeii nu aveau voie s se însoare cu femei de alt
neam, s -i t inuiasc barem pofta p c toas , dându-i credinciosul s u sprijin ca s - i potoleasc cumva patima.
Solymius s-a oferit bucuros s -i împlineasc dorin a, dar i-a adus noaptea propria copil , g tit ca o mireas ,
l sând-o s intre în a ternutul lui. Cherchelit cum era, Josephus n-a b gat de seam în el toria i a strâns-o în
bra e pe fiica fratelui s u. F când de mai multe ori acest lucru, a fost cuprins de o dragoste p tima . I-a
m rturisit fratelui s u c îl pândea primejdia s - i piard via a din pricina iubirii, dac regele nu-i va da
dansatoarea. Acesta 1-a lini tit i i-a spus s nu se mai zbuciume atât în aceast privin , c ci el va avea grij ca
Josephus s aib parte de femeia iubit , luând-o de so ie. I-a dezv luit apoi faptul c -l în elase, deoarece
preferase s - i necinsteasc fiica decât s -l lase pe el s încalce legea. Josephus i-a mul umit pentru dovada lui de
dragoste fr easc i s-a c s torit cu fiica lui Solymius, cu care I-a z mislit pe Hyrcanos, a a cum am spus mai
înainte. Când mezinul s u a împlinit treisprezece ani, a dovedit atâta vlag trupeasc . i în elepciune încât a
stârnit gelozia fra ilor lui mai mari, meritele sale deosebite îndrept ind aceast invidie. Josephus a vrut s vad
care anume dintre fiii s i era mai înclinat spre virtute, a a c pe to i, în afar de Hyrcanos, i-a trimis s înve e la
cei mai de seam profesori ai vremii. Datorit leneviei i superficialit ii lor, ace tia s-au întors acas nepricepu i
i f r tiin de carte. Atunci I-a trimis pe mezinul s u Hyrcanos cu trei sute de boi de' jug, la dou zile de drum
prin pustietate, ca s -i îns mân eze ogoarele, având grij s ascund h urile jugurilor. Când acesta a ajuns la fa a
locului i a observat lipsa h urilor, el n-a inut seama de p rerea arga ilor care îl îndemnaser s trimit pe unii
dintre ei la tat l s u, ca s -i aduc curelele. El a socotit sfatul bun numai ca s piard vremea, a teptând s -i
soseasc h urile. Iscusitul plan pe care 1-a urzit era demn de un om mult mai copt la minte decât el. A sacrificat
a adar zece boi, carnea lor a imp r it-o lucr torilor, iar din pieile lor a croit h urile pentru
34
85
înh marea vitelor Ia jug. A îns mân at ogoarele a a cum îi poruncise tat l lui, apoi a pornit spre cas . La
întoarcere, i-a devenit i mai drag p rintelui s u pentru agerimea lui. L-a l udat c a terminat treaba la fel de
repede cât se a tepta el însu i i s-a purtat de parc ar fi fost singurul s u copil iubit, ceea ce nu convenea deloc
fra ilor s i mai mari.
7. In vremea aceea, Josephus a primit vestea c lui Ptolemeu i se n scuse un fiu i toate c peteniile din Siria i
inuturile subordonate se îndreptau spre Alexandria ca s s rb toreasc evenimentul cu mare fast. împiedicat
de b trâne e s porneasc i el într-acolo, i-a întrebat feciorii dac vreunul dintre ei vrea s mearg la rege. Fiii
mai mari l-au refuzat, spunând c pentru simandicoasa întrunire ei erau prea neciopli i, i l-au sf tuit s -1 trimit
pe fratele lor mezin, Hyrcanos. Josephus s-a învoit bucuros i, chemându-1 pe Hyrcanos, l-a întrebat dac poate
 i este gata s plece la rege, în locul lui. Când acesta i-a promis c se duce i i-a zis c pentru drum n-avea nevoie
de prea mul i bani (c ci va duce un trai modest, încât o sâ-i ajung zece mii de drahme), tat l a fost încântat de
cump tarea copilului s u. Apoi feciorul i-a sf tuit p rintele s nu trimit de acas darul pentru rege, ci s -i dea o
scrisoare c tre administratorul s u din Alexandria, urmând ca dânsul s -i pun la îndemân banii cu care el s
cumpere ce va ' socoti c era mai frumos i mai valoros. Tat l a apreciat c zece talan i erau suficien i pentru
darul h r zit regelui, i-a l udat feciorul pentru sfatul cuminte pe care i l-a dat i a adresat o scrisoare
administratorului s u Arion, p str torul tuturor banilor s i din Alexandria, adic nu mai pu in de trei mii de
talan i. Josephus î i trimitea to i banii din Siria la Alexandria i j în ziua când el avea datoria s achite d rile
c tre rege, îi cerea lui Arion s fac el acest lucru. Dup ce a primit de la tat l s u scrisoarea cerut , Hyrcanos
a pornit numaidecât spre Alexandria. Nici nu plecase bine c fra ii s i au i scris tuturor prietenilor regelui
s -l ucid .
8. Dup sosirea la Alexandria, Hyrcanos a înmânat scrisoarea lui Arion, care l-a întrebat câ i talan i vroia (c ci
spera s -i cear vreo zece sau ceva mai mult), dar el i-a spus c avea nevoie de o mie. Arion s-a sup rat, l-a
mustrat c dore te s duc un trai risipitor i i-a amintit c tat l s u î i agonisise
averea cu pre ul multor osteneli i lipsuri, îndemnându-1 s urmeze pilda p rinteasc . El nu-i va da decât zece
talan i, chiar i aceia doar pentru cadoul regelui. Tân rul s-a înfuriat i l-a închis pe Arion în temni 2. Atunci
so ia lui Arion l-a reclamat la Cleopatra (în fa a c reia so ul ei avea o mare trecere) i a rugat-o s -1 mustre pe
tân r pentru trufia lui. Cleopatra a dezv luit regelui isprava lui. Ptolemeu i-a trimis la Hyrcanos solii, s -i spun
c nu- i explic de ce, în calitatea lui de mesager al tat lui s u, nu se îndur înc s i se înf i eze, în schimb i-a
trimis administratorul la temni ; i-a poruncit s vin la el i s -i spun de ce a f cut-o. Prin intermediul solilor,
tân rul a r spuns c regele însu i a citit legea iudaic potrivit c reia nici o odrasl nu are voie s se înfrupte din
jertfa f r s intre mai întâi în templu, aducând prinosul lui Dumnezeu. Din acest motiv n-a venit el înc la rege,
ci a a teptat pân ce va putea s aduc darul cuvenit binef c torului tat lui s u. în ceea ce prive te robul s u,
acesta sufer consecin a faptului c nu i-a îndeplinit porunca. Nu are nici o importan faptul c st pânul este mic
sau mare. Dac un asemenea tic los nu- i prime te pedeapsa, regele se poate a tepta ca în viitor s fie batjocorit
de supu ii s i. La auzul vorbelor sale, Ptolemeu a chicotit i a r mas uimit de îndr zneala tân rului.
. 9. Când a priceput ce sim ea regele pentru Hyrcanos i n-a mai avut sprijinul nim nui, Arion a dat tân rului cei
o mie de talan i i a sc pat de lan urile sale, iar dup trei zile, Hyrcanos a venit în vizit la rege i regin .
Acea tia l-au primit cu bra ele deschise i l-au osp tat prietene te, din respect fa de tat l s u. Apoi el s-a dus în
tain la negustorii de sclavi i a cump rat o sut de robi instrui i i ar to i, dând câte un talant pentru fiecare,
precum i o sut de roabe, cu acela i pre . Când a fost poftit la masa regelui, al turi de c peteniile inuturilor, i s-
a atribuit locul cel mai modest dintre toate, ca dovad a dispre ului fa de vârsta lui, v dit de cei ce le distribuiau
dup meritele fiec ruia. Dup ce to i i-au ocupat locurile la osp , comesenii au îngr m dit oasele (pe care le
goliser ei în i i de carne) în fa a lui Hyrcanos, acoperindu-i masa cu ele. Apoi a fost chemat Tryphon,
m sc riciul meselor rege ti, care preg tea
1
Fiindc era sclav. Arion putea fi înl n uit de st pân în propria lui ar i dincolo de hotarele ei.
86
87
pentru asemenea chefuri glume mu c toare i vorbe de duh, oaspe ii rugându-l s mearg înaintea regelui. Acela
i-a zis urm toarele: „Vezi oare, st pâne, câte oase s-au adunat în fa a lui Hyrcanos? De aici po i J - i dai seama
c t tâne-s u a jefuit Siria întocmai cum a golit el oasele de carne!" Cuvântarea lui Tryphon 1-a f cut pe rege s
râd cu poft i s -1 întrebe pe Hyrcanos cum de s-au strâns în fa a lui atâtea oase. Tân rul i-a r spuns astfel: „N-
ai de ce s te miri, st pâne! Câinii au obiceiul s devoreze carnea împreun cu oasele, a a cum au f cut ace tia
( i a privit cu tâlc spre comeseni), de vreme ce nu mai vezi nici un oscior înaintea lor. în schimb oamenii sunt
deprin i s m nânce numai carnea i s arunce oasele. A a am procedat acum i eu, care m pun în rândul
oamenilor!" Pl cut surprins de r spunsul lui t ios, regele a cerut celor de fa s aplaude, apoi I-a l udat pentru
gluma lui bun . în zilele urm toare, Hyrcanos s-a dus la to i prietenii regelui i la atotputernicii cur ii, i-a salutat
i în acela i timp a întrebat slujitorii ce fel de daruri aduseser st pânii lor cu prilejul na terii odraslei regale. I
Când a aflat c unii au adus doisprezece talan i. suspu ii d ruind îns mai mult, fiecare dup m rimea rangului •
s u. el i-a exprimat regretul c nu poate s ofere atâta b net, întrucât nu avea la îndemân mai mult de cinci
talan i. Slujitorii i-au informat numaidecât st pânii, care s-au i bucurat în sinea lor c Hyrcanos, prin darul
s u s r c cios, va stârni nemul umirea regelui, c zând în dizgra ia lui. Când a sosit ziua cadourilor, chiar i
cei mai boga i au adus pân la cel mult dou zeci de talan i; Hyrcanos a dat cei o sut de sclavi cump ra i de el
precum i tot atâtea sclave, fiecare aducând câte un talant, b ie ii fiind d rui i regelui, iar fetele, reginei. în vreme
ce to i, inclusiv maiest ile lor, se minunau de nesperata magnificen a cadoului, a mai d ruit chiar i prietenilor
daruri în valoare de mul i talan i, ca s scape de primejdia ce-l pândea din partea lor: c ci fra ii s i scriseser
acestora s -i ucid pe Hyrcanos. Ptolemeu a r mas uimit de m rinimia tân rului i i-a poruncit s -i spun ce dar
a teapt de la el. Hyrcanos nu I-a rugat altceva decât s scrie tat lui i fra ilor s i despre dânsul. Regele i-a ar tat
a adar cea mai înalt pre uire i 1-a r spl tit cu daruri bogate, l sându-1 s plece cu scrisori adresate tat lui i
fra ilor s i, precum i guvernatorilor i dreg torilor regali. Dar
când au auzit c Hyrcanos fusese primit de rege cu cordialitate j acum se întorcea acas înc rcat de onoruri mari,
fra ii au ie it în întâmpinarea lui s -l ucid , tat l însu i tiind ce puneau la cale: suma uria pe care o cheltuise
cu darurile îi stârnise mânia, a a c salvarea mezinului s u nu-1 preocupa câtu i de pu in. Totu i, î i ascundea
ura ce i-o purta fiului s u, de teama regelui. Când îns s-a luptat cu fra ii s i, Hyrcanos i-a ucis pe doi dintre ei,
în afara multor altor înso itori de-ai lor. Ceilal i au fugit spre Hierosolyma, la tat l lor. S-a îndreptat el însu i spre
ora , dar, fiindc n-a fost primit de nimeni, s-a speriat i s-a retras dincolo de fluviul Iordan, unde s-a stabilit,
silindu-i pe barbari s -i pl teasc tribut.
10. Pe vremea aceea domnea în Asia Seleucos, supranumit Philopator, fiul lui Antioh cel Mare. Tot atunci a
murit i tat l lui Hyrcanos, Josephus, b rbat destoinic i m rinimos, care a ridicat poporul iudeu din starea lui de
s r cie i sl biciune la o via str lucit , administrând timp de dou zeci i doi de ani încasarea birurilor din Siria,
Fenicia i Samaria. A murit de asemenea unchiul s u Onias, l sând pontificatul în seama fiului s u Simon. La
stingerea din via a acestuia, func ia de Mare Preot a mo tenit-o fiul s u Onias, la care regele spartanilor,
Areios, a trimis un mesager cu o scrisoare având urm torul con inut:
REGELE SPARTANILOR, AREIOS, ÎL SALUT PE ONIAS!
„Am dat peste o scriere în care am g sit tirea c iudeii i lacedemonienii fac parte din acela i neam i î i trag
obâr ia din casa lui Abraham. întrucât sunte i fra ii no tri, se cuvine s ne în tiin a i dac vre i ceva de la noi.
Vom face noi în ine acela i lucru. Vrem s socotim bunurile voastre ca fiind ale noastre i, în aceea i m sur , tot
ce ne apar ine nou , v apar ine i vou , ca un bun comun. Demoteles, care v aduce scrisoarea aceasta, are
împuternicirea noastr . Ea este p trat , iar sigiliul întruchipeaz un vultur care ine în gheare un balaur."
11. Scrisoarea regelui lacedemonienilor avea acest con inut. Dup moartea lui Josephus au izbucnit
neîn elegeri în sânul poporului din pricina fiilor s i. Faptul c b trânii duceau
89
r zboi împotriva lui Hyrcanos, mezinul acestuia, a dezbin; mul imea, care, într-o propor ie covâr itoare, era de
partea fra ilor mai mari, la fel ca Marele Preot Simon, deoarece se înrudea cu ei. Hyrcanos a decis s nu se mai
întoarc în Hierosolyma; i-a cucerit prin lupt o re edin dincolo de Iordan i ducea un r zboi neîntrerupt cu
arabii, pe care fie îi omora în cea mai mare parte, fie îi lua prizonieri. i-a în l at un impun tor palat, construit de
la temelie pân la acoperi numai din marmur alb , pe care erau sculptate animale neobi nuit de mari,
înconjurându-I apoi cu un an mare i adânc. în proeminentele stânci ale muntelui din partea opus a s pat ni te
grote cu o lungime de mai multe stadii; pe unele dintre ele le-a f cut înc peri pentru ospe e, pe altele dormitoare
sau locuin e. A captat îmbel ugate izvoare care aduceau în interioarele lor nu numai desf tare, ci i frumuse e.
Grotele aveau intr ri în deschiz tura c rora nu putea s p trund decât un singur om, m sur de pruden pentru
siguran a lui, ca s nu cad în mâinile fra ilor s i la un eventual asediu. A f cut i întinse cur i interioare,
împodobite cu gr dini spa ioase. Când i-a terminat re edin a, i-a dat numele de Tyrus. Acest loc este situat între
Arabia i Iudeea de dincolo de Iordan, nu prea departe de Essebonitis. Aici a domnit Hyrcanos apte ani întregi,
r stimp în care Seleucos3 cârmuia Siria. La moartea lui, s-a urcat pe tron fratele s u Antioh, supranumit
Epiphanes. între timp s-a stins din via i Ptolemeu, regele Egiptului, supranumit tot Epiphanes, l sând în urma
lui doi fii, dintre care cel mare s-a chemat Philometor4, iar cel mic Physcon'. Fiindc a recunoscut marea putere a
lui Antioh, de care se temea pe drept cuvânt din pricina expedi iilor sale împotriva arabilor, i-a pus cap t singur
zilelor. Toate averile lui au înc put pe mâinile lui Antioh.
'Seleucos IV Philopator (187-175 î.e.n.), urma ul lui Antioh III cel Mare i precursorul lui Antioh IV Epiphanes (175-163 î.e.n.).
' Ptolemeu VI Philometor (180-145 î.e.n), fiul i urma ul lui Ptolemeu V Epiphanes (204-180 î.e.n).
s
Ptolemeu VIII Euergetes II Physcon. suveran al Egiptului Lagid (145-116 î.e.n).
CAPITOLUL V
1 Deoarece tot atunci a murit i Marele Preot Onias, regele a d ruit pontificatul fratelui s u Iesus: fiul l sat în
urma lui de Onias era la o vârst fraged . Despre faptele privitoare la acest copil vom vorbi Ia momentul potrivit.
Sup rându-se pe Iesus (c ci el era fratele lui Onias), regele i-a luat repede pontificatul i 1-a oferit fratelui s u
mai mic, care se numea tot Onias. Simon a avut de fapt trei fii, tustrei devenind Mari Preo i, cum am spus deja.
Iesus i-a luat numele de Iason, iar Onias s-a chemat Menelaus. A adar, între Marele Preot de mai-nainte, Iesus,
i cel care a ob inut ceva mai târziu aceast func ie, Menelaus, au izbucnit certurile i mul imea s-a împ r it în
dou tabere. Fiii lui Tobias s-au pronun at în favoarea lui Menelaus, dar cea mai parte a poporului 1-a urmat pe
Iason, de care Menelaus i fiii lui Tobias au fost atât de h itui i încât au fugit la Antioh, spunându-i c ei vroiau
s renun e la legile i datinile str mo e ti i s adopte tradi ia urmat de greci i de regele însu i. Ca atare, l-au
rugat s le dea voie s construiasc un gimnaziu la Hierosolyma. Când regele le-a aprobat aceast cerere, ei i-au
acoperit t ietura împrejur a p r ilor ru inoase, pentru ca atunci, când î i despuiau trupurile, s nu se disting de
greci. Renun ând a adar la obiceiurile patriei lor, ei imitau tradi ia celorlalte neamuri.
2. De vreme ce treburile domniei îi mergeau strun , dup pofta inimii, Antioh a hot rât s fac o expedi ie
împotriva Egiptului, ahtiat s -l cucereasc , dispre uind pe copiii lui Ptolemeu, care erau prea pl pânzi i
incapabili s fac fa unor sarcini atât de grele. A m r luit a adar cu o oaste mare la Pelusion i, p c lindu-1 pe
Ptolemeu Philometor, a ocupat Egiptul, apoi, ajuns în inuturile din vecin tatea ora ului Memfis1, pe care le-a
cucerit, s-a îndreptat spre Alexandria, ca s-o asedieze i s pun mâna pe cârmuitorul ei, Ptolemeu. Totu i el a
fost alungat nu numai din Alexandria, ci i din
' în cel de-al 6-lea r zboi sirian (170-168 î.e.n.), Antioh IV Epiphanes a cucerit doar par ial Egiptul i s-a proclamat la Memfis regent în
numele nepotului s u minor Ptolemeu VI Philometor. Posibilitatea anex rii Egiptului de un Seleucid a alarmat Roma, care a f cut energice
presiuni diplomatice asupra agresorului, constrângându-l s se retrag imediat.
90
91
întregul Egipt, constrâns de romani s se ab in de la supunerea acestei ri, a a cum am ar tat în alt parte.
întrucât am înf i at doar în treac t aceste evenimente în lucrarea mea anterioar 2, am socotit necesar s
povestesc acum pe îndelete i mai am nun it cum s-au petrecut lucrurile.
3. Retr gându-se din Egipt de frica romanilor, regele Antioh i-a îndreptat oastea împotriva Hierosolymei în al
o sut patruzeci i treilea an de la instaurarea domniei Seleucizilor3. El a cucerit f r lupt ora ul, ale c rui por i
au fost deschise de sprijinitorii lui. Dup ce a pus st pânire pe Hierosolyma, a m cel rit o mare parte dintre
sus in torii taberei adverse, a pr dat o mul ime de bani i s-a întors la Antiohia.
4. Doi ani mai târziu, în al o sut patruzeci i cincilea an al erei seleucide, în cea de-a dou zeci i aptea zi din
luna numit de noi Kislev i de macedoneni Ape!laios\ la cea de-a o sut treizeci i cincea Olympiad , regele s-a
întors cu o oaste numeroas la Hierosolyma i, prefacându-se c avea gânduri pa nice, a cucerit ora ul prin
vicle ug. De data asta nu i-a mai cru at nici m car pe cei ce îl l saser s intre, c ci în l comia lui era atras numai
de bog iile templului (v zuse gr mada de bani i celelalte danii scumpe, care împodobeau sanctuarul) i, pentru
jefuirea lor, a înc lcat pân i acordul încheiat cu sus in torii s i. A jefuit f r mil templul, întrucât a luat cu el
vasele sfinte, sfe nicul de aur, altarul de aur, masa i c delni ele, necru ând nici catapeteasma f cut din pânz
fin de in, vopsit în culoarea stacojie. A golit i tezaurele t inuite, f r s lase nici un obiect de valoare, a a c
am r ciunea iudeilor a fost mare. Le-a interzis s aduc chiar i zilnicele jertfe pe care, potrivit legii lor, la
aduceau Domnului, le-a pr dat întregul ora i i-a c s pit pe unii dintre ei, iar pe al ii i-a târât în robie, împreun
cu nevestele i copiii lor, num rul captivilor ridicându-se la vreo zece mii. A mistuit în fl c ri cele mai frumoase
cartiere ale ora ului, d râmându-i din temelie
' Vezi Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor, cap. I, paragr. 1, n. 5. Prezentând antecedentele sângerosului r zboi care a dus la distrugerea Ierusalimului
i a Templului. Flavitis Josephus înf i eaz pe scurt în primele dou c r i soarta Iudeii elenistice, de la întemeierea ei pân la izbucnirea revoltei antineroniene.
' Dinastia întemeiat de Selcucos I Nicator (Biruitorul) a domnit asupra celui mai vast regat elenistic între 312 i 63 î.e.n.
4
Ve/i Cartea XI. cap. V, paragr. 4, nota 4. Num r toarea Olympiadelor eline, care se ineau din patru în patru ani. începea din 776 î.e.n.
idurile, iar în partea lui de jos a cl dit o cet uie. Aceasta era impun toare, domina templul, fiind înt rit cu
metereze înalte i turnuri, iar în interiorul ei se afla o garnizoan macedonean . în fort rea se infiltraser din
rândurile mul imii nelegiui i i tic lo i jjn pricina c rora concet enii lor au avut de îndurat suferin e multe i
cumplite. în locul vechiului altar, regele a în l at un altul, unde se înjunghiau porci, jertf neîng duit i
potrivnic cultului din patria iudeilor. Nu le-a mai îng duit s se mai închine Dumnezeului lor i i-a silit s
cinsteasc propriii s i zei, punându-i s cl deasc în ora e i sate altare pe care s jertfeasc zilnic purcei. Le-a
interzis t ierea împrejur a copiilor i i-a amenin at cu pedepse aspre pe cei ce-i înc lcau porunca. A instituit chiar
i supraveghetori care s constrâng poporul s -i respecte cu stricte e ordinele. Numero i iudei, unii de bun voie,
al ii împin i de fric , s-au supus, totu i, rege tilor ucazuri. Dar cei mai de vaz i mai nobili dintre ei nu s-au
sinchisit de ele, ci au situat respectarea datinilor str bune mai presus de teama inspirat de pedepsele care-i
amenin au pe cei înd r tnici. Ca atare, în fiecare zi, o parte dintre ace tia î i g seau moartea în chinuri groaznice.
Biciui i pân la sânge, cu trupurile mutilate, înc în via i abia respirând, erau intui i pe cruce. Nevestele i
copiii care fuseser t ia i împrejur erau sugruma i din porunca regelui, fiii z când cu gâtul legat de crucea ta ilor
lor. Orice scriptur sfânt sau sul al legilor, g site din întâmplare, c deau prad focului, cei care le de ineau fiind
executa i aidoma r uf c torilor dup descoperirea lor.
5. Când au v zut suferin ele îndurate de iudei, samaritenii n-au mai acceptat din nou leg turile de rudenie cu ei,
nici n-au mai recunoscut c templul de pe muntele Garizim era închinat atotputernicului Dumnezeu, ci, fideli
caracterului lor, despre care am mai vorbit, sus ineau c erau coloni ti mezi i persani, c ci din ace tia î i tr geau
de fapt obâr ia. i-au trimis a adar la Antioh solii, cu o scrisoare având urm torul con inut:
REGELUI ANTIOH, ZEULUI EPIPHANES,
DIN PARTEA LOCUITORILOR SIDONULUI
I AI SICHIMULUI.
„Adesea lovi i de molima ciumei, care bântuie inutul, str mo ii no tri au adoptat str vechea supersti ie de a
s rb tori z'ua pe care iudeii o denumesc Sabat. Ei au în l at pe muntele
92
93
Garizim un templu neînchinat unui zeu anumit, unde aduceau jertfe solemne. întrucât ai g sit de cuviin s -i
pedepse ti a a cum i merit pe iudei pentru infamia lor, dreg torii regali, convin i c facem acela i lucru
datorit rudeniei noastre de sânge, ne dau aceea i pedeaps i nou , de i suntem de origine sidonian , dup cum
reiese i din arhivele noastre. Te rug m a adar pe tine, binef c torul i salvatorul nostru, s binevoie ti a porunci
lui Apollonius, c petenia inutului, precum i lui Nicanor, administratorul treburilor noastre, s nu ne mai
înfiereze, dându-ne pedepse la fel ca iudeilor, de care ne deosebim mult prin obiceiuri i prin origine. Vrem în
acela i timp c£ templul care n-a fost înc închinat nici unui zeu s poarte Jiumele lui Zeus Hellenicus. Prin
aceast m sur vom fi scuti i ^e orice învinuire i ne vom putea duce munca, feri i de temeri, fiind în stare s
pl tim biruri mai mari."
în urma suplicii samaritenilor, regele a trimis urm toarea scrisoare de r spuns:
REGELE ANTIOH C TRE NICANOR:
„S'donienii care locuiesc în Sichim ne-au trimis aceast jalb . Deoarece m-am sf tuit, cerând p rerea prietenilor
mei, care au confirmat spusele solilor trimi i de sidonieni, anume c ei n-au nimic de-a face cu infamia atribuit
iudeilor, ci doresc s tr iasc dup tradi ia greceasc , îi absolv de orice vin , iar templul lor urmeaz s
primeasc numele lui Zeus Hellenicus."
Nicanor i-a scris acela i lucru lui Apollonius, c petenia inutului, în a optsprezecea zi a lunii Hecatombaion* din
al o sut patruzeci i aselea an al erei seleucide.
CAPITOLUL VI
1. în vremea aceea în satul Modiim din ludeea locuia un om nuniit Mattathias, fiul lui Ioannes, fiul lui Simeon,
fiul lui
* Denumirea din calendarul atic a lunii romanice iulie.
94
Asamoneu: era preot din tagma lui Ioarib, originar din Hierosolyma. Avea cinci fii: Ioannes, poreclit Gaddes;
Simon, care se mai numea Matthes; Iudas, care se chema Macabeul; Eleazar, c ruia i se zicea Auran i Ionathas,
poreclit Apphus. Acest Mattathias a deplâns în fa a fiilor s i jalnica stare a lucrurilor, devastarea ora ului,
jefuirea templului i nenorocirile îndurate de popor, spunându-le c ar fi preferat mai degrab s moar pentru
legile Domnului decât s duc o via atât de umilitoare.
2. Când au sosit în satul Modiim slujba ii împuternici i de rege s -i constrâng pe iudei s aplice ordinele sale,
au cerut celor de fa s înf ptuiasc jertfa a a cum poruncise suveranul. L-au rugat pe Mattathias, care datorit
înv turii sale dobândise o mare faim , s înceap el jertfa (c ci cons tenii lui îi vor urma exemplul i el se va
bucura de pre uirea regelui). Dar Mattathias a refuzat s fac acest lucru i le-a spus c , indiferent dac toate
celelalte neamuri se vor supune poruncilor lui Antioh, fie c le era fric , fie c voiau s fac hatârul regelui, el i
fiii s i nu se vor l sa pu i în situa ia de a p r si datina str mo ilor lor. Dup ce el a t cut, a ie it în fa un iudeu
i a adus jertfa a a cum ordonase Antioh. V zând fapta asta, mâniosul Mattathias i fiii s i au t b rât cu sabia în
mân .asupra iudeului i l-au r pus lâng altar, apoi l-au ucis pe regescul slujba care îl silise s aduc jertfa,
Apelles, împreun cu pu in numero ii lui o teni. A d râmat apoi altarul i a strigat: „Cel ce simte râvna
obiceiurilor str bune i a cinstirii Domnului s m urmeze!" Dup ce a gr it astfel, s-a refugiat împreun cu fiii
s i în pustiu, l sându- i de izbeli te întreaga avu ie în sat. Mul i al ii i-au urmat pilda i au fugit în de ert,
împreun cu copiii i nevestele lor. Cum au primit aceast tire, comandan ii regelui i-au chemat sub arme to i
o tenii afla i în cet uia din Hierosolyma, pornind în urm rirea iudeilor din de ert. Dup ce au dat de urmele lor,
au c utat s -i conving mai întâi s se c iasc , f când ceea ce era spre binele lor, pentru ca o tenii s nu fie
nevoi i s recurg la legea r zboiului. Dar iudeii nu le-au ascultat sfaturile, ci au continuat s li se împotriveasc .
R zboiul cu o tenii a pornit într-o zi de Sabat i ei au ars în pe terile lor, f r s opun vreo rezisten sau m car
s le închid intr rile. Iudeii s-au ab inut de la lupt fiindc ziua era
95
sfânt i ei n-au vrut s pâng reasc Sabatul, de i se aflau într-o mare primejdie: legea le cerea s p streze
odihna total în ziua aceea. Au pierit a adar împreun cu nevestele i copiii lor, o mie de oameni sufoca i în
pe teri. Au sc pat îns mul i de primejdii i s-au al turat lui Mattathias, pe care l-au ales comandantul lor. Acesta
i-a înv at c trebuie s lupte chiar i în zilele de Sabat, zicându-le c , întrucât ei nu fac acest lucru i respect cu
stricte e legea, devin propriii lor vr jma i, deoarece du manii îi vor ataca cu prec dere în aceast zi de odihn ,
când ei nu se pot ap ra, i astfel to i î i vor pierde via a f r s lupte deloc. El i-a convins prin vorbele sale i de
atunci d inuie obiceiul ca noi s lupt m chiar i în zilele de Sabat dac n-avem încotro. Adunând în jurul lui o
oaste numeroas , Mattathias a d râmat jertfelnicele i i-a ucis pe renega i, atâ ia câ i a putut s prind (c ci mul i
dintre ei se refugiaser de fric la noroadele învecinate). A poruncit ca b ie ii înc net ia i împrejur s fie t ia i
împrejur, alungându-i pe cei ce se împotriviser cu îndârjire acestui lucru.
3. Dup ce a apucat s cârmuiasc un singur an, el s-a îmboln vit i, de îndat ce fiii s-au strâns în jurul lui, le-a
cuvântat a a: „Dragi copii, eu m duc pe drumul cel f r întoarcere: v las acum mo tenire cugetul meu i v
conjur s fi i nu numai paznicii lui credincio i, ci s nu da i uit rii nici voin a celui care v-a z mislit i hr nit i
s p stra i cu sfin enie datinile str bune, salvând vechea noastr rânduial , aflat în grea cump n . S nu v l sa i
ademeni i de cei care, de bun voie sau sili i de împrejur ri, o abandoneaz , ci dovedi i-v ni te vl stare demne
de mine, în pofida tuturor nevoilor i potrivniciilor. ar tându-v preg ti i s înfrunta i chiar i moartea de dragul
legilor, dac alt ie ire nu ave i. Gândi i-v c , dac a a a hot rât. Domnul nu v va p r si, ci, ca semn de
pre uire a virtu ii voastre, v va înapoia ceea ce a i pierdut, restituindu-v libertatea de a tr i cum vre i, încât s
beneficia i în siguran de datinile proprii. Chiar dac trupurile voastre sunt muritoare i trec toare, amintirea
faptelor voastre va r mâne ve nic . înfl c ra i de aceast iubire, vreau ca voi s aspira i spre fapte de glorie, f r
s da i înapoi în fa a greut ilor mari i, atunci când e nevoie, jertfi i-v bucuro i via a. V îndemn mai ales s
p stra i armonia fr easc i fiecare s - i exercite
96
din plin virtutea, f r s ceda i în fa a calit ilor v dite de ceilal i- Fratele vostru Simion, înzestrat cu mult
în elepciune, s v in loc de p rinte i urma i sfaturile lui. Drept c petenie de oaste în r zboi, alege i-1 îns pe
Macabeu, pentru vitejia i puterea lui. El este omul care va r zbuna umilin ele poporului i-i va pedepsi pe
du mani. în sfâr it, atrage i-i de partea voastr pe b rba ii drep i i evlavio i, c ci prin ei ve i spori puterile
voastre!"1
4. A a a gr it Mattathias fiilor s i i 1-a rugat pe Dumnezeu s -i ocroteasc pentru ca ei s fie în stare s redea
poporului libertatea de a tr i dup datina lui veche. La pu in vreme dup aceea, el s-a stins din via i a fost
înmormântat la Modiim. întregul popor 1-a plâns cu lacrimi amare i conducerea treburilor rii a revenit fiului
s u ludas, poreclit Macabeul2, în al o sut patruzeci i aselea an al erei seleucide. Cu largul sprijin dat benevol
de fra ii s i i de al ii, i-a alungat din ar pe du mani, iar pe concet enii care înc lcaser legile str mo e ti i-a
str puns cu sabia, cur ându- i patria de orice pâng rire.
CAPITOLUL VII
1. Cum a primit tirile acestea, Apollonius, c petenia Samariei, i-a strâns ostile, m r luind cu ele împotriva lui
ludas. Acesta i-a ie it în întâmpinare, I-a învins în lupt i a ucis o puzderie de du mani, împreun cu
comandantul lor Apollonius, însu indu- i din armele sale sabia, de care s-a folosit de atunci încolo, a r nit
numero i al i vr jma i i s-a ales cu o prad bogat din tab ra lor. Atunci c petenia Coelesiriei, Seron, auzind c
mul i trecuser de partea lui ludas, care strânsese între
' Flavius Josephus rezum testamentarul discurs plin de aluzii biblice, inut de Mattathias în Cartea "midi a Macabeilor, cap. 11. 49-68, pe
care autorul o folose te în Cartea a XII-a a lucr rii sale.
!
luda Macabeul (în ebr. „ciocan"), eroul revoltei ha moneene împotriva sirienilor seleucizi (167 î.e.n.), primul conduc tor politic i religios
al Iudeii elenistice (166-160 î.e.n.).
97
timp destule trupe încât s porneasc la r zboi, a hot rât s - i duc oastea împotriva lui, c ci socotea c era de
datoria lui s pedepseasc aspru pe cei ce înc lcaser poruncile regelui. i-a strâns a adar toate for ele aflate la
dispozi ia Iui, primindu-i i pe iudeii fugari i nelegiui i, i a pornit s -1 înfrunte pe ludas. A mers pân la satul
Bethoron din Iudeea, unde i-a f cut tab ra. Când a pornit spre el, s -l înfrunte i, în preajma b t liei, i-a v zut
pe ai s i prea pu in dornici de lupt datorit num rului mic i epuiz rii lor (c ci r bdau de foame), ludas a c utat
s -i îmb rb teze, spunându-le c nu superioritatea numeric este cea care le asigur victoria i triumful asupra
du manilor, ci credin a în Dumnezeu. Au în fa a lor str lucitele pilde ale str bunilor, care, luptând pentru
dreptatea, legile i copiii lor, au învins adesea mii i mii de du mani. Nu este mare puterea celor ce se bat pentru
nedreptate. Prin cuvintele sale de încurajare, el i-a înduplecat pe ai s i s dispre uiasc puhoiul du manilor i s -l
înfrunte pe Seron, reu ind s -i împr tie pe sirieni. Dup ce comandantul lor a c zut în lupt , to i au rupt-o la
fug , ca i cum acesta era singura lor speran de salvare, ludas i-a urm rit pân în câmpie i a ucis opt sute
dintre ei; ceilal i s-au refugiat în inutul din preajma m rii.
2. Primirea ve tii c fusese învins a stârnit cumplita mânie a lui Antioh, c<?re i-a strâns numaidecât toate
trupele, recrutând mul i mercenari din insule, i s-a preg tit s invadeze Iudeea la începutul prim verii. Dar când
a vrut s pl teasc solda o tenilor s i, a constatat c tezaurele sale duceau o mare lips de bani (c ci nu toate
birurile fuseser încasate, datorit faptului c popoarele se r zvr tiser , iar el era un b rbat risipitor i darnic,
care nu- i putea dr mui resursele proprii). A hot rât s plece mai întâi în Persia, s încaseze birurile din
provinciile acesteia. Unui anume Lysias, care se bucura de o mare autoritate în fa a lui, i-a încredin at la plecare
administrarea treburilor publice, conducerea rii de ia Eufrat i pân la hotarele Egiptului i ale Asiei inferioare,
precum i o parte a o tirii i a elefan ilor, poruncindu-i ca pân la întoarcerea lui s aib mare grij de cre terea
fiului s u Antioh i s pustiasc Iudeea, s -i duc în robie locuitorii, s distrug Hierosolyma i s stârpeasc
neamul evreilor. Dup ce a l sat aceste sarcini în seama lui Lysias, regele Antioh a plecat spre
98
Persia în cel de-al o sut aizeci i aptelea an al erei seleucide si trecând Eufratul, s-a îndreptat spre provinciile
de sus.
3. Lysias a numit generali pe Ptolemeu, fiul lui Dorymcdes, apoi pe Nicanor i pe Gorgias, oamenii cei mai
influen i dintre prietenii regelui, trimi ându-i în Iudeea cu patruzeci de mii de pedestra i i apte mii de c l re i.
Ace tia au m r luit pân la ora ul Emmaus i au t b rât în câmpia din apropiere. Aici le-au venit trupe auxiliare
din Siria i rile învecinate i o mul ime de iudei transfugi. Odat cu ei au sosit i negustorii dispu i s -i
achizi ioneze pe cei c zu i în robie, aducând obezile pentru înc tu area sclavilor, precum i argintul i aurul
necesar cump r rii lor. Când a dat cu ochii de tab r i de mul imea du manilor, ludas i-a încurajat o tenii s
nu- i piard cump tul i i-a îndemnat s - i pun speran a victoriei în Dumnezeu i, dup datina str bun , s se
îmbrace în saci i s se roage a a cum se întâmpla în vremuri de mare primejdie, pentru ca Domnul s le dea
puterea de a dovedi vr jma ul. Apoi, potrivit vechiului obicei str mo esc, i-a grupat o tenii sub comanda unor
c petenii peste o mie, precum i a unor frunta i peste o sut de oameni, eliberându-i pe noii c s tori i care de-
abia î i înjghebaser o gospod rie, ca nu cumva, din prea marea lor dragoste de via , s lupte cu fric . Dup
aceea, ludas i-a îmb rb tat o tenii cu urm toarea cuvântare: „De-a lungul anilor, tovar ii mei de arme, n-a mai
fost niciodat o vreme mai potrivit pentru fapte de vitejie i dispre uirea primejdiilor, ca acum! Se cuvine s
lupt m aprig pentru dobândirea libert ii, mult râvnit de to i prin îns i natura ei, cu atât mai mult cu cât ea ne
este mai scump întrucât de aceasta depinde norocul nostru de a-1 cinsti iar i pe Dumnezeu. Lucrurile stau
acum în felul urm tor: ori v cuceri i libertatea i o via fericit (a a cum a fost ea orânduit de legile i datinile
de odinioar ale patriei), ori îndura i cea mai mare ru ine i sunte i sorti i pieirii împreun cu întregul vostru
neam, dac duce i lupta cu mai pu in curaj. Gândi i-v c i f r aceast b t lie era i oricum h r zi i mor ii i,
ferm convin i c , >n afara atâtor r spl i precum libertatea, patria, legile i cinstirea lui Dumnezeu, ve i avea
parte i de gloria ve nic , ve i pune mâna pe arme cu i mai mult elan, preg ti i suflete te ca mâine, la ivirea
zorilor, s v înfrunta i vr jma ii!"
99
4. Astfel a cuvântat ludas spre a spori curajul în pieptul lupt torilor s i. Dar du manii l-au trimis pe Gorgias cu
cinci mii de pedestra i i o mie de c l re i s atace prin surprindere tab ra iudeilor în timpul nop ii, folosind
drept c l uze ni te transfugi iudei. Când a aflat de planul acesta, fiul lui Mattathias a hot rât s atace el însu i
tab ra du manilor, mai ales c trupele lor erau acum divizate. Masa de sear fiind luat la timpul potrivit, în
tab r au fost l sate anume focuri aprinse i oastea a m r luit noaptea întreag pân la du manii care t b râser
aproape de Emmaus. Neg sind pe nimeni în tab ra advers , Gorgias i-a ' închipuit c vr jma ii, cuprin i de
fric , se retr seser i se ascundeau în mun i, a a c a hot rât s -i caute acolo unde se \ g seau. Dis-de-diminea ,
ludas, înso it de-trei mii de osta i prost înarma i din pricina s r ciei lor, a dat cu ochii de du manii care
poposiser la Emmaus. Când a v zut c vr jma ii erau bine împl to a i i ap ra i de o tab r temeinic , el i-a
îndemnat pe iudei s nu se sfiasc s se avânte în lupt nici cu trupurile goale i Ie-a reamintit c odinioar
Domnul îi ajutase pe r zboinicii afla i în aceea i situa ie s triumfe asupra unei mul imi mult mai bine înarmate.
Insuflându-le un avânt f r pereche, a poruncit s sune trâmbi a. A n v lit pe nea teptate asupra vr jma ilor, Ie-a
stârnit fric i panic , i-a r pus pe cei ce se împotriveau, urm rindu-i pe ceilal i pân la Gadara i în câmpiile din
Idumeea, Azot i lamnia. Din rândurile du manilor au c zut vreo trei mii de oameni. ludas a cerut o tenilor s i s
nu râvneasc înc la prad : mai aveau de înfruntat lupta cu Gorgias i cu trupele sale. Le-a zis c , dup ce îi vor
fi învins i pe ace tia, abia atunci vor putea s strâng prada în siguran , | f când acest lucru când nu se mai
a teptau la altceva. în timp ce adresa lupt torilor s i aceste vorbe, ludas a v zut pe un munte oastea lui Gorgias
care se întorcea în tab ra str b tut acum de fugari i mistuit de fl c ri. Fumul care se în l a deasupra ar ta
limpede ce se întâmplase. De îndat ce a în eles cum st teau lucrurile i a observat oastea lui ludas, gata de lupt ,
Gorgias s-a însp imântat i a luat-o Ia fug . A adar, ludas, care biruise f r lupt trupele lui Gorgias. a revenit în
tab r s strâng prada s-a ales cu mult aur i argint, pânz stacojie i purpuri întorcându-se bucuros acas , în
timp ce mul umea Iu Dumnezeu, care îi d ruise acest noroc. Contribu ia adus k
ob inerea victoriei de aceast izbând n-a fost a a de mic .
5. Consternat de înfrângerea celor pe care îi trimisese chiar el în expedi ie, în anul urm tor Lysias a strâns laolalt
aizeci de mii de lupt tori ale i cu grij i cinci mii de c l re i, n v lind cu ei în Iudeea i, urcând spre cre tetul
muntelui, i-a a ezat tab ra în ora ul iudaic Bethsura. în întâmpinarea lui a venit ludas cu zece mii de o teni i,
când a v zut uria a mul ime a du manilor, 1-a implorat pe Dumnezeu s -i vin în ajutor. Apoi i-a atacat pe cei ce
f ceau parte din avangarda du manilor i i-a învins. Omorând vreo cinci mii dintre ei, a vârât spaima în ceilal i.
Când i-a dat seama c iudeii erau hot râ i s moar dac nu li se îng duia s tr iasc în libertate, Lysias s-a
temut mai mult de disperarea decât de for a lor i, strângându- i trupele r mase, s-a întors la Antiohia i, cât a
stat acolo, a înrolat o mul ime de mercenari, fiindc pl nuia s întreprind iar i o expedi ie împotriva Iudeii.
6. întrucât îi biruise în multe rânduri pe generalii lui Antioh, ludas a convocat o adunare a poporului i a spus c ,
dup atâtea izbânzi ob inute cu ajutorul lui Dumnezeu, acum era momentul potrivit pentru ei s se duc la
Hierosolyma, ca s purifice templul i s aduc jertfele legiuite. De îndat ce s-a apropiat de Hierosolyma cu
întreaga mul ime i a g sit templul pustiu, cu por ile arse i curtea n p dit de tufi uri crescute de la sine,
datorit singur t ii, el a început s se tânguiasc împreun cu ai s i, adânc tulburat de înf i area sanctuarului.
Apoi a ales dintre o tenii Iui o ceat , care a primit porunca s asedieze cet uia ora ului, pân ce cur a el
templul. Dup aceea, a îndep rtat cu mult râvn murd ria, a f urit vasele noi, sfe nicul, masa i altarul, toate
numai din aur, i a pus alte draperii la u i, având grij s li se pun i canaturile. în afar de asta, a d râmat
jertfelnicul i a cl dit unul nou, din pietre adunate de pretutindeni, necioplite cu unelte de fier. în a dou zeci
i cincea zi din luna Kislev, numit de macedoneni Apellaios, oamenii au aprins lumân rile de pe sfe nic, au
t mâiat altarul, au pus pâinile pe mas i au adus ardere de tot pe noul jertfelnic. Acestea s-au petrecut chiar în
ziua când, cu trei ani înainte, fusese sfin it, deoarece Antioh îl devastase, el r mânând vreme de trei ani în starea
de profanare. în cel de-al o sut patruzeci i cincilea an al erei seleucide, la a dou zeci i cincea zi a lunii
Apellaios din a o
100
101
sut cincizeci i treia Olympiad , s-a ab tut urgia asupra templului, i el a fost restaurat în aceea i zi de dou zeci
i cinci Apellaios din al o sut patruzeci i optulea an al erei seleucide, în cea de-a o sut cincizeci i patra
Olympiad . Devastarea templului a avut Ioc potrivit prezicerii pe care o f cuse Daniel, cu patru sute i opt ani
mai înainte; el a ar tat chiar i faptul c profanatorii lui vor fi macedoneni.
7. ludas a s rb torit împreun cu concet enii Iui reluarea aducerii sacrificiilor în templu, f r s omit nici
mijloacele de desf tare, jertfele bogate i str lucitoare, oferind bucatele pentru ospe e, iar Dumnezeu era cinstit
prin intonarea imnurilor i a psalmilor, spre satisfac ia mul imii. Atâta de mare a fost bucuria reintroducerii
acestui rit i nea teptata redobândire dup mult vreme a libert ii religioase încât s-a dat o lege potrivit c reia în
viitor reinaugurarea templului trebuia s fie celebrat în fiecare an timp de opt zile. Din vremea aceea i pân azi,
celebr m a adar cu solemnitate aceast s rb toare ce se cheam festivitatea Luminii', men ionata denumire, dup
p rerea mea, însemnând faptul c dezrobirea cultului nostru ne-a sosit prin surprindere, ca o raz de soare. Apoi
ludas a înconjurat ora ul cu ziduri de ap rare, a cl dit turnuri înalte, a pus paznici de n dejde împotriva
incursiunii du manilor i a fortificat de asemenea ora ul Bethsura, spre a sluji drept bastion atunci când îl
încol ea vr jma ul.
CAPITOLUL VIII
1. în urma acestor fapte, popoarele vecine n-au mai putut suporta înt rirea puterii iudeilor i au pus la cale
comploturi prin care au ucis pe mul i dintre ei, c utând prin curse i vicle uguri s -i aduc sub st pânirea lor.
Aflat într-un neîntrerupt r zboi cu acestea, ludas se str duia s le st vileasc
1
Harnica (în ebr. ..Inaugurare"), comemoreaz biruin a Macabeilor asupra sirienilor seleucizi (165 î.e.n.) i resfin irea templului din
Ierusalim, profanat de du mani. S rb toarea are loc în luna decembrie i ine opt zile. aprinzându-se zilnic câte o lumânare (dou în ultima
zi) i întonându-se psalmi.
102
incursiunile i s -i ocroteasc pe iudei de rele. Pe idumeeni, urma ii lui Esau, i-a atacat la Acrabatta, a ucis pe
mul i dintre ei i i-a pr dat. Pe fiii lui Baan, care întindeau capcane iudeilor, i-a z vorât în turnurile lor de
ap rare, i-a asediat cu oastea i a dat foc turnurilor, omorând lupt torii. Apoi a pornit împotriva ammani ilor,
care strânseser o oaste puternic i numeroas , condus de Timotheus i, în urma înfrângerii lor, a luat cu asalt
ora ul acestora, lazor, ducându-le în captivitate so iile i copiii i, dup incendierea cet ii, s-a întors la
Hierosolyma. Când au aflat de întoarcerea lui acas , popoarele vecine au pornit spre Galaaditis, împotriva
iudeilor care locuiau la hotarele acestei ri. G sindu- i sc parea în fort rea a Dathema, ei i-au trimis solii la
ludas, s -! anun e c Timotheus se gr bea s ajung cu oastea în locul unde se refugiaser , spre a-l asedia. Nici
nu terminase de citit scrisoarea lor, c au i sosit ni te soli din Galileea, s -i dea de veste c locuitorii din
Ptolemaida, Tyrus i Sidon, precum i str inii din Galileea, se adunaser laolalt .
2. Când a în eles de la solii s i c trebuia s întâmpine primejdii venite în acela i timp din dou p r i, ludas 1-a
trimis pe fratele s u Simon s plece cu trei mii de lupt tori ale i cu grij , spre a veni în ajutorul iudeilor care
locuiau în Galileea; el însu i, împreun cu cel lalt frate al s u, Ionathas, i opt mii de o teni, va porni spre
Galaaditis. Drept comandan i ai trupelor r mase pe loc, i-a numit pe Josephus, fiul lui Zacharias, i pe Azarias,
cu porunca de a p zi cu str nicie ludeea i s nu se lase atra i în r zboi de nimeni, înainte de întoarcerea lui. De-
abia sosit în Galileea, Simon s-a luptat cu du manii, a ie it biruitor i i-a pus pe fug , apoi i-a urm rit pân la
por ile Ptolemaidei, omorând vreo trei mii dintre ei. A despl to at pe cei c zu i în lupt i s-a întors acas cu
iudeii elibera i din captivitate, aducând cu el prada de r zboi.
3. Intre timp, ludas Macabeul. înso it de fratele s u Ionathas, a trecut Iordanul i, dup un mar de trei zile, a
ajuns la nabateenii care l-au întâmpinat cu gânduri pa nice. Ace tia i-au povestit ce p iser fra ii lor din
Galaaditida i ce multe chinuri au de îndurat cei ce au fost împresura i în fort re ele galaaditiene. Ei i-au sf tuit
s porneasc degrab împotriva du manilor, ca s - i ajute concet enii s scape din mâinile lor. Sudas i-a croit
a adar drum prin pustiu, s-a n pustit mai întâi
103
asupra locuitorilor din Bosora, pe care a cucerit-o, omorând pe to i b rba ii în stare s mânuiasc armele, i a dat
ora ul prad fl c rilor. Cu toat sosirea nop ii, el i-a continuat mar ul, i s-a îndreptat spre fort rea a în care
erau închi i iudeii, asedia i de Timotheus i trupele sale, sosind acolo în zorii zilei. De îndat ce a v zut vr jma ii
îngr m di i în preajma zidurilor, unii dintre ei c rându-se pe sc rile de asalt, al ii aducând ma inile de asediu,
el a poruncit s sune goarna i i-a îndemnat o tenii s înfrunte viteje te primejdiile pentru fra ii i rudele lor.
împ r i i în trei cete, au atacat du manul din spate. Cum au priceput c erau Macabeii, despre curajul i succesele
r zboinice ale c rora aflaser multe, lupt torii lui Timotheus au luat-o la fug . ludas a pornit cu oastea în
urm rirea lor i a m cel rit vreo opt mii dintre ei. Dup aceea a pornit spre a a-numitul ora al str inilor, Mallos,
1-a cucerit i a ucis to i b rba ii, dând foc cet ii. Odat plecat de acolo, a d râmat Chasphoma, Bosora i alte
multe ora e din Galaaditis.
4. Dar într-un r stimp scurt, Timotheus i-a adunat iar i o armat mare i, pe lâng unele trupe auxiliare, a
convins i câteva neamuri de arabi, atra i de promisiunea c -i f cea lefegii, s ia parte la r zboi, ducându- i
o tirea peste un pârâu n valnic, pân aproape de Raphon (care pe atunci era ora ). Apoi el i-a îndemnat solda ii
s 'upte b rb te te împotriva iudeilor, împiedicându-i mai ales s r zbeasc dincolo de pârâu. Le-a spus dinainte:
dac ace tia reu eau s -l treac , înfrângerea era ca i pecetluit . Auzind c Timotheus era preg tit s înceap
b t lia, ludas i-a luat toate trupele i s-a gr bit s -l întâmpine, a trecut pârâul i s-a n pustit asupra vr jma ilor i
i-a ucis pe cei care l-au înfruntat, iar pe ceilal i i-a însp imântat atât de mult încât i-au aruncat armele, punându-
i n dejdea în fug . Pu ini dintre ace tia au sc pat teferi, dar cei mai mul i i-au c utat refugiul în a a-numita
capi te Camaim, unde se credeau la ad post de primejdii. ludas a ocupat ora ul, i-a m cel rit i a mistuit în
fl c ri capi tea, oferind du manului prilejul de a muri în felurite chipuri.
5. în urma succesului s u, ludas i-a strâns pe iudeii din Galaaditis, împreun cu copiii i nevestele i întreaga lor
avu ie, ca s -i readuc în Iudeea. Dar când a ajuns la ora ul numit Ephron, care îi st tea în cale i nici nu putea
s - i croiasc drum
104
prin alt parte, nici nu vroia s se întoarc , el a trimis locuitorilor o solie, rugându-i s deschid por ile i s -i
îng duie s str bat cetatea. Ace tia î i astupaser por ile cu bolovani i i-au z d rnicit astfel trecerea. Fiindc
ephroni ii n-au vrut deloc s -l asculte, ludas i-a îmb rb tat o tenii, a împresurat ora ul i I-a atacat. Dup ce a
asediat ora ul timp de o zi i o noapte, I-a luat cu asalt, a omorât to i b rba ii valizi i a dat prad fl c rilor
întregul Ephron, înainte de a- i continua drumul. Num rul mor ilor era atât de mare încât iudeii trebuiau s calce
numai pe hoituri. Apoi ei au trecut peste Iordan i au ajuns în Câmpia mare1, situat în fa a ora ului Bethsana,
c ruia grecii îi zic Scythopolis. Pleca i de acolo, au sosit în Iudeea. Aici i-au celebrat ei victoria prin cântece,
laude i tot felurite jocuri, a a cum obi nuiesc s fac cei ce- i s rb toresc izbânzile. Au adus i jertfe de
mul umire lui Dumnezeu, pentru reu ita expedi iei lor, precum i pentru integritatea o tirii, c ci nici un iudeu nu
c zuse în lupt .
6. în vreme ce Simon lupta în Galileea cu locuitorii din Ptolemaida, ludas însu i, împreun cu fratele s u
lonathas, înfruntându-i pe cei din Galaaditida, Josephus, fiul lui Zacharias, i Azarias, l sa i de ludas s conduc
trupele de acas , au vrut s ob in i ei faima generalilor de seam prin meritele lor r zboinice i au plecat cu
o tenii lor spre lamnia. Dar Gorgias, comandantul lamniei, a ie it în întâmpinarea lor, i-a învins, silindu-i s
piard în lupt dou mii de o teni, iar ceilal i au întors spatele i au fugit pân la hotarele Iudeii. Aceast
înfrângere s-a datorat faptului c ei n-au dat ascultare poruncii lui ludas de a nu porni lupta împotriva nim nui
mai înainte de reîntoarcerea lui. Pe lâng în elepciunea altor planuri ale sale, trebuie .s admir m siguran a cu
care el a întrez rit înfrângerea pe care o vor suferi lupt torii lui Josephus i Azarias dac se vor abate cumva de
la îndeplinirea ordinelor sale. Dar ludas i fra ii lui nu i-au întrerupt deloc r zboaiele lor cu idumeenii, ci îi
înfruntau pretutindeni; au cucerit ora ul Hebron, le-au distrus fort re ele, au ars turnurile de ap rare, pustiindu-le
ara de jur împrejur. La fel au procedat cu Marissa i Azot. Cu multe arme i pr zi de r zboi, ei s-au întors în
Iudeea.
' Vezi men ionarea ei în Antichit i iudaice. Cartea a V-a, cap. I. paragr. 22. n. 16 (voi. I, Editura Hasefer, 1999, p. 248).
105
CAPITOLUL IX
i. Str b tând în vremea asta provinciile de sus, regele Antioh a auzit c în Persia exista un ora nespus de bogat,
numit Elymais, cu un somptuos templu al zei ei Artemis, care ad postea tot felul de ofrande; mergea vestea c i
Alexandru, fiul lui Filip, regele macedonenilor, i-ar fi l sat aici armele i plato a. Ispitit de acest lucru, a pornit
numaidecât spre Elymais, împresurându-1 cu o tirea lui. Localnicii nu s-au speriat nici de sosirea lui, nici de
asediu, ci au opus o rezisten dârz i au în elat astfel speran ele sale. L-au alungat din fa a ora ului, n v lind în
afara zidurilor sale, apoi l-au urm rit, astfel c regele a fost silit s fug spre Babilon, o mare parte a o tirii
fiindu-i nimicit pe drum. Dezam git de e ecul expedi iei sale, a mai primit i vestea c generalii lui. trimi i
împotriva Iudeii, fuseser înfrân i, în timp ce puterea iudeilor cre tea mereu. Noua sup rare ad ugându-se la cea
dintâi, zbuciumul i-a pricinuit o boal grea. întrucât ea s-a prelungit i chinurile sale sporeau necontenit, i-a dat
seama c va muri. i-a chemat a adar prietenii i Ie-a spus c boala lui le va aduce o durere amar i a m rturisit
c acestea i s-au întâmplat întrucât a pricinuit multe rele poporului iudeilor i Ie-a jefuit templul, dispre uindu-l
pe Dumnezeu. Dup rostirea acestor vorbe, regele i-a dat sufletul. Pe drept cuvânt ne stârne te uimirea Polybios
din Megalopolis, care, de i este un istoric serios, sus ine c Antioh ar fi pierit deoarece a vrut s jefuiasc în
Persia templul Artemidei'. Doar pentru c a pl nuit o nelegiuire, f r s-o înf ptuiasc îns , nu merita o asemenea
' în ajunul mor ii sale. survenit în 164 î.e.n.. Antioh IV a întreprins o campanie nefericit în Elam (Elymais). satrapie din sud-vestul Iranului,
unde n-a izbutit s jefuiasc bogatul templu al Artemidei (identificat cu Anaitis). fiind lovit de o criz de isterie pentru tentativa lui de a
ataca sanctuarul zei ei (Polybios. Istorii. Cartea a XXX!-a. 11). Suveranul seleucid era un recidivist în jefuirea templelor, cu comorile c rora
c uta s - i îmbog easc propriul tezaur s r cit. Polybios acord credit, fire te, zei ei eline, ignorând pagubele, nicidecum ipotetice, suferite
de templul din Ierusalim.
pedeaps . Dac lui Polybios i se pare c din acest motiv i-a sfâr it via a Antioh, atunci e mult mai firesc ca
moartea lui s se datoreze jefuirii templului nostru. Dar în aceast privin n-am de gând s polemizez cu cei care
prefer s pun p rerea Megalopolitanului mai presus de a mea.
2. înainte de a- i da sfâr itul, Antioh 1-a chemat pe Filip, unul dintre prietenii s i de n dejde, ca s -i încredin eze
tutela domniei, i i-a dat diadema, mantia i inelul cu sigiliu, i-a poruncit s le înmâneze fiului s u, rugându-1 s
se ocupe de educa ia acestuia i de siguran a tronului. Antioh s-a stins din via în al o sut patruzeci i nou lea
an al erei seleucide. Dup ce a dezv luit poporului moartea suveranului, Lysias 1-a proclamat rege pe fiul
acestuia Antioh (c ci se îngrijea de cre terea lui), pe care 1-a denumit Eupator.
3. între timp, o tenii garnizoanei din cet uia Hierosolymei i transfugii iudei au pricinuit multe
necazuri iudeilor din ora . Când cineva urca pân la templu, vrând s aduc o jertf , era omorât pe loc, fiindc
cet uia domina templul. V zând cum stau lucrurile, ludas a hot rât atunci s înl ture garnizoana i a chemat
întregul popor s asedieze cu îndârjire cet uia. Era în al o sut i cincizecilea an al erei seleucide. A f urit a adar
ma ini de asediu i a în l at valuri de p mânt, toate puterile încle tându-se ca s cucereasc cet uia. Dar mul i
dintre transfugii aciua i acolo au reu it s se strecoare afar în timpul nop ii i, întrunind-se cu al i ciraci i
nelegiui i, s-au dus la regele Antioh i l-au rugat s aib grij de ei, c ci concet enii lor îi vor pedepsi cu
asprime. A a se va întâmpla deoarece i-au p r sit credin a str mo easc i au îmbr i at religia lui. Acum îi
pa te primejdia ca ludas i înso itorii s i s pun st pânire pe cet uie i pe garnizoana pus de rege, dac el nu le
va veni în ajutor. Aceste vorbe au stârnit mânia tân rului Antioh, a chemat la el pe generalii i prietenii lui i le-a
cerut s recruteze lefegii i b rba i din regatul s u, în stare s poart arme. S-a strâns astfel o oaste de o sut de
mii de pedestra i, dou zeci de mii de c l re i i treizeci i doi de elefan i.
4. Cu aceste trupe a plecat din Antiohia regele împreun cu Lysias, numit de el comandantul o tirii întregi. Când
a ajuns în Idumeea, el s-a îndreptat împotriva Bethsurei, ora fortificat i
106
107
greu de cucerit i, împresurându-l, a început asediul. Dar bethsuranii s-au ap rat cu îndârjire i, în timpu!
incursiunilor, au dat foc ma inilor de r zboi aduse de el, prelungind mult asediul. Aflând despre campania
regelui, Iudas a ridicat asediul cet uii i a pornit în întâmpinarea suveranului, t b rând în locul unde se
îngusteaz trec toarea denumit Bethzacharia, la aptezeci de stadii distan de tab ra du man . P r sind
Bethsura, regele i-a dus oastea la defileu, spre tab ra lui Iudas. în zorii zilei i-a a ezat trupele în ordine de
b taie; fiindc n-a putut s - i desf oare de-a latul elefan ii din pricina terenului îngust, a poruncit ca ace tia s
m r luiasc unul dup altul. Fiecare elefant avea în jurul s u o mie de pedestra i i cinci sute de c l re i, care îi
înso eau pretutindeni. Elefan ii duceau în spinare înalte turnuri pline cu arca i. A l sat ca restul o tirii, împ r it
în cete puse sub comanda prietenilor s i, s urce pe creste. Apoi Antioh a dat o tenilor porunca s scoat strig tul
de lupt i s atace du manul, descoperind scuturile de aur i de aram , pentru ca ele s reverse o lumin
orbitoare, iar ei au f cut s r sune mun ii de chiotele lor. Acestea nu l-au speriat deloc pe Iudas, care a a teptat
viteje te n vala vr jma ilor, omorând ase sute dintre ei, afla i în avangard . între timp, fratele s u Eleazar,
denumit Auran, a z rit un elefant mai robust decât to i ceilal i, care purta plato regal i, b nuind c îl purta pe
regele însu i, s-a n pustit asupra lui. Dup ce a ucis mul i dintre cei ce erau în jurul elefantului, iar pe ceilal i i-a
împr tiat, s-a strecurat sub burta animalului i i-a provocat o ran mortal ; uria ul s-a pr bu it peste Eleazar,
strivindu-l sub povara lui. Astfel i-a pierdut via a curajosul lupt tor care r pusese mul i du mani. îns când a
remarcat cople itoarele for e ale du manului, Iudas.s-a retras la Hierosolyma i s-a preg tit s fac fa asediului.
Antioh i-a l sat o parte din o tire s dea asaltul asupra Bethsurei, iar el a plecat cu restul trupelor sale spre
Hierosolyma. Speria i de puhoiul vr jma ilor i v zând c duceau lips de provizii, locuitorii s-au predat, dup
ce regele s-a jurat c n-o s le fac nici un r u. Punând st pânire pe ora , el nu le-a pricinuit alt necaz decât c i-a
alungat despuia i de toate. în ora i-a instalat garnizoana lui. Dar asedierea templului din Hierosolyma i-a luat
mult vreme, datorit împotrivirii înver unate a celor ce-l ap rau: fiec rei
108
ma ini de asediu a regelui, ei îi opuneau propria lor ma in . i asedia ilor li se terminaser proviziile, iar rezerva
de cereale se epuizase, c ci ogoarele r m seser neîns mân ate, deoarece era anul al aptelea, când, potrivit
legilor noastre, p mântul trebuia s r mân pârloag . Mul i dintre asedia i au fugit din pricina lipsurilor, pu ini
fiind cei ce mai r m seser ad posti i în templu.
5. Aceasta era situa ia celor asedia i în templu. Dar dup ce i-a vestit suveranul c Filip venise din Persia i
ridica preten ii la ocuparea tronului, Lysias, c petenia o tilor regelui, a fost de p rere c era cazul ca el s ridice
asediul i s porneasc împotriva lui Filip, sf tuindu-1 s ascund totu i atât comandan ilor, cât i osta ilor
adev rata pricin a retragerii lor. De altfel, regele i-a i ordonat lui Lysias s se adreseze într-o adunare
comandan ilor i osta ilor, f r s Ie pomeneasc nimic de preten iile lui Filip, ci doar s le spun c asediul cere
prea mult vreme, obiectivul este fortificat, iar propriile provizii s-au împu inat. i mai r mân multe de f cut în
împ r ie, a a c preferabil ar fi s se încheie un tratat de pace i alian cu întregul popor iudeu, pentru ca acesta
s poat s tr iasc dup obiceiurile str bune, fapt care a dus la izbucnirea r zboiului, ei în i i urmând s se
întoarc acas . Vorbele acestea, rostite de Lysias, au fost pe placul comandan ilor i al o tirii.
6. Atunci regele a trimis lui Iudas i asedia ilor vestea c dorea s încheie pace cu ei i a f g duit s le dea
libertatea de a tr i dup legile str bune. Iudeii au încuviin at bucuro i vorbele lui i, dup pecetluirea printr-un
jur mânt a asigur rilor sale, au ie it din templu. Dar când a intrat în untru i a v zut ce bine fortificat era
sanctuarul, i-a înc lcat propriul leg mânt, dând porunc trupelor s rad din temelie zidul de ap rare. Dup ce a
f cut acest lucru, regele s-a întors în Antiohia, luându-1 cu el i pe Onias. care se mai numea i Menelaus. C ci
Lysias îl sf tuise s -l ucid pe Menelaus, dac vroia s aib lini te din partea iudeilor, f r s mai aib de-a face
cu ei. Dânsul era pricina tuturor relelor, deoarece îl convinsese pe propriul lui tat s -i constrâng pe iudei s
p r seasc credin a str bunilor lor. Regele I-a trimis a adar pe Menelaus în ora ul Beroe din Siria, poruncind ca
el s fie executat, dup ce timp de zece ani a fost Mare Preot, om tic los i f r evlavie, care a pus
109
mâna pe putere doar spre a- i constrânge poporul s se dezic de legile sale. în urma mor ii lui Menelaus, Mare
Preot a fost f cut Alchimus, care se numea i Iachim. La sosirea lui acas , regele Antioh l-a i g sit pe Filip
instalat la cârma rii. I-a declarat r zboi, a pus mâna pe el i l-a condamnat la moarte. Când fiul Marelui Preot
Onias, care la moartea tat lui s u era copil, cum am spus mai înainte, a v zut c regele, c l ul unchiului s u,
transmisese pontificatul lui Alchimus, care nu avea obâr ie preo easc i, ascultând sfatul lui Lysias, trecuse
înalta demnitate de la familia sa la o alt cas , a fugit la Ptolemeu, regele Egiptului. Acolo a fost primit cu mare
cinste de el i de so ia lui, Cleopatra, care i-au d ruit un domeniu în provincia Heliopolis, unde Onias i-a cl dit
un templu aidoma celui din Hierosolyma. Dar despre asta va fi vorba la momentul potrivit.
CAPITOLUL X
1. în vremea aceea a fugit din Roma Demetrios1, fiul lui Seleucos, a ocupat ora ul Tripolis din Siria, i-a pus
diadem pe frunte i, tocmind i un mare num r de lefegii, s-a îndreptat spre re edin a regal , unde to i l-au
primit bucuro i i l-au recunoscut ca suveran. Capturând pe regele Antioh i pe Lysias, supu ii i-au adus vii în
fa a tronului i, la porunca dat de Demetrios, ace tia au fost executa i pe loc. Dup cum am mai spus, Antioh
apucase s domneasc numai doi ani. La
1
Fiul lui Seleucos IV Philopator (187-175 î.e.n.) a fost inut ostatic la Roma vreme de 13 ani, în locul unchiului s u Antioh IV Epiphanes.
(175-164 î.e.n.), devenind el însu i suveranul seleucid Demetrios 1 Soter( 162-150 î.e.n.), dup detronarea i asasinarea lui Antioh V
Eupator. care era în vârst de nou ani i a avut o domnie efemer (164-162 i.e.n.).
Demetrios au venit numero i iudei nelegiui i i transfugi, printre care i Marele Preot Alchimus, i s-au plâns de
întregul popor iudeu, mai ales de Iudas i de fra ii lui, sub pretextul c ei îi asasinaser pe to i prietenii regelui,
precum i pe to i cei ce c zuser în mâinile lor, tr gând n dejdea c el va veni la domnie. Chiar i pe ei îi
alungaser din propria lor ar , f cându-i ni te drume i pe meleaguri str ine, care aveau nevoie de ocrotirea lui.
L-au rugat deopotriv s trimit pe unul dintre prietenii lui de n dejde, ca s afle ce mai punea la cale Iudas.
2. Clocotind de mânie, Demetrios l-a pus în fruntea trupelor sale pe amicul lui Antioh Epiphanes, Bacchides,
b rbat chibzuit care cârmuise cândva Mesopotamia întreag , dându-i ca înso itor pe Marele Preot Alchimus, i i-
a poruncit s -i ucid pe Iudas i pe sprijinitorii lui. Bacchides a plecat cu oastea din Antiohia i, cum a ajuns în
Iudeea, i-a mânat solii la Iudas i la fra ii s i, chipurile, s ajung la pace i bun în elegere cu ei. De fapt, voia
s -i captureze printr-un iretlic. Dar Iudas n-a avut încredere în el: din oastea numeroas care-l înso ea, a dedus
c venise s duc r zboi, nu s încheie pace. Câ iva oameni din popor au crezut totu i vorbele solilor lui
Bacchides i, tr gând n dejdea c nu-i pândea nici un r u din partea lui Alchimus, compatriotul lor, s-au dus
pân la el. Acolo au primit de la amândoi, sub prestare de jur mânt, promisiunea c nici ei, nici cei ce Ie
urmeaz pilda, nu vor p i nimic, a a c ace tia s-au predat plini de încredere. Dar Bacchides i-a înc lcat
propriul jur mânt i a omorât vreo aizeci dintre ei, iar pe ceilal i, care avuseser de gând s -l urmeze, i-a
îndep rtat fiindc în elaser a tept rile celor dintâi. Dup ce a plecat din Hierosolyma i a ajuns în satul numit
Bethzetho, a capturat pe mul i dintre transfugi. i pe câ iva dintre poporeni, m cel rindu-i pe to i. A poruncit
celor din partea locului s dea ascultare lui Alchimus i, l sând acestuia ni te o teni care s -l ajute sâ- i apere
inutul, s-a întors în Antiohia, la regele Demetrios.
3. C utând cu orice pre s - i consolideze puterea i convins c domnia lui va fi mai sigur dac atr gea
simpatia poporului, Alchimus î i mângâia to i supu ii cu vorbe blânde i discursuri pe placul fiec ruia. Destul de
repede a strâns în jurul lui o vajnic trup de lupt tori încerca i, alc tuit mai mult din nelegiui i i transfugi.
împreun cu ei cutreiera ara i-i ucidea
110
111
pe to i cei ce erau de partea lui Iudas. V zând c puterea lui Alchimus crescuse mult i c numero i oameni
drep i din neamul s u î i pierduser via a, Iudas însu i str b tea ara i omora pe sus in torii potrivnicului s u.
Când a constatat c nu putea s -l biruie pe Iudas, puterile sale fiind mai mici, Alchimus a hot rât s recurg la
ajutorul lui Demetrios. S-a dus a adar la Antiohia i 1-a a â at pe rege împotriva lui Iudas, plângându-se c acesta
îi pricinuise nenum rate necazuri i c în viitor ele se vor înmul i, dac nu va fi prins din vreme i pedepsit prin
trimiterea unei o tiri puternice împotriva lui.
4. întrucât i el era de p rere c lucrurile puteau s ia o întors tur primejdioas dac privea nep s tor la
cre terea neîntrerupt a puterii lui Iudas, Demetrios 1-a trimis pe Nicanor, cel mai bun i mai fidel prieten al s u
(împreun cu care fugise din Roma). I-a dat o oaste pe care a socotit-o îndestul toare pentru ca s -l înving pe
Iudas i i-a poruncit s nu cru e pe nimeni din poporul s u. Când a ajuns la Hierosolyma, Nicanor n-a vrut ca de
la început s lupte pe fa împotriva lui Iudas, ci s-a gândit s pun mâna pe el printr-un vicle ug, adresându-i
cuvinte pa nice. I-a spus c nu vede nici un motiv ca s se lupte între ei i c era gata s se jure c nu-i va face
nici un r u. El venise înso it de prietenii lui doar ca s -i dezv luie ce gânde te regele Demetrios i ce inten ii are
fa de neamul s u. Aflând promisiunile f cute de Nicanor prin solii s i, Iudas i fra ii lui le-au dat crezare, f r
s -l suspecteze de în el ciune. Ei au depus jur mântul la rândul lor i l-au primit pe Nicanor împreun cu
o tirea lui. Dar când acesta !-a salutat pe Iudas, în timp ce vorbea cu el, a f cut un semn alor s i, s -l înha e pe
loc. întrez rind la vreme cursa ce-i fusese întins , Iudas a s rit în sus i i-a g sit sc parea în tab ra lui. Cum i-a
v zut planul z d rnicit i vicle ugul dat la iveal , Nicanor a hot rât s lupte f i cu Iudas, care i-a preg tit
numaidecât o tirea de lupt i în b t lia dat lâng satul Capharsalama a ob inut victoria, silindu- i adversarul
s - i caute sc parea în cet uia Hierosolymei.
5. într-o zi, pe când cobora din cet uie în templu, Nicanor s-a întâlnit cu unii dintre preo i i cu b trânii
poporului, care l-au salutat i i-au ar tat victimele, spunându-i c acestea urmau s fie închinate lui Dumnezeu
pentru prosperitatea regelui. Dar
12
el a rostit vorbe de ocar i i-a amenin at c , dac poporul nu-1 va preda pe Iudas, va d râma templul. Dup ce i-
a rostit amenin rile, a p r sit Hierosolyma. Datorit mâhnirii pricinuite de spusele lui, preo ii au v rsat lacrimi
amare i l-au implorat pe Dumnezeu s -i scape din mâna du manilor. Nicanor a p r sit a adar Hierosolyma i a
ajuns pân la satul numit Bethoron, unde a primit o alt oaste din Siria, a ezându- i tab ra acolo. Dar Iudas a
t b rât la Adasa, alt sat, situat la treizeci de stadii distan de Bethoron, oastea lui num rând doar o mie de
oameni. El i-a îndemnat s n-aib sufletele înfrico ate de mul imea du manilor, f r s fie preocupa i de câ i
o teni aveau de înfruntat, ci s cump neasc cine sunt ei în i i i de dragul c ror r spl i î i primejduiesc vie ile,
pornind viteje te împotriva vr jma ilor. Apoi i-a dus în v lm agul b t liei i, înfruntându-1 pe Nicanor, i-a
biruit du manii, dintre care mul i au pierit. Pân la urm a c zut în încle tare chiar i Nicanor, luptându-se eroic.
Dup moartea lui, nici o tenii n-au mai rezistat, ci, dup pierderea comandantului, i-au aruncat armele i au
luat-o la fug . Iudas i-a urm rit i i-a m cel rit, prin sunet de trâmbi e vestind satele învecinate c i-a învins
potrivnicii. Când locuitorii lor i-au auzit semnalul, s-au înarmat i au a inut calea fugarilor, omorându-i rând pe
rând, astfel c n-a mai sc pat cu via nici unul din cei nou mii de oameni care luaser parte la lupt . Aceast
izbând a fost ob inut în cea de-a treisprezecea zi a lunii pe care iudeii o numesc Adar, iar macedonenii,
Dystros. De atunci încolo, an de an se aduc în aceast zi jertfe de mul umire, spre a s rb tori victoria. Cât va
vreme poporul iudeu a sc pat de pacostea r zboaielor i s-a bucurat de pace, fiind dup aceea târât iar i în lupte
i primejdii.
6. Când Marele Preot Alchimus a vrut s d râme zidul sanctuarului, vechi i construit de sfin ii profe i, Domnul
i-a trimis o boal grea: s-a pr bu it f r glas la p mânt i dup multe zile de chinuri a murit, fiind arhiereu vreme
de patru ani. La moartea lui, poporul a dat func ia de Mare Preot lui Iudas. El auzise de puterea romanilor, care
supuseser i Galatia2, i Iberia, i Cartagina din Africa i, în afar de asta, aduseser sub
' Vezi Cartea I. cap. VI. paragr. I, nota 4 (ed. cit., voi. I, p. 25).
113
st pânirea lor Grecia, biruindu-i pe regele Perseu, pe Filip' i pe Antioh cel Mare4. A hot rât a adar s încheie
alian cu ei. El a trimis la Roma pe prietenii s i Eupolemos, fiul lui Ioannes, i lason, fiul lui Eleazar, ca s -i
roage pe cei de acolo s încheie un tratat de alian i prietenie, scriindu-i lui Demetrios s nu mai poarte
r zboaie împotriva iudeilor. Când au sosit la Roma solii lui Iudas, Senatul i-a primit bine, a dus cu ei tratative
privitoare la un tratat i a acceptat încheierea lui. O copie a fost trimis în Iudeea, iar originalul a fost gravat pe
t bli e de aram . Iat cuprinsul lui: „Decretul Senatului privitor la alian a i prietenia cu poporul iudeu. Nici unul
dintre supu ii Romei ni are voie s poarte r zboi împotriva poporului iudeu, nici s sprijine prin cereale, cor bii
sau bani pe cei ce lupt împotriva acestuia. Dac cineva îi atac pe iudei, romanii trebuie s -i ajute pe cât le st în
putere. A ijderea, dac romanii sunt ataca i, iudeii trebuie s sar în ajutorul lor. Dac poporul iudeu vrea s
adauge sau s elimine ceva din tratat, acest lucru s se fac cu consim mântul poporului roman. Atunci
ad ugirile s fie valabile la fel ca tratatul anterior. Decretul Senatului a fost semnat din partea iudeilor de c tre
Eupolemos, fiul lui Ioannes, i lason, fiul lui Eleazar, sub pontificatul lui Iudas i sub comanda lui Simon, fratele
acestuia." Astfel s-a încheiat primul tratat de alian i prietenie dintre romani i iudei.
CAPITOLUL XI
I. Când a primit vestea despre moartea lui Nicanor i masacrarea o tirii care 1-a înso it, Demetrios i-a trimis
iar i
' Filip V (221-179) i Perseu (179-168). ultimii suverani ai Macedoniei elenistice din dinastia Antigonizilor, care au dus trei r zboaie
împotriva romanilor, încheiate prin înfrângerea ultimului de c tre L. Aemilius Paullus la Pydna(168 î.e.n.).
4
Regele seleucid Antioh III cel Mare (înso it de Hanibal, refugiat la curtea lui), a debarcat în Grecia i a fost înfrânt de romani la Thermopyle
(191 î.e.n), fiind silit s revin în Asia Mic .
114
trupe de-ale sale în frunte cu Bacchides. Plecând din Antiohia, acesta a ajuns în Iudeea i a t b rât la Arbela, un
ora din Galileea. întrucât în locul acela se aflau pe teri (în care se refugiaser mul i), el a fost nevoit s le
asedieze i, dup cucerirea lor, a plecat în mar for at spre Hierosolyma. La aflarea tirii c Iudas î i a ezase
tab ra în satul Bethzetho, a pornit împotriva lui cu dou zeci de mii de pedestra i i dou mii de c l re i. Dar
Iudas nu avea în preajma Iui decât o mie de oameni. Când ace tia au v zut puhoiul o tilor lui Bacchides, s-au
însp imântat i mul i au fugit din tab r , ner mânând pe loc decât vreo opt sute de lupt tori, care urmau s -1
înfrunte pe Bacchides. Iudas i-a îndemnat s întâmpine b rb te te primejdiile i le-a poruncit s m r luiasc în
ordine, spre a da b t lia. Dar ai s i i-au spus c nu era cu putin s dea piept cu o o tire atât de numeroas i l-au
sf tuit s renun e acum la planurile sale, gândindu-se la salvarea lor, i abia mai târziu s atace du manii cu trupe
mai puternice. Iudas le-a r spuns: „Soarele n-o s apuce s m vad întorcând spatele du manilor mei! Dac -mi
este scris s mor azi i sunt sortit s pier oricum în b t lie, m voi lupta cu dârzenie, preferând s merg în
întâmpinarea sfâr itului, decât s -mi p tez faima dobândit pân acum în r zboaie printr-o fug ru inoas !" Prin
aceste cuvinte i-a înfl c rat o tenii r ma i fideli, f cându-i ca, dispre uind primejdiile, s se lupte cu vr jma ii.
2. între timp, Bacchides i-a scos trupele în afara taberei i i-a a ezat în linie de lupt oastea, orânduind-o astfel:
c l re ii st teau alinia i pe ambele aripi. în vreme ce lupt torii cu armament u or i arca ii erau grupa i în fa a
întregii falange din mijloc. El însu i era în aripa din dreapta. în aceast ordine de b taie, i-a pornit oastea
împotriva adversarilor s i i a poruncit trâmbi a ilor s dea semnalul de atac, îndemnându-i pe ai s i s scoat
strig tul de lupt . Iudas a f cut acela i lucru i s-a ciocnit cu oastea du man , ambele tabere înfruntându-se cu
înver unare i b t lia s-a prelungit pân la asfin itul soarelui. Intre timp, Iudas, care observase c Bacchides se
afla în aripa dreapt , cu grosul o tirii sale, i-a strâns pe cei mai viteji dintre ai s i, atacând tocmai acea parte a
câmpului de lupt .. Dând asaltul, a reu it s str pung rândurile falangei. Cum a r zbit în mijlocul ei, a pus-o pe
fug i a urm rit-o pân la muntele numit
115
Aza. De îndat ce r zboinicii din aripa stâng au observat c cei din aripa dreapt fuseser respin i, l-au urm rit
pe ludas, l-au înconjurat i au c zut în spatele lui, prinzându-1 la mijloc, întrucât orice cale de fug îi era t iat ,
de vreme ce du manii îl încercuiser , ludas a hot rât s lupte din r sputeri al turi de ai s i. Astfel a mai r pus pe
mul i dintre vr jma ii lui. Cu puterile sleite, a c zut în cele din urm el însu i, dându- i sufletul, la fel de glorios
în moarte, ca i în faptele de vitejie s vâr ite mai înainte. Dup moartea lui ludas, înso itorii s i, care prir
pierderea unui asemenea comandant nu mai aveau pe cine s urmeze, i-au pus toat n dejdea în fug . C zând la
învoial cu vr jma ii, fra ii s i Simon i lonathas i-au luat le ul din mâinile lor i l-au dus în satul Modiim, unde
î i înmormântaser; p rintele, îngropându-l tot acolo i pe dânsul. Poporul 1-a bocit mai multe zile i i-a ar tat
cinstea care i se cuvenea. Astfel i-a încheiat via a ludas, b rbatul cutez tor i r zboinic, care a r mas credincios
poruncilor date de tat l s u Mattathias, gata s fac i s îndure orice, pentru libertatea compatrio ilor s i.
înzestrat cu atâta vitejie, i-a eliberat poporul din robia macedonean , dobândind gloria suprem i o amintire
ve nic . Pân la moartea lui, a de inut timp de trei ani func ia de Mare Preot.
CARTEA A XIII-A

116
CON INUTUL C R II A XIII-A
1. Cum Ionathas, fratele lui Iudas, a preluat cârmuirea poporului, la moartea acestuia.
2. Cum el 1-a silit s lege prietenie cu dânsul pe Bacchides, venit s poarte r zboi, i s se retrag
din ludeea.
3. Cum Alexandru, fiul lui Antioh Epiphanes, a venit în ludeea s se lupte cu Demetrios.
4. Cum Demetrios, trimi ând o solie lui Ionathas, a încheiat alian cu el i a adus multe daruri
poporului nostru.
5. Cum, Ia primirea acestei tiri, Alexandru 1-a întrecut în d rnicie pe Demetrios, I-a f cut Mare
Preot pe Ionathas i I-a atras de partea lui.
6. Cum între timp Onias s-a împrietenit cu Ptolemeu Philometor i a construit un templu aidoma
celui din Hierosolyma, numit Onias.
7. Cum Alexandru a dat cea mai înalt cinstire lui Ionathas, dup moartea lui Demetrios.
8. Cum Demetrios, fiul lui Demetrios, plutind din Creta pân în Siria, I-a învins în lupt pe
Alexandru, 1-a detronat i s-a împrietenit cu Ionathas.
9. Cum, dup ce I-a biruit pe Demetrios, Tryphon din Apamea I-a întronat pe Antioh, fiul lui
Alexandru, apoi a încheiat alian cu Ionathas.
10. Cum, dup ce Demetrios a fost capturat de
119
p r i, Tryphon a rupt alian a cu Ionathas, l-a prins în curs i l-a ucis, ducând r zboi cu fratele s u,
Simon.
11. Cum poporul iudeu l-a pus conduc tor pe Simon, fratele lui Ionathas, i l-a ales Mare Preot.
12. Cum Simon l-a împresurat în ora ul Dora i l-a asediat pe Tryphon, dup ce a încheiat alian cu
Antioh cel Pios, fratele lui Demetrios.
13. Cum, dup uciderea lui Tryphon, Antioh a declarat r zboi lui Simon, care l-a învins pe generalul
acestuia, Cendebaeus, i l-a alungat din Iudeea.
14. Cum Simon a fost omorât mi ele te în timpul osp ului de Ptolemeu, ginerele s u, i cum
Ptolemeu, întemni ându-i so ia i copiii, a c utat s -i ia domnia.
15. Cum Hyrcanos. fiul cel mai mic al lui Simon, dornic s ocupe tronul, l-a asediat mult vreme pe
Ptolemeu, z vorât în fort rea a numit Dagon.
16. Cum Antioh Piosul a pornit cu oastea împotriva lui Hyrcanos i a dus-o în fa a
Hierosolymei, ridicând asediul dup ce a primit trei sute de talan i de la Hyrcanos, cu care a încheiat
apoi un tratat de prietenie.
17. Dup ce Antioh i-a g sit sfâr itul în mijlocul mezilor, Hyrcanos a f cut o expedi ie
împotriva Siriei i a cucerit multe ora e.
18. Prietenia dintre Hyrcanos i Alexandru, poreclit Zebinas.
19. Cum Antioh Cyzicenus, venit în ajutorul Samariei, pe care o asedia Hyrcanos, a fost pus pe fug
i alungat din Iudeea de c tre fiii lui Hyrcanos.
20. Cum a dobândit tronul Aristobul i i-a pus la
120
început diadema regal .
21. Cum, dup moartea lui Aristobul, fratele lui Alexandru, care i-a urmat la tron, a f cut o expedi ie
împotriva Siriei, Feniciei i Arabiei, ocupând numeroase localit i du mane.
22. Campania lui Ptolemeu Lathurus împotriva lui Alexandru i biruin a lui.
23. Cum Demetrios Eucairos i-a dus oastea împotriva lui Alexandru i l-a înfrânt.
24. Expedi ia lui Antioh, denumit Dionysos, împotriva Iudeii i cum a triumfat el în b t lie.
25. Cum, dup sfâr itul lui Alexandru, so ia lui, Alexandra, a domnit vreme de nou ani i, tr ind în
glorie i pace, s-a stins apoi din via .
Cartea aceasta cuprinde un interval de 82 de ani.
121
CAPITOLUL I
1. Cum s-a eliberat din robia macedonenilor poporul iudeilor i felul cum a murit în r zboi comandantul lor
ludas, ducând lupte multe i grele, am ar tat în cartea anterioar . Dup moartea lui ludas, puzderia nelegiui ilor i
a celor care înc lcau legile str mo e ti au prins iar i curaj i au pricinuit iudeilor tot felul de rele. La r utatea
acestora s-a ad ugat i foametea care bântuia în ar , astfel c mul i dintre cei ce se zb teau în lipsuri mari,
neputând s mai îndure îndoitul chin venit din partea du manului i a foametei, au dezertat la macedoneni.
Bacchides i-a adunat pe to i iudeii care se dezb raser de datinile str bune i se îndreptaser spre o via p gân ,
încredin ându-le conducerea inutului. Ace tia i-au capturat pe prietenii i pe sus in torii lui ludas i i-au predat
lui Bacchides. El îi supunea mai întâi torturilor, dup bunul s u plac, apoi îi executa. Astfel iudeii au fost lovi i
de o nenorocire cum nu mai cunoscuser de la întoarcerea lor din Babilon. Când au v zut jalnicul sfâr it al
concet enilor lor, credincio ii tovar i ai lui ludas l-au rugat pe fratele acestuia Ionathas s urmeze fr easca lui
pild i s se consacre ocrotirii compatrio ilor lui, aidoma celui care î i jertfise via a eliber rii patriei sale,
nel sându- i f r ap r tor neamul, mai ales acum, în ceas de grea cump n pentru el. Ionathas Ie-a r spuns c
era gata s înfrunte moartea pentru ei i, f r s fie socotit deloc mai prejos decât fratele s u, a fost ales
conduc torul iudeilor.
2. Cum a aflat asta, Bacchides s-a temut c Ionathas va da de furc regelui i macedonenilor, nu mai pu in decât
ludas înaintea lui, c utând s -1 înl ture din drum prin vicle ug. Dar planul s u n-a r mas ascuns nici lui Ionathas,
nici fratelui s u Simon: cum au primit tirea, ace tia i-au strâns to i tovar ii i au plecat degrab cu ei în
de ertul situat nu departe de ora i, sosind la apa care se nume te lacul Asphar, au f cut popas.
122
Când a auzit c ei se aciuaser în locul acela, Bacchides a pornit cu toate trupele sale împotriva lor i, t b rând
dincolo de Iordan, i-a l sat oastea s se odihneasc . în tiin at c Bacchides pornise pe urmele sale, Ionathas 1-a
trimis atunci pe fratele s u Ioannes, numit Gaddes, la arabii nabateeni, care îi erau prieteni, ca s - i pun la
ad post lucrurile sale, stânjenindu-l la mers, pân ce se termina lupta cu Bacchides. în timp ce Ioannes era în
drum spre nabateeni, fiii lui Amaraeus din ora ul Medaba i-au întins o curs , l-au capturat împreun cu înso itorii
lui, i-au r pit tot ce avea, omorându-1 apoi pe Ioannes împreun cu so ii lui. Dar ei i-au primit dup aceea
pedeapsa meritat , adus de fra ii lui, fapt despre care voi vorbi ceva mai târziu.
3. Prinzând de veste c Ionathas î i a ezase tab ra în mla tinile Iordanului, Bacchides a a teptat Sabatul, spre a
porni împotriva lui, convins c acesta nu va lupta în ziua aceea, ca nu cumva s încalce astfel legea. Dar el i-a
îmb rb tat tovar ii, avertizându-i c via a lor era primejduit : sunt prin i la mijloc, între du mani i fluviu, încât
n-au încotro s fug (c ci au vr jma ul care îi atac din fa i fluviul în spatele lor). L-a rugat apoi pe Dumnezeu
s -i dea izbând , s-a ciocnit cu du manii i mul i dintre ei c zuser deja, când I-a z rit pe Bacchides n pustindu-
se asupra lui i i-a ridicat mâna dreapt , ca s -1 p leasc n prasnic. Totu i Bacchides a prev zut din vreme
lovitura i s-a ferit din calea ei. Atunci Ionathas i tovar ii lui au s rit în fluviu, !-au trecut înot i astfel au ajuns
dincolo de Iordan, în siguran . Dar du manii n-au trecut fluviul i Bacchides s-a retras numaidecât în cet uia
din Hierosolyma. Pierduse vreo dou mii de oameni din oastea lui. Dup aceea a fortificat multe ora e din
Iudeea, ale c ror ziduri erau d râmate, i anume Ierihon, Emmaus, Bethoron, Bethela, Thamnatha, Parathon,
Tocoa i Gazar . în fiecare din aceste ora e a în l at turnuri pe care le-a înconjurat cu metereze puternice i
foarte mari i a instalat în ele garnizoane, ie ind adesea în afar , spre a-i tulbura pe iudei. A fortificat mai ales
cet uia din Hierosolyma. I-a luat ca ostatici pe fiii frunta ilor Iudeii, inându-i închi i în cet uie.
4. între timp a venit cineva ia Ionathas i la fratele s u Simon i le-a dat vestea c fiii lui Amaraeus s rb toreau
123
c s toria unuia dintre ei. Logodnica lui era din ora ul Gabatha, fiica unuia dintre b rba ii cei mai de vaz ai
arabilor, mirele urmând s aduc acas fata g tit cu str lucite i bogate straie de mireas . lonathas i Simon au
socotit c acum era cel mai potrivit moment s - i r zbune fratele, convin i c le va fi u or s abat asupra
vinova ilor pedeapsa uciderii lui Ioannes. S-au dus a adar la Medaba i, pândind în ascunz torile muntelui, i-au
a teptat du manii. Când i-au z rit pe ace tia, venind cu mireasa, mirele i alaiul prietenilor, au ie it pe
nea teptate din ascunzi ul lor, i-au ucis pe to i i, luând ca prad podoabele miresei i darurile aduse de nunta i,
s-au întors acas . A a au devenit ace tia p rta i Ia pedeapsa primit de fiii lui Amaraeus: c ci au fost uci i nu
numai ei, ci i prietenii care îi înso eau, împreun cu nevestele i copiii lor, num rul victimelor ridicându-se la
patru sute.
5. Reîntor i în mla tinile Iordanului, Simon i lonathas au r mas acolo. Dup ce i-a înt rit garnizoanele din
ludeea, Bacchides s-a întors. Vreme de doi ani treburile iudeilor au avut parte de lini te. Dar transfugii i
nelegiui ii care vedeau c lonathas i ai s i h l duiau nestingheri i sub ocrotirea p cii, au trimis la Demetrios o
solie, rugându-1 s -l trimit pe Bacchides, ca s -l prind pe lonathas. Au ar tat c nu era greu ca, într-o singur
noapte, to i s fie captura i dac erau lua i prin surprindere. Regele l-a i trimis pe Bacchides, care, odat sosit în
ludeea, a scris tuturor prietenilor, iudeilor i alia ilor s i s -l înha e pe lonathas. Dup ce ace tia i-au dat toat
str duin a f r a izbuti s -l captureze pe lonathas (care se ferea cu str nicie, dejucând cursele întinse de ei),
Bacchides s-a înfuriat pe transfugii care îl am giser deopotriv pe el i pe rege i, punând mâna pe cincizeci
dintre c peteniile lor, i-a executat. De teama lui Bacchides, lonathas, împreun cu fratele i înso itorii lor, s-au
retras la Bethalaga, un sat situat în de ert, unde au în l at turnuri i ziduri de ap rare, ca s se pun la ad post de
primejdii. Când a aflat despre asta, Bacchides a pornit împotriva lui lonathas cu trupele pe care le avea atunci la
îndemân , precum i cu iudeii chema i în ajutor. Sosind cu oastea de strânsur la fort rea , a asediat-o timp de
mai multe zile. Dar lonathas nu s-a înclinat în fa a asalturilor îndârjite ale asediatorilor, ci Ie-a opus o rezisten
viguroas . Pe fratele s u
124
^
Simon l-a l sat în cetate, ca s continue lupta împotriva lui Bacchides, iar el s-a strecurat afar i a strâns o ceat
numeroas din rândurile sus in torilor lui, atacând în timpul nop ii tab ra lui Bacchides, unde a ucis mul i
du mani, încât i fratele s u Simon a remarcat c vr jma ii erau încol i i. Aflând de m cel rirea lor, el a ie it din
cetate i a dat foc ma inilor de asediu ale macedonenilor, doborând pe mul i dintre ei. Când s-a v zut înconjurat
de inamici, dintre care unii îi atacau din fa , iar al ii din spate, Bacchides a fost cuprins de nelini te i
consternare, întrucât asediul lua o întors tur contrar a tept rilor sale. i-a rev rsat a adar n duful asupra
transfugilor, care solicitaser de la rege trimiterea lui în ludeea, fiindc ei îl în elaser , gândindu-se mai degrab
s se întoarc acas dup încheierea cât se poate de bun a asediului.
6. Ghicind inten ia lui, lonathas i-a trimis o solie de prietenie i pace, cu condi ia înapoierii prizonierilor din
ambele tabere. Bacchides, care nu avea alt cale de a ie i onorabil din încle tare, i-a acceptat oferta i a încheiat
un leg mânt de prietenie cu lonathas, jurându-se c de-acum înainte nici unul nu va mai ridica armele împotriva
celuilalt. Dup ce s-a f cut schimbul de prizonieri, el s-a întors în Antiohia, la regele s u i de atunci încolo n-a
mai f cut într-adev r nici o incursiune în ludeea. lonathas, care se sim ea în siguran , i-a f cut din ora ul
Machma sediul lui, unde cârmuia treburile publice i, condamnând la moarte pe tic lo i i pe nelegiui i, a cur at
ara de aceast pat .
CAPITOLUL II
1. în cel de-al o sut aizecilea an al erei seleucide, Alexandru, fiul lui Antioh Epiphanes, s-a întors în Siria i a
cucerit Ptolemaida, prin tr darea o tenilor ce se aflau acolo: ei erau porni i împotriva lui Demetrios, atât pentru
trufia lui, cât i
125

pentru faptul c era greu s p trunzi pân la dânsul. Demetrios se izolase în re edin a sa ap rat de patru turnuri,
pe care o construise nu departe de Antiohia, unde trata treburile publice cu nep sare i pe apucate. De aici se
tr gea i ura pe care i-o purtau supu ii lui, a a cum am spus mai înainte. Dar când a primit vestea c Alexandru
se cuib rise în Ptolemaida, i-a adunat toate trupele, pornind împotriva Iui1. A trimis apoi soli la Ionathas, ca s -
i asigure alian a i fidelitatea lui. De fapt, el inten iona s-o ia înaintea iui Alexandru, ca nu cumva acesta s ia
leg tura cu el i sâ-i cear ajutor. F cea acest lucru cu atât mai mult cu cât se temea c Ionathas va pactiza cu
du manul lui, amintindu- i de nedrept ile pe care i le pricinuise cândva. I-a poruncit a adar s - i strâng oastea
i s-o înarmeze bine; în schimb, el va elibera ostaticii pe care îi închisese Bacchides în cet uia Hierosolymei, ca
m sur de precau ie. De îndat ce a primit ordinul de la Demetrios, Ionathas s-a dus la Hierosolyma, unde a citit
scrisoarea regeiui în fa a poporului i a o tenilor din garnizoana cet uiei. La auzul celor citite, transfugii i
nelegiui ii s-au însp imântat de faptul c regele îi îng duia lui Ionathas s aib oaste proprie, eliberându-i
ostaticii. Pe ace tia el i-a redat p rin ilor lor. De vreme ce locuia acum la Hierosolyma, Ionathas s-a apucat s
renoveze ora ul i s construiasc dup placul lui. A poruncit ca zidurile ora ului s fie cl dite din pietre de
form p trat , ca s opun o rezisten mai mare în fa a vr jma ilor. Când cei ce f ceau parte din garnizoanele
fort re elor Iudeii au v zut isprava asta, i-au p r sit posturile i au fugit la Antiohia, cu excep ia celor din
Bethsura i din cet uia Hierosolymei. Aceste garnizoane erau alc tuite în cea mai mare parte din iudei nelegiui i
i transfugi, care nu cutezau s p r seasc fort re ele.
2. Când a primit tirea promisiunilor f cute de Demetrios lui Ionathas i a aflat totodat ce destoinic b rbat era
acesta, ce pagube îi aduseser r zboaiele purtate cu macedonenii, precum i câte suferin e îi pricinuiser atât
Demetrios cât i Bacchides, generalul lui Demetrios, Alexandru a m rturisit prietenilor s i c deocamdat nu
putea s - i g seasc un tovar mai potrivit decât Ionathas: nu numai c fusese viteaz în lupta cu du manii, ci
nutrea i o mare ur împotriva lui Demetrios, întrucât îl f cuse
1
Alexandru 1 Bala , suveran al Regatului Seleucid (150-145 î.e.n.).
126
s îndure multe necazuri, pricinuite i de el acestuia, drept r spuns. A adar, dac vroia s i-1 fac prieten în
detrimentul lui Demetrios, acum se ivise ocazia prielnic s încheie alian cu el. Deoarece i lui, i prietenilor
s i le-a surâs planul de a se adresa lui Ionathas, iat cum suna scrisoarea care i-a fost trimis :
REGELE ALEXANDRU TRANSMITE SALUT RI FRATELUI S U IONATHAS!
„Despre b rb ia i credin a ta am auzit de mult vreme. De aceea i-am trimis solie de prietenie i alian .
A adar, te numesc de azi Marele Preot al iudeilor i am hot rât ca tu s te numeri printre prietenii mei de
n dejde. î i trimit în dar un ve mânt de purpur i o coroan de aur i te rog s m cinste ti la fel cum te cinstesc
i eu pe tine!"
3. Cu prilejul primirii acestei scrisori, Ionathas a îmbr cat ve mântul de Mare Preot la celebrarea S rb torii
Corturilor, dup patru ani de la moartea fratelui s u ludas, r stimp în care func ia de arhiereu a r mas neocupat .
i-a strâns o oaste numeroas i a f urit o mul ime de arme. Aflarea acestei tiri I-a mâhnit pe Demetrios, care i-
a repro at propria lui încetineal , fiindc n-a luat-o înaintea lui Alexandru i nu-l ademenise pe Ionathas prin
favoruri mai mari, l sând adversarului s u timp suficient s-o fac . A trimis totu i lui Ionathas i neamului s u o
scrisoare cu urm torul con inut:
REGELE DEMETRIOS TRIMITE SALUT RI LUI IONATHAS I POPORULUI IUDEILOR!
„Deoarece a i men inut vechile noastre leg turi de prietenie i nu a i dat ascultare ademenirilor du manului
nostru, v laud pentru aceast fidelitate i v îndemn s-o p stra i i în viitor, urmând s beneficia i de semnele
recuno tin ei mele. V voi scuti de cea mai mare parte a birurilor i d rilor achitate pân în prezent regilor de
dinaintea mea i mie însumi. V cru acum de impozitele pe care le pl tea i mereu. De asemenea renun la pre ul
s rii i al coroanei2, cu care îmi sunte i datori mie, precum
' Flavius Josephus se refer la pre ul pe care îl pl teau iudeii pentru sarea extras în folosul lor din salinele Iudeii, precum i pentru aurul
coroanei pe care tot ei o ofereau an de an regelui sirian, ca privilegiu personal.
127

i la cuvenita treime din recolta de cereale i la jum tate din fructele culese anual, pe care de azi înainte vi Ie dau
vou . Renun apoi i la birul pe cap de om, pe care trebuia s mi-l dea pân deun zi fiecare locuitor al Iudeii i al
celor trei inuturi învecinate: Samaria, Galileea i Peraea. Vreau ca Hierosolyma s fie un ora sfânt i inviolabil
i feresc teritoriul ei de zeciuieli i de d ri. Cet uia ora ului o cedez Marelui vostru Preot Ionathas, care poate
s -i alc tuiasc garnizoane din prietenii i oamenii credincio i Iui, ap rând-o astfel pentru mine. în afar de asta,
dezrobesc pe iudeii captura i în r zboi, care muncesc pe ogoarele noastre. Interzic prin ordin ca vitele de povar
ale iudeilor s mai fie supuse la corvezi. Fiecare Sabat, toate s rb torile i cele trei zile care le preced s fie
scutite de orice îndatoriri. Cer a ijderea ca iudeii care tr iesc în regatul meu s fie liberi i neînjosi i, iar cei
dornici s lupte al turi de mine pot s-o fac , pân la cel mult treizeci de mii: ei vor primi la fel ca o tenii mei
aceea i sold , care le va fi pl tit oriunde s-ar duce. Pe unii dintre ei îi voi înrola în garnizoane, pe al ii, în garda
de corp ori îi voi numi comandan i în re edin a mea. Le îng dui s r i duc traiul dup datinile lor str mo e ti i
s le p streze cu sfin enie. Doresc ca aceste legi s fie respectate i în cele trei inuturi învecinate cu ludeea, iar
Marele Preot s aib grij ca nici un iudeu s nu-1 cinsteasc pe Dumnezeu în alt templu decât cel din
Hierosolyma. De asemenea dau anual din veniturile mele o sut cincizeci de mii de drahme pentru acoperirea
cheltuielilor legate de jertfe i vreau ca banii care prisosesc s v r mân vou . Renun i la cele zece mii de
drahme încasate îndeob te de regi din tezaurul templului i stipulez ca ele s revin preo ilor care se ocup de
slujbele divine din templu. Oricine se refugiaz în templul din Hierosolyma sau în incinta lui, fie c n-a pl tit .
impozit regelui, fie c e r mas în urm cu plata datoriilor, s scape teaf r i s r mân în st pânirea bunurilor
sale. îng dui ca templul s fie reînnoit i ref cut, urmând ca cheltuielile s fie suportate din veniturile mele.
Chiar i zidurile ora ului s fie reconstruite i prev zute cu turnuri înalte, tot pe socoteala mea. Dac se mai afl
în ara Iudeii un loc care merit s fie înt rit, fac - e cu banii mei i aceste lucr ri!"
4. Asemenea promisiuni a f cut în scrisoarea lui Demetrios, vrând s -i atrag pe iudei de partea lui. Dar între
128
timp Alexandru î i strânsese o oaste uria , alc tuit atât din lefegii, cât i din o teni care fugiser din Siria la el,
ca s lupte împotriva lui Demetrios. Când s-a dezl n uit lupta, aripa dreapt a trupelor lui Demetrios a pus pe
fug lupt torii din fa a lor, i-au fu° rit mult vreme, omorând pe mul i dintre ei i le-au jefuit tab ra. în schimb
aripa stâng , unde se afla i Demetrios, a fost învins . Aici to i fugeau de-a valma i numai Demetrios lupta
viteje te. El a ucis o parte dintre vr jma i, pe al ii i-a pus pe fug . pân ce a nimerit într-o mocirl adânc , din
care n-a mai putut s ias deoarece calul lui se pr bu ise, g sindu- i astfel moartea. Când au v zut ce i se
întâmplase, du manii au f cut cale-ntoars i l-au înconjurat pe Demetrios, a intindu- i cu to ii suli ele asupra lui.
A continuat s lupte curajos ca pedestra pân când, cople it de r nile primite, n-a mai putut s reziste i a c zut.
Astfel i-a sfâr it zilele Demetrios, dup o domnie de unsprezece ani, a a cum am spus mai înainte.

CAPITOLUL III
1. Când Onias, fiul Marelui Preot, care avea acela i nume ca i p rintele s u i locuia în Alexandria, ca fugar
aciuat pe lâng regele Ptolemeu, poreclit Philometor, a v zut c ludeea era împilat de macedoneni i regii lor, el
a vrut s - i asigure propria faim i amintire ve nic , trimi ând regelui Ptolemeu i reginei Cleopatra o scrisoare,
spre a le cere permisiunea construirii în Egipt a unui templu asem n tor cu cel din Hierosolyma, slujit de levi ii
i preo ii din neamul s u. Onias dorea acest lucru mai ales pentru ca s adevereasc profe ia lui Esaias, care
tr ise cu mai mult de ase sute de ani mai înainte i prezisese c , odat i odat , un iudeu va construi în Egipt un
templu închinat atotputernicului Dumnezeu'. încrezându-se în
' Vezi lsaia. cap. 19, Proorocire pentru Egipt, paragr. 19. E:l face parte din pleiada marilor profe i i a fost men ionat de Flavius Josephus în
Cartea a X-a, cap. I, paragr. 3 {ed. cit., voi. 1. p. 556 .u.).
129
aceast proorocire, Onias a adresat lui Ptolemeu i Cleopatrei urm toarea scrisoare: „Dup ce, cu ajutorul
Domnului, v-am fost de mare folos în timpul r zboiului i am str b tut Coelesiria i Fenicia, am ajuns la iudeii
care locuiesc în Leontopolis din noma Heliopolis, precum i la alte na ii, unde am constatat c ei au temple care
contravin legilor i de aceea ei tr iesc în dezbinare, fapt constatabil i în Egipt din pricina mul imii sanctuarelor
i a p rerilor religioase diferite. Lâng o fort rea ce poart numele zei ei Bubastis2 cea s lbatic , am descoperit
locul foarte potrivit pentru un templu, sanctuar plin de arbori feluri i i de animaie sacre. V rog s -mi
încredin a i mie aceast capi te neînchinat nici unei zeit i i aflat în paragin , ca s cl desc un templu
atotputernicului Dumnezeu, aidoma celui din Hierosolyma, cu acelea i dimensiuni, pentru tine, so ia i copiii t i.
Acolo se vor aduna iudeii care locuiesc în Egipt ca s ajung la o mai bun în elegere între ei, slujind treburile
tale. C ci profetul Esaias a prezis c în Egipt va fi în l at un jertfelnic închinat Domnului, fiind f cute multe alte
asemenea proorociri privitoare Ia el!"
2. lat rândurile adresate de Onias regelui Ptolemeu. Evlavia acestuia i a Cleopatrei, sora i totodat so ia lui,
reiese limpede din scrisoarea lor de r spuns. Ei au l sat ca p catul înc lc rii legilor s cad pe capul lui Onias. I-
au scris a adar urm toarele:
REGELE PTOLEMEU I REGINA CLEOPATRA TRIMIT SALUTUL LOR LUI ONIAS!
„Am citit peti ia ta prin care ne rogi s - i îng duim purificarea ruinatului templu denumit Bubastis cea s lbatic
de lâng Leontopolis, în noma Heliopolis. Se cuvine s ne mire faptul c poate fi pe placul lui Dumnezeu
construirea unui templu într-un loc necurat i plin de animale sacre. Dar dac tu zici c Esaias a prezis de mult
vreme acest lucru, amândoi î i îng duim s faci acest lucru, dar cu precizarea c nu noi suntem cei ce p c tuim
fa de Domnul."
3., Pe locul ob inut astfel, Onias a cl dit un templu dup
1
Ora în estul Deltei Nilului, devenit capitala rii în timpul celei de-a 22-a dinastii (libiana). Centru al cultului zei ei egiptene Bastet,
Bubastis a fost distrus de per i în 350 î.e.n.
130
modelul celui din Hierosolyma, dar mai mic i mai s r c cios. Despre dimensiunile i înzestrarea lui n-am
socotit necesar s mai vorbesc, fiindc am scris despre asta în cea de-a aptea carte a R zboiului iudeilor*. Onias
a g sit printre compatrio ii s i preo i i levi i care l-au slujit pe Domnul în sanctuar. Dar cu aceasta, am spus
destule despre templu.
4. La Alexandria a izbucnit între timp o ceart între iudei i samaritenii care introduseser ritul templului de pe
muntele Garizim, cl dit în vremea lui Alexandru. Disputa a devenit atât de aprig încât dilema templelor a fost
judecat în prezen a lui Ptolemeu. Iudeii sus ineau c templul întemeiat dup legile lui Moise era cel din
Hierosolyma, samaritenii îns pledau pentru cel Garizitan. L-au rugat a adar pe rege s aduc aceast pricin în
dezbaterea sfatului prietenilor s i, cu condi ia ca învin ii s fie condamna i la moarte. Discursuri în favoarea
samaritenilor au inut Sabaeus i Theodosius, iar în favoarea hierosolymitanilor, Andronicus, fiul lui
Messalamus. Ace tia au jurat pe Dumnezeu i pe rege c - i vor scoate dovezile numai din litera legilor i au
st ruit pe lâng Ptolemeu s dea pedeapsa cu moartea celui ce va fi prins c - i înc lca jur mântul. Dup ce i-a
chemat numero i prieteni în juriu, regele a venit la judecat , dornic s asculte mai întâi avoca ii. Iudeii din
Alexandria erau foarte îngrijora i în privin a celor care urmau s apere cauza, templului din Hierosolyma, c ci ei
nu puteau s vad f r adânc mâhnire c era s pat din temelii autoritatea str vechiului templu, a c rui faim
str b tuse întregul p mânt. Sabaeus i Theodosius au dat cuvântul mai întâi lui Andronicus: acesta i-a extras
argumentele numai din legi i din succesiunea Marilor Preo i care i-au mo tenit suprema ia în templu de la
p rin ii lor, ar tând cum regii Asiei sporiser str lucirea sanctuarului cu daruri i ofrande, în vreme ce de
sanctuarul din muntele Garizim nu se sinchisise i nu pomenise nimeni, ca i cum nici n-ar fi existat. Prin astfel
de dovezi i altele asem n toare, Andronicus 1-a convins pe rege, care a decis c templul fusese construit dup
tradi ia lui Moise, Sabaeus i Theodosius fiind uci i. Acestea sunt întâmpl rile prin care au trecut iudeii din
Alexandria în timpul lui Ptolemeu Philometor.
1
Vezi Flavius Josephus, Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor. Cartea a Vil-a, cap. X, paragr. 3 (ed.cit., pp. 540-541). Construit în
170 î.e.n., templul a func ionat vreme de 243 de ani, pân când a fost închis de împ ratul Vespasian.
131
CAPITOLUL IV
1. De îndat ce Demetrios a c zut în lupt , cum am ar tat mai înainte, Alexandru a luat în st pânire Siria i
printr-o scrisoare i-a cerut lui Ptolemeu Philometor mâna fiicei sale. I-a spus c se credea demn de aceast
alian întrucât recucerise regatul tat lui s u cu ajutorul proniei divine, dup ce I-a biruit pe Demetrios, urcându-
se pe tronul lui, i c în viitor nu va compromite înrudirea lor. Ptolemeu i-a primit cu pl cere cererea i în
scrisoarea lui de r spuns 1-a asigurat c se bucur c Alexandru i-a redobândit tronul p rintesc, l-o va da de
so ie pe fiica lui i i-a poruncit s -l întâmpine la Ptolemaida, unde va veni i el, înso it de copila Iui, iar c s toria
va avea loc tot acolo. Dup trimiterea scrisorii sale, Ptolemeu a sosit degrab la Ptolemaida, împreun cu fiica
lui, Cleopatra. Deoarece, potrivit poruncii din scrisoarea lui, care îi cerea s -l întâmpine la Ptolemaida,
Alexandru sosise deja, Ptolemeu i-a însurat cu copila lui, dându-i drept zestre mult aur i argint, a a cum se
cuvenea unui rege.
2. Dup ce nunta s-a încheiat, Alexandru i-a scris Marelui Preot Ionathas, poftindu-l s vin la Ptolemaida.
Dânsul s-a i înfiin at acolo, aducând minunate daruri pentru regi, fiind primit cu mult cinste de amândoi.
Alexandru 1-a pus s - i scoat hainele, silindu-1 s poarte ve mânt de purpur , i i-a cerut s ia loc lâng tronul
s u. A poruncit apoi comandan ilor lui s -i plimbe oaspetele prin mijlocul ora ului, vestind c nimeni nu avea
voie s -l învinuiasc sau s -l nec jeasc în treburile sale. Când îns cei veni i cu gânduri du m noase, ca s -l
învinov easc , au v zut cum îl cinstea regele, s-au împr tiat, speria i c pot s-o p easc . Alexandru îi ar ta
atâta bun voin încât îl socotea primul dintre prietenii lui.
3. în cel de-al o sut aizeci i cincilea an al erei seleucide, Demetrios, fiul primului Demetrios', a plutit din
insula Creta pân în Cilicia, înso it de mul i mercenari înrola i de Lasthenes Cretanul. Aceast veste stârnind
durerea i îngrijorarea lui
1
Demetrios II Nicalor. al doisprezecelea rege din dinastia Seleucizilor (145-140 î.e.n.), fiul celui detronat de Alexandru I Bala cu cinci ani
mai înainte.
'
Alexandru, el a plecat numaidecât din Fenicia la Antiohia, ca s pun lucrurile în ordine, înainte de sosirea lui
Demetrios. Cârmuirea Coelesiriei a fost l sat în seama lui Daus Apollonius, care s-a îndreptat cu o oaste
numeroas spre lamnia, de unde i-a trimis Marelui Preot Ionathas urm torul mesaj: ar fi nedrept ca numai el s
stea deoparte, netulburat, dup bunul s u plac, f r s se supun regelui. i-ar atrage mustr rile tuturora asupra
Iui dac nu l-ar aduce în subordinea regelui. „Nu mai sta cuib rit în mun ii t i, am gindu-te cu de art p rere
despre puterea ta! Dac e ti într-adev r încrez tor în trupele tale, coboar -te la es, ca s te masori cu o tenii
mei: astfel va deveni limpede c mai puternic este cel ce iese biruitor. Atunci vei afla c cei mai destoinici din
fiecare ora se num r printre lupt torii mei: ace tia sunt cei ce au triumfat mereu asupra str mo ilor t i. B t lia
cu noi o vei da într-un câmp unde lupta se d cu armele, nu cu pietrele, iar învin ii nu mai au unde s fug !"
4. Indignat de vorbele acestea, Ionathas a plecat din Hierosolyma cu zece mii de o teni ale i pe sprâncean i cu
sprijinul fratelui s u Simon i a ajuns la Ioppe, unde i-a a ezat tab ra în afara ora ului, fiindc locuitorii au
închis por ile în fa a lui. în untru se afla o garnizoan l sat de Apollonius. Pe când Ionathas se preg tea de
asediu, ioppenii, temându-se c ora ul va fi luat cu asalt, i-au deschis por ile singuri. De îndat ce a aflat c
Ionathas ocupase ora ul, Apollonius a pornit la drum lini tit i în mers domol spre Azot, cu trei mii de c l re i i
opt mii de pedestra i. Ajuns în fa a Ioppei, I-a ademenit pe Ionathas, prin retrageri simulate, în câmpie, c ci se
încredea în c l re ii s i, în care î i pusese speran a victoriei. Ionathas a înaintat i 1-a urm rit pe Apollonius pân
la Azot. Atr gându- i astfel adversarul în mijlocul câmpiei, Apollonius a f cut stânga-mprejur i a pornit la atac.
De i primise vestea c vr jma ul l sase într-o ambuscad la un pârâu o mie de c l re i, ca s -i cad în spate,
Ionathas nu s-a speriat deloc, ci i-a îndemnat oastea s alc tuiasc un p trat, ca s - i înfrunte du manul din
ambele p r i, a ezându- i linia de b taie în a a fel încât s reziste atacului i din spate, i din fa . Deoarece lupta
s-a prelungit pân seara, Ionathas a încredin at o parte din o tire fratelui s u Simon, poruncindu-i s str pung
rândurile
132
133
adversarului, în vreme ce propriilor sale trupe le-a dat ordin s - i lipeasc scuturile unul de altul, spre a primi
astfel armele a intite de vr jma i asupra lor. Acestea au executat ordinul întocmai. C l re ii inamici i-au aruncat
suli ele spre du mani, pân le-au ispr vit pe toate, f r s nimereasc pe nimeni. Armele nu le p trundeau în
trupuri, c ci erau respinse de scuturile îngem nate cât se poate de strâns, fiind lesne învinse i f cute inofensive.
Când i-a v zut du manii istovi i de zadarnica aruncare a suli elor de diminea a pân seara, Simon a n v lit spre
rândurile lor cu o tenii s i ce se luptau viteje te, reu ind s le destrame. De îndat ce au v zut c pedestra ii
întorseser spatele du manului, n-au mai rezistat nici c l re ii, ci, slei i de lupta dus din zori pân -n amurg,
pierzându- i n dejdea în pedestrime, au rupt-o la fug într-o dezordine bezmetic , încât se împr tiaser de-a
latul întregii câmpii. Ionathas i-a urm rit pe învin i pân la Azot, m cel rind pe mul i dintre ei, iar pe ceilal i i-a
silit s se refugieze în templul lui Dagon\ care se afla în Azot. Ionathas a cucerit ora ul din primul asalt i 1-a
incendiat împreun cu satele învecinate, f r s cru e nici templul lui Dagon, pe care 1-a dat prad fl c rilor,
f cându-l s piar împreun cu cei ad posti i înl untrul lui. Num rul du manilor care au murit pe câmpul de
lupt sau au fost ar i în templu se ridic la opt mii. Dup ce a biruit o oaste atât de puternic , Ionathas a m r luit
de la Azot la Ascalon, poposind în fa a ora ului. Dar ascaloni ii au venit s -1 întâmpine cu daruri de ospe ie,
cinstindu-1 cum se cuvine. Dup ce i-a l udat pentru supu enia lor, s-a întors de acolo la Hierosolyma, înc rcat
de pr zile luate de la du mani. Când a primit tirea înfrângerii generalului s u Apollonius, Alexandru s-a
bucurat, deoarece Apollonius îl atacase f r asentimentul lui pe Ionathas, care îi era prieten i aliat. Lui i-a trimis
ca dar de seam o agraf de aur, pe care n-o primeau decât rudele regelui, l sându-i mo tenire Accaronul i
inutul împrejmuitor.
5. Atunci a sosit în Siria, cu flota i trupele sale, regele Ptolemeu supranumit Philometor, ca s -1 sprijine pe
Alexandru, care îi era ginere. Toate cet ile i-au f cut o bun primire, a a cum le poruncise Alexandru, dându-i o
escort pân la ora ul
Azot, unde a fost întâmpinat cu unanime strig te de protest pentru incendierea templului lui Dagon. Locuitorii îl
învinuiau pe Ionathas c le distrusese templul i le pustiise inutul, omorând pe mul i dintre ei. Ptolemeu a auzit
aceste plângeri, dar n-a scos nici un cuvânt. Ionathas a ie it înaintea Iui la Ioppe, unde a primit daruri bogate i
cele mai alese semne de pre uire; dup ce 1-a înso it pe rege pân la fluviul ce se cheam Eleutherus3, s-a întors
la Hierosolyma.
6. Când a sosit la Ptolemaida, pu in a lipsit ca Ptolemeu s - i piard via a, deoarece Alexandru i-a întins o curs
prin intermediul lui Ammonius, care-i era prieten apropiat. Adev rul ie ind la iveal , Ptolemeu i-a trimis
lui Alexandru o scrisoare prin care îi cerea s -1 predea pe Ammonius, fiindc atentase la via a lui i merita pe
bun dreptate s fie pedepsit. Când îns Alexandru a refuzat s -1 extr deze, Ptolemeu i-a dat seama cine era
adev ratul autor al uneltirii, mâniindu-se cumplit pe el. Antiohienii îl urau pe Alexandru înc de mai înainte
datorit aceluia i Ammonius: pricinuise multora numeroase necazuri. De la ace tia i-a primit totu i
Ammonius meritata pedeaps pentru nelegiuirile sale, pierind în chip ru inos, ca o femeie, fiindc a c utat s se
ascund sub ve minte muiere ti, cum am spus mai înainte.
7. Sup rat de faptul c - i m ritase fata cu Alexandru i unindu-se cu Demetrios împotriva lui. Ptolemeu a rupt
leg tura de rudenie cu Alexandru. i-a adus acas fiica, apoi a trimis numaidecât soli la Demetrios ca s încheie
alian , f g duind c -i va da copila de so ie i-l va a eza pe tronul p rintesc. Demetrios a primit bucuros solia i a
încheiat nu numai alian a, ci i c s toria. Lui Ptolemeu îi revenea acum dificila sarcin de a-i convinge pe.
antiohieni s -1 accepte pe Demetrios-fiul, ei fiind porni i împotriva lui datorit nedrept ilor pe care le înduraser
din partea lui Demetrios-tat l. Chiar i acest lucru i-a reu it pe deplin. Deoarece îl detestau pe Alexandru din
pricina lui Ammonius, cum am men ionat deja, antiohienii au fost lesne convin i s -1 alunge din Antiohia pe
Alexandru. Acesta a fugit din Antiohia în Cilicia. Când Ptolemeu a ajuns în mijlocul antiohienilor, i cet enii, i
oastea l-au proclamat rege, a a c a
!
Vezi Cartea a Vl-a, cap. I, paragr. 1. n. 1 (ed. cit., voi. I, p. 297).
' Fluviu slujind drept hotar între Siria i Fenicia, care izvor te din mun ii Liban i se vars în mare între Antaradus i Tripoli.
134
^
135
fost nevoit s - i pun pe cap dou diademe: una a Asiei i alta a Egiptului. întrucât avea o fire bun , dreapt i
neahtiat dup averea altuia, tiind apoi ce-i rezerva viitorul din pricina regatului asiatic, a renun at la el, spre a
nu stârni cumva invidia romanilor. I-a chemat a adar la o întrunire pe antiohieni i i-a îndemnat s -l accepte ca
rege pe Demetrios i Ie-a spus c , sim indu-se atât de îndatorat fa de ei, îi va face s uite nedrept ile tat lui
acestuia. I-a asigurat c el însu i va fi un bun dasc l i comandantul lui Demetrios, nepermi ându-i s le
pricinuiasc nici un iau. în ceea ce-1 prive te personal, se mul ume te cu Egiptul. Prin cuvintele sale, el i-a
înduplecat pe antiohieni s -l primeasc domn pe Demetrios.
8. între timp, Alexandru a n v lit cu o oaste puternic i mare în Cilicia i Siria i a trecut inutul antiohienilor
prin foc i sabie. Ptolemeu i ginerele s u Demetrios (c ci fiica lui îi devenise so ie) i-au adus trupele împotriva
lui i l-au învins, silindu-l pe Alexandru s fug . Ptolemeu s-a îndreptat spre Arabia. Dar, din întâmplare, în
b t lie, calul lui s-a speriat de mugetul unui elefant, zvârlindu- i c l re ul la p mânt. Când du manii au v zut
acest lucru, s-au n pustit asupra regelui i i-au pricinuit multe r ni la cap, punându-l în primejdie de a- i pierde
via a. Când o tenii din garda lui l-au smuls din mâinile du manului, era atât de sl bit încât vreme de patru zile i-
a pierdut cuno tin a i n-a putut s vorbeasc . între timp, prin ul arab Zabelus i-a trimis lui Ptolemeu capul
retezat al lui Alexandru. în cea de-a cincea zi, când s-a reînviorat dup r nile primite i i-a revenit, vestea
mor ii lui Alexandru i vederea capului s u i-au desf tat urechile i ochii. Curând dup aceea, el s-a stins din
via , bucuros c Alexandru i-a g sit i el sfâr itul4. Cinci ani a domnit asupra Asiei acest Alexandru, denumit
Bala , cum am spus i în alt parte.
9. De îndat ce s-a suit pe tron, Demetrios supranumit Nicator i-a v dit r utatea, începând s -i prigoneasc pe
o tenii lui Ptolemeu. f r s in seama de alian a cu craiul lor i de faptul c devenise ginerele acestuia prin
c s toria lui cu Cleopatra. Ca s scape de r utatea lui, o tenii au fugit la
' Moartea lui Ptolemeu VI Philometor. pricinuit de r nile primite în b t lia de la Oinoparos (145 î.e.n), a fost urmat la scurt vreme de
asasinarea lui Alexandrii I Bala .
136
Alexandria, dar elefan ii au r mas în st pânirea domnitorului nou. Marele Preot lonathas i-a strâns atunci o
oaste din Iudeea întreag , cu scopul de a cuceri cet uia din Hierosolyma, ocupat de garnizoana macedonenilor
i de ni te oameni nemernici, care fugeau de datinile str bunilor lor. Când au v zut ma inile de r zboi, instalate
de lonathas în vederea asediului, ace tia le-au dispre uit mai întâi, încrez tori în fortifica iile lor. în timpul nop ii,
câ iva nelegiui i au reu it s fug i s-au dus la Demetrios. aducându-i tirea despre asedierea cet uii. Indignat
de vestea pe care o primise, regele a pornit din Antiohia cu oastea împotriva lui lonathas. La sosirea în
Ptolemaida, el i-a trimis o scrisoare, prin care îi poruncea s se înf i eze numaidecât. F r s întrerup asediul
cet uii, lonathas a pornit la drum înso it de b trânii poporului i de preo i, aducând cu el aur, argint, ve minte i
multe alte daruri pentru Demetrios. Cu aceste cadouri nu numai c a domolit mânia regelui, ci a fost primit cu
mari onoruri i suveranul i-a confirmat rangul de Mare Preot, a a cum f cuser i înainta ii lui. Demetrios n-a
avut nici cea mai mic încredere în acuza iile transfugilor i, la cererea lui lonathas, s-a declarat mul umit cu un
bir de trei sute de talan i pentru Iudeea întreag i pentru cele trei inuturi subordonate: Samaria. Peraea i
Galileea, dându-i i confirmarea sa prin urm toarea scrisoare:
REGELE DEMETRIOS TRANSMITE SALUT RI LUI IONATHAS I POPORULUI IUDEU!
„î i trimit al turat copia scrisorii pe care am adresat-o rudei mele Lasthenes. ca s lua i cuno tin de ea.
REGELE DEMETRIOS TRIMITE SALUT RI P RINTELUI S U LASTHENES!
întrucât iudeii au p strat leg turile noastre de prietenie i i-au respectat jur mântul de credin , am vrut s Ie
ar t bun voin a mea recunosc toare. Confirm a adar intrarea în posesie a celor trei inuturi, Apherima, Lydda i
Ramatha, cu toate împrejurimile atribuite lor, care au trecut de ia Samaria la Iudeea. Le las de asemenea ceea ce
au primit de la regii de
137
dinaintea mea pentru buna desf urare a sfintelor jertfe de la Hierosolyma, precum i toate d jdiile luate anual
din roadele p mântului i din fructele pomilor, a ijderea vama pentru lacurile s rate i cea pentru coroan , pe
care mi le datorau, hot rând ca nici una din aceste m suri s nu se mai schimbe de-acum înainte, în toat vremea.
Ai grij s se fac o copie a acestei scrisori i ea s fie trimis lui Ionathas, care urmeaz s-o expun într-un loc
din templu, unde poate fi v zut ."
Acesta era con inutul scrisorii sale. Când a v zut c pacea domnea peste tot, c nu-1 mai pândea nici o primejdie
i teama de r zboi disp ruse, i-a slobozit o tenii i le-a mic orat solda, pl tind aceea i sum numai lefegiilor
str ini i celor care veniser cu el din Creta sau alte insule. Acest lucru a atras asupra lui ura o tenilor, fiindc el
n-a mai vrut s le dea nimic, spre deosebire de regii de dinaintea lui, care pl teau solda o tenilor chiar i în timp
de pace, ca s - i p streze bun voin a lor de r zboinici, fiind gata de lupt oricând era nevoie.
CAPITOLUL V
1. Când Diodotos, supranumit Tryphon, originar din Apamea, unul dintre comandan ii de atunci ai trupelor lui
Alexandru, a observat ura pe care o sim eau o tenii fa de Demetrios, s-a dus la arabul Malchos, îns rcinat cu
cre terea fiului lui Alexandru. El 1-a sf tuit s i-1 încredin eze pe Antioh, fiindc vroia s -1 fac rege, redându-i
domnia tat lui s u. La început acesta s-a împotrivit, fiindc nu avea suficient încredere în dânsul. Mai târziu,
Tryphon, care a continuat s -l asalteze mult vreme cu st ruin ele sale, a reu it s -l înduplece, f cându-1 s -i
îndeplineasc dorin a. Atâta am avut de spus acum despre acest b rbat.
2. Fiindc inea mult s -i alunge pe cei ce ocupau cet uia din Hierosolyma, ca i pe iudeii transfugi i nelegiui i
care se
aflau în toate garnizoanele din ar , Marele Preot Ionathas a trimis o solie cu daruri bogate la Demetrios, spre a-1
ruga s - i retrag trupele sale din fort re ele Iudeii. Acesta nu numai c nu s-a opus împlinirii dorin ei sale, ci i-a
f cut i multe alte promisiuni pentru perioada de dup încheierea r zboiului, care îi inea mâinile legate, c ci el îl
absorbea acum în întregime. în acela i timp, 1-a rugat pe Ionathas s -i trimit trupe auxiliare, m rturisind c to i
o tenii lui îl tr daser . i Ionathas i-a trimis trei mii de o teni ale i cu grij .
3. Antiohienii îl urau pe Demetrios pentru r utatea de care d duse dovad i erau porni i împotriva lui i pentru
nedrept ile îndurate din vina tat lui s u, a teptând prilejul potrivit s -l prind . Cum au constatat c primise
ajutoare multe din partea lui Ionathas, i-au zis în sinea lor c regele î i va strânge trupe i mai numeroase dac
nu i-o luau înainte din vreme, a a c au pus mâna pe arme i au înconjurat re edin a regal , de parc ar fi vrut s-o
asedieze, ocupându-i intr rile, dornici s pun mâna pe suveran. V zând c popula ia antiohian îi devenise
ostil i lupta cu armele în mân , acesta a al turat lefegiilor s i trupele auxiliare ale iudeilor i i-a atacat pe
antiohieni, dar n-a putut s fac fa asaltului lor (c ci ei num rau multe mii de oameni) i a dat înapoi. De îndat
ce au observat c antiohienii le erau superiori, iudeii s-au urcat pe acoperi ul palatului, de unde îi împro cau cu
suli ele lor, aflându-se departe de atacatori, datorit faptului c cl direa era prea înalt ca ei s poat fi v t ma i.
Aducând în schimb mari daune adversarilor atâta vreme cât luptau de sus, iudeilor le-a venit u or s -i izgoneasc
din casele învecinate i s le dea foc. Fl c rile s-au r spândit repede în întregul ora , întrucât casele, construite
una lâng alta, erau f cute din lemn, i le-au mistuit pe toate. Nefiind în stare nici s se apere, nici s sting
incendiul, antiohienii i-au pus n dejdea în fug . Iudeii au s rit de pe un acoperi pe altul i i-au urm rit
du manii cu o tenacitate greu de crezut. Când a v zut c antiohienii arau absorbi i de salvarea copiilor i
nevestelor lor i renun aser la lupt , regele s-a n pustit asupra lor pe alte uli e, f când un mare m cel în
rândurile lor, încât i-a silit s arunce armele i s se predea lui Demetrios. Acesta a iertat fapta lor nelegiuit i a
pus astfel cap t r scoalei. Pe iudei i-a r spl tit cu pr zi bogate i,
138

L
139
mul umindu-le ca unor f uritori ai victoriei, i-a l sat s plece spre Hierosoiyma. la lonathas, dându-le pre uirea
cuvenit unor alia i credincio i. Mai târziu i-a dat r utatea pe fa i i-a uitat promisiunile, amenin ând c va
purta r zboi dac neamul iudeilor nu-i va pl ti birurile pe care le datora primilor regi sirieni. El i-ar fi pus
amenin rile în practic dac nu l-ar fi împiedicat Tryphon, care 1-a obligat s trimit împotriva lui trupele
destinate s -l înfrunte pe lonathas. C ci el a venit cu micul Antioh1 (care era un copil la o vârst fraged ) din
Arabia în Siria, unde i-a pus pe frunte diadema regal . întrucât Demetrios fusese p r sit de întreaga lui o tire de
vreme ce nu-i pl tise solda, Tryphon a dezl n uit r zboiul împotriva lui Demetrios, 1-a învins, luându-i elefan ii
i a cucerit ora ul Antiohia.
4. A adar, dup înfrângerea suferit , Demetrios s-a retras în Cilicia. Antioh cel nevârstnic i-a trimis lui lonathas
un sol cu o scrisoare în care îl numea prieten i aliat, i-a confirmat arhieria i i-a cedat cele patru inuturi
subordonate iudeilor. în afar de asta, el i-a d ruit vase de aur, cupe i ve minte de purpur , pe care avea voie s
ie poarte, oferindu-i i o agrafa de aur, i I-a trecut în rândul prietenilor s i de frunte. Pe Simon, fratele lui
lonathas, I-a numit cârmuitor, de la pantele mun ilor tyrieni pân în Egipt. Bucuros de favorurile acordate de
Antioh, lonathas i-a trimis lui Tryphon soli cu promisiunea c -i va fi prieten i aliat i c vrea s lupte al turi de
el împotriva lui Demetrios, amintind faptul c acesta nu-i mul umise deloc pentru numeroasele ajutoare pe care i
le adusese, atunci când le-a cerut, r ul fiind r splata pentru binele f cut.
5. Dup ce Antioh i-a îng duit s strâng o oaste mare din Siria i Fenicia, ca s lupte cu generalii lui Demetrios,
lonathas s-a îndreptat împotriva ora elor. Unele dintre ele i-au f cut o primire str lucit , dar nu i-au pus la
îndemân lefegii. Când a ajuns la ora ul Ascalon i ascaloni ii l-au întâmpinat prietene te cu daruri, el le-a cerut
i lor, i tuturor locuitorilor Coelesiriei s -l p r seasc pe Demetrios i s treac de partea lui Antioh, pentru ca
prin lupta lor împotriva lui Demetrios s r zbune nedrept ile pricinuite de el. Aveau oricum multe motive s
' Antioh VI Epiphanes. fiu! lui Alexandru I Bala , a fost însc unat de Tryphon la Antiohia (145-142 î.e.n.).
140
doreasc înf ptuirea acestui lucru. Convingând astfel ora ele s intre în r zboi al turi de Antioh, el s-a dus la
Gaza, s -i atrag i pe locuitorii acesteia s se al ture lui Antioh. Dar pe cei din Gaza i-a g sit într-o dispozi ie
contrar celei la care se a tepta: au închis por ile în fa a lui i n-au vrut s se despart de Demetrios, nici s se
alieze cu Antioh. Indignat de purtarea lor, lonathas le-a asediat ora ul i a devastat inutul împrejmuitor, în timp
ce cu o parte a o tirii împresura Gaza. cu cealalt parte f cea incursiuni în ar , pentru pr d ciuni i incendii.
Când au v zut c ajunseser ia ananghie i c nu se a teptau la nici un sprijin din partea lui Demetrios, n pasta
fiind în imediata lor apropiere, iar ajutorul la mare dep rtare i sosirea lui nesigur , cei din Gaza i-au zis c era
mai cuminte s -l p r seasc pe cel dintâi i s se supun celuilalt. Au trimis la lonathas soli prin care se ofereau
s -i devin prieteni i alia i. C ci a a p esc îndeob te oamenii: înainte s dea de necaz, ei nu întrez resc ce-o s
li se întâmple i doar când îi încol e te nenorocirea, abia atunci î i schimb p rerea, f când a adar ceea ce
trebuiau s fac din capul locului nestingheri i, f r s se mai supun unor încerc ri grele. Dup ce a încheiat
alian a cu locuitorii din Gaza i a primit de la ei ostaticii ceru i, lonathas i-a trimis pe ace tia la Hierosoiyma, iar
el a str b tut întreaga ar pân la Damasc. 6. Aici a aflat c generalii lui Demetrios s-au. dus cu grosul trupelor
lor spre Cedasa, ora situat la grani a dintre inutul tyrienilor i cel al Galileei (c ci ace tia sperau s -l atrag în
Galileea, fiindc el nu putea s îng duie ca ni te oameni afla i sub ocrotirea lui s fie expu i primejdiei
r zboiului). lonathas s-a îndreptat într-adev r împotriva lor, dar 1-a l sat pe fratele s u Simon în ludeea. Dânsul a
adunat din inutul s u atâta oaste cât a putut s strâng i a plecat cu ea spre Bethsura, asediind ora ul, una dintre
cele mai puternice fort re e din ludeea, a c rei garnizoan inea cu Demetrios, cum am spus mai înainte. Dup ce
el a f cut valul de p mânt i i-a adus ma inile de asediu, atacând cu îndârjire sporit , cei din garnizoan s-au
temut c , în cazul când fort rea a va fi luat cu asalt, ei o s - i piard via a i au trimis la Simon soli spre a-1
ruga s -i asigure prin jur mânt c n-o s li se întâmple nici un r u: în aceste condi ii, ei erau gata s predea
fort rea a i s se întoarc la Demetrios. Dându-le dovezile de fidelitate cerute de
141
ei, Simon i-a l sat s plece i i-a instalat în locul lor propria garnizoan .
7. între timp, Ionathas a p r sit tab ra din Galileea, de lâng lacul Gennesareth (c ci acolo î i a ezase tab ra) i
a plecat spre câmpia Asor, f r s tie c du manul se afla chiar în locul acela. Generalii lui Demetrios, care
auziser cu o zi înainte c Ionathas venea s -i înfrunte, i-au pus într-o ascunz toare a muntelui o trup , ie indu-i
în întâmpinare cu propria lor o tire în câmpie. Când i-a v zut vr jma ii gata de lupt , Ionathas i-a a ezat i el
o tenii în linie de b taie, a a cum a putut. Când îns trupa generalilor lui Demetrios a ie it din ascunz toare i i-a
atacat din spate, iudeii, temându-se c vor pieri în încercuire, au luat-o la fug . To i l-au p r sit a adar pe
Ionathas, în afar de vreo cincizeci de oameni, printre care se num rau i Mattathias, fiul lui Absalom, i Iudas,
fiul lui Chapsaeus, comandan ii întregii sale o tiri. Cu îndr zneal i disperare totodat , ace tia s-au n pustit
asupra du manilor i, dând dovad de curaj neclintit, au s dit frica în rândurile lor, bra ele voinice silindu-i s-o ia
la goan . Când o tenii fugari au v zut c linia de lupt a vr jma ilor se cl tina, s-au oprit, strângându- i
rândurile, i-au înfruntat i au pornit în urm rirea lor. l-au h r uit pe sirieni astfel pân la Cedasa, unde era tab ra
lor.
8. Dup aceast str lucit victorie dobândit cu pre ul vie ii a dou mii de vr jma i, Ionathas s-a întors
la Hierosolyma. Când a v zut c , datorit providen ei divine, toate îi mergeau dup voia inimii lui, a trimis la
Roma soli, din dorin a de a reînnoi alian a încheiat cu ea odinioar de poporul iudeu. Solilor s i le-a dat sarcina
ca, la întoarcerea din Roma, s mearg la spartani, ca s le reaminteasc despre prietenia i înrudirea lor. Cum au
sosit la Roma, au intrat în Senat, unde i-au înf i at mandatul încredin at de Marele Preot Ionathas, privitor la
înnoirea prieteniei dintre romani i iudei. Dup ce a reconfirmat tratatul de prietenie încheiat cu iudeii, Senatul a
înmânat solilor scrisori c tre to i regii Asiei i Europei, precum i ora elor, prin care li se cerea s aib grij ca
ace tia s ajung teferi în patria lor. La întoarcere, ei au ajuns i la Sparta, transmi ând spartanilor scrisoarea
primit de la Ionathas. Red m mai jos o copie a ei:
142
IONATHAS, MARELE PREOT AL IUDEILOR,
SFATUL l POPORUL IUDEILOR TRIMIT SALUT RI
EFORILOR2 LACEDEMONIENI, SENATULUI I
POPORULUI FRATE!
„Dac sunte i s n to i i treburile voastre ob te ti i particulare v merg bine, toate decurg a a cum vrem noi; la
rândul nostru, avem parte de s n tate. înainte vreme, Marele nostru Preot Onias a primit prin intermediul lui
Demoteles de la regele vostru Areios o scrisoare privitoare la înrudirea dintre voi i noi, trimi ându-v al turat o
copie a ei. Ne-a bucurat mult primirea acestei scrisori, pentru care aducem sincerele noastre mul umiri lui
Demoteles i Areios, chiar dac nu duceam lips de aceast dovad , întrucât de leg turile noastre de rudenie
tiam deja din scripturile noastre sfinte. N-am g sit cu cale ca noi s fim cei dintâi care s adevereasc aceast
înrudire, ca s nu r pim cumva gloria întâiet ii voastre. înc de mult vreme, chiar de la începutul instaur rii
leg turilor noastre, în jertfele din zilele de s rb toare, închinate lui Dumnezeu, noi l-am rugat mereu s v dea
s n tate i izbând în lupt . De i l comia vecinilor a dezl n uit împotriva noastr nenum rate r zboaie, n-am
vrut s v împov r m nici pe voi, nici pe vreunul dintre cei ce ne sunt apropia i. Acum îns , reu ind s ne
învingem du manii, când am trimis la romani pe Numenius, fiul lui Antioh, i pe Antipater, fiul lui Iason,
b rba ii cei mai de vaz din Sfatul nostru de b trâni, le-am înmânat i o scrisoare adresat vou , privitoare la
reîmprosp tarea leg turilor noastre de prietenie. Ar fi frumos din partea voastr s ne scrie i ce anume vre i de la
noi, având convingerea c toate dorin ele voastre vor fi grabnic îndeplinite."
Lacedemonienii au primit solii cu bra ele deschise i, încheind tratatul de prietenie i alian cu poporul nostru, i-
au l sat s plece acas .
9. în vremea aceea, existau la iudei trei secte cu p reri diferite despre faptele oamenilor, dintre care una era a
fariseilor, a doua, a saduceilor, iar a treia, a esenienilor. Fariseii spun c o parte, dar nu toate faptele stau la
îndemâna sor ii, c ci unele pot s fie sau s nu fie în puterea noastr . Dar esenienii
1
Eforii erau înal ii magistra i la spartani.
143
^
sus in c toate faptele sunt la cheremul sor ii i nimic nu i se întâmpl omului, care s nu fi fost hot rât de destin.
în schimb saduceii suprim cu des vâr ire soarta, pretinzând c ea nici nu exist i c întâmpl rile tr ite de
oameni nu se datoreaz acesteia, ci toate sunt rodul voin ei noastre, astfel încât noi suntem autorii atât ai celor
bune, cât i ai celor rele, care rezult din propria noastr prostie. Despre acestea am vorbit pe larg în cea de-a
doua carte a lucr rii mele despre r zboiul dus de iudei împotriva romanilor.3
10. Dornici s - i r scumpere înfrângerea suferit , generalii lui Demetrios au adunat trupe i mai numeroase decât
cele pe care le avuseser mai înainte, pornind cu ele împotriva iui Ionathas. Cum a primit vestea sosirii lor. el a i
pornit s -i întâmpine în inutul Ainathe, spre a nu Ie acorda r gazul de a p trunde în iudeea. Când a ajuns la
cincizeci de stadii distan de du mani, el a trimis iscoade, s le cerceteze tab ra i felul cum s-au instalat ace tia.
Iscoadele nu numai c i-au transmis toate observa iile lor, ci au pus mâna în timpul nop ii pe ni te prizonieri care
le-au dezv luit faptul c vr jma ii inten ionau s -i atace prin surprindere. Cum a aflat asta, Ionathas a luat
numaidecât cuvenitele m surile de prevedere i a pus str ji în afara taberei, f cându-i pe to i o tenii s i s
vegheze înarma i o noapte întreag i i-a îndemnat s nu- i piard cump tul i s fie gata de lupt , chiar i în
bezna nop ii de va fi nevoie, ca s nu cad în cursa întins de du mani. Când au auzit c Ionathas tia ce puneau
ci la cale, generalii Iui Demetrios i-au pierdut curajul, pe de o parte ru ina i de faptul c vr jma ul aflase despre
inten iile lor viclene, pe de alt parte fiindc , prin dezv luirea planurilor proprii, orice speran în izbând era
pierdut . î i d deau singuri seama c , într-o lupt f i , nu erau în stare s -l înfrunte pe Ionathas. S-au gândit
a adar s se retrag i au aprins multe focuri în tab r , ca s -i fac pe vr jma i s cread c au r mas pe loc,
plecând apoi pe furi . Când s-a apropiat în zorii zilei de tab ra lor i a g sit-o p r sit . Ionathas i-a dat seama c
du manii fugiser i a pornit dup ei, f r s -i mai prind îns din urm , fiindc trecuser dincolo de fluviul
Eleutherus. unde erau în siguran . La întoarcere, el s-a
J
Vezi Flavius Josephus. Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor. Cartea a i I-a. paragr. 2-14. n. 6-20 (ecl.cit., p. 158-164).
144
îndreptat spre Arabia i s-a r zboit cu nabateenii, alegându-se cu o prad bogat i cu o mul ime de prizonieri, pe
care i-a dus la Damasc, vânzându-i pe to i acolo. între timp, fratele s u Simon a str b tut Iudeea întreag i
Palestina pân la Ascalon i a consolidat fort re ele i construc iile, înt rind garnizoanele lor. A m r luit apoi
spre Ioppe, pe care 1-a cucerit, prev zându-1 cu o paz puternic , deoarece auzise c locuitorii vroiau s predea
ora ul o tenilor lui Demetrios.
11. Dup ce i-au orânduit astfel treburile, Ionathas i Simon s-au întors Ia Hierosolyma. Aici Ionathas a adunat
întregul popor în templu i I-a îndemnat s dreag zidurile Hierosolymei i s refac incinta templului, acolo
unde ea fusese distrus , cl dind de jur împrejur înalte turnuri de ap rare. I-a mai cerut s înal e în mijlocul
ora ului înc un zid, care s taie calea spre pia a celor din garnizoana cet ii, împiedicându-i astfel s se
aprovizioneze cu alimente. în afar de asta, chiar i fort re ele inutului trebuiau s devin mult mai puternice
decât fuseser pân atunci. Când i mul imea a fost de p rere c propunerile sale erau îndrept ite, Ionathas a luat
asupra lui sarcina înf ptuirii construc iilor ora ului, iar pe Simon I-a trimis în inutul din jur, pentru lucr rile de
fortifica ie. între timp, Demetrios a trecut fluviul i a m r luit spre Mesopotamia, în vederea cuceririi acestei
ri împreun cu Babilonul, astfel ca, dup subjugarea satrapiilor din partea de sus, s a tepte momentul potrivit
pentru supunerea împ r iei întregi. C ci grecii i macedonenii care locuiau acolo îi trimiseser adesea soli prin
care îi f g duiau c , de îndat ce va veni acolo, ei se ver preda de bun voie, pornind împreun cu dânsul
împotriva lui Arsaces, regele p r ilor. Atras de aceste perspective, Demetrios a venit la ei din dorin a ca, dup
înfrângerea p r ilor i dobândirea unor trupe auxiliare, s dezl n uie r zboiul împotriva lui Tryphon, alungându-1
din Siria. întâmpinat cu bucurie de locuitorii inutului, el a f cut rost de trupe i, în r zboiul s u cu Arsaces, i-a
pierdut întreaga o tire, c zând el însu i viu în mâinile du manilor, a a cum am spus mai înainte.
145
CAPITOLUL VI
1. Dup ce a aflat despre dezastrul suferit de Demetrios, Tryphon nu i-a mai r mas credincios lui Antioh, ci s-a
preocupat doar de felul cum s -t înl ture degrab , ca s domneasc el însu i în locul lui. Dar în înf ptuirea
acestui plan îl stânjenea teama pe care i-o inspira Ionathas, prietenul credincios al lui Antioh. Ca atare, a
hot rât s se descotoroseasc mai întâi de el i abia dup aceea s ridice mâna asupra lui Antioh. Decis sâ-1
dea pieirii pe Ionathas prin în el ciune i vicle ug, el a plecat din Antiohia la Bethsana, pe care grecii o
denumesc Scythopolis. Acolo 1-a întâmpinat Ionathas cu paisprezece mii de o teni ale i pe sprâncean , întrucât
era convins c Tryphon sosise s -1 provoace la r zboi. Când a v zut c Ionathas era gata de lupt , Tryphon a
venit cu daruri i vorbe prietene ti i a poruncit generalilor s asculte de dânsul cum ascult de el. A a a c utat
s -i cucereasc bun voin a i s -i înl ture orice b nuial , pentru ca, îndep rtându-i grijile i str jile, s -1
captureze când nu se a tepta deloc. L-a sf tuit s - i împr tie oastea, fiindc nu- i mai g sea rostul, de vreme ce
r zboiul încetase i pacea lini tise lucrurile. P strându- i doar câ iva oameni pentru paza lui proprie, I-a rugat
s -1 înso easc împreun cu ace tia pân la Ptolemaida. Dorin a lui era, pas mite, s -i încredin eze acest ora , ca
i toate cet ile înt rite ale inutului, c ci el venise tocmai în scopul acesta.
2. F r s b nuiasc nimic i încrez tor în Tryphon, de bun voin a i sincerele inten ii ale c ruia nu se îndoia,
Ionathas i-a împr tiat oastea. i-a p strat totu i vreo trei mii de lupt tori: a l sat dou mii dintre ei în Galileea
i cu ceilal i o mie s-a îndreptat cu Tryphon spre Ptolemaida. Acolo locuitorii din Ptolemaida au închis por ile
(a a cum le poruncise Tryphon), capturându-1 pe Ionathas, i i-au ucis pe to i o tenii care îl înso eau. împotriva
celor dou mii de iudei, r ma i în Galileea, Tryphon a trimis trupele sale, ca s -i m cel reasc . Dar ace tia
primiser deja vestea privitoare la soarta lui Ionathas i s-au retras din ar cu arma în mân înc înainte de
146
sosirea o tenilor lui Tryphon. Cei trimi i s -i urm reasc , v zând c ace tia erau hot râ i s lupte pe via i pe
moarte, n-au mai întreprins nimic împotriva lor, ci s-au reîntors la Tryphon a a cum veniser
3. Când au primit vestea captur rii lui Ionathas i a c s pirii o tenilor care îl înso eau, locuitorii din Hierosolyma
au deplâns cele ce s-au întâmplat i to i i-au sim it cu am r ciune lipsa. în sufletele lor se cuib rise teama pe
deplin justificat c , r ma i f r de bra ul viteaz al lui Ionathas i f r în eleptele lui sfaturi, potrivnicele popoare
învecinate îi vor ataca acum, când nu mai tremurau de frica lui Ionathas, dezl n uind un r zboi crâncen împotriva
lor. Lucrurile s-au petrecut cu ei a a cum se a teptau. Când au aflat c a murit Ionathas, popoarele din jur au
început s -i atace pe iudei, întrucât, dup p rerea lor, ace tia nu mai aveau conduc tori. Chiar i Tryphon î i
înarmase oastea, având inten ia s m r luiasc cu ea în Iudeea, r zboindu-se cu cei ce se aflau între hotarele ei.
Când a v zut c hierosolymitanii erau cuprin i de fric , Simon a adunat poporul în templu, vrând ca prin
cuvântarea sa s le redea curajul de a se împotrivi cu dârzenie lui Tryphon i a c utat s -i mângâie prin
urm toarele vorbe: „Nu-i cu putin s nu ti i, dragi compatrio i, c , aidoma tat lui nostru, i eu i fra ii mei am
cutezat s înfrunt m bucuro i primejdia mor ii de dragul libert ii voastre. în afara numeroaselor exemple ce-mi
stau la îndemân , îl am i pe acela c unii membri ai familiei mele au îndurat un sfâr it cumplit pentru lege i
religie. Nu cunosc deci nici o team care s -mi alunge din inim aceast hot râre, spre a s di în locul ei
dragostea de via i dispre ul fa de glorie. A adar, întrucât nu mai duce i lips de un conduc tor gata s rabde
i s fac orice pentru voi, urma i-m b rb te te oriunde v voi duce! Nu sunt deloc mai bun decât fra ii mei, ca
s trebuiasc s -mi cru via a, nici mai r u decât ei, ca s fug sau s m dau în l turi de la moartea pentru lege i
religie, pe care ace tia o socoteau cea mai frumoas dintre toate. Pentru c a venit momentul s confirm c eu
sunt fratele lor adev rat, voi dovedi acest lucru cu prisosin . Am ferma convingere c m voi r zbuna pe
du mani, c v voi sc pa pe voi to i, împreun cu so iile i copiii vo tri, de samavolniciile vr jma ilor i, cu
ajutorul lui
147
Dumnezeu, voi ocroti templul de distrugere. Eu v d limpede c popoarele p gâne v dispre uiesc i se înarmeaz
împotriva voastr tocmai pentru c î i închipuie c duce i lips de conduc tori!"
4. Vorbele rostite de Simon au redat curajul mul imii, astfel c teama a fost alungat din suflete i ea a respirat
u urat , privind spre viitor plin de speran e. întregul popor a cerut într-un glas ca Simon s fie conduc tor i,
aidoma fra ilor s i Iudas i Ionathas, s de in suprema ia: to i se vor supune cu drag inim poruncilor sale.
Strângând în jurul lui pe to i o tenii care erau mai destoinici, s-a gr bit s repare iar i zidurile de ap rare. Dup
ce Ie-a consolidat cu turnuri înalte i puternice, l-a trimis pe prietenul s u Ionathas, fiul lui Absalom, împreun
cu o tirea pân la Ioppe, dându-i porunca s -i alunge pe locuitori de acolo (c ci se temea c ace tia vor preda
ora ul lui Tryphon). El însu i a r mas la Hierosolyma, ca s apere ora ul.
5. Plecând între timp cu o oaste numeroas din Ptolemaida, Tryphon s-a îndreptat spre Iudeea,
aducându-l pe Ionathas înl n uit. Simon i-a venit în întâmpinarea lui pân la ora ul Addida, situat pe un munte
care domina câmpia Iudeii. Când a aflat c Simon fusese ales de iudei c petenia lor, Tryphon i-a trimis ni te
soli ca s -1 îmbrobodeasc cu vicle uguri i în el ciuni i i-a cerut ca, dac dorea s - i elibereze fratele din
captivitate, s -i trimit o sut de talan i de argint i pe doi dintre fiii lui Ionathas, ca ostatici, pentru ca, de îndat
ce a fost slobozit, s nu a â e Iudeea împotriva regelui. Ionathas era îns inut în lan uri pentru banii pe care îi
datora suveranului. Simon i-a dat seama de iretlicul lui Tryphon i a întrev zut c banii vor fi pl ti i degeaba,
f r ca fratele lui s fie eliberat i, în plus, fiii lui vor ajunge i ei în mâinile du manului. Totu i, el s-a
temut s nu fie socotit de popor c poait vina mor ii fratelui s u, fiindc n-a vrut s trimit banii i nici s
predea fiii ca ostatici, în schimbul propriului s u frate. i-a chemat la o adunare oastea i i-a comunicat
propunerea lui Tryphon, dezv luind capcana i frauda pe care o ascundea, apoi a spus c era totu i preferabil s -i
trimit banii i copiii, pentru ca respingerea ofertei lui Tryphon s nu dea na tere la b nuiala c el n-a vrut s - i
salveze fratele de la moarte. Ca atare, Simon a trimis, o dat cu fiii lui Ionathas, i banii de r scump rare.
148
De i primise ceea ce ceruse, Tryphon nu i-a inut cuvântul i nu l-a eliberat pe Ionathas, ci a ocolit ara cu
oastea lui pentru ca, str b tând Idumeea, s ajung la Hierosolyma. în mar ul s u, el a ajuns la Adora, un ora
din Idumeea. Dar Simon a venit cu trupele sale pe urmele lui Tryphon, a ezându- i propria tab r fa în fa cu
tab ra acestuia.
6. în vremea asta, garnizoana din cet uie a trimis la Tryphon o solie prin care îl ruga s vin cât mai repede, ca
s -i aduc provizii, iar el i-a preg tit cavaleria de plecare, inten ionând s ajung la Hierosolyma într-o
singur noapte. Dar în noaptea aceea a nins din bel ug i a acoperit drumurile, iar grosimea stratului de z pad a
îngreunat înaintarea cailor atât de mult, încât el n-a mai putut ajunge pân la Hierosolyma. De aceea, Tiyphon s-a
îndreptat spre Coelesiria, a n v lit numaidecât în Galaaditis i a poruncit ca Ionathas s fie ucis i îngropat,
întorcându-se apoi în Antiohia. Simon i-a trimis oamenii în ora ul Basca, de unde a adus r m i ele p mânte ti
ale fratelui s u. Acestea au fost înmormântate în patria lui, Modiim, în vreme ce l-a deplâns întregul popor cu
bocete amare. Apoi Simon a construit pentru p rintele i fra ii lui un falnic monument funerar din marmur
lefuit . El se ridica la mare în l ime, încât se z rea de departe i era înconjurat de un portic cu coloane cioplite
dintr-o singur piatr , fiind o lucrare care desf ta privirea. în afar de asta, a mai în l at apte piramide pentru
p rin ii i fra ii lui, câte una pentru fiecare, care erau f cute cu nespus frumuse e i m re ie, d inuind pân în
zilele noastre. Atâta grij a acordat Simon mormântului lui Ionathas i al membrilor familiei sale. Ionathas a
murit dup ce timp de patru ani a fost Mare Preot i conduc torul poporului s u. 1 Acestea sunt lucrurile
privitoare la sfâr itul lui.
7. Ales Mare Preot de c tre mul ime, din primul an al pontificatului s u, Simon a eliberat din jugul macedonean
poporul iudeu, care n-a mai fost nevoit s pl teasc nici un fel de bir. Libertatea i scutirea de d ri au fost
ob inute de iudei la o sut i aptezeci de ani de la domina ia asirian , num r toarea
1
Dup eroica domnie a lui Iudas Macabeul (166-160 i.e.n). Ionathas a fost conduc torul politic i religios al poporului evreu (160-142 î.e.n.),
având i el un sfâr it tragic. Profitând de disensiunile dintre Seleucizi. a fost numit de Alexandru I Bala Mare Preot (152 î.e.n.) i guvernator
civil i militar al ludeei (150 î.e.n.).
149
f cându-se de la cucerirea Siriei de c tre Seleucos supranumit Nicator. Poporul era atât de dornic s -1 cinsteasc
pe Simon încât toate actele i documentele private erau datate astfel: „în primul an al lui Simon, binef c torul i
conduc torul iudeilor"2. C ci în timpul domniei sale, iudeii au avut parte de mult noroc i i-au biruit du manii
din vecin tatea lor. El a adus sub autoritatea lui ora ele Gazar , Ioppe i lamnia. A luat cu asalt cet uia din
Hierosolyma, pe care a f cut-o una cu p mântul, ca s nu mai devin o ascunz toare în care s se cuib reasc
vr jma ul, ca s fac iar i r u, ca pân acum. Dup înf ptuirea acestui lucru, s-a ajuns la concluzia c era mai
bine s fie d râmat i muntele pe care fusese în l at cet uia, pentru ca templul s par i mai maiestuos. Ca
atare, el a chemat poporul la adunare i 1-a înduplecat s întreprind aceast m sur , amintindu-i câte nenorociri
avuseser de îndurat iudeii din partea g rzilor i a iudeilor transfugi i câte ar mai putea ei s p easc dac ar
mai veni un nou rege str in, ca s instaleze în cet uie o garnizoan . Prin vorbele sale, el a convins poporul cu
atât mai u or cu cât era în interesul lui. To i i-au pus mâinile în mi care i au înl turat muntele, f r s - i
g seasc tihna nici ziua nici noaptea timp de trei ani, pân ce nu l-au nivelat la fel ca p mântul de la es. De
atunci încolo, templul a dominat întregul ora , întrucât cet uia împreun cu muntele pe care fusese construit ea
disp ruser f r urme. Acestea sunt deci faptele împlinite de Simon.
CAPITOLUL VII
1. La scurt vreme dup ce Demetrios a fost capturat, Antioh, fiul Iui Alexandru, care era poreclit „Zeul", a fost
* Simon a ob inut de la Demetrios II Nicator suprimarea totala a impozitelor, adic recunoa terea propriu-zis a independen ei rii. Notarii
evrei datau actele oficiale cu inscrip ia: ..Anul I al lui Simon, Mare Preot, strateg i c petenie a evreilor".
150
asasinat de Tryphon, tutorele s u în timpul celor patru ani de domnie. A r spândit pretutindeni zvonul c Antioh
a murit din vina chirurgilor lui i i-a trimis prietenii i oamenii s i de încredere în mijlocul o tenilor, s le
promit c vor primi bani mul i de la el dac îl vor proclama rege. Le-a spus c , întrucât Demetrios fusese f cut
prizonier de p r i, dac ar veni la domnie fratele s u Antioh, se va r zbuna pe mul i dintre cei ce provocaser
c derea acestuia. Tr gând n dejdea c la urcarea pe tron a lui Tryphon se vor îmbog i de-a binelea, o tenii l-au
proclamat rege într-un singur glas. De îndat ce s-a v zut în culmea puterii, Tryphon i-a dovedit josnicia firii
sale. Cât vreme fusese simplu dreg tor, el tiuse s lingu easc mul imea i s - i arate, chipurile, cump tarea,
reu ind prin aceste mijloace s-o târasc încotro vroia el; dar cum a ajuns la cârma rii, i-a lep dat masca de pe
fa , dând la iveal pe adev ratul Tryphon. Acest lucru a f cut ca du manii lui s devin mai puternici. Datorit
urii pe care i-o purtau, o tenii lui l-au p r sit, trecând de partea Cleopatrei, so ia lui Demetrios, care se retr sese
împreun cu copiii ei în Seleucia. Deoarece Antioh, fratele lui Demetrios', supranumit Soter, cutreiera ara,
nefiind primit de nici un ora , de teama lui Tryphon, Cleopatra 1-a chemat spre a-i oferi în acela i timp mâna i
tronul. Antioh a r spuns invita iei sale, pe de o parte datorit sfatului dat de prietenii lui, pe de alt parte, datorit
faptului c se temea c unii dintre locuitorii Seleuciei pl nuiau s predea ora ul lui Tryphon.
2. Dup sosirea la Seleucia, puterile lui Antioh au crescut de la o zi la alta i el a dezl n uit r zboiul împotriva lui
Tryphon, a ie it victorios în lupt i 1-a izgonit din - Siria superioar în Fenicia, 1-a urm rit pân acolo i 1-a
asediat la Dora, unde se refugiase el, fort rea a fiind greu de cucerit. i-a trimis solii la Simon, Marele Preot al
iudeilor, c ruia i-a oferit prietenia i alian a lui. Acesta i-a primit bucuros propunerea, i-a d ruit bani mul i i
provizii, punându-i la îndemân numero i o teni pentru asedierea Dorei, astfel c în scurt vreme s-a
1
Antioh VII Sidetes, fratele mai mic al lui Demetrios II Nicator, alungat din Antiohia de Antioh VI Euergetes i capturat apoi de parti, I-a
detronat pe uzurpatorul Tryphon (Diodotos), devenind suveranul Regatului Seleucid între 138-129 î.e.n.
151
num rat printre prietenii cei mai credincio i ai lui Antioh. Dar Tryphon a fugit din Dora la Apamea. unde a fost
prins înc din timpul asediului i ucis dup ce fusese rege trei ani2.
3. Mânat de trufia i meschin ria lui, Antioh a uitat îns repede faptul c Simon îl ajutase când avea mare nevoie
i l-a trimis pe prietenul s u Cendebaeus în fruntea trupelor sale, ca s devasteze ludeea i s -1 captureze pe
Simon. Auzind de nedreptatea care i se f cea, în pofida vârstei sale înaintate, Simon a fost indignat de mi eleasca
purtare a lui Antioh fa de el i, cu un curaj mai presus de anii lui mul i, a dovedit o vigoare tinereasc i i-a
dus oastea la r zboi. i-a trimis înainte feciorii cu o tenii cei mai viteji, iar el a venit cu restul o tirii sa!e pe c i
diferite. Pe mul i dintre ai s i i-a pus ia pând în v g unile mun ilor i nu s-a în elat deloc în a tept rile sale.
triumfând pretutindeni asupra du manului. în r stimpul cât a tr it a avut parte de pace, încheind o alian i cu
romanii.
4. întreaga lui domnie asupra iudeilor a durat opt ani i a pierit într-un osp , ucis mi ele te de ginerele s u
Ptolemeu3. Acesta i-a luat prizonieri atât pe so ia cât i pe doi dintre fiii lui Simon i i-a zvârlit în temni ,
trimi ându- i oamenii s -1 omoare i pe cel de-al treilea, care se numea Hyrcanos. Dar tân rul a aflat de venirea
trimi ilor lui i ce scop urm reau ei i a sc pat de primejdie, refugiindu-se în ora , încrez tor în mul imea
îndatorat fa de binefacerile tat lui s u i plin de ur fa de Ptolemeu. Când uciga ii trimi i de Ptolemeu au
încercat s intre pe o alt poart , poporul i-a trimis înapoi, c ci Hyrcanos era deja sub protec ia lui.
2
Tryphon a lost tutorele iului nevârstnic al lui Alexandru 1 Bala , Antioh VI Hpiphanes. care a domnit la Antiohia (145-142 î.e.n.). dup
alungarea lui Demetrios II. apoi l-a ucis pe ascuns, uzurpând tronul Seleucizilor (142-138 î.e.n.).
J
Doi dintre fiii lui Mattathias:ludas i loannes au c zut eroic pe câmpul de lupt . în timp ce lonathas i Simon au pierit asasina i. Simon.
întemeietorul dinastiei Ha moneilor (sau Macabeilor). a condus poporul iudeu între 142 i 134 i.e.n. Ginerele s u. Ptolemeu al lui Abub. pus
cârmuitor în câmpul Ierihonului. om cu argint i aur mult. nu se înrude te cu regii omonimi ai Lgtplului elenistic. Cartea inlâi a Macabeilor
se încheie cu asasinarea lui Simon. De-aici încolo, sursele lui Flavius Josephus nu mai sunt scrierile biblice, ci cele laice, istoriile grece ti i
romane.
152
CAPITOLUL VIII
1. Ptolemeu s-a retras atunci într-o cetate situat mai sus de Ierihon, care se numea Dagon. Dup ce a preluat
func ia de Mare Preot, de inut de tat l s u, i a cerut mai întâi ajutorul Domnului printr-o jertf , Hyrcanos a
întreprins o expedi ie împotriva lui Ptolemeu i a asediat refugiul s u, fiindu-i superior în toate privin ele: doar
mila fa de mama i propriii fra i era cea care îl stânjenea. C ci Ptolemeu îi aducea pe metereze, într-un loc
aflat în v zul tuturor, i îi supunea torturilor pe ace tia, amenin ând c -i va pr v li de pe ziduri, dac nu punea
cap t asediului. Oricât de mult inea s cucereasc cetatea, el socotea c trebuia s aib grij ca fiin ele cele mai
dragi lui s nu îndure chinuri mari, a a c desf urarea asediului era încetinit . Totu i, cu mâinile întinse, mama
lui îl implora s nu sl beasc asediul din pricina ei, ci dimpotriv , s - i continue cu i mai mare îndârjire
lucr rile, ca s ia cu asalt fort rea a i s captureze du manul, r zbunându-i pe cei dragi. Moartea în chinuri
cumplite i s-ar p rea o binecuvântare dac vr jma ul va primi cuvenita pedeaps pentru mâr viile pe care le
s vâr ise. Cuvintele mamei sale l-au f cut pe Hyrcanos s reia cu i mai mare îndârjire asediul. Dar când a v zut-
o iar i b tut i sfârtecat , i-a domolit elanul, învins de chinurile îndurate de mama lui. Astfel asediul s-a
prelungit pân la sosirea leatului pe care iudeii trebuie s -1 s rb toreasc prin repaus: c ci la fiecare apte ani, ei
respect acest lucru, la fel ca pe cea de-a aptea zi a s pt mânii. Asediul fiind ridicat din aceast pricin ,
Ptolemeu i-a ucis pe fra ii i pe mama lui Hyrcanos. Dup înf ptuirea acestei nelegiuiri, el s-a refugiat la Zenon,
poreclit Cotylas, c petenia ora ului Philadelphia1.
2. Neîmp cându-se deloc cu înfrângerea pe care i-o pricinuise Simon, Antioh a invadat ludeea în cel de-al
patrulea an al domniei sale i în primul an al cârmuirii lui Hyrcanos din a o sut aizeci i doua Olympiad . Dup
ce i-a pr dat ara, l-a închis în capitala lui, pe care a înconjurat-o cu apte tabere, f r
1
Numele grecesc al vechiului ora Rabbat Ammon (azi Amman).
153
s trag la început nici un folos, pe de o parte din pricina tr iniciei zidurilor, pe de alt parte din pricina vitejiei
asedia ilor, în sfâr it, datorit cumplitei lipse de ap , de care i-a sc pat doar ploaia îmbel ugat adus de
asfin itul Pleiadelor2. întrucât în partea de miaz noapte a zidului de ap rare, terenul era neted, Antioh a poruncit
s se construiasc o sut de turnuri cu trei etaje fiecare, unde i-a a ezat trupele sale, dezl n uind de acolo atacuri
zilnice împotriva meterezelor. Totodat a pus s se sape un an dublu, foarte adânc i lat, inând astfel locuitorii
captivi. Totu i, ei g seau multe c i pe unde n v leau afar , îi luau pe du mani prin surprindere, f ceau pr p d în
rândurile lor i, de îndat ce erau observa i, se retr geau lesne la ad postul zidurilor. Dup ce i-a dat seama c
puzderia concet enilor s i îl stânjenea, fiindc îi epuiza repede proviziile i era limpede c mâinile prea
numeroase aduc mai degrab ponoase decât foloase, Hyrcanos s-a descotorosit de gloata inutil i a alungat-o,
p strându-i doar pe cei ce erau viguro i i în stare s lupte. Antioh s-a împotrivit retragerii celor alunga i, astfel
încât ace tia r t ceau printre ziduri i, chinui i de foame, mul i au sfâr it în chip jalnic. Abia când s-a apropiat
S rb toarea Corturilor, cei ce se aflau în ora au fost cuprin i de mil , primindu-i înapoi. Hyrcanos i-a cerut lui
Antioh un. armisti iu de apte zile, cu prilejul s rb torii sfinte. Din smerenie fa de divinitate, Antioh nu numai
c i 1-a acordat, ci i-a i trimis în cetate o jertf magnific , adic tauri cu coarne aurite i tot felul de cupe de aur
i argint, pline cu mirodenii. Str jerii de Ia poart au luat în primire jertfa de la cei ce veniser cu ea i au adus-o
la templu. Antioh a osp tat i o tirea i s-a deosebit mult de Antioh Epiphanes, care, dup cucerirea ora ului, a
înjunghiat pe jertfelnice purcei i cu sângele lor a stropit templul, înc lcând astfel legile iudeilor i pietatea lor
str mo easc , încât poporul i-a purtat o ur necru toare i nu 1-a mai iertat niciodat . Pentru smerenia lui
deosebit , to i i-au zis Antioh Piosul3.
3. încurajat de m rinimia regelui i convins de evlavia lui
1
Cele apte fiice ale lui Atlas i ale Pleiadei, urm rite prin mun i de uria ul vân tor Oricm i transformate de lupiter într-o constela ie care
apune la sfâr itul lui octombrie, anun ând anotimpul ploilor.
3
în original Eusebes. Antioh VII era supranumit Euergetes (Binef c torul) Sidetes (138-129 î.e.n.).
fa de divinitate, Hyrcanos i-a trimis o solie prin care îi cerea voie ca iudeii s tr iasc dup legile str mo ilor
lor. Antioh a respins a adar sfatul celor din preajma lui, care îl îndemnau s stârpeasc neamul lor pentru c
ducea un trai foarte diferit de al celorlalte popoare i n-a luat aceast hot râre. Decis s urmeze în toate privin ele
calea piet ii, el a r spuns solilor c , dac asedia ii depuneau armele i îi pl teau birurile încasate de la loppe i
celelalte ora e din jurul Iudeei, primind totodat i o garnizoan , va pune cap t r zboiului în aceste condi ii. în
toate privin ele, solii au fost de acord cu ele, numai garnizoana n-au vrut s-o accepte, invocând firea lor
neprietenoas , datorit c reia nu obi nuiesc s vie uiasc al turi de str ini. în schimbul garnizoanei, iudeii vor da
ni te ostatici, precum i cinci sute de talan i. Dintre ace tia, trei sute au fost oferi i pe loc, împreun cu ostaticii,
potrivit alegerii f cute de regele Antioh; în rândul acestora se num ra i fratele lui Hyrcanos. De asemenea au
fost d râmate i meterezele zidurilor de ap rare. Ca urmare a înf ptuirii acestor lucruri, Antioh a ridicat asediul
i a plecat.
4. Dup ce a deschis mormântul lui David4, care-i întrecea pe to i regii prin bog iile sale, Hyrcanos a scos de
acolo trei mii de talan i de argint i cu ace ti bani a tocmit lefegii, fiind primul dintre iudei care a înrolat solda i
str ini. A încheiat apoi un tratat de prietenie i alian cu Antioh, pe care 1-a primit în ora ul lui, aprovizionând
din bel ug întreaga lui o tire. Când el a pornit împotriva p r ilor, Hyrcanos 1-a înso it în aceast expedi ie.
Nicolaos din Damasc ne aduce confirmarea lui, povestind urm toarele: „Antioh a în l at pe malul fluviului
Lycos un trofeu dup victoria sa asupra generalului p r ilor Indates i a mai z bovit dou zile la rug mintea
iudeului Hyrcanos, fiindc tocmai atunci iudeii celebrau o str mo easc s rb toare când nu aveau voie s
m r luiasc ". Prin spusele sale, el nu se abate de la adev r, c ci s rb toarea Pentecoste 5
4
Vezi Cartea a VH-a, cap. XV, paragr. 3 (ed. cit., voi. I, 1999, p. 423). Flavius Josephus a men ionat aceast violare a mormântului lui
David i în Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor. Cartea I, cap. 2, paragr. 5 (ed. cit., p. 15).
5
în grece te Cincizeci (de zile): vezi Cartea a Ill-a, cap. X, paragr. 6, n. 8 (Voi. I, ed. cit., p. 164). Este vorba de avuot (în ebraic ,
„s pt mâni"), S rb toarea S pt mânilor (echivalentul Rusaliilor), celebrat la apte s pt mâni dup Pesah. Ea se mai nume te Hag ha-
Ka ir (S rb toarea seceri ului) i lom ha-Bikurim (Ziua primelor roade).
154
^
155
c dea la o zi dup Sabat: noi nu avem voie s c l torim cu prilejul Sabatului i al s rb torilor. Dar în b t lia pe
care a dat-o cu Arsace, regele p r ilor, el i-a pierdut nu numai o mare parte din o tire, ci i propria lui via .
Urma !a tronul Siriei a fost fratele s u Demetrios, care a fost eliberat din captivitate de Arsace atunci când
Antioh i-a întreprins expedi ia împotriva p r ilor, cum am spus mai înainte''.
CAPITOLUL IX
1. Cum a aflat de moartea lui Antioh, Hyrcanos a i pornit campania sa ostil ora elor Siriei, fiindc credea c
ele erau lipsite de lupt tori i neocrotite de ap r tori, ceea ce corespundea adev rului. Cu pre ul multor
eforturi depuse de oastea sa, el a cucerit dup ase luni Medaba, apoi Samega i inuturile învecinate, de
asemenea Sichirn i Garizim. supunând neamul chutheiior, care iocuia în preajma unui templu aidoma cu cel din
Hierosolyma. Acesta fusese cl dit cu aprobarea lui Alexandru de c tre comandantul Sanaballetes pentru ginerele
s u Manasses, fratele Marelui Preot laddus, cum am men ionat mai înainte 1. Templul a fost pustiit dup ce a
d inuit dou sute de ani. Apoi Hyrcanos a cucerit i în ldumeea ora ele Adora i Marissa i i-a subjugat pe to i
idumeenii, c rora le-a dat voie s r mân în inutul lor dac se învoiau s se taie împrejur i s tr iasc dup
legile iudeilor. Din dragoste fa de patria lor. ei au acceptat t ierea împrejur i celelalte datini ale iudeilor. De
atunci încolo, ei au fost socoti i iudei.
2. întrucât vroia s reînnoiasc vechile leg turi de prietenie cu romanii, Hyrcanos a trimis o delega ie la
Roma. Dup ce i-a primit scrisoarea. Senatul i-a confirmat prietenia prin urm torul mesaj de r spuns: .Pretorul
Fannius, fiul lui
" Vezi cap. V, paragr. 11.
1
Vezi Cartea a Xl-a. cap. VIII, paragr. 4 i 7.
156
Marcus, a convocat la 6 februarie în for Senatul, de fa fiind Lucius Manlius, fiul lui Lucius Mentinas, i Gaius
Sempronius, fiul lui Gaius Falernas, pentru a da un r spuns la scrisoarea înmânat din partea poporului iudeilor
de c tre solii lui Simon, fiul lui Dositheus, Apollonius, fiul lui Alexandru, i Diodor, fiul lui lason, b rba i de
vaz i virtuo i. Scrisoarea trateaz i despre leg turile de prietenie i alian dintre iudei i romani, i despre
treburile publice, potrivit c rora ei cer s li se restituie Ioppe împreun cu portul, Gazar împreun cu izvoarele,
precum i celelalte ora e r pite de Antioh prin r zboi, în pofida hot rârii Senatului, f r s li se mai îng duie de
asemenea o tenilor regelui s str bat ara sau inuturile supuse lor. A ijderea s fie declarate nule i neavenite
toate cuceririle f cute de Antioh în acest r zboi, contrar hot rârilor Senatului; apoi s se trimit soli care s cear
înapoierea inuturilor r pite de Antioh i aprecierea pagubelor f cute de el prin devastarea rii; în sfâr it, s li se
dea delega ilor iudei scrisori de recomandare c tre regii i popoarele libere, pentru ca s le asigure întoarcerea lor
acas . A adar, în urma dezbaterilor, s-a hot rât reînnoirea tratatului de prietenie i alian cu solii de vaz ai unui
popor nobil i fidel." Cât prive te scrisorile lui Hyrcanos, vorbitorii au spus c Senatul va cump ni pe îndelete
r spunsul de îndat ce va fi mai pu in asaltat de treburi, garantând c în viitor nu se vor mai întâmpla asemenea
nedrept i. Pretorul Fannius a primit sarcina s dea solilor bani din tezaurul public, pentru drumul lor de
întoarcere. Ca atare, Fannius i-a trimis înapoi pe delega ii iudei, dup ce le-a dat bani din tezaurul public, precum
i scrisoarea de recomandare care, conform hot rârii Senatului, le asigura c l toria spre cas .
3. Despre treburile Marelui Preot Hyrcanos atât am avut de spus. Cât prive te pe regele Demetrios 2, dornic s
porneasc lupta împotriva lui Hyrcanos. n-a avut nici timpul, nici prilejul s-o fac , deoarece atât poporul sirian
cât i o tenii lui îl urau nespus din pricina cruzimii sale. Ace tia i-au mânat solii la
2
Demetrios II Nicator a domnit a doua oar între 129-125 î.e.n. EI a fost detronat i ucis de Alexandrii Zebinas. sus inut de Egiptul
Ptolemaic. Antioh VIII Gryphos a pus cap t domniei i-vie ii uzurpatorului. De-acum înainte. Regatul Seleucid se va limita numai la
teritoriile siriene. ara se va scinda în Siria de Nord i Siria de Sud. fiind cârmuita de regi diferi i. Antioh VIII Gryphos a fost regele Siriei de
Nord (121-96 î.e.n.).
157
Ptolemeu, supranumit Physkon3, rugându-1 s le h r zeasc pe cineva din familia lui Seleucos, care s
domneasc asupra lor. Pttflemeu 1-a trimis atunci pe Alexandru poreclit Zebinas, în fruntea unei o tiri i, în
b t lia care s-a dat, Demetrios a fost înfrânt. El a fugit la Ptolemaida, c ci acolo se afla so ia lui, Cleopatra. Cum
ea n-a vrut s -1 primeasc , s-a îndreptat spre Tyr, unde a fost capturat i, supus multor chinuri, a murit în mâinile
du manilor s i. Ajungând rege, Alexandru a avut leg turi de prietenie cu Marele Preot Hyrcanos. Dar în r zboiul
dus împotriva lui Antioh, fiul lui Demetrios, supranumit Gryphos, i-a g sit moartea pe câmpul de lupt .
CAPITOLUL X
1. Cum a ajuns rege al Siriei, Antioh s-a temut s atace cu oastea lui Iudeea, auzind c fratele s u vitreg (care se
numea tot Antioh) strângea la Cyzic o oaste, ca s -1 înfrunte. A r mas a adar în ara lui i a hot rât s se
înarmeze în vederea atacului preg tit de fratele s u. El purta porecla de Cyzicenus datorit faptului c fusese
crescut în ora ul Cyzic, tat l lui fiind Antioh Soter, care c zuse în lupta cu p r ii: acesta era fratele lui Demetrios,
tat l lui Gryphos. C ci Cleopatra fusese c s torit cu ambii fra i, cum am spus mai înainte. Antioh Cyzicenus a
venit în Siria i a purtat r zboi cu fratele s u mai mul i ani'. în tot acest r stimp, Hyrcanos s-a bucurat de pace.
Chiar dup moartea lui Antioh, el se descotorosise de macedoneni, f r s mai fie nici supusul, nici prietenul lor.
i pe vremea lui Alexandru Zebinas i mai ales de-a lungul disputei dintre fra i,
3
Ptolemeu VIII Euergetes II Physkon a ocupat tronul Egiptului Lagizilor între 145 i 116 î.e.n.
1
Antioh VIII Gryphos a fost atras din 115 î.e.n. într-un lung r zboi civil împotriva fratelui s u Antioh IX Cyzicenus. care ocupa partea
meridional a Siriei, unde a domnit pân în 95 î.e.n.
158
treburile sale prosperau i au fost înfloritoare. R zboiul fratricid pe care îl duceau ace tia îi îng duia lui
Hyrcanos s pun Iudeea la ad post i s strâng o mul ime de bani. Cum vroia Antioh Cyzicenus s -i pustiasc
ara, pornea f i împotriva lui, iar atunci când vedea c nici cel lalt Antioh nu primea ajutor din partea
Egiptului, aflându-se mereu în har cu propriul s u frate, îi dispre uia pe amândoi.
2. A întreprins a adar o expedi ie împotriva Samariei, ora fortificat despre care voi mai vorbi la momentul
potrivit, întrucât el se nume te acum Sebaste, fiind reconstruit de Herodes. Ajuns sub zidurile ora ului, Hyrcanos
1-a asediat cu îndârjire, c ci era sup rat pe samariteni pentru n p stuirile pe care le aduseser locuitorilor din
Marissa, coloni ti iudei i alia i, îndeplinind astfel porunca regilor sirieni. De jur împrejurul întregului ora , a
s pat un an adânc i a în l at un zid lung de optzeci de stadii i a încredin at asediul fiilor s i Antigonos i
Aristobul. Ei i-au îndeplinit sarcinile cu sârguin , a a c samaritenii au fost repede atât de chinui i de foame,
încât se hr neau cu cele mai neobi nuite mânc ruri i, pân la urm , l-au chemat pe Antioh Cyzicenus. Acesta a
venit bucuros în ajutorul lor, dar a fost învins de Aristobul i, urm rit de cei doi fra i, a fugit la Scythopolis. La
întoarcere, ace tia i-au închis iar i pe samariteni între zidurile lor, astfel încât ei i-au trimis solii la acela i
Antioh, implorându-i din nou ajutorul. El 1-a rugat pe Ptolemeu Lathurus2 s -i dea vreo ase mii de oameni, pe
care i-a i ob inut, cu toat împotrivirea propriei lui mame, cât pe ce s -1 detroneze din aceast pricin . Cu
o tenii egipteni, s-a m rginit mai întâi s jefuiasc i s pustiasc ara lui Hyrcanos, f r a îndr zni s -1 provoace
la o lupt pe fa (c ci oricum nu avea trupe îndestul toare), sperând doar ca prin devastarea ogoarelor s -1
sileasc pe Hyrcanos s ridice asediul Samariei. Dup ce a pierdut mul i dintre o tenii lui în cursele întinse de
du mani, s-a întors la Tripoli i a încredin at lui Callimandru i lui Epicrates continuarea r zboiului cu iudeii.
3. Callimandru i-a atacat cu mult curaj pe du mani dar a fost pus pe fug de ace tia i a c zut în lupt . în schimb
Epicrates, care era lacom de bani, a dat f i Scythopolis i inuturile împrejmuitoare pe mâinile iudeilor, nefiind
în stare s
!
Ptolemeu IX Soter II Lathyros, rege din dinastia Lagizilor (116-107 î.e.n.).
159
despresoare nici Samaria. Dup un asediu de un an, Hyrcanos a cucerit ora ul i nu s-a mul umit doar s -1 rad
din temelii, ci l-a dat prad torentelor: 1-a distrus în a a m sur încât ruinele au fost pr v lite în v g uni,
nel sând s se vad nici m car o urm a cet ii. Umbl zvonul c , cu acest prilej, Marelui Preot i s-a întâmplat o
minune, anume c Dumnezeu ar fi vorbit cu el. Se zice c tocmai în ziua în care fiii s i se luptau cu Cyzicenus,
pe când se afla singur, jertfind t mâie în templu, Marele Preot a auzit un glas care îl vestea c Antioh fusese
învins. El a ie it numaidecât din templu i a dezv luit mul imii întregi întâmplarea sa. i lucrurile s-au petrecut
într-adev r a a. Iat ce se zvonea despre Hyrcanos.
4. In vremea aceea s-au bucurat de mult noroc nu numai iudeii din Hierosolyma i ara lor, ci i cei care locuiau
în Alexandria, Egipt i Cipru. C ci regina Cleopatra s-a ridicat împotriva feciorului ei Ptolemeu poreclit
Lathurus i a numit drept comandan i pe Chelcias i Ananias, fiii acelui Onias care construise în noma Heliopolis
un templu aidoma celui din Hierosolyma, a a cum am spus mai înainte. Lor le-a încredin at Cleopatra
conducerea o tirii i nu întreprindea nimic f r încuviin area lor, dup cum sus ine i Strabon Cappadocianul,
prin urm toarele cuvinte: „Cei mai mul i dintre cei ce au sosit împreun cu noi în Cipru sau au fost trimi i acolo
mai târziu de Cleopatra au trecui numaidecât de partea lui Ptolemeu. Nu i-au r mas credincio i decât iudeii care
î i trag numele de la Onias, c ci concet enii lui Chelcias i Ananias se bucurau de marea pre uire a reginei."
Asta a spus Strabon3.
5. Prosperitatea lui Hyrcanos a stârnit îns invidia iudeilor: cei care îl detestau mai mult erau fariseii, una
dintre sectele iudeilor, men ionat deja mai înainte. Ace tia exercit atâta influen asupra mul imii încât orice
vorb spus de ei împotriva regelui sau a Marelui Preot este crezut din capul locului. Ca discipol al lor,
Hyrcanos le fusese nespus de drag. I-a i chemat odat la un banchet unde i-a osp tat din bel ug i dup ce i-a
v zut în culmea desf t rilor, a început s le spun
' în afar de tratatul s u in 17 î r i. intitulat Geografia, care ni s-a p strat integral, cu excep ia p r ilor finale ale C r ii 7. Strabon a scris i
Comentarii istorice, continuarea Istorie] universale a lui Polibiu. dar lucrarea s-a pierdut. Amaseia Pontului era cetatea de ba tin a lui
Strabon (64 î e.n.-25 e.n.).
160
c ei tiau c dorin a lui era s fie drept i toate faptele sale s fac pl cere lui Dumnezeu, întocmai cum îi cereau
înv turile fariseilor. A adar i-a rugat ca, de îndat ce constat c a comis un p cat i s-a ab tut de la drumul
drept, ei în i i s -i atrag aten ia i s -1 corijeze. Fariseii i-au adeverit virtutea i laudele lor l-au încântat. Doar
unul dintre oaspe i, numit Eleazar, om r ut cios i dornic de zâzanie, i-a zis: „Cât vreme vrei s afli adev rul,
afl c , spre a fi într-adev r drept, renun la demnitatea de Mare Preot i mul ume te-te s r mâi numai
cârmuitorul poporului!'-' Deoarece Hyrcanos a vrut s cunoasc temeiul pentru care trebuia s p r seasc
arhieria, Eleazar i-a r spuns: „Fiindc noi am auzit de la cei mai b trâni c mama ta a fost captiv în timpul
domniei lui Antioh Epiphanes!" Presupunerea lui era o scorneal i, ca atare, Hyrcanos s-a mâniat i to i fariseii
erau porni i împotriva lui Eleazar.
6. Atunci un anume Ionathas, care f cea parte din secta saduceilor, cu înv turi potrivnice fariseilor, i era un
prieten de n dejde al lui Hyrcanos, i-a sugerat c , prin jignirea adus de Eleazar, acesta vorbise de fapt în numele
tuturor fariseilor. Acest lucru va deveni limpede dac el însu i îi va întreba pe farisei ce pedeaps merita Eleazar
pentru afirma ia lui. Când Hyrcanos a pus fariseilor întrebarea privitoare la pedeapsa ce se cuvenea s-o
primeasc Eleazar (asigurânduri c era convins c nu aveau nimic de-a face cu jignirea adus de el i c dân ii
meditaser asupra osândei care i se cuvenea), r spunsul primit a fost: biciul i lan urile. Lor li se p rea c o
jignire nu merita s atrag condamnarea la moarte: prin firea lor, fariseii sunt înclina i s fie blânzi în pedepsele
lor. Prin urmare, Hyrcanos s-a mâniat din cale-afar , încât a crezut de-a binelea c omul îi adusese jignirea cu
deplina lor aprobare. Ionathas l-a a â at i mai mult i a f cut în a a fel încât s se dezic de farisei i s treac de
partea saduceilor, contestând nu numai valabilitatea dogmelor pe care fariseii le impuseser poporului, ci
pedepsind chiar pe cei ce le urmau4.
4
Fariseii au recunoscut pontificatul lui Ionathas i Simon. dar l-au contestat pe cel al lui Hyrcanos I. repro ându-i nu numai captivitatea
mamei sale. ci i preten iile sale la regalitate. întrucât nu era de descenden davidic . El a fost nevoit s reprime revolta fariseilor i s - i
x;aute sprijinul în saduceii a c ror influen se resim ea i în Ierusalim, i în templu. în decursul prosperei domnii a lui Ioannes Hyrcanos I.
Regatul iudeu a atins maxima sa extensie teritorial din timpul dinastiei Ha moneilor i, deopotriv , de dup ocârmuirea lui Solomon.
161
Astfel i-a atras ura mul imii atât asupra sa cât i asupra fiilor lui, a a cum voi ar ta ceva mai târziu. Deocamdat
vreau s remarc c fariseii au dat poporului prin viu grai multe porunci mo tenite de la str mo i, care n-au fost
îns înscrise în cartea de legi a lui Moise. De aceea secta saduceilor le respinge i sus ine c numai ce st scris
are autoritate, pe când dogmele l sate de str mo i prin viu grai nu sunt obligatorii. în aceast privin izbucnesc
adesea aprige dispute în care saduceii au de partea lor pe cei boga i, fariseii bucurându-se în schimb de favoarea
mul imii. Despre ambele secte, ca i despre cea de-a treia, a esenienilor, am tratat pe larg în cea de-a doua carte a
lucr rii mele despre r zboiul iudeilor împotriva romanilor.
7. Hyrcanos a pus îns repede cap t dihoniilor i a dus o via fericit i a domnit vreme de treizeci i unu de
ani5, l sând în urma lui cinci fii. Dumnezeu i-a oferit trei mari daruri: domnia asupra poporului, rangul de Mare
Preot i harul profe iei. C ci Domnul a stat mereu în preajma lui i 1-a f cut în stare s prevad faptele viitoare i
s le vesteasc altora. A a a putut el prezice c amândoi fiii s i mai vârstnici nu vor r mâne mult vreme la
cârma rii. Merit osteneala s depan m sfâr itul lor jalnic, ca s vedem cât de departe r mân ei de norocul
p rintelui lor.
CAPITOLUL XI
1. Dup moartea tat lui lor, Aristobul, cel mai vârstnic dintre fiii s i, a g sit de cuviin (c ci a f cut-o din
proprie ini iativ ) s schimbe forma de domnie în monarhie, fiind primul care i-a încins fruntea cu diadema
regal , la patru sute
' loannes Hyrcanos I a domnit între anii 134 i 104 î.e.n. i a b tut moned proprie, ludeea elenistic ob inând deplina independen a politic
fa de Regatul Seleucid. m cinat de necontenite lupte pentru succesiunea la tron.
162
optzeci i unu de ani i trei luni de la reîntoarcerea în ar a poporului iudeu, dup eliberarea lui din captivitatea
babilonian . Pe Antigonos, fratele n scut imediat dup el, îl iubea, tratându-1 de la egal la egal, dar pe ceilal i îi
inea în lan uri. A întemni at-o pân i pe mama lui, cu care era în conflict din pricina domniei (c ci Hyrcanos îi
încredin ase întreaga ocârmuire) i a împins cruzimea atât de departe încât a l sat-o s moar de foame în
închisoare. Aceea i soart ca i mama a avut-o fratele s u Antigonos, pe care se p rea c -1 îndr ge te i—1
f cuse p rta la domnie. Dar de el l-au înstr inat calomniile c rora la început nici n-a vrut s le dea crezare, în
parte fiindc î i iubea într-adev r fratele, ne inând seama de denun uri, în parte fiindc socotea c bârfele erau
provocate de invidie. Dar întorcându-se o dat acas dintr-o expedi ie în inut de gal tocmai la s rb toarea când
se în l au corturi în cinstea lui Dumnezeu, iar Aristobul era întâmpl tor intuit la pat de boal , Antigonos, g tit
cu cele mai frumoase ve minte, a suit pân la templu cu prilejul serb rii, înso it de o tenii s i înarma i, spre a se
ruga din toat inima pentru grabnica îns n to ire a fratelui s u. Atunci ni te oameni tic lo i, dornici s strice
armonia dintre fra i, s-au slujit de pretextul cortegiului pompos i al succeselor lui r zboinice i s-au dus la rege
ca s -i împopo oneze din reavoin inuta de gal i s -1 conving c purtarea fratelui s u nu cadra cu rangul lui
de simplu particular, ci, prin ceea ce f cea, dezv luia neîndoielnic faptul c intea spre tron. A adar Antigonos va
veni sigur cu puternica sa ceat ca s -1 ucid , fiindc ar fi dat dovad de prostie s fie mul umit c era p rta la
domnie, cât vreme putea s ajung rege el însu i, atribuindu- i astfel cinstea suprem .
2. Aristobul s-a l sat convins f r voia lui de aceste vorbe i, ca s nu trezeasc b nuiala fratelui s u i totodat
s se îngrijeasc de propria lui siguran , i-a postat garda sa personal într-o întunecoas înc pere subteran
(c ci el z cea bolnav în turnul1 ce se chema Antonia) i i-a poruncit s nu se
1
Destinat s apere latura nordic a templului, acestui tuni i s-a zis mai întâi „Baris" (Fort rea ), iar cel ce 1-a denumit Antonia, dup
prietenul s u roman Antonius, a fost Herodes cel Mare (vezi Cartea a XV-a, cap. Vili, paragr. 5 i Istoria r zboiului iudeilor împotriva
romanilor, Cartea I, cap. III, paragr. 3, ed. cit, p. 18).
163
ating de oricine va veni neînarmat, dar Antigonos s fie ucis pe loc dac va veni la el înarmat. în acela i timp a
trimis lui Antigonos un sol prin care îi cerea s se prezinte la el neînarmat. Dar regina i cei ce unelteau
împotriva lui Antigonos l-au înduplecat pe sol s -i spun exact contrariul: întrucât a auzit c i-a procurat alte
arme i o armur nou , regele îl roag s vin la el înarmat, ca s -i admire echipamentul militar. F r s
b nuiasc deloc c i se întindea o curs i convins de buna-credin a fratelui s u, s-a dus la el bine înarmat, ca
s -i arate panoplia. Când a ajuns la a a-numitul Turn al lui Straton, care avea un coridor foarte întunecos, a fost
ucis de g rzile de corp. Aceast moarte dovede te c nimic nu are o putere mai mare decât invidia i calomnia i
c nimeni în afara acestor patimi nu poate s destrame mai repede bun voin a i leg turile naturii. Mare uimire
stârne te p ania unui esenian, numit Iudas2, care nu se în elase niciodat în prezicerile sale. Când 1-a z rit pe
Antigonos ie ind din templu, el a spus cu glas tare prietenilor i înso itorilor care îl urmau pretutindeni, dornici
s înve e cum s prezic viitorul, c ar fi preferat s fie printre cei mor i, dup ce rostise o profe ie fals , cât
vreme Antigonos mai tr ia. C ci el proorocise c acesta va muri chiar azi în Turnul lui Straton i tocmai îl
v zuse trecând prin fa a lui când locul unde îi prezisese c va fi asasinat era situat la o dep rtare de ase sute de
stadii3, iar cea mai mare parte a zilei trecuse. îl"pândea deci primejdia s se dovedeasc un fals profet. în timp ce
rostea aceste vorbe i se c ina, s-a r spândit vestea uciderii lui Antigonos în coridorul subteran, care se numea
deopotriv Turnul lui Straton, ca i Caesarea4 de lâng mare. Aceast coinciden 1-a derutat pe prezic tor.
3. Curând, Aristobul s-a c it amarnic de uciderea fratelui s u i chinurile pricinuite de mustr rile de con tiin l-
au îmboln vit în a a m sur încât m runtaiele sale, fr mântate
1
Acest esenian care î i ini iaz elevii în arta profe iei a fost men ionat de Flavius Josephus i în acela i capitol din Istoria r zboiului iudeilor
împotriva romanilor, paragr. 4.
' Un stadiu m sura 125 de pa i, circa 185 m. Distan a era a adar de 111 km. . .
4
Caesarea maritim : vechi ora de pe coasta palestinian , reconstruit de Herodes cel Mare. care a dat noua denumire re edin ei
guvernatorilor romani, devenit azi un morman de ruine
164
de durere, sângerau din abunden . Când micul sclav care îl îngrijea s-a dus s arunce sângele adunat, cred c
prin providen a divin , el a ajuns pân la locul unde mai erau petele de sânge ale r pusului Antigonos i,
alunecând, a v rsat con inutul vasului s u. Cei care au fost martorii întâmpl rii au scos strig te de groaz , ca i
cum micul sclav ar fi v rsat dinadins în locul acela sângele. La auzul strig telor, Aristobul a vrut s cunoasc
pricina lor. Cum nimeni nu i-a dezv luit motivul, dorin a suveranului de a-1 afla a devenit i mai mare, c ci prin
firea lor oamenii, în situa ii asem n toare, ap sa i de t cere, devin i mai b nuitori. Când îns , sub constrângerea
amenin rilor, a smuls de la ei adev rul, cu sufletul chinuit de mustr rile con tiin ei, a v rsat iroaie de lacrimi i,
gemând adânc, a zis: „Faptele mele ru inoase i nelegiuite n-au r mas a adar ascunse lui Dumnezeu i degrab
m ajunge din urm pedeapsa pentru uciderea rudelor mele! Cât vreme, o, mâr avul meu trup, îmi vei re ine
sufletul pâng rit de sângele fratelui i al mamei mele? Pân când voi mai aduce sângele, ca liba ie pentru cei
uci i mi ele te, pic tur cu pic tur , în toc s -I v rs deodat , în întregime?" în timp ce rostea aceste vorbe, s-a
stins din via dup ce domnise un singur an5. De i numit Prietenul grecilor, a adus patriei sale multe binefaceri,
prin r zboiul dus împotriva Ituriei, alipind la ludeea o bun parte a acestei ri, i i-a constrâns pe locuitori s se
taie împrejur i s tr iasc dup legile iudeilor dac doreau s mai r mân în inutul acela. A avut o fire dreapt
i sfielnic , dup cum atest i Strabon, slujindu-se de autoritatea cuvintelor lui Timagenes: „A fost un om drept
 i s-a dovedit foarte util iudeilor, de vreme ce le-a m rit ara; c ci a unit cu ei o parte din neamul iturienilor, pe
care i-a silit s se taie împrejur."
1
Regele luda Aristobul 1 a domnit în ludeea între 104-103 î.e.n.
165
CAPITOLUL XII
1. Dup ce Aristobul i-a dat ob tescul sfâr it, v duva lui, Salome, denumit de greci Alexandra1, i-a scos din
temni pe fra ii acestuia (c ci Aristobul îi inea înl n ui i, cum am spus mai înainte), numindu-1 ca rege pe
lannaios Alexandru, care p rea s -i întreac pe ceilal i prin vârst i cump tare. De-abia venit pe lume, a i
stârnit ura tat lui s u, care n-a vrut s -1 vad în fa a ochilor cât vreme a tr it. Ura p rintelui a fost pricinuit de
urm toarea întâmplare. întrucât îi iubea cel mai mult pe fiii s i cei mai mari, Antigonos i Aristobul, Hyrcanos 1-
a întrebat pe Dumnezeu, care i-a ap rut în somn, cine-i va fi urma . Când Dumnezeu i-a ar tat chipul lui
Alexandru, neîmp cându-se cu gândul c tocmai acesta va fi mo tenitorul tuturor averilor sale, 1-a l sat s
creasc în Galileea, unde se i n scuse. Domnul nu 1-a în elat pe Hyrcanos. A adar, cum a ajuns pe tron, dup
moartea lui Aristobul, a poruncit uciderea unuia dintre fra i, care era ahtiat de guvernare, iar pe cel lalt,
mul umindu-se s duc o via retras , 1-a cinstit foarte mult.
2. Dup ce i-a pus temelia domniei sale a a cum socotea el, Alexandru a întreprins o expedi ie împotriva
Ptolemaidei, i-a învins pe locuitorii ei în lupt i i-a mânat în interiorul ora ului, pe care I-a asediat cu oastea lui.
Pe rmul m rii îi mai r m sese s supun doar ora ele Ptolemaida i Gaza, precum i pe tiranul Zoilus, care
st pânea Turnul lui Straton i Dora. Fiindc acum Antioh Philometor i Antioh, poreclit Cyzicenus, se r zboiau
unul cu altul i- i nimiceau astfel for ele proprii, ptolemaizii nu se puteau a tepta la un ajutor din partea acestora.
în timpul asediului i-a f cut apari ia Zoilus, st pânitorul Turnului lui Straton i al Dorei, împreun cu o trup de
r zboinici i, întrucât spera s profite de pe urma conflictelor dintre cei doi regi, tiranul a venit s aduc un mic
ajutor ptolemaizilor. C ci regii, oricum, nu-i favorizau atât de mult ca ei s se poat a tepta la un sprijin din
partea lor. Ambele tabere se comportau ca ni te atle i care, de i simt c puterile i-au p r sit, se
1
Salomeea Alexandra, v duva lui Aristobul, a devenit so ia fratelui s u mai mic Alexandru lannaios, regele Iudeei între anii 103 i 76 î.e.n.
166
ru ineaz s cedeze, dar, dup ce se odihnesc i- i recap t suflul, reiau lupta de la început. Singura lor n dejde
i-o puneau în regii Egiptului i în Ptolemeu Lathurus, cârmuitorul Ciprului, care fusese detronat de mama lui,
Cleopatra, fiind silit s se refugieze în Cipru. Ptolemaizii i-au trimis a adar solii i l-au rugat pe acesta s vin în
ajutorul lor i s -i scape din mâinile lui Alexandru, care îi amenin a. Solii l-au l sat s trag speran a,
asigurându-1 c , odat ajuns în Siria, i se vor al tura locuitorii din Gaza i Zoilus, care erau de partea
ptolemaizilor, ba chiar i sidonienii, precum i mul i al ii, a a c Ptolemeu s-a gr bit s - i preg teasc trupele de
c l toria pe mare spre Egipt.
3. între timp, Demainetes, demagog care avea atunci o mare influen asupra ptolemaizilor, i-a f cut s - i
schimbe p rerea, spunându-le c era mai bine s lupte împotriva iudeilor, cu urm ri nesigure, decât s accepte
robia f i i s intre pe mâna unui st pân i, în afara prezentului r zboi, s - i aduc pe cap unul i mai mare, cel
cu Egiptul. C ci Cleopatra n-o s r mân desigur atât de nep s toare încât s -i îng duie lui Ptolemeu s - i
strâng trupele în imediata-i vecin tate, ci va interveni ea îns i cu o oaste numeroas , deoarece oricum
urm re te s - i alunge fiul din Cipru. Dac î i va vedea speran ele în elate, fire te c Ptolemeu se va întoarce
iar i în Cipru, pe când ei se vor expune unei primejdii extreme. în pofida faptului c la plecare aflase deja c
ptolemaizii î i schimbaser între timp hot rârea, Ptolemeu a întreprins c l toria pe mare i, ajungând la limanul
numit Sycaminus2, i-a debarcat acolo trupele. în întregime, oastea lui num ra treizeci de mii de pedestra i i de
c l re i. El i-a dus în apropierea Ptolemaidei, unde i-a instalat tab ra, dar când cet enii ei n-au vrut s -i
primeasc mesagerii i nici s -i asculte propunerile, a fost foarte îngrijorat.
4. Dar dup ce Zoilus i locuitorii din Gaza au venit la Ptolemeu, i l-au rugat s le dea ajutor, deoarece
inuturile lor erau devastate de iudei i de Alexandru, acesta a ridicat asediul de teama lui Ptolemeu, ducându- i
oastea acas . Apoi a recurs la duplicitate, chemând-o într-ascuns pe Cleopatra s vin împotriva lui Ptolemeu, iar
pe fa se pref cea c vrea s ob in
2
Ora în Fenicia, situat pe versantul nordic al Carmelului. între Ptolemais i Caesarea (azi Haifa).
167
prietenia i alian a acestuia. A promis c -i va da patru sute de talan i de argint dac -1 va înl tura din drumul s u
pe tiranul Zoilus i-i va atribui inutul ludeei. i Ptolemeu a între inut bucuros leg turi de prietenie cu Alexandru,
punând mâna pe Zoilus. Când a aflat dup aceea c Alexandru trimisese pe ascuns soli la mama Iui, Cleopatra, a
rupt în elegerea cu el, pecetluit prin jur mânt, i a asediat Ptolemaida, fiindc n-a vrut s -1 primeasc . L sându-
i comandan ii s sus in asediul împreun cu o parte din trupele sale, cu cealalt parte a plecat spre ludeea, s-o
pustiasc . Dar Alexandru, care a dibuit planul lui Ptolemeu, a strâns el însu i o oaste de cincizeci de mii de
oameni sau, dup informa iile altor scriitori, vreo optzeci de mii i cu aceste trupe a m r luit în întâmpinarea lui
Ptolemeu. între timp, Ptolemeu a atacat prin surprindere într-o zi de Sabat ora ul Asochis din Galileea i,
cucerindu-1, a luat zece mii de prizonieri i s-a ales cu o bogat prad de r zboi.
5. încercând apoi acela i lucru cu Sepphoris, care se afla la mic distan de ora ul devastat, a suferit pierderi
grele i de acolo s-a îndreptat spre Ptolemaida, ca s se r zboiasc cu Alexandru. Cu el s-a întâlnit Alexandru la
fluviul Iordan, în localitatea numit Asophon, situat nu prea departe de fluviul Iordan, unde i-a a ezat tab ra în
apropierea du manului. în prima linie avea opt mii de r zboinici, a a-zi ii Lupt tori-care-înfrunt -o-sut -de-
vr jma i, mânuind scuturi acoperite cu aram . Chiar i o tenii lui Ptolemeu din prima linie purtau asemenea
scuturi acoperite cu aram . în toate privin ele, ptolemeenii r mâneau mai prejos decât iudeii i de aceea înfruntau
primejdiile cu team , dar tacticianul lor, Philostephanus, Ie-a insuflat curaj, poruncindu-le s str bat fluviul care
curgea printre cele dou tabere. Alexandru n-a c utat s le împiedice trecerea: el socotea c era mai u or s - i
înving du manul cât vreme fluviul era în spatele lui, neavând încotro s fug din toiul luptei. La început, sor ii
izbânzii au trecut când într-o tab r , când în cealalt , m celul fiind mare în fiecare dintre cele dou o ti. Dar
când lupt torii lui Alexandru au avut avantajul de partea lor, Philostephanus i-a împ r it trupele i a trimis
înt riri oportune celor ce b teau în retragere. Iudeii, c rora nu le mai venea nimeni în ajutor, i-au pus n dejdea
în fug , târând cu ei i celelalte rânduri, în timp ce
168
ptolemeenii .f ceau exact contrariul. S-au luat dup iudei, ca s -i ucid i, în goana lor, i-au r pus pe to i cei ce
erau h itui i, m cel rindu-i peste m sur , pân când armele li s-au tocit i mâinile le-au c zut de oboseal . Se
spune c în aceast b t lie au pierit treizeci de mii de iudei (Timagenes vorbe te de cincizeci de mii); ceilal i au
fost fie lua i prizonieri, fie s-au refugiat la casele lor.
6. Dup acest r zboi, Ptolemeu a pustiit inutul, iar seara a poposit în ni te sate iudaice care erau pline de femei i
copii. A poruncit propriilor o teni s -i ucid pe ace tia, s -i taie în buc i i s arunce m dularele lor în cazane cu
ap clocotit , drept ofrand . El a ordonat acest lucru pentru ca iudeii sc pa i teferi din b t lie, care î i vor c uta
refugiul aici, s cread c du manii sunt mânc tori de carne omeneasc i s se sperie i mai mult la aceast
priveli te. De altfel i Strabon, i Nicolaos relateaz întâmplarea, a a cum am povestit-o eu. Ptolemeu a luat îns
cu asalt i Ptolemaida, fapt pe care l-am pomenit altundeva.
CAPITOLUL XIII
1. Când a v zut c puterea fiului ei cre tea i c devasta ludeea dup bunul s u plac i pusese st pânire pe ora ul
Gaza, Cleopatra a socotit c nu se cuvenea s -i mai tolereze prezen a, ca s zicem a a, în fa a por ilor, ca s
râvneasc i mai mult s ob in domnia Egiptului, i a pornit de îndat împotriva lui cu o flot i cu trupe de
uscat, punându- i întreaga oaste sub comanda lui Chelcias i Ananias, care erau iudei. Cea mai mare parte a
avu iilor sale, împreun cu nepo ii i testamentul ei, le-a trimis spre p strare locuitorilor insulei Coos. A poruncit
apoi fiului ei Alexandru s navigheze cu o flot uria spre Fenicia i, dup ce a adus-o sub puterea ei, Cleopatra
s-a îndreptat spre Ptolemaida; dar, nefiind primit de ptolemaizi, a fost nevoit s asedieze
169
ora ul. între timp, Ptolemeu a plecat în Siria i s-a gr bit s ajung în Egipt, convins c , r mas f r o tire, ara
poate fi cucerit prin surprindere. Dar speran ele sale au fost în elate. în vremea aceea s-a întâmplat ca unul
dintre generalii Cleopatrei, Chelcias, trimis în urm rirea lui, s moar în Coelesiria.
2. De îndat ce a primit vestea despre expedi ia fiului ei i a aflat c în Egipt el n-a ob inut succesul scontat, i-a
trimis o parte din o tire s -1 alunge din ar . A adar, acesta a trebuit s se retrag iar i din Egipt i a iernat la
Gaza. între timp, Cleopatra a capturat garnizoana ptolemaizilot, luând cu asalt ora ul. Cu acest prilej, Alexandru,
care fusese greu lovit de Ptolemeu i nu mai avea nici un alt sprijin, a venit la regin cu darurile i temenelele
cuvenite, s -i cear ajutor, întrucât îi este i rud . Unii dintre prietenii ei au îndemnat-o pe Cleopatra s -i
primeasc darurile i s pun st pânire cu for a pe ara lui, pentru ca marea mul ime a iudeilor viteji s nu
r mân la dispozi ia unui singur om. în schimb Ananias i-a dat un sfat contrar, spunându-i urm toarele vorbe:
„Comi i o nelegiuire dac smulgi puterea din mâna unui aliat, care este i ruda noastr . Nu vreau - a ad ugat el -
s - i ascund faptul c . s vâr ind asemenea nedreptate, vei atrage asupra ta du m nia tuturor iudeilor!"' Aceste
avertismente au convins-o pe Cleopatra, care. nu 1-a nedrept it pe Alexandru, ci a încheiat cu el o alian la
Scythopolis, în Coelesiria.
3. De îndat ce a sc pat de frica lui Ptolemeu, Alexandru i-a dus oastea de-a dreptul în Coelesiria i, dup un
asediu de zece luni, a cucerit Gadara. A capturat i Amathus, cea mai mare dintre fort re ele situate dincolo de
Iordan, unde î i p stra deosebit de frumoasele i pre ioasele sale comori Theodorus, fiul lui Zenon. Atacându-i
prin surprindere pe iudei, acesta a ucis vreo zece mii dintre ei i a pr dat bagajele lui Alexandru. Totu i,
Alexandru nu s-a l sat descump nit de aceast lovitur , ci a f cut o expedi ie împotriva ora elor de pe rmul
m rii, Raphia i Anthedon (c ruia regele Herodes i-a dat mai târziu numele de Agrippiada1), i le-a cucerit.
Când a v zut c
1
Vechiul Anthedon. port în sudul Palestinei (azi Kefr-Hette). a fost reconstruit de Herodes cel Mare. care i-a schimbat numele în Agrippias,
în semn de devotament fa de prietenul s u Marcus Vipsanius Agrippa (vezi Cartea a XV-a. cap. IX. paragr. 3).
Ptolemeu s-a întors din Gaza în Cipru i Cleopatra a plecat spre Egipt, sup rat pe locuitorii din Gaza, care
ceruser ajutorul lui Ptolemeu, a asediat ora ul, pu tiind împrejurimile sale. Generalul lor, Apollodot, înso it de
dou mii de lefegii i de zece mii dintre concet eni, a atacat în timpul nop ii tab ra iudeilor i, cât timp a domnit
întunericul, localnicii au fost victorio i, deoarece vr jma ii lor erau convin i c Ptolemeu venise din nou. Cum s-
a luminat de ziu , sc pa i de gre eala lor i cu adev rul dat la iveal , iudeii i-au strâns rândurile i, n pustindu-
se asupra celor din Gaza, au ucis cam o mie dintre ei. Dar asedia ii le-au opus o rezisten dârz , f r s se lase
doborâ i nici de lipsuri, nici de num rul mare al pierderilor de vie i omene ti (c ci erau hot râ i în sinea lor s
îndure orice n past , decât s cad în mâinile du manilor). Curajul lor se bizuia pe speran a c în ajutorul lor va
veni regele arabilor, Aretas, care le f cuse aceast promisiune. înainte de sosirea lui a survenit îns moartea lui
Apollodot. L-a ucis chiar fratele s u Lysimachos, care era gelos pe el fiindc avea o mare trecere în fa a
concet enilor i, adunându- i o ceat de o teni, a predat ora ul lui Alexandru. Când acesta a p truns în ora , s-a
ar tat la început îng duitor. Dup aceea a dat voie trupelor sale s tabere asupra locuitorilor din Gaza i s se
r zbune pe ei. Unii s-au dus încoace, al ii încolo i au început s -i. c s peasc . Totu i, ace tia n-au fost ni te
molateci, ci s-au împotrivit cu înver unare i n-au r pus mai pu ini iudei decât cei ce pieriser din rândurile lor.
Câ iva i-au p r sit casele i le-au dat foc, ca s nu mai r mân nici o prad la îndemâna vr jma ilor. Al ii i-au
ucis cu mâna lor copiii i nevestele, nevrând s -i lase s ajung robi la du manii lor. To i cei cinci sute de
consilieri ai ora ului (c ci în timpul cuceririi Gâzei, Sfatul tocmai se întrunise) s-au refugiat în templul lui Apolo.
i pe ace tia i-a m cel rit Alexandru, a dat prad fl c rilor ora ul i, dup un asediu care durase un an întreg, s-a
întors la Hierosolyma.
4. în aceea i vreme a murit i Antioh poreclit Gryphos, ucis mi ele te de un anume Heracleon, dup ce a tr it
patruzeci i cinci de ani, fiind rege timp de dou zeci i nou de ani. I-a urmat la domnie fiul lui, Seleucos2, care a
purtat r zboi împotriva unchiului s u Antioh, iar acest unchi, supranumit
1
Seleucos VI Epiphanes Nicator, rege seleucid în Siria de Nord (96-95 î.e.n.).
170
171

Cyzicenus, a ie it biruitor. Curând dup aceea, Antioh, poreclit cel Pios3, a venit la Aradus, unde i-a pus
diadema regal , s-a r zboit cu Seleucos i, învingându-1, 1-a alungat din întreaga Sirie. Acesta a fugit în Cilicia,
s-a refugiat la Mopsuestia i a cerut iar i biruri de la locuitorii ora ului. Mul imea furioas din Mopsuestia a dat
foc citadelei regale, a a c Seleucos a pierit împreun cu prietenii lui. în vreme ce Antioh, fiul lui Cyzicenus,
cârmuia Siria, Antioh, fratele lui Seleucos4, i-a declarat r zboi, dar a fost învins i i-a pierdut via a împreun cu
oastea. Dup aceea, fratele acestuia, Filip5, i-a pus diadema regal i a domnit asupra unei p r i a Siriei. între
timp, Ptolemeu Lathurus 1-a chemat din Cnidos pe Demetrios, c ruia i se zicea Eucairos', i 1-a însc unat rege al
Damascului. Antioh s-a împotrivit cu mult curaj celor doi fra i, dar i-a g sit repede sfâr itul. C ci ducându-se în
ajutorul Laodicei, regina galaadenilor, care era în r zboi cu p r ii, a c zut viteje te pe câmpul de lupt .
Cârmuirea Siriei a revenit astfel ambilor fra i, Demetrios i Filip, cum am spus în alt parte.
5. Chiar la el acas , Alexandru s-a confruntat cu o r scoal (c ci poporul s-a r zvr tit împotriva lui) în timpul
unei ceremonii, când el celebra la altar jertfa divin i ai s i au aruncat spre el l mâi, deoarece datina iudeilor,
privitoare la S rb toarea Corturilor, cere ca fiecare s aduc ramuri de palmier i de l mâi (cum am mai spus i
cu alt prilej). Oamenii i-au spus în b taie de joc c s-a n scut dintr-o captiv i c nu i se cuvenea pontificatul i
cinstea de a aduce jertfe. Mâniat de vorbele acestea, a ucis vreo ase mii dintre ei i a construit o îngr ditur din
lemn împrejurul altarului i templului, pân la locul unde nu aveau voie s p trund decât preo ii, împiedicând
a adar mul imea s intre acolo. El între inea a ijderea o teni str ini, pisidieni i cilicieni: nu-i folosea i pe
sirieni, deoarece era du manul lor. A supus apoi pe moabi i i galaaditi, care erau
1
Antioh X Eusebes. rege seleucid în Siria de Sud (95-83 î.e.n.).
' Antioh XI Philadelphos a domnit în Siria de Nord în 94 î.e.n.
5
Filip I Philadelphos. rege seleucid în Siria de Nord: 94-83 î.e.n (pân in 88. împreun cu fratele s u. Demetrios III Philopator).
' Demetrios III. fiul lui Antioh VIII Gryphos, rege al Damascului, avea porecla de „Eucairos"' - ..Venit la momentul potrivit", schimbat
batjocoritor în ..Akairos" - ..Inoportunul" (vezi Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor, Cartea I, cap. IV. paragr. 4, n. 6. ed. cit., p.
21).
172
arabi, i le-a impus un tribut, nimicind chiar i ora ul Amathus, f r ca Theodoros s i se împotriveasc . Dar
când a luptat împotriva regelui Obedas7, a c zut victim unei ambuscade într-o regiune înv lurat i greu
accesibil i lâng satul Gadara din Galaaditis a fost împins de mul imea c milelor spre o v g un adânc ,
sc pând teaf r cu greu numai el singur. A fugit de acolo i s-a dus la Hierosolyma. Fiindc i acum a fost
întâmpinat cu ostilitate de popor, s-a r zboit cu el timp de ase ani, m cel rind nu mai pu in de cincizeci de mii
de iudei. i oricât i-a îndemnat pa nic s - i astâmpere ura împotriva lui, ace tia l-au detestat cu atât mai mult
pentru relele pricinuite de dânsul. întrebându-i ce anume a teapt de la el, i-au strigat cu to ii: s moar mai
repede! Apoi au trimis o solie la Demetrios Eucairos, chemându-1 în ajutorul lor.
CAPITOLUL XIV
1. Acesta a venit cu oastea, cuprinzându-i i pe cei care îl chemaser în sprijinul lor, i i-a a ezat tab ra în ora ul
Sichim. Cu ase mii dou sute de lefegii i vreo dou zeci de mii de iudei care erau de partea lui, Alexandru a
venit în întâmpinarea lui Demetrios: el dispunea de trei mii de c l re i i de patruzeci de mii de pedestra i.
Ambele tabere au c utat mult vreme s se ademeneasc una pe alta: Demetrios s -i determine pe mercenari s
dezerteze, întrucât erau greci de-ai lui, iar Alexandru, pe iudeii care se al turaser lui Demetrios. Dar nici o
tab r nu a convins-o pe cealalt , a a c s-a ajuns la lupt f i , în care a ie it victorios Demetrios: to i
mercenarii lui Alexandru au pierit, dând dovada credin ei i vitejiei lor, i mul i dintre o tenii lui Demetrios au
murit a ijderea.
• Urma ul lui Aretas II, care a domnit la Nabatea între anii 96-87 î.e.n. sub numele de Obodas sau Obedas 1.
173
^
2. Alexandru a fugit a adar în mun i i ase mii de iudei, înduio a i de soarta care îl lovise, s-au strâns în jurul
lui. De teama sprijinului primit de el, Demetrios a f cut cale-ntoars . Ceilal i iudei l-au înfruntat dup aceea pe
Alexandru, dar au fost învin i i mul i dintre ei au c zut în lupt . Pe cei mai de vaz dintre iudei i-a silit s se
refugieze în ora ul Bethoma, unde i-a asediat. Dup cucerirea ora ului i capturarea acestora, i-a dus la
Hierosolyma, unde a s vâr it o fapt de o cruzime întrecând toate ororile de pân atunci. Pe când el benchetuia
împreun cu concubinele sale într-un loc vizibil, a poruncit ca opt sute dintre captivi s fie pironi i pe cruce i,
mai înainte ca ei s moar , a pus s li se ucid copiii i nevestele sub ochii lor. Aceast cale de a r zbuna
nedrept ile care i-au fost aduse întrece îns prin severitatea ei tot ceea ce este îndrept it s fac cruzimea
omeneasc , chiar dac trebuie s recunoa tem c în luptele duse, regele a îndurat multe suferin e, punându- i în
mare primejdie via a i domnia, iar ei nu s-au mul umit s se r zboiasc singuri cu dânsul, ci au chemat în
ajutorul lor i str ini. în sfâr it, vinova ii îl aduseser într-o asemenea situa ie grea încât el a trebuit s cedeze
regelui arabilor cuceririle sale din ara moabitic i inutul Galaad, împreun cu fort re ele aflate acolo, pentru ca
s nu se alieze împotriva lui cu iudeii, care i a a îi aduseser nenum rate jigniri i batjocuri. Totu i, nimeni nu I-
a constrâns s s vâr easc astfel de fapte cumplite: ca atare, din pricina cruzimii sale neasemuite, iudeii l-au
poreclit Tracidas'. în plus, adversarii lui, al c ror num r se ridica la vreo opt mii de o teni, au fugit în timpul
nop ii din ar i au vie uit în surghiun atâta timp cât a mai tr it Alexandru. V zându-se în sfâr it sc pat de
aceast r scoal , a avut parte de o domnie lini tit în tot restul vie ii sale.
3. Din ludeea, Demetrios a plecat spre Beroe i I-a asediat pe fratele s u Filip, dispunând de zece mii de
pedestra i i o mie de c l re i. Dar Straton, tiranul din Beroe, aliatul lui Filip, i-a chemat pe Zizus, comandantul
arabilor, i pe Mithridates Sinaces, c petenia p r ilor. Dup ce au venit cu oaste mult , ace tia l-au asediat pe
Demetrios în propria lui tab r , unde l-au inut în frâu cu ajutorul s ge ilor i al setei i i-au silit pe ai
lor.
1
Cruzimea tracilor era recunoscut de legendele mitologice i de istoria
174
s i s se predea. Apoi au pr dat regiunea i l-au capturat pe Demetrios, trimi ându-1 lui Mithridates2, care
domnea atunci asupra p r ilor, iar pe prizonierii lor antiohieni i-au l sat s se întoarc la Antiohia, f r s cear
r scump rarea lor. Mithridates, regele p r ilor, i-a ar tat întregul s u respect fa de Demetrios, pân ce acesta
s-a îmboln vit i a murit. îndat dup încheierea luptei, Filip a plecat spre Antiohia, a cucerit ora ul i a devenit
regele Siriei.
CAPITOLUL XV
1. Dup aceea Antioh, supranumit Dionysos1, fratele lui Filip, a venit la Damasc s pun mâna pe domnie, a
cucerit ora ul i s-a proclamat rege. Dar pe când el era plecat într-o expedi ie împotriva arabilor, fratele s u Filip
a primit aceast veste i s-a dus repede la Damasc. Milesius, care r m sese s asigure paza cet ii i primise
încuviin area locuitorilor Damascului, i-a predat ora ul. Dar fiindc i-a ar tat ingratitudinea fa de Milesius i
nu i-a dat nimic din ceea ce spera s primeasc de la el, preferând s dea impresia c cucerise ora ul prin
intimidare i nu prin bun voin a lui Milesius, adic f r s dea acestuia r splata cuvenit , Filip a trezit antipatie
i a pierdut iar i Damascul. Când a aflat ce p ise Filip, Antioh s-a întors din Arabia, apoi s-a îndreptat
numaidecât spre ludeea cu oastea lui alc tuit din opt mii de pedestra i i opt sute de c l re i. Temându-se de
sosirea lui, Alexandru a dispus s se sape un an adânc de la Chabarzaba, numit acum Antipatris, pân la
Ioppe, lâng rmul m rii, singura parte a rii care r m sese descoperit . A construit de asemenea un zid i a
în l at turnuri de lemn i parapete din
' Demetrios III a fost luat prizonier în 87 î.e.n. de Mithridates II, rege al p r ilor din dinastia Arsacizilor (123-88 î.e.n.).
1
Antioh XII Dionysos. rege seleucid în Siria de Nord (87-84 î.e.n).
175
cincizeci în cincizeci de stadii, ca s -1 opreasc pe Antioh. Acesta a dat foc tuturor înt riturilor, trecând peste ele
cu trupele sale spre Arabia. La început Arabul s-a retras din fa a lui, apoi a reap rut pe nea teptate cu zece mii de
c l re i i, în atacul ce s-a dezl n uit, Antioh a luptat viteje te, ie ind aproape biruitor: a c zut îns în lupt pe
când a venit în ajutorul alor s i, afla i în primejdie. Dup moartea lui Antioh, oastea lui s-a refugiat în satul Cana,
unde cei mai mul i au pierit, r pu i de foame.
2. Dup Antioh, rege al Coelesiriei a ajuns Aretas2, chemat la domnie de cei ce st pâneau Damascul, mâna i de
ura lor împotriva lui Ptolemeu, fiul lui Mennaei. El i-a adus oastea în Iudeea, 1-a învins pe Alexandru lâng
localitatea Addida i, încheind cu el o în elegere, a p r sit Iudeea.
3. Alexandru a pornit iar i împotriva ora ului Dion i 1-a cucerit, apoi i-a dus oastea la Essa, unde Zenon î i
p stra comorile sale cele mai mari; a încercuit cetatea cu un zid triplu i a luat-o cu asalt, îndreptându-se apoi
spre Gaulana i Seleucia. Le-a ocupat i pe acestea, punând st pânire a ijderea pe a a-numita „Vale a lui Antioh"
 i pe fort rea a Gamala. L-a demis din func ia lui pe Demetrios, comandantul de atunci al acestor locuri, ca
urmare a numeroaselor plângeri împotriva lui, i, dup o campanie care a durat trei ani, s-a întors acas , fiind
primit cu mult entuziasm de iudei, datorit str lucitelor sale fapte r zboinice.
4. în vremea aceea, iudeii st pâneau deja multe ora e în Siria, Idumeea i Fenicia: lâng mare aveau Turnul lui
Straton, Apollonia, Ioppe, Iamnia, Azotos, Gaza, Anthedon, Raphia i Rhinocorura; în inuturile din interior,
învecinate cu Idumeea: Adora, Marissa i Samaria, muntele Cârmei i muntele Itabyrion, Scythopolis,
Gadara, Gaulanitis, Seleucia i Gabala; în Moabitis, Essebon, Medaba, Lemba, Oronas, Telithon, Zara, Valea
Cilician i Pella (pe aceasta au d râmat-o fiindc locuitorii n-au vrut s promit c vor adopta datinile iudaice),
precum i alte ora e din Siria, care fuseser de asemenea distruse.
5. Mai târziu Alexandru s-a îmboln vit, c zând în patima
!
Aretas III Philhellenes, rege al nabateilor (87-62 î.e.n.). a fost suveranul arab care l-a înfrânt pe Antioh XII, cucerind apoi Damascul,
precum i pe Alexandru lannaios.
176
be iei, i a fost chinuit de friguri intermitente vreme de trei ani, f r s renun e la îndeletnicirile sale r zboinice,
pân când, epuizat de eforturile depuse, a murit în Mun ii Gerasenici, la asediul fort re ei Ragaba de dincolo de
Iordan. Când l-a v zut pe patul de moarte i f r nici o speran de îns n to ire, regina bocea i se tânguia,
plângându- i copiii care urmau s r mân în curând orfani de tat . A zis atunci so ului ei: „De ce ne la i acum
singuri, pe mine i pe fiii t i, care au mare nevoie de ajutor str in, când tii prea bine cât de mult te ur te
propriul popor?" El a îndemnat-o s -i asculte sfaturile, s p streze domnia i copiii în siguran i s ascund
o tenilor lui moartea sa pân la cucerirea fort re ei. Apoi, aureolat de victorie, s se duc la Hierosolyma i s
acorde fariseilor oarecare autoritate: l udând cinstea care li se f cea, ace tia vor atrage bun voin a poporului fa
de ea. I-a spus c fariseii aveau o mare influen asupra iudeilor i puteau s aduc ponoase celor care o urau i
foloase celor care îi doreau binele. Mul imea are deplin încredere în ei dac , din invidie, vorbesc pe cineva de
r u. El i-a atras singur ura poporului din pricina lor, fiindc n-a vrut s îndure oc rile pe care i le-au adus. Dup
aceea a ad ugat: „De îndat ce ai ajuns la Hierosolyma, adreseaz - i chemarea frunta ilor cet ii: s -mi ar i
trupul, apoi spune-le, ca i cum ai vorbi din adâncul inimii, c pot s dispun de el dup bunul lor plac, fie c vor
s refuze le ului meu cinstea înmormânt rii, întrucât eu le-am pricinuit atâtea suferin e, fie c , în mânia lor, vor
aduce o alt batjocur cadavrului. F g duie te-le c în timpul domniei tale nu vei întreprinde nimic f r s le ceri
p rerea. Dac le vei vorbi astfel, ei îmi vor h r zi desigur o frumoas înmormântare, la fel cum ai fi vrut s-o faci
i tu. C ci dac vor avea libertatea de a aduce le ului meu batjocura pe care o doresc, de bun seam c nu se vor
folosi de acest drept iar tu vei domni în siguran !" Dând so iei sale asemenea sfaturi cu limb de moarte, el s-a
s vâr it dup ce a domnit dou zeci i apte de ani, atingând vârsta de patruzeci i nou de ani.
177
CAPITOLUL XVI
1. Dup ce a cucerit fort rea a, potrivit sfaturilor defunctului ei so , Alexandra s-a adresat fariseilor i a l sat la
latitudinea tuturora s decid atât în privin a le ului cât i a domniei i a domolit astfel mânia lor împotriva lui
Alexandru, cucerind bun voin a i prietenia acestora. R spândi i în mul ime, în discursurile lor au înf i at
faptele de arme ale Iui Alexandru i au sus inut c pierduser un rege drept, aducându-i atâtea laude încât au
determinat poporul s -1 boceasc : drept urmare, r posatul a ajuns s întreac în str lucire pe regii de dinaintea
lui. De i avea doi fii: pe Hyrcanos i pe Aristobul, prin testament el a l sat domnia Alexandrei. Dintre cei doi
copii, Hyrcanos era prea slab s conduc treburile statului i dornic s duc o via lini tit ; mezinul în schimb se
dovedea energic i cutez tor. Femeia câ tigase simpatia mul imii fiindc p rea grav afectat de gre elile so ului
ei.
2. Regina 1-a numit Mare Preot pe Hyrcanos, atât pentru c era mai în vârst , cât mai ales pentru apatia lui,
l sând toate treburile domniei în seama fariseilor: a poruncit chiar i mul imii s le dea ascultare. Datinile
interzise de socrul ei, Hyrcanos, care fuseser transmise de str mo i fariseilor, i-au redobândit valabilitatea. Era
a adar regin doar cu numele, puterea o de ineau îns fariseii 1. Ei î i rechemau concet enii din surghiun i
scoteau din lan uri pe oricine, f r s se deosebeasc cu nimic de ni te cârmuitori. în pofida faptului c era
femeie, s-a ocupat de treburile domniei i a strâns o oaste numeroas de lefegii, ceea ce i-a sporit puterea i astfel
a însp imântat pe tiranii învecina i, primind ostatici de la ace tia, întreaga ar tr ia în lini te, cu excep ia
fariseilor. Ei o tulburau pe regin , c ci au îndemnat-o s -i execute pe cei care l-au sf tuit pe Alexandru s ucid
opt sute de nesupu i. începutul a fost f cut cu un anume Diogene, dup care au urmat al ii i al ii, pân când
oamenii cei mai influen i au venit s se plâng la
1
La moartea lui Alexandru lannaios (103-76 î.e.n.), so ia lui, Alexandra Salomeea, a de inut puterea politic în ludeea elenistic (76-67
î.e.n.), fiul s u mai mare,Hyrcanos II, devenind'Mare Preot. Regina s-a împ cat cu fariseii, care au exercitat o influen puternic , datorit
mai ales liderului lor, imon ben etah.
178
'
palatul regal, în frunte cu Aristobul (care ar ta c nu se împac deloc cu starea de lucruri i recuno tea f r
înconjur c , de îndat ce va ajunge la putere, va interzice m surile luate de mama lui). Ace tia au men ionat
reginei riscurile pe care le-au înfruntat cu noroc în r zboaie, spre a- i ar ta fidelitatea fa de st pânul lor,
primind de la dânsul distinc ii mari, i au rugat-o s nu le schimbe speran ele r mase în contrariul lor. Iar acum,
când au sc pat de primejdia du manilor, sunt m cel ri i acas de vr jma ii lor ca ni te turme, f r ca nimeni s le
aduc vreun ajutor. Au mai spus c , dac potrivnicii lor se mul umesc acum cu num rul victimelor lor, ei vor
îndura resemna i cele întâmplate din înn scutul respect pe care îl au fa de propriii regi. Dac ace tia st ruie în
du m nia lor, ei insist s fie elibera i din func iile pe care le de in. Deoarece n-au de gând nicidecum s - i
ob in salvarea în pofida hot rârii reginei, ei prefer s - i g seasc moartea în palatul regal, dac nu- i vor primi
iertarea. Ar fi ru inos i pentru ei i pentru regin ca ei s fie respin i de dânsa i accepta i de în i i du manii
so ului ei. Deosebit de onora i se vor sim i Aretas Arabul i ceilal i monarhi s g zduiasc atâ ia b rba i al c ror
nume era de ajuns s -i umple de groaz când îl auzeau odinioar ! Dac nici aceast favoare nu le este acordat ,
dac fariseii vor fi cinsti i atât de mult. barem s -i trimit pe fiecare în garnizoanele fort re elor! De vreme ce un
demon2 s-a ab tut peste casa lui Alexandru, ei n-au decât sâ- i târasc zilele în posturi umile.
3. Pe când ei rosteau asemenea vorbe i invocau mila demonilor lui Alexandru pentru cei uci i i pentru cei afla i
în primejdie de moarte, to i cei ce erau de fa au izbucnit în lacrimi. Mai ales Aristobul i-a spus deschis p rerile
i a adus aspre
!
Din unirea îngerilor cu fiicele oamenilor, p cat pentru care ace tia au fost alunga i din cer, s-a n scut o stirpe de uria i. Urma ii lor au fost
demonii care locuiesc printre ruine i în locuri pustii, pot zbura pân la cap tul p mântului, sunt invizibili, cunosc viitorul, la fel ca îngerii,
dar se hr nesc, se înmul esc i mor la fel ca oamenii. în mitologia elin (Hesiod). oamenii drep i din legendara vârst de aur s-au preschimbat
prin voia lui Zeus în daimoni, care ap rau pe cei buni, pedepsindu-i pe cei r i. Influen a i de orfism, pe care l-au influen at la rândul lor.
adep ii lui Pythagoras credeau în daimoni, ni te „duhuri" ale Infernului, la care se refer mai degrab Flavius Jo ephus, sensul acesta fiind
familiar cititorilor s i greci. Dar filosofii stoici îi socoteau divinit i anonime sau „genii tutelare", la fel ca în cazul daimonului lui Socrate.
Abia ulterior cuvântul a c p tat un sens peiorativ.
179
mustr ri mamei sale. Singuri purtau vina propriei nenorociri deoarece, infirmând tradi ia, d duser frânele
domniei pe mâinile unei femei avide de putere, ca i cum Alexandru n-ar fi avut urma i legitimi. Neavând a adar
cum s se descurce onorabil din aceast încurc tur , regina a încredin at nemul umi ilor fort re ele, excep ie
f când Hyrcania, Alexandrion i Machaerus3, care ad posteau comorile ei cele mai de pre . Curând dup aceea l-
a trimis pe fiul s u la Damasc, împotriva lui Ptolemeu poreclit Mennaei, care era cel mai primejdios vecin al
ora ului Hierosolyma. Dar el s-a întors f r s înf ptuiasc mare lucru.
4. în vremea aceea s-a r spândit vestea c Tigranes4, regele Armeniei, invadase Siria cu cinci sute de mii de
o teni, având de gând s atace i Iudeea. Cum era de a teptat, ea a însp imântat i pe regin , i poporul. Daruri
multe i mari au fost trimise printr-o solie regelui, asediatorul Ptolemaidei. Regina Selene, cum se mai numea
Cleopatra5, care st pânea atunci Siria, d duse locuitorilor ora ului porunca s închid por ile în fa a lui Tigranes.
Solii iudei s-au dus la Tigranes i l-au rugat s se arate îndur tor fa de regin i de poporul ei. Acesta i-a l udat
pentru c veniser de departe, ca s -i câ tige bun voin a, încurajând speran ele lor. Tocmai cucerise Ptolemaida
când Tigranes a fost în tiin at c Lucullus'' pornise în urm rirea lui Mithridates7, f r a izbuti s pun mâna pe el,
J
Citadel situat la grani a dintre Palestina i Arabia (azi Mkaur). descris de Flavius Josephus în Istoria r zboiului iudeilor împotriva
romanilor. Cartea a Vil-a. cap. VI. paragr. 1 (ed. cit., p. 514).
J
Tigranes II, regele Armeniei din dinastia Arta izilor (95-55 î.e.n.). chemat s arbitreze conflictul dintre Antioh XII i Antioh XIII, a ocupat
Regatul Seleucid (Siria) în 83 î.e.n., apoi Cilicia i Fenicia, i î i construie te o nou re edin regal la Tigranocerta.
5
Cleopatra Selene. fiica lui Ptolemeu VIII Physcon, fusese c s torit cu mai mul i suverani seleucizi i Tigranes II a întreprins o expedi ie
împotriva ei.
6
Lucius Licinius Lucullus (117-56 î.e.n.). om politic i general roman, numit guvernator al provinciilor Cilicia, Asia i Bithynia i
comandant suprem al trupelor romane din Orient, l-a înfrânt în b t lia terestr de la Cyzic i în b t lia naval de la Lemnos pe Mithridates
VI. suveranul Pontului, cucerindu-i regatul. Apoi s-a îndreptat împotriva lui Tigranes II, care acordase azil socrului s u. fiind i el învins de
Lucullus la Tigranocerta (69 î.e.n.).
" Mithridates VI Eupator Dionysos, suveran al Regatului Pontului (112-63 î.e.n.). cel mai dârz-adversar al Romei republicane dup
Hannibal. a declan at trei r zboaie împotriva acesteia (89-83; 83-81: 74-63 î.e.n.) i a fost biruit rând pe rând de Lucius Cornelius Sulla.
Lucius Licinius Murena i apoi de Lucius Licinius Lucullus. sc pând de urm rirea ultimului.
180

deoarece se refugiase în Iberia8, a a c devasta acum Armenia, având inten ia s-o cucereasc . La primirea acestei
tiri, Tigranes s-a întors degrab acas .
5. Ceva mai târziu, regina a fost cuprins de o boal i, convins c acum sosise momentul s - i realizeze
inten iile, Aristobul a p r sit în timpul nop ii ora ul, înso it de un singur slujitor, ducându-se la o garnizoan
unde se aflau prietenii p rintelui s u. De mult vreme îl nemul umiser m surile luate de mama lui, iar acum era
îngrijorat c , la moartea ei, fariseii î i vor impune puterea asupra întregului popor. î i d dea prea bine seama de
sl biciunea fratelui s u, destinat s urmeze la domnie. De urzeala lui tia numai so ia pe care o l sase acas
împreun cu copiii lor. La început, el a sosit la Agaba, unde a fost primit de Galaestes, cel mai puternic prieten al
s u. Dis-de-diminea , regina a observat fuga lui Aristobul, dar nu i-a închipuit c r zvr tirea era elul care îl
îndep rtase de cas . Dar atunci când crainicii au sosit unul dup altul s anun e c Aristobul ocupase prima
fort rea , apoi pe a doua i pe urm toarele (c ci de îndat ce prima a f cut începutul, toate celelalte au adoptat
hot rârea ei), i regina i poporul au fost cuprin i de o mare nelini te. Vedeau c pu in mai lipsea ca Aristobul s
pun mâna pe domnie i se temeau c el se va r zbuna pe cei ce îi înc lcaser casa. S-a luat hot rârea ca so ia lui
Aristobul i copiii lui s fie închi i în citadela situat mai sus de templu. Dar cei mai mul i s-au al turat lui
Aristobul, care de pe acum era asemuit cu un rege. în doar cincisprezece zile el cucerise dou zeci i dou de
fort re e i de inea destule averi s - i cumpere o oaste din Liban, Trachonitis sau de la regii învecina i. Oamenii
trec îndeob te de partea celui puternic i i se supun cu u urin . De altfel, ace tia tr geau speran a c , ajutându-l
pe Aristobul în situa ia lui nesigur de acum, cu atât mai multe foloase vor trage de pe urma domniei sale, la
cucerirea c ruia contribuiser din plin. Iudeii cei mai vârstnici s-au dus împreun cu Hyrcanos la regin i au
rugat-o s le dea un sfat privitor la situa ia de fa . C ci Aristobul, prin ocuparea
" Iberia. provincie istoric situat între Mun ii Caucaz i Armenia antic , str b tut de fluviul Kyrus (Kura.Georgia).facea parte din Regatul
Pontului, intrând astfel în aten ia lumii romane. Locuitorii Iberiei din Asia Mic nu trebuie confunda i cu iberii din jurul Ebrului (Hiberus).
de la care Spania i-a tras numele de Peninsula Iberic .
181
atâtor fort re e, aproape c pusese st pânire pe toate lucrurile, în pofida faptului c z cea grav bolnav , atâta
timp cât tr ia, ei erau datori s -i cear p rerea, chiar dac primejdia le bate la u . Regina le-a dat dezlegarea s
fac ce credeau de cuviin . Aveau la îndemân mai multe c i de ie ire din încurc tur : un popor puternic, oastea
sau tezaurul public. Ea nu se mai putea ocupa de treburile statului, întrucât boala îi sl bise puterile trupului.
6. A mai rostit aceste vorbe, apoi s-a stins curând din via dup ce a domnit nou ani i a tr it în total aptezeci
i trei de ani, fiind o femeie care n-a ar tat deloc sl biciunea caracteristic sexului ei. St pânit mai presus de
orice de o nes ioas sete de putere, prin faptele sale a dovedit cât de înzestrat era pentru domnie i ce minte
n uc au b rba ii care nu tiu s conduc cu fermitate cârma rii. Preocupat mai mult de prezent decât de viitor,
punea toate lucrurile pe al doilea plan, dup pofta de putere, f r s se sinchiseasc nici de cinste, nici de
dreptate. Prea pu in potrivit cu firea femeilor, domnia râvnit cu patim i ob inut cu pre ul atâtor primejdii i
osteneli, spre a fi pierdut ceva mai târziu, a atras nenorocirea asupra casei sale. Singur s-a l sat atras de
r uvoitorii casei regale, v duvindu- i chiar i patria de puternicii ei ap r tori. Din pricina felului cum a cârmuit
în timpul.vie ii, n pastele i tulbur rile i-au n p dit regatul dup moartea ei. Trebuie s recunoa tem îns c ,
atâta vreme cât a domnit, poporul a cunoscut pacea. în felul acesta i-a sfâr it zilele regina Alexandra.
CARTEA A XIV-A
182

CON INUTUL C R II A XIV-A

Cum dup moartea Alexandrei, fiul ei mai mic, Aristobul, a dus lupta pentru domnie cu fratele s u
Hyrcanos i, învingându-1, 1-a urm rit pân în cet uia Hierosolymei. Cum dup aceea, amândoi s-au
în eles ca Aristobul s fie rege i Hyrcanos s se retrag în via a domestic .
Despre Antipater i familia lui i felul cum, pornind de la începuturi m runte i modeste, el însu i i
fiul s u au dobândit str lucire i glorie i o mare putere. Cum, la îndemnul lui, Hyrcanos a fugit la
Aretas, regele arabilor, pe care 1-a rugat s -1 ajute s - i recapete domnia, f g duindu-i în schimb mari
întinderi de p mânt i bani mul i.
Cum Aretas 1-a primit prietene te pe Hyrcanos, a pornit cu oastea împotriva lui Aristobul, 1-a învins,
urm rindu-1 pân la Hierosolyma, i 1-a asediat în ora ul s u. Cum au sosit soli i de la Hyrcanos i de
la Aristobul, s -i cear ajutorul lui Scaurus, trimis de Pompeius Magnus din Armenia în Siria.
Cum Scaurus, corupt cu patru sute de talan i, a trecut de partea lui Aristobul. Cum, atunci când
Pompeius a ajuns din Armenia în Damasc, Aristobul i Hyrcanos au venit la dânsul cu disputa lor
pentru domnie i
185
I
cum Pompeius, cunoscând pricina acestor certuri, a amânat verdictul pân când va poposi în ara lor.
7. Cum Aristobul, dup ce a priceput ce p rere avea Pompeius, s-a îndreptat spre Iudeea; iar când
mâniosul Pompeius a întreprins o expedi ie împotriva lui, Aristobul s-a retras în Alexandrion, o
citadel puternic i greu de cucerit.
8. Cum Pompeius, la aflarea ve tii, recurgând la un iretlic r zboinic, 1-a convins pe Aristobul s - i
p r seasc citadela i s vin la el, chipurile, pentru a-i încredin a domnia. Cum, dup ce el s-a supus
i în repetate rânduri a stat de vorb cu fratele s u, Pompeius 1-a silit s scrie cu mâna lui
ordinul adresat comandan ilor de fort re e, prev zând preluarea acestora de c tre romani.
9. Cum Aristobul, întrucât f cuse acestea sub imperiul fricii i nu s-a mai împ cat apoi cu faptul c
Pompeius nu acceptase nimic din ceea ce spera s ob in de la el, a fugit, spre a se închide între
zidurile Hierosolymei.
10. Cum, sigur c oastea lui Pompeius îl urm rea pas cu pas, Aristobul i-a schimbat inten ia i a venit
în întâmpinarea lui la Ierihon, unde i-a cerut s -i ierte gre elile, f g duind c -i va preda ora ul
împreun cu banii s i. Cum, la sosirea lui Gabinius cu trupele sale de elit , trimise de Pompeius s
ocupe ora ul i s primeasc banii, hierosolymitanii i-au z vorât por ile în fa a romanilor, când
au v zut c Aristobul era tratat ca un prizonier.
11. Cum în cumplita lui mânie, Pompeius 1-a pus pe Aristobul în lan uri i, aducându- i toate trupele,
a supus asediului ora ul; sus in torii lui Hyrcanos, ce- i c utau refugiul în templu
186
de teama lui Aristobul, l-au primit în partea de sus a ora ului.
12. Cum Pompeius a cucerit dup trei luni templul i partea de jos a ora ului. Despre cump tarea i
evlavia de care a dat dovad cu acest prilej.
13. Cum Pompeius nu s-a atins de nici un obiect din templu, de i avea mult b net la îndemân .
14. Cum, dup ce a orânduit toate lucrurile, obligând Iudeea s pl teasc tribut romanilor, el 1-a
numit pe Hyrcanos etnarh, pe Aristobul i pe copiii s i i-a dus înl n ui i la Roma, iar pe Scaurus 1-a
f cut guvernatorul Siriei.
15. Cum Scaurus a întreprins o expedi ie împotriva cet ii de scaun a arabilor, Petra, i a
asediat-o. Cum, dup ce oastea lui era chinuit de lipsuri, Antipater i-a convins pe arabi s -i dea trei
sute de talan i i s încheie un tratat cu el.
16. Cum Alexandru, fiul lui Aristobul, care fugise de la Pompeius i sosise în Iudeea, a strâns o oaste
numeroas i a dus r zboi cu Hyrcanos i Antipater.
17. Cum Alexandru, biruit de Gabinius, s-a refugiat în citadela Alexandrion, unde a fost asediat.
18. Cum dup ce, înduplecat de mama lui, Alexandru a predat citadela, Gabinius 1-a eliberat,
apoi a scris Senatului s slobozeasc din lan uri pe fra ii i pe p rintele s u, ca s -i trimit mamei lor,
garantând c ea era credincioas romanilor, meritând aceast cinste.
19. Cum Aristobul, dup ce a fugit din Roma în Iudeea, a fost capturat de Gabinius i trimis înapoi.
20. în expedi ia sa împotriva p r ilor, Crassus a
187

înaintat pân în Iudeea i a pr dat comorile templului.

21. Fuga lui Pompeius în Epir i sosirea lui Scipio în Siria, cu misiunea de a-1 ucide pe
Alexandru.
22. Cum Caesar, redând libertatea lui Aristobul, a avut de gând s -1 trimit cu dou cohorte în Iudeea
i cum între timp Aristobul a pierit, r pus de otrava administrat de sus in torii lui Pompeius.
23. Campania lui Caesar în Egipt: cum Hyrcan<ls i Antipater au venit în ajutorul lui i i-au convins
i pe iudei s i se al ture.
24. Luptând cu mult curaj, Antipater s-a distins în b t lie prin faptele sale de vitejie i astfel a cucerit
prietenia lui Caesar. Cum Caesar, bucuros de victoria lui, 1-a cinstit nespus de mult pe Hyrcanos,
îng duindu-i s recl deasc d râmatele ziduri ale patriei lui, apoi 1-a f cut pe Antipater procuratorul
ludeei.
25. Scrisorile lui Caesar i decretele Senatului, privitoare la prietenia cu Iudeea.
26. Antipater încredin eaz administrarea rii fiilor s i: lui Herodes i-a dat Galileea i lui Phasael,
Hierosolyma. Cum Sextus Caesar, pe când era guvernatorul Siriei, a primit daruri de la Herodes i 1-a
f cut mare i glorios pe Herodes, numindu-1 guvernatorul Coelesiriei.
27. Cum Cassius, dup asasinarea lui Caesar, a sosit în Iudeea, a asuprit ara i i-a impus un tribut de
opt sute de talan i i cum Herodes, prin zelul cu care a strâns banii, s-a impus în fa a lui Cassius.
28. Cum Malichos I-a r pus mi ele te pe Antipater, dându-i otrav cu ajutorul
paharnicului lui Hyrcanos, pe care 1-a cump rat cu bani.
188
29. Cum Herodes, împlinind ordinul lui Cassius, 1-a ucis prin vicle ug pe Malichos.
30. Cum Herodes a ie it înaintea lui Antigonos, fiul lui Aristobul, ajutat de Marion, tiranul tyrienilor,
i 1-a pus pe fug , alungându-1 din Iudeea.
31. Cum Herodes, dup ce Cassius a fost învins de tân rul Caesar i de Antonius, 1-a câ tigat de
partea sa cu bani mul i pe Antonius, când a sosit în Bithynia: ca atare, acesta nu i-a primit pe cei ce
vroiau s -1 acuze pe Herodes. Ce a scris Antonius tyrienilor în privin a iudeilor.
32. Cum Antonius, când a ajuns iar i în Siria i unii au venit la el cu învinuiri la adresa lui Herodes i
Phasael, nu numai c n-a vrut s le dea ascultare, numindu-i pe amândoi tetrarhi, ci a i executat zece
dintre acuzatorii lor.
33. Expedi ia întreprins de p r i împotriva Siriei, prin care Antigonos, fiul lui Aristobul, i-a
redobândit domnia.
34. Cum Hyrcanos i Phasael, fratele lui Herodes, au c zut prizonieri.
35. Cum Herodes a fugit în Iudeea i de acolo a plecat dup aceea la Roma, unde, prin t g duirea
unor mari sume de bani i prin st ruin ele lui Antonius, a ob inut ca el s fie numit de Caesar
(Octavianus) i de Senat rege al ludeei.
36. Herodes c l tore te apoi pe mare din Italia pân în Iudeea i lupt împotriva lui
Antigonos, ajutat de o tirea roman sub comanda lui Silo.
37. Cum a asediat Silo Hierosolyma i Antigonos a fost biruit de Sosius i de Herodes.
Cartea cuprinde un interval de 32 de ani.
189
CAPITOLUL I
1. în cartea precedent am vorbit despre regina Alexandra i moartea ei; acum voi povesti cele ce s-au petrecut
dup aceea i voi avea mare grij ca nimic s nu r mân pe dinafar , de vin fiind fie ne tiin a, fie uitarea. C ci
nu inten ionez altceva decât s fac istorie, pentru ca întâmpl rile s nu fie ignorate din pricina vechimii lor, iar eu
mi-am propus ca, pe cât îmi st în putin , s ilustrez faptele prin frumuse ea expresiei, cu ajutorul vorbelor i al
stilului, pentru ca descrierea s par cititorilor împodobit , cunoa terea lucrurilor împletind astfel farmecul i
desf tarea. Mai presus de orice, marea grij a nara iunii istoricilor trebuie s fie exactitatea expunerii i
verosimilitatea vorbelor, pentru ca ne tiutorii s aib încredere în ele.
2. A adar, în al treilea an al celei de-a o sut aptezeci i aptea Olympiade, pe vremea consulilor romani
Quintus Hortensius i Quintus Metellus Creticus, când Hyrcanos a ob inut func ia de Mare Preot, Aristobul
i-a declarat numaidecât r zboi. în b t lia care s-a dat între ei la Ierihon, mul i dintre o tenii lui Hyrcanos au
trecut de partea fratelui s u. De aceea, Hyrcanos s-a refugiat în cet uia unde so ia lui Aristobul i copiii acestuia
erau inu i ostatici din ordinul reginei-mame, cum am spus mai înainte. Ceilal i adversari ai lui Aristobul s-au
retras în incinta templului, dar au fost lua i prizonieri. Dup tratativele duse cu fratele s u, dihonia a fost aplanat
prin în elegerea ca Aristobul s fie rege1, iar Hyrcanos s duc o via tihnit , bucurându-se cum poftea de
veniturile sale. Dup ce pactul încheiat în templu a fost pecetluit prin jur mânt i strângere de mâini, iar ei s-au
îmbr i at fr e te în v zul întregului popor, amândoi s-au desp r it pa nic. Aristobul
1
Aristobul II a ocupat tronul Iudeii în detrimentul fratelui s u mai vârstnic, Hyrcanos II, între 67-63 î.e.n.
190
mutându-se în palatul regal i Hyrcanos, ca simplu particular, în fosta locuin a lui Aristobul.
3. Dar Hyrcanos avea un bun prieten idumean cu numele de Antipater, om foarte bogat, plin de zel i nesupus,
care, din pricina simpatiei lui fa de Hyrcanos, era cu totul str in de Aristobul. Nicolaos din Damasc sus ine c
neamul s u se tr gea din primii iudei care se întorseser din Babilon. Dar el spune acest lucru pentru a fi pe
placul fiului s u Herodes, ajuns din întâmplare regele iudeilor: despre asta vom vorbi la momentul potrivit.
Acest Antipater s-a chemat mai întâi Antiopas, p rintele s u având acela i nume. Regele Alexandru i so ia lui l-
au pus conduc tor peste întreaga Idumee i se zice c , în aceast calitate, el a legat prietenie cu arabii i cu
locuitorii din Gaza i Ascalon, care aveau acelea i sim minte, atr gându-i de partea. lui prin daruri multe i
mari. A adar, mai tân rul Antipater nu vedea cu ochi buni domnia lui Aristobul i, temându-se c ura lui va
atrage aten ia acestuia, a stârnit împotriva lui prin clevetiri ascunse pe c peteniile iudeilor, c rora le-a spus c nu
era drept ca ei s tolereze ca Aristobul s de in puterea, dup ce 1-a înl turat pe fratele s u mai mare, de vreme
ce lui îi revenea tronul pe temeiul vârstei. între inea adeseori asemenea discu ii i cu Hyrcanos însu i: îl speria
c - i punea singur via a în primejdie dac nu se ferea din calea lui Aristobul. îi zicea c i prietenii lui Aristobul
nu pierdeau nici un prilej s -i dea sfatul uciderii lui Hyrcanos, ca i cum astfel i-ar fi asigurat domnia. Hyrcanos
nu avea nici o încredere în vorbele sale, deoarece era un om cumsecade i drept, care nu admitea u or asemenea
calomnii. Lenea i înclinarea spre tergiversarea lucrurilor îl f ceau s par în ochii celor din jur o f ptur
neînsemnat i nehot rât ; Antipater, dimpotriv , era energic i ager la minte.
4. Când a b gat de seam c Hyrcanos nu- i pleca urechile la vorbele sale, n-a l sat s treac nici o zi f r
învinuiri i calomnii la adresa lui Aristobul, c acesta pl nuia s -I omoare. Doar cu mult trud a reu it s -1
conving în sfâr it s fug la regele arabilor, Aretas: i-a f g duit c va fi aliatul lui în cazul când va întreprinde
ceva. La cele auzite de dânsul, a ad ugat faptul c era în interesul lui s fug la Aretas: mai ales c Arabia se
învecineaz cu Iudeea. A adar, Hyrcanos 1-a trimis
191
mai întâi pe Antipater la regele arabilor, ca s -i cear solemnul leg mânt c nu-1 va da pe mâna du manului s u
când va veni s -i cear ocrotire. Dup ce a ob inut leg mântul acestuia, Antipater s-a îndreptat spre Hierosolyma,
la Hyrcanos. Ceva mai târziu, 1-a luat cu el, ie ind împreun din ora în miez de noapte, i I-a dus într-o lung
c l torie pân la ora ul numit Petra, care era cetatea de scaun a lui Aretas. întrucât era bun prieten al regelui, 1-a
rugat s -1 reîntroneze pe Hyrcanos în ludeea. Dup ce zi de zi i-a repetat aceast rug minte, f r întrerupere,
aducându-i chiar i daruri bogate, Aretas s-a l sat convins. Pân i Hyrcanos i-a f g duit c , de îndat ce îl va
readuce în ar i-l va pune pe tron, el îi va înapoia inutul, împreun cu cele dou sprezece ora e care fuseser
luate de la arabi de p rintele s u Alexandru. Era vorba de Medaba, Naballo, Livias, Tharabasa, Agalla, Athone,
Zoara, Oronae, Marissa, Rydda, Lusa i Oryba.
CAPITOLUL II
1. îndatorat de promisiunile f cute, Aretas a pornit în expedi ia sa împotriva lui Aristobul cu cincizeci de mii de
o teni, atât c l re i, cât i pedestra i, ie ind biruitor. Dup aceast izbând , mul i sus in tori l-au p r sit pe
Aristobul, au trecut de partea lui Hyrcanos i l-au l sat singur, silindu-1 s fug la Hierosolyma. Regele arab 1-a
urm rit cu întreaga lui o tire i 1-a împresurat pe Aristobul în templu, în timp ce poporul s-a al turat lui
Hyrcanos i sprijineau asediul, în preajma lui Aristobul r mânând numai preo ii. Aretas a poruncit ca arabii i
iudeii s - i pun taberele una lâng alta i a intensificat asediul. în timpul desf ur rii acestor evenimente, a sosit
S rb toarea Azimelor, numit a Pa tilor, i iudeii cei mai de vaz i-au p r sit ara, fugind în Egipt. Numai un
anume Onias, b rbat drept i drag lui Dumnezeu (care odinioar , în vreme de secet , îl rugase pe
192
Domnul s alunge ar i a, iar Domnul i-a i ascultat ruga, trimi ând ploaia), a preferat s se ascund , fiindc vedea
c gâlceava p rea f r sfâr it. Dar unii l-au dus cu de-a sila în tab ra iudeilor i i-au cerut ca, la fel cum pusese
cândva cap t secetei cu rugile sale, a a i acum s atrag blestemul asupra lui Aristobul i a sus in torilor lui. în
pofida înd r tniciei i st ruin elor sale, a fost constrâns de mul ime s se supun i, stând în mijlocul adun rii, el
a zis: „O, Doamne, regele lumii întregi, deoarece cei din jurul meu reprezint poporul t u, a ijderea asedia ii sunt
preo ii t i, te implor s nu îndepline ti nici ruga unora în dauna celorlal i, nici ruga altora în dauna celor dintâi!"
Dup ce Onias a rostit ruga aceasta, unii r uf c tori dintre iudeii afla i în apropiere l-au ucis, aruncând pietre
asupra lui.
2. Dar Dumnezeu i-a rev rsat repede r zbunarea asupra lor pentru aceast cruzime, pedepsind uciderea lui
Onias în felul urm tor. Pe când preo ii i Aristobul erau supu i asediului, a sosit a a-numita S rb toare a
Pa tilor, atunci când datina noastr cere s aducem multe jertfe lui Dumnezeu. Cei din jurul lui Aristobul
resim eau lipsa cuvenitelor animale de jertf , a a c i-au rugat pe compatrio ii lor s le procure, urmând ca ei s
pl teasc atâta b net cât doresc s le cear . întrucât ace tia au cerut s li se dea câte o mie de drahme pentru
fiecare animal în parte, dac in neap rat s -1 aib , Aristobul i preo ii. au acceptat bucuro i aceast condi ie,
trimi ându-le banii printr-o bort a zidului. Asediatorii i-au luat f r s le dea animalele de jertf i au mers cu
r utatea pân acolo încât i-au înc lcat propriul leg mânt, p c tuind fa de Dumnezeu, de vreme ce au refuzat
s dea animalele pentru jertf adversarilor, care aveau mare nevoie de ele. Atunci preo ii l-au rugat pe Dumnezeu
s -i pedepseasc aspru pentru nerespectarea leg mântului lor. El nu i-a întârziat r zbunarea i a trimis un vânt
nespus de puternic, care a devastat lanurile de cereale din întregul inut, astfel c în vremea aceea o b nicioar 1
de grâu avea pre ul de unsprezece drahme.
3. între timp, Pompeius2, care se afla în Armenia i mai purta r zboi cu Tigranes, 1-a trimis în Siria pe Scaurus.
El a ajuns la Damasc, unde s-a întâlnit cu Lollius i Metellus, care cuceriser
1
Modius: m sur de capacitate, mai ales pentru grâne (8,75 I).
!
Cnaeus Pompeius Magnus (106-48 î.e.n.) 1-a învins mai întâi, în b t lia de pe râul Lycos (66 î.e.n.), pe Mithridates VI, care s-a refugiat în
Crimeea, i dup aceea I-a silit pe Tigranes s devin rege clientelar al Romei.
193

de curând ora ul, apoi a plecat degrab spre Iudeea. Cum a sosit acolo, s-au i înf i at la el atât solii lui
Aristobul, cât i cei ai lui Hyrcanos, ambii recurgând la ajutorul lui. Aristobul i-a f g duit drept r splat patru
sute de talan i i nici Hyrcanos n-a promis mai pu in; el a acceptat oferta lui Aristobul, deoarece era un om mai
bogat i mai generos, având preten ii mai mici, în timp ce Hyrcanos, fiind mai s rac i mai zgârcit, pentru
promisiunile sale nesigure, cerea mult mai mult. C ci nu era acela i lucru s cucere ti un ora , de departe cel mai
fortificat i mai puternic, sau s alungi ni te fugari i o ceat de nabateeni înc nedeprin i cu treburile r zboiului.
De aceea, Scaurus s-a în eles cu Aristobul, i-a primit banii i 1-a sc pat de asediu, poruncindu-i lui Aretas s se
retrag , ca s nu fie declarat du manul romanilor. Scaurus s-a întors la Damasc, iar Aristobul a pornit cu oaste
mare împotriva lui Aretas i Hyrcanos, i-a întâlnit în locul numit Papyrion, i-a biruit i a ucis vreo ase mii de
du mani, printre cei c zu i fiind i Phallion, fratele lui Antipater.
CAPITOLUL III
1. Ceva mai târziu, când Pompeius însu i a ajuns în Damasc i s-a îndreptat spre Coelesiria, au sosit la el soli
din întreaga Sirie, Egipt i Iudeea. Aristobul i-a trimis un dar foarte scump, adic o vi de vie din aur, valorând
cinci sute de talan i. Cadoul lui este men ionat i de Strabon din Cappadocia, prin urm toarele cuvinte: „Din
Egipt a venit o solie cu o coroan f urit din patru sute de galbeni i din Iudeea un dar care întruchipa o vi de
vie sau o gr din : aceast lucrare se numea Desf tarea. Am v zut darul sta expus în Templul lui Iupiter
Capitolinus, cu inscrip ia: De la Alexandru, regele iudeilor. Pre ul lui se ridic la cinci sute de talan i. Se zice c
el a fost trimis de Aristobul, regele iudeilor."
2. Dup cât va vreme, au sosit iar i la Pompeius ni te soli:
Antipater, din partea lui Hyrcanos, i Nicodemos, din partea lui Aristobul. Ultimul îi acuza pe cei ce fuseser
mitui i de el, Gabinius, primul, al doilea, Scaurus1: unul primise cinci sute de talan i, altul trei sute de talan i,
f cându- i-i astfel du mani pe amândoi, în afara celorlal i. Pompeius a poruncit celor ce se pârâu între ei s
revin la prim var i, ducându- i oastea la iernat, a pornit spre Damasc. Pe parcurs, a ruinat cetatea Apamea,
fortificat de Antioh Cyzicenus, i a pustiit inutul lui Ptolemeu Mennaei, un om nelegiuit, cu nimic mai prejos
decât ruda lui apropiat , Dionysios din Tripolis, decapitat cu securea; acesta i-a r scump rat totu i p catele cu o
mie de talan i, cu care Ptolemeu a pl tit solda o tenilor s i. Generalul roman a cucerit chiar i fort rea a Lysias,
al c rei tiran era Silas Iudeul. A trecut prin ora ele Heliopolis i Chalcis, a traversat muntele care str bate dup
spusele oamenilor Coelesiria i de la Pella a ajuns la Damasc. Acolo a dat ascultare iudeilor i conduc torilor lor,
care se certau între ei: Hyrcanos i Aristobul, împreun cu poporul, care refuza s se supun regilor. Acesta
sus inea c , în ara lui, potrivit datinii str bune, el nu trebuia s se supun decât preo ilor, slujitorii lui
Dumnezeu, la care se închinau cu to ii. Dar ace ti urma i ai preo ilor se str duiau s schimbe felul de cârmuire al
poporului, ca s -l aduc în stare de robie. Hyrcanos se plângea c era mai vârstnic decât Aristobul, care îi r pise
dreptul întâiului n scut, l sându-i doar o mic parte a rii, iar partea r mas i-a însu it-o silnic. L-a învinuit
apoi c punea la cale incursiuni pe uscat, în inuturile învecinate sau pe mare, ca s fac piraterie, afirmând c
poporul nu s-ar fi r zvr tit dac el n-ar fi fost asupritor i turbulent. i-a adeverit spusele prin o mie dintre iudeii
cei mai de seam , pe care îi adusese cu el Antipater. Iar Antigonos sus inea cu t rie c î i detronase fratele din
pricina firii sale, întrucât era trântor i inspira astfel dispre ul supu ilor. Zicea c i-a luat domnia, temându-se ca
ea s nu încap pe mâinile altora, i cârmuia sub acela i nume pe care îl purtase tat l s u. i-a chemat drept
martori ni te tineri plini de arogan , care stârneau nemul umirea prin ve mintele lor de purpur ,
1
Cvestorul Aemilius Scaurus i tribunul Aulus Gabinius au guvernat
. provincia Siria. întemeiat de Pompeius din ultimele posesiuni ale Regatului
Seleucid: primul în 62. al doilea între 57-55 î.e.n. Aristobul i-a atras ura unor
adversari puternici, asupra c rora acuza iile lui de corup ie n-au avut nici un
efect.
194
195

pletele piept nate cu grij , colanele i celelalte podoabe, de parc ar fi venit nu s fie ap r tori la un proces, ci la
o parad .
3. Dup audierea acestor acuza ii, Pompeius 1-a mustrat pe Aristobul pentru abuzul lui i, cu vorbe prietene ti,
adresate celor din jur, s-a desp r it de ei, spunând c va aplana toate neîn elegerile la sosirea în ara lor, dar mai
întâi va pune în ordine treburile nabateenilor. Le-a poruncit ca între timp s fie lini ti i i s-a purtat frumos cu
Aristobul, ca s nu stârneasc poporul i s nu-i închid c ile de acces. Tocmai acest lucru 1-a f cut Aristobul:
nu s-a sinchisit deloc de vorbele lui Pompeius, ci s-a dus în ora ul Dion i de acolo s-a îndreptat spre Iudeea.
4. Indignat de aceast purtare i, luându- i oastea h r zit s -i înfrunte pe nabateeni, a ijderea trupele auxiliare
din Damasc i restul Siriei, precum i legiunile romane de care dispunea, Pompeius a pornit cu ele împotriva lui
Aristobul. Dup ce a trecut de Pella i Scythopolis, a ajuns la Coraea, ora ul de unde începe Iudeea pentru cei ce
merg spre interiorul rii, i, aflând acolo minunata fort rea situat pe creasta unui munte, Alexandrion, în care
se refugiase Aristobul, Pompeius i-a trimis o solie i i-a cerut s vin la el. Sf tuit din mai multe p r i s nu
poarte r zboi cu romanii, acesta a coborât i, dup ce a dus tratative cu fratele s u despre domnie, s-a întors în
fort rea cu încuviin area lui Pompeius. A f cut la fel a doua i a treia oar i, l sându-se am git de speran a
c va fi împuternicit s domneasc , s-a pref cut c ascult cuminte toate poruncile lui Pompeius. Dar de fiecare
dat s-a întors la fort rea , f r s dezarmeze, ci stând mereu gata de r zboi, astfel ca tronul s nu-i revin lui
Hyrc'anos. Când îns Pompeius i-a cerut sâ-i predea fort re ele i 1-a constrâns s trimit comandan ilor acestora
un ordin scris de mâna lui (c ci tar propriul consemn ei nu aveau voie s fac a a ceva), Aristobul s-a învoit de
nevoie, dar s-a mâniat i a plecat spre Hierosolyma, preg tindu-se de lupt . Dup scurt vreme, Pompeius i-a
pus trupele s m r luiasc împotriva Iui i, pe drum, ni te c l tori care veneau din Pont, i-au dat vestea mor ii
lui Mithridates, ucis de fiul s u, Farnace2.
2
Dup ce a fost învins de Pompeius, refugiat în Crimeea, Mithridates VI Eupator a urzit un plan de invadare a Italiei, trecând prin Peninsula
Balcanic , ceea ce a declan at în Regatul Bosporan o revolt , c reia i s-a al turat i fiul s u Farnace II (63-47 î.e.n.). învinsul a fost silit s se
sinucid i Farnace i-a trimis trupul lui Pompeius, care 1-a înmormântat cu mari onoruri la Sinope.
196

CAPITOLUL IV
1. Pompeius i-a instalat mai întâi tab ra la Ierihon (unde cresc palmieri, i se dezvolt cop ceii de balsami, cu
cea mai înmiresmat unsoare, care se scurge ca un suc din tulpina crestat cu o piatr ascu it ), apoi a plecat în
zorii zilei spre Hierosolyma. Atunci Aristobul i-a schimbat planul i s-a dus la Pompeius, ar tându-se gata s -i
dea bani i s -1 primeasc în Hierosolyma i 1-a rugat s renun e la r zboi i s fac ce vrea el sub semnul p cii.
La st ruin ele lui, Pompeius 1-a iertat, trimi ându- i trupele, în frunte cu Gabinius, s ia în primire banii i ora ul.
Nu s-a întâmplat totu i nici una, nici alta, c ci Gabinius s-a întors f r s fie primit în ora i f r s încaseze
banii, o tenii lui Aristobul neînvoindu-se s respecte acordul încheiat. Pompeius s-a mâniat din aceast pricin
i, dup ce 1-a luat prizonier pe Aristobul, s-a dus el însu i pân la ora , care era bine ap rat pretutindeni, cu
excep ia p r ii de miaz noapte. Ea era înconjurat de o râp lat i adânc , cuprinzând la mijloc templul în jurul
c ruia se în l a un zid de piatr .
2. Oamenii din interior erau dezbina i în privin a faptelor pe care trebuiau s le întreprind spre binele lor: unii
sus ineau c ora ul trebuia predat lui Pompeius, al ii, fideli sprijinitori ai lui Aristobul, cereau ca por ile cet ii s
fie închise i s se fac preg tiri de r zboi, fiindc Aristobul era inut în lan uri. Ace tia au ocupat templul, au
distrus podul care îl lega de ora i s-au preg tit s fac fa unui asediu. Dar ceilal i, l sând cale liber o tirii, i-
au predat lui Pompeius ora ul i palatul regal. Pompeius 1-a trimis cu oastea pe subcomandantul s u Pison, ca s
instaleze g rzi în ora i în palatul regal, înt rind casele din apropierea templului i toate locurile din jurul lui.
Mai întâi, a dus tratative de pace cu cei afla i în interiorul sanctuarului: întrucât ace tia n-au acceptat condi iile
propuse, el a înconjurat cu un zid împrejurimile, de unde Hyrcanos î i primea toate ajutoarele. Pompeius i-a
a ezat tab ra în latura de miaz noapte a templului, care era mai u or de cucerit. Acolo se în l au turnuri mari i
un an era s pat lâng adânca râp împrejmuitoare. Dar latura dinspre ora a templului, unde se g sea Pompeius,
era
197
abrupt , puntea de leg tur fiind t iat . Valul de p mânt se în l a zi de zi printr-o munc grea, în timp ce romanii
t iau copacii din apropiere. Dup ce lucrarea s-a terminat i râpa a fost umplut cu mult trud , din pricina
faptului c era foarte adânc , Pompeius a adus ma ini de asediu i baliste din Tyr, începând s arunce f r
întrerupere pietre asupra templului. Dac n-ar fi fost str mo escul nostru obicei de-a s rb tori cea de-a aptea zi,
valul de p mânt nu s-ar mai fi în l at, datorit împotrivirii asedia ilor. C ci legea nu- i îng duie decât s te aperi
de atacul du manului, dar nu i s întreprinzi ceva împotriva lui.
3. A adar, când au priceput acest lucru, în zilele denumite de noi Sabat, romanii nu-i mai împro cau cu pietre pe
iudei, nici nu porneau lupta cu ei, ci î i în l au valul de p mânt i turnurile, aducându- i ma inile de asediu, ca s
le foloseasc a doua zi. Cât de neasemuit este evlavia noastr fa de Dumnezeu i cu cât râvn îi respect m
legile, reiese limpede din faptul c în timpul asediului, preo ii n-au fost împiedica i de fric de la celebrarea
ceremoniilor sacre. De dou ori pe zi, dis-de-diminea i la ora a noua1, ei î i îndeplineau la altare sfânta lor
misiune i nu- i l sau deoparte jertfele nici când asediul pricinuia o nenorocire. De pild , cu prilejul cuceririi
ora ului în a treia lun a asediului, într-o zi de s rb toare, la cea de-a o sut aptezeci i noua Olympiad , sub
consulatul lui Gaius Antonius i Marcus Tullius Cicero2, când du manii care n v liser îi ucideau pe to i cei
afla i în templu, cei ce aduceau jertfele continuau s îndeplineasc întocmai ceremonia sacr i nici teama pentru
propria lor via , nici mul imea c s pi ilor din jurul lor nu i-a determinat s fug , ci au preferat s - i îndure
inevitabilul sfâr it lâng altare decât s încalce vreun precept al legilor str bune. C acestea nu sunt numai vorbe
menite s aduc prosl vire unei evlavii închipuite, ci purul adev r, o m rturisesc to i cei care au descris faptele
lui Pompeius, printre care Strabon3, Nicolaos i, în afara lor, Titus
' Ora 3 dup -amiaz .
2
Adic în 63 î.e.n., anul când marele orator a în bu it faimoasa conjura ie a lui Lucius Sergius Catilina.
' Strabon (Geografia, XVI, 2, 40) afirm c : „Pompeius a cucerit Ierusalimul a teptând, dup cât se spune. ziu3 lor de abstinen , când iudeii
se (in departe de orice lucru". Excep ie t cea autoap rarea. Potrivit aceleia i surse eline, râpa astupat de solda ii lui Pompeius avea 17,742
m. adâncime i 73,925 m. l ime.

Livius, autorul istoriei romanilor4.

4. Dup ce turnul cel mai mare s-a pr bu it sub loviturile ma inilor de asediu aduse de romani, ruinarea lui a
f cut o sp rtur prin care du manii au i p truns în untru. Cel dintâi a s rit peste zid fiul lui Sulla, Faustus
Cornelius, cu o tenii s i, apoi în alt loc centurionul Furius cu înso itorii lui i, al turi de amândoi Fabius, de
asemenea centurion, cu puternicele sale trupe. Baia de sânge s-a rev rsat peste tot. Iudeii au fost m cel ri i în
parte de romani, în parte de concet enii lor, al ii s-au aruncat în râpele abrupte sau au ars în casele incendiate de
ei, neputând s îndure soarta care îi a tepta. Din rândul iudeilor au pierit vreo dou sprezece mii, dar romanii au
avut pierderi neînsemnate. A fost capturat chiar i Absalom, unchiul i socrul lui Aristobul. N-a fost în schimb
mic pâng rirea suferit de templul care nu mai fusese c lcat de nici un picior i nici v zut de un ochi profan.
C ci Pompeius, împreun cu câ iva din suita lui, au p truns în interior i au v zut ceea ce nu era îng duit s vad
nici unuia dintre muritori, cu excep ia Marelui Preot. De i s-au perindat prin fa a lui masa de aur, sfe nicul sfânt,
cupele i o bogat provizie de mirodenii, în afara celor dou mii de talan i p stra i în sacrul tezaur, el nu s-a atins,
din pio enie, de nimic din toate acestea, ci s-a purtat a a cum l sa s întrevad virtutea lui. A doua zi a cerut
slujitorilor sanctuarului s cure e templul i a poruncit s se aduc legiuitele jertfe Domnului. A restituit
pontificatul Iui Hyrcanos, pe de o parte pentru însemnatele servicii pe care i le adusese, pe de alt parte pentru c
i-a împiedicat pe iudeii din împrejurimi s ridice armele în sprijinul lui Aristobul. Pe cei ce purtau vina
r zboiului i-a decapitat cu securea, iar celor care s-au urcat primii pe zidul de ap rare le-a dat r spl ile meritate.
Pompeius a silit s pl teasc bir romanilor ora ul Hierosolyma, c ruia i-a luat locuitorii ora elor din Coelesiria,
subjuga i mai înainte, i i-a trecut în subordinea pretorului roman, restrângând întregul popor, atât de mare
odinioar , la grani ele sale. De dragul lui Demetrios Gadareanul, libertul s u, a reconstruit Gadara, distrus
deun zi de iudei. A redat vechilor lor locuitori celelalte ora e: Hippos,
4
Titus Livius (59 î.e.n.-!7 e.n.) a înf i at în 142 de c r i istoria poporului s u De la fundarea Romei pân la moartea generalului Drusus în
Germania (9 e.n.).
198
199
Scythopolis, Pella, Dion i Samaria, a ijderea Marissa, Azot, Iamnia i Arethusa. Cât prive te localit ile situate
în interiorul rii, cu excep ia celor d râmate, precum i pe rmul m rii: Gaza, Ioppe, Dora i Turnul lui Straton
(ora reconstruit cu str lucire de Herodes, înzestrat cu porturi i temple i denumit acum Caesarea), Pompeius le-
a dat libertatea, alipindu-le apoi provinciei Siria.
5. Disputa pentru domnie dintre Hyrcanos i Aristobul poart vina acestei nenorociri care s-a ab tut asupra
Hierosolymei. C ci atunci ne-a fost r pit libertatea i am devenit supu ii romanilor, iar cât prive te inutul pe
care l-am smuls cu for a armelor de la Siria, a trebuit s -1 d m înapoi. în afar de asta, romanii au luat cu japca
de la noi în scurt vreme zece mii de talan i, iar demnitatea regal , care mai înainte revenise doar familiilor de
Mari Preo i, a fost dat unor oameni din popor. Dup ce a încredin at Coelesiria pân la fluviul Eufrat i pân în
Egipt lui Scaurus, punând sub comanda acestuia dou legiuni, Pompeius s-a îndreptat spre Cilicia, gr bit s
ajung la Roma. A luat cu el, ca prizonieri de r zboi, pe Aristobul i pe copiii lui. Erau dou fiice i tot atâ ia fii:
dintre ace tia, Alexandru a evadat i doar cel mai mic, Antigonos, împreun cu surorile lui, au parcurs drumul
pân la Roma.
CAPITOLUL V
1. între timp, Scaurus a întreprins o expedi ie împotriva capitalei arabilor, Petra, dar, întrucât era foarte greu s
ajungi pân la ea, el a devastat arinele din jurul cet ii. Când oastea lui r bda de foame, Ia porunca lui Hyrcanos,
Antipater i-a adus din ludeea grâne i alte provizii necesare traiului zilnic. Trimis de Scaurus ca sol la Aretas,
fiindc fusese oaspetele lui, Antipater l-a convins pe acesta s r scumpere cu bani pr darea
200
ulterioar a inutului, punându-se el însu i cheza pentru trei sute de talan i. în aceste condi ii, Scaurus a pus
cap t r zboiului, mai degrab pentru c a a vroia el, decât din dorin a lui Aretas.
2. La cât va vreme dup ce Alexandru, fiul lui Aristobul, cutreiera ludeea, a venit din Roma în Siria ca
guvernator Gabinius1: printre faptele sale demne de-a fi amintite se num r i mar ul lui împotriva lui
Alexandru, fiindc Hyrcanos nu mai putea s suporte puterea lui Alexandru, ci a început s înal e iar i zidul
d râmat de Pompeius. Dar romanii afla i în ora l-au împiedicat s fac acest lucru. între timp, Alexandru
str b tea ara, chema sub arme mul i iudei i a strâns repede zece mii de pedestra i i o mie cinci sute de c l re i,
înt rind fort re ele Alexandrion, situat aproape de citadela Coraea. i Machaerus din mun ii Arabiei. Gabinius a
pornit a adar împotriva lui i a trimis înainte pe Marcus Antonius i al i generali. Cu o tenii romani condu i de
ei, a ijderea cu iudeii care li se al turaser , sub comanda lui Peitholaus i Malichos, ad ugându-se i trupele
auxiliare aduse de Antipater, ei au ie it în întâmpinarea lui Alexandru. Din urm venea i Gabinius însu i, cu
trupele sale înzestrate cu armament greu. Alexandru s-a retras pân în apropierea Hierosolymei: acolo s-a ajuns
la lupta f i , s-a dezl n uit b t lia i romanii au ucis vreo trei mii de du mani, luând prizonieri tot atât de mul i.
3. Apoi Gabinius a venit la Alexandrion i i-a îmbiat cu împ carea pe cei ce erau în interiorul fort re ei,
promi ându-le iertarea pentru gre elile comise mai înainte. întrucât erau numero i vr jma ii care î i f cuser
tab ra în fa a fort re ei, romanii s-au n pustit asupra lor i Marcus Antonius a luptat cu atâta vitejie încât în
m cel rirea multor du mani, i-a întrecut to i camarazii. Gabinius i-a l sat o parte a trupelor sale s asedieze
fort rea a i cu restul o tirii a str b tut ludeea, poruncind s fie ref cute ora ele d râmate, întâlnite în calea lui.
A a au fost reconstruite Samaria, Azot, Scythopolis, Anthedon, Raphia, Dora, Marissa, Gaza i multe altele. i
oamenii s-au supus ordinelor lui Gabinius, a a c ora ele au oferit siguran
' Dup Aemilius Scaurus. Siria a mai avut al i doi guvernatori: Marcius Phillippus (61-60 î.e.n.) i Lentulus Marcellinus (59-58 î.e.n.), abia
dup aceea venind la rând Aulus Gabinius (57-55 î.e.n).
201
locuitorilor lor, dup ce mult vreme fuseser p r site.
4. F când ordine în cuprinsul inutului, Gabinius s-a reîntors la Alexandrion. în timp ce înte ea asediul,
Alexandru i-a trimis o solie prin care î i cerea iertarea p catelor, apoi i-a predat fort re ele Hyrcania, Machaerus,
în cele din urm i Alexandrion. Pe acestea Gabinius le-a d râmat. Când mama lui Alexandru, ce trebuia s -i
favorizeze pe romani fiindc so ul ei i ceilal i copii erau prizonieri la Roma, a venit s -1 viziteze, a ob inut de la
el ceea ce i-a cerut. Dup ce a dat cuvenitele ordine, Gabinius 1-a condus pe Hyrcanos la Hierosolyma i i-a
încredin at îngrijirea templului. în sfâr it, a înfiin at cinci Cur i de justi ie2, distribuite în desp r minte egale
pentru întregul popor, astfel c unii î i cereau dreptatea la Hierosolyma, al ii la Gadara, al ii în Amathus, cei ce
veneau în al patrulea rând, la Ierihon, i la Sepphoris în Galileea pentru cei din al cincilea rând: a a au sc pat
iudeii de regi, având o cârmuire aristocratic .
CAPITOLUL VI
1. Deoarece Aristobul fugise între timp din Roma în ludeea i inten iona s refac Alexandrion, fort rea a de
curând d râmat , Gabinius i-a trimis împotriva lui o tenii i pe comandan ii lor Sisenna, Antonius i Servilius,
ca s -1 alunge din locul acela, punând mâna pe dânsul. Mul i iudei s-au strâns de-a valma în jurul lui Aristobul,
pe de o parte datorit faimei sale, pe de alt parte datorit faptului c erau dornici de r zvr tire. Un anume
Peitholaus, care era subcomandant la Hierosolyma, a trecut de partea lui cu o mie de oameni; dar cei mai mul i
dintre cei ce i se al turaser erau neînarma i. Când s-a hot rât s se retrag la Machaerus, Aristobul i-a îndep rtat

!
în original Synedrion, Sanhedrin în sursele evreie ti.
pe ace tia, fiindc erau neinstrui i (adic nefolositori în treburile r zboinice) i, luându-i doar pe cei înarma i,
care erau vreo opt mii la num r, a pornit la drum. Romanii i-au atacat îns cu putere i i-au învins, du manii fiind
sili i s fug , cu toate c iudeii s-au luptat viteje te. Vreo cinci mii dintre ei au fost uci i, iar ceilal i s-au
împr tiat i fiecare a c utat s scape teaf r cum a putut. Aristobul a fugit cu o mie de oameni la Machaerus,
începând s înt reasc locul i, în pofida nenorocirii sale, tot nu i-a pierdut deloc speran a. Dar dup ce a rezistat
asediului dou zile, alegându-se cu multe r ni, el i cu Antigonos, fiul s u, împreun cu care fugise din Roma, au
fost lua i prizonieri i adu i în fa a lui Gabinius. Acesta 1-a trimis pe Aristobul, urm rit de o soart potrivnic ,
iar i la Roma, unde a stat înl n uit cu str nicie, dup ce fusese rege i Mare Preot timp de trei ani i ase ani.
Pe fiii s i i-a eliberat îns Senatul, deoarece Gabinius i-a scris c el f g duise acest lucru mamei lor, în schimbul
pred rii fort re elor. A a au ajuns ei dup aceea în ludeea.
2. Pe când î i ducea oastea împotriva p r ilor, trecând dincolo de Eufrat, Gabinius i-a schimbat planul i s-a
întors în Egipt, ca s redea domnia lui Ptolemeu: am ar tat acest lucru în alt parte'. în aceast expedi ie pe care a
întreprins-o împotriva lui Archelaus, Gabinius a fost ajutat cugrâne, arme i bani de Antipater; tot acesta i-a adus
alian a cu iudeii care locuiau mai sus de Pelusion, fiind pu i acolo s str juiasc intrarea în Egipt. La întoarcerea
lui din Egipt, Gabinius a g sit Siria r v it de revolt i tulbur ri. C ci Alexandru, fiul lui Aristobul, care iar i
pusese mâna pe putere cu for a armelor, îi a â a pe iudei Ia r scoal i str b tea inutul cu o oaste mare, omorând
pe romanii surprin i în fuga lor spre muntele Garizim, iar pe ceilal i îi supunea asediului.
3. Când a g sit Siria în aceast situa ie, Gabinius I-a trimis pe Antipater (fiindc era viclean) în tab ra
r zvr ti ilor, în speran a c le va lecui nebunia i-i va readuce la o purtare mai
1
Ptolemeu XII Auletes (80-51 î.e.n.), tat l celebrei Cleopatra VII, fusese alungat din Egipt de o r scoal i triumvirii au hot rât ca el s fie
readus pe tron. Aceast misiune a fost încredin at lui Gabinius, care a i îndeplinit-o în 55 î.e'.n., expedi ia fiind „asigurat " de regele
egiptean cu 10.000 de talan i. Flavius Josephus s-a referit la acest eveniment în Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor. Cartea I, cap.
VIII, paragr. 7 (ed. cit., p. 38).
202
203

chibzuit . Ducându-se la ei, i-a st vilit pe mul i, readucându-i pe calea ra iunii, numai pe Alexandru n-a reu it
s -1 înduplece deloc. Cu oastea lui alc tuit din treizeci de mii de iudei, acesta a ie it în întâmpinarea lui
Gabinius, 1-a înfruntat, dar a fost învins lâng muntele Itabyrion, pierzând zece mii dintre lupt torii s i.
4. De îndat ce a orânduit treburile din Hierosolyma, potrivit voin ei lui Antipater, Gabinius a pornit împotriva
nabateenilor. A luptat cu ace tia i i-a biruit, iar pe Mithridates i Orsanes, ni te transfugi ai p r ilor, care se
refugiaser la dânsul, i-a l sat s plece, r spândind zvonul c evadaser . Apoi, Gabinius, care înf ptuise ispr vi
str lucite i mari, s-a întors la Roma, l sând provincia în seama lui Crassus. Despre r zboinicele expedi ii
întreprinse de Pompeius i Gabinius împotriva iudeilor au scris Nicolaos din Damasc i Strabon Cappadocianul,
f r s se deosebeasc unul de altul.
CAPITOLUL VII
1. Când a plecat în expedi ia sa împotriva p r ilor, Crassus a sosit în ludeea: acolo a luat to i banii din templu, de
care Pompeius nu se atinsese (erau vreo dou mii de talan i) i a cutezat s jefuiasc chiar i tot aurul din
sanctuar (pre uind opt mii de talan i). Printre altele i-a însu it i o grind f cut din aur curat, care cânt rea trei
sute de mine' (o min are la noi dou livre i jum tate). Aceast grind i-a fost dat de preotul care p zea
tezaurul, numit Eleazar, nu din r utate (c ci era un om pios i drept), ci cu bune inten ii. El avea în grija lui
draperiile templului, care erau de o frumuse e neasemuit , având o lucr tur scump i atârnau de aceast grind .
Cum a v zut cât de lacom dup aur era Crassus, temându-se c va
' Circa 130 kg. Livra: m sur de greutate (327 gr).
204
pierde întreaga g teal a templului, Eleazar i-a dat grinda de aur drept r scump rare pentru toate celelalte i 1-a
pus s jure c nu va mai înstr ina nimic din sanctuar, ci se va mul umi cu darul primit, care valora singur multe
mii de talan i. Grinda de aur era închis într-o alt grind de lemn, lucru t inuit cu grij fa de to i ceilal i, numai
Eleazar tiind de existen a ei. Ca i cum n-ar mai fi primit nimic altceva din avu ia sanctuarului, Crassus a luat i
grinda, i tot aurul din templu, înc lcându- i propriul jur mânt.
2. Nu trebuie s mire pe nimeni faptul c în templul nostru s-au strâns atâtea bog ii, deoarece to i iudeii de pe
fa a p mântului, cei din Europa deopotriv cu cei din Asia, i-au adus de mult vreme darurile lor aici. Pentru
adeverirea uria ei avu ii de care am vorbit, nu ducem lips de martori c nu este vorba de l ud ro enie sau de
dorin a noastr de-a exagera lucrurile, c ci mul i al i scriitori vin s ne confirme afirma iile. Iat ce afirm , de
pild , Strabon Cappadocianul: „Mithridates i-a trimis oamenii în insula Cos, ca s ia banii expedia i acolo de
Cleopatra, împreun cu cei opt sute de talan i ai iudeilor". Noi nu avem al i bani publici în afara celor care sunt
închina i lui Dumnezeu. Este limpede c iudeii din Asia i-au adus banii la Cos, de teama lui Mithridates. Mi se
pare greu de crezut c iudeii care locuiau în ludeea, având un ora atât de bine ap rat i un templu, i-au trimis
banii la Cos. Am convingerea c nici iudeii care locuiau în Alexandria n-au întreprins acest lucru, fiindc
Mithridates nu le inspira nici o fric . într-un alt loc, acela i Strabon m rturise te c pe vremea când str b tea
Grecia, ca s lupte împotriva lui Mithridates, Sulla21-a trimis pe Lucullus la Cyrene, spre a în bu i r scoala
poporului nostru, care. umpluse p mântul întreg. El spune urm toarele: „în Cyrene erau patru categorii de
oameni: una a cet enilor, alta a agricultorilor, a treia a conlocuitorilor i a patra a iudeilor. Ultimii au i n p dit
fiecare ora i nu-i deloc u or s g se ti în lumea întreag un loc unde s nu se fi cuib rit acest popor, devenind
st pân. A a se face c Egiptul i Cyrene, peste care
2
Lucius Cornelius Sulla (138-78 î.e.n.), generalul roman ©are a învins la Cheroneea i Orchomenos (86 î.e.n.) ostile lui Mithridates VI
Eupator, regele Pontului, cel ce se erijase în ap r tor al cet ilor grece ti i al elenismului, amenin at de expansiunea roman . Primul r zboi
mithridatic s-a desf urat mai mult pe teritoriul Greciei, devenit o sclav a Romei.
205
i-a întins st pânirea, precum i multe alte inuturi imit felul lor de via i favorizeaz marele num r al iudeilor,
spre a- i spori influen a împreun cu ei, adoptând obiceiurile lor str bune. în Egipt, iudeii au primit dreptul de
cet enie i o mare parte a ora ului Alexandria a fost atribuit anume acestui neam: beneficiaz de propriul lor
guvernator, care administreaz treburile ob tii, rezolv disputele judiciare i pecetluie te contractele i
conven iile, ca i cum ar fi c petenia unui stat slujindu-se de legile sale. Poporul acesta de ine o asemenea putere
fiindc el î i trage obâr ia din egipteni i, dup ce s-au desp r it de ei, s-au statornicit în inuturile din preajma
lor. De aceea s-au stabilit i în Cyrene, întrucât, la fel ca Iudeea, se învecineaz cu regatul egiptenilor, sub
autoritatea c rora au i stat, odinioar ." Strabon a f cut aceste afirma ii.
3. îndeplinindu- i toate atribu iile dup bunul s u plac, Crassus a pornit împotriva Pârtiei; acolo a pierit el însu i,
împreun cu întreaga lui o tire3. Dar Cassius4 a fugit în Siria, opunându-se cu îndârjire invaziilor din Par ia, prin
care aduceau daune provinciei, în urma victoriei p r ilor asupra lui Crassus. Apoi a m r luit pân la Tyr i de
acolo a urcat spre Iudeea. A pornit apoi împotriva Taricheei i a cucerit ora ul din primul asalt, luând treizeci de
mii de prizonieri. L-a executat pe Peitholaus, instigatorul lui Aristobul la dezl n uirea r scoalei, a a cum îl
sf tuise Antipater, care se bucura de deosebita pre uire a lui Cassius. Aceea i mare trecere o avea Antipater i pe
lâng idumeeni, de la care i-a luat o so ie dintr-o nobil familie arab . Ea se numea Cypron i i-a d ruit patru fii:
Phasael, Herodes (regele de mai târziu), Josephus i Pheroras, precum i o fiic : Salomeea. Acest Antipater avea
de altfel strânse leg turi de prietenie i de ospe ie i cu ceilal i conduc tori, mai ales cu regele arabilor, sub
ocrotirea c ruia i-a pus copiii în timpul r zboiului cu Aristobul. Cassius i-a ridicat îns repede tab ra i a
m r luit pân la Eufrat, unde a
J
Triumvirul Marcus Licinius Crassus, numit guvernator al Siriei dup Aulus Gabinius, a fost înfrânt de regele p r ilor, Orodes, în sângeroasa
b t lie de laCarrhae, g sindu- i tragicul sfâr it pe câmpul de onoare (53 î.e.n.).
4
.Caius Cassius Longinus, care a participat în calitate de cvestor la nefericita lupt de la Carrhae, a asigurat retragerea o tirii înfrânte în Siria,
ap rând cu abnega ie provincia de frecventele incursiuni ale p r ilor, care c utau s - i exploateze succesul lor militar.
206
preîntâmpinat n v lirile vr jma ilor, dup cum reiese din alte men iuni.
4. Ceva mai târziu, Caesar, devenit st pânul Romei dup ce Pompeius i Senatul fugiser dincolo de Marea
Ionian *, a hot rât s -1 elibereze din lan uri pe Aristobul i s -1 trimit în Siria, cu dou din legiunile sale, ca s
pun în ordine treburile de acolo. Dar speran ele lui Aristobul, trezite de puterea lui Caesar, s-au n ruit repede,
c ci mai înainte ca el s treac la fapte, partizanii lui Pompeius l-au r pus cu ajutorul otr vurilor, astfel încât
caesarienii s-au ocupat de înmormântarea lui. Pân când Antonius l-a trimis dup aceea în Iudeea i a avut grij
s -1 înmormânteze în criptele regilor, le ul lui a fost conservat mult vreme în miere de albine6. Scipio7,
în tiin at printr-o scrisoare de Pompeius s -1 ucid i pe Alexandru, fiul lui Aristobul, l-a adus pe tân r în fa a
judec ii, acuzându-1 de crimele s vâr ite mai înainte împotriva romanilor, i i-a t iat capul cu securea. Tragicul
s u sfâr it a avut loc la Antiohia. Fra ii lui au trecut sub protec ia lui Ptolemeu, fiul lui Mennaei, domnitor peste
inutul Chalcis de la poalele Libanului, care l-a trimis pe feciorul s u Phillipion la Ascalon, cerând v duvei lui
Aristobul s -i trimit i pe fiul ei Antigonos, împreun cu fiicele sale. De una dintre ele, numit Alexandra, s-a
îndr gostit Phillipion i a luat-o de so ie. Dup aceea tat l lui l-a ucis i s-a c s torit el însu i cu Alexandra,
având de atunci încolo o deosebit grij fa de fra ii ei.
* Pompeius, investit cu puteri dictatoriale în vederea ap r rii Republicii, s-a refugiat în Grecia (17 martie-49 î.e.n.) împreun cu Senatul, care
îl demisese din func iile sale pe Caesar, silindu-1 s treac în fruntea legiunilor sale Rubiconul, grani a legal dintre provincie i metropol .
A a s-a declan at r zboiul civil.
' Despre faptul c mierea de albine împiedic descompunerea cadavrelor vorbe te i Pliniu cel B trân în Istoria natural (XV, 18, 2 i 18, 6).
Sursele antice semnaleaz acest sistem de „îmb ls mare" la asirieni, spartani i Herodes cel Mare.
7
E vorba de Quintus Metellus Scipio, socrul lui Pompeius, devenit guvernatorul Siriei în 49 î.e.n.
207
CAPITOLUL VIII
1. Dup moartea lui Pompeius, ob inut prin victoria asupra lui, Caesar a dus în Egipt r zboiul în care multe
foloase i-a adus Antipater, conduc torul iudeilor sub ordinele lui Hyrcanos. C ci atunci când a vrut s aduc
trupele aliate ale lui Mithridates, regele Pergamului, i acesta z bovea la Ascalon, neputând s for eze drumul
prin Pelusion, a sosit Antipater înso it de trei mii de pedestra i iudei înzestra i cu armament greu i a f cut în a a
fel ca i c peteniile arabilor s li se al ture. De dragul lui Antipater, chiar i întreaga Sirie a s rit în ajutorul lui
Caesar, nici unul nevrând s r mân mai prejos în zelul de a-1 sluji pe Caesar; a ijderea, c petenia Iamblichos i
fiul s u Ptolemeu, care locuia în preajma Libanului, i aproape toate ora ele. Mithridates a plecat a adar din Siria
la Pelusion; deoarece locuitorii de acolo n-au vrut s -1 primeasc , el a asediat ora ul. Antipater s-a ar tat cel mai
viteaz dintre to i i, printr-o sp rtur f cut în por iunea zidului care îi revenea, a deschis cel dintâi calea de
p trundere în ora a celorlal i. Astfel a fost cucerit Pelusion. Dar Antipater i Mithridates au fost împiedica i s
ajung la Caesar i de iudeii care s l luiau în a a-zisul „ inut al lui Onias". Acela i Antipater i-a convins s
urmeze pilda compatrio ilor lor, mai ales dup ce le-a ar tat o scrisoare a Marelui Preot Hyrcanos, prin care
acesta îi îndemna s - i arate prietenia fa de Caesar i s -i g zduiasc o tirea, dându-i toate proviziile necesare.
Cum au v zut c Antipater i Marele Preot erau de acord, ace tia s-au supus. Aflând de la ei cele întâmplate,
locuitorii din Memphis l-au chemat la ei pe Mithridates, care s-a dus acolo i a primit supunerea lor.
2. Mithridates ocolise deja a a-zisa Delt când a dat de du mani în inutul denumit „Tab ra iudeilor". Aripa
dreapt a o tirii era comandat de Mithridates, iar aripa stâng de Antipater. în b t lia care s-a încins, aripa lui
Mithridates a b tut în retragere i era pândit de o mare primejdie dac Antipater i o tenii lui nu i-ar fi venit în
ajutor pe malul fluviului, ca s -i scape pe cei aproape învin i de vr jma ii lor, luându-i la goan pe egiptenii
victorio i. Plecat în urm rirea lor, a pus st pânire pe tab ra du man i 1-a chemat înapoi pe Mithridates, care
fugise departe. Au c zut în lupt
208
vreo opt sute dintre oamenii acestuia, iar dintre cei ai lui Antipater, doar patruzeci. Mithridates i-a scris lui
Caesar despre desf urarea b t liei, atribuind lui Antipater victoria i salvarea lui, astfel c Caesar, în afara
laudelor pe care i le-a adus atunci, 1-a folosit apoi de-a lungul întregului r zboi în încle t rile cele mai
primejdioase. Antipater s-a i ales cu r ni primite pe câmpul de lupt .
3. Când Caesar, la cât va vreme dup terminarea r zboiului, a c l torit pe mare pân în Siria, i-a ar tat o mare
pre uire, confirmându-1 pe Hyrcanos în func ia de Mare Preot, iar lui Antipater i-a acordat cet enia roman i 1-
a scutit de plata tuturor impozitelor. Mul i sus in c i Hyrcanos 1-a înso it în aceast expedi ie i c a venit în
Egipt, cuvintele mele fiind adeverite de Strabon Cappadocianul, care, în numele lui Asinius, spune: „Apoi
Mithridates a p truns în Egipt împreun cu Hyrcanos, Marele Preot al iudeilor". Acela i Strabon, de ast dat în
numele lui Hypsicrates, face altundeva urm toarea afirma ie: „Mithridates a plecat singur, iar Antipater,
guvernatorul Iudeii, chemat de el la Ascalon, a venit în ajutorul lui cu trei mii de o teni i i-a determinat i pe
ceilal i cârmuitori s i se al ture la rândul lor. La expedi ie a luat parte chiar i Marele Preot Hyrcanos". Acestea
sunt spusele lui Strabon.
4. în vremea aceea i Antigonos, fiul lui Aristobul, s-a înf i at la Caesar i a deplâns soarta tat lui s u, fiindc
datorit lui a pierit Aristobul, r pus de otrav , ca i pe cea a fratelui s u, r pus de secure din porunca lui Scipio,
implorându-1 s se îndure de el, alungat din regatul p rintesc. 1-a învinuit apoi pe Hyrcanos i pe Antipater c
supun poporul unei cârmuiri silnice, nedrept indu-1 chiar i pe el. Dar Antipater, care era de fa , s-a ap rat de
acuza iile la adresa lui i a ar tat c Antigonos era un om nepotolit i r zvr tit, a amintit de asemenea câte
osteneli a avut de îndurat, precum i sfaturile militare pe care le-a dat lui Caesar, vorbind despre faptele sale, al
c ror martor a fost acesta. A mai zis c Aristobul a fost readus pe bun dreptate la Roma, fiindc i-a fost un
du man statornic, f r s se arate niciodat binevoitor fa de romani; fratele lui Antigonos i-a primit pedeapsa
cuvenit pentru propriile jafuri de la Scipio, care n-a dat dovad de abuz sau de nedreptate în ceea ce a întreprins
împotriva lui.
5. Datorit acestor vorbe rostite de Antipater, Caesar a confirmat rangul de Mare Preot al lui Hyrcanos i lui
Antipater
209
i-a dat voie s - i aleag singur func ia pe care i-o dorea, numindu-1 procurator1 al Iudeei, cu libertatea de-a face
orice poftea. I-a îng duit lui Hyrcanos s recl deasc zidurile de ap rare ale patriei sale, atunci când i-a cerut
aceast favoare: c ci ele fuseser ruinate de Pompeius. Caesar a scris consulilor de la Roma s consemneze
aceast în elegere printr-o inscrip ie pe Capitoliu. Hot rârea luat de Senat sun în felul urm tor: „Magistratul
Lucius Valerius, fiul lui Lucius, a convocat Senatul în Templul Concordiei la data de 13 decembrie. Lucius
Coponius, fiul lui Lucius din tribul Collina, i Papirius din tribul Quirin au fost de fa la scrierea decretului
privitor la faptul c solii iudeilor, Alexandru, fiul lui Iason, Nutnenius, fiul lui Antiochus, i Alexandru, fiul lui
Dorotheus, b rba i de vaz i apropia i nou , au cerut s se reînnoiasc vechea lor leg tur de bun voin i
prietenie fa de romani, aducând drept simbol al acestei alian e un scut de aur care valoreaz cincizeci de mii de
galbeni. Totodat au st ruit s li se înmâneze scrisori adresate ora elor libere i regilor, ca s poat trece în
siguran prin inuturile i limanurile lor, f r s întâmpine nici un necaz. Senatul a hot rât a adar s accepte
oferta lor de prietenie i favorizare, precum i ceea ce au cerut de la noi, acceptându-le scutul adus." Acest
eveniment s-a petrecut în luna Panemos2 din cel de-al nou lea an al pontificatului3 i etnarhiei sale. Acelea i
cinstiri le-a primit Hyrcanos i din partea poporului atenian, care tr sese multe foloase de pe urma lui. El i-a
trimis un decret cu urm torul con inut: „în a cincea zi a lunii Panemos, pe când pritan4 era Dionysios, fiul lui
Asclepiades, a fost înaintat
1
Administratorul unei provincii imperiale mai mici, având i dreptul de a pedepsi cu moartea (ca de pild Pontius Pilatus, care a de inut mai
târziu aceea i func ie). Caesar a înl turat reformele administrative ale lui Gabinius i a reunificat Iudeea, numindu-1 „etnarh" (conduc torul
unui popor) pe Hyrcanos II, care i-a p strat pontificatul.
2
Denumirea lunii iulie în calendarul siro-macedonean (Hecatombaion în cel atic).
3
Hyrcanos II a fost Mare Preot al Iudeei sub autoritatea proconsulului Siriei între 63 i 40 î.e.n.
' Membru al colegiului care conducea treburile publice în ora ele grece ti antice. în Atena erau cincizeci de senatori ale i anual: câte cinci din
totalul de zece triburi, care prezidau prin rota ie Sfatul celor cinci sute.. edin ele începeau printr-o ceremonie de purificare (lustrajie), urmat
de rug ciuni. Pritanie se numea intervalul de 35 sau 36 de zile în care senatorul î i exercita singur func ia în numele propriului s u trib.
210
conduc torilor decretul atenienilor, întocmit sub arhontele5 Agathocles pe data de 11 Munychion6, în cea de-a
unsprezecea zi a pritaniei, la edin a care s-a inut în teatru, secretar fiind Eucles, fiul lui Menandru din Alimusia.
Dintre proedri', poporul a împuternicit pentru desf urarea scrutinului pe Dorotheos din Ercheia i pe colegii lui.
Apoi Dionysios, fiul lui Dionysios, a înf i at cum Hyrcanos, fiul lui Alexandru, Marele Preot i etnarhul
iudeilor, i-a ar tat mereu bun voin a fa de poporul s u i de fiecare cet ean în parte, dându- i toat str dania
în aceast privin , ca oricare dintre atenienii veni i la el fie ca soli, fie pentru interese personale, s fie primit cu
ospitalitate i s-a îngrijit ca ace tia s fie înso i i i s se întoarc acas teferi. Precum s-a recunoscut mai înainte,
a a a reie it i acum: Theodoros, fiul lui Theodosios din Sunion, a vorbit poporului despre noble ea acestui om i
dorin a lui statornic de a ne ajuta atât cât îi st la îndemân . S-a hot rât a adar ca, drept cuvenit cinstire, s i se
acorde acestui b rbat o coroan de aur i s se pun statuia lui de bronz în Templul Poporului i al Gra iilor.
Decernarea coroanei de aur s fie anun at prin glasul crainicului în teatru, cu prilejul Serb rilor Dionysiace, la
punerea în scen a unei noi tragedii, a ijderea la Panatenee, la celebrarea Eleusiniilor i la întrecerile atletice.
Comandan ii de o ti.trebuie s aib grij ca, atâta vreme cât acesta va continua s - i arate bun voin a fa de noi,
s v deasc la rândul lor toate semnele de cinstire i pre uire de care sunt în stare pentru râvna i generozitatea
lui, spre a dovedi astfel c neamul nostru tie s -i recunoasc pe oamenii de merit, f cându-i i pe al ii s fie
îndatoritori, a a cum se cuvine, i, stimula i de aceast pre uire, s se slujeasc de pilda noastr . în afar de asta,
din rândul tuturor atenienilor s fie ale i ni te soli îns rcina i s -i înmâneze acest decret, spre a-1 îndemna prin
distinc iile acordate ca i de-acum încolo s - i p streze meritele fa de cetatea noastr ." Socot c am vorbit
destul despre cinstirile pe care le-au adus lui Hyrcanos romanii i poporul atenian.
!
înaltul magistrat care conducea republica, ales câte unul din cele zece triburi ateniene, având fiecare atribu ii religioase, militare, juridice
.a.m.d.
* Cea .de-a zecea lun a calendarului atenian antic! corespunz toare' lunii aprilie din calendarul romanic.
7
Pre edin ii ale i la fiecare adunare din celelalte nou triburi care nu de ineau pritania în perioada aceea.
21
CAPITOLUL IX
1. Punând astfel în ordine treburile Siriei, Caesar a p r sit-o pe calea m rii. Dup ce 1-a înso it pe Caesar în afara
Siriei, Antipater s-a întors în Siria, unde a ref cut numaidecât zidurile ruinate de Pompeius i, cutreierând ara, a
potolit r zmeri a care o bântuia, fie prin amenin ri, fie cu vorb bun . Dac r mâneau al turi de Hyrcanos,
aveau parte de fericire i se bucurau de bunurile lor, ducând un trai scutit de necazuri; dac , dimpotriv , î i legau
speran a de tulbur ri, spre a trage foloase de pe urma lor, vor avea în el un st pân aspru în Ioc de guvernator, în
Hyrcanos un tiran în loc de rege iar în romani i în Caesar ni te du mani înver una i, neîng duind r sturnarea
unui cârmuitor însc unat de ei. Prin asemenea vorbe, Antipater a reu it cu u urin s potoleasc lucrurile din
ar .
2. Când a v zut c Hyrcanos era molâu i lene , el i-a numit fiul lui cel mai mare, Phasael,
conduc torul Hierosolymei i al împrejurimilor sale, iar lui Herodes, care venea la rând dup el, i-a încredin at
Galileea, de i era foarte tân r, c ci abia împlinise dou zeci i cinci de ani. Totu i, acesta n-a ar tat sl biciunile
vârstei i, fiindc era un tân r cu suflet mare, a g sit repede un prilej de a- i dovedi virtutea. Când s-a întâlnit
întâmpl tor cu eful de band Ezechias1, care, cu o numeroas ceat de tâlhari, devasta inuturile din vecin tatea
Siriei, 1-a capturat, executându-1 împreun cu mul i dintre complicii s i. Pentru aceast isprav , sirienilor le-a
devenit nespus de drag: c ci el le-a cur at inutul pe care i-1 doreau sc pat de tâlhari. De aceea, în sate i în
ora e, el era prosl vit ca aduc tor al p cii, care i-a f cut s se bucure de avu iile lor. în felul acesta, a fost
remarcat chiar i de Sextus Caesar, care era o rud a marelui Caesar i guvernatorul Siriei 2. Aceast fapt a lui
Herodes a trezit în Phasael dorin a de a se lua la
1
Unii autori moderni v d în asa-zisa c petenie de tâlhari un patriot st pânit de zel religios, care lupta pentru îndep rtarea domina iei str ine.
De aceea Herodes va fi tras la r spundere de concet enii lui pentru uciderea lui Ezechias i a acoli ilor s i.
!
Sextus Iulius Caesar, nepotul unchiului dup tat al lui Gaius Iulius Caesar, a fost succesorul lui Metellus Scipio între 49-48 î.e.n.
212
întrecere cu fratele s u i celebritatea lui 1-a stimulat într-atât încât a vrut ca propria-i faim s nu r mân mai
prejos i i-a atras deplina prietenie a locuitorilor Hierosolymei, el fiind st pânul unic al ora ului, f r s recurg
îns nici la mijloace necinstite, nici s abuzeze de putere în dauna cuiva. Aceste împrejur ri favorabile au f cut
ca Antipater s fie stimat la fel ca un rege i s i se atribuie cinstiri cuvenite doar unui cârmuitor. Totu i, aceste
str lucitoare succese nu i-au tirbit cu nimic, a a cum se întâmpl îndeob te în cazuri asem n toare, supunerea i
fidelitatea sa fa de Hyrcanos.
3. Dar când au observat cât de mult crescuse autoritatea lui Antipater i a fiilor s i, fie prin favoarea poporului,
fie datorit lui Hyrcanos i veniturilor Iudeei, frunta ii iudeilor s-au dezl n uit împotriva lui. Antipater avea de
fapt bune leg turi de prietenie cu autocra ii Romei i s-a oferit s le trimit banii lui Hyrcanos, dar i-a asumat el
însu i meritul acestui dar: 1-a trimis a adar în numele s u i nu al lui Hyrcanos. La aflarea ispr vii lui, Hyrcanos
nu s-a sup rat deloc, ci mai degrab s-a înveselit. Frunta ii iudeilor s-au temut de îndat ce au v zut cât de
impulsiv, îndr zne i avid de putere era Herodes i s-au dus în sfâr it la Hyrcanos, acuzându-1 f i pe Antipater
prin urm toarele cuvinte: „Cât vreme vei mai privi nep s tor la cele ce se întâmpl în ar ? Oare nu vezi c
Antipater i odraslele lui i-au acaparat întreaga putere, iar tu ai r mas rege doar cu numele? Nu trebuie s - i
scape faptul c nici tu nu e ti în afar de orice primejdie, cât vreme nu te sinchise ti de tine i de domnia ta.
C ci Antipater i fiii lui nu sunt acum a a-zi ii guvernatori ai rii tale, precum î i închipui probabil, ci ei vor
deveni pe fa adev ra ii regi. Oare Herodes, fiul lui, nu a ucis-pe Ezechias i pe tovar ii s i, f r s in seama
de legea noastr , care nu îng duie execu ia unui r uf c tor, dac el n-a fost condamnat la moarte printr-o sentin
a Sinedriului? Totu i, a cutezat s fac aceasta, f r s aib încuviin area ta!"
4. Ascultarea acuza iilor 1-a convins pe Hyrcanos; mânia lui a fost a â at i de mamele celor executa i de
Herodes. C ci în fiecare zi ele îi rugau în templu, deopotriv , pe rege i poporul, s -1 cheme pe Herodes în fa a
Sinedriului, ca s dea socoteal pentru faptele sale. înduplecat de acestea, Hyrcanos 1-a chemat pe Herodes, s se
apere de acuza iile care i se
213
aduceau. i Herodes s-a dus acolo a a cum 1-a sf tuit p rintele s u, adic nu ca un om de rând, ci înso it de o
escort i g rzi de corp. Dup ce i-a pus la cale treburile în Galileea, a a cum se cuvenea înaintea judec ii, i-a
luat atâ ia înso itori câ i s -i ajung pe drum, ca nu cumva s -1 sperie pe Hyrcanos, dac aducea cu sine trupe
prea numeroase, nici s se înf i eze la judecat descoperit i f r ap rare. Sextus, guvernatorul Siriei, 1-a
îndemnat printr-o scrisoare pe Hyrcanos s -1 scape pe Herodes de proces, aducându-i amenin ri dac nu se
supunea. Sosirea scrisorii lui Sextus a fost de bun augur, fiindc Hyrcanos dorea oricum s -1 absolve de
pedeapsa Sinedriului pe Herodes, pe care îl îndr gea ca pe fiul lui. Dup ce Herodes s-a prezentat în fa a
Sinedriului înso it de escort , to i au amu it i n-a cutezat s -1 învinuiasc nici unul dintre cei ce sus inuser mai
înainte acuza iile sus i tare. în jur domnea o t cere adânc i nimeni nu tia ce-i de f cut. în aceast situa ie
stânjenitoare, s-a ridicat un anume Sameas, om drept i str in de fric , i a rostit urm toarele vorbe: „Dragi
judec tori i tu, regele meu, nu mi-a mai fost dat s cunosc un asemenea om, i cred c nici voi nu v pute i
aminti de vreunul, care s se fi înf i at astfel la proces, chemat de voi s - i apere cauza! To i cei ce s-au
prezentat pân acum înaintea înaltului Sinedriu la judecat au fost umili i avut o inut sfioas , c utând s ne
inspire mil prin p rul r v it i ve mintele lor negre. în schimb, acest dr g la Herodes, învinuit de omor i
chemat pentru o acuza ie nespus de grav , st în fa a noastr cu straie de purpur , pletele piept nate cu grij i
înconjurat de oameni bine înarma i ca s ne ucid în cazul când îl condamn m în numele legii, sc pând teaf r
prin înc lcarea drept ii. Lui Herodes nu-i aduc îns nici o mustrare fiindc pune siguran a personal mult mai
presus de respectul fa de lege, ci mai degrab vou i regelui v repro ez faptul c i-a i îng duit s - i fac de
cap. Gândi i-v c mare este Dumnezeu i c acela pe care vre i s -1 slobozi i de dragul lui Hyrcanos v va
pedepsi într-o zi împreun cu regele însu i!" i el nu s-a în elat deloc în prezicerile sale. C ci atunci când a ajuns
rege, Herodes i-a ucis pe to i cei ce au f cut parte din Sinedriu, ba chiar i pe Hyrcanos, cu excep ia lui Sameas.
Pe acesta 1-a cinstit atât de mult pentru spiritul s u de dreptate i fiindc mai târziu, când Herodes a asediat
ora ul împreun cu
214
Sosius, a sf tuit poporul s -1 primeasc , spunând c nu putea s -I alunge pentru vechile lui p cate.
5. Cum i-a dat seam c membrii Sinedriului aveau de gând s -1 condamne la moarte pe Herodes, Hyrcanos a
amânat judecata pentru a doua zi i 1-a sf tuit în tain pe acuzat s p r seasc ora ul, c ci doar a a putea s
scape de pericol. Acesta a plecat a adar la Damasc, chipurile, ca s fug de rege. De îndat ce a ajuns la Sextus
Caesar i s-a sim it la ad post de primejdii, i-a dat în vileag inten ia de-a nu se mai prezenta la judecat dac
Sinedriul îl va chema din nou. Cei ce f ceau parte din Sinedriu s-au indignat atunci i s-au str duit s -1 conving
c f cea toate acestea în defavoarea lui. Nu sc pa din vedere avertismentul lor, dar nu se dumirea ce trebuie s
fac , din la itate i nechibzuin . Dup ce Sextus 1-a numit pe Herodes guvernatorul Coelesiriei (func ie pe care
i-o pl tise cu banii lui), Hyrcanos s-a temut c Herodes îi va declara r zboi. Temerea lui s-a adeverit ceva mai
târziu. Herodes a pornit într-adev r cu oastea împotriva lui, mâniat c fusese dat în judecat , fiind chemat s vin
în fa a Sinedriului. Dar propriu-i tat Antipater i fratele s u l-au împiedicat s se n pusteasc asupra locuitorilor
Hierosolymei, s-au pus de-a curmezi ul i i-au domolit elanul, implorându-1 s nu dezl n uie atacul, ci s
foloseasc doar amenin rile i intimidarea împotriva regelui mul umit c ruia a ajuns s dobândeasc
demnit ile sale. Chiar dac 1-a jignit faptul c a fost chemat la judecat , trebuie s in minte c a fost eliberat i
s se arate îndatorat, în loc s recurg la m suri silnice, dovedindu-se nerecunosc tor fa de cel ce îi salvase
via a. Se cuvine s - i dea singur seama c Dumnezeu mânuie te schimb toarea cump n a r zboiului, a a c
deznod mântul expedi iei sale este nesigur i nu poate s - i pun toat speran a în izbânda lui cât vreme se
r zboie te cu propriul s u rege i tovar , care i-a adus nenum rate binefaceri, neîng duind s i se întâmple nici
un r u. Cât prive te învinuirile aduse persoanei sale, Hyrcanos a dat de b nuit nu atât prin sine însu i, cât mai
ales prin sfetnicii lui pro ti, care l-au f cut s se poarte cu el cu mai mare asprime. Aceste sfaturi l-au înduplecat
pe Herodes, care a socotit c , pentru planurile sale de viitor, î i demonstrase suficient puterea în fa a poporului.
A a st teau lucrurile în Iudeea.
215
CAPITOLUL X
1. Dup ce plutise între timp cu o corabie pân la Roma, Caesar preg tea o expedi ie în Africa, unde vroia s
poarte r zboi cu Scipio i Cato1. Hyrcanos i-a trimis o solie prin care îl ruga s înt reasc vechiul tratat de
prietenie i alian . Mi s-a p rut c se impune acum s în ir aici toate dovezile de cinstire aduse poporului nostru
de c tre romani i autocra ii lor, precum i alian ele încheiate, ca s cunoasc lumea întreag c regii Asiei i ai
Europei ne-au pre uit, stimându-ne pentru b rb ia i credin a noastr . întrucât sunt porni i împotriva noastr ,
mul i nu vor s cread ceea ce au scris despre noi per ii i macedonenii, sub pretextul c operele acestor istorici
nu pot fi consultate pretutindeni, neg sindu- i locul nici m car în arhivele de stat, ci se p streaz numai la noi i
la câteva neamuri str ine. Totu i, mai presus de orice t gad sunt documentele romanilor (c ci ele sunt p strate
în bibliotecile publice ale ora ului, ba chiar i pe Capitoliu, gravate pe coloane de aram ; pân i Gaius Iulius
Caesar a în l at o coloan de aram pentru iudeii din Alexandria ca s dezv luie în scris c ei sunt cet eni
alexandrini). Din aceste surse voi extrage dovezile mele. Voi reproduce decretele emise de Senat i pe cele ale
Gaius Iulius Caesar, privitoare la Hyrcanos i la poporul nostru.
2. „CAIUS IULIUS CAESAR, IMPERATOR2, MARE PONTIF3 I DICTATOR4 A DOUA OAR salut
pe magistra ii sidonieni, Senatul i poporul. Dac sunte i s n to i,
1
Marcus Porcius Cato Uticensis (95-46 î.e.n.), om politic i orator roman, sufletul rezisten ei senatoriale împotriva cuceritorului Galliei, a
devenit guvernator al Africii (47-46 î.e.n.). Caesar a debarcat în Africa de Nord i a învins puternica armat a pompeienilor în b t lia de la
Thapsus (6 aprilie 46 î.e.n).
1
în elin „autocrator" i în latin „imperator" - titlu onorific, dat de c tre armat unui general victorios, care dup moartea lui Caesar a
c p tat sensul de „împ rat".
' Pontifex Maximus - eful colegiului pontificilor, preo i îns rcina i cu supravegherea cultului religios public i privat.
' Magistrat suprem care de inea întreaga putere a statului, ales de Senat pe timp de ase luni spre a face fa unor împrejur ri excep ionale,
prin care trecea republica roman .
216

m bucur nespus. Eu i o tirea mea ne sim im bine. V trimit al turat într-un exemplar scris pe o tabl decretul
privitor la Hyrcanos, fiul lui Alexandru, Mare Preot i etnarh al iudeilor, ca s -1 depune i în arhiva public .
Vreau ca el s fie gravat pe table de aram în limba greac i latin . Iat con inutul lui: Iulius Caesar, dictator a
doua oar i Mare Pontif, dup consultarea sfetnicilor mei, am decretat cele ce urmeaz . Deoarece iudeul
Hyrcanos, fiul lui Alexandru, i acum i mai înainte, atât în timp de pace cât i în timp de r zboi, i-a demonstrat
credin a i râvna fa de elurile noastre, lucru recunoscut de mul i al i dictatori, ba chiar de curând, cu prilejul
r zboiului alexandrin, ne-a venit în ajutor cu o mie cinci sute de o teni, care au întrecut în vitejie pe to i cei ce
mi-au fost trimi i de Mithridates, ca atare, decid ca Hyrcanos, fiul lui Alexandru, precum i copiii lui, s fie
etnarhi ai Iudeei i s de in pentru totdeauna pontificatul dup datina lor str bun , iar el i feciorii lui s ne fie
alia i, urmând s se numere printre prietenii no tri de n dejde. Ordon ca avu iile care revin Marilor Preo i prin
lege sau au fost dobândite prin dona ii s r mân în posesia lui i a fiilor s i. Dac izbucne te vreo ceart între
iudei, privitoare la rânduielile lor, el însu i s fie judec torul care d verdictul. Nu îng dui nim nui s ierneze la
ei sau s le cear bani."
3. „CONSULUL CAIUS CAESAR emite ordine, concesii i decrete cu urm toarele prevederi. Fiii lui Hyrcanos
s fie cârmuitorii neamului iudeilor i s aib parte de inuturile care le revin lor, iar Marele Preot i etnarhul
iudeilor s -i abat de la s vâr irea nedrept ilor. La Hyrcanos, fiul lui Alexandru, Marele Preot al iudeilor, s
fie trimi i soli care s încheie tratatul de prietenie i alian ; con inutul-Iui s fie s pat pe table
. de aram , expuse i pe Capitoliu, i în templele din Sidon, Tyr i Ascalon, cu caractere latine i grece ti. S se
aib în vedere ca documentul acesta s ajung Ia to i cvestorii i pretorii fiec rui ora , precum i la prietenii
no tri, pentru ca ei s ne primeasc solii cu ospitalitate i mandatul lor s r zbat pretutindeni."
4. „CAIUS CAESAR, IMPERATOR, DICTATOR I CONSUL, c l uzit de cinste, virtute i bun voin ,
ordon spre fericirea i norocul Senatului i poporului roman ca Hyrcanos, fiul lui Alexandru i, al turi de el,
propriii lui fii, s fie Marii
217
Preo i i sacerdo ii locuitorilor din Hierosolyma i ai întregului popor, având acelea i drepturi i datini ca i
preo ii str bunilor lor."
5. „CAIUS CAESAR, CONSUL A CINCEA OAR , decreteaz s li se îng duie iudeilor s locuiasc în ora ul
Hierosolyma i s -1 înt reasc i lui Hyrcanos, fiul lui Alexandru, Marele Preot i etnarhul iudeilor, s
cârmuiasc dup bunul lui plac; de asemenea, s li se scad iudeilor, la fiecare doi ani, câte un cor din dijma lor
pentru venituri, f r s se mai perceap de la ei în viitor biruri sau s se încaseze impozite."
6. „CAIUS CAESAR, IMPERATOR A DOUA OAR , a hot rât: I. întreaga ar , în afar de Ioppe, s pl teasc
tribut locuitorilor ora ului Hierosolyma, în fiecare an, cu excep ia celui de-al aptelea, denumit Sabatic, când
datina cere s nu se culeag fructe i nici s se fac îns mân ri. II. A ijderea Sidonul trebuie s le dea, din doi în
doi ani, drept bir, o p trime din recoltele sale; pe lâng asta, el va pl ti lui Hyrcanos i fiilor s i zeciuiala pe care
au încasat-o i str mo ii lor. III. Nici un înalt func ionar, general sau ambasador nu are voie s recruteze trupe
auxiliare în interiorul hotarelor Iudeei; nici o tenilor nu li se permite s cear bani pentru iernare sau în alte
scopuri de la localnici, ace tia fiind scuti i de orice jecm nire. IV. Cele ce le vor agonisi, cump ra sau mo teni în
viitor, s le p streze de-a pururi. V. Cetatea Ioppe, care a fost a iudeilor din capul locului, de când au f cut
alian cu romanii, s r mân a lor, precum odinioar . în numele ora ului st pânit de ei, Hyrcanos, fiul lui
Alexandru, i feciorii s i s primeasc drept bir de la proprietarii ogoarelor pentru cerealele recoltate în
împrejurimi i trimise anual prin portul lor la Sidon câte ase sute dou zeci de mii i aptezeci i cinci de
b nicioare, cu excep ia celui de-al aptelea an, denumit Sabatic, când nu se fac ar turi i nu se culeg fructele din
pomi. VI. Cât prive te satele din Câmpia mare, care sunt ale lui Hyrcanos i ale str mo ilor s i, Senatul hot r te
ca ele s revin lui Hyrcanos i iudeilor, me'n inându-se drepturile pe care le-au avut mai înainte. R mân
neatinse chiar i drepturile pe care le de in mai de mult iudeii, pe de o parte, Marii Preo i i sacerdo ii, pe de
alt parte, precum i binefacerile care le-au fost atribuite de c tre poporul roman i
218
de Senat. De acelea i drepturi se bucur i locuitorii din Lydda. VII. Localit ile, inuturile i c tunele care au
apar inut regilor Siriei i Feniciei, ca alia i ai poporului roman, ob inute prin dona ie pentru uzufructul lor, sunt
trecute de Senat în posesia etnarhului Hyrcanos i a iudeilor. VIII. A ijderea Hyrcanos, fiii s i i solii trimi i de
ei au dreptul s asiste al turi de senatori la jocurile de gladiatori i luptele cu animale s lbatice, iar atunci când au
cerut voie de la dictator sau de la comandantul cavaleriei s ia cuvântul, ei sunt adu i la Senat, urmând s
primeasc în decurs de zece zile r spuns la cererile lor printr-o hot râre senatorial ."
7. „CAIUS CAESAR, IMPERATOR A PATRA OAR , CONSUL A CINCEA OAR I DICTATOR PE
VIA , a f cut urm toarele declara ii despre drepturile lui Hyrcanos, fiul lui Alexandru, i ale feciorilor s i.
întrucât comandan ii care au fost înaintea mea au adus atât în provincie cât i în fa a Senatului i a poporului
m rturii favorabile despre Hyrcanos, Marele Preot al iudeilor, i despre iudeii în i i, iar poporul i Senatul le-au
adus mul umiri, se cuvine s inem minte i s ne str duim, la rândul nostru, ca Senatul i poporul s - i arate
cuvenita recuno tin fa de Hyrcanos, de poporul iudeu i de fiii lui Hyrcanos pentru bun voin a i binefacerile
pe care ni le-au adus."
8. „CAIUS CAESAR, PRETOR I CONSUL AL ROMANILOR, transmite salut ri magistra ilor,
Senatului i poporului din P ros. Au venit la mine iudeii din Delos i câ iva iudei care locuiesc împreun cu voi
i, în prezen a solilor vo tri, s-au plâns c printr-un decret îi împiedica i s tr iasc dup datinile lor str mo e ti
i religioase. Nu-mi plac deloc asemenea decrete îndreptate împotriva prietenilor i alia ilor no tri, c rora le
interzice i s - i duc traiul potrivit tradi iilor proprii i s dea bani pentru ospe e comune i slujbe divine, mai
ales c nici la Roma nu sunt opri i s fac aceste lucruri. C ci Caesar, pretorul rconsulul nostru, când a dat
ordinul prin care au fost suprimate la Roma întrunirile publice, n-a interzis totodat i strângerea banilor i
desf urarea ospe elor. A a i eu, interzicând celelalte soiuri de întruniri, le admit doar pe cele ale iudeilor, care
se adun dup obiceiurile i orânduirile str mo e ti, r mânând credincio i acestora. Ar fi frumos din
219

partea voastr ca, de vreme ce a i dat un decret îndreptat împotriva prietenilor i alia ilor no tri, s -1 abroga i,
inând seama de meritele i fidelitatea lor fa de noi."
9. Dup moartea lui Gaius Caesar, consulii Marcus Antonius i Publius Dolabella au convocat Senatul i,
introducând pe solii lui Hyrcanos, au primit oferta lor de colaborare i au încheiat cu ei un tratat de prietenie.
Senatul a hot rât a adar s primeasc toate cererile pe care le-au adus solii în fa a lui. Reproduc aici decretul,
pentru ca cititorii acestei istorii s -1 aib la îndemân , spre adeverirea spuselor mele. Iat ce cuprins are el.
10. „Hot rârea Senatului, extras din arhiva de table a cvestorilor publici, sub cvestorii urbani Quintus Rutilius
i C-aius Cornelius, la începutul tablei a doua. întocmit pe data de 11 aprilie în Templul Concordiei, la scrierea
ei au fost de fa Lucius Calpurnius Piso din tribul Menenia, Servius Papinius Potitus din tribul Lemonia, Gaius
Canius Rebilius din tribul Tarentina, Publius Tidetius i Lucius Apulinus, fiul lui Lucius din tribul Sergia,
Flavius, fiul lui Lucius din tribul Lemonia, Publius Platius, fiul lui Publius din tribul Papiria, Marcus Acilius, fiul
lui Marcus din tribul Maecia, Lucius Erucius, fiul lui Lucius din tribul Stellatina, Marcus Quintius Plancillus din
tribul Pollia i Publius Serius, propunerea fiind f cut . de consulii Publius Dolabella i Marcus Antonius.
Aceast Hot râre a Senatului con ine decretul în favoarea iudeilor, dat de Gaius Caesar, care n-a avut grij s -1
predea atunci la arhiv , a a cum au f cut acum Publius Dolabella i Marcus Antonius, care l-au gravat pe table
de aram i l-au predat cvestorilor urbani, s depun textul la arhiv , pe table în dublu exemplar. Actul a fost
întocmit la data de 9 februarie, în Templul Concordiei. Au asistat, ca soli ai Marelui Preot Hyrcanos:
Lysimachos, fiul lui Pausanias, Alexandru, fiul lui Theodoros, Patroclos, fiul lui Chaerea i Ionathas, fiul lui
Onias."
11. Hyrcanos a trimis pe unul din solii ace tia la Dolabella, care cârmuia atunci Asia, i 1-a rugat s -i scuteasc
de serviciul militar pe iudei, spre a le îng dui respectarea obiceiurilor str mo e ti, l sându-i s - i duc via a
potrivit acestora. Cum a primit epistola lui Hyrcanos, f r s mai stea în cump n , Dolabella a trimis o scrisoare
privitoare la iudei tuturor
220

.
asiaticilor, mai întâi locuitorilor din Efes, care ocupau primul loc în Asia. Ea con ine urm torul decret:
12. „DOLABELLA, IMPERATOR, în prima zi din Lenaion5, sub pritanul Artemon, transmite salut ri
Senatului efesienilor, magistra ilor i poporului. Alexandru, fiul lui Theodoros, solul lui Hyrcanos, fiul lui
Alexandru, Marele Preot i etnarh al iudeilor, m-a în tiin at c nu pot s devin o teni concet enii s i fiindc ei
n-au voie s mânuiasc armele, nici s c l toreasc în ziua de Sabat i nici s - i procure bucatele str mo e ti cu
care au obiceiul s se hr neasc . Ca atare, aidoma comandan ilor care au fost înaintea mea, eu le dau scutirea de
serviciul militar i le permit s respecte datinile str bune, când ei se întrunesc dup tradi ia lor s îndeplineasc
slujbele divine, în vederea purific rii lor i a aducerii jertfelor i v ordon s ave i grij ca aceast scrisoare s
circule de la un ora la altul."
13. Aceasta a fost favoarea f cut de Dolabella poporului nostru, atunci când Hyrcanos i-a trimis solul la el.
Mai sunt i alte pilde: „Consulul Lucius Lentulus a spus: Pe iudeii care au cet enie roman i tr iesc în Efes
dup ritul iudaic i-am scutit de serviciul militar din motive religioase în ziua de 20 septembrie, în timp ce consuli
erau Lucius Lentulus i Gaius Marcellus. Au fost de fa solii Titus Appius Balgus, fiul lui Titus, Titus Tongius,
fiul lui Titus din tribul Cmstumina, Quintus Raesius, fiul lui Quintus, Titus Pompeiiis Longinus, fiul lui Titus,
tribunul militar Gaius Servilius Bracchus, fiul lui Gaius din tribul Tarentina, Publius Clusius Gallus, fiul lui
Publius din tribul Veturia, precum i Gaius Sentius, fiul Iui Gaius Sentius din tribul Sabatina." „Titus Appius
Bulbus, fiul lui Titus, sol i propretor, transmite salut ri magistra ilor efesieni, Senatului i poporului. La
interven ia mea, consulul Lucius Lentulus i-a scos din rândul o tenilor pe iudeii din Asia. Apoi am cerut acela i
lucru propretorului Fannius i procvestorului Lucius Antonius i l-am ob inut, r mânând ca voi s ave i grij s
nu-i sup ra i în aceast privin ."
14. DECRETUL DELIENILOR. „Hot râre luat de pretori în ziua de 20 a lunii Tharghelion', arhonte fiind
Boeotos.
' A doua lun a iernii pentru grecii din Asia. care î i tr gea numele de la teascurile închinate celebr rii lui Bacchus, zeul vinului. Leneenele
erau s rb torite de atenieni în luna Gamelion (ianuarie) cu procesiuni dionysiace care se îndreptau spre templul Lenaion, situat la sud de
Acropole.
' Denumirea lunii mai din calendarul atic.
221
1
Solul Marcus Piso, sosit în ora ul nostru s conduc recrutarea, ne-a chemat pe noi i pe mul i al ii i ne-a
poruncit c , dac avem iudei care au cet enie roman , s nu-i nec jim deloc cu înrol rile, deoarece consulul
Cornelius Lentulus i-a scutit pe iudei de serviciul militar din motive religioase. De aceea trebuie a adar s v
supune i pretorului." Un decret cu acela i con inut, privitor la iudei, au emis i locuitorii ora ului Sardes.
15. „CAIUS FANNIUS, FIUL LUI CAIUS, IMPERATOR I CONSUL, salut pe magistra ii din insula Cos.
in s v în tiin ez c au venit la mine ni te soli ai iudeilor i m-au rugat s primesc decretul întocmit de Senat
pentru ei. Aceste decizii v privesc i pe voi, deopotriv . Vreau ca, potrivit Hot rârii Senatului, s -i primi i pe
ace ti soli i s ave i grij ca ei s treac nestingheri i prin meleagurile voastre, întorcându-se teferi în patria lor."
16. „CONSULUL LUCIUS LENTULUS declar : pe iudeii cu cet enie roman , despre care tiu c tr iesc în
ora ul Efes, respectând sfintele slujbe i riturile iudaice, îi scutesc de serviciul militar, din motive religioase.
Aceasta s-a înf ptuit la data de 19 septembrie."
17. „LUCIUS ANTONIUS, FIUL LUI MARCUS, PRO-CVESTOR I PROPRETOR, transmite salut ri
magistra ilor, Senatului i poporului sardienilor. întrucât iudeii care au primit cet enie roman s-au înf i at la
mine i mi-au explicat c ei au de mult vreme întrunirile i legile lor str bune, precum i un loc anume, unde î i
încheie afacerile i judec disputele dintre ei. Cerându-mi voie s fac la fel de-acum încolo, am hot rât s le
permit acest lucru."
18. „MARCUS PUBLIUS, FIUL LUI SPURIUS, MARCUS, FIUL LUI MARCUS I PUBLIUS, FIUL
LUI LUCIUS declar : când ne-am dus la proconsulul Lentulus i i-am transmis faptul c Dositheus, fiul lui
Cleopatrides, a încercat s scuteasc de serviciul militar pe iudeii care obi nuiesc s celebreze s rb torile
iudaice, acesta i-a îndeplinit dorin a la data de 19 septembrie."
19. „CONSULII LUCIUS LENTULUS, FIUL LUI QUINTILIUS, I CAIUS MARCELUS au condus
dezbaterile. Au fost de fa : solul Titus Appius Balbus, fiul lui Titus din tribul Horatia, Titus Tongius din tribul
Crustumina, Quintus
222

Raesius, fiul lui Quintus, Titus Pompeius, fiul lui Titus, Cornelius Longinus, tribunul militar Caius Servilius
Bracchus, fiul lui Gaius din tribul Terentia, Publius Clusius Callus, fiul lui Publius din tribul Veturia, tribunul
militar Caius Teutius, fiul lui Caius din tribul Aemilia, Sextus Atilius Serranus, fiul lui Sextus din tribul
Aesquilina, Caius Pompeius, fiul lui Caius din tribul Sabatina, Titus Appius Menander, fiul lui Titus, Publius
Servilius Strabo, fiul lui Publius, Lucius Paccius Capito, fiul lui Lucius din tribul Collina, Aulus Furius Tertius,
fiul lui Aulus i Appius Menas. în prezen a acestor b rba i, Lentulus a enun at urm torul decret: iudeii cu
cet enie roman care tr iesc în Efes dup ritul iudaic sunt scuti i de serviciul militar din motive religioase."
20. „ARHON II DIN LAODICEA7 SALUT PE CONSULUL CAIUS RABIRJUS, FIUL LUI CAIUS.
Sopater, trimisul Marelui Preot Hyrcanos, ne-a înmânat o scrisoare a ta, vestindu-ne c ni te soli veni i din partea
Marelui Preot Hyrcanos au adus un înscris privitor la poporul s u, care prevede c iudeii au voie s - i celebreze
zilele de Sabat i ceremoniile statornicite de legile lor str bune, astfel c nimeni nu are dreptul s -i împiedice,
fiindc ei ne sunt prieteni i alia i i nici unul din provincia noastr nu trebuie s -i stânjeneasc , de vreme ce ai
dat porunc s se supun ordinelor tale trallianilor* care s-au declarat pe fa ostili acestor ordine contrare
dorin ei lor. Ca atare, ei te-au rugat s ne scrii i nou despre m surile privitoare la iudei. Iar noi, gata oricând s
ne supunem ordinelor tale, am primit scrisoarea ta i am depus-o în arhiva noastr public de documente. Cât
prive te celelalte porunci pe care ni le-ai dat, ne vom da str duin a s nu te sup r m deloc."
21. „PUBLIUS SERVILIUS GALBA, FIUL LUI PUBLIUS, PROCONSUL, transmite salutul s u
magistra ilor milesieni, Senatului i poporului. Concet eanul vostru Prytanis, fiul lui Hermas, a venit la
mine în ora ului Tralles, unde aveam o întrunire, i mi-a dezv luit c voi nu-i trata i pe iudei conform dorin ei
noastre, ci îi împiedica i s - i

L
7
Numele mai multor ora e antice din Mesopotamia, Siria i Frigia. Aici este vorba de cel situat pe coasta vestic a Siriei, la sud de muntele
Casios. * Locuitorii ora ului Tralles din Lidia, men ionat în documentul urm tor.
223

s rb toreasc zilele de Sabat, s - i îndeplineasc tradi ionalele jertfe i s tr iasc dup propriile lor datini, el
însu i fiind cel ce a alc tuit decretul pe c i legale. Vreau s v comunic c , dup ce am dat ascultare ambelor
p r i, am hot rât: iudeii nu trebuie s fie împiedica i s tr iasc dup obiceiurile lor."
22. DECRETUL LOCUITORILOR PERGAMULUI. „Hot rârea pretorilor, luat sub pritanul Cratippos în prima
zi a lunii Daisios9. Romanii, dup pilda dat de str mo ii lor, au înfruntat piepti primejdiile pentru a asigura
securitatea comun a tuturor oamenilor, str duindu-se pe întrecute s chez uiasc bun starea i pacea deplin a
alia ilor i prietenilor lor. înf i ându-se a adar solii trimi i de poporul iudeu i de Marele Preot Hyrcanos, ale ii
i nobilii b rba i Straton, fiul lui Theodotos, Apollonios, fiul lui Alexandru, Aeneas, fiul lui Antipater, Aristobul,
fiul lui Amyntas, i Sosipater, fiul lui Phillipos, Senatul, dup ce a ascultat expunerea fiec ruia în parte, a
hot rât, potrivit spuselor lor, s -i scrie regelui Antioh, fiul Iui Antioh, c nu mai are voie s aduc nici o jignire
iudeilor, alia ii romanilor, i trebuie s le restituie fort re ele, limanurile i inuturile pe care le-a luat de la ei. El
s le îng duie deopotriv s - i foloseasc porturile, f r ca nimeni s le cear vam pentru ceea ce export din
inuturile iudeilor sau din limanurile proprii, fie c -i rege, fie c -i supus, cu excep ia lui Ptolemeu, regele
alexandrinilor, deoarece este prietenul i aliatul lor. Totodat , el trebuie s - i retrag garnizoana din ora ul loppe,
a a cum ni s-a cerut. Senatorul nostru Lucius Pettius, b rbat ales i nobil, a dat porunc s ne ocup m de
îndeplinirea întocmai a celor hot râte de Senat i s avem grij ca solii s ajung în patria lor vii i nev t ma i.
L-am introdus în Senat, la adunarea noastr , primind de la el scrisoarea i hot rârea Senatului, apoi el ne-a spus
cu mult râvn ce virtuos i m rinimos este Hyrcanos, care se preocup ca atât întregul stat cât i fiecare cet ean
venit la dânsul s prop easc deopotriv . Apoi am depus scrisoarea la arhiva noastr public i am decis ca,
potrivit hot rârii Senatului, s -i ajut m pe iudei, ca pe ni te alia i ai romanilor. în sfâr it, Theodoros, de la care
primisem scrisoarea i hot rârea Senatului, i-a rugat pe pretorii
' A cincea lun din calendarul macedonean antic (iunie).
224
no tri s -i trimit lui Hyrcanos o copie a decretului, precum i solii care s cunoasc zelul poporului nostru i s -
1 îndemne s - i p streze i chiar s sporeasc prietenia, spre a oferi prilejuri pentru noi binefaceri care s atrag
dup ele cuvenitele dovezi de recuno tin , f r s dea uit rii faptul c , înc de pe vremea lui Abraham, p rintele
tuturor evreilor, str mo ii no tri le-au fost prieteni, potrivit dovezilor g site în arhivele noastre publice."
23. DECRETUL LOCUITORILOR DIN HALICARNAS. „în a ...-a zi a lunii Anthesterion 10, sub preotul
Memnon, fiul lui Orestidas i al lui Euronymos, prin adop iune, norodul a luat urm toarea hot râre la propunerea
lui Marcus Alexander. Deoarece noi ne-am dovedit totdeauna cu mult zel evlavia fa de Dumnezeu i de
credin , slujindu-ne de pilda poporului roman i a oamenilor merituo i, precum i de faptul c ei au îng duit
iudeilor, alia ii i prietenii lor, s - i aduc nestânjeni i în ora jerfele sfinte i s - i celebreze în adun ri propriile
s rb tori, am decis i noi s permitem tuturor iudeilor care vor, fie b rba i, fie femei, s - i respecte Sabatul,
îndeplinind sfintele slujbe dup ritul iudaic i în l ând rugi dup datina str bun . Oricine îi va împiedica,
magistrat sau simplu cet ean, s fie amendat de c tre ora ."
24. DECRETUL LOCUITORILOR SARDESULUI. „Senatul i poporul, la propunerea pretorilor, au luat
hot rârea de mai jos. întrucât cet enii iudei care locuiesc în ora ul nostru s-au bucurat totdeauna de multe
binefaceri din partea poporului, iar acum au adresat Senatului i poporului rug mintea ca, în urma
recunoa terii de c tre Senat i de norodul roman a libert ii lor de-a se întruni i de-a tr i dup legile proprii, s
nu li se mai pun piedici în aceste privin e, ci s li se repartizeze un loc unde s se poat întâlni cu so iile i copiii
lor, în l ând rugile r mase din mo i-str mo i i închinând jertfe lui Dumnezeu. Senatul i poporul au decis
a adar c ei au voie s se întruneasc în anumite zile i s înf ptuiasc toate cele orânduite de legile lor i în
acela i timp s stabileasc împreun cu pretorii locul potrivit pentru construirea locuin elor proprii, a a
cum vor crede ei de cuviin , indicând i
"' Februarie, în vechiul calendar atic.
225

L
agoranomilor" ora ului alimentele necesare traiului lor zilnic, pe care trebuie s le procure ace tia."
25. DECRETUL LOCUITORILOR EFESULUI. „Sub pritanul Menophilos, în prima zi a lunii Artemisios12, la
propunerea eforilor, f cut prin vorbele lui Nicanor, fiul lui Euphemos, poporul a hot rât ceea ce urmeaz . Dup
ce iudeii care locuiesc în ora ul nostru au adresat proconsulului Marcus Iulius Pompeius, fiul lui Brutus,
rug mintea de a li se permite s respecte zilele de Sabat i s fac toate cele orânduite de datinile lor str bune,
dar s nu întâmpine nici o piedic , ei au primit încuviin area pretorului; a adar, Senatul i poporul, inând seama
de faptul c romanii îng duie acest lucru, au decis ca nimeni s nu mai interzic iudeilor s - i celebreze Sabatul,
f r s primeasc o amend , ci fiecare s le permit înf ptuirea tuturor obiceiurilor dup datinile proprii."
26. Mai exist multe alte asemenea hot râri ale Senatului i Imperatorilor, luate în favoarea lui Hyrcanos i a
neamului nostru, precum i decrete ale ora elor i r spunsuri ale pretorilor la scrisorile privitoare la privilegiile
iudeilor. Prin con inutul lor, toate îl fac pe cititorul cinstit al acestei istorii s r mân ferm convins de afirma iile
noastre. întrucât am adus limpezi i temeinice dovezi ale prieteniei noastre cu poporul roman, men ionând de
asemenea coloanele i tablele de aram care se g sesc pe Capitoliu, unde vor mai d inui acolo mult vreme i se
afl pretutindeni, am socotit de prisos i de-a dreptul sup r toare folosirea altor probe, omise anume de mine.
Nu-1 cred pe nimeni atât de r uvoitor încât s pun la îndoial prietenia noastr fa de romani pe care am dat-o
la iveal prin numeroasele noastre decrete, nici s - i închipuie c în ceea ce am demonstrat nu am spus purul
adev r. Iat ce am avut de zis despre prietenia i alian a încheiat de noi cu romanii.
" Func ionarii care aveau în ubordinea lor poli ia pie elor din Atena. Colegiile agoranomilor func ionau i în ora ele elenistice, Roma având
îns edilii ei urbani.
12
Luna mai, în calendarul siro-macedonean.
226
CAPITOLUL XI
1. în vremea aceea, Siria a fost bântuit de tulbur ri din urm toarea pricin . Bassus Caecilius, unul dintre
aderen ii lui Pompeius, i-a întins o curs lui Sextus Caesar, 1-a ucis, acaparându-i o tirea, i a pus mâna pe
putere. Un crâncen r zboi s-a dezl n uit la Apamea, unde generalii lui Caesar au t b rât asupra lui cu c l re ii i
pedestra ii lor. Chiar i Antipater a trimis acestora ajutoare prin fiii s i, fiindc i-a amintit de binefacerile pe
care i le adusese Caesar, socotind c era drept s ia parte la r zbunarea i la pedepsirea uciga ului acestuia.
întrucât r zboiul se prelungea, a venit de la Roma Murcus, s -1 înlocuiasc pe Sextus, i între timp Cassius i
Brutus l-au asasinat pe Caesar în Senat, dup ce acesta a avut o domnie de trei ani i ase luni1. Am amintit acest
lucru i în alt parte.
2. Când moartea lui Caesar a dezl n uit r zboiul i to i oamenii de seam s-au r spândit încolo sau încoace, spre
a strânge trupele împr tiate, a sosit în Siria Cassius, ca s preia oastea sta ionat la Apamea, ridicându-i asediul,
i a realizat reconcilierea dintre. Bassus i Murcus. A cutreierat apoi ora ele, s adune arme i o teni i s le
impun biruri grele. A asuprit mai ales Iudeea, c reia i-a cerut un tribut de apte sute de talan i de argint.
Asistând cu mare fric i tulburare la cele ce se întâmplau, Antipater a repartizat strângerea banilor în parte
ambilor s i fii, în parte lui Malichos, cam pornit împotriva lui, precum i altora. întrucât a adus din Galileea cel
dintâi suma care îi revenea lui, Herodes a devenit foarte bun prieten al lui Cassius. I s-a p rut mai în elept s -i
atrag de partea lui pe romani prin acest serviciu, cucerindu-le bun voin a pe spinarea altora. în celelalte ora e,
guvernatorii au fost z logi i împreun cu locuitorii i Cassius a vândut ca robi patru cet i, printre care mai
puternice erau Gophna i Emmaus, ultimele dou fiind Lydda i Thamna. Cassius a mers cu sup rarea lui atât de
' Intervalul dintre b t lia de la Farsala (9 august 48 î.e.n.), unde cezarienii i-au învins pe pompeienii republicani, i pân la suprimarea de
c tre conjura i a dictatorului atotputernic Ia Roma (15 martie 44 î.e.n.)
227
departe, încât era gata s -i fac de petrecanie lui Malichos (pe care era foarte furios), dac nu i-ar fi strunit
pornirea Hyrcanos, trimi ându-i din partea lui prin Antipater o sut de talan i.
3. De îndat ce Cassius a p r sit Iudeea, Malichos i-a i întins curse lui Antipater, deoarece avea convingerea c ,
prin înl turarea Iui, consolida puterea lui Hyrcanos. Acest plan nu i-a r mas ascuns lui Antipater, care s-a retras
dincolo de Iordan, s - i strâng o oaste alc tuit din arabi i din localnici. Dar Malichos, plin de iretenie, i-
a t g duit uneltirea i, dezvinov indu-se prin jur minte, a sus inut c nu putea s -i treac prin minte un
asemenea gând, cât vreme Phasael asigura paza Hierosolymei, iar Herodes avea în seama lui toat oastea. Când
a v zut c nu- i poate duce la îndeplinire mi elia, s-a împ cat cu Antipater, în elegându-se cu dânsul. Murcus,
pretorul de atunci al Siriei, i-a dat seama c el punea la cale o r scoal i pu in a lipsit s -1 ucid , dar a
intervenit Antipater i, prin rug min ile sale, a reu it s -i salveze via a.
4. Antipater nici nu b nuia m car c astfel îl sc pase de la moarte pe propriul s u uciga . C ci de îndat ce i-au
strâns laolalt oastea, Cassius i Murcus au pus-o în întregime sub comanda lui Herodes, pe care l-au f cut
guvernatorul Coelesiriei i i-au atribuit o flot , precum i trupe de c l re i i pedestra i, fâg duindu-i s -1
numeasc regele Iudeei dup încheierea r zboiului dus de ei împotriva lui Antonius i a tân rului Caesar2. Tot
mai însp imântat de ascensiunea lui Antipater, Malichos a c utat s -1 înl ture din drumul s u: cump rându-1 cu
bani pe paharnicul lui Hyrcanos, unde se osp tau amândoi, 1-a otr vit pe Antipater, iar cu o tenii înzestra i cu
armament greu, pe care îi avea la îndemân , a pus st pânire pe ora . Când au aflat de mi eleasca moarte a
p rintelui lor, Herodes i Phasael au fost profund îndurera i, dar Malichos a negat f r înconjur orice amestec în
urzirea acestei crime. A a a pierit Antipater, care se distinsese prin evlavia, spiritul de dreptate i zelul cu care i-
a slujit patria. Dintre fiii s i, Herodes a hot rât s - i r zbune tat l numaidecât i a pornit
' Gaius Octavianus (Augustus), fiul adoptiv i mo tenitorul Iui Gaius lulius Caesar, care a constituit cel de-al doilea triumvirat. împreun cu
Marcus Antonius i Lepidus, declarând r zboi împotriva lui Cassius i Brutus, pentru pedepsirea asasinilor dictatorului.
228
cu oaste împotriva lui Malichos; în schimb fiul mai mare, Phasael, prefera s - i înl ture du manul prin vicle ug,
ca s nu provoace un r zboi civil. El a acceptat dezvinov irea lui Malichos, a dat impresia c era convins de
nevinov ia lui în uciderea lui Antipater i a împodobit mormântul p rintelui s u. Sosit între timp în Samaria,
care era zdruncinat de o rebeliune, Herodes a restaurat ordinea în ora , domolind certurile oamenilor.
5. Dar, dup scurt vreme, când Hierosolyma era în ajunul unei mari s rb tori, el s-a îndreptat spre ora cu
o tenii lui i Malichos, cuprins de fric , 1-a sf tuit pe Hyrcanos s nu-1 lase s intre. i Hyrcanos 1-a ascultat,
invocând faptul c nu putea s admit în ora marea mul ime a str inilor când localnicii se purificau3. Dar
Herodes nu s-a sinchisit de solii lui i a p truns noaptea în ora . R zbit de fric , Malichos n-a renun at la
pref c toria lui, ci îl plângea pe Antipater, bocindu-1 în v zul lumii ca pe un prieten bun, în timp ce se îngrijea
pe ascuns de paza lui personal . Herodes s-a ferit s -i dea de gol f rnicia i 1-a primit prietene te, ca s înl ture
orice b nuial .
6. între timp, Herodes i-a scris lui Cassius despre moartea p rintelui s u. Cunoscând îndeaproape firea mâr av a
lui Malichos, Cassius i-a scris la rândul lui s - i r zbune tat l i a transmis în tain tribunilor s i din Tyr ordinul
s -i dea cuvenitul ajutor lui Herodes atunci când va veni ceasul r fuielii. Dup ce a fost cucerit Laodicea de
c tre Cassius i to i veneau la dânsul cu coroanele victoriei i cu bani, Herodes a socotit c era momentul potrivit
s se r zbune pe Malichos. Ajuns în Tyrul fenician, acesta a b nuit îns ceva i a pl nuit o fapt îndr znea :
întrucât fiul s u era ostatic la tyrieni, i-a venit gândul s p trund în ora , s -1 r peasc de acolo i s -1 duc
repede în Iudeea, apoi, în timp ce Cassius era absorbit de r zboiul lui cu Antonius, s cheme poporul la revolt ,
punând el însu i mâna pe putere. Dar planul s u a fost z d rnicit de pronia divin i de iretenia lui Herodes, care
i-a ghicit inten ia i a trimis un slujitor în ora , chipurile, ca s preg teasc cina (c ci îi invitase pe to i la un
osp ); în realitate, misiunea lui
1
La aceast s rb toare (probabil Sucot sau avuot), dup ceremoniile lustrale, locuitorilor Ierusalimului li se prescria evitarea oric rui
contact cu oamenii de alt neam.
229
fiind s -i conving pe tribuni s -1 întâmpine pe Malichos cu pumnalele lor. Ace tia au pornit îndat înaintea lui,
l-au întâlnit aproape de ora , pe malul m rii, i l-au str puns cu jungherele, însp imântat de aceast sângeroas
fapt , Hyrcanos i-a pierdut cuno tin a. Dup ce i-a revenit cu chiu cu vai, 1-a întrebat pe Herodes ce anume s-a
întâmplat i cine îl ucisese pe Malichos. Când tribunii i-au spus c îndepliniser ordinul dat de Cassius, el a
l udat fapta lor: era un om tic los, care uneltea împotriva patriei lui. Malichos i-a primit astfel dreapta lui
pedeaps pentru nelegiuita ucidere a lui Antipater.
7. Dup plecarea lui Cassius din Siria, în Iudeea a izbucnit o r scoal . Un anume Helix4, care fusese l sat la
Hierosolyma, în fruntea unor trupe, 1-a atacat pe Phasael, încurajând poporul s pun mâna pe arme. Herodes s-a
dus atunci la Fabius, comandantul Damascului, de unde a vrut s vin în ajutorul fratelui s u, dar boala 1-a
împiedicat s porneasc la drum. între timp Phasael 1-a biruit cu for e proprii pe Helix i 1-a asediat într-un turn,
eliberându-1 în urma unei în elegeri, apoi 1-a mustrat pe Hyrcanos c , în pofida binefacerilor aduse de rudele
sale, el i-a sprijinit pe du manii acestora. De pild , l sase ca numeroase fort re e, printre care i Masada, cea mai
puternic dintre toate, s ajung în st pânirea fratelui lui Malichos, spre a pune la cale o revolt . Dup ce s-a
îns n to it, în scurt vreme, Herodes a venit i 1-a alungat din toate fort re ele pe care le de inea, c zând cu el la
învoial s -1 elibereze.
CAPITOLUL XII
1. Ptolemeu, fiul lui Menaei, a pornit împotriva Iudeei, ca s -1 întroneze pe Antigonos, fiul lui Aristobul, care î i
strânsese
4
Patriot iudeu care, poate chiar cu tirea lui Hyrcanos, c uta s îndep rteze oastea filoroman a lui Herodes i Phasael.
230
o oaste i-1 atr sese pe Fabius de partea lui cu ajutorul banilor, motivul invocat fiind leg turile de rudenie. în
ajutorul lor a venit i Marion, numit de Cassius tiranul tyrienilor: omul care cucerise Siria o l sase în st pânirea
unor domnitori diferi i. Marion a n v lit în Galileea, cu care se învecina, i a cucerit trei fort re e, prev zându-le
cu garnizoane. Dar Herodes 1-a atacat, Ie-a luat pe toate înapoi i i-a eliberat pe o tenii garnizoanelor tyriene, a
dat unora chiar i daruri la plecare, atr gându- i astfel simpatia cet ii feniciene. Dup ce a înf ptuit asta, a ie it
în întâmpinarea lui Antigonos i, prin victoria dobândit în lupta împotriva lui, 1-a alungat în afara hotarelor
Iudeei. La întoarcerea lui Herodes în Hierosolyma, Hyrcanos i poporul i-au acordat coroanele victoriei. Ca
logodnic, el era h r zit s devin ginerele lui Hyrcanos, ceea ce îl atr gea cu atât mai mult cu cât urma s ia de
so ie pe fiica lui Alexandru, fiul lui Aristobul, nepoata lui Hyrcanos din partea mamei, care avea s -i d ruiasc
mai târziu trei fiice i doi fii. î i luase mai înainte o nevast plebean , numit Doris, din acela i neam1 cu dânsul,
cea care 1-a z mislit pe Antipater, cel mai mare dintre fiii s i.
2. între timp, Cassius a fost învins de c tre Antonius i Caesar în b t lia de la Philippi, a a cum am spus în alt
parte2. Dup aceast victorie, Caesar s-a îndreptat spre Italia, iar Antonius a pornit spre Asia. Cum a poposit în
Bithynia, l-au întâmpinat soli veni i de pretutindeni. Printre ace tia se num rau i frunta ii iudeilor, care îi
acuzau pe Phasael i Herodes, sus inând c Hyrcanos domnea doar în aparen i c , de fapt, ei de ineau întreaga
putere. Dar Antonius avea o deosebit stim fa de Herodes: a adar, când a venit la el, ca s se apere de
învinuirile care i se aduceau, s-a ajuns pân acolo încât adversarii lui n-au fost nici m car primi i s ia cuvântul,
c ci Herodes a ob inut de la Antonius acest lucru prin gr mada lui de bani. Când Antonius a sosit la Efes, Marele
Preot Hyrcanos i poporul nostru i-au trimis o solie, care i-a adus o
1
Deoarece Doris avea aceea i obâr ie idumean . Herodes i-a repudiat prima so ie din ra(iuni politice. C s toria lui cu Mariamne, care a
avut loc mai târziu, urm rea acceptarea în familia Ha moneilor a unui str in.
2
Cassius s-a sinucis la sfâr itul b t liei pierdute în toamna anului 42 î.e.n. la Philippi (Macedonia), înaintea lui Marcus Antonius i Caesar
Octavianus (vezi Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor, Cartea 1, cap. XII, paragr. 4, ed. cit., p. 52).
231
coroan de aur i 1-a rugat s scrie c peteniilor din provincie i s -i elibereze pe iudeii captura i de Cassius prin
înc lcarea legilor r zboiului, restituindu-le inutul r pit în epoca lui Cassius. Antonius a socotit cerea lor
îndrept it , a a c a expediat o scrisoare lui Hyrcanos i iudeilor, iar tyrienilor un ordin, con inutul
documentelor fiind urm torul:
3. „MARCUS ANTONIUS, IMPERATOR, SALUT PE MARELE PREOT I ETNARH HYRCANOS,
precum i pe iudei. Dac sunte i s n to i, îmi pare bine. Eu i o tirea mea suntem de asemenea s n to i. Solii
vo tri Lysimachus, fiul lui Pausanias, Josephus, fiul lui Menaeus, i Alexandru, fiul lui Theodoros, au venit la
mine în ora ul Efes i, la fel ca odinioar la Roma, i-au reînnoit mandatul, încredin ându-mi cu sârguin ceea
ce mi-ai transmis acum în numele t u i al poporului, ca o m rturie a bun voin ei voastre fa de noi. De vreme
ce atât prin fapte, cât i prin vorbe, sunt pe deplin convins de marea prietenie pe care ne-o purta i, socotesc c -mi
revine datoria s v recunosc statornicia obiceiurilor i evlavia. Fiindc vr jma ii no tri i ai poporului roman au
devastat întreaga Asie i n-au cru at nici ora ele i nici templele, f r s - i respecte barem propriile jur minte,
noi, vajnici lupt tori atât pentru binele nostru, cât i pentru cel al lumii întregi, am dat pedeapsa cuvenit celor
care. au comis mâr vii fa de oameni i nelegiuiri fa de zei. Credem c soarele însu i i-a acoperit chipul ca
s nu fie martor f r voia lui la mâr ava moarte a lui Caesar! Am biruit profanatoarele uneltiri, care g seau în
Macedonia un aer prielnic marilor nelegiuiri, precum i liota oamenilor cu sufletele n p dite de furia r ului,
aduna i la Philippi, în Macedonia, unde au ocupat locuri foarte potrivite, ap rate pân la mare cu metereze de
mun i, cu o singur trec toare ca o poart deschis , zeii în i i hot rând pieirea acestora pentru nelegiuitele lor
cazne. Brutus, care se refugiase la Philippi i era asediat de noi, a avut acela i sfâr it ca i Cassius. Dup ce ei i-
au primit pedeapsa dreapt , n d jduim s avem parte de pace în viitor, l sând Asia s se refac de pe urma
r zboiului. Pacea d ruit nou de zei vrem s-o oferim i alia ilor no tri, astfel ca prin victoria noastr trupul Asiei
s se înzdr veneasc aidoma unui bolnav dup o boal grea. întrucât am de gând s sporesc avu ia ta i a
232
poporului t u, voi avea grij de ceea ce v a teapt în viitor. Am scris a adar fiec rui ora în parte s slobozeasc
f r z bav atât pe oamenii liberi cât i pe sclavii care au fost vându i de Cassius i de comandan ii lui. Vreau s
intra i în posesia bunurilor pe care le-a i ob inut de la mine sau de la Dolabella. Interzic tyrienilor s foloseasc
for a împotriva voastr i le poruncesc s restituie în întregime tot ceea ce au smuls pe nedrept de la iudei.
Primesc coroana pe care ai binevoit s mi-o trimi i în dar."
4. „MARCUS ANTONIUS, IMPERATOR, salut pe magistra ii tyrienilor, Senatul i poporul. Când m-au
întâmpinat la Efes, solii Marelui Preot i etnarh Hyrcanos mi-au spus c voi ocupa i un inut smuls din teritoriul
lor, pe care l-a i cucerit atunci când potrivnicii no tri de ineau puterea. întrucât noi am pornit r zboiul pentru
autoritatea legal i în numele drept ii i al piet ii i-am pedepsit pe cei ce au dat uit rii binefacerile i i-au
înc lcat jur mintele, vreau ca i voi s p stra i pacea cu cei ce ne sunt alia i i bunurile dobândite de la adversarii
no tri s le restitui i celor de la care le-a i luat, ca pe o proprietate înstr inat pe nedrept. Nici unul dintre
ipochimenii aceia n-au primit de la Senat vreo provincie sau o oaste, ci i le-au însu it cu for a, spre a- i ar ta
d rnicia fa de ciracii faptelor lor nelegiuite. De îndat ce am dat acestora cuvenita pedeaps , drept este ca i
alia ii no tri s de in ceea ce au avut anterior, neîmpiedica i de nimeni. A adar, toate inuturile care au apar inut
etnarhului Hyrcanos mai înainte de dezl n uirea silnicului atac al lui Gaius Cassius împotriva provinciei noastre
i sunt în posesia voastr , s le restitui i p guba ilor, iar de acum încolo s v ab ine i de la incursiunile în
teritoriile aflate sub st pânirea lor. Dac ave i ceva de spus în ap rarea voastr , pute i s face i acest lucru cu
prilejul sosirii mele acolo, întrucât sunt hot rât s -mi tratez în mod echitabil to i alia ii."
5. „MARCUS ANTONIUS, IMPERATOR, salut pe magistra ii tyrienilor, Senatul i poporul. V trimit
al turat decretul meu i v îns rcinez s depune i în arhiva voastr de table gravate câte o copie a lui în limba
elin i latin , iar originalul s -1 expune i într-un loc aflat în v zul lumii, ca s poat fi citit de to i. Marcus
Antonius, membru al triumviratului alc tuit pentru treburile publice, proclam : Cu prilejul ultimei
233
revolte, Gaius Cassius a devastat o provincie str in unde avea garnizoane, a jefuit ni te alia i i a purtat r zboi
cu neamul iudeilor, popor prieten al Romei, dar insolen a lui a fost biruit de for a armelor noastre; ca atare, prin
edicte i hot râri judec tore ti, restituim acestuia ceea ce i-a fost r pit, dând astfel totul înapoi alia ilor no tri.
Obiectele vândute în dauna iudeilor, având în vedere fie sclavii, fie avu iile, s fie restituite integral, oamenii,
pentru ca s fie liberi, bunurile, pentru ca s revin st pânilor de alt dat . Vreau s fie supus amendei oricine nu
ascult de decretul meu i, atunci când unul va fi prins asupra faptului, în fiecare caz în parte s -mi revin mie
grija stabilirii sumei pe care o va pl ti nesupusul."
6. Câte o copie identic a acestui decret a fost trimis locuitorilor din Sidon, Antiohia i Arados. Am citat aceste
edicte la momentul potrivit, pentru a servi ca dovad a grijii pe care au ar tat-o romanii poporului nostru.
CAPITOLUL XIII
1. Când Antonius a hot rât s se duc dup aceea în Siria, Cleopatra a venit înaintea lui în Cilicia, prinzându-1 în
mrejele iubirii. Atunci s-au întâlnit iar i cu el o sut dintre iudeii cei mai prestigio i, ca s -1 învinuiasc pe
Herodes i ai s i, iar alegerea lor s-a oprit la vorbitorii iscusi i. împotriva lor i în favoarea tinerilor pleda
Messala1, de fa fiind i Hyrcanos, socrul lui Herodes. Antonius a ascultat p sul ambelor p r i la Daphne i 1-a
întrebat pe Hyrcanos care dintre ei este cel mai apt s conduc poporul. R spunsul lui Hyrcanos a fost: Herodes
i ai s i. Antonius, care înc de mai înainte avea o mare prietenie pentru ei, întrucât odinioar se bucurase
de
1
Marcus Valerius Messala Corvinus (64 î.e.n.-6 e.n.), celebru orator latin, fost partizan al taberei senatoriale, slujea interesele celor doi
triumviri victorio i la Philippi.
234
ospitalitatea p rintelui tinerilor, atunci când tat l lor îl g zduise împreun cu Gabinius, i-a numit pe amândoi
tetrarhi2, încredin ându-le printr-o scrisoare administra ia treburilor iudaice. Pe cincisprezece dintre adversarii lui
i-a pus în lan uri i i-ar fi dat pe mâna c l ului dac n-ar fi intervenit Herodes în favoarea lor.
2. Totu i iudeii nu s-au potolit nici dup întoarcerea soliei lor, c ci al i o mie s-au dus iar i la Antonius, în
ora ul Tyr, unde el urma s soseasc , potrivit zvonurilor. Ademenit cu bani mul i de Herodes i de fratele lui,
Antonius a poruncit înal ilor magistra i locali s -i c s peasc pe solii iudeilor dornici s schimbe starea lucrurilor
din ar , înt rind domnia lui Herodes. Deoarece solii se adunaser pe nisiposul rm din fa a ora ului, Herodes a
venit numaidecât s -i întâmpine, împreun cu Hyrcanos, care îl înso ea, i i-a îndemnat s se îndep rteze, c ci îi
pândea o soart rea dac ajungeau cumva la înc ierare. Ace tia n-au ascultat de sfatul lui i dintr-o dat romanii
i-au atacat cu jungherele, omorându-i pe unii, r nindu-i pe al ii, iar ceilal i au fugit spre casele lor, unde teama i-a
potolit. Din mijlocul poporului s-au în l at vocifer ri împotriva lui Herodes, încât furiosul Antonius i-a executat
prizonierii.
3. în anul urm tor, Pacorus, fiul regelui3, i Barzapharnes, satrapul p r ilor, au n v lit în Siria. Atunci a murit
Ptolemeu, fiul lui Mennaei, i propriul s u fiu, Lysanias, mo tenitorul tronului, s-a împrietenit cu Antigonos, fiul
lui Aristobul, cel ce s-a folosit de satrap, pe lâng care Antigonos avea o mare trecere. Antigonos a f g duit
p r ilor o r splat de o mie de talan i i cinci sute de femei dac îi vor d rui domnia smuls lui Hyrcanos,
omorându-i pe Herodes i pe sus in torii s i, f r s - i in îns promisiunea. Totu i p r ii au întreprins aceast
expedi ie împotriva ludeei, în vederea însc un rii lui Antigonos, i Pacorus a mers pe drumul de pe rmul
m rii, iar Barzapharnes a ales calea spre interior. Tyrienii l-au alungat pe Pacorus, în timp ce sidonienii i
locuitorii din Ptolemaida l-au primit bucuro i. Apoi Pacorus i-a trimis c l rimea în Iudeea,
2
Regentul unei p trimi dintr-o ar ; titlul de tetrarh apare pentru prima oar în Palestina, Hyrcanos r mânând etnarh (conduc tor de
provincie roman ).
3
Orodes II, rege al p r ilor (57-37 î.e.n.), biruitorul lui Crassus Ia Carrhae, 1-a f cut coregent pe fiul s u Pacorus, care a invadat Siria.
235
ca s cerceteze ara i s -1 ajute pe Antigonos, punând în fruntea trupelor pe paharnicul regelui, care se numea la
fel ca dânsul. Când îns unii dintre iudeii care locuiau pe muntele Cârmei s-au asociat, ar tându-se gata s lupte
al turi de el, Antigonos a tras n dejde c va putea s cucereasc cu ajutorul lor inutul în dreptul c ruia
ajunseser i care se chema P durea-cu-stejari. Deoarece ni te localnici li s-au împotrivit, ace ti oameni au ajuns
pe c i ocolite la Hierosolyma; cum num rul lor crescuse între timp, devenind o ceat numeroas , ei au ajuns
pân la palatul regal, pe care l-au asediat. Dar Herodes s-a gr bit s aduc înt riri i, în lupta care s-a încins în
pia , tinerii i-au învins adversarii: i-au îngr m dit în templu, postând în casele învecinate o teni înzestra i cu
armament greu, care s -i p zeasc . Poporul r zvr tit a t b rât asupra lor i a asaltat casele, dându-le prad
fl c rilor împreun cu cei afla i în untru. Pentru nedreptatea aceasta, Herodes s-a r zbunat ceva mai târziu pe
vr jma ii lui, pe care i-a provocat la lupt , m cel rind astfel pe mul i dintre ei.
4. în timp ce aveau loc zilnice h r uieli între cele dou tabere, du manii a teptau s se adune mul imea venit din
întregul inut la a a-zisa Pentecoste4 (cum se nume te aceast s rb toare). Cu prilejul acestei zile s-au adunat în
jurul templului, multe mii de oameni, unii înarma i, al ii f r arme. Ace tia st pâneau templul i ora ul, cu
excep ia palatului regal, care era ap rat de Herodes i de o mân de o teni. în timp ce Phasael asigura paza
meterezelor, Herodes, cu ceata lui de r zboinici, a pornit atacul împotriva du manilor s i din cartierele m rgina e
i a luptat cu atâta îndârjire încât a alungat mii i mii de oameni, unii dintre ei refugiindu-se în interiorul ora ului,
al ii în templu i câ iva chiar în an urile de ap rare din exterior, fiecare unde a v zut cu ochii. Chiar i Phasael a
venit s -i ajute pe atacatori. La rug mintea lui Antigonos, Pacorus, c petenia p r ilor, înso it de pu ini c l re i, a
p truns atunci în ora , chipurile, ca s pun cap t r scoalei, urm rind în realitate s sprijine venirea acestuia la
putere. Când Phasael i-a ie it în întâmpinare, s -1 primeasc cu ospitalitate, Pacorus 1-a
4
în grece te „cincizeci (de zile)" - r stimpul care desparte dou mari s rb tori: Pastile i Rusaliile, adic Pesah i avuot (vezi Cartea a IH-a,
cap. X, part. 6, n. 8, ed.cit., voi. I, p. 164).
236
convins s se duc la Barzapharnes cu solie de pace: de fapt, el punea la cale un vicle ug. Phasael a acceptat, f r
s b nuiasc nimic i f r s dea crezare sfaturilor lui Herodes, privitoare la perfidia barbarilor, cerându-i s nu
ia m suri împotriva lui Pacorus i a înso itorilor lui.
5. Au plecat a adar în aceast solie de pace Hyrcanos i Phasael; i-a întov r it i Pacorus, care a l sat în
preajma lui Herodes dou sute de c l re i, zece dintre ei fiind numi i „Liberi"5. Când au sosit în Galileea, au ie it
înaintea lor c peteniile ora elor, cu o teni bine înarma i. Barzapharnes i-a primit mai întâi cu bun voin i le-a
oferit daruri, uneltind apoi împotriva lor. Phasael i c l re ii lui au fost încartirui i pe rmul m rii. Aflând de cei
o mie de talan i i de cele cinci sute de femei, promise de Antigonos p r ilor, au început s -i suspecteze pe
barbari. Cineva i-a anun at c ace tia le-au întins capcane în timpul nop ii i c erau p zi i în tain de str ji. S-ar
fi zis de mult vreme cu ei dac du manii n-ar fi a teptat ca p r ii r ma i la Hierosolyma s -1 captureze pe
Herodes: dac i-ar fi ucis mai înainte, acesta putea s presimt moartea lor i s fug . A a st teau lucrurile, c ci
ei î i z reau pân i propriile str ji. Unii chiar îl sf tuiau pe Phasael s încalece grabnic pe cal i s fug , f r s
mai z boveasc deloc. Cel mai mult st ruia îns Ophellius, pus la curent cu întregul complot de Saramalla, cel
mai bogat sirian din vremea aceea, care îi d dea acest sfat, gata s -i pun la dispozi ie, pe malul m rii, cor biile
destinate fugii sale. Dar Phasael nu s-a învoit s -1 lase singur pe Hyrcanos, nici s - i expun primejdiei fratele,
ci s-a dus de-a dreptul la satrap, repro ându-i pe fa c 1-a tr dat, prinzându-1 în curs . Dac era ahtiat dup
bani, el i-ar fi dat mai mult decât îi propusese Antigonos; apoi, este o crim odioas s ucizi ni te soli nevinova i
care au venit la tine, convin i de buna ta credin . La auzul vorbelor sale, barbarul s-a jurat c nimic din ceea ce
b nuia el nu era adev rat, ci a c zut prad unor zvonuri mincinoase. Dându-i aceste asigur ri, s-a dus la Pacorus'.
6. îndat dup plecarea lui Barzapharnes, unii dintre p r i

' Denumirea acestor r zboinici de elit dovede te faptul c oastea p r ilor era alc tuit îndeob te din sclavi.
6
Autorul se refer la fiul regelui, nu la paharnicul cu acela i nume, men ionat în continuare.
237
i-au pus în lan uri pe Hyrcanos i Phasael, care au adus multe mustr ri p r ilor pentru nesocotirea jur mântului
lor. Paharnicul trimis la Herodes primise misiunea s -1 ademeneasc în afara zidurilor ora ului, în vederea
captur rii lui. Phasael d duse unor soli sarcina s dea de gol perfidia p r ilor, dar ei fuseser prin i de du mani,
a a c ne tiutorul Herodes s-a adresat lui Pacorus i celor mai puternici dintre p r i, ca unor st pâni ai acestora.
De i erau la curent cu desf urarea evenimentelor, ei t g duiau totul cu ipocrizie i sus ineau c Herodes trebuia
s ias în afara zidurilor, având datoria s -i întâmpine pe aduc torii scrisorilor: c ci ace tia nu înc puser pe
mâinile du manilor, ci urmau s soseasc în curând cu ve ti despre înf ptuirile lui Phasael. Herodes n-a avut
încredere în vorbele lor, fiindc aflase de la al ii despre arestarea fratelui s u. El a devenit i mai b nuitor fa de
p r i când a fost avertizat de fiica lui Hyrcanos, a c rei fat era logodnica lui. De i ceilal i nu i-au dat ascultare,
el a crezut-o mai întâi pe aceast femeie în eleapt .
7. Pe când p r ii cump neau asupra a ceea ce aveau de f cut (deoarece nu cutezau s întreprind ceva f i
împotriva unui adversar atât de puternic) i amânau de la o zi la alta îndeplinirea planului lor, Herodes, ajuns la
mare ananghie i înclinat s accepte mai degrab vestea c fratele s u c zuse în capcana p r ilor decât s pun
vreun temei pe asigur rile lor potrivnice, la venirea nop ii, a hot rât s fug , nez bovind deloc, ca i cum se mai
putea îndoi de amenin area du manilor. i-a strâns a adar o tenii, i-a pus pe spinarea vitelor de povar mama i
sora, pe fiica lui Alexandru, fiul lui Aristobul, care urma s -i devin so ie, pe mama acesteia (fiica lui Hyrcanos)
i pe fratele s u mezin, împreun cu întreaga servitorime i mul imea robilor, pornind la drum spre Idumeea, f r
ca du manul s prind de veste. Nici m car omul cu firea c lit , martorul întâmpl rilor de fa ^ n-ar fi r mas
nep s tor la soarta lor, v zând femeile care- i strângeau pruncii la sân i cu lacrimi în ochi î i abandonau patria
i rudele înc tu ate, ele însele pline de nesiguran în privin a prosperit ii lor viitoare.
8. Situându-se mai presus de loviturile sor ii potrivnice i preg tit s înfrunte piepti primejdia, Herodes î i
v dea cu prisosin curajul i pe drum adresa fiec ruia îndemnul s nu- i
238
piard cump tul i s nu se lase doborât de jale: alt cale nu le-a mai r mas decât fuga i în ea trebuie s - i pun
speran a salv rii lor. Spre a da ascultare îndemnurilor lui Herodes, ace tia se str duiau s îndure nenorocirea
ab tut asupra lor. Dar atunci când s-a r sturnat o c ru i mama lui a fost în primejdie de moarte, pu in a lipsit
ca el s - i ia singur via a, pe de o parte din pricina durerii care îl cuprinsese, pe de alt parte datorit temerii c ,
din pricina întârzierii, va fi prins el însu i de du manii porni i pe urmele sale. î i tr sese deja sabia din teac i se
preg tea s se str pung cu arma, dar l-au împiedicat înso itorii lui, care erau mai numero i, spunându-i c nu se
c dea ca tocmai el s -i dea pe mâinile vr jma ilor. Nu poate fi un b rbat cu adev rat viteaz cel ce se
descotorose te singur de primejdie i nu se sinchise te c i-a l sat pe ceilal i în ghearele acesteia. A a a fost silit
Herodes s se ab in de la sinucidere, fie c s-a ru inat la auzul vorbelor rostite de înso itori, fie c mul imea lor
1-a împiedicat s înf ptuiasc cu mâna lui ceea ce î i pusese în gând. între timp mama lui i-a revenit i a primit
îngrijirile permise de împrejur ri, c l toria fiind continuat în mare grab pân la fort rea a Masada. A trebuit s
duc multe lupte împotriva p r ilor care îl urm reau i îl h r uiau, dar a ie it biruitor în toate aceste ciocniri.
9. Dar fuga lui nu s-a desf urat f r peripe ii i din vina iudeilor: ei i-au a inut drumul i l-au atacat când s-a
aflat la vreo aizeci de stadii7 de ora . El i-a înfruntat i i-a biruit de parc n-ar fi fost h ituit i în dificultate, ci ca
i cum ar fi pornit b t lia având la îndemân trupe bine înarmate i numeroase. Chiar pe locul unde i-a înfrânt
atunci pe iudei, mai târziu, când a devenit rege, a în l at un palat splendid, cl dind în jurul lui un ora cu numele
de Herodias. Cum a sosit în localitatea Thresa din Idumeea, 1-a întâmpinat fratele s u Josephus, ca s stabileasc
împreun tot ce avea el de f cut. C ci în afar de lefegiii s i, Herodes era înso it de un mare alai care nu înc pea
în Masada, unde inten iona s se ad posteasc , fort rea a fiind prea mic pentru a cuprinde puhoiul lor. Pe cei
mai mul i dintre ei, circa nou mii de oameni, i-a eliberat i le-a poruncit s se împr tie în Idumeea, aciuându-se
pe unde puteau, i le-a dat
7
Circa 11 km.
239
provizii de drum. I-a p strat apoi pe cei mai viguro i i mai demni de încredere i, împreun cu strictul necesar, a
ajuns cu bine la fort rea . Acolo a l sat femeile i pe înso itorii lor (în num r de opt sute), fiindc în locul acela
aveau din bel ug provizii de cereale, ap i toate cele necesare traiului zilnic, iar el a plecat la Petra, în Arabia.
între timp, în zorii zilei, p r ii au jefuit toat Hierosolyma, împreun cu palatul regal, l sând neatins doar tezaurul
lui Hyrcanos: erau vreo trei sute de talan i. Din avu iile lui Herodes îns nu i-au putut însu i multe lucruri, mai
ales cele pe care Herodes avusese prevederea s le duc din vreme în Idumeea. Dar p r ii nu s-au mul umit cu
ceea ce au g sit în Hierosolyma, ci au pr dat i inutul din jur, distrugând puternicul ora Maris.
10. Dup ce Antigonos a pus astfel st pânire pe Iudeea cu ajutorul regelui p r ilor 8, i-a primit ca prizonieri pe
Hyrcanos i pe Phasael. Dar era tare îngrijorat, fiindc îi fugiser femeile pe care inten iona s le d ruiasc
du manilor, ca r splat , împreun cu banii f g dui i de el. Temându-se c poporul dorea s -1 reîntroneze mai
târziu pe Hyrcanos (aflat pân atunci sub paza p r ilor), Antigonos a pus s i se taie urechile, ca nu cumva s mai
fie de-acum încolo Mare Preot, întrucât era schilod, iar legea cerea integritatea corporal celui ce ocupa înalta
func ie, în schimb, o admirabil t rie sufleteasc a dovedit Phasael, care, la aflarea ve tii c va fi ucis, nu s-a
speriat deloc de moarte, socotind c era jalnic i foarte ru inoas pieirea pricinuit de du mani. Deoarece era
înl n uit i nu avea mâinile libere, s - i fac singur r u, i-a zdrobit capul de o stânc , curmându- i a adar via a
cu mult demnitate în situa ia lui nenorocit , spre a r pi vr jma ului pl cerea de a-l r pune dup placul lui. Unii
zic c , pe când el z cea grav r nit, sub pretextul vindec rii lui, Antigonos 1-a ucis cu ajutorul medicilor s i, care
i-au tratat rana cu leacuri otr vite. Totu i, înainte de a- i da duhul, când a aflat de la o femeie oarecare c
Herodes fugise din mijlocul du manilor s i, a murit cu inima împ cat , tiind c l sa în urma lui pe r zbun torul
mor ii sale, capabil s -i pedepseasc vr jma ii.
" în urma invaziei parte, Hyrcanos a fost detronat i Antigonos II, fiul Iui Aristobul, a devenit Mare Preot i suveran al Iudeei (40-37 î.e.n.),
ca rege clientelar al Romei.
240
CAPITOLUL XIV
1. Dar Herodes nu s-a însp imântat de gravitatea primejdiilor care îl asaltau, ci era cu atât mai hot rât s
întreprind orice st tea în puterea lui. S-a îndreptat mai întâi spre regele arabilor, Malchos 1, c ruia îi adusese mai
înainte multe binefaceri, în speran a c , la rândul lui, acesta îi va oferi ajutorul de care avea mare nevoie, fie c -i
d dea cu împrumut, fie c -i d ruia bani, mai ales c -1 sprijinise cândva în atâtea rânduri. Nu aflase înc ce soart
avusese fratele s u i se gr bea s -1 scape din mâinile du manilor, chiar dac pre ul cerut pentru r scump rare ar
fi urcat pân la trei sute de talan i. în acest scop î i luase cu sine pe fiul lui Phasael, în vârst de apte ani, ca s -1
lase z log la arabi. Dar în întâmpinarea lui au venit solii lui Malchos, prin care acesta îi cerea s se întoarc din
drum, c ci p r ii îi interziseser s se întâlneasc cu Herodes (acesta era doar un pretext, invocat pe de o parte
pentru c nu era dispus s - i respecte obliga iile proprii, pe de alt parte pentru c frunta ii arabilor urm reau s -
i însu easc banii împrumuta i de Antipater). El le-a r spuns c nu venise cu gândul de-a sup ra, ci doar ca s
cad de acord cu regele în privin a unor treburi urgente.
2. G sind c întoarcerea lui era indicat , dup o în eleapt chibzuin s-a îndreptat spre Egipt. A poposit atunci
într-un templu, unde î i l sase pe mul i dintre înso itorii lui. în ziua urm toare a ajuns la Rhinocorura 2, primind
tirea pierderii fratelui s u. Cuprins de remu c ri pentru purtarea lui, Malchos a pornit pe urmele lui Herodes, dar
nu 1-a mai ajuns din urm , fiindc el se afla deja departe, gr bindu-se s ajung la Pelusion. Dup ce a ajuns la
int , cor biile ancorate acolo n-au vrut s -1 duc la Alexandria, a a c el s-a adresat conduc torilor locali, care
l-au primit cu stim i considera ie, înso indu-1 pân
1
Malchos (Malichos) I a fost regele nabateilor (50-28 î.e.n.), popor arab din vecin tatea Idumeei, cu care Antipater a între inut rela ii
prietene ti.
2
Ora fenician situat pe rmul mediteranean, la grani a biblic dintre Palestina i Egipt. Numele ora ului („T ierea nasului") provine de la
obiceiul localnicilor de a-i pedepsi pe ho i, potrivit unei legende care este men ionat de Strabon în Geografia (XVI, 31).
241
în ora , unde a fost primit de Cleopatra. Aceasta nu 1-a putut convinge s z boveasc acolo, întrucât se gr bea s
ajung la Roma, de i vremea furtunoas era neprielnic , iar situa ia din Italia se anun a nesigur i zbuciumat .
3. Din Alexandria a plutit a adar spre Pamfilia i, înfruntând o furtun cumplit , care 1-a silit s - i arunce
lucrurile în mare, a ajuns cu chiu cu vai în Rhodos. Acolo l-au g zduit doi dintre prietenii s i, Sappinas i
Ptolemeu. A g sit ora ul greu lovit de r zboiul dus împotriva lui Cassius i, de i lipsit de resurse proprii, nu a
ov it totu i s -1 ajute, contribuind din r sputeri la refacerea lui. i-a construit apoi o corabie cu trei rânduri de
vâsle, pe puntea c reia a c l torit pân în Italia, ancorând la Brundisium. De aici a plecat spre Roma i i-a
înf i at mai întâi lui Antonius ce i s-a întâmplat în Iudeea, cum fratele s u Phasael a fost capturat i ucis de
p r ii care îl ineau prizonier pe Hyrcanos, cum Antigonos a devenit rege dup ce a promis acestora c la urcarea
lui pe tron le va da o mie de talan i i cinci sute de femei tr gându-se din frunta i i din familiile lor; în sfâr it,
cum în timpul nop ii i-a scos propriile femei din mâinile du manului, cu pre ul multor suferin e. I-a mai povestit
lui Antonius despre marile primejdii care îi amenin pe ai s i, supu i asediului, despre faptul c a str b tut
marea bântuit de furtun , dispre uind toate primejdiile, numai ca s ajung mai repede la dânsul, unicul sprijin
i reazemul întregii sale speran e.
4. Antonius a comp timit jalnicele schimb ri ale ursitei lui Herodes, ori icât recuno tea în sinea lui faptul c
soarta îi r sturnase chiar i pe cei ce de inuser suprema putere a lumii. Pe de o parte, de dragul lui Antipater, de
ospitalitatea c ruia se bucurase din plin, pe de alt parte, datorit banilor f g dui i de Herodes dac îl va face
rege, a a cum mai înainte îl numise tetrarh, dar mai ales datorit urii sale fa de Antigonos (pe care îl socotea un
r zvr tit împotriva romanilor), el s-a ar tat gata s aduc la îndeplinire cererile musafirului s u. i mai favorabil
fa de dobândirea func iei pe care i-o solicita Herodes, dornic s se afirme, era Caesar, fie pentru campania
întreprins de Antipater în Egipt, când venise în ajutorul p rintelui s u, precum i pentru ospitalitatea i deplina
bun voin v dit de el cu acest prilej, fie pentru a sus ine zelul cu care îl sprijinea
242
Antonius pe Herodes. La convocarea Senatului, unde fusese poftit i Herodes, Messala i dup aceea Atratinus3
au descris în discursurile lor serviciile aduse de tat l s u, amintindu-i i devotamentul propriu, apoi l-au acuzat i
l-au numit du man pe Antigonos, nu numai pentru erorile lui de mai înainte, ci i pentru c î i cucerise tronul cu
ajutorul p r ilor, f r s se sinchiseasc de romani. Dup ce a impresionat astfel Senatul, Antonius a p it în
mijlocul lui i a spus c , în perspectiva r zboiului cu p r ii, ar fi util ca Herodes s fie rege. To i i-au dat
asentimentul i s-a emis un decret.
5. Mai zelos decât atât nu putea s fie Antonius fa de Herodes, izbutind ca peste a tept rile sale s -i ob in
recunoa terea domniei (c ci el nici nu n zuia s-o cear pentru dânsul, întrucât nu- i închipuia c romanii îi vor
acorda o asemenea favoare, pe care ei o atribuiau îndeob te unor oameni de obâr ie regeasc , ci pentru fratele
so iei sale, Aristobul, nepotul lui Aristobul pe linie patern , i al lui Hyrcanos, pe linie matern ). Mai mult decât
atât: el 1-a f cut ca doar dup apte zile s poat p r si Italia, unde dobândise nesperata lui investitur . Tân rul
acesta a fost ucis apoi de Herodes, a a cum voi ar ta la momentul potrivit. Dup ce s-a terminat edin a
Senatului, Antonius i Caesar au ie it, avându-1 pe Herodes în mijlocul lor i, înso i i de consuli i de ceilal i
magistra i, s-au dus s aduc o jertfa pe Capitoliu i s depun decretul acolo, în prima zi când Herodes a
dobândit demnitatea de rege, Antonius a dat în cinstea lui un osp . El a ajuns dar s fie rege în cea de-a o sut
optzeci i patra Olympiad , sub al doilea consulat al lui Gaius Domitius Calvinus i sub primul consulat al lui
Gaius Asinius Pollio4.
6. în tot acest r stimp, Antigonos i-a asediat pe cei din Masada, care erau aproviziona i din bel ug cu cele
necesare traiului zilnic, neducând lips decât de ap . De aceea, Josephus, fratele lui Herodes, a hot rât ca
împreun cu dou sute dintre oamenii s i s fug la arabi: prinsese de veste c Malchos regreta felul cum se
purtase cu Herodes. Dumnezeu 1-a f cut s
1
L. Sempronius Atratinus era un retor reputat, la fel ca Messala.
' Gaius Asinius Pollio (76 î.e.n.-4 e.n.), ales consul în anul 40 î.e.n., a fost nu numai om politic, partizanul lui Caesar i Marcus Antonius, ci
i un remarcabil om de cultur , sprijinitorul lui Catul, Hora iu, Vergiliu .a. i întemeietorul primei biblioteci publice din Roma.
243
renun e la inten ia lui, trimi ând o ploaie în timpul nop ii. Dup ce rezervoarele de ap s-au umplut, fuga pl nuit
i-a pierdut rostul: deci to i asedia ii au prins curaj, cu atât mai mult cu cât dispuneau cu prisosin de ceea ce- i
doreau, iar providen a divin îi ocrotise v dit. A adar ei au pornit numeroase atacuri, n pustindu-se asupra
trupelor antigoniene, uneori pe furi , alteori pe fa , i au omorât pe mul i dintre ei. între timp, comandantul
roman Ventidius5, care primise misiunea s -i alunge pe p r i din Siria, dup ce a ajuns în Iudeea, chipurile,
pentru a veni în ajutorul lui Josephus, în realitate n-a urm rit altceva decât s -1 stoarc de bani pe Antigonos. i-
a a ezat deci tab ra în preajma Hierosolymei, a ob inut o sum destul de mare de la Antigonos, apoi a plecat cu
majoritatea trupelor sale. Ca s nu dea totu i la iveal îndr zneala lui, a l sat acolo ni te o teni sub comanda lui
Silo. Antigonos a între inut bune leg turi i cu acesta, ca nu cumva s -1 stânjeneasc , sperând s primeasc iar i
ajutorul p r ilor.
CAPITOLUL XV
1. Dup ce a plutit pe mare din Italia pân la Ptolemaida, strângându- i o oaste numeroas , alc tuit în parte din
trupe str ine, în parte din concet enii s i, Herodes a m r luit de zor prin Galileea, împotriva lui Antigonos. Se
bucura de sprijinul lui Ventidius i Silo, pe care Dellius, solul împuternicit de Antonius, îi îns rcinase s
contribuie la întronarea lui Herodes. Ventidius tocmai se ocupa de potolirea tulbur rilor izbucnite în ora ele
siriene, ca urmare a invaziei p r ilor, pe când Silo z bovea în Iudeea, cump rat de Antigonos. Dar pe m sur ce
înainta Herodes, trupele sale se înmul eau de la o zi la alta i în scurt vreme întreaga Galilee, cu câteva excep ii,
trecuse de
5
P. Ventidius Bassus, trimis de Antonius în Asia Mic pe la mijlocul verii anului 39 î.e.n., i-a respins pe p r i dincolo de mun ii Taurus.
partea lui. El n zuia s ajung pân la împresura ii din Masada (c ci avea datoria s -i elibereze pe cei asedia i în
fort rea , fiindc erau rudele sale), dar i se punea de-a curmezi ul Ioppe: trebuia cu orice pre s cucereasc
acest ora , care îi era ostil, spre a nu l sa nici un bastion al du manului în spatele lui atunci când va ataca
Hierosolyma. întrucât Silo s-a slujit de acest prilej pentru a- i pune oastea în mar i iudeii îl urm reau pas cu
pas, h r uindu-1, Herodes s-a n pustit asupra iudeilor cu osta i pu ini la num r i 1-a salvat pe Silo, care se ap ra
f r vlag . De îndat ce a cucerit Ioppe, s-a gr bit s - i despresoare rudele refugiate la Masada. Dintre localnici,
unii i s-au al turat acum datorit prieteniei lor vechi fa de tat l s u, al ii, atra i de propria lui glorie, câ iva, din
recuno tin pentru binele f cut de amândoi, majoritatea îns punându- i n dejdea în cel a c rui urcare pe tron
era sigur .
2. Dup ce Herodes i-a adunat astfel o oaste greu de învins, pe m sur ce înainta, Antigonos a pres rat în cele
mai potrivite locuri din calea lui blocade i capcane, f r s aduc îns du manului decât pagube neînsemnate.
Herodes i-a eliberat pe ai s i din Masada, a cucerit a ijderea fort rea a Thresa i s-a îndreptat spre Hierosolyma,
înso it de trupele lui Silo i de o sumedenie de iudei însp imânta i de puterea sa. Oastea lui Herodes de abia î i
instalase tab ra în partea apusean a ora ului c posturile de paz au i împro cat-o cu s ge ile i suli ele lor.
Când cete r zle e au n v lit pe nea teptate i i-au atacat avang rzile, Herodes a poruncit ca de jur împrejurul
zidurilor s se proclame faptul c el a venit doar pentru bun starea poporului i mântuirea ora ului, f r inten ia
v dit de a- i pedepsi adversarii declara i, ci doar ca s dea iertare pân i celor mai înver una i du mani pentru
gre elile lor fa de dânsul. Drept r spuns la proclama iile herodiene, Antigonos a transmis lui Silo i trupelor
romane c s-au ab tut de la dreptate prin acordarea domniei lui Herodes, care este un simplu cet ean i, ca
idumean, doar pe jum tate iudeu, în vreme ce, potrivit datinilor rii, demnitatea regal revine numai celor din
familia domneasc . Dac sunt sup ra i acum pe el i au hot rât s -i smulg tronul fiindc 1-a cucerit cu ajutorul
p r ilor, mai sunt destui membri ai familiei îndrept i i s aspire la rangul de rege, fiindc n-au p c tuit niciodat
împotriva
244
245
romanilor, i care fac parte din tagma preo easc , deci nu pot fi trecu i cu vederea. în timp ce- i spuneau unii
altora asemenea vorbe i erau gata s treac la oc ri, Antigonos a îng duit oamenilor s i s alunge vr jma ii din
preajma zidurilor. Ace tia i-au aruncat suli ele cu atâta zel i folos încât le-a venit u or s - i goneasc
potrivnicii de lâng turnuri.
3. Atunci a devenit limpede c Silo fusese mituit. C ci el i-a instigat pe mul i dintre solda ii s i, care au strigat c
nu mai aveau provizii, au pretins bani i alimente i au cerut s fie du i în locuri mai potrivite pentru
cantonamentul de iarn , împrejurimile ora ului fiind pustiite, fiindc trupele lui Antigonos pr daser totul.
Tab ra era a adar în fierbere i î i preg tea retragerea. Dar Herodes a intervenit i le-a cerut comandan ilor
subordona i lui Silo, precum i o tenilor, s nu lase de izbeli te un trimis al lui Caesar, al lui Antonius i al
Senatului: se va îngriji personal de între inerea lor, c ci îi va fi u or s le procure din bel ug ceea ce vor de la
dânsul. în urma acestor cereri, a plecat imediat în sate, f r a-i mai l sa lui Silo nici un motiv s se retrag . A
adus cu el atâta hran cât nu se a tepta nimeni i a transmis prietenilor s i din Samaria sarcina de-a trimite la
Ierihon cereale, vin, untdelemn i vite i toate cele necesare traiului, pentru ca din ziua aceea o tenii romani s nu
mai duc lips de nimic. Antigonos n-a r mas str in de tire, ci i-a expediat în inutul împrejmuitor trupele care
s a in calea convoaielor cu provizii i s le captureze. Cei c rora Antigonos le d duse aceast porunc i o
mare mul ime de solda i bine înarma i s-au adunat lâng Ierihon, ocupând pozi ii în mun i, pentru a pândi
transporturile de alimente. în timpul desf ur rii evenimentelor, nici Herodes n-a stat degeaba, ci a luat cu el
zece cohorte, dintre care cinci erau alc tuite din romani i cinci din iudei, precum i o adun tur de lefegii i un
mic num r de c l re i, pornind spre Ierihon. A aflat ora ul p r sit i a capturat cinci sute de oameni care ocupau
cet uia, împreun cu so iile i copiii lor, eliberându-i dup aceea. în schimb, romanii au n v lit în ora , ca s -I
jefuiasc i au g sit casele pline cu felurite avu ii. Regele a l sat o garnizoan la Ierihon i s-a întors, încartiruind
în cantonamente de iarn trupele romane în inuturile care i se supuseser din Idumeea, Galileea i Samaria. Dar,
prin mituirea lui Silo, i Antigonos a
246
ob inut permisiunea de-a cantona o parte a o tirii romane în ora ul Lydda, sperând s câ tige astfel favoarea lui
Antonius. Romanii au dus prin urmare un trai îmbel ugat, în vreme ce armele lor au cunoscut odihna.
4. Herodes n-a vrut îns s stea cu mâinile-n sân, ci 1-a trimis în Idumeea pe fratele s u Josephus, cu dou mii de
pedestra i i patru sute de c l re i, iar el a plecat în Samaria i i-a pus acolo la ad post propria mam i celelalte
rude care p r siser de curând Masada, apoi s-a îndreptat spre Galileea, ca s ocupe câteva localit i unde
Antigonos î i l sase garnizoanele sale. A sosit la Sepphoris în timpul unui viscol dezl n uit din senin i,
garnizoana lui Antigonos retr gându-se pe furi , s-a ales cu o mare cantitate de provizii. întrucât în pe terile din
împrejurimi s l luia o ceat de tâlhari1, Herodes a trimis împotriva lor un escadron de cavalerie i trei cohorte
de pedestra i bine înarma i, poruncindu-le s pun cap t raitelor lor bandite ti. Acestea se petreceau aproape de
satul numit Arbela. în a patruzecea zi i-a dus el însu i grosul o tirii sale i du manii l-au atacat viteje te, silind
aripa lui stâng s bat în retragere. Dar cum a ap rut i cealalt parte a trupelor sale, i-a respins pe tâlharii
aproape victorio i, chemându- i înapoi propriii fugari. A pornit pe diferite c i în urm rirea vr jma ilor, pân la
fluviul Iordan. In felul acesta i-a subordonat Galileea întreag , cu excep ia tâlharilor ce locuiau în pe teri. Apoi
a distribuit fiec rui o tean în parte o recompens de o sut cincizeci de drahme de argint, comandan ii primind
mult mai mult, i i-a trimis pe to i în cantonamentul de iarn . între timp a venit îns la Herodes Silo, înso it de
comandan ii trupelor trimise la iernat, fiindc Antigonos nu vroia s le dea provizii: el le asigura între inerea doar
pentru o singur lun . D duse locuitorilor din întregul inut ordinul s strâng toate roadele câmpului i s fug
în mun i, pentru ca romanii, lipsi i de strictul necesar, s moar de foame. Herodes a poruncit fratelui s u mezin
Pheroras s împiedice luarea acestei m suri i totodat s înt reasc din nou fort rea a Alexandrion. Pheroras
1
Tactica i strategia a a-zi ilor „tâlhari troglodi i" I-a determinat pe un cercet tor italian (Ricciotti) s -i asemuiasc pe ace ti patrio i
antiromani cu lupt torii lui Bar Kohba din ultima mare r scoal (132-135), reprimat în condi ii identice.
247
s-a îngrijit numaidecât ca o tenii s aib iar i provizii din bel ug i a ref cut ruinatul Alexandrion.
5. Pe atunci Antonius se afla la Atena i în Siria Ventidius, care, chemându-1 pe Silo s ia parte la lupta
împotriva p r ilor, i-a poruncit ca mai întâi s -1 ajute pe Herodes în r zboiul s u, ca abia dup aceea s -1 fac
so ul lui de arme. Gr bit s întreprind expedi ia lui împotriva tâlharilor care s l luiau în pe teri, Herodes 1-a
l sat bucuros pe Silo s plece la Ventidius, ducându-se singur s dea b t lia. Aceste pe teri2 se aflau în ni te
mun i pr p stio i i aveau pe la jum tatea povârni ului intr ri strâmte, înconjurate pretutindeni de stânci
col uroase. în asemenea grote se ascundeau tâlharii cu familiile lor. întrucât de jos nimeni nu se putea c ra din
pricina pantei abrupte i •nici s se furi eze de sus pân la ele, regele a înjghebat ni te l zi înc p toare, pe care
le-a legat cu lan uri de fier i le-a coborât din vârful muntelui cu ajutorul scripe ilor. L zile erau pline cu o teni
bine înarma i i înzestra i cu cârlige lungi, cu care îi ag au pe cei înd r tnici i îi omorau, aruncând-i în
pr pastie. Coborârea l zilor era extrem de primejdioas , inând seama de în l imea mare a muntelui; cei afla i
în untru aveau la îndemân toate armele necesare. Când l zile au fost coborâte în abis i nimeni dintre cei afla i
în pe teri n-a cutezat s se apropie, ci fiecare a stat deoparte, cuprins de. fric , o tenii înarma i i cu sabia la
cing toare s-au ag at cu ambele mâini de lan ul de care atârna lada, ducându-se la intrare, c ci nu mai puteau s
suporte întârzierea celor ce nu se aventurau s ias afar . Oricine izbutise s se apropie de grote îi alunga mai
întâi cu suli a pe numero ii tâlhari afla i acolo, apoi ag a cu cârligele lungi pe cei ce opuneau rezisten ,
pr v lindu-i în pr pastie. Abia atunci el intra mai în adâncul pe terii, se n pustea spre cei ce se ascunseser ,
ucidea pe mul i dintre ace tia i în sfâr it se întorcea calm la lad , în vreme ce restul tâlharilor, la auzul ipetelor,
se îngrozeau, pierzându- i speran a în salvarea lor. Venirea nop ii a împiedicat îns continuarea m celului i
numero i au fost cei ce s-au predat la anun ul f cut de rege printr-un crainic al s u. în diminea a urm toare atacul
1
Pe terile mari de lâng Marea Ro ie comunicau între ele i erau prev zute cu rezervoare de ap .
248
s-a desf urat dup acela i tipic, c ci mai mul i o teni au pornit la asalt din panerele lor i, în lupta dat în fa a
intr rilor, ei au aruncat f clii aprinse în untru, dând foc pe terilor: în interiorul lor erau multe materiale
inflamabile. Un b trân baricadat într-o pe ter împreun cu cei apte fii i nevasta lui, care îi ceruser voie s
ias i s se predea vr jma ilor, s-a postat la intrare i, pe m sur ce ie eau, i-a înjunghiat pe fiecare, pân ce au
pierit cu to ii, l sându- i nevasta la urm , le-a pr v lit apoi trupurile în pr pastie i s-a aruncat el însu i dup ai
s i, ca dovad c prefera s moar , decât s devin sclav. Mai întâi i-a adresat lui Herodes multe sud lmi
privitoare la originea lui umil , în ciuda faptului c regele (care urm rea cu ochii lui întreaga întâmplare) î i
întindea mâna dreapt spre el, confirmându-i siguran a deplin . în felul acesta a pus el st pânire pe toate pe terile
acelea3.
6. Dup ce 1-a instalat pe Ptolemeu comandant peste locuitorii inutului, regele a plecat în Samaria cu ase sute
de c l re i i trei mii de pedestra i, ca s se lupte cu Antigonos. Guvernarea lui Ptolemeu s-a dovedit prea pu in
norocoas : cei care provocaser mai înainte tulbur ri în Galileea l-au atacat prin surprindere i l-au ucis, apoi s-
au retras în preajma mla tinilor i în locuri greu accesibile, pr dând i pustiind întregul inut. Dar Herodes s-a
întors repede i i-a pedepsit: pe unii dintre r scula i i-a omorât; pe al ii, care se refugiaser în locuri înt rite, i-a
asediat, i-a r pus i le-a distrus fort re ele. A amendat ora ele cu o sut de talan i i le-a t iat astfel pofta de-a se
r zvr ti.
7. Cum între timp Pacorus c zuse în lupt i p r ii suferiser o grea înfrângere, Ventidius a trimis în ajutorul lui
Herodes pe Machaeras cu dou legiuni i o mie de c l re i, ca s -1 înfrunte pe Antigonos. F r s adopte p rerea
lui Herodes, Machaeras, drept r spuns la chemarea lui Antigonos de-a primi de la el mit , a pornit la drum,
chipurile, ca s cunoasc singur situa ia la fa a locului. Dar Antigonos, având îndoieli asupra adev ratei lui
inten ii, nu 1-a l sat s se apropie, ci 1-a alungat cu ajutorul pr tia ilor s i, f r s - i ascund deloc propria
voin . în elegând c sfatul lui Herodes fusese cel mai bun i c
3
Eroica rezisten pe care au opus-o locuitorii pe terilor las s se întrevad c ei nu erau o „band de tâlhari".
249
gre ise atunci când nu-1 ascultase, Machaeras s-a întors în ora ul Emmaus i, indignat de ceea ce i se întâmplase,
i-a ucis pe to i iudeii întâlni i pe drum, fie c erau vr jma i, fie c erau prieteni. Exasperat de purtarea lui,
Herodes a venit în Samaria. Era hot rât s se duc la Antonius i s -i cear s nu-i mai trimit asemenea alia i
care îi pricinuiau mai mult r u decât du manii în i i; mai bine ducea lupta de unul singur împotriva lui
Antigonos. Machaeras a venit la el i 1-a rugat s r mân pe loc; iar, dac inea neap rat s plece, barem s -i dea
ca înso itor pe fratele s u Josephus, ca s -1 atace împreun pe Antigonos. Rug min ile st ruitoare ale lui
Machaeras l-au înduplecat pe Herodes: 1-a l sat acas pe Josephus cu o oaste proprie, dar 1-a sf tuit s nu
porneasc la lupt i s nu-1 contrazic pe Machaeras.
8. Cu c l re ii i cu pedestra ii veni i în ajutorul lui, Herodes s-a gr bit s ajung la Antonius (care lupta la
Samosata4, cetatea puternic de lâng Eufrat). Odat ajuns la Antiohia, a întâlnit o sumedenie de oameni aduna i
acolo, care doreau s se duc la Antonius, dar nu cutezau s porneasc la drum întrucât se temeau c vor fi
ataca i de barbari i mul i dintre ei î i vor pierde via a; el i-a îmb rb tat, oferindu-se s le fie conduc tor. Când
mai era dou zile de drume ie pân la Samosata, au dat de ni te barbari posta i acolo ca s taie calea convoaielor
ce se îndreptau spre Antonius, care întindeau curse cu cetele lor nu prea mari de c l re i la ie irile din p dure
spre es, pândind în lini te pân când drume ii ajungeau în câmp deschis. Dup trecerea înainta ilor, au ie it din
ascunz toarea lor vreo cinci sute de c l re i i s-au n pustit pe nea teptate asupra lui Herodes, care acoperea
ariergarda. Cei din frunte au luat-o la fug , dar regele însu i i-a înfruntat pe du mani i i-a respins. Astfel a redat
el curajul alor s i i, dup risipirea fricii celor ce d duser bir cu fugi ii, ace tia s-au întors pe câmpul de lupt ,
f când un mare-m cel în rândul barbarilor. Regele a continuat s -i c s peasc pân când a recuperat de la ei
toat prada (un însemnat num r de vite i de robi), pornind la drum abia dup aceea. Când mai mul i barbari,
ascun i în desi urile
4
Capitala regatului Commagene, situat pe malul stâng al Eufratului (azi Samsat, Turcia).
250
..
p durii care se întindea pân la ie irea în câmpie, l-au atacat din nou, Herodes i-a înfruntat cu o oaste mai
puternic i i-a pus pe fug , omorând pe mul i dintre ei, apoi i-a v zut de drum în lini te. înso itorii l-au numit
salvatorul i ocrotitorul lor.
9. De îndat ce convoiul a ajuns aproape de Samosata, Antonius a trimis în întâmpinarea lui o trup i alaiul
servitorilor lui, pentru a-1 cinsti astfel pe Herodes i deopotriv pentru ajutorul dat de el: auzise deja despre
atacurile barbarilor. Antonius s-a bucurat nespus la ivirea lui Herodes i, cum a aflat despre ispr vile pe care le
înf ptuise pe drum, i-a acordat o mare aten ie, ar tându- i admira ia pentru vitejia lui i a venit el însu i aproape,
s -1 vad i s -1 îmbr i eze în semn de salut, ca dovad a unei pre uiri i mai mari de vreme ce îl proclamase
deun zi rege. în scurt vreme Antioh5 a predat fort rea a i, deoarece r zboiul luase sfâr it, Antonius 1-a numit
guvernatorul inutului pe Sosius i i-a poruncit s -1 ajute pe Herodes, plecând el însu i spre Egipt. Sosius a
trimis numaidecât dou legiuni în Iudeea, în sprijinul lui Herodes, spunând c -1 va urma în curând cu grosul
o tirii sale.
10. între timp, Josephus i-a g sit moartea în Iudeea, dup cum se va vedea. El n-a inut minte ordinul dat de
fratele s u, când a plecat la Antonius, i i-a a ezat tab ra pe un munte (c ci Machaeras îi încredin ase
cinci.cohorte, cu care se gr bea s ajung la Ierihon, s pun mâna pe recolt ). Oastea roman era alc tuit din
solda i lipsi i de experien (recruta i în majoritatea lor chiar din Siria), iar du manii l-au atacat i încercuit pe
un teren foarte dificil i, dup o lupt în care a opus o eroic rezisten , el a pierit, pierzându- i întreaga armat .
Antigonos a pus st pânire pe le urile celor uci i i a t iat capul lui Josephus, pentru care a cerut de la fratele lui,
Pheroras, drept r scump rare, cincizeci de talan i. Dup aceea i galileenii s-au ridicat împotriva guvernatorilor
lor, înecându-i pe sus in torii lui Herodes în lac6; chiar i în Iudeea au izbucnit alte asemenea r scoale. în acest
timp, Machaeras înt rea fortifica ia Gitta.
!
Antioh I, rege din Commagene (70-38 î.e.n.), provincie în Siria septentrional , a c rei capital era Samosata. Nepotul lui Antioh VIII, regele
din Siria de Nord, fusese reconfirmat în 63 î.e.n. de Pompeius ca rege clientelar al Romei.
6
Autorul se refer la lacul Gennesareth.
251
11. Solii acestor evenimente au dat în scurt vreme de Herodes i la Daphne lâng Antiohia i-au dezv luit trista
soart a fratelui s u. N-a fost luat prin surprindere, datorit unor vise care i-au prevestit limpede moartea
propriului frate. înte indu- i a adar mar ul, dup ce a ajuns în muntele Libanon, a luat cu el vreo opt sute de
oameni din partea locului i, împreun cu legiunea roman pe care o avea la dispozi ia lui, s-a dus la Ptolemaida:
înc din timpul nop ii i-a pus oastea în mi care i a n v lit în Galileea. Du manii i-au ie it în întâmpinare, dar el
i-a învins i i-a silit s se întoarc în fort rea a din care ie iser mai înainte. A început asediul ei din zorii zilei. S-
a dezl n uit atunci o furtun puternic i, neavând ce s fac , i-a dus oastea la ad post în satele învecinate. Când
i-a venit în ajutor i a doua legiune, trimis de Antonius, cei afla i în fort rea s-au speriat i au fugit în timpul
nop ii. Regele a m r luit repede pân la Ierihon, dornic s r zbune uciderea fratelui s u. Dup ce i-a instalat
tab ra, a invitat la cin b rba ii de vaz i, la terminarea osp ului, invita ii s-au retras, iar el s-a dus s se culce în
dormitorul lui. Tavanul s lii de ospe e s-a pr bu it, dar, fiindc întâmpl tor era goal , n-a pierit nimeni: de aici se
poate deduce c regele era ocrotit de pronia divin . Acest fapt i-a f cut pe mul i s cread c Herodes îi era drag
lui Dumnezeu, fiindc sc pase teaf r dintr-o primejdie atât de mare.
12. în ziua urm toare, vreo ase mii de du mani, coborând din vârful muntelui, gata de lupt , i-au amenin at pe
romani. O teni cu armament u or au avansat i au aruncat darde i pietre asupra înso itorilor regelui, ie i i în
întâmpinarea lor, i l-au r nit pe Herodes Ia old. Antigonos !-a trimis pe generalul s u numit Pappus cu pu ine
trupe în Samaria, vrând ca vr jma ii s - i închipuie c duce r zboi cu mai mul i o teni decât avea nevoie. Acesta
inea mult s -1 înfrunte pe comandantul Machaeras. Dup ce a cucerit cinci târguri i i-a ucis pe cei dou mii de
oameni captura i, dând foc or elelor, Herodes a pornit împotriva lui Pappus. Acesta î i a ezase tab ra în satul ce
se chema Isanas. Strângându-se în jurul lui tot mai mul i lupt tori, veni i atât din Ierihon cât i din ludeea
întreag , când du manii s-au apropiat i l-au atacat cu furie, Herodes i-a biruit din primul asalt i, dornic s - i
r zbune fratele, i-a urm rit pe fugari pân în sat, spre a-i m cel ri întruna. întrucât casele erau

arhipline de o teni înzestra i cu armament greu i mul i dintre ei se refugiaser pe acoperi , i-a r pus pe cei din
urm i, smulgând acoperi urile caselor, a v zut c , dedesubt, ele erau ticsite cu o teni. Pe ace tia i-a c s pit,
strivindu-i de-a valma, cu stâncile aruncate de sus asupra lor, a a c în cursul r zboiului n-a fost o mai cumplit
priveli te decât uria a mul ime a mor ilor stivui i în afara zidurilor. Baia de sânge a frânt în cea mai mare m sur
curajul vr jma ilor, h r zi i s aib o soart asem n toare. C ci în jurul satului puteai s z re ti o nesfâr it
turm de oameni fugind în disperare. Dac asprimea iernii nu i-ar fi fost potrivnic , oastea lui Herodes, îmb tat
de victorie, ar fi mers numaidecât la Hierosolyma, punând chiar de atunci cap t r zboiului. Antigonos era pe
deplin preg tit s fug i s p r seasc definitiv ora ul.
13. Atunci regele (fiindc era deja târziu) a poruncit ca solda ii s ia masa de sear , în vreme ce el (sim indu-se
istovit) s-a dus în odaia lui de dormit, s fac o baie: acolo a trecut printr-o mare primejdie, din care numai
pronia divin 1-a salvat. R m sese neînarmat i doar cu un b iat, care era copil de cas , i se sc lda în interiorul
locuin ei, unde câ iva du mani înarma i, cuprin i de fric , fugiser s se ascund în timpul b t liei. Pe când se
îmb ia Herodes, unul dintre du mani, cu sabia tras , s-a ivit deodat din ascunz toarea lui i a ie it pe u , urmat
de al doilea, apoi de al treilea, înarma i a ijderea, fiind atât de speria i încât nu i-au f cut nici un r u regelui,
bucuro i c pot s fug din cas , f r s p easc nimic. în ziua urm toare, Herodes a pus s i se taie capul lui
Pappus (care c zuse în lupt ) i 1-a trimis lui Pheroras, ca s - i r zbune astfel fratele: chiar el îl ucisese, cu mâna
lui.
14. La sfâr itul iernii, când i-a pus oastea în mi care, Herodes a venit la Hierosolyma, a ezându- i tab ra în
preajma ora ului. Era al treilea an de când fusese numit rege din partea Romei. Curând el i-a ridicat tab ra i a
adus-o aproape de ziduri, punând-o în fa a templului, în partea cea mai u or de cucerit a ora ului, pe care avea de
gând s -1 asedieze, a a cum f cuse odinioar Pompeius. A în l at trei valuri de p mânt i a construit turnuri,
folosind pentru aceast lucrare mult mân de lucru, i a t iat arborii din apropiere. A l sat împlinirea muncilor
în seama unor oameni destoinici i, în timp ce oastea
252
253
r m sese în tab r , el a plecat în Samaria s se c s toreasc , luând-o de so ie pe fiica lui Alexandru, fiul lui
Aristobul: c ci el era logodit de mult vreme cu ea, a a cum am spus mai înainte.
CAPITOLUL XVI
1. Dup celebrarea c s toriei, Sosius a ales pentru mar ul s u calea Feniciei, trimi ându- i trupele înainte prin
interiorul rii, i abia apoi a venit i comandantul însu i, înso it de mul imea c l re ilor i a pedestra ilor s i.
Din inutul samaritenilor s-a întors i Herodes cu o însemnat oaste, care a sporit vechea armat , num rând
acum vreo treizeci de mii de solda i. To i ace tia s-au adunat în fa a meterezelor Hierosolymei i i-au
a ezat tab ra în partea de miaz noapte a zidurilor de ap rare, o tirea fiind alc tuit din unsprezece legiuni i ase
mii de c l re i, pe lâng alte trupe auxiliare, venite din Siria. Ea avea doi comandan i: pe Sosius, trimis de
Antonius ca s dea ajutor, i pe Herodes, în numele s u personal, misiunea lor fiind s -1 detroneze pe Antigonos
(declarat de Roma du manul ei) i Herodes însu i s domneasc în locul lui, potrivit unei hot râri a Senatului.
2. Deoarece întregul lor neam se strânsese laolalt , iudeii luptau cu mare îndr zneal i dârzenie împotriva lui
Herodes; închi i între metereze, mul i rosteau discursuri în jurul templului i mul i f ceau preziceri bune
poporului, ca i cum Dumnezeu ar fi avut datoria s elibereze ora ul lor. î i însu eau tot ce se mai g sea în afara
ora ului, încât nu mai aveau cu ce s se hr neasc nici oamenii, nici vitele, f când ca prin tainicele lor pr d ciuni
s sufere de foame pân i oastea du man . Când a observat acest lucru, Herodes a întins capcane împotriva
incursiunilor de jaf în cele mai potrivite locuri i a trimis trupe bine înarmate s procure provizii, aducând
m rfuri cump rate
254
de la mare dep rtare, astfel c în scurt vreme toate cele strict necesare traiului s-au g sit din abunden . Multe
mâini muncind necontenit la lucr rile de asediu, cele trei valuri de p mânt au fost lesne terminate: era în toiul
verii i nu se iveau piedici pricinuite de capriciile vremii sau de alte intemperii. Ma inile de asediu fiind aduse la
fa a locului, zidurile au fost supuse izbiturilor i toate modalit ile, folosite din plin. Cei afla i în interiorul
ora ului nu au intrat în panic , ci au descoperit la rândul lor numeroase mijloace de contracarare a asediatorilor,
dând foc în incursiunile lor lucr rilor fie abia începute, fie terminate de-a binelea. în lupta corp la corp, nu
r mâneau mai prejos în privin a vitejiei fa de romani, care se dovedeau mai destoinici prin experien a lor
r zboinic . înaintea ma inilor de asediu ridicau alte construc ii în locul celor doborâte i din tunelurile lor
subterane îi atacau pe du manii care lucrau la tran ee. Luptau mai mult sub imboldul disper rii decât dup un
plan bine întocmit i duceau r zboiul pân la cap t, de i erau împresura i de o oaste mare, chinui i de foame i de
lipsa strictului necesar: întâmplarea a f cut ca tocmai atunci s fie anul Sabatic. Vr jma ii au escaladat în sfâr it
zidurile, mai întâi dou zeci de o teni de elit , apoi centurionii lui Sosius. Primul zid de ap rare a fost luat cu
asalt dup patruzeci de zile, al doilea zid, dup alte cincisprezece zile i câteva din porticurile templului au c zut
prad fl c rilor, dar Herodes 1-a acuzat pe Antigonos c le-a dat foc, a â ând ura iudeilor împotriva lui. Dup ce
au fost cucerite împrejurimile templului i partea de jos a ora ului, iudeii s-au refugiat în interiorul templului i
în partea de sus a ora ului. Deoarece se temeau c romanii le vor pune piedici în aducerea zilnicelor jertfe
închinate lui Dumnezeu, ei le-au trimis soli, cerându-le s îng duie barem introducerea animalelor h r zite
sacrificiului. Herodes le-a satisf cut cererea, în speran a c asedia ii se vor preda. Dar când a v zut c
presupunerile sale nu primeau confirmarea din partea lor i c ei luptau cu îndârjire pentru men inerea domniei
lui Antigonos, a luat cu asalt ora ul, în care v rsarea de sânge s-a r spândit repede pretutindeni, romanii fiind
exaspera i de îndelungatul asediu iar herodienii ahtia i s nu ierte pe nici unul dintre iudeii potrivnici. în str zile
înguste, înghesui i în case sau în templul unde se refugiaser , ei erau
255
m cel ri i i nici copiii, nici mo negii n-au cunoscut îndurare, f r ca m car femeile neputincioase s fie cru ate.
De i regele î i trimitea pretutindeni solii i cerea s se pun cap t masacrului, nimeni nu- i strunea bra ul ci, într-
o furie turbat , m cel rea oamenii indiferent de vârsta lor. Atunci Antigonos, f r s se sinchiseasc de soarta lui
din trecut, nici de soarta lui de acum, a coborât din turnul s u fortificat i s-a aruncat la picioarele lui Sosius.
Deloc înduio at de jalnica lui pr bu ire, acesta 1-a probozit cu asprime i 1-a numit „Antigona"1; nu 1-a l sat
îns s plece liber, lipsit de înso itori, ca i cum ar fi fost o femeie, ci 1-a pus în lan uri, sub paz strict .
3. Dup ce a pus c p strul pe du manii s i, preocuparea lui Herodes a fost s - i struneasc propriii alia i de alt
neam: c ci aceast gloat de o teni str ini se îngr m dea s vad templul i sfintele odoare p strate în sanctuar.
Regele i-a oprit, pe unii prin rug min i, pe al ii prin amenin ri, pe ceilal i chiar prin for a armelor, ferm convins
c victoria ar fi mai rea decât înfrângerea dac vreunul din acele obiecte interzise privirilor str ine ar fi fost v zut
de acestea. Tot el a împiedicat jefuirea ora ului, prin faptul c 1-a întrebat de mai multe ori pe Sosius dac
romanii, prin golirea ora ului de avu ii i de oameni, aveau de gând s -1 fac rege peste un de ert: oare prin
asasinarea atâtor cet eni, nu socote te cumva c pân i st pânirea lumii locuite nu constituie pentru el o
recompens prea mic ? Când acesta i-a zis c i se pare drept s îng duie o tenilor s i s se dedea jafurilor ca
r splat pentru truda îndurat în timpul asediului, Herodes i-a r spuns c el este gata s -1 recompenseze pe
fiecare din propriul tezaur. Cu acest pre a r scump rat ceea ce mai r m sese din ora i i-a respectat
promisiunea. El a recompensat pe fiecare soldat cu prisosin , pe comandan i în propor ia cuvenit , iar lui Sosius
i-a f cut un dar regesc, încât to i s-au desp r it de el îmbog i i.
4. Aceast nenorocire s-a ab tut asupra Hierosolymei sub consulatul lui Marcus Agrippa i Caninius Gallus, în
luna a treia din cea de-a o sut optzeci i cincea Olympiad , tot cu
prilejul unei s rb tori, ca i cum s-ar fi repetat întocmai n pasta pe care o înduraser iudeii odinioar , datorit lui
Pompeius: c ci Hierosolyma a fost cucerit în aceea i zi, dup dou zeci i apte de ani. Sosius i-a închinat lui
Dumnezeu o coroan de aur, apoi a p r sit Hierosolyma, ducându-i lui Antonius pe Antigonos în lan uri. Dar
Herodes s-a temut c Antonius îl va cru a pe Antigonos i-1 va trimite la Roma, s dea socoteal Senatului, i
acolo va ie i la iveal c el se tr gea din neam regesc, în timp ce Herodes era un om de rând, a a c , inând
seama de faptul c Antigonos gre ise fa de romani, putea s revin fiilor acestuia tronul mo tenit prin n scare.
Temându-se s nu se întâmple una ca asta, Herodes 1-a convins pe Antonius, printr-o mare sum de bani, s -1
ucid pe Antigonos, i astfel a sc pat el de orice grij . A a a luat sfâr it domnia Asamoneilor, dup o cârmuire de
o sut i dou zeci i ase de ani. Aceast cas domnitoare a fost vestit , pe de o parte, prin noble ea neamului i
înalta demnitate preo easc , pe de alt parte, prin faptele de vitejie s vâr ite de str mo ii ei spre binele poporului.
Ea i-a pierdut din pricina disputelor dintre urma i puterea, care i-a revenit lui Herodes, fiul lui Antipater, om
dintr-o familie de plebei, f când parte din rândul supu ilor. Acestea sunt tirile transmise de înainta ii no tri
despre sfâr itul domniei Asamoneilor.
' Protagonista tragediei lui Sofocle, care îi poart numele, aluzie care înfiereaz teatralitatea gestului lui Antigonos, lipsit de demnitatea fiicei
lui Oedip, aruncat de unchiul ei Creon în temni , unde i-a pus singur cap t zilelor.
256
257

CARTEA A XV-A

CON INUTUL C R II A XV-A

1. Cum, dup cucerirea Hierosolymei de c tre Sosius i Herodes, Antonius i-a t iat cu securea
capul lui Antigonos la Antiohia i cum Herodes i-a r pus pe patruzeci i cinci dintre prietenii acestuia,
hierosolymitani de frunte, impunând ora ului un bir.
2. Cum Hyrcanos, regele i Marele Preot de mai înainte al iudeilor, a fost eliberat de Arsaces, regele
p r ilor, i s-a întors la Herodes.
3. Cum Herodes 1-a numit Mare Preot pe Aristobul, fratele so iei sale, Mariamne, i ceva mai
târziu a pus la cale uciderea lui.
4. Cum Cleopatra, care râvnea la domnia iudeilor i a arabilor, a ob inut de la Antonius o parte
din inuturile lor.
5. Sosirea Cleopatrei în Iudeea.
6. Cum Herodes a dus r zboi cu Aretas în timp ce Antonius a fost învins de Caesar la Actium.
7. Despre cutremurul care a avut loc în Iudeea, aducând pieirea oamenilor i a vitelor lor.
8. Cuvântarea prin care Herodes a alungat spaima iudeilor fa de nenorociri i nevoi.
9. Cum Herodes, nevoit s se duc la Caesar, I-a ucis pe Hyrcanos i, ob inând domnia, I-a înso it
pân în Egipt.
10. Cum Herodes, sosit la Alexandria, s-a bucurat de marea pre uire a lui Caesar, pe care 1-a primit cu
mult cinste.
261
11. Cum, la întoarcerea din Egipt, el a fost a â at prin false acuza ii s-o ucid pe so ia lui, Mariamne.
12. Despre foamea care a bântuit în ludeea i Siria i cum s-a îngrijit Herodes de salvarea poporului i
a ora elor sale.
13. Despre construirea ora elor grece ti i felul minunat cum le-a împodobit regele Herodes.
14. Despre felul cum a d râmat Herodes vechiul templu al iudeilor, dup ce a d inuit ase sute de ani,
i a cl dit un altul în locul lui, de dou ori mai mare.
Intervalul cuprins de aceast carte este de optsprezece ani.
262
CAPITOLUL I
1. în precedenta mea carte am înf i at cititorilor cum Sosius i Herodes au luat cu asalt Hierosolyma; acum
vreau s descriu faptele care au urmat. Dup ce a luat în st pânire ludeea întreag , Herodes a pus în func ii înalte
oameni simpli din mul imea de locuitori favorabil lui, în schimb nu l sa s treac o zi f r s -i pedepseasc i
s -i chinuie pe cei ce inuser partea adversarilor s i. Cea mai mare trecere o aveau înaintea lui fariseul Pollio i
discipolul acestuia, Sameas. Cu prilejul asediului Hierosolymei, ei î i îndemnaser concet enii s -! primeasc
pe Herodes în ora : acum î i ar ta a adar recuno tin a fa de ei. în procesul de odinioar , unde Herodes
fusese pândit de pedeapsa cu moartea, acela i Sameas adusese mustr ri Iui Hyrcanos i judec torilor, prezicând
c Herodes îi va pedepsi mai târziu pe to i cei ce îi cru aser via a. Vorbele rostite de el în timpul procesului s-au
adeverit în decursul timpului prin voin a lui Dumnezeu.
2. Atunci când a cucerit Hierosolyma, Herodes a adunat toate giuvaerurile rege ti, i-a jefuit de asemenea pe cei
boga i i a strâns laolalt o mare gr mad de argint i de aur, pe care a d ruit-o în întregime lui Antonius i
prietenilor s i. A r pus apoi patruzeci i cinci de frunta i din tab ra lui Antigonos i a pus str ji la por ile
ora ului, s nu se strecoare nimic în afar împreun cu cei uci i. Mor ii erau cerceta i cu de-am nuntul i orice
obiect de argint, aur sau odor g sit asupra lor era înmânat regelui, irul nenorocirilor p rând f r sfâr it. De vin
era, pe de o parte, l comia regelui, care avea nevoie de bani, pe de alt parte, faptul c p mântul trebuia s
r mân necultivat, fiind Anul Sabatic: în acest r stimp, la noi este strict interzis îns mân area ogoarelor.
Antigonos devenind între timp
263
prizonierul lui, Antonius avea de gând s -1 in înl n uit pân la celebrarea triumfului s u. Dar când a aflat c
poporul se preg tea de r scoal i ura lui fa de Herodes îl f cea s in la Antigonos, a hot rât s -i taie capul cu
securea la Antiohia: era singura cale prin care putea s -i potoleasc pe iudei. în sprijinul vorbelor mele, aduc
m rturia lui Strabon din Cappadocia, care spune urm toarele: „Antonius 1-a adus pe Antigonos iudeul la
Antiohia, scurtându-l de cap cu securea, convins c numai a a putea s -i înduplece pe iudei s -1 recunoasc pe
Herodes rege în locul acestuia. Chiar dac l-ar fi supus la cazne, tot nu l-ar fi putut constrânge s -1 numeasc
rege pe acesta; atât de mare era devotamentul poporului fa de regele de mai înainte. De aceea era de p rere c
va întuneca amintirea lui Antigonos printr-o moarte înjositoare1 i va îmblânzi ura lor fa de Herodes." Acestea
Ie-a zis Strabon.
CAPITOLUL II
1. De îndat ce a primit vestea urc rii pe tron a lui Herodes, Marele Preot Hyrcanos (care era atunci prizonierul
p r ilor) a venit la Herodes, fiind eliberat din captivitate în felul urm tor. Când Barzapharnes i Pacorus,
comandan ii o tirii p r ilor, i-au luat prizonieri pe Hyrcanos, care a devenit mai întâi Mare Preot i dup aceea
rege, precum i pe Phasael, fratele lui Herodes, ei i-au dus în Par ia. Fiindc nu suporta s poarte înjositoarele
lan uri i a preferat s aib o moarte glorioas decât s duc un asemenea trai, Phasael i-a luat singur via a, cum
am spus mai înainte.
1
Cel ce pierea sub securea c l ului avea parte de un sfâr it dezonorant, în concordan cu firea josnic a condamnatului. Prin decapitarea lui
Antigonos II la Antiohia (37 î.e.n.) s-a stins domnia Ha moneilor i s-a instaurat dinastia herodianâ.
2. Când i-a fost adus captivul Hyrcanos, Phraates, regele p r ilor, 1-a tratat cu blânde e, întrucât auzise despre
noble ea neamului s u. I-a scos a adar lan urile i i-a îng duit s tr iasc în Babilon, unde vie uiau numero i
iudei. Ei îl cinsteau ca pe Marele Preot i regele lor, la fel ca întregul neam al iudeilor avându- i locuin ele pân
la Eufrat; acest lucru îl încânta pe Hyrcanos. Dar tirea urc rii pe tron a lui Herodes i-a insuflat noi speran e, pe
de o parte fiindc de Sa început se purtase prietene te cu Herodes, pe de alt parte fiindc credea c acesta mai
inea minte binefacerea pe care i-o adusese atunci când, chemat la judecat spre a primi pedeapsa cu moartea, el
îl sc pase de primejdie i de cazn . în aceast privin , st tea adesea de vorb cu iudeii care îl vizitau. Dar ace tia
l-au re inut i l-au sf tuit s r mân acolo, amintindu-i c la ei se bucura de laud i de cinstire i nu ducea lips
de dovezile prin care puteau s - i arate propria pre uire pentru rangul lui de Mare Preot i de rege. Dar cel mai
mult conta faptul c de ele nu mai putea s beneficieze i la Hierosolyma, deoarece din porunca lui Antigonos,
trupul lui fusese schilodit. Iar regii nu au bunul obicei de a- i mai aminti de binefacerile primite în via a privat ,
norocul schimbându-le în mare m sur firea.
3. Chiar dac sfaturile primite slujeau interesele sale, Hyrcanos inea totu i s plece; i prin scrisorile lui,
Herodes îl îndemna s st ruie pe lâng Phraates i iudeii care locuiau acolo, s nu-1 invidieze fiindc împ r ea
domnia cu Herodes. Acum era momentul prielnic ca regele s se arate recunosc tor pentru faptul c îl crescuse i
îi salvase via a, iar Hyrcanos s primeasc la rândul lui acest lucru. Herodes nu numai c i-a scris lui Hyrcanos,
ci 1-a trimis ca sol pe Saramalla cu daruri multe la Phraates; I-a rugat prietene te s nu-l împiedice s - i arate
recuno tin a fa de un om cu merite mari. Dar nu acesta era de fapt adev ratul lui scop; deoarece î i cucerise
tronul f r merite proprii, el se temea s nu izbucneasc niscaiva tulbur ri i c uta s -1 aib la cheremul lui pe
Hyrcanos, ba chiar s -1 i înl ture din drumul s u. A avut grij s fac acest lucru mai târziu.
4. Dup ce, plin de speran e, eliberat din captivitate de Phraates i înzestrat cu mul i bani de iudei, sosise
la Hierosoyma, Herodes 1-a primit cu cele mai mari onoruri, i-a
264
265
acordat primul Ioc în adun ri i 1-a pus în fruntea mesei la ospe e, ca s -1 am geasc , numindu-1 p rintele s u,
spre a-i înl tura prin vicle uguri orice b nuial . Dar Herodes a mai înf ptuit i alte lucruri ca s - i apere tronul,
stârnind aprige dispute în sânul familiei sale. întrucât urm rea s z d rniceasc alegerea unui om de vaz în
func ia de Mare Preot al lui Dumnezeu, a chemat din Babilon un preot oarecare, cu numele de Ananel, i i-a
încredin at pontificatul.
5. Aceast jignire a sup rat-o numaidecât pe Alexandra, fiica lui Hyrcanos, so ia lui Alexandru, fiul regeiui
Aristobul, care avea de la Alexandru doi copii: pe b iatul nespus de chipe la înf i are numit Aristobul i pe
so ia lui Herodes, Mariamne, de o frumuse e neasemuit . Fierbea de mânie i nu se împ ca deloc cu înjosirea
propriului b iat, deoarece rangul de Mare Preot era atribuit unui intrus, cât vreme el era viu i nev t mat. Prin
intermediul unui cânt re din lir , i-a trimis o scrisoare Cleopatrei, pe care o ruga s intervin pe lâng Antonius,
ca s cear pontificatul pentru fiul ei.
6. în timp ce Antonius întârzia s îndeplineasc aceast rug minte, prietenul s u Dellius a sosit în Iudeea cu
ni te treburi negustore ti i, v zându-l pe Aristobul, a r mas uimit de statura i frumuse ea b iatului, f r s-o
admire mai pu in pe Mariamne, so ia regelui; a l udat chiar i fa de Alexandra farmecul odraslelor sale.
Venind s stea de vorb cu ea, oaspetele a convins-o s -i trimit lui Antonius portretele celor doi copii: era de-
ajuns s le vad chipul, ca s nu-i mai refuze cererea. Alexandra a dat ascultare vorbelor lui i i-a expediat lui
Antonius tablourile amândurora. Dellius le-a ad ugat laudele lui excesive, fiind de p rere c nu de oameni, ci
mai degrab de un zeu fuseser z misli i copiii Alexandrei. El f cea inten ionat acest lucru, ca s stârneasc
patima lui Antonius. Acestuia i-a fost ru ine s cheme copila la el, fiindc era so ia lui Herodes. i astfel se punea
la ad post de repro urile Cleopatrei. A scris îns s -i fie adus b iatul, ad ugând, ca s salveze aparen ele: dac
nu era prea complicat. Când i-a parvenit tirea, Herodes a socotit c nu se c dea s -i trimit la Antonius pe
Aristobul, un tân r chipe i înfloritor (c ci avea aisprezece ani), de obâr ie nobil , dându-l pe mâna omului
celui mai puternic dintre romanii din vremea aceea, gata oricând s -1 aduc jertf iubirii
266
i poftelor sale josnice (fiindc putea s - i permit tot ce poftea). Herodes i-a r spuns a adar lui Antonius c ar fi
de ajuns ca tân rul s fac un singur pas dincolo de hotare, pentru ca în întreaga ar s izbucneasc r zboiul i
r zmeri a, iudeii punându- i speran ele în schimb rile aduse de un alt rege.
7. Dup ce s-a scuzat astfel fa de Antonius, Herodes s-a hot rât s nu-i lipseasc de orice cinstire pe b iat i pe
Alexandra, mai ales c so ia lui, Mariamne, îl asalta cu cererile sale s -i încredin eze fr iorului rangul de Mare
Preot, dându- i seama c avea tot interesul ca Aristobul s nu mai poat pleca din preajma lui de îndat ce va
de ine aceast înalt func ie. i-a chemat prietenii la o adunare, unde s-a plâns amarnic de Alexandra, spunând c
ea uneltea pe ascuns împotriva domniei lui i, împreun cu Cleopatra, pl nuia s -i smulg tronul i, cu ajutorul
lui Antonius, s pun în fruntea treburilor publice un adolescent. Ea s vâr ea deci o fapt nechibzuit , deoarece
nu numai c -i r pea fiicei sale rangul pe care îl de inea, ci d dea prad tulbur rilor regatul pe care îl dobândise el
însu i cu pre ul multor chinuri i înfruntând primejdii grele. De i nu uitase icanele pe care i le pricinuise, nu
înceta ca în pofida acestora s opteze pentru dreptate; iar acum o anun a c oferea fiului ei pontificatul, h r zit
mai înainte anume lui Ananel, datorit faptului c Aristobul era.înc un copil. întrucât el nu vorbise la voia
întâmpl rii, ci cu matur chibzuin i premeditare, ca s am geasc femeile i prietenii care erau de fa ,
Alexandra a fost a a de cople it , atât de onoarea venit pe nea teptate, cât i de teama b nuielilor pe care le
inspirase, c a izbucnit în lacrimi, recunoscând urm toarele: se zb tuse mult s ob in pontificatul pentru
Aristobul, c ci altfel i s-ar fi adus o jignire; referitor la domnie, ea nu se gândise câtu i de pu in i, chiar dac i-ar
fi revenit, tot n-ar fi vrut s-o accepte. E mul umit de onorurile pe care le are acum i de faptul c domne te
Herodes, care garanteaz pe deplin siguran a familiei, fiindc prin îns i natura lui are darul s conduc mai bine
decât ceilal i. Prin cinstirea adus recent fiului ei, a îndatorat-o foarte mult i de aici înainte îi va da ascultare în
toate privin ele; i îi cere a ijderea iertare dac a abuzat de leg turile de rudenie cu ginerele ei i s-a ar tat prea
încrezut în fr mânt rile sale, dând dovad de nechibzuin . Cu o râvn mai mare decât pân în
267
clipa aceea, în urma acestor discu ii, amândoi i-au dat mâna, ca semn al împ c rii lor, i orice b nuial a fost
înl turat .
CAPITOLUL III
1. A adar, Herodes i-a luat numaidecât rangul de Mare Preot lui Ananel, care, a a cum am spus deja, nu f cea
parte dintre localnici, ci provenea din iudeii str muta i odinioar dincolo de Eufrat. C ci multe mii de oameni din
rândurile poporului nostru, du i în captivitate, locuiau în preajma Babilonului. Din ace tia, apar inând unei
familii sacerdotale, î i tr gea obâr ia Ananel, care între inea de mult leg turi de prietenie cu Herodes. Cum a
ajuns s domneasc , 1-a i investit cu înaltul rang preo esc, anulat tot de el, ca s aplaneze certurile familiale,
contrazicând astfel legile. Odat primit aceast cinstire, nimeni nu mai putea s i-o ia înapoi; primul care a
înc lcat aceast lege a fost Antioh Epiphanes, atunci când a luat pontificatul de la Iesus i 1-a transmis fratelui
s u Onias; al doilea a fost Aristobul, care I-a înl turat din func ie pe fratele s u Hyrcanos; Herodes, al treilea, a
încredin at slujba de Mare Preot adolescentului Aristobul.
2. Herodes a crezut c astfel îndep rtase dihonia din sânul familiei sale. Totu i, nici dup publica lor împ care,
Herodes nu a încetat s-o b nuiasc pe Alexandra; a a cum s-ar fi cuvenit, ci, inând seama de precedentele
dovezi de du m nie, a socotit îndrept it temerea c ea va urzi alte r zvr tiri când se va ivi un nou prilej. I-a
poruncit s r mân în interiorul palatului regal i s nu fac nimic din proprie ini iativ . i-a pus paznicii s-o
supravegheze în a a m sur încât, în afara îndeletnicirilor zilnice, ea s nu poat întreprinde nimic f r tirea lui.
Treptat, toate aceste m suri de prevedere au îndârjit-o pe Alexandra i i-au sporit ura. Mândria ei femeiasc a
fost grav r nit , c ci ea n-a mai putut s îndure nedemna supraveghere, preferând s
268
suporte orice consecin e decât, lipsit de libertate, s tr iasc înrobit i înfrico at , sub o aparent cinstire. A
trimis un sol la Cleopatra, deplângându- i necontenit jalnica soart , i a rugat-o s -i vin în ajutor dup puterile
ei. Aceasta a îndemnat-o s fug pe ascuns în Egipt, al turi de Aristobul. Alexandra s-a ar tat gata s -i urmeze
sfatul i iat ce anume a scornit ea. A cerut s fie înjghebate dou racle i s-a ascuns în interiorul lor împreun cu
fiul ei, c zând la învoial cu slujitorii ca acestea s fie scoase apoi din palat în timpul nop ii. Pl nuia s continue
dup aceea drumul pân la mare, unde a tepta o corabie, preg tit s -i duc pe amândoi în Egipt. Dar slujitorul ei
Esop a dat din întâmplare peste prietenul Alexandrei, Sabbion i, convins c f cea parte dintre ini ia i, i-a
dezv luit planul. Când a primit tirea asta, Sabbion (pe care Herodes îl urase pân atunci, fiindc b nuia c era
unul dintre cei ce îl otr viser pe Antipater) a tras n dejdea c , prin gestul lui de bun voin , va sc pa de ura
regelui. El i-a descris regelui fapta pus la cale de Alexandra. Herodes i-a l sat în pace pe amândoi, s - i duc
planul la îndeplinire i, atunci când se preg teau s fug , i-a înh at. Le-a trecut cu vederea abaterea i, oricât de
dornic era s se r fuiasc cu Alexandra, n-a îndr znit s ia nici o m sur mai aspr (c ci se temea c ura pe care
i a a i-o purta Cleopatra va spori o dat cu învinuirea ei). A vrut s arate c numai din m rinimie fusese
îng duitor fa de gre eala ei. Dar i-a propus s -1 înl ture cu totul pe adolescent din drumul lui. Pentru ca s nu
ias prea repede la lumina zilei vina lui, a g sit de cuviin s nu fac asta imediat, c ci venea prea devreme dup
cele ce abia se întâmplaser .
3. Deoarece între timp sosise S rb toarea Corturilor (care la noi este celebrat cu cea mai mare solemnitate),
Herodes a petrecut acele zile dedându-se desf t rilor, al turi de întregul popor. Dar tocmai cu acest prilej invidia
lui a fost zgând rit v dit, a a c el a hot rât s treac la înf ptuirea omorului mai repede decât pl nuise la
început. Dup ce Aristobul, tân rul de aptesprezece ani, s-a suit la altar, ca s aduc jertf legii sacre, îmbr cat
în ve mintele purtate de Marele Preot, i a îndeplinit ceremonia religioas potrivit ritualului, el i-a dovedit
noble ea obâr iei nu numai prin multitudinea podoabelor exterioare, ci i prin frumuse ea, i prin statura falnic ,
mai presus de vârsta lui,
269
stârnind admira ia mul imii, pe care a f cut-o s - i aminteasc de m re ele ispr vi înf ptuite de ilustrul s u bunic,
Aristobul. Cople i i treptat de sim mintele lor, oamenii i le-au exteriorizat, bucuro i i întrista i deopotriv ,
amestecând ur rile de bine cu rug ciunile, astfel c poporul a l sat s se întrevad lesne admira ia lui fa de
tân r, încât i-a m rturisit recuno tin a pentru binefacerile primite în trecut mai zgomotos decât era indicat s-o
fac în prezen a regelui. Din aceast pricin , Herodes a hot rât s transpun în fapt ceea ce pl nuise împotriva
tân rului. Dup trecerea zilelor de s rb toare, în timp ce lua parte la un osp dat de Alexandra la Ierihon, a f cut
în a a fel încât prin dezmierd rile sale s -1 atrag pe tân r într-un loc sigur, iar acolo 1-a îmbiat s se desfete cu
ni te jocuri copil re ti. Deoarece în inutul acela soarele dogorea mai tare, osteni i de joac , s-au îndreptat repede
împreun spre un ele teu care împrejmuia prin întinderea lui curtea palatului, ca s se r coreasc dup cumplita
ar i a amiezii. Mai întâi au privit cum ni te servitori i prieteni se zbenguiau în ap ; apoi, dup ce Herodes 1-a
îndemnat s se amestece printre ei, prietenii regelui, instrui i de acesta s profite de coborârea întunericului, au
înotat al turi de el i, sub aparen a glumei, l-au cufundat în ap , nel sându-1 slobod pân ce nu l-au sufocat de-a
binelea. A a a murit înecat Aristobul, cel ce a tr it nici optsprezece ani, de inând un singur an pontificatul, care i-
a revenit tot lui Ananel.
4. Când femeile au aflat de nefericita întâmplare, bucuria li s-a preschimbat numaidecât în jale i în bocet
neîntrerupt la cre tetul mortului z când întins sub ochii lor. R spândirea ve tii a îndoliat întregul ora i fiecare
cas deplângea pierderea de parc ar fi fost a ei i nu una str in . Dar cea mai afectat , la primirea tirii, a fost în
primul rând Alexandra, durerea ei fiind mai mare când a cunoscut i împrejurarea în care s-a petrecut
nenorocirea, v zându-se silit s rabde totul în t cere, de team c va p i ceva i mai r u. Adesea a fost ispitit
s - i curme singur zilele, dar s-a oprit de fiecare dat la gândul c , atâta vreme cât tr ia, putea s - i aduc
contribu ia la pedepsirea uciderii celui care pierise mi ele te, acesta fiind motivul pentru care a mai r mas în
via . Ascunderea faptului c aflase despre uciderea premeditat a fiului ei i se p rea suficient ca s se
270
poat r zbuna odat i odat . Ea î i în bu ea propriile sim minte, nevrând s dea de b nuit. Herodes însu i se
str duia s arate tuturor celor din jur c nu era deloc vinovat de moartea tân rului, nu numai prin deplina
participare la doliu, ci i prin lacrimile pe care le v rsa, l sând impresia c plânsul izvora într-adev r din inima
lui. Poate c durerea 1-a i r zbit la vederea tân rului stins în floarea vârstei i a frumuse ii, dar era foarte
limpede c el socotise moartea lui ca o pav z care îi d dea siguran deplin . Purtarea lui era doar o m sur de
prevedere, ca s se dezvinov easc . A dovedit o grij neasemuit mai ales fa de înmormântarea str lucit a lui
Aristobul, atât prin împodobirea sicriului i procurarea multor mirodenii scumpe, cât i prin numeroasele
nestemate cu care 1-a îngropat. Barem a a a putut s ostoiasc mâhnirea i triste ea femeilor, aducându-le un
dram de mângâiere.
5. Dar el n-a putut deloc s-o domoleasc astfel pe Alexandra, a c rei durere cre tea tot mai mult, la amintirea
cumplitei sale nenorociri, f când-o s plâng i s -i poarte pic . I-a trimis a adar Cleopatrei o scrisoare despre
uneltirea lui Herodes i asasinarea fiului ei. De mult vreme dornic s duc la îndeplinire rug min ile
Alexandrei i înduio at de soarta ei, Cleopatra i-a însu it cauza acesteia i n-a încetat s st ruie pe 'âng
Antonius s r zbune uciderea s rmanului fiu. în orice caz, nu era drept ca Herodes, suit cu ajutorul lui pe un tron
care nici nu i se cuvenea, s comit o asemenea nelegiuire împotriva regilor adev ra i. înduplecat de spusele ei,
Antonius, sosit la Laodicea, i-a cerut lui Herodes s i se înf i eze, spre a da r spunsul privitor la moartea lui
Aristobul: dac era într-adev r vinovat de uciderea lui premeditat , a a cum era învinuit, împov rat de crim i
speriat de du m nia Cleopatrei, care nu înceta s -1 a â e pe Antonius împotriva lui, Herodes a hot rât s se
supun (nici nu putea s fac altceva). A încredin at domnia i treburile rii cumnatului s u Josephus i i-a
poruncit în tain ca, în cazul când el va fi executat de Antonius, s-o ucid numaidecât pe Mariamne: î i iubea atât
de mult so ia încât i se p rea o infamie ca altul s profite de frumuse ea ei dup moartea lui. Dup ce a dat aceste
ordine, Herodes a plecat la Antonius f r s fie sigur de soarta lui.
6. în r stimpul cât a r spuns de treburile domniei.
271
Josephus a stat mereu de vorb cu Mariamne, nu numai pentru îndeplinirea sarcinilor lui, ci i pentru a- i ar ta
cuvenitul respect fa de regin , men ionând adeseori devotamentul precum i marea iubire pe care i-o purta
Herodes. Deoarece i ea, i mai ales Alexandra luau în derâdere vorbele lui, dup cum obi nuiesc femeile,
Josephus a împins atât de departe zelul de a adeveri iubirea fierbinte a regelui încât i-a dezv luit tainica lui
porunc , spre a dovedi c nu putea s tr iasc f r ea i nu admitea s -i despart nici moartea. Acestea au fost
vorbele lui Josephus. Cum era lesne de în eles, femeile n-au apreciat deloc iubirea p tima a lui Herodes, ci au
re inut doar s lb ticia sim mântului potrivit c ruia el vroia ca dup moarte s le aduc i lor pieirea, cu o
tiranic cruzime, ceea ce le-a f cut s priveasc cu adânc nelini te spre viitorul lor.
7. între timp, du manii lui Herodes au r spândit în Hierosolyma vestea c regele fusese supus torturilor de
Antonius i pedepsit cu moartea. Cum era i firesc, tirea a însp imântat întreaga Curte, mai ales pe femei.
Alexandra I-a îndemnat pe Josephus s fug din palatul regal împreun cu ele i s se pun sub ocrotirea
steagurilor legiunii romane, care î i f cuser atunci tab ra sub comanda lui lulius, în preajma ora ului, ca s -1
apere. Mai întâi, dac va izbucni o r scoal în palat, se vor sim i astfel în siguran , datorit bun voin ei
romanilor. Mai apoi, tr gea speran a c , dup ce Antonius o va vedea pe Mariamne, ei î i vor rec p ta domnia cu
ajutorul lui, ob inând tot ceea ce merit s aib urma ii unor str mo i de neam regesc.
8. în toiul discu iei lor, a sosit pe nea teptate de la Herodes o scrisoare despre tot mersul treburilor sale, sus inând
exact contrariul zvonurilor anterioare. De îndat ce a ajuns la Antonius, Herodes 1-a îmbunat cu ajutorul
darurilor aduse din Hierosolyma i, în cursul convorbirilor, a reu it s -i domoleasc sup rarea, astfel
încât toate vorbele îndreptate împotriva lui au fost z d rnicite de bun voin a gazdei sale. Antonius a afirmat c
nu se cuvenea ca domnitorii s dea socoteal pentru faptele din timpul domniei lor i c , în asemenea condi ii, el
n-ar fi acceptat s fie rege; cei care le-au dat învestitura i puterea trebuie s -i lase s le exercite cum cred ei de
cuviin . Chiar i despre Cleopatra a spus c nu se
272
cade ca ea s se amestece prea mult în treburile principilor. Nu numai acestea le-a men ionat în scrisoarea lui
Herodes, ci i semnele de cinstire pe care i le-a ar tat Antonius în timpul consf tuirilor i meselor zilnice,
desf urate în favoarea lui i în pofida acuza iilor aduse de Cleopatra, care, râvnind s pun mâna pe ara lui i
avid s -i ia tronul, caut prin orice mijloc s -l înl ture din drum. Deoarece Antonius îi d dreptate, nu-1
amenin nici un r u în viitor i, ca atare, se va întoarce acas în curând, fiind mai sigur de domnia lui prin
bun voin a lui Antonius. Cleopatra nu mai avea speran a s ob in altceva, c ci Antonius, în vederea satisfacerii
cererilor sale, i-a d ruit Coelesiria, îmblânzindu-i astfel mânia, i a f cut-o s renun e la preten iile asupra Iudeei.
9. O dat cu citirea scrisorii, propunerea de a se recurge la ocrotirea romanilor, ca i cum Herodes ar fi murit
deja, a c zut de la sine; Herodes a aflat, totu i, de acest proiect. Dar, dup ce regele s-a întors în Iudeea, Antonius
plecând într-o expedi ie împotriva p r ilor, sora ce se numea Salomeea i mama lui au dat repede în vileag fuga
pus la cale de Alexandra. Apoi sora lui a vorbit de so ul ei Josephus i 1-a învinuit c ar fi avut adesea leg turi
intime cu Mariamne. A spus acest lucru datorit urii vechi pe care i-o purta, deoarece în desele certuri izbucnite
între ele, plin de îngâmfare, aceasta îi repro ase originea ei umil . Herodes, mereu mistuit de flac ra iubirii lui
pentru Mariamne, a fost cuprins pe loc de o aprig mânie, la auzul acestor m rturisiri, dar s-a st pânit, ca s nu
comit o fapt regretabil din pricina iubirii i, profund îndurerat i chinuit de gelozie, a întrebat-o pe Mariamne
despre leg turile ei cu Josephus. Dar ea a rostit jur minte de credin , a recurs la toate argumentele care
dovedeau c era nevinovat i, pu in câte pu in, I-a convins pe rege de netemeinicia acuza iilor, potolindu-i furia.
învins de dragostea so iei, i-a cerut scuze c a crezut lesne bârfele pe care le auzise i i-a adus multe mul umiri
pentru cinstea ei, m rturisindu-i sincera iubire i recuno tin pe care i-o poart . în cele din urm , cum se
întâmpl îndeob te în leg turile de dragoste, amândoi au v rsat lacrimi i au ajuns la multe îmbr i ri p tima e.
Cum îns regele o asigura iar i i iar i cât de mult o îndr gea i a tepta ca dragostea s -i fie împ rt it ,
Mariamne i-a spus: „Nu este o
273
dovad de mare iubire porunca pe care ai dat-o ca eu s fiu sortit pieirii f r nici o vin dac Antonius te-ar fi
condamnat la moarte!" La auzul acestor vorbe, regele s-a indignat, a lep dat-o de îndat din bra ele sale, a r cnit
 i i-a smuls p rul din cap, zicând c avea dovada c ea între inuse leg turi intime cu Josephus: acesta nu i-ar fi
dest inuit porunca pe care i-o spusese numai lui dac n-ar fi avut deplin încredere unul în altul. în cumplita lui
mânie, pu in a lipsit s - i ucid propria so ie. Biruit de iubirea pe care i-o purta, i-a reprimat aceast pornire
dup ce i-a suportat pân la cap t durerea i furia. Dar pe Josephus n-a vrut s -1 mai vad în fa a ochilor i a
poruncit s fie executat, iar pe Alexandra a zvârlit-o în temni , ca pe urzitoarea tuturor nenorocirilor.
CAPITOLUL IV
1. înfe timp au izbucnit iar i tulbur ri în Siria i Cleopatra nu contenea s -1 a â e pe Antonius la r zboi
împotriva tuturor vecinilor s i. Se str duia sâ-l conving s pun mâna pe regatul fiec ruia, ca s i-l d ruiasc ei
i, prin marea iubire pe care i-o inspira, avea o puternic influen asupra lui. Ahtiat dup bunul altuia prin
îns i firea ei, nu l sa deoparte nici o nelegiuire ca s - i ating scopul. Pe fratele ei mezin, în vârst de
cincisprezece ani, despre care tia c o s -i urmeze la domnie, 1-a înl turat din drum cu ajutorul otr vii, iar pe
sora ei Arsinoe, care î i c utase sc parea în Templul Dianei din Efes, a ucis-o cu ajutorul lui Antonius. De dragul
banilor, oriunde îi lic rea o slab speran , nu l sa nepr date nici templele, nici mormintele. Nici un l ca nu-i
p rea prea sfânt ca s scape de silnica jefuire a podoabelor lui i nici unul atât de nelegiuit încât s nu-l încalce în
folosul ei, dac era vorba s - i satisfac dorin a de a- i însu i tâlh re te un bun str in. Pe scurt, nimic n-o
îndestula pe aceast femeie bogat i nes ioas i toate îi lipseau cu des vâr ire dac
274
nu dispunea de lucrul dup care tânjea. De aceea îl sâcâia necontenit pe Antonius s ia avu ia altora, ca s i-o dea
ei; a adar, când s-a întâlnit cu el în Siria, s-a gândit s i-o însu easc . Pe Lysanias, fiul lui Ptolemeu, 1-a ucis
sub pretextul c urm rea s provoace r scoala p r ilor; i-a cerut apoi lui Antonius s -i dea ludeea i Arabia,
rugându-1 s le ia de la regii lor. Antonius fusese subjugat de aceast femeie într-o asemenea m sur încât nu
numai c tr ia cu ea, ci cu ajutorul vr jilor îl f cea s îndeplineasc f r crâcnire orice îi cerea. Totu i, sfiala de a
nu s vâr i nelegiuiri v dite I-a împiedicat s se supun întru totul voin ei sale, poticnindu-se în treburile mai
importante. Ca s evite refuzul categoric, pe de o parte, iar pe de alta, ca s nu fie prea str vezie nedreptatea pe
care o f cea din porunca ei, Antonius a luat de la fiecare rege câte o fâ ie de ar , atribuindu-le pe amândou
Cleopatrei. I-a dat de asemenea ora ele situate între fluviul Eleutherus i Egipt, cu excep ia Tyrului i a
Sidonului, întrucât tia c ele fuseser libere din mo i-str mo i, de i ea st ruise mult pe lâng dânsul, s i le
ofere i pe acestea.
2. Dup ce a ob inut acestea i 1-a înso it pân la fluviul Eufrat pe Antonius, care pornea într-o expedi ie
împotriva Armeniei, Cleopatra a f cut cale-ntoars i s-a îndreptat spre Apamea i Damasc, de unde a pornit
c tre ludeea. Aici s-a întâlnit cu Herodes i i-a dat în arend? acea parte a Arabiei, oferit de Antonius, precum i
veniturile ogoarelor Ierihonului. în teritoriul acela cre te balsamul, cel mai pre ios produs al inutului, care nu se
mai cultiv în alt parte, precum i o mul ime de palmieri minuna i. în timpul cât a stat acolo i a avut multe
treburi cu Herodes, a încercat s cucereasc iubirea regelui, slujindu-se de firea ei, atras de destr b latele
desf t ri ce decurg din aceasta, fie c se îndr gostise aievea de dânsul, fie c , mult mai probabil, îi întindea o
capcan , pentru ca, prin adulterul în care îl atr gea, s g seasc un nou prilej de a unelti împotriva lui. Pe scurt,
ea inea mult s -1 atrag în mrejele iubirii. Dar Herodes, care avea o veche aversiune fa de Cleopatra i tia
bine c era dispus s fac r u tuturora, mai ales acum, când era vorba de o patim nestrunit , a socotit c se
cuvenea mai degrab s-o deteste, ba chiar se gândea s-o i pedepseasc , dac pusese la cale un iretlic, r mânând
prin urmare nep s tor la declara ia ei de dragoste. S-a sf tuit cu
275
prietenii lui dac nu cumva trebuia s pun la cale uciderea Cleopatrei: avea prilejul s -i scape de nepl ceri pe
to i cei ce îi r bdaser ponoasele sau puteau s le întâmpine i în viitor. F când aceasta, ar fi adus un mare
serviciu lui Antonius, fiindc ea nu i-ar fi r mas credincioas dac întâmplarea sau nevoia l-ar fi silit s -i cear
sprijinul. Dar prietenii lui l-au împiedicat s - i îndeplineasc planul, invocând în primul rând faptul c nu se
cuvenea s se expun unei mari primejdii, ocupat fiind cu treburi mai serioase. Au insistat apoi i l-au implorat
s nu dea dovad de nechibzuin în ceea ce face: isprava lui nu va r mâne oricum nepedepsit , chiar dac
Antonius va fi convins c aceasta îi poate aduce mari foloase. Iubirea pe care i-o poart va fi i mai aprins la
gândul c Cleopatra i-a fost r pit silnic i cu viclenie. Nici Herodes nu va putea g si scuza convenabil pentru
faptul c s-a atins de femeia cea mai vestit i mai puternic din vremea lui. Folosul pe care pretinde el c -1
aduce, dac poate fi vorba de a a ceva, nu are nici o valabilitate, c ci îndr zneala faptei se împlete te cu
reprimarea iubirii lui Antonius. Reiese limpede c Herodes ar atrage o mare i permanent nenorocire asupra
rii i casei sale i nimeni nu-1 împiedic s se fereasc de p catul spre care îl ademene te dânsa, slujind
deopotriv propriul interes i buna-cuviin . Prin asemenea vo^be înfrico toare i prin înf i area primejdiilor
care îl amenin au mai mult ca sigur, vorbitorii i-au st vilit elanul. Herodes a îmbunat-o cu darurile sale pe
Cleopatra i a înso it-o pân în Egipt.
3. De îndat ce a subjugat Armenia, Antonius I-a trimis în Egipt pe Artabazes, fiul lui Tigranes1, al turi de fiii i
satrapii lui, lua i prizonieri; pe ace tia i-a d ruit Cleopatrei, împreun cu toate podoabele rege ti, capturate cu
acest prilej. Domnia Armeniei a înc put pe mâinile celui mai mare dintre fiii regelui, Artaxias2, care reu ise
atunci s fug . Mai târziu, el a fost alungat de Archelaus i de Cezar Nero, care l-au întronat pe fratele lui mai
mic, Tigranes3. Dar acestea s-au petrecut mai târziu.
' Artavazde II, fiul lui Tigranes II cel Mare. rege al Armeniei (55-34 î.e.n.) din dinastia Arta id .
!
Arta e (Artaxias) II a domnit între anii 30-20 î.e.n., dup ce timp de patru ani tronul Armeniei a fost ocupat de Alexandru, fiul lui Marcus
Antonfus i al Cleopatrei VII (34-30 î.e.n.).
' Tigranes III, regele Armeniei (20-8 î.e.n).
276

4. Cât prive te arenda care-i revenea reginei pentru inutul primit în dar de la Antonius, ea era pl tit la termen
de Herodes, socotind c nu era în elept s -i dea vreun prilej de nemul umire Cleopatrei. Regele Arabiei, de la
care încasa d rile Herodes, fiindc se pusese cheza pentru plata lor punctual , a achitat cât va vreme câte dou
sute de talan i anual. Mai târziu el a devenit trândav i z bavnic în plata birului i chiar când achita cu chiu cu vai
o parte din el, n-o f cea nici atunci f r s r mân dator.
CAPITOLUL V
1. Deoarece arabii se dovedeau del s tori în plata d rilor i în cele din urm nu i-au mai respectat deloc
obliga ia lor, Herodes a vrut s -i constrâng cu for a armelor, dar a fost împiedicat de r zboiul civil care tocmai
izbucnise între romani. Atunci a avut loc b t lia de la Actium, care s-a desf urat în timpul celei de-a o sut
optzeci i aptea Olympiade", când s-a dat lupta pentru suprema ie între Caesar i Antonius. De mult vreme
st pân peste o ar fertil i adunând mari bog ii din veniturile acesteia, Herodes i-a strâns o oaste pe care a
înarmat-o cu grij , ca s vin în ajutorul lui Antonius. Dar Antonius i-a spus c nu avea nevoie de ajutorul lui i
I-a trimis împotriva arabilor (despre reaua-credin a c rora aflase atât de la Herodes, cât i de la Cleopatra). Asta
era i dorin a Cleopatrei, care credea c era în interesul ei ca amândoi s - i macine for ele proprii. Dup ce
Antonius i-a dat aceast misiune. Herodes a f cut cale-ntoars i i-a pus oastea pe

L
1
La 2 septembrie 31 î.e.n.. flota condus de Marcus Vipsanius Agrippa a zdrobit escadra lui Marcus Antonius i a Cleopatrei la Actium,
promontoriu în nord-vestul Acarnaniei. la ie irea din Golful Ambracia. lâng coasta apusean a Peninsulei Balcanice, victoria final a lui
Caius Octavianus punând cap t r zboaielor civile dintre romani.
277
picior de r zboi, ca s n v leasc în Arabia. A m r luit cu trupele sale de pedestra i i de c l re i i a ajuns Ia
Diospolis, unde l-au întâmpinat arabii (care nu r m seser str ini de aceast expedi ie), i în crâncena b t lie
care s-a dat, au ie it biruitori iudeii. La scurt vreme dup aceea, o mare oaste arab s-a strâns la Cana: aceast
localitate este situat în Coelesiria. Când a primit tirea, Herodes a pornit împotriva du manilor cu o mare parte a
armatei sale. Cum s-a apropiat de Cana, a hot rât s - i înjghebeze o tab r pe care s-o înt reasc cu an uri i
valuri de p mânt, ca s poat da b t lia la momentul potrivit. Dar de îndat ce au început preg tirile, trupele
iudeilor i-au cerut s le duc f r întârziere împotriva arabilor. Ele erau st pânite de-o arz toare dorin , c ci se
credeau mai bine înarmate i to i cei ce luaser parte Ia b t lia anterioar aveau curajul s - i înfrunte imediat
du manii. Deoarece scoteau strig te i dovedeau un mare avânt r zboinic, regele s-a decis s foloseasc elanul
mul imii i le-a spus lupt torilor s i c nu va pune stavile vitejiei lor, conducând el însu i o tirea la b t lie, în
vreme ce to i îl urmau în ordine deplin . Numaidecât arabii au fost cuprin i de spaim , a a c au opus o scurt
rezisten , dar când au v zut c vr jma ii erau imbatabili i în plin avânt, cei mai mul i au luat-o la fug i ar fi
fost înfrân i dac Herodes i iudeii n-ar fi c zut victim unei stratageme a lui Athenion. Acest Athenion, numit
de Cleopatra comandantul inutului arabic care îi apar inea, îl du m nea pe Herodes i n-a vrut s pândeasc
deznod mântul b t liei cu bra ele încruci ate, a a c a luat urm toarea hot râre: dac arabii de ineau avantajul,
s r mân neutru, iar dac se dovedeau mai slabi, ceea ce s-a i întâmplat, s se n pusteasc asupra iudeilor,
alegând pentru o tenii s i cel mai convenabil teren al inutului. I-a atacat prin surprindere pe iudeii epuiza i i
siguri de victoria lor, f când un mare pr p d în rândurile acestora. întrucât î i sleiser deja puterile în
confruntarea f i cu vr jma ii i erau prea molateci s culeag roadele izbânzii, iudeii au cedat lesne în fa a
proaspe ilor atacatori, suferind pierderi grele în stâncoasa regiune deloc propice c l re ilor lor, dar mai familiar
celor care îi urm reau. Când au observat situa ia disperat în care se aflau du manii, arabii au prins curaj i,
reveni i pe câmpul de lupt , i-au fug rit i m cel rit f r mil . Astfel au pierit în
278
b t lie aproape to i iudeii: pu ini au sc pat, apucând s se ad posteasc în tab ra lor. De îndat ce a v zut c ai
s i pierduser lupta, Herodes a c utat s aduc repede trupe auxiliare. Dar oricât de mult s-a gr bit, n-a mai ajuns
Ia vreme: tab ra iudeilor fusese între timp cucerit . Arabii n-au fost mai pu in orgolio i de nesperata lor izbând
într-o b t lie pe care o crezuser pierdut , precum i de nimicirea întregii o tiri inamice. De atunci încolo
Herodes s-a m rginit la pr d ciuni i, în numeroasele incursiuni pe care Ie-a întreprins, a devastat Arabia,
instalându- i tab ra în mun i, dar s-a ferit de atacurile f i e. Pe aceast cale, el urm rea nu numai s - i
nec jeasc du manii prin h r uieli dese, ci i s aline lovitura primit de ai s i.
2. Pe vremea când se desf ura b t lia de la Actium dintre Caesar i Antonius, care a avut loc în al aptelea an al
domniei Iui Herodes, s-a.ab tut asupra Iudeei un cutremur atât de puternic, cum nu mai fusese altul pân atunci,
a a c în întreaga ar s-au pr p dit o mare mul ime de vite i vreo treizeci de mii de oameni i-au g sit sfâr itul
sub ruinele caselor d râmate. Totu i, armata, aflat sub cerul liber, n-a p it nimic, sc pând nev t mat de
calamitate. Când popula ia ar beasc a aflat c peste Iudeea a c zut nenorocirea care a devenit mult mai cumplit
decât fusese în realitate, datorit zvonurilor r spândite pe seama dezastrului, ca s satisfac ura arabilor, ace tia
au devenit cutez tori, ca i cum, în urma distrugerilor suferite de ara vr jma i a pieirii oamenilor ei, nu mai
r m sese nimeni, s le opun rezisten . Pe solii iudeilor (care veniser la ei dup calamitate, ca s încheie un
tratat de pace) i-au prins i i-au ucis, îndreptându- i o tirea cu întregul lor avânt împotriva lor. Dar iudeii nu se
încumetau s le opreasc n vala c ci, descuraja i de cumplita lor nenorocire, ov iau s întreprind fapte
r zboinice, fiindc erau dezam gi i de înfrângerile suferite: nu sperau ca, dup atâtea m celuri, s poat porni
iar i la lupt cu depline puteri, mai ales c nu primeau nici un ajutor i patria lor era ruinat . A adar, în aceast
situa ie grea, regele s-a str duit prin cuvintele sale s - i încurajeze conduc torii, c utând s le redea încrederea
pierdut . Dup ce i-a convins i a reu it s -i fac mai îndr zne i pe cei mai de vaz , el a cutezat s vorbeasc
o tirii întregi,
279
c reia se ferise s -i cuvânteze mai înainte, socotind c ar fi fost greu s procedeze astfel, întrucât to i erau prea
împov ra i de calamitate. în fa a mul imii pe care c uta s-o îmb rb teze, el a inut urm torul discurs:
3. „N-am cum s nu tiu, oameni buni, c în ultima vreme s-au ab tut multe nenorociri asupra noastr ; într-o
asemenea împrejurare, chiar i omul care d dovad de mare t rie sufleteasc poate s - i piard i el cump tul.
Dar fiindc suntem constrân i s pornim la lupt i, în impasul în care ne afl m, alt cale de a ie i la liman nu
avem decât faptele de vitejie, am dorit neap rat s v încurajez i s v ar t cum pute i s redobândi i b rb ia de
odinioar . Vreau mai întâi s v ar t, în privin a r zboiului, c sunte i pe deplin îndrept i i s -1 duce i, ca s
pedepsi i trufia potrivnicilor care l-au provocat: dac re ine i acest lucru, elanul vostru va spori mult. Apoi vreau
s v ar t cât de neînsemnate sunt nenorocirile care ne-au n p dit i cât de întemeiate sunt speran ele izbânzii
noastre, încep cu prima dovad i v iau chiar pe voi martori, ca s adeveri i spusele mele. ti i desigur cât de
nedrep i au fost arabii i cât de perfid a fost purtarea lor fa de to i, p rând aidoma unor oameni barbari i f r
fric de Dumnezeu. Cele mai multe daune ni le-au adus avari ia i invidia lor, precum i atacurile prin
surprindere, dezl n uite asupra noastr în v lm agul luptei. Are rost s pomenesc i altele? Cine i-a sc pat de
fric atunci când îi pândea primejdia s - i piard regatul i s devin robii Cleopatrei? Oare nu prietenia mea cu
Antonius i bunele lui inten ii fa de noi explic faptul c arabii n-au avut o soart mai rea, fiindc acesta s-a
ferit s fac ceva care s atrag b nuiala asupra noastr ? Iar atunci când a vrut s -i d ruiasc Cleopatrei câte o
parte din ambele noastre regate, m-am înh mat la înf ptuirea treburilor i prin darurile mele bogate am asigurat
lini tea amândurora, am f cut cheltuieli i am pl tit primii dou sute de talan i, punându-m cheza pentru
ceilal i dou sute, d ri pentru p mânturile celui c ruia îi reveneau veniturile. Iar arabii nici nu i-au inut
cuvântul lor. Drept era totu i ca iudeii s nu pl teasc din avu ia lor tributul i birul nim nui sau s dea impozit
pentru p mânturile lor, cu atât mai pu in pentru cei pe care i-au sc pat de robie; iar arabii care, atunci când erau
datori s ne fie
280
^
recunosc tori, s-au purtat de parc ei erau st pâni pe situa ie, trebuiau s nu ne jigneasc i s nu ne în ele pe noi,
prietenii, nicidecum du manii lor. întrucât cuvântul de onoare î i afl locul cuvenit chiar i între du manii cei
mai înver una i, el este p strat cu sfin enie între prieteni, nu îns i de cei care se cred îndrept i i s ob in profit
prin orice mijloc, socotind c îngem narea nedrept ii cu câ tigul nu este condamnabil . Mai sta i oare la
îndoial dac se cuvine s -i pedepsi i pe cei nedrep i, cât vreme Dumnezeu porunce te i ne îmbie s urâm
mereu silnicia i injusti ia, mai ales c este nu numai drept, ci chiar necesar s pornim r zboiul împotriva lor?
Crima care la greci ca i la barbari trece drept cea mai infam a fost înf ptuit de ei în dauna solilor no tri,
înjunghia i mi ele te. C ci grecii afirm c solii sunt sacri i inviolabili, iar noi în ine am primit o asemenea
dogm atotputernic i sacrosanct de la Domnul, care ne-a dezv luit-o prin îngerii s i. Cu atâta putere a
înzestrat numele de sol Dumnezeu, care 1-a impus în fa a oamenilor, f când ca pân i du manul s - i cru e
du manul. Ce nelegiuire poate fi mai mare decât uciderea unor soli care vin în pa nicul nume al drept ii? Ce
via tihnit mai poate duce i ce noroc are în r zboi cel care a comis o asemenea tic lo ie? Mie nu-mi vine s
cred una ca asta. Cineva poate s -mi obiecteze totu i c dreptatea este de partea noastr , în timp ce ei sunt mai
puternici i mai numero i decât noi. Din capul locului, acest argument nu v dezavantajeaz deloc. Cel ce ap r
dreptatea are de partea lui pe Dumnezeu; acolo unde este Dumnezeu, se afl mul imea trupelor i b rb ia. Dar s
cercet m faptele noastre de mai înainte: în prima b t lie noi am ie it biruitori, în cea de-a doua, du manii nu s-au
prea împotrivit, ci au luat-o la fug , nerezistând asaltului i elanului nostru. Când eram deja victorio i, ne-a
atacat Athenion, f r s ne declare r zboi. Oare asta se cheam la ei vitejie sau mai degrab mi elie i perfidie?
De ce trebuie s ne pierdem cump tul pentru un lucru care este în m sur s ne dea speran e mai mari? Cum s
ne inspire fric ni te o teni care, ori de câte ori n-au recurs la vicle uguri r zboinice, au fost totdeauna învin i de
noi în lupt dreapt ? Cum se pot socoti victorio i dac ei se sprijin numai pe iretlicuri? De ce s se cread
cineva într-adev r viteaz cât vreme în pieptul lui nu mocne te avântul r zboinic? Nu dai
281
dovad de curaj când lup i cu cei slabi, ci doar dac îi învingi pe cei mai puternici decât tine. Cei ce se tem de
nenorocirea ce s-a ab tut asupra locuin elor noastre i de necazurile pricinuite de cutremur, s priceap mai întâi
c tocmai aceasta i-a indus în eroare pe arabi, f cându-i s cread c pierderile noastre au fost mai mari decât
cele reale. Apoi, nu se cade ca faptul care d mai mult îndr zneal du manului s fie pentru noi un motiv de
îngrijorare. C ci ei n-au devenit atât de inimo i pentru c a dat norocul peste ei, ci pentru c sper c noi ne-am
l sat cople i i de calamit i. Cât vreme vom porni noi împotriva lor, le vom domoli înfl c rarea i vom avea
numai de câ tigat dac nu vom mai lupta cu un vr jma prea îndr zne . S nu ne mistuie jalea i nici s nu
socotim, a a cum cred unii, c necazurile pe care le-am întâmpinat constituie cumva semnele mâniei Domnului:
n pastele sunt doar roadele întâmpl rii. Dac acestea s-ar fi datorat într-adev r voin ei lui Dumnezeu, El i-ar fi
schimbat propria vrere, împ cându-se cu cele ce s-au petrecut deja; dac vroia s ne admonesteze i mai mult,
nu- i str muta lesne hot rârea. Domnul însu i ne-a ar tat c vrerea lui este s întreprindem acest r zboi, pe care
îl socote te just: mul i au pierit pe cuprinsul rii în acest cutremur, dar nici un lupt tor nu a avut de suferit de pe
urma lui i voi a i sc pat cu to ii pentru ca Dumnezeu s v arate c , pornind la lupt chiar i împreun cu copiii
i so iile voastre, nu ve i p i nimic. Dac ine i seama de toate acestea i, mai mult decât atât, ave i convingerea
c Dumnezeu lupt mereu al turi de voi, îi face i s îndure dreapta i cumplita r zbunare pe cei ce i-au în elat
prietenii, au fost necru tori în r zboi i nelegiui i cu solii vo tri, adeverind c întotdeauna v-a i dovedit mult mai
viteji decât ei!"2
4. Ascultând aceast cuvântare, iudeii au fost cuprin i de un i mai puternic avânt de lupt . Dup ce, potrivit
ritualului, a adus s rb toreasca jertf 3, Herodes a trecut cu ei
2
Capitolul XIX, paragr. 4 din Cartea I a Istoriei r zboiului iudeilor Împotriva romanilor (ed. cit., p. 78-80) con ine un discurs rostit de
Herodes cu acela i prilej, dar mai scurt i cu un con inut diferit. Acest lucru demonstreaz c discursurile din scrierile istorice ale lui Flavius
Josephus sunt fictive i confirm talentul s u oratoric, punându-i la grea încercare pe to i traduc torii lui.
3
Jertfa sub cerul liber, amintind de datinile p gâne ale conduc torilor de o ti. reprezint o abatere de la tradi ia iudaic . întrucât aceasta
admitea efectuarea sacrificiilor numai în interiorul Templului din Ierusalim.
282
peste fluviul Iordan, conducându-i degrab împotriva arabilor, i i-a instalat tab ra în apropierea du manilor.
Situat la mijlocul distan ei dintre cele dou tabere, se afla o fort rea pe care Herodes s-a hot rât s-o
cucereasc : credea c asta îl va avantaja atât dac ciocnirea cu du manul urma s aib loc repede, cât i dac
lupta se prelungea, oferindu-i alternativa de a- i consolida tab ra. întrucât i arabii inten ionau s cucereasc
bastionul, în locul acela s-a desf urat b t lia. La început i-au aruncat de departe suli ele unii asupra altora, apoi
taberele s-au înc ierat i au c zut mul i o teni de ambele p r i, pân când arabii, învin i, au b tut în retragere. A
crescut numaidecât încrederea iudeilor în for ele proprii i, convins c oastea arabilor va face cu totul altceva
decât s porneasc iar i la lupt , regele a început s smulg ru ii palisadelor, dezl n uind atacul asupra taberei
adverse. Asalta i cu îndârjire, du manii se retr geau în dezordine, neavând nici un chef de lupt i f r vreo
speran în victorie. Opuneau totu i rezisten , i fiindc aveau superioritatea numeric ; s-a dat a adar o lupt
crâncen în care au pierit mul i, i dintr-o tab r , i din alta. Cedând în cele din urm , arabii au luat-o la fug .
Pr p dul din rândurile lor aflate în retragere a fost cu atât mai mare cu cât moartea le-a venit nu numai din partea
vr jma ilor, deoarece m celul a fost înte it chipr i de ei, i fie din pricina mul imii, fie din pricina v lm agului
fugarilor, mul i au pierit c lca i în picioare, str pun i fiind de suli ele propriilor tovar i de lupt . Vreo cinci mii
dintre ei au murit astfel i restul mul imii s-a salvat, g sindu- i refugiul în tab r . Dar nu tr geau nici o n dejde
c vor sc pa cu via , din pricina lipsei proviziilor i mai ales a apei. Iudeii care îi urm reau n-au putut intra
împreun cu ei în interiorul înt riturii i i-au împresurat i. p zind cu str nicie intr rile, le-au t iat calea spre
fug sau evadare.
5. Constrân i de situa ia lor, arabii i-au trimis solii la Herodes, mai întâi, s duc tratative de pace, apoi, (fiindc
erau chinui i de sete) s -1 roage ca, oricare ar fi condi ia, s -i scape de lipsa apei, amenin ându-i acum cu pieirea.
Dar, st pânit de dorin a de a r zbuna nedreptatea îndurat din pricina lor, el n-a acceptat nici solii, nici pre ul
pentru r scump rarea prizonierilor, nici o alt propunere venit din partea lor. A adar,
283
arabii au fost sili i de sete i de alte lipsuri s se predea de bun voie iudeilor, ca s fie pu i în lan uri i du i de
acolo. Astfel, în decurs de cinci zile, patru mii dintre ei s-au predat i au fost captura i. în a asea zi, to i ceilal i
au hot rât s întreprind o r zboinic incursiune împotriva du manului, în care s - i g seasc mai degrab
moartea în lupt decât s aib chinuitorul sfâr it prin înfometare. întocmai cum hot râser , au n v lit în afara
înt riturii lor, dar n-au fost în stare s duc o lupt dârz , cu trupurile i sufletele lor sl bite, socotind moartea
drept un câ tig i via a drept o pacoste. apte mii dintre ei au murit astfel în primul atac. Dup aceast
înfrângere, arabii i-au pierdut toat încrederea lor de odinioar i, edifica i de destoinicia de comandant al lui
Herodes prin nenorocirile îndurate de ei, i s-au supus, denumindu-l protectorul na iei lor. Mândru de r zboinicul
s u noroc, Herodes s-a întors acas , mult admirat pentru faptele sale de vitejie.
CAPITOLUL VI
1. Dar tocmai când celelalte treburi îi mergeau din plin i nu se mai a tepta din nici o parte la vreo potrivnicie,
Herodes a fost în primejdia de a pierde totul dup victoria lui Caesar asupra lui Antonius în b t lia de la Actium.
P rerea c totul se terminase pentru el a avut-o atunci Herodes însu i, deopotriv cu prietenii i du manii lui.
C ci era greu de crezut c va sc pa nepedepsit regele care avusese strânse leg turi de prietenie cu Antonius. De
aceea amicii lui î i pierduser orice dram de speran , pe când cei ce îi purtau du m nie afi au o fa trist , dar în
sinea lor se bucurau pe t cute la gândul c soarta putea s li se schimbe în bine. întrucât socotea c Hyrcanos era
singurul în drept s domneasc , Herodes a crezut c era în interesul lui s -1 înl ture din drumul s u, c ci în cazul
când ar fi sc pat viu i nev t mat, se întrez rea posibilitatea ca dânsul s fie b rbatul
cel mai potrivit s - i adjudece tronul. Numai din invidie dorea s -1 suprime pe Hyrcanos, ca s nu-i dea
satisfac ia de a fi urma ul lui la domnie, dac Caesar i-ar fi dat pedeapsa cu moartea.
2. în timp ce Herodes avea aceast preocupare, chiar prietenii lui Hyrcanos i-au oferit pretextul s - i pun planul
în aplicare. Deoarece acesta avea o fire blajin , nici atunci, nici înainte vreme nu se ar tase dispus s se amestece
în treburile statului i nu era dornic de înnoiri, ci, l sându-se la voia întâmpl rii, era împ cat cu tot ce-i h r zea
soarta. în schimb, Alexandra, femeie ambi ioas , neînstare s - i domine n dejdile pe care i le punea în
schimb ri, îl sâcâia pe p rintele ei Hyrcanos s nu mai tolereze la nesfâr it ca Herodes s urzeasc nelegiuiri
împotriva casei sale, ci s preg teasc de pe acum înf ptuirea speran elor lor într-un viitor mai sigur. L-a rugat
apoi s -i scrie lui Malchos, cârmuitorul Arabiei, s -i primeasc la el i s le dea o escort sigur ; dup plecarea
lor, dac Herodes va avea parte de soarta pe care o merit ca du man al lui Caesar, domnia urmeaz s le revin ,
datorit nu numai obâr iei regale, ci i preferin ei poporului. F r s -i pese de st ruin ele fiicei sale, Hyrcanos nu
i-a plecat urechea la spusele ei. Recurgând îns la înc p ânarea femeiasc , ea nu s-a oprit nici.ziua, nici
noaptea, ci i-a vorbit necontenit despre cursele pe care i le întindea Herodes, pân când l-a convins în sfâr it s -i
încredin eze unui oarecare Dositheus o scrisoare adresat arabului, prin care s -i cear acestuia trimiterea unor
c l re i, îns rcina i s -i întâmpine i s -i conduc pân la Lacul Asfaltitis, situat la treizeci de stadii dep rtare de
Hierosolyma. Hyrcanos se bizuia pe acest Dositheus, care-i era devotat nu numai lui, ci i fiicei sale, având
suficiente motive s -1 urasc pe Herodes. El era rud de sânge cu Josephus, executat din ordinul lui Herodes, iar
fratele s u pierise ucis de Antonius în preajma Tyrului. Motivele acestea nu l-au determinat totu i s -i r mân
fidel lui Hyrcanos: favoarea pe care spera s-o ob in de la rege l-a îmbiat mai mult i i-a predat scrisoarea lui
Herodes. Regele i-a l udat devotamentul i i-a dat în acela i timp misiunea s închid scrisoarea, s-o pecetluiasc
i s i-o înmâneze lui Malchos, a teptând scrisoarea lui de r spuns: inea nespus de mult s tie i ce inten ii avea
acesta. Dositheus
284
285
a f cut bucuros ce i s-a cerut: drept r spuns, Arabul a scris c -l prime te cu bra ele deschise pe Hyrcanos
împreun cu to i înso itorii s i, precum i pe iudeii care sunt de partea lui, i c - i trimite oamenii s -i escorteze
în siguran , nici una din dorin ele expeditorului ner mânând neîmplinit . Dup ce i-a parvenit scrisoarea,
Herodes 1-a chemat imediat pe Hyrcanos i 1-a întrebat dac a f cut vreo învoial cu Malchos. Când el a
t g duit acest lucru, regele a înf i at adun rii scrisoarea i a poruncit ca Hyrcanos s fie ucis.
3. Astfel sunt descrise lucrurile în însemn rile regelui Herodes. Potrivit altor p reri, lucrurile nu s-au petrecut
a a: Herodes nu 1-a acuzat i condamnat la moarte din acest motiv, ci datorit unei curse pe care i-a întins-o. Ei
scriu urm toarele: f r s dea impresia c b nuie te ceva, în timpul unui osp I-a întrebat pe Hyrcanos dac a
primit vreo scrisoare de la Malchos, iar acesta a recunoscut c a primit de la el o scrisoare, care nu avea alt
scop decât s -i transmit salut ri. Herodes 1-a întrebat din nou dac nu i-a venit i un dar de la dânsul. Hyrcanos
a replicat c Malchos i-a trimis în dar doar patru cai de c l rie i regele a pretins c era vorba de corup ie i
tr dare, poruncind s fie sugrumat pe loc acuzatul. Drept argument c a fost condamnat la moarte f r nici o
vin , ace ti autori invoc faptul c Hyrcanos a avut o fire blajin i c nici.în tinere e n-a dat dovad de
îndr zneal sau temeritate, chiar i când a ajuns la domnie, încredin ându-i lui Antipater aproape întreaga
cârmuire a rii. Ei adaug c atunci el atinsese vârsta de optzeci de ani i cuno tea bine tr inicia domniei lui
Herodes. Când a trecut dincolo de Eufrat, i-a p r sit pe cei de dincoace de fluviu, care îl venerau, supunându-se
de bun voie autorit ii Iui Herodes. Lucrul cel mai greu de crezut dintre toate, fiind contrar firii sale, este c el a
urm rit r sturnarea regelui, încât asta pare mai degrab o scornire a lui Herodes1.
4. A a i-a sfâr it via a Hyrcanos, dup ce a tr it i mai bine. i mai r u, îndurând numeroase nenorociri. De
îndat ce
1
înscenarea tr d rii a fost instrumentat fire te de Herodes. care începe masacrarea Ha moneilor din familia lui prin înl turarea
inofensivului s u socru, dup ce-l executase mai întâi pe Josephus. unul din cumna ii lui. Lunga list a victimelor suspiciosului monarh iudeu
se va completa pân la sfâr itul domniei sale sângeroase.
mama lui, Alexandra, a început s domneasc , a devenit Mare Preot al neamului iudeilor i a ocupat înalta
demnitate vreme de nou ani. La moartea mamei sale a preluat domnia i a de inut-o trei luni, fiind înl turat de
fratele lui, Aristobul, dar i-a redat tronul Pompeius i a primit toate cinstirile, pe care Ie-a p strat patruzeci de
ani2; ele i-au fost r pite iar i de Antigonos i, cu trupul schilodit de acesta, a ajuns prizonier la p r i. Dup
cât va vreme s-a întors acas , ademenit de promisiunile f cute de Herodes; nici una dintre ele nu s-a îndeplinit,
ci a dus o via plin de suferin e i, ceea ce este mai trist, a avut la b trâne e sfâr itul de care am vorbit mai
înainte. Se pare c a fost blând i moderat în toate privin ele, a l sat cea mai mare parte a atribu iilor rege ti în
seama altora, fiindc nu se ocupa de treburile statului, nepricepându-se deloc la arta guvern rii. Faptul c
bun tatea i-a fost atât de mare le-a îng duit lui Antipater i lui Herodes s ajung în culmea puterii i de aceea a
trebuit s îndure o asemenea moarte.
5. Dup ce s-a descotorosit, a adar, de Hyrcanos, Herodes s-a gr bit s ajung la Caesar, f r s spere c -l
a tepta cumva o soart bun , din pricina prieteniei lui cu Antonius. El se temea de asemenea c Alexandra,
profitând de lipsa lui, va a â a poporul i va stârni o r scoal în regatul lui. I-a încredin at întreaga putere fratelui
s u Pheroras, ad postind-o la Masada pe mama lui, Cypron, împreun cu sora i to i copiii, i i-a dat acestuia
misiunea de a p stra frânele puterii dac va auzi c i s-a întâmplat o nenorocire. Pe so ia lui, Mariamne
(neîncumetându-se cineva s-o lase împreun cu sora i mama regelui, datorit urii pe care Ie-o purta), a adus-o cu
mama ei, Alexandra, în
!
Cifra avansat aici de FlaviusJosephus este discutabil . La moartea lui Alexandru lannaios, Hyrcanos II a devenit Mare Preot i rege al
Iudeei, al turi de mama sa. Alexandra Salome (76-67 î.e.n.), fiind izgonit de ambi iosul frate Aristobul II. Dup cucerirea Ierusalimului de
c tre Cn. Pompeius (63 î.e.n.), ca Mare Preot vasal Romei, a guvernat ludeea, Oalileea i Peraea, iar C. lulius Caesar (în tab ra c ruia a
trecut) I-a confirmat etnarh cu depline puteri judec tore ti, aliat al Romei. Hyrcanos i-a p strat pontificatul, sub autoritatea proconsulului
Siriei, pân în 40 î.e.n., când a fost capturat de p r i i dus la Babilon, de unde s-a întors acas la insisten ele lui Herodes, viitorul s u c l u.
Antipater i fiii s i Phasael i Herodes au de inut puterea real în a doua etapa a domniei sale. Probabil c Flavius Josephus a reunit cele dou
pontificate (76-67 i 63-40 î.e.n), ignorând hiatusul de patru ani, i a rotunjit cifra care nici a a nu însumeaz patru decenii.
287
fort rea a Alexandrion i le-a l sat apoi în seama vistiernicului s u Josephus i a iturianului Soemus, oameni pe
care de la început i-a g sit demni de încredere i de aceea i-a pus s p zeasc femeile. Herodes le-a poruncit
acestora s le ucid pe amândou , de îndat ce vor afla c soarta lui a luat o întors tur trist , pentru ca fiii i
fratele s u Pheroras s p streze puterea. 6. împ r ind ordinele acestea, s-a gr bit s porneasc la drum spre
Rhodos, la Caesar. La sosirea în ora , el i-a scos diadema, dar n-a renun at la nici una din celelalte podoabe
rege ti. Când a ajuns înaintea lui Caesar i a apucat s -i vorbeasc , i-a v dit din plin deosebitul s u curaj, c ci
nu a recurs la umile implor ri, fire ti în asemenea ocazii, nici n-a rostit vreo rug ciune, cum fac cei ce cer esc
iertarea, ci a dat socoteal f r sfial pentru faptele sale. I-a spus lui Caesar deschis c o mare prietenie 1-a legat
de Antonius, pe care 1-a sprijinit din toate puterile sale ca s de in puterea suprem , f r s -1 ajute cu armele
sale, c ci el era atunci în r zboi cu arabii, d ruindu-i îns bani i cereale. El crede totu i c nu i-a f cut pe deplin
datoria. Cel ce vrea s fie prietenul de n dejde al cuiva despre care tie sigur c i-a vrut numai binele trebuie s -
i pun la dispozi ia lui nu numai via a proprie, ci i puterile i întreaga sa avu ie, când acesta se afl în
primejdie. De i este de p rere c i-a oferit lui Antonius mai pu in decât, ar fi meritat, are totu i ferma convingere
c a f cut o fapt str lucit când nu 1-a p r sit dup înfrângerea suferit în b t lia de la Actium, nea teptata
schimbare a sor ii sale netrezindu-i speran e noi puse în slujba altuia. Chiar dac nu i-a adus un sprijin folositor
în lupt , barem i-a dat Iui Antonius un sfat foarte util atunci când i-a ar tat c singura cale de a se salva i de a- i
men ine toate bunurile era uciderea Cleopatrei. înl turând-o din drumul lui, i-ar fi r mas n dejdea s p streze
suprema putere i ar fi putut s ob in mai lesne iertarea lui Caesar, decât s provoace du m nia lui. întrucât
fapta asta i s-a p rut f r noim , Antonius n-a inut seama de temerarul s u sfat, ceea ce a fost în defavoarea lui
i în folosul lui Caesar. Herodes i-a mai zis: „Dac , sup rat fiind pe Antonius, m învinuie ti cumva pentru
ata amentul meu fa de el, îmi recunosc singur vinov ia i nu m sfiesc deloc s spun deschis c am profitat de
binefacerile sale. Dac îns faci abstrac ie de persoana mea, vrând s -mi afli
288
i devotamentul fa de binef c tori i ce fel de prieten sunt, ai prilejul s m cuno ti prin faptele mele din trecut.
Schimb doar numele i voi dovedi aceea i fermitate a prieteniei i fa de altcineva!"
7. Prin vorbele sale, care d deau la iveal firea lui leal , Herodes 1-a cucerit în bun m sur pe Caesar, b rbat
nobil i m rinimos, astfel c acuza iile care i se aduceau au atras bun voin a lui. Acesta i-a pus atunci din nou
diadema regal pe frunte, apoi 1-a îndemnat s -i fie un prieten la fel de bun cum fusese cu Antonius i i-a ar tat
o deosebit pre uire, ad ugând c Quintus Didius îi scrisese despre întreaga contribu ie pe care a adus-o Herodes
în lupta cu gladiatorii3. Dup ce se bucurase de o primire foarte binevoitoare i, contrar a tept rilor sale, domnia
lui fusese iar i pe deplin confirmat , atât de aprobarea lui Caesar, cât i de Senatul roman, a c rui hot râre
avusese grij s-o primeasc ca s fie mai sigur, Herodes 1-a înso it în Egipt pe Caesar, oferind acestuia i
prietenilor lui nespus de bogate daruri, dovezi ale unei d rnicii nem rginite. A cerut a ijderea iertarea pedepsei
lui Alexandru, un prieten credincios al lui Antonius, dar n-a putut s-o ob in , deoarece Caesar era împiedicat de
un jur mânt al s u s fac acest lucru. Apoi s-a reîntors în Iudeea cu mai mare putere i încredere, f cându-i pe
cei ce se a teptaser la un deznod mânt contrar s r mân înm rmuri i, ca i cum bun voin a Domnului l-ar fi
sc pat totdeauna de primejdii, spre a-i da o i mai mare str lucire. S-a preg tit de îndat s -1 primeasc pe
Caesar, care urma s invadeze Egiptul, m r luind din Siria. Cum a sosit, 1-a întâmpinat la Ptolemaida cu
întreaga pomp cuvenit unui rege, omenindu-i i oastea, c reia i-a dat din bel ug toate cele necesare traiului
zilnic. De aceea s-a num rat printre cei mai apropia i prieteni ai lui Caesar i a c l rit al turi de el ori de câte ori
î i trecea în revist oastea, dându-i i lui i prietenilor s i o escort de o sut cincizeci de oameni ini ia i în cele
mai solemne i mai fastuoase servicii. Când romanii au trecut
3
Gladiatorii pe care Antonius îi inea la Cyzicus, pe malul sudic al Propontidei (Marea de Marinar ), au plecat spre Egipt dup înfrângerea
st pânului lor i. trecând prin Galatia i Cilicia, au ajuns în Siria, al c rei guvernator de atunci (30 î.e.n), Quintius Didius Ventidius, a c utat
zadarnic s -i captureze.

4-
289
printr-o zon arid , i-a cru at în a a m sur de lipsa proviziilor care bântuia acolo, încât ei n-au dus lips nici de
vin, nici de apa de care aveau mai mare nevoie o tenii. Lui Caesar însu i i-a dat opt sute de talan i i opinia
tuturora a fost c el a f cut cheltuieli mai mari i mai preten ioase decât resursele regatului s u. Pe aceast cale
le-a sporit cu atât mai mult încrederea în bun voin a i credin a lui, iar d rnicia de care a dat dovad Herodes i-a
fost de mare folos, potrivindu-se de minune cu împrejur rile vremii aceleia. Chiar i la întoarcerea romanilor din
Egipt, ospitalitatea cu care i-a primit n-a r mas deloc mai prejos de cea ar tat mai înainte.
CAPITOLUL VII
1. Când a revenit în regatul s u, Herodes i-a g sit casa r v it , iar pe so ia lui, Mariamne, i pe mama ei,
Alexandra, într-o dispozi ie proast . Fiindc erau de p rere c , potrivit b nuielilor lor, nu din motive de siguran
se aflau în locul acela, ci fuseser închise în fort rea , pentru a fi inute ca într-o temni , f r s dispun de
lucrurile str ine ca i de cele proprii, ele nu erau deloc împ cate cu aceast situa ie. Mariamne socotea c iubirea
pe care i-o ar ta regele era doar o pref c torie sau chiar o în el torie curat i se temea c , dac Herodes î i
g sea cumva sfâr itul, pierdea i ea orice speran de a mai r mâne în via . i-a amintit de ordinul primit
odinioar de Josephus, a a c a c utat s - i cumpere paznicii, mai ales pe Soemus, în mâinile c ruia st tea soarta
ei. La început Soemus a fost credincios i nu a înc lcat nici unul din ordinele lui Herodes. Dar când femeile, tot
mai st ruitoare, l-au ademenit cu lingu elile i darurile lor, pu in câte pu in el a cedat i în cele din urm le-a
dezv luit toate dispozi iile regelui, mai ales c tr gea n dejdea c , la întoarcere, acesta nu va mai avea aceea i
autoritate. A adar, pentru c din partea lui nu-1 pândea
290
vreo primejdie serioas , i-a propus pe de alt parte s câ tige deplina favoare a femeilor, mai ales c i se p rea
firesc ca ele s - i p streze rangul i s -1 r spl teasc bine, fie c Mariamne va fi ea îns i regin , fie c va fi în
imediata apropiere a viitorului rege. Soemus n d jduia în egal m sur c n-o s -i mearg r u nici în cazul când
Herodes revenea acas încununat de succes, c ci nu putea s contrazic voin a so iei lui: tia c regele o iubea pe
Mariamne din cale-afar . Aceste motive l-au determinat s dezv luie ordinele regelui. Mariamne a aflat cu
stupoare c Herodes o expunea mereu la noi primejdii. în am r ciunea ei, i-a dorit din adâncul inimii ca totul
s -i mearg în r sp r lui Herodes, deoarece era convins c nu mai putea s tr iasc al turi de el. Nu i-a ascuns
mai târziu acest lucru, spunându-i deschis c nu-1 mai suferea.
2. De îndat ce s-a întors cu bine acas , contrar a tept rilor sale, Herodes, dup cum se cuvenea, i-a împ rt it
ve tile norocoase în primul rând so iei sale: numai pe ea o saluta, punând-o înaintea tuturora, c ci o iubea
nespus. Când i-a descris fericita desf urare a c l toriei lui, dânsa a p rut mai mult mâhnit decât încântat , f r
s - i poat ascunde durerea i, animat de demnitatea i noble ea ei personal , a întâmpinat salut rile lui cu
gemete, iar în timpul povestirii a l sat s i se citeasc pe fa mai degrab triste ea decât bucuria, f cându-1 pe
Herodes s fie nu numai b nuitor, ci de-a dreptul tulburat. Se fr mânta când vedea nea teptata i deloc ascunsa
aversiune a so iei sale. Nu putea s îndure acest lucru din pricina iubirii ce i-o purta i ba se mânia, ba se îmbuna,
trecând mereu de la o atitudine la alta, f r s tie încotro s-o apuce. ov ia la r spântia dintre dragoste i ur i,
ori de câte ori mândria îl îndemna s-o condamne,, biruit de iubire, se dovedea prea slab ca s se despart de
femeie. Se temea c , luând m suri aspre împotriva ei, s nu se pedepseasc pe sine însu i, fiindc nu- i putea
închipui ceva mai cumplit decât faptul ca moartea s i-o r peasc .
3. Când au observat c Herodes era pornit împotriva Mariamnei, mama i sora lui au socotit c acum li se
oferea ocazia cea mai bun de a- i rev rsa du m nia asupra ei. în discu iile pe care le aveau cu el, c utau prin
clevetiri josnice s -1 a â e pe Herodes, ca s -i atrag ura i gelozia asupra
291

Mariamnei. Acesta asculta cu nepl cere vorbele lor i, ca i cum refuza s le dea crezare, nu cuteza s - i
bruftuluiasc so ia. Zi de zi, înstr inarea i se furi a în inim i r ul sporea de-o parte i de alta, întrucât dânsa nu-
i ascundea deloc propriile sim minte, a a c iubirea lui s-a preschimbat necru tor în ur : pân la urm ,
Herodes a luat hot rârea s-o ucid . între timp i-a sosit îns tirea c , dup moartea lui Antonius i a Cleopatrei,
Caesar ie ise biruitor în r zboi, supunând Egiptul. A pornit grabnic în întâmpinarea lui Caesar i casa i-a l sat-o
prad tulbur rilor. La plecare a încredin at-o pe Mariamne lui Soemus, fa de care ea i-a ar tat recuno tin a
pentru faptul c -i îndatorase mult prin râvna lui de p zitor, ob inându-i de la rege un post de guvernator. în timp
ce acela i-a dobândit astfel func ia, Herodes a sosit în Egipt, unde a stat de vorb deschis cu Caesar, ca un bun
prieten, primind str lucite daruri din partea acestuia. Caesar i-a dat patru sute de gali, garda personal a
Cleopatrei, i i-a restituit inutul care îi fusese r pit tot de Cleopatra. A anexat la regatul lui Herodes Gadara,
Hippos, Samaria, precum i ora ele de pe rmul m rii: Gaza, Anthedon, Ioppe i Turnul lui Straton.
4. Mul umit acestor daruri, Herodes a devenit mai puternic i 1-a înso it pe Caesar pân la Antiohia. Dar pe cât
de prospere se ar tau treburile lui exterioare, pe atât de mari erau n pastele care îl a teptau în sânul familiei, la
întoarcerea acas , mai ales în rela iile lui conjugale, care mai înainte p reau atât de armonioase. înfl c rat lui
iubire pentru Mariamne nu r mâne, pe drept cuvânt, cu nimic mai prejos decât dragostea b rba ilor din c r ile de
istorie. Era o so ie în eleapt i credincioas , dar avea o fire de femeie cam nesuferit , care trata cu asprime pe
cel înc tu at de dragostea ei i, f r s in seama c tr ia într-un regat i trebuia s se supun altuia, adopta o
atitudine sfid toare în fa a so ului, silindu-1 s se resemneze i s simuleze c n-a observat nimic. Le batjocorea
f i pe mama i pe sora regelui i rostea vorbe de ocar despre obâr ia lor modest i, drept urmare, certurile i
du m niile dintre femei erau înver unate, f când s r sar cele mai josnice calomnii. Suspiciunea crescut a
regelui a d inuit un an întreg dup întoarcerea lui Herodes de la Caesar. în sfâr it, pacostea care mocnise mult
vreme a izbucnit în urm toarea
292
împrejurare. într-o zi, când î i f cea tabietul de dup -amiaz , regele a chemat-o pe Mariamne, c ci o iubea la fel
de mult. Aceasta a venit în înc perea lui, dar nu s-a culcat cu el (n-a vrut s-o fac ), ci 1-a dispre uit i jignit,
învinuindu-1 de uciderea p rintelui i a fratelui ei. întrucât so ul n-a mai putut îndura amarnica insult i era gata
s loveasc temerara f ptur , Salomeea, sora regelui, alarmat de zarva cumplit , 1-a trimis la suveran pe
paharnicul s u, cu care se în elesese mai înainte, dându-i porunca s dezv luie faptul c Mariamne îi ceruse s -i
dea un filtru de dragoste. Dac regele va intra în panic i-1 va întreba cu ce b utur avea de-a face, s -i
r spund c era vorba de un filtru de dragoste pe care regina îns i îi ceruse s i-1 dea. Dac îns regele nu se va
speria de men ionarea filtrului de dragoste, s tac din gur i s - i vad de treab , c ci e în afar de orice
pericol. Dup ce 1-a d d cit astfel, Salomeea 1-a trimis pe paharnic la momentul potrivit în înc perea regelui, ca
s -i vorbeasc . Paharnicul a intrat la rege cu aerul c avea s -i dest inuie ceva important i tainic i i-a spus c
Mariamne îi înmânase un filtru de dragoste, c utând s -1 conving s i-1 dea regelui. Când suveranul s-a
nelini tit, el i-a zis c filtrul de dragoste era o licoare otr vitoare, dar el nu tie care sunt efectele ei. De aceea
venise anume s -1 previn , dornic s aib grij de siguran a regelui s. u. La auzul acestor vorbe, Herodes, prost
dispus înc de mai înainte, s-a tulburat i mai tare; 1-a întrebat despre otr vitoarea licoare pe eunucul în care
Mariamne avea deplin încredere, sigur c , f r tirea lui, nu se putea pune la cale nici un lucru, bun sau r u.
Ajuns la ananghie, bietul om n-a putut s spun nimic privitor la taina pentru care era supus torturilor; a
recunoscut doar c ura femeii pornea de la vorbele pe care le aflase de la Soemus. în timp ce el înc mai rostea
aceste cuvinte, regele a strigat din r sputeri i a zis c Soemus, care pân atunci fusese atât de credincios lui i
regatului s u, n-ar fi putut s -i divulge deloc ordinele, dac n-ar fi avut leg turi nepermise cu Mariamne. De
aceea a poruncit ca Soemus s fie numaidecât în f cat i ucis. A intentat so iei sale un proces la care i-a chemat
prietenii cei mai apropia i i acuza ia sus inut cu mare râvn se referea la filtrul de dragoste sau licoarea
otr vitoare, prepararea ei fiindu-i atribuit prin clevetiri. Herodes nu- i modera vorbele i tonul
293
lui prea mânios nu- i avea locul într-o dezbatere judiciar , a a c cei prezen i, v zându-1 cât era de p tima , au
condamnat-o pe acuzat la moarte. Totu i, regele însu i i unii dintre cei de fa aveau de gând s nu duc prea
repede la îndeplinire sentin a capital , ci s-o in pe Mariamne sub paz strict într-una din fort re ele regatului.
Dar Salomeea i-a dat osteneala ca femeia s fie executat imediat i 1-a înduplecat pe rege, sf tuindu-1 s se
fereasc de revolta care putea s izbucneasc în mijlocul poporului dac ea ar fi r mas în via . Astfel a fost dus
la moarte Mariamne'.
5. Când a în eles cum st teau lucrurile, v zând c -i r mâneau slabe speran e dac la rândul ei nu i se supunea
lui Herodes f r s crâcneasc , Alexandra a l sat deoparte vechiul ei curaj de a se r zvr ti împotriva lui i s-a
schimbat dintr-o dat în chip jalnic. Spre a dovedi c nu tia nimic despre fapta de care era învinuit Mariamne, a
ie it în strad i înaintea tuturora i-a mustrat fiica, strigând c fusese infam i nerecunosc toare fa de so ul
ei i c - i merit cu prisosin pedeapsa pentru ceea ce a cutezat s fac : tuturor binefacerilor pe care i le-a adus
nu le-a ar tat cuvenita recuno tin . în timp ce se pref cea astfel f r pic de ru ine i îndr znea s se repead la
p rul fiicei sale, mul i o învinuiau de ipocrizie, acesta fiind i ade.v rul. Dar cea care p rea s -i aduc cea mai
aspr învinuire era îns i f ptura sortit s moar în curând. Nu a rostit nici un cuvânt de ap rare i nici insultele
aduse de mama ei n-au tulburat-o deloc, ci i-a ar tat indignarea fa de purtarea v dit înjositoare a acesteia doar
printr-o privire profund dispre uitoare. Cu o lini te sufleteasc str in de team i f r s - i schimbe culoarea
fe ei, s-a îndreptat spre moarte, ar tând noble ea neamului s u înaintea tuturor celor din jurul ei.
6. A a a murit Mariamne, femeie cuminte i neasemuit de m rinimoas ; dar lipsit de modera ie i de aceea
avea o fire
1
în Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor, cap. XXII. paragr 5, Flavius Josephus sus ine c , mânat de gelozia lui nestrunit .
Herodes a poruncit ca Josephus, cumnatul lui. i Mariamne s fie executa i pe loc, amândoi murind a adar împreun . Probabil c versiunea
adoptat în mult mai ampla relatare a domniei lui Herodes cel Mare. care decaleaz cele dou execu ii, este cea corect , permi ând autorului
s fac o magistral descriere a tragicului eveniment din via a conjugal a suveranului iudeu.
cam ar goas . Prin frumuse ea trupeasc i prin prestigiul pe care îl avea în public, ea î i întrecea semenele din
vremea aceea, mai mult decât se poate spune. Acesta era principalul motiv al ingratitudinii sale fa de rege, a a
c via a lor conjugal n-a fost scutit de nepl ceri. Fiindc din prea marea iubire a lui Herodes, era tratat cu prea
mult indulgen i nu se a tepta la nici o asprime din partea lui, s-a folosit f r m sur de libertatea ei. în afar
de asta, asasinatele c rora le-au c zut prad ai s i au mâhnit-o nespus i n-a ov it s vorbeasc deschis de
suferin ele îndurate de ei. în sfâr it, le-a devenit odioas mamei i surorii regelui, ba chiar i lui Herodes,
singurul ei scut împotriva necazurilor pricinuite de ele.
7. Dar de îndat ce a fost executat Mariamne, regele a dorit-o cu o înfl c rare i mai mare decât cea pe care am
descris-o mai înainte. F r s fie lipsit de unele fr mânt ri, iubirea pe care i-o purta nu era asemenea cu cea
întâlnit îndeob te la ceilal i: 1-a cuprins o nebuneasc dragoste pentru ea de la început i, în pofida faptului c în
zilnicele lor leg turi Mariamne a ar tat o mai mare libertate, pasiunea lui n-a descrescut nici dup aceea. Patima
tot mai arz toare de acum a fost socotit de Herodes drept o pedeaps trimis din cer pentru uciderea Mariamnei
i ba o striga pe nume, ba o bocea amarnic; apoi a c utat ca, dedându-se tuturor desf t rilor oferite de ospe e i
zaiafeturi, s nu mai sufere de dorul ei. încerc rile sale au fost zadarnice. A adar a refuzat s se mai ocupe de
treburile domniei i durerea 1-a r zbit în a a m sur încât a poruncit slujitorilor lui s-o cheme pe Mariamne, ca i
cum ea mai era în via i putea s -l aud . în timp ce se petreceau acestea, în ar a bântuit o molim care n-a
secerat doar majoritatea oamenilor de rând, ci i-a r pus pe o puzderie dintre prietenii regelui, f cându-i astfel pe
mul i s presupun c asupra lor se ab tuse mânia lui Dumnezeu, ca s pedepseasc nedreapta soart a
Mariamnei. Asta a înr ut it i mai mult starea de indispozi ie a regelui, care s-a retras în pustietate spre a se
îndeletnici, chipurile, cu vân toarea, ceea ce nu 1-a împiedicat s cad grav bolnav dup câteva zile. Dureroasa
inflama ie de la ceaf se îngem na cu mintea lui r t cit i nici un leac nu aducea o oarecare ameliorare a bolii,
ci mai degrab agravarea ei, n dejdea ca regele s scape cu via fiind mic . întrucât nici
294
295
r ul nu d dea deloc înapoi în fa a leacurilor, nici dieta recomandat în asemenea cazuri nu slujea la nimic, to i
medicii din jurul bolnavului au fost de p rere s i se dea regelui orice poftea, l sând speran a vindec rii sale prin
tratament numai pe seama întâmpl rii. A adar, Herodes z cea bolnav în ora ul Samaria, care azi se nume te
Sebaste2.
8. Când a primit aceast veste, Alexandra, care locuia atunci în Hierosolyma, s-a str duit s ocupe fort re ele
ora ului. Erau dou la num r, una se afla chiar în ora , cealalt , lâng templu i cine punea mâna pe ele, avea sub
st pânirea lui întregul popor: acesta nu admitea s stea f r ofrande. C ci nimeni nu poate s -i împiedice pe iudei
s aduc sfintele jertfe, întrucât ei sunt înclina i s renun e la via decât s înceteze de a mai închina prinoase
Domnului. Alexandra a vorbit a adar cu c peteniile garnizoanelor, c rora le-a demonstrat c trebuie s i se
supun ei i fiilor lui Herodes, pentru ca, dac acesta va muri cumva, s nu pun mâna vreunul dintre ei pe
cârmuirea fort re elor; iar dac regele se va îns n to i, nimeni nu era mai indicat s -1 îngrijeasc decât cei din
familia lui. Vorbele acestea n-au fost pe placul comandan ilor, care i-au p strat atunci credin a ar tat mai
înainte lui Herodes, pe de o parte datorit aversiunii lor fa de Alexandra, pe de alt parte fiindc li se p rea
nedemn s se lepede de regele l.or atâta vreme cât el mai era în via . Erau vechi prieteni ai lui Herodes, unul
dintre ei, Achiab, fiind chiar nepotul regelui. I-au trimis de îndat soli, s -1 pun la curent cu planurile
Alexandrei. Herodes a dat f r întârziere ordinul ca ea s fie executat pe loc. Dar dup ce, cu mare greutate i
f r s fie cru at de multe suferin e, a sc pat treptat de boal , a fost atât de iritat deopotriv de vât m turile lui
suflete ti i trupe ti, încât f r temeinice motive i-a ucis pe cei dintâi care l-au nemul umit sau au fost
condamna i pentru o vin oarecare. I-a executat chiar i pe prietenii lui cei mai buni: Costobar, Lysimachus,
Gadias, poreclit Antipater, precum i pe Dositheus, în împrejur rile pe care le vom ar ta mai jos.
9. Costobar, idumean de origine, era cel mai distins om
2
Sebastos (Veneratul) este echivalentul grecesc al latinescului Augustus. în anul 27 î.e.n., Senatul roman a acordat sacralul nume de
Augustus lui Gaius Octavianus, care adopt titulatura de „Imperator Caesar Augustus divi filius". Ora ul Samaria a fost numit Sebaste
(Augusta) în cinstea conduc torului suprem al statului roman, c ruia Flavius losephus îi spune mereu Caesar.
296
al rii sale i se tr gea din familia preotului Coze, care trecea drept zeu în fa a idumeenilor. Dup ce Hyrcanos i-
a silit pe ace tia s tr iasc dup datinile i legile iudeilor, Herodes, ajuns rege, 1-a f cut guvernatorul Idumeei i
al Gâzei, dându-i ca so ie pe sora lui, Salomeea, al c rei so fusese executat, a a cum am men ionat anterior. Cum
s-a v zut pe nea teptate în l at în rang de nesperatul s u noroc, Costobar a întrecut pu in câte pu in m sura i a
socotit c nu se c dea s mai asculte de ordinele lui Herodes i nici idumeenii s r mân sub jugul iudeilor,
slujindu-se de obiceiurile lor. El a trimis deci o solie Cleopatrei i i-a spus c din mo i-str mo i Idumeea i s-a
supus mereu ei i ar fi fost drept s cear înapoi de la Antonius acest inut. Costobar f cea acest lucru nu fiindc
prefera ca Idumeea s ajung sub autoritatea Cleopatrei, ci fiindc credea c , sl bind puterea lui Herodes, el ar fi
putut ajunge mai lesne în fruntea poporului idumean i s se înal e pe sine. Speran ele sale erau încurajate de
faptul c descindea dintr-o familie nobil i era bogat, deoarece prin neasemuita lui avari ie izbutise s
agoniseasc o avu ie mare, dovedind perseveren în tot ceea ce f cea. Cleopatra a st ruit pe lâng Antonius s -i
înapoieze inutul idumean, dar nu 1-a ob inut de la el. Când Herodes a aflat de uneltirea aceasta, a vrut s -1
condamne la moarte pe Costobar, dar, înduplecat de rug min ile surorii i ale mamei sale, s-a îmbunat i 1-a
iertat pân la urm . De atunci încolo a început s -1 suspecteze Herodes pe Costobar din pricina planului acesta.
10. Dup cât va vreme, a izbucnit o ceart între Salomeea i Costobar, iar dânsa a trimis o scrisoare de desp r ire
so ului ei, ceea ce contravenea legilor iudaice. La noi numai b rbatul are voie s fac acest demers, în schimb
nici o femeie care a divor at din proprie ini iativ nu are voie s se m rite cu altul dac ea nu s-a desp r it mai
întâi de primul ei so . Dar Salomeea n-a inut seama nicidecum de legile neamului s u, ci de dorin a ei, renun ând
la c snicie, i i-a spus fratelui s u Herodes c 1-a p r sit de bun voie pe so ul ei fiindc i-a dat seama c ,
împreun cu Antipater, Lysimachus i Dositheus, Costobar punea ia cale o r scoal . Ca s -i inspire încredere în
afirma iile sale, ea a men ionat fapiul c , de zece ani încoace, Costobar ad poste te la el pe fiii lui Babas. tirea
era adev rat ; regele a
297
r mas înm rmurit când i-a fost dat s aud ceea ce n-ar fi b nuit niciodat , fiind cu atât mai tulburat cu cât vestea
era greu de crezut. în privin a fiilor lui Babas, el pl nuise de mult vreme s -i ucid , deoarece î i d duseser pe
fa du m nia lor. Trecuse îns atâta timp încât uitase cu totul de ei. Ura i du m nia pe care le-o purta Herodes
avea urm torul motiv. Pe vremea domniei lui Antigonos, când Herodes împresurase cu trupele sale Hierosolyma,
mul i concet eni, ap sa i de grijile i n pastele asediului, erau dornici s -l primeasc în ora pe Herodes,
punându- i toate speran ele în el. Dar fiii lui Babas, care exercitau o mare influen asupra mul imii, au
perseverat în credin a lor fa de Antigonos i îl învinuiau mereu pe Herodes, în timp ce- i îndemnau concet enii
s dea sprijin regilor, inând seama de faptul c ei de ineau puterea de la str mo ii lor. Acest sfat a fost urmat de
cei care credeau c - i slujeau astfel interesele lor. Dup cucerirea ora ului i urcarea pe tron a lui Herodes,
Costobar, care z vorâse por ile i asigura paza ora ului, ca nu cumva s evadeze cei vinova i i adversarii
regelui, i-a sustras i i-a ascuns într-un loc sigur pe fiii lui Babas, de i cuno tea respectul i trecerea de care se
bucurau ei în fa a întregii mul imi, gândindu-se c , dac îi salva, putea s trag mari foloase în cazul unei revolte.
A pecetluit atunci printr-un jur mânt de credin c nu tia nimic despre ej i a alungat b nuielile lui Herodes
(care întrez rise dinainte adev rul). Ulterior, când regele a instituit un premiu pentru denun urile privitoare la fiii
lui Babas i i-a c utat în toate p r ile, nici atunci Costobar n-a vrut s m rturiseasc adev rul; întrucât t g duise
prima oar , s-a temut s nu p easc ceva dac b rba ii erau prin i, v zându-se constrâns s -i ascund în
continuare nu din bun voin , ci din pruden . Când a primit de la sora lui aceast tire, regele i-a trimis oamenii
în localit ile în care, potivit zvonurilor, se aciuaser fiii lui Babas i i-a executat pe ei i pe to i cei învinui i de
t inuirea lor. N-a mai r mas a adar în via nici una dintre rudele lui Hyrcanos i regele avea în mâinile sale
puterea deplin , f r s mai supravie uiasc nimeni care s se împotriveasc nelegiuirilor lui.
'
CAPITOLUL VIII
1. Acesta a fost motivul pentru care Herodes s-a ab tut din ce în ce mai mult de la datinile str bune i prin
introducerea moravurilor str ine a clintit din temelii vechea stare a lucrurilor, pe care s-ar fi cuvenit s-o p streze
ne tirbit . înl turarea bunelor deprinderi care c l uzeau odinioar poporul spre pietate a atras asupra noastr o
sumedenie de nenorociri în decursul vremii. El a introdus mai întâi atleticele întreceri statornicite de Caesar din
cinci în cinci ani1 i a construit la Hierosolyma un teatru, apoi în câmpie un mare amfiteatru, ambele fiind edificii
frumoase i costisitoare, dar str ine de tradi iile iudeilor. Ace tia nu mo teniser de la str bunii lor obiceiul de a
asista la spectacole teatrale sau sportive. Herodes a celebrat cu mare str lucire Jocurile care aveau loc din cinci în
cinci ani i i-a poftit vecinii s ia parte la ele, chemând popoarele din orice ar . Atle i i feluri i actori au venit
din toate meleagurile, atra i de speran a c vor dobândi premii i faima izbânzii, strângându-se laolalt cei mai
exersa i în asemenea Jocuri. S-au înf i at acolo nu numai participan ii la întrecerile atletice, ci i cei ce se
îndeletniceau cu muzica i se numeau thymelici2, atra i deopotriv de laurii victoriei i de premiile oferite
biruitorilor, preocuparea tuturora fiind ca numai destoinicii s intre în concursurile acestea. Herodes a tiut s
stabileasc bogate recompense pentru întrecerile carelor trase de doi sau de patru telegari, precum i pentru
cursele de cai, având grij s asigure orice stimula m re ia i valoarea competi iei, în a a fel ca toate s
contribuie din plin la frumuse ea i renumele spectacolului. Teatrul avea podoabe
1
Aluzie la Jocurile ac iace, instituite de Augustus, care s rb toreau victoria ob inut de el asupra lui Marcus Antonius i erau celebrate pe
coasta din Epir. Ac iada, intervalul dintre dou Jocuri ac iace consecutive, era de patru ani, la fel ca la Jocurile olimpice, i nu de cinci ani.
Prima Ac iad a durat doar trei ani (31-28 î.e.n.).
2
Thymelicos: termen prin care vechii greci defineau reprezent rile scenice i corurile alc tuite din actori secundari, care cântau i dansau,
acompania i de instrumente muzicale, în timp ce protagoni tii î i rosteau tiradele lor tragice sau comice.
298
299
str lucitoare i de jur împrejurul lui erau întruchipate în lucr ri f urite numai din aur i argint curat faptele de
arme ale lui Caesar i trofeele popoarelor supuse de el. Cât prive te fastul, nu lipsea nici un ve mânt scump i
nici o piatra pre ioas , ca s încânte privirile, împreun cu actorii concuren i. Erau aduse i fiare, numero i lei
captura i din ordinul regelui, precum i alte s lb ticiuni care stârneau vâlv prin puterea sau raritatea lor. Acestea
erau puse fie s se bat între ele, fie s lupte cu oameni condamna i la moarte. Risipa asta îi uimea pe str ini i
luptele primejdioase erau un prilej de desf tare a ochilor, dar localnicii vedeau în ea o dec dere a moravurilor,
care se bucurau de suprema lor pre uire. S arunci în ghearele fiarelor ni te oameni pentru ca semenii lor s se
distreze li se p rea o nelegiuire, ca de altfel i înlocuirea datinilor rii cu obiceiurile str ine. Dar, mai presus de
toate, pe autohtoni îi indignau trofeele: acestea le ap reau drept ni te oameni ascun i sub arme i de aceea nu le
tolerau, având în vedere c legile str bune nu îng duiau cinstirea unor chipuri.
2. Herodes nu putea s ignore faptul c iudeii erau revolta i de acest lucru, dar a crezut c nu era momentul
potrivit s recurg la for i s-a str duit s -i domoleasc cu vorbe bune, spre a înl tura supersti ia lor. Asta nu i-a
folosit la nimic i lucrul care.îi nemul umea profund, fiindc socoteau c era o adev rat infamie, ei îl dezv luiau
prin strig te unanime, sus inând c , dac erau dispu i s se împace cu toate celelalte, nu vor tolera ca ora ul lor
s g zduiasc ni te chipuri omene ti, adic bucluca ele trofee. Când a v zut c protestatarii erau îndârji i i c nu
vor ceda cu u urin , dac nu-i va potoli într-un fel sau altul, i-a chemat la teatru pe cei mai de seam
reprezentan i ai poporului i lera ar tat trofeele, întrebându-i ce anume socoteau c sunt ele. întrucât ace tia au
r spuns cu glas tare c erau chipuri de oameni, Herodes a despuiat trofeele de podoabele lor i a dat la iveal
ni te stâlpi3 goi. Dup rapida lor dezgolire au izbucnit cu to ii în hohote de râs, prin care i-au înseninat sufletele,
ca i cum aceste momâi împopo onate li s-ar fi p rut dinainte pline de haz.
3
Trunchiul de copac de crengile c ruia se atârnau armele învin ilor a constituit la început semnul victoriei pe câmpul de lupt , trofeul
devenind ulterior un monument comemorativ de marmur sau de bronz.
300
3. Pe aceast cale a reu it Herodes s îmbuneze deocamdat mânioasa pornire a poporului, a a c cei mai
mul i s-au potolit, p rând schimba i în bine i supu i. Dar unii dintre ei au continuat s invoce ofensa adus de
schimbarea moravurilor i, fiindc credeau c pâng rirea orânduirii str bune va fi pricina unor mari nenorociri,
au socotit c datoria fiec ruia era s - i asume mai degrab orice risc decât s -i îng duie lui Herodes ca, prin
schimbarea st rii lucrurilor, s introduc cu for a moravuri str ine i, purtându-se chipurile ca un rege, s se
dovedeasc de fapt cel mai aprig du man al întregului s u popor. A adar, zece concet eni au conspirat împotriva
lui, f r s in seama de primejdii, i i-au ascuns pumnalele sub haine. Printre ei se num ra i un orb, care,
mâniat de ceea ce i-a fost dat s aud , a intrat în conjura ia lor. El n-a f cut acest leg mânt ca s le fie de mare
folos în fapta pe care au pus-o la cale, ci ca s înfrunte al turi de ei riscurile, dac li se întâmpla vreo nenorocire.
Prin acest gest i-a încurajat pe ceilal i s - i înf ptuiasc planul.
4. Dup ce au luat aceast hot râre, ei s-au dus împreun la teatru, tr gând speran a c Herodes nu putea s
scape cu via dac îl atacau prin surprindere, convin i c i-ar fi ucis pe mul i dintre înso itorii lui în cazul când
d deau gre . Conjura ii îi ofereau astfel regelui prilejul de a medita asupra nedrept ii pe care o f cea poporului
s u chiar dac ei i-ar fi pierdut via a. Se preg tiser dinainte temeinic i au trecut la fapt cu mult avânt. Unul
dintre spionii îns rcina i de Herodes s se ocupe de asemenea treburi i s -I previn asupra lor a descoperit
întregul complot i 1-a în tiin at pe rege, care se i preg tea s p trund în teatru. Iar Herodes (gândindu-se la ura
pe care o inspira multora i la tulbur rile provocate de fiecare fapt întreprins de el, nu s-a îndoit c tirea era
adev rat ) s-a întors la palatul lui i a cerut s i se dezv luie numele conjura ilor. Când g rzile de corp ale regelui
i-au prins în flagrant delict i i-au dat seama c nu vor sc pa de pedeaps , ei i-au dat osteneala ca barem s - i
înfrumuse eze moartea, pe care i a a n-o puteau evita, primindu- i sfâr itul cu mult curaj. Nu s-au c it de fapta
lor i n-au t g duit-o, iar atunci când au fost în f ca i, i-au ar tat singuri pumnalele i au m rturisit c au f cut
frumoasa i pioasa lor conjura ie împotriva lui Herodes nu de dragul
301
vreunui câ tig, nici pentru a- i satisface patimile proprii, ci pentru ceva mai mare, adic telea prosperitatea
public , pe care se cuvine s-o protej m cu to ii i s ne d m i via a pentru dânsa. Dup ce i-au recunoscut cu
deplin sinceritate complotul, ei au fost înconjura i de o tenii regelui, care i-au capturat i executat, supunându-i
tuturor torturilor. Dar i denun torul lor, care î i atr sese ura unora, a fost prins dup cât va vreme de ace tia,
fiind nu numai ucis, ci i t iat în buc i spre a servi drept hran câinilor. Mul i concet eni au v zut cum s-au
petrecut lucrurile, dar nimeni nu i-a divulgat pe f pta i, pân când Herodes, dând porunc s se fac cercet ri
severe, a supus torturilor ni te femei, care au m rturisit ceea ce v zuser cu ochii lor. Autorii nelegiuirii i-au
primit pedeapsa i au fost uci i împreun cu propriile familii pentru cutez toarea lor fapt . Perseveren a
poporului i cutez toarea statornicie cu care i-a ap rat legile l-au f cut pe Herodes s aib temeri serioase dac
nu lua m suri de siguran . A c utat s îngr deasc din toate p r ile mul imea, ca s -i z d rniceasc tulbur rile
sau revoltele f i e.
5. Cum în ora avea deja ca înt rituri palatul în care locuia i puternica fort rea a templului, numit Antonia i
construit chiar de el, Herodes s-a gândit s - i fac un al treilea bastion împotriva poporului în Samaria, c ruia i-
a zis Sebaste. întrucât i s-a p rut adecvat scopului de a ine în frâu provincia, el a fortificat bine locul, o singur
zi de mers desp r indu-1 de Hierosolyma, ca s aduc foloase în egal m sur atât inutului împrejmuitor, cât i
ora ului propriu-zis. Apoi, pentru a supune constrângerii întregul popor, a construit o fortifica ie, care se chema
înainte Turnul lui Straton i el a numit-o CaesareaJ. A ijderea în Câmpia mare a cl dit o cet uie în care a pus o
garnizoan alc tuit din c l re i ale i prin tragere la sor i i a fortificat deopotriv localit ile Gaba din Galilea i
Esebonitis din Peraea. Pe m sur ce înf ptuia toate acestea, Herodes î i înt rea mereu siguran a proprie,
înconjurând astfel întregul popor cu bastioane de supraveghere, h r zite s preîntâmpine r scoalele care
izbucneau adesea din senin, f r s le scape nici
4
Caesarea maritim : vechi ora de pe coasta palestinian , reconstruit de Herodes cel Mare i închinat lui Caesar (Augustus), re edin a
guvernatorilor romani, din care n-a mai r mas decât un morman de ruine (azi Kaisarâje).
302
tulbur rile aflate abia la început, astfel încât s fie totdeauna unii gata s intrevin pentru a sugruma mi c rile
înc din fa . Atunci când s-a dus în Samaria, s înt reasc ora ul, a adus cu el o colonie alc tuit i din fo tii lui
lupt tori în r zboaie, i din trupe ai c ror o teni apar ineau neamurilor vecine, mânat pe de o parte de inten ia de
a în l a acolo un templu, pe de alt parte gândindu-se la slabul renume de pân atunci al cet ii, dar cel mai mult
s-a preocupat de eviden ierea siguran ei i a d rniciei sale. A schimbat numele ora ului în Sebaste i ogoarele din
imediata vecin tate, cele mai fertile din inutul acela, le-a împ r it locuitorilor, pentru ca ace tia s se bucure de
prosperitate chiar de la sosirea lor. De jur împrejurul ora ului a construit un zid pentru fortificarea c ruia s-a
folosit de terenul abrupt, dar spa iul încercuit de el nu corespundea celui anterior, ci era atât de mare încât se lua
la întrecere cu cel de inut de ora e renumite. Zidul m sura în lungime dou zeci de stadii. în mijlocul ora ului,
Herodes a l sat o incint sacr de un stadiu i jum tate, cea mai adecvat acestui scop, unde a cl dit un templu de
o m re ie i o frumuse e neasemuit . A împodobit mereu i fiecare cartier al ora ului i a înt rit în a a m sur
zidurile încât centrul Iui sem na cu o cet uie, f cându- i un titlu de glorie din grija de a l sa posterit ii un
monument al noble ei i al d rniciei sale.
CAPITOLUL IX
1. în acela i an, cel de-al treisprezecelea al domniei lui Herodes, o mare nenorocire s-a ab tut asupra rii, fie
datorit mâniei lui Dumnezeu, fie datorit periodicei reîntoarceri a r ului. A bântuit mai întâi o secet persistent
i, ca urmare a sterp ciunii sale, p mântul n-a mai d ruit nici m car roadele care cresc îndeob te de la sine. Dup
aceea, felul de via schimbându-se din pricina absen ei alimentelor, trupurile s-au
303
ubrezit i au fost n p dite de morbul ciumei, a a c n pastele au t b rât asupra lor. Deoarece bolnavii nu aveau
parte de îngrijirile cuvenite i de hran , ciuma s-a agravat i a f cut pr p d în jurul ei, r pind pân i
supravie uitorilor orice speran , deoarece nu mai puteau s - i îndestuleze nici m car nevoile urgente. Dup ce
mâncaser recolta anului întreg i consumaser proviziile puse deoparte mai înainte, oamenii r m seser f r
nici o n dejde iar r ul cre tea peste a tept ri de la o zi la alta, întrucât nu mai dispuneau de nimic pentru partea
care mai era din anul acela, ispr vindu-se chiar i semin ele recoltei viitoare, a a c p mântul nu mai avea de
unde s le dea ceva în anul urm tor. A adar, nevoia i-a silit s se gândeasc la noi c i de ie ire din impasul acesta
i nici m car regele nu era cru at de lipsuri. El nu mai primea obi nuitele d ri ce i se cuveneau pentru venitul
ogoarelor iar tezaurul i-1 golise demult prin d rnicia ar tat fa de cei ale c ror ora e le restaurase. Nimeni nu i
se p rea demn de a primi ajutorul lui, datorit calamit ilor care stârneau ura supu ilor împotriva lui: cum se
întâmpl îndeob te când lucrurile merg prost, vina cade mereu asupra conduc torilor.
2. De i a a st teau lucrurile, s-a gândit cum s scape din cumplita situa ie. Era greu s g seasc o cale, fiindc pe
de o parte nici vecinii nu aveau de unde s ofere provizii, c ci i ei se zb teau în acelea i nevoi, iar pe de alt
parte nici el nu dispunea de banii cu care s cumpere minima hran pentru atât de mul i oameni. Convins c nu
se cuvenea s renun e la nici o încercare de a înl tura lipsurile, Herodes a poruncit s se topeasc toate podoabele
de argint i de aur aflate în palatul lui, f r s cru e nici m car vasele f urite cu cea mai aleas art . A trimis apoi
banii în Egipt, a c rui guvernare fusese încredin at de Caesar lui Petronius. De i nu era mic num rul celor sili i
s vin degrab la dânsul, totu i, ca bun prieten al lui Herodes, s-a ar tat gata s -i salveze supu ii. A fost cel
dintâi c ruia i-a expediat cereale i în toate privin ele, atât la cump rarea cât i la transportarea lor, 1-a ajutat
mult, a a c Herodes î i datoreaz mântuirea lui Petronius în mare parte, dac nu chiar în întregime. îndat ce au
sosit la destina ie grânele, Herodes a avut grij ca poporul s -i atribuie lui meritul exclusiv, încât i-a f cut s - i
schimbe p rerea despre dânsul nu numai pe cei ce-1
304
denigraser mai înainte, ci i-a determinat pe to i s recunoasc deschis c - i datorau salvarea binefacerilor lui.
Mai întâi a distribuit cu cea mai mare con tiinciozitate grâul celor ce se pricepeau s prepare pâinea. Apoi,
fiindc mul i nu mai erau în stare s - i preg teasc singuri mâncarea, datorit fie b trâne ii, fie altor sl biciuni,
Ie-a trimis brutari care s le ofere pâinea gata f cut . S-a preocupat s nu cad prad iernii aspre cei ce nu- i mai
puteau procura haine din pricina lipsurilor, deoarece î i pierduser sau î i mâncaser între timp turmele, neavând
la îndemân lân sau ceva cu care s - i acopere trupul. Dup ce a f cut fa tuturor lipsurilor, s-a gândit s vin
în ajutorul ora elor megie e, împ r ind grâu de s mân locuitorilor Siriei. M sura aceasta a fost extrem de
folositoare, c ci fertilitatea solului a fost asigurat , astfel încât mijloacele de trai au ajuns s -i îndestuleze pe to i.
Când a sosit vremea recoltei, a trimis în întregul inut cincizeci de mii de oameni, hr ni i de el, i prin marea lui
grij a contribuit la redresarea regatului s u greu lovit de soart , sprijinindu-i chiar i pe to i vecinii lui, care se
zb teau în acelea i nevoi. A ajutat dup puterile sale pe fiecare nevoia venit la el, a ijderea popoare, ora e sau
persoane private, oricât de mul i au fost cei constrân i de lipsuri, care s-au refugiat la el, s - i spun p surile.
Ceea ce a distribuit Herodes în afara regatului s u se.ridic la cifra de zece mii de core de grâu (un cor are zece
bani e atice), iar ceea ce a dat în propriul s u regat însumeaz optzeci de mii de core. Prin grija i binefacerea lui,
venit la momentul potrivit, Herodes i-a atras în a a m sur simpatia iudeilor, care l-au l udat mult în fa a
altora, încât vechea ur pe care i-o purtaser pentru înc lcarea datinilor str mo e ti din timpul domniei sale a fost
 tears din inima întregului popor, supu ii având convingerea c , prin ajutorul benevol, dat pentru înl turarea
relelor, el î i r scump rase cu prisosin " p catele proprii. Faima lui s-a r spândit i în mijlocul str inilor: se
p rea c greut ile de nespus, care se n pustiser asupra regatului s u, fuseser trimise mai degrab .ca s -i
glorifice numele. Neasemuita d rnicie pe care o dovedise în vremuri de grea cump n a cucerit opinia public i
poporul î i schimbase atitudinea fa de el, f r s -1 mai vad a a cum fusese mai înainte, ci socotindu-1 drept
omul care s rise în ajutorul semenilor s i nevoia i.
305
3. în vremea aceea, Herodes a trimis în ajutorul lui Caesar cinci sute de r zboinici ale i din g rzile lui de corp,
care au fost du i de Aelius Gallus la Marea Ro ie, unde i-au fost de mare folos. Când treburile i-au mers iar i
bine i bun starea lui a crescut, el i-a construit în partea de sus a ora ului un palat cu spa ioase înc peri
împodobite cu aur, marmur i tencuieli în felurite culori, fiecare dintre ele prev zut cu paturi capabile s
g zduiasc mul i oameni, denumindu-le dup m rimea lor: c ci una se chema Caesar, alta Agrippa. Subjugat de
dragoste, i-a luat apoi o nou so ie, ceea ce dovedea c el nu avea scrupule în satisfacerea poftelor sale. Nunta
lui a avut loc în urm toarea împrejurare. Un anume Simon din Hierosolyma, fiul alexandrinului Boethos,
preot cu vaz , era p rintele unei fete, socotit drept cea mai frumoas femeie din vremea ei. întrucât ajunsese de
pomin printre locuitorii din Hierosolyma, a auzit de dânsa Herodes i i-a stârnit interesul, inima lui fiind
cucerit de aceast fat de îndat ce i-a v zut cu ochii lui frumuse ea. N-a vrut s se foloseasc de puterea lui ca
s - i satisfac poftele, c ci s-a temut, cum era de a teptat, s nu se compromit , recurgând la for a tiranic , a a
c i s-a p rut mai indicat s-o ia în c s torie. Deoarece Simon avea un rang prea mic ca s se înrudeasc cu un
rege, dar i prea mare pentru a fi demn de dispre , Herodes a ales cea mai bun cale de a- i împlini dorin a,
înnobilându-i familia printr-o deosebit cinstire. A luat a adar pontificatul de la lesus, fiul lui Phabes, i a oferit
înalta func ie lui Simon, intrând astfel în leg turi de rudenie cu dânsul.
4. Dup celebrarea c s toriei sale, Herodes a în l at o fort rea chiar în locul unde îi învinsese odinioar pe
iudei, atunci când fusese alungat de Antigonos, care pusese mâna pe putere. Bastionul acesta era situat la aizeci
de stadii distan de Hierosolyma, având excelente condi ii de ap rare oferite chiar de natur . în imediata lui
apropiere se afl o m runt colin care pare în l at de mâna omeneasc i prin conturul ei seam n cu un sân de
femeie. Herodes a înzestrat colina cu turnuri rotunde, greu accesibile, pân la care duceau dou sute de trepte
f cute din pietre cubice. în interiorul turnurilor se g seau rege ti înc peri care emanau deopotriv siguran i
frumuse e. La poalele colinei se în l au locuin e demne de a fi
306

l
admirate i pentru priveli tea pe care o ofereau, i pentru apeductele care (având în vederea ariditatea locului)
aduceau apa de la mare distan i cu multe cheltuieli. Chiar i câmpia din jur era acoperit cu edificii, încât
aveai perspectiva unui mare ora , deasupra c ruia se profila colina sem nând leit cu o cet uie.
5. Când i-a v zut îndeplinite astfel toate speran ele, Herodes nu s-a temut deloc c în regatul s u va mai izbucni
vreo r scoal , deoarece î i inea supu ii sub ascultarea lui prin dou mijloace: frica, inspirat de faptul c nimeni
nu sc pa nepedepsit, i grija fa de ai s i, pe care o dovedise în chip str lucit cu prilejul foametei. Dar el s-a
str duit s - i afle siguran a i în exterior, de parc ar fi avut nevoie de-o asemenea pav z împotriva supu ilor
s i. C ci el se purta binevoitor i omene te cu cet ile str ine, cinstindu-i la momentul potrivit pe prin ii acestora,
i îi atr gea de partea lui prin darurile oferite fiec ruia, ca i prin multe alte dovezi de bun voin , întrucât natura
îl înzestrase cu o fire generoas , a a cum se cuvine s aib un rege. Prin toate aceste succese ob inute în acest
scop, el a reu it s - i sporeasc pretutindeni autoritatea. Râvna i str dania cu care cultiva prietenia lui Caesar i
a celor mai influen i dintre romani îl sileau pe Herodes s se abat de la obiceiurile str bune i s încalce legile
patriei, de vreme ce cu f loasa lui ambi ie întemeia cet i i în l a temple în alte inuturi i ora e, pe care le
împodobea astfel, excep ie f când Iudeea (c ci iudeii n-au admis niciodat a a ceva, fiindc la noi este strict
interzis cinstirea statuilor i a chipurilor, dup obiceiul grecilor). El se dezvinov ea fa de iudei, sus inând c
n-o f cea de bun voie, ci la îndemnurile i poruncile venite de sus, ca s - i atrag simpatia lui Caesar i a
romanilor prin faptul c nu se ocup de datinile patriei sale decât prin cinstirea lor. Dorea s - i slujeasc propriul
interes cât mai bine, dându- i osteneala s lase urma ilor lui ca amintire monumente str lucite ale domniei sale.
sta era a adar motivul care 1-a determinat s ctitoreasc ora e i s cheltuiasc în acest scop sume uria e.
6. O localitate situat pe rmul m rii, care se numise odinioar Turnul lui Straton, i s-a p rut foarte potrivit
pentru cl direa unui ora i a trecut de îndat la înf ptuirea m re ului s u proiect. Casele, în întregimea lor, n-au
fost reconstruite cu
307
nep sare, ci din marmur alb , la fel ca minunatul palat regal, precum i edificiile h r zite ad postirii cet enilor.
Dar lucrarea cea mai mare i mai greu de înf ptuit a fost limanul cu care a fost înzestrat ora ul, foarte sigur i la
fel de mare ca portul Pireu1, cor biile putând s p trund i s trag la rm în tihn . Construirea ora ului s-a
f cut cu mare greutate, fiindc locul nu- i punea deloc la îndemân lucrurile de care aveai neap rat nevoie, iar
toate materialele trebuiau s fie aduse de altundeva i modelate f r cusur, cu multe cheltuieli. Ora ul se afl în
Fenicia, pe rmul prin dreptul c ruia navighezi pân în Egipt, de la loppe la Dora. Aceste or ele maritime duc
lips de porturi din pricina vântului care sufl puternic dinspre Africa i învolbur nisipul de la malul m rii,
neoferind nici un liman sigur, a a c majoritatea negustorilor se v d sili i s arunce ancora în largul m rii. Ca s
înl ture neajunsurile acelui inut, Herodes a croit în jurul portului un spa iu atât de larg încât s cuprind în
interiorul lui o flot mare, pr v lind în mare pân la adâncimea de dou zeci de co i imense blocuri de piatr .
Dimensiunile lor erau de cincizeci de picioare în lungime, nu mai pu in de optsprezece co i în l ime i nou
picioare în în l ime, unele dintre blocuri fiind mai mari, altele mai mici. Digul acesta, menit s struneasc marea,
avea o lungime de dou sute de picioare. Prima lui jum tate slujea drept stavil valurilor furioase, respingând
asaltul talazurilor împrejmuitoare, de aici i denumirea sa de Prokymia (Preval); cealalt jum tate sus inea un zid
de piatr , prev zut cu turnuri seme e. Cel mai mare i mai frumos se chema Drusius2, purtând numele lui Drusus,
fiul vitreg al lui Caesar, care s-a stins din via tân r. A f cut de asemenea numeroase bol i, ad posturi pentru
cor bieri; de la aceste bol i se întindea împrejurul portului o teras , loc potrivit pentru o plimbare deosebit de
pl cut . Intrarea portului avea gura situat în partea de unde b tea Boreas3, cel mai
1
Principalul port al Atenei, situat la sud-vest de ora , în golful Saronic, cu trei bazine, cel mai spa ios dintre ele numindu-se Cantaros.
1
Nero Claudius Drusus (38-9 î.e.n.), fiul Liviei Drusilla dintr-o c s torie anterioar celei prin care devenise so ia lui Augustus, era fratele lui
Tiberius i tat l împ ratului Claudius i al generalului lulius Caesar Germanicus. A murit în urma unui accident de c l rie.
' în tradi ia elin , Vântul de nord-est era renumit pentru asprimea lui, fiind cel ce aducea iarna i frigul dinspre Tracia, antiteza blândului
Zefir sudic.
308

l
friguros dintre vânturi. La marginea circumferin ei întregi, în partea stâng a intr rii portului, se afla un turn
masiv i destul de rezistent s înfrunte talazurile, iar în partea dreapt erau dou blocuri de piatr , drepte i legate
între ele, care dep eau în l imea turnului din fa a lor. De jur împrejurul portului, într-un colan neîntrerupt, se
în irau case construite din marmur bine lefuit i în mijlocul lor se afla o colin , pe care se în l a un templu al
lui Caesar, întrez rit de cor bieri de la mare distan , având dou statui: una a Romei i alta a lui Caesar. Acest
ora se numea Caesarea atât pentru materialul din care era f urit, cât i pentru des vâr irea cl dirilor sale. Cât
prive te construc iile subp mântene, galeriile cu guri înguste erau lucrate cu aceea i iscusin ca i casele de
deasupra. O parte dintre acestea, situate la intervale egale, ajungeau pân la rmul m rii, în timp ce una le
traversa pe toate, astfel ca apa de ploaie i l turile ora ului s se scurg lesne în valuri i fluxul m rii s spele
ora ul pe dedesubt. Herodes a mai construit în ora un teatru din piatr cubic i în partea de miaz zi a portului a
în l at un amfiteatru, care putea s cuprind un mare num r de oameni, fiind a ezat într-un loc foarte potrivit
pentru a fi z rit din largul m rii. Deoarece nu i-a cru at osteneala i nici nu i-a precupe it cheltuielile, regele a
des vâr it construc ia ora ului în doisprezece ani.
CAPITOLUL X
1. Terminând acest ora , precum i Sebaste, construit mai înaintea lui, Herodes a hot rât s -i trimit pe fiii s i
Alexandru i Aristobul la Roma, ca s aib întrevederea lor cu Caesar. Dup ce au ajuns acolo, s-au dus la casa
lui Pollio, un prieten foarte bun al lui Herodes, de i ei ar fi putut s locuiasc i în palatul lui Caesar. Augustus i-
a primit cu deplin bun voin i i-a îng duit lui Herodes s - i aleag urma pe cine dore te el
309
dintre cei doi fii. I-a adus de asemenea plocon inuturile Trachon, Batanea i Auranitis, pe care i le-a d ruit, din
urm toarea pricin . Un anume Zenodorus luase în arend domeniul Iui Lysanias. Dar el nu s-a mul umit cu
marile venituri care îi reveneau, ci c uta s le sporeasc prin tâlh re tile sale incursiuni întreprinse din Trachon.
inutul acela era locuit de oameni f r c p tâi, care jefuiau odoarele Damascului; Zenodorus nu le împiedica
raidurile, ba chiar se f cea p rta la prada lor. Vecinii care îndurau jecm neala asta i-au adresat protestele lor lui
Varro, guvernatorul lor de atunci, i i-au cerut st ruitor s -i scrie lui Caesar despre nedrept ile lui Zenodorus.
De îndat ce a primit aceste plângeri, drept r spuns, a scris ca tâlharii s fie alunga i i inutul s fie dat lui
Herodes: acesta va avea grija i preocuparea ca trachoni ii s nu mai întâmpine necazuri din partea vecinilor lor.
Alungarea tâlharilor era o misiune deloc u oar , c ci ei se îndeletniceau cu jafurile i numai din asta tr iau; nu
aveau a adar ora e i nici ogoare proprii, ci numai vizuini subp mântene i pe teri unde vie uiau al turi de vitele
lor. î i procurau din vreme bogate rezerve de ap i provizii de cereale, a a c puteau s reziste mult vreme în
ascunz torile acelea. Intr rile în pe teri erau atât de înguste încât nu puteau s p trund decât unul câte unul, în
schimb interioarele, incredibil de mari, fiind în stare s ad posteasc o sumedenie de oameni. Casele nu r zbeau
îns la suprafa , unde d deai cu ochii doar de p mânt neted. întregul teritoriu era stâncos, aspru i greu de
str b tut dac nu aveai înaintea ta o c l uz care s - i arate drumul, deoarece c r rile nu aveau o linie dreapt ,
fiind foarte întortocheate. Atunci când nu puteau s pun la cale nelegiuiri împotriva vecinilor lor, ace ti oameni
se jefuiau între ei, f r s se dea înapoi de la nici o tic lo ie. De îndat ce 1-a primit în dar de la Caesar, Herodes
s-a dus în inutul acela luând cu el conduc tori pricepu i, i i-a f cut pe localnici s se ab in de la tâlh rii,
garantând pacea i siguran a vecinilor lor.
2. Mâhnit mai întâi de faptul c - i pierduse provincia, urându-1 apoi în i mai mare m sur pe Herodes fiindc
pusese st pânire pe ea, Zenodorus s-a dus la Roma s -l pârasc . S-a întors acas f r s ob in nici un rezultat;
între timp, Agrippa a fost trimis s guverneze în numele Iui Caesar provinciile
310
situate dincolo de Marea Ionic . Pe când ierna Ia Mytilene, a venit în vizit la el Herodes (care îi era prieten
foarte apropiat i drag), apoi s-a întors în Iudeea. Unii locuitori din Gadara s-au dus la Agrippa s -l acuze pe
Herodes, dar el nu le-a dat nici un r spuns, trimi ându-i regelui înc tu a i. Chiar i arabii, de mult vreme ostili
domniei lui Herodes, s-au pus în mi care i au c utat s -i provoace felurite dificult i, cauza purt rii lor de acum
p rând s fie aceasta. Zenodorus, lipsit de speran a de a- i rec p ta puterea, a vândut arabilor pe cincizeci de
talan i o parte din provincia sa, Auranitis. Dar fiindc ea intra în componen a inutului d ruit de Caesar lui
Herodes, arabii luptau s i-o însu easc , de parc le-ar fi fost r pit pe nedrept, i, prin numeroasele lor
incursiuni, c utau s - i ob in dreptul lor recurgând la for sau apelând uneori la justi ie. I-au atras de partea lor
pe o tenii s raci ai lui Herodes i erau foarte porni i împotriva lui, punându- i mereu mari speran e în tulbur ri i
schimb ri, aidoma celor c rora lucrurile le merg prost. De i cuno tea de mult aceast situa ie, Herodes n-a pornit
totu i împotriva lor, ci i-a îmbunat cu în elepciune, c ci nu vroia s -i provoace f i la r scoal .
3. în cel de-al aptesprezecelea an al domniei lui Herodes, a sosit în Siria Caesar. De acest prilej s-au slujit
majoritatea locuitorilor din Gadara, care au vociferat împotriva lui Herodes, spunând c era prea aspru în
poruncile sale i cu apuc turi de tiran. Acest curaj deosebit le venea de la Zenodorus, care îi a â a s se plâng de
Herodes, jurându-se c va face tot ce-i st în putin ca s -i scape de domnia lui Herodes i s ajung sub
autoritatea nemijlocit a lui Caesar. îndupleca i astfel, gadarenii î i strigau p sul în gura mare, bazându-se pe
faptul c aceia dintre concet enii lor care fuseser înl n ui i i preda i de Agrippa, în loc s fie pedepsi i,
fuseser elibera i de Herodes, f r s p easc nici un necaz. C ci regele, care trecea drept necru tor atunci când
pedepsea gre elile alor s i, era înclinat s se arate m rinimos i s ierte lesne p catele comise de str ini, în timp
ce aceia îl acuzau de silnicie, jafuri i distrugerea templelor, Herodes se preg tea nep s tor s - i apere cauza; dar
Caesar i-a întins mâna i, cu toat agita ia mul imii, nu i-a schimbat deloc atitudinea prietenoas fa de dânsul.
Despre aceste lucruri a fost vorba în prima zi, i în ziua urm toare
311
cercet rile n-au mai continuat. Când au v zut încotro înclina balan a lui Caesar i a juriului i ferm convin i c
vor fi preda i regelui, cum era de a teptat, gadarenii i-au curmat singuri via a în noaptea aceea de teama
torturilor, unii aruncându-se în gol, al ii înecându-se în fluviu. Fapta lor l sa s se în eleag c ei î i
recunoscuser propria nechibzuin i vin : ca atare, Caesar 1-a achitat f r ov ial pe Herodes. în afar de asta,
întâmplarea a f cut ca norocul s -i surâd lui Herodes: lui Zenodorus i-a plesnit un intestin i, pierzând mult
sânge, puterile l-au p r sit i a murit la Antiohia, în Siria. De aceea, Caesar i-a d ruit lui Herodes domeniul
acestuia (care nu era a a de mic, fiind situat între Trachon i Galileea), împreun cu Ulathas, Panias i regiunea
din jurul lor. L-a unit prin leg turi de prietenie cu conduc torii Siriei, c rora le-a poruncit s nu ia nici o hot râre
f r s cear p rerea lui Herodes. Ca s scurt m vorba, norocul i-a surâs pân într-atât încât cei doi st pânitori ai
Imperiului roman, în uria a lui întindere, Caesar al turi de Agrippa, îi ar tau o mare pre uire, c ci Caesar nu
inea la nimeni mai mult, dup Agrippa, decât la Herodes, iar Agrippa îi atribuia lui Herodes primul loc în rândul
prietenilor lui, dup Caesar. Datorit favorii de care se bucura, a crescut încrederea de sine a lui Herodes, care i-a
cerut lui Caesar o tetrarhie pentru fratele s u Pheroras, acordând acestuia din veniturile regatului s u o sut de
talan i în eventualitatea c el însu i va muri, pentru ca Pheroras s aib situa ia asigurat , f r s mai depind
astfel de fiii fratelui s u. Dup ce l-a înso it pe Caesar pân la mare, Herodes s-a întors i a construit în cinstea lui
un str lucitor templu de marmur alb în inutul lui Zenodorus, aproape de locul numit Panium. Muntele
ad poste te o frumoas pe ter i mai jos de ea se afl o cr p tur i o foarte adânc pr pastie plin cu ap
st tut . Deasupra se profileaz muntele seme i din interiorul pe terii â nesc izvoarele Iordanului. Herodes a
împodobit acest loc renumit cu un templu închinat lui Caesar. 4. Atunci i-a scutit Herodes supu ii de o treime
din biruri, pretinzând c vroia s le dea r gazul s se refac dup lunga secet pe care o înduraser ; în realitate, el
urm rea s le câ tige favoarea. M surile luate de rege, care p reau menite s n ruiasc religia i datinile
str bune, puneau la grea încercare r bdarea acestora i întregul popor vorbea mereu despre ele cu
312
indignare i am r ciune. Dar pentru a preîntâmpina orice încercare de revolt , Herodes a r pit supu ilor s i
prilejurile prielnice i i-a înjugat la o munc neîntrerupt , spre a nu mai permite concet enilor s i s se
întruneasc , s se plimbe împreun sau s convie uiasc , punându-i peste tot sub supravegherea unor spioni. Cei
surprin i c înc lcau aceste dispozi ii primeau pedepse aspre; mul i dintre ei, în v zul lumii sau în tain , au fost
du i în fort rea a Hyrcania i executa i. Atât în ora cât i pe drumurile rii mi unau pretutindeni anumi i
oameni care-i urm reau pe cei ce se întâlneau. Se zice c el însu i nu dispre uia aceast îndeletnicire, ci, îmbr cat
adesea în ve mintele omului de rând, se amesteca noaptea în mul ime, ca s afle ce p rere aveau oamenii despre
domnia lui. Cei ce refuzau într-un fel sau altul s accepte asemenea obiceiuri erau h r ui i prin toate mijloacele.
Pe ceilal i i-a îndemnat s -i jure credin , silindu-i printr-un sacru leg mânt s - i p streze fidelitatea fa de el i
de regatul lui. Mul i dintre supu ii lui, fie c îl respectau, fie c se temeau de dânsul, s-au supus ordinului s u. Pe
cei ce f ceau nazuri sau nu se l sau îndupleca i nici prin constrângeri îi înl tura din calea lui. Dar când a vrut s
impun cu de-a sila jur mântul de credin fariseului Pollio i lui Sameas, precum i multora dintre sus in torii
lor, ace tia au ezitat s primeasc . Totu i, Herodes n-a luat m suri aspre împotriva lor, la fel ca în cazul celor
care nu depuseser jur mântul, inând seama de considera ia lui fa de Pollio. De obliga ia asta au fost scuti i
chiar i a a-numi ii esenieni. Ace tia fac parte din categoria celor care î i duc via a dup reguli adoptate de
pythagoreici la greci. Dar despre ei am vorbit mai pe larg în alt parte. S-ar cuveni s ar t m de ce a f cut
Herodes esenienilor aceast favoare, punându-i mai presus de natura muritorilor. O asemenea discu ie nu mi se
pare str in de rostul unei nara iuni istorice, mai ales c ea confirm pre uirea de care se bucurau esenienii în
vremea aceea.
5. Tr ia pe atunci un esenian numit Manahem, a c rui faim se întemeia pe via a lui evlavioas i era înzestrat de
Dumnezeu cu harul prezicerii. V zându-1 într-o zi pe Herodes, pe când era copil i mergeau împreun la coal ,
i-a spus c va fi cândva regele iudeilor. încredin at c , ori nu-1 cuno tea, ori glumea pe socoteala lui, Herodes l-a
avertizat c se tr gea dintr-o
313
familie de rând. Dar Manahem i-a surâs i, lovindu-1 cu mâna la fund, i-a zis: „ i totu i vei fi rege, având parte
de o domnie fericit . Domnul te socote te demn de ea, dar aminte te- i atunci de palma pe care i-a dat-o
Manahem, ca de un semn care î i preveste te cât de schimb tor e norocul. Aceast cugetare î i va fi de mare folos
dac fa de Dumnezeu vei îndr gi dreptatea i evlavia, iar fa de supu i, clemen a. Dar, ca bun cunosc tor al
lucrurilor, eu tiu sigur c nu vei fi a a. Vei duce o via norocoas , ca nimeni altul, i vei avea parte de o glorie
ve nic , în schimb vei da uit rii evlavia i dreptatea. Dumnezeu nu va sc pa din vedere aceste fapte i la sfâr itul
vie ii te va pedepsi pentru ele!" Herodes n-a luat aminte la vorbele acestea, c ci pe atunci nu nutrea o asemenea
speran . Dup ce i-a dobândit treptat domnia, i înc una norocoas , odat ajuns în culmea puterii, 1-a chemat
la el pe Manahem, întrebându-1 câ i ani va mai cârmui. Manahem n-a scos nici un cuvânt. în vreme ce t cea,
Herodes 1-a întrebat dac va mai domni zece ani. Atunci Manahem i-a r spuns c probabil dou zeci sau treizeci
de ani, f r s precizeze data când î i va sfâr i via a. Herodes s-a ar tat satisf cut i a dat mâna cu el, l sându-1
s plece, iar de atunci înainte i-a ar tat pre uirea fa de to i esenienii. Chiar dac aceast povestire nu ne inspir
nici o încredere, am socotit c e bine s-o înf i ez cititorilor mei i s adeveresc faptul c , datorit vie ii virtuoase
pe care o duceau, mul i dintre ei au ajuns s cunoasc treburile divine.
CAPITOLUL XI
1. Dup înf ptuirea construc iilor men ionate mai sus, în cel de-al optsprezecelea an al domniei sale, Herodes a
pl nuit o lucrare mai grea: s treac la reconstruirea templului lui Dumnezeu, c ruia s -i confere un perimetru
mai amplu i o în l ime mult mai impun toare. Opera fusese astfel conceput
314
încât, dac apuca s-o des vâr easc , cum se i cuvenea negre it, urma s fie mai renumit decât tot ce f cuse
pân atunci, asigurându-i o glorie ve nic . Dar fiindc a priceput c poporul nu era prevenit i nu va fi lesne
înduplecat s se înhame la o întreprindere atât de mare, Herodes s-a gândit c , mai înainte de a trece la treab , s -
1 preg teasc suflete te printr-un discurs. i-a chemat a adar supu ii i le-a vorbit în felul urm tor: „Mi se pare
c n-are rost, dragi compatrio i, s v vorbesc despre lucr rile înf ptuite de mine la începutul domniei, mai ales
c ele au fost f cute mai degrab pentru a spori siguran a voastr decât pentru a fi podoabele renumelui meu. De
vreme ce în vremuri grele n-am ov it s sar în ajutorul vostru, ca s v u urez nevoile, i nici prin construc iile
mele n-am urm rit decât s v pun la ad post de primejdii, am convingerea c prin voin a lui Dumnezeu am
condus poporul iudeu pân la prosperitatea pe care n-a mai cunoscut-o vreodat mai înainte. G sesc c este de
prisos s v amintesc pe îndelete ceea ce am realizat în ar i faptul c , prin construirea de ora e atât în inutul
vostru cât i în provinciile megie e, am sporit mult prestigiul neamului iudeu, deoarece acestea v sunt bine
cunoscute. Vreau s v ar t acum pe scurt c i lucrarea pe care o pl nuiesc este cea mai pioas dintre toate i v
va da aureola gloriei. Acest templu închinat atotputernicului Dumnezeu a fost cl dit de str bunii no tri la
întoarcerea lor din Babilon: din în l imea lui lipsesc îns aizeci de co i, c ci cu atât mai înalt era primul templu
construit de Solomon. Nu trebuie s ne învinuim înainta ii c au fost lipsi i de evlavie: n-a stat la îndemâna lor s
egaleze m rimea acestuia. Cirus i Darius, fiul lui Hystaspe, le-au dictat în scris felul cum s - i construiasc
templul: ca supu i ai lor i ai fiilor lor, apoi ai macedonenilor, ei n-au avut posibilitatea s dea aceea i în l ime
edificiului lor, a a cum Ie cerea evlavia. Fiindc am ajuns s cârmuiesc acum, prin voia Domnului, am parte de
pace i am agonisit mari bog ii, dar mai presus de toate, m bucur de prietenia i favoarea romanilor, cei ce
sunt, ca s zic a a, st pânii lumii, m voi str dui s duc la cap t opera pe care str mo ii n-au putut s-o
des vâr easc din pricina lipsurilor i a st rii de robie, aducând astfel piosul tribut de mul umire lui
Dumnezeu pentru binefacerile pe care mi le-a f cut în timpul domniei mele!"
315
2. A a gr it-a Herodes poporului i mul i au r mas ului i, deoarece nu se a teptau la o asemenea cuvântare. Nu-
i puneau nici o speran în planul de realizarea c ruia se îndoiau, nefiind deloc bucuro i, ci mai degrab
tem tori i îngrijora i ca nu cumva, dup d râmarea construc iei întregi, regele s nu mai fie în stare s fac ce i-
a propus. Primejdia era cu atât mai mare cu cât lucrarea li se p rea extrem de grea i uria . Când a v zut c erau
ab tu i, regele i-a îmb rb tat supu ii, spunându-le c nu se va apuca de demolarea templului mai înainte de a
preg ti tot ce avea nevoie pentru recl direa lui. Dup ce a spus asta, el s-a inut de cuvânt. C ci a f cut rost de o
mie de care pentru aducerea materialelor de construc ie i a ales zece mii de me teri destoinici, cump rând
ve minte pentru o mie de preo i, unii fiind pricepu i în arta cioplirii pietrelor, al ii la tâmpl rie, i s-a apucat de
treab de îndat ce a procurat toate cele necesare.
3. Dup ce înl turat vechile temelii i în locul lor le-a pus pe cele noi, Herodes a în l at deasupra lor un templu
cu o lungime de o sut de co i i o în l ime de o sut i dou zeci de co i, din care s-au redus dou zeci de co i,
datorit faptului c s-a l sat temelia; am hot rât s le punem la loc în vremea domniei lui Nero1. Templul a fost
construit din marmur alb i dur ; fiecare piatr avea o lungime de dou zeci i cinci de co i, o l ime de opt co i
i o în l ime de doisprezece co i. Aidoma porticurilor regale, întregul templu era mai scund pe ambele laturi,
mijlocul fiind în schimb mai înalt, încât putea fi z rit de la câteva stadii de c tre oamenii inutului, mai ales de
cei ce locuiau vizavi sau se îndreptau spre sanctuar. Por ile de la intrare, împreun cu lintourile lor, erau
împodobite, la fel ca interiorul templului, cu draperii multicolore, pe care erau esute flori de purpur i columne.
Deasupra lor, sub coronamentul zidului, erpuia vi a de vie f cut din aur, cu ciorchini de struguri care atârnau la
mare în l ime, fiind întruchipa i din materiale atât de scumpe, încât stârneau uimirea privitorilor prin m rimea i
arta lor des vâr it . Templul era înconjurat de uria e porticuri, armonios propor ionate de fiecare parte cu
edificiul i mult mai frumoase decât predecesoarele lor, l sând
. ' Chiar dac noul Templu a fost sfin it la un an i jum tate de la începerea construc iei (20-19 î.e.n), lucr rile au continuat în deceniile
urm toare, ultimele retu uri fiind efectuate abia în anul 64 e.n.
316
impresia c nici un alt sanctuar nu mai fusese g tit cu o asemenea m iestrie. Ambele porticuri se sprijineau pe un
zid imens; zidul însu i era rodul unei lucr ri de o m rime cum nu mai auziser oamenii niciodat . Era vorba de o
colin stâncoas i abrupt care urca lent dinspre partea r s ritean a ora ului, pân ce ajungea o culme înalt .
Solomon, primul nostru rege, inspirat de Dumnezeu, a înconjurat cre tetul acestei culmi cu un zid construit cu
trud . Colina, m rginit în latura ei de miaz noapte de o râp adânc , a fortificat-o apoi de la poalele ei cu stane
de piatr bine legate cu buc i de plumb, l sând mereu un oarecare spa iu interior, i astfel a avansat spre culme,
încât a ob inut o construc ie a c rei m rime era egal cu adâncimea ei, de forma unui patrulater. în exterior se
vedeau doar dimensiunile stanelor de piatr , dar în interior ele fuseser prinse cu scoabe de fier, parc pentru a
nu se mai desprinde în vecii vecilor. Când lucrarea a ajuns în vârful colinei, culmea a fost netezit iar golurile din
perimetrul zidurilor, acoperite, p r ile uguiate fiind nivelate pân s-a îndreptat toat suprafa a, întreaga incint
m sura patru stadii, fiecare latur avea lungimea unui stadiu. în interior s-a mai în l at în jurul culmii un alt zid
de piatr care în partea lui r s ritean avea un portic dublu, la fel de lung ca i zidul i orientat spre intrarea
templului construit la mijloc. Mul i dintre regii de mai înainte au împodobit porticurile. De jur împrejurul
templului erau atârnate armurile popoarelor str ine, luate ca prad de r zboi; Herodes le-a pus acum înapoi i le-
a ad ugat pe cele ob inute de el de la arabi.
4. în partea de nord a sanctuarului se în l a o fort rea p trat , bine înt rit . Ea fusese construit de înainta ii lui
Herodes din neamul Asamoneilor, regi i preo i deopotriv , care o denumiser Baris, inându- i acolo ve mântul
sacerdotal, purtat de Marele Preot numai cu prilejul jertfelor divine. Herodes a p strat ve mintele în acela i loc,
care, dup moartea lui, a înc put în mâinile romanilor pân în vremea lui Caesar Tiberius. Atunci când Vitellius,
guvernatorul Siriei din timpul domniei acestuia, a sosit la Hierosolyma i a fost primit de popor cu cele mai
înalte onoruri, fiindc iudeii au cerut s li se restituie ve mântul sacerdotal, el a fost dornic s -i dea satisfac ie. I-
a scris despre asta lui Caesar Tiberius, care a
317
încuviin at cererea, a a c ve mântul sacerdotal a stat la îndemâna iudeilor pân la moartea regelui Agrippa.
Dup aceea Cassius Longinus, care cârmuia Siria, i Cuspius Fadus, guvernatorul de atunci al Iudeei, au dat
iudeilor ordinul s depun ve mântul sacerdotal în fort rea a Antonia: el trebuia s reintre în posesia romanilor,
ca mai înainte. De aceea, iudeii au trimis soli la Claudius Caesar, ca s - i cear ve mântul înapoi. Când ace tia
au sosit la Roma, tân rul rege Agrippa, care tocmai era acolo, a intervenit pe lâng împ rat în favoarea restituirii
ve mântului sacerdotal, acesta trimi ându-i ordinul corespunz tor lui Vitellius, cârmuitorul Siriei. Pân atunci
ve mântul era primit sub pecete de Marele Preot i de vistiernicul templului i, cu o zi înaintea unei s rb tori,
vistiernicii se duceau la comandantul garnizoanei romane, ca s ia ve mântul dup prezentarea pecetei. Cum
trecea s rb toarea, ei aduceau ve mântul în locul de unde îl luaser , dându-1 în p strare comandantului, dup
recunoa terea pecetei. A a se explic numeroasele peripe ii prin care a trecut ve mântul sacerdotal. Herodes,
regele iudeilor, a înt rit i mai mult turnul, h r zindu-1 pazei i siguran ei templului i, de dragul lui Antonius,
prietenul s u i comandantul romanilor, 1-a numit Antonia.
5. în partea apusean a zidului incintei erau patru por i: una ducea spre palatul regal, drumul trecând printr-o vale
desp r itoare; dou duceau spre periferie, iar ultima, spre restul ora ului, coborând în vâlcea prin nenum rate
trepte, care urcau iar i în cealalt parte. Situat fa în fa cu templul, ora ul avea înf i area unui amfiteatru, o
râp adânc înconjurându-1 în partea de miaz zi. A patra latur a incintei templului, orientat spre miaz zi, avea
ea îns i la mijloc o poart , precum i un triplu portic regal, care se întindea de la valea apusean la cea
r s ritean : nici nu putea s mearg mai departe. Era cea mai remarcabil lucrare care a v zut lumina zilei. C ci
în mijlocul v ii, de o adâncime în stare s înce o eze privirile celui dornic s -i z reasc fundul, fusese construit
un uria portic, care se ridica deasupra ei, astfel încât cel ce încerca de pe acoperi ul porticului s cuprind cu
ochii ambele în l imi deodat , era cuprins de ame eal , mai înainte ca s dea de cap tul genunii de sub dânsul.
Patru rânduri de coloane se în irau de la un cap t la
318
cel lalt al porticului, a ezate una în fa a celeilalte (cel de-al patrulea rând fiind inclus într-un zid de piatr ).
Grosimea coloanelor era a a de mare încât trei oameni, inându-se de mân , nu izbuteau s le cuprind cu bra ele
lor întinse. în l imea lor atingea dou zeci i apte de picioare i ele se sprijineau pe ciubuce duble. Erau în total o
sut aizeci i dou de coloane, care aveau capiteluri în stil corintic, lucrate cu o art des vâr it . irul coloanelor
fiind patru la num r, spa iul porticului era împ r it în trei galerii. Dou dintre ele, a ezate fa în fa , erau
identice, astfel c fiecare m sura treizeci de pa i în l ime, un stadiu în lungime i mai mult de cincizeci de pa i
în în l ime. Galeria din mijloc avea o l ime o dat i jum tate mai mare, în l imea fiind dubl : ca atare, le
întrecea pe celelalte dou . Acoperi ul era împodobit cu adânci cioplituri în lemn, împrumutând forme felurite;
acoperi ul din mijloc le întrecea pe celelalte dou . Zidul care se în l a la mijloc, în fa a triglifelor, era prev zut
cu colonete lustruite cu atâta m iestrie încât cine nu le z rea, nu putea s - i fac o p rere despre frumuse ea lor,
dar cine le vedea, era cuprins de admira ie. Astfel ar ta prima incint . La mijloc, se afla, nu prea departe, o alt
incint , la care ajungeai urcând câteva trepte. Ea era împrejmuit de un zid pe care st tea scris c str inilor le era
interzis intrarea sub amenin area pedepsei cu moartea2. îngr ditura interioar avea. în partea de miaz zi i în cea
de miaz noapte trei por i, iar în partea r s ritean , o poart mare, pe unde puteau s intre cei purifica i, împreun
cu so iile lor. Dar înl untrul sanctuarului femeile nu aveau voie s p trund deloc. în interior exista un al treilea
l ca în care nu aveau acces decât preo ii. Acesta era templul propriu-zis i în fa a lui se afla jertfelnicul pe care
se f ceau arderile de tot. în nici unul dintre cele trei spa ii interioare n-a putut p trunde regele Herodes (i s-a
interzis acest lucru fiindc nu era preot); el s-a ocupat totu i de construirea porticului i a incintelor exterioare, a
c ror în l are a durat opt ani.
6. Dup ce templul însu i a fost cl dit de preo i într-un an i ase luni, s-a bucurat întregul popor i a adus
mul umiri lui
1
Inscrip iile erau redactate în limbile greac i latin . Flavius Josephus a realizat o detaliat descriere a celui de-al doilea templu, recl dit din
temelii de Herodes cel Mare, în cap. V din Cartea a cincea a Istoriei r zboiului iudeilor împotriva romanilor (ed. cit., p. 392-398).
319
Dumnezeu, mai întâi pentru c a fost terminat atât de repede, apoi pentru râvna de care a dat dovad regele lor,
încununând sfin irea sanctuarului cu ceremonii i binecuvânt ri. Regele a jertfit Domnului trei sute de boi,
celelalte prinosuri fiind f cute de fiecare, dup puterile sale. Num rul sacrificiilor nu pot s -1 precizez: îmi
lipsesc datele, ca s spun adev rul. întâmplarea a f cut ca ziua urc rii lui pe tron, pe care regele o celebra
îndeob te cu pomp , s coincid cu cea în care a fost terminat templul. S rb torirea a avut a adar îndoite motive
s fie mai str lucitoare.
7. în afar de asta, s-a mai s pat o tainic galerie care ducea de la fort rea a Antonia pân la poarta r s ritean a
templului. Deasupra acesteia, regele a în l at un turn, ca s poat urca din galerie în vârful Iui, punându-se la
ad post de popor, dac izbucnea cumva vreo r scoal împotriva cârmuitorului rii. Se zice c în timpul cât a
durat construc ia templului n-a c zut nici un strop în timpul zilei, ci a plouat numai noaptea, ca s nu se întrerup
lucr rile. Aceast legend , transmis de str mo ii no tri, nu mi se pare greu de crezut, dac inem seama de
prilejurile prin care Dumnezeu i-a dezv luit prezen a. Astfel s-a desf urat a adar construirea noului templu.
CARTEA A XVI-A
320

L
CON INUTUL C R II A XVI-A
1. Cum Alexandru i Aristobul s-au întors de la Roma la tat l lor i cum Salomeea i
Pheroras, sora i fratele regelui, i-au calomniat.
2. Cum Herodes, dup ce i-a însurat pe Alexandru i Aristobul, a navigat pân la Mytilene,
unde 1-a convins pe Agrippa s vin în Iudeea.
3. C l toria lui Agrippa în lonia i cum Herodes a navigat iar i pân în Bosfor, la Agrippa.
4. Cum iudeii s-au plâns în lonia lui Agrippa de învinuirile care le-au fost aduse de greci, Herodes
fiind i el de fa .
5. Cum Agrippa a garantat iudeilor respectarea legilor lor i cum Herodes s-a întors în Iudeea.
6. Cum i-a primit Herodes pe locuitorii din Hierosolyma i cum i-a iertat de un sfert din birul
cuvenit pentru anul anterior.
7. Cum au izbucnit certuri în casa lui Herodes, fiindc el 1-a r sf at pe fiul s u cel mai vârstnic,
Antipater, aducându-i o grea jignire lui Alexandru.
8. Cum în timpul prezen ei la Roma a lui Antipater, Herodes i-a adus pe Alexandru i pe Aristobul
în fa a lui Caesar, ca s -i judece.
9. Alexandru s-a ap rat înaintea lui Caesar, care aduce împ carea tat lui cu fiii s i.
10. Cum Herodes a orânduit în Caesarea, ora ul
323
întemeiat de el, întreceri care se in din cinci în cinci ani.
11. Solia trimis de iudeii din Cyrene i din Asia lui Caesar, cu jalbe împotriva grecilor;
textul scrisorilor în favoarea lor, adresate de Caesar i Agrippa cet ilor.
12. Cum Herodes, ducând lips de bani, a p truns în mormântul lui David i, cuprins de
team , a construit un monument pe mormântul s u.
13. Cum Archelaus, regele Cappadociei, 1-a împ cat pe Alexandru cu tat l s u, care îl
întemni ase; cum s-a întors el în Cappadocia, iar Herodes a plecat la Roma.
14. Cum s-au r sculat trachoni ii împotriva regatului lui Herodes i cum i-au supus iar i
comandan ii provinciilor.
15. Cum i-a cerut Herodes pe r scula ii care se refugiaser în Arabia i, întrucât arabii au
refuzat s -i extr deze, el i-a îndreptat oastea împotriva lor, cu aprobarea lui Saturninus,
comandantul caesarienilor.
16. Cum arabul Syllaeus 1-a reclamat la Caesar pe Herodes, pentru incursiunea lui în Arabia;
cum Herodes a potolit mânia lui Caesar cu ajutorul lui Nicolaos.
17. Cum Eurycles îi ponegre te pe fiii lui Herodes în fa a tat lui lor i felul cum acesta i-a
pus în lan uri, scriindu-i lui Caesar despre ei.
18. Cum Herodes, cu încuviin area lui Caesar, i-a târât fiii în fa a judec ii. Executarea
tinerilor i înmormântarea lor în Alexandrion.
Cartea aceasta cuprinde un interval de doisprezece ani.
324
CAPITOLUL I
1. Dup ce se str duise ca prin instaurarea ordinii în stat s pun stavil tuturor nelegiuirilor comise în ora i la
ar , regele a dat o lege în dezacord cu rânduiala anterioar , lege care prevedea ca ho ii s fie vându i, cu condi ia
ca ei s devin sclavi în afara hotarelor regatului s u. Aceast m sur nu numai c era prea aspr pentru
r uf c tori, dar' ducea chiar i la înl turarea datinilor str bune. C ci a fi sclav în slujba unor str ini care tr iau
dup alte obiceiuri i obliga ia de a te supune tuturor poruncilor date de st pâni aducea preceptelor religioase
prejudicii mai mari decât binele pe care l-ar fi adus sanc ionarea celor ce isp eau o condamnare, mai ales c în
vechea lege erau prev zute pedepse pentru asemenea delicte. C ci ho ul avea datoria s pl teasc împ trit
paguba adus proprietarului, iar dac nu era solvabil, urma s fie vândut ca sclav, dar nu unor str ini, spre a fi
rob la nesfâr it: dup ase ani el trebuia s fie eliberat1. Pedeapsa stabilit acum a fost socotit prea aspr i
nedreapt , plin de trufie, dat de parc Herodes n-ar fi fost rege, ci un tiran, f r s in seama de orânduirea
iudeilor. Deoarece fapta asta amintea de comportarea lui obi nuit , ea i-a oferit prilejul s - i atrag singur
mustr ri i du m nia supu ilor s i.
2. în vremea aceea, Herodes a întreprins o c l torie în Italia, mânat de dorin a lui de a se întâlni cu Caesar i de
a- i vedea feciorii care h l duiau la Roma. Caesar 1-a primit prietene te i, întrucât fiii s i tocmai î i terminaser
înv tura, a plecat cu ei spre cas . La întoarcerea lor din Italia, poporul i-a întâmpinat pe cei doi tineri cu mult
bucurie, fiind privi i cu încântare de to i, atât pentru darurile cu care îi înzestrase din bel ug norocul, cât i pentru
c nu le lipsea deloc expresia
1
Vezi Cartea a IV-a, cap. VIII, paragr. 27-28 (ed. cit., voi. I, p. 222).
325

m re iei regale. Numaidecât au început s -i urasc i Salomeea, sora regelui, i cei ce prin calomniile lor
pricinuiser moartea Mariamnei. Ace tia erau convin i c , dac cei doi ajungeau la domnie, ei în i i vor fi
pedepsi i pentru nedreptatea f cut mamei lor. Teama le d dea a adar imboldul s -i ponegreasc i s pretind c
tinerilor nu le f cea nici o pl cere s stea în tov r ia propriului p rinte, din pricina mor ii mamei lor, crezând c
nu era decent s aib de-a face cu uciga ul ei. Datorit faptelor reale pe care se bazau, aceste presupuneri p reau
verosimile i era de a teptat ca ele s înl ture bun voin a tat lui fa de fiii s i. Ponegritorii nu spuneau asta în
prezen a regelui, ci r spândeau zvonuri în rândul mul imii. Ele ajungeau la urechile lui Herodes i i-au stârnit ura
pe care firea lui n-a mai putut-o în bu i mai târziu. Deocamdat dragostea p rinteasc a regelui era totu i mai
puternic decât suspiciunile i calomniile i el i-a cinstit cum se cuvine, c ci atunci când au ajuns la vârsta
însur torii, i-a dat de so ie Iui Aristobul pe Berenice, fiica Salomeei, iar lui Alexandru, pe Glaphyra, fiica lui
Archelaus2, regele Cappadociei.
CAPITOLUL II
1. între timp, dup ce a aflat c Marcus Agrippa a navigat a doua oar din Italia pân în Asia, Herodes s-a dus
degrab la el i I-a rugat s -i viziteze regatul, dându-i prilejul de a-l g zdui ca oaspete i ca prieten. Agrippa s-a
l sat convins de rug min ile insistente ale lui Herodes i a venit într-adev r în Iudeea. Herodes n-a omis nici un
lucru care s -i fac pl cere musafirului s u i 1-a poftit s viziteze ora ele pe care le în l ase recent i, în timp ce-
i ar ta edificiile, i-a oferit lui Agrippa i prietenilor s i tot felul de desf t ri i primiri
2
Archelaus Sisines Philopatris: ultimul rege al Cappadociei (36 î.e.n.-l 7 e.n.), regiune din partea central a Asiei Mici.
326
str lucite, atât în Sebaste cât i în portul Caesarea, construit de el, precum i în fort re ele Alexandrion, Herodion
i Hyrcania, înjghebate a ijderea cu multe cheltuieli. L-a dus i în ora ul Hierosolyma, unde poporul l-a primit
îmbr cat în ve minte de s rb toare i cu ur ri de bun venit. Agrippa a jertfit Domnului o sut de vite i a osp tat
mul imea, f r s se ab in de la nici o cheltuial . Ar mai fi r mas cu drag inim înc multe zile, dar anotimpul
îl zorea: trebuia s se întoarc în lonia i g sea c era riscant s c l toreasc pe mare în timp de iarn .
2. Oaspetele s-a îmbarcat dup ce el i vesti ii s i înso itori au primit daruri bogate de la Herodes, pornind la
drum. Dar regele i-a petrecut iarna în ara lui i, la începutul prim verii, s-a gr bit s -1 reîntâlneasc , tiind c
Agrippa se preg tea s plece într-o expedi ie în Bosfor. A navigat pe lâng Rhodos i Cos pân în insula Lesbos,
crezând c acolo putea s dea de Agrippa. Potrivnicul vânt de miaz noapte l-a împiedicat îns s intre cu
cor biile în port. Din aceast pricin el a z bovit câteva zile în Chios, unde a primit cu bun voin o mul ime de
cereri, l sându- i solicitan ii s plece cu daruri rege ti. Când a v zut c porticul ora ului era p r ginit (c ci
fusese ruinat în timpul r zboiului mithridatic i, datorit m rimii i frumuse ii sale, refacerea lui p rea mai
dificil decât a celorlalte construc ii), el a dat localnicilor bani destui în vederea reconstruirii acestuia,
îndemnându-i s nu mai întârzie, ci s redea mai repede ora ului vechea lui podoab . Când în sfâr it vântul i-a
domolit suflarea, Herodes s-a îndreptat mai întâi spre Mytilene, apoi spre Byzantion, unde a aflat c Agrippa
trecuse între timp dincolo de Stâncile Cyanee1, pornind pe urmele sale cât a putut de repede. A dat de el în
Pontul Euxin, la Sinope, unde apari ia flotei lui a provocat o surpriz , prilejuind îns o deosebit bucurie i o
întâlnire foarte prieteneasc i de o parte, i de alta. Agrippa a interpretat gestul lui drept o dovad de mare
bun voin i de iubire fa de el, deoarece regele f cuse o c l torie atât de lung pe mare, ca s -i vin în ajutor
la momentul potrivit, l sându- i
1
Cyaneele (De un albastru întunecat): dou stânci sumbre din Bosforul tracic, în preajma Bizan ului, la intrarea în Pontul Euxin (azi Urek-
Jaki), care-i însp imântau pe navigatorii antici deoarece, potrivit legendei, se izbeau între ele. pân ce corabia Argo a reu it s se strecoare
printre ele, spre a- i continua c l toria spre Colchida, în c utarea lânii de aur. De aceea li se mai spunea i Symplegadele (Care se izbesc
între ele).
327

IL
deoparte domnia i treburile rii sale pentru o vreme îndelungat , cum nu mai f cuse pân atunci. Herodes a
contribuit a adar din plin la întreaga expedi ie i a luat parte la lupte al turi de Agrippa, ca tovar i aliat, la
nevoie i ca sf tuitor, so pl cut în momentele de destindere, împ r ind toate pe din dou , dificult ile din
bun voin i desf t rile din respect reciproc. Dup ce s-a încheiat r zboinica misiune din Pont, pentru
îndeplinirea c reia fusese trimis Agrippa, întoarcerea pe calea m rii n-a fost pe placul lor, a a c ei au str b tut
Paflagonia i Cappadocia i au m r luit prin Frigia Mare pân la Efes, trecând cu cor biile în insula Samos. în
fiecare ora , prin intermediul lui Herodes au fost înlesnite binefacerile de care aveau nevoie solicitan ii. El nu s-a
dat în l turi s împart bani în stânga i în dreapta, ca s - i fac noi prieteni, cheltuind din veniturile sale. Pentru
unii, care i-au cerut acest lucru, a intervenit pe lâng Agrippa i a ob inut satisfacerea dolean elor lor. C ci i
Agrippa era darnic i împ r ea cu m rinimie lucrurile care puteau fi folositoare solicitan ilor s i, cu condi ia ca
ele s nu aduc daune celorlal i, i i se datora mai mult interven iei regelui faptul c Agrippa î i v dea înclina ia
spre binefaceri. Herodes 1-a împ cat cu troienii pe Agrippa, curmând sup rarea lui, i tot el a pl tit datoriile
locuitorilor din Chios fa de vistiernicii Iui Caesar, scutindu-i de taxele de import, i a ajutat îndeob te pe
fiecare nevoia în parte.
3. Când amândoi au sosit în lonia, mul i dintre iudeii care locuiau în ora ele de acolo au venit la Agrippa, ca s
se slujeasc de acest prilej favorabil. Ei i s-au plâns de nedrept ile ce li se f ceau: c erau împiedica i s tr iasc
dup legile lor; c erau chema i s se prezinte în fa a judec torilor în zilele lor de s rb toare; c li se r peau banii
pe care vroiau s -i trimit la Hierosolyma; c li se impuneau serviciul militar i corvezile publice, deturnându-li-
se sumele încasate în scopuri religioase. Dar ei fuseser pururi scuti i de toate aceste angarale, cât vreme
romanii le-au îng duit s tr iasc dup legile lor str mo e ti. Pe când ei spuneau asta cu glas tare, Herodes 1-a
rugat s le asculte plângerile i 1-a ales pe un prieten al s u, numit Nicolaos2, s fie ap r torul cauzei lor.
Agrippa i-a
!
Scriitorul grec Nicolaos din Damasc (vezi Cartea I, cap. III, paragr. 6, n. 9 (ed. cil., voi. I, p. 18).
328
convocat în juriu pe cei mai de vaz dintre romani, precum i pe regii i principii de fa , i Nicolaos a începu s
cuvânteze în favoarea iudeilor astfel:
4. „Ajun i la ananghie, m rite Agrippa, nevoia ne-a silit pe to i s ne refugiem sub scutul celor ce pot s ne scape
de necazuri, iar cei de fa , veni i s se plâng , au deplin încredere în tine. întrucât mai înainte am avut adesea
prilejul s - i constat m solicitudinea fa de rug min ile noastre, dorim de ast dat doar s nu ni se smulg
avantajele pe care le-am ob inut odinioar , cerere înaintat celor care le-au oferit, mai ales c noi le-am primit de
la un popor, singurul în m sur s ni le dea, iar ele ne-au fost r pite nu de ni te oameni suspu i, ci de c tre cei ce
tiu c au datoria s - i fie supu i. Dac binefacerile primite cândva sunt mari, cuvine-se s aducem laude celor
care au avut meritul s le ob in . Dac în schimb ele sunt mici, ar fi de-a dreptul ru inos ca binef c torii s nu le
men in . Nu încape nici o îndoial c cei ce îi asupresc pe iudei i îi desconsider aduc jigniri ambelor p r i:
celor ce au beneficiat de binefaceri, fiindc nu pre uiesc darurile unor oameni atât de vesti i care dovedesc
recunoa terea meritelor lor; f c torilor de bine, fiindc socotesc c sunt de prisos favorurile date de ei.
întrebându-i pe iudei dac prefer s aib parte mai degrab de via decât de obiceiurile str mo e ti,
procesiunile, jertfele, i s rb torile prin care îl cinstesc pe Domnul lor, îi cred în stare s îndure orice, numai s
nu fie amenin ate obiceiurile înainta ilor lor. Ei poart i acum cele mai multe r zboaie doar ca s apere
integritatea acestora. Marele noroc de care se bucur datorit vou , romanilor, întregul neam omenesc const în
faptul c fiecare provincie în parte poate s - i respecte ceremoniile sacre i s tr iasc dup datina ei. Unii vor s
le impun cu de-a sila altora ceea ce n-ar suporta s li se fac lor, ca i cum n-ar fi aceea i nelegiuire s neglijeze
venerarea propriilor zei sau s interzic celorlal i, pe nedrept, s - i îndeplineasc datoriile religioase. S avem
îns în vedere i alt aspect. Exist oare un popor, o cetate sau un neam care s nu socoteasc drept bunul lor
suprem protec ia împ r iei voastre i puterea poporului roman? Exist vreun om care s renun e de bun voie la
binefacerile voastre? Nici unul, fire te, doar dac nu e zdrav n la minte. Nu vei g si nic ieri o comunitate sau un
simplu
329
_

particular care s nu râvneasc la favoarea voastr . Oricine vrea s lipseasc pe altul de desf tarea darurilor
voastre trebuie s se priveze de binefacerile pe care vi le datoreaz , dar nici a a nu va aprecia cum se cuvine
foloasele pe care le oferi i. C ci dac ar fi s compar m regatele de odinioar cu împ r ia de acum, între multele
avantaje pe care le asigur aceasta se cuvine s semnal m înainte de toate faptul c supu ii nu mai sunt robi, ci
oameni liberi. Oricât de bine ne merg treburile, situa ia noastr nu este chiar a a de str lucit încât s ne pizmuim
unii pe al ii. Vou v dator m faptul c , al turi de to i, ducem o via fericit i singurul lucru pe care vrem s -!
avem în comun cu ceilal i este s fim l sa i s ne respect m nestingheri i religia str bun . Cererea noastr nu este
lipsit de temei, fiind în interesul celor ce ne-o aprob . Dac lui Dumnezeu îi face pl cere s fie cinstit, pe placul
lui sunt i cei ce mijlocesc aceast cinstire. De altfel, practicile noastre religioase nu se îndep rteaz de omenie,
ci sunt în deplin concordan cu evlavia, îmbinându-se cu justi ia salutar . Noi nu inem ascunse preceptele
dup care ne c l uzim în via , ele fiind ni te dovezi ale piet ii fa de semenii no tri. Dedic m cea de-a aptea
zi cercet rii obiceiurilor i legilor noastre pentru ca, meditând asupra lor cum se cuvine, s le urm m i s ne
ferim de p cate. Dac mi se îng duie s vorbesc despre, asta, vreau s ar t c sacrele noastre precepte sunt
frumoase prin ele însele i au o vechime remarcabil , chiar dac unii au o alt p rere. Vechimea lor este pus în
valoare de cei ce le cinstesc cu o inim pioas , urmându-le a a cum le-au primit. Cu silnicie i nedreptate, tocmai
s-a pus la cale înl turarea acestor legi: ni s-au luat tâlh re te banii pe care i-am strâns pentru cinstirea Domnului,
trebuie s pl tim biruri necuvenite, suntem chema i în zi de s rb toare la procese sau la alte treburi, dar nu pentru
încheierea unor în elegeri, ci numai ca s fim lovi i în convingerile noastre religioase, pe care ei le cunosc,
purtându-ne o ur nelegiuit i mistuitoare. împ r ia roman este astfel f cut încât încurajeaz bun voin a
reciproc i st vile te vrajba, dac cineva înclin mai mult spre cea de-a doua decât spre cea dintâi. Te implor m,
a adar, m rite Agrippa, s ai grij ca noi s nu mai îndur m necazuri, s nu mai fim jigni i, s nu ni se interzic
respectarea obiceiurilor noastre, s nu ni se
330
r peasc bunurile i nici s nu mai fim oprima i de cei fa de care nu schi m vreo împotrivire. Rug mintea
noastr este nu numai îndrept it , ci i încurajat prin bun voin a pe care ne-ai ar tat-o mai înainte. Putem s
invoc m în sprijinul nostru numeroasele decrete ale Senatului, s pate pe tablele de aram expuse pe Capitoliu, de
unde rezult c voi ne-a i onorat astfel spre a consfin i faptul c v-am fost credincio i i c vom beneficia de
favoarea voastr i în viitor, chiar dac nu vor mai precump ni meritele noastre. C ci nu numai nou , ci tuturor
oamenilor le-a i conservat avu iile i le-a i oferit atât de multe i nesperate binefaceri încât oricine ar spune pe
îndelete foloasele pe care le-a i adus altora, n-ar mai termina niciodat enumerarea lor. Pentru a ar ta c n-am
primit f r unele merite sumedenia de favoruri pe care ni le-a i acordat, ar fi suficient ca, trecându-le sub t cere
pe toate cele de dinainte, s spunem doar c regele nostru st acum al turi de tine. A mai r mas vreun serviciu
nef cut de el familiei domnitoare? Credin a lui v-a dezam git vreodat ? Mai exist un semn de cinstire a voastr ,
care a fost omis de el? La care ceas de primejdie n-a fost cel dintâi gata s v ajute? Cine poate t g dui c
binefacerile voastre nu sunt pe m sura meritelor sale? Poate c nu se cuvine s trecem sub t cere nici vitejia
tat lui s u, Antipater, care, atunci când Caesar i-a întreprins expedi ia în Egipt, a venit în ajutorul lui cu dou
mii de lupt tori i n-a r mas mai prejos atât în luptele terestre cât i în b t liile navale. Dar ce rost are s vorbim
despre concursul dat de trupele sale auxiliare lui Caesar cu acest prilej sau despre darurile primite de Caesar de la
el? Mai întâi ar fi trebuit s men ionez scrisorile trimise atunci de Caesar Senatului, precum i cinstirile ob inute
de Antipater pentru poporul nostru, împreun cu cet enia roman . Acestea dovedesc cu prisosin c favorurile
date de voi au fost meritate i nu f r temei î i cerem confirmarea drepturilor care, dac nu le-am fi c p tat
dinainte, tragem n dejdea c ni le d ruiai din proprie ini iativ , având în vedere strânsele leg turi dintre tine i
regele nostru. Am aflat de la locuitorii Iudeei c ai venit Ia ei plin de bune inten ii, c ai adus cuvenitele jertfe lui
Dumnezeu, c l-ai prosl vit cu rug ciuni, osp tând poporul, f r s -i dispre uie ti darurile de ospe ie. Toate
dovezile de cinstire cu care a fost primit un b rbat de
331

L
rangul t u de c tre popor i ora ul Hierosolyma pledeaz în favoarea prieteniei înfiripate între tine i poporul
iudeilor, prin intermediul casei lui Herodes. Amintindu- i acestea i cu degetul ar t tor îndreptat spre regele
nostru, care este de fa i st al turi de tine, noi nu- i cerem altceva decât s nu îng dui ca al ii s ne r peasc
samavolnic i cutez tor înlesnirile primite prin bun voin a ta."
5. Privitor la discursul inut de Nicolaos, grecii n-au adus nici o obiec ie, mai ales c nu era vorba de judecarea
unui litigiu, ci de o plângere împotriva unui abuz de putere. Ei nu t g duiau c au comis aceste fapte i sus ineau
c iudeii se aflau pe teritoriul lor, nedându-se în l turi de la nici o nedreptate. La rândul lor, iudeii demonstrau c
erau b tina i, c - i respectau tradi iile str bune i c nu i-au nedrept it deloc pe greci, în elegând c primii erau
oprima i, Agrippa a r spuns c , datorit bun voin ei i prieteniei lui fa de Herodes, este gata s accepte cererile
iudeilor i s le socoteasc îndrept ite: chiar dac ei mai emiteau i alte preten ii, era dispus s le satisfac i pe
acelea, dac nu aduceau prejudicii împ r iei romane. A adar, întrucât iudeii cer doar s - i p streze drepturile pe
care le-au primit mai înainte, el le confirm i precizeaz c nimeni nu are voie s le interzic p strarea datinilor
str bune. Dup rostirea acestei decizii, Agrippa a dizolvat adunarea. Herodes s-a oprit în fa a lui, s-a înclinat i i-
a mul umit c lduros pentru amabilitatea lui. Acesta i-a r spuns cu aceea i cordialitate i 1-a îmbr i at în semn
de salut. Dup aceea, el a plecat din Lesbos. Regele a hot rât s se întoarc acas str b tând marea, i-a luat
r mas bun de le Agrippa i a pornit la drum. Dup câteva zile, a acostat la Caesarea, adus de un vânt prielnic. De
acolo a plecat la Hierosolyma i a chemat la o adunare întregul popor, c ruia i s-a al turat o mare mul ime de
oameni veni i de la ar . A p it în mijlocul adun rii i i-a f cut expunerea întregii sale c l torii, ar tând c
intervenise pentru iudeii din Asia, ca de-acum înainte ei s se bucure în lini te de drepturile lor. A vorbit apoi pe
larg despre norocoasa lui ocârmuire i a descris râvna cu care asigur prosperitatea tuturora, apoi, din cale-afar
de bucuros, a renun at la o p trime din birul cuvenit pentru anul anterior. încântat de favoarea care i s-a f cut i
de minunatul discurs, mul imea s-a împr tiat nespus de voioas , urând regelui multe succese.
332

CAPITOLUL III
1. în sânul familiei lui Herodes vrajba î i înfiripa cuibul de la o zi la alta i îndârjirea ei cre tea în intensitate. Pe
de o parte, ura Salomeei împotriva celor doi tineri avea r d cini ereditare i succesul pe care îl avusese intriga
urzit de ea împotriva mamei lor îi d dea atâta temeritate i arogan încât a hot rât s nu mai lase în via pe
nici unul dintre fiii ei, în stare s -i r zbune moartea. Pe de alt parte, i adolescen ii erau tot mai porni i i
r uvoitori fa de tat l lor, fie fiindc î i aminteau de batjocura îndurat de mama lor, fie fiindc îi a â a setea de
putere. Curând r ul a sem nat cu cel de alt dat , când prin ii îi ponegreau în gura mare pe Salomeea i pe
Pheroras, iar ace tia unelteau împotriva tinerilor, recurgând la abile intrigi i vicle uguri. Ura era la fel de mare i
de o parte, i de cealalt , diferea doar felul în care ie ea la iveal . Unii împr tiau bârfe i oc ri f r s se
fereasc , deoarece nu tiau s - i ascund du m nia, datorit obâr iei nobile i lipsei lor de experien ; ceilal i, în
schimb, preferau alte c i, c ci foloseau calomniile perfide i loviturile necinstite, provocându-i pe cei doi tineri
cu fiecare prilej, în speran a c îndr zneala lor va merge pân la violen a îndreptat împotriva propriului p rinte.
întrucât contestau învinuirea adus mamei lor i credeau c aceasta fusese condamnat pe nedrept, nu existau
îndoieli asupra faptului c ei îi vor pedepsi totu i cu mâna lor pe autorii asasinatului. Pân la urm , întregul ora
s-a umplut de zvonuri i, a a cum se obi nuie te în asemenea întreceri, naivitatea adolescen ilor stârnea mila
multora, în timp ce Salomeea avea grij s g seasc în comportarea lor pretexte de-a r spândi minciuni lesne de
crezut. Profund îndurera i de jalnicul sfâr it al mamei lor, c ci se sim eau înjosi i al turi de ea, Alexandru i
Aristobul nu conteneau s -i comp timeasc condamnarea la moarte, cum se i cuvenea de altfel,
deplângându- i soarta proprie, deoarece erau sili i s convie uiasc cu uciga ul celei care îi adusese pe
lume.
2. Aceste zavistii au crescut cu atât mai mult cu cât profitau din plin de absen a temporar a regelui. De îndat
ce Herodes s-a întors acas i a inut în fa a poporului discursul men ionat mai
333 .
înainte, Pheroras i Salomeea i-au i spus c o mare primejdie îl pândea din partea tinerilor, care rostiser f i
amenin area c nu vor l sa nepedepsit moartea mamei lor. Au mai ad ugat de la ei c amândoi tr geau n dejdea
ca, prin intermediul lui Archelaus Cappadocianul, s ajung pân la Caesar, spre a se plânge de p rintele lor.
Primirea acestor ve ti 1-a tulburat adânc pe Herodes, mai ales c le aflase i de la al ii. N pasta asta i-a reamintit
cele ce se întâmplaser odinioar , când certurile izbucnite între membrii familiei sale nu-i îng duiser s se
bucure de cei apropia i i de scumpa lui so ie i, b nuind c în viitor se putea a tepta la lucruri i mai rele, era
pus în grea încurc tur . De fapt, majoritatea treburilor domne ti, gra ie proniei divine, îi mergeau strun , peste
a tept rile sale, dar în privin a vie ii casnice, marile nenorociri îl n p deau, a ijderea peste a tept rile sale. Aflat
la cump na dintre noroc i nefericire, Herodes z bovea între talgerele balan ei i se întreba ce s prefere: traiul
domnesc plin de succese, îngem nat cu necazurile sale casnice, sau fuga de marile n paste care îi bântuiau casa,
prin renun area la domnia înconjurat de admira ia oamenilor.
3. Cuprins de zbucium i fr mânt ri interioare i dornic s -i intimideze pe cei doi tineri, regele 1-a chemat pe un
alt fiu al s u, z mislit pe când era simplu particular (el se numea Antipater), hot rând s -i dea privilegii. Acestea
nu erau înc pe m sura celor de m.ai târziu, încât s - i dep easc fra ii, preluând toate prerogativele, ci erau
menite numai s struneasc cutezan a fiilor Mariamnei, mai degrab s -i pun în gard . C ci a crezut c ei vor
deveni mai pu in arogan i dac vor fi convin i c nu sunt singurii i nici indubitabilii urma i la tron. De aceea 1-a
adus Herodes în casa lui pe Antipater, ca un rival al lor, convins c va limpezi situa ia cu în elepciune i,
în bu ind trufia tinerilor, purtarea lor se va ameliora la momentul potrivit. Dar lucrurile au ie it cu totul altfel
decât î i închipuise el. Copiii i-au interpretat gestul ca pe o jignire la adresa lor1, iar Antipater, om abil, dup ce
s-a v zut într-o situa ie pe care nici n-o sperase mai înainte, nu s-a mul umit s - i înfrunte fra ii i s le r peasc
întâietatea. S-a inut scai de tat l lui spre a-1 înstr ina de Alexandru i de Aristobul cu ajutorul calomniilor i i-a
fost u or s ob in ceea ce
1
„Mai întâi, spre a face hatârul copiilor d rui i de Mariamne, el 1-a expulzat din ora pe Antipater, fiul pe care îl avusese cu Doris,
nepermi(ându-i s intre în cetate decât fn zilele de s rb toare" (Isteria r zboiului iudeilor împotriva romanilor, Cartea I, cap. XXII. paragr.l,
ed. cit, p. 90).
334

urm rea, înt râtându-1 tot mai mult împotriva lor de la o zi la alta prin bârfele cu care îi împuia urechile.
Antipater se m rginea s lanseze zvonurile, c ci se ferea s le transmit tat lui s u i folosea în acest scop ni te
oameni asupra c rora nu plana nici o b nuial , l sând impresia c f ceau aceasta doar din fidelitatea lor fa de
rege. Mul i îl sus ineau pe Antipater datorit frumoaselor lui perspective i Herodes punea temei pe aceste
denun uri deoarece socotea c ele porneau dintr-o dragoste sincer fa de el. în timp ce sus in torii se întreceau
între ei s - i slujeasc în chip i fel idolul cu credin , tinerii în i i le ofereau din plin pretextele dorite. Ei v rsau
adesea lacrimi pentru batjocura pe care o îndurau i strigau numele mamei lor, ba chiar cutezau s - i învinuiasc
de crim p rintele în cercul prietenilor lor. Mânat de r utatea lui, Antipater surprindea aceste pozne la momentul
potrivit i le prezenta lui Herodes, nu f r s adauge, fire te, i de la el, a a c dihonia din sânul familiei s-a
înte it. Ofensat de aceste calomnii i hot rât s -i înjoseasc pe fiii Mariamnei, Herodes i-a sporit zilnic
prerogativele lui Antipater, încât i-a f cut hatârul de-a o chema pe mama lui la palat. A trimis numeroase scrisori
lui Caesar i a primit r spunsuri cordiale din partea lui. Când Agrippa s-a întors acas dup ce guvernase timp de
zece ani Asia, Herodes a plecat din Iudeea i a navigat pân la el, înso it numai de Antipater, ducându-l la Roma
împreun cu multe daruri, ca s câ tige prietenia lui Caesar. Potrivit aparen elor, Antipater de inea deja întreaga
putere i, ca atare, tinerii pierduser orice speran de-a mai domni.
CAPITOLUL IV
1. Aceast c l torie a fost fructuoas atât pentru prestigiul lui Antipater, cât i pentru recunoa terea întâiet ii
asupra fra ilor s i: de vreme ce Herodes scrisese tuturor prietenilor lui din Roma, el a fost primit pretutindeni cu
mult curtenie. Nu-i
335
convenea totu i absen a tat lui s u, deoarece nu mai avea ocazia s - i calomnieze mereu fra ii vitregi i se temea
cu atât mai mult c p rintele î i va schimba sim mintele, purtându-se mai blând cu fiii Mariamnei. Fr mântat de
asemenea gânduri, n-a renun at la planul s u, ci a trimis din Roma scrisori, ori de câte ori spera s - i a â e tat l
împotriva fra ilor lui; simula o deosebit îngrijorare, pus de fapt în slujba r ut ii i ambi iei lui, în speran a
câ tigului pe care i—1 asigura sporind indignarea i am r ciunea lui Herodes atât de mult încât tinerii îi vor
deveni nesuferi i. întrucât ov ia s dea frâu liber patimii sale de team c poate gre i dovedind neglijen i
nechibzuin , regele a socotit c era mai bine s c l toreasc pe mare pân la Roma i acolo s - i acuze fiii în
fa a lui Caesar, pentru a nu- i permite s atrag asupra lui b nuieli din pricina gravei nelegiuiri. Cum a sosit la
Roma, s-a i îndreptat spre Aquileia, gr bit s -1 întâlneasc pe Caesar. Când acesta l-a primit în audien , el l-a
rugat s aib bun voin a de a da ascultare marelui i nepl cutului s u necaz. Apoi i-a adus feciorii în fa a
împ ratului i s-a plâns de temeritatea i de nelegiuita lor tentativ , spunând despre ei c sunt du m no i i c i-
au ar tat în fel i chip ura fa de propriul lor tat . Ei chiar pl nuiesc s -I omoare i printr-o crâncen fapt s
pun mâna pe tronul lui, cu toate c dânsul de ine de la Caesar puterea de a- i alege nu dup lege, ci dup bunul
plac ca urma pe acela dintre fiii s i al c rui devotament fa de el i se pare mai mare. De fapt, amândoi nu in
atât de mult la putere i s-ar lipsi bucuro i de ea, pierzându- i chiar i via a, numai ca s - i poate ucide tat l: atât
de adânc i de mi ele te s-a înr d cinat ura în sufletele lor. A r bdat destul aceast tic lo ie, iar acum se vede
constrâns s-o dezv luie lui Caesar, pâng rindu-i augustele urechi cu asemenea vorbe înjositoare. Luat-a el
vreodat o m sur aspr împotriva lor? Pot ei s se plâng c a comis o fapt grav i greu de îndurat? Li se pare
drept ca tocmai cel care a cârmuit vreme îndelungat , înfruntând multe primejdii, s nu fie l sat s domneasc , s
dispun de tron i s -1 transmit urma ului care îl merit cu adev rat? C ci r splata evlaviei o prime te numai
cel ce- i propune s fie asemenea înainta ului s u, încât s spere c prime te recompensa ce i se cuvine. Or, este
limpede c în faptele tinerilor nu se întrez re te nici un dram de evlavie.

336
Oricine este mereu preocupat de domnie se gânde te negre it la uciderea p rintelui s u, c ci numai dup moartea
lui poate s -i ocupe tronul. Atât supu ii lui cât mai ales fiii regelui nu se pot plânge c i-a privat de ceva, fie de
podoabe, fie de slujitori, fie de desf t ri; el a avut grij s -i însoare cu so ii de vaz : pe unul cu fata surorii lui, iar
pe Alexandru cu fiica regelui Archelaus. Mai mare importan are îns faptul c nu s-a folosit de puterea lui, ci i-
a adus pe amândoi la ob tescul binef c tor, Caesar, i, renun ând la tot ce ar fi putut s întreprind un p rinte
ultragiat i un rege pândit de primejdii, a venit cu ei, s -i supun justi iei împ r te ti. îl roag pe Caesar s nu
lase total nesanc ionat nelegiuirea, spre a nu-1 sili s - i duc via a st pânit de-o mare fric , pentru ca fiii lui,
sc pa i acum de pedeaps , s poat tr i mai departe, preg tind în continuare cea mai neomeneasc fapt pus la
cale vreodat .
2. Acestea sunt învinuirile, pline de indignare, aduse de Herodes feciorilor s i în fa a lui Caesar. Tinerii, care
v rsau lacrimi chiar i în timp ce el vorbea, au izbucnit în hohote de plâns dup ce Herodes i-a terminat
discursul. Cu buna lor credin puteau s probeze cât de str in le era nelegiuirea pe care le-o atribuia propriul
lor tat , dar ei î i d deau seama c le va veni greu, cum era de a teptat, s se apere conving tor de cumplita
acuza ie, c ci, de i era momentul potrivit, nu credeau c se cuvenea s ia cuvântul, spre a ar ta cum, sub
impulsul patimii i al grabei, Herodes fusese indus în eroare. Singuri nu tiau ce trebuie s spun , podidi i de
lacrimi, dar scoteau suspine adânci, cuprin i de teama c , dac t ceau, ov iala lor p rea tacita recunoa tere a
vinov iei; pe de alt parte, nu aveau nici priceperea de a- i sus ine pledoaria, datorit tinere ii i fr mânt rilor
suflete ti. Observând tulburarea lor, Caesar a în eles fire te c t cerea lor era impus mai degrab de lipsa de
experien i de sfial decât de con tiin a lor înc rcat . Nici unul dintre cei de fa nu putea s nu-i c ineze i
Herodes însu i î i st pânea cu greu înduio area p rinteasc .
3. Când tinerii au v zut c pân i p rintele lor se mai înmuiase i c nu numai Caesar, ci i to i cei prezen i, fie
c îi comp timeau sincer, fie c nu- i mai ascundeau lacrimile, Alexandru, unul dintre ei, s-a adresat lui Herodes,
ca s -i combat acuza ia, cuvântând astfel: „Tat , dragostea pe care
337
ne-o por i o dovede te cu prisosin chiar judecata aceasta: dac ne puneai gând r u, de bun seam c nu ne-ai fi
adus înaintea salvatorului tuturora. Atât prin autoritatea ta regal , cât i prin cea p rinteasc , tu ai fi putut s -i
execu i pe cei vinova i; faptul c ne-ai adus Ia Roma, luându-1 ca judec tor pe Caesar, dovede te c vrei s ne
cru i. Nimeni nu duce pe cel pe care vrea s -1 ucid într-un templu sau în sanctuar. Situa ia noastr este cu mult
mai ingrat decât dac am fi ni te condamna i la moarte. Am avea ferma convingere c nu mai merit s tr im
dac s-ar crede despre noi c am atentat la via a unui asemenea tat . Pentru noi ar fi un lucru mai pu in cumplit
s murim nevinova i decât s tr im cu b nuiala crimei planând asupra noastr . Dac fidelitatea noastr fa de
adev r mai are vreo valoare, afl c noi am fi foarte bucuro i s - i câ tig m încrederea i s sc p m de aceast
primejdie: biruind astfel calomnia, oare nu ni s-ar p rea insuportabil chiar i ziua de fa , pentru a nu mai fi
suspecta i de nelegiuire? Pretinzi c noi î i râvnim coroana, c ci unor tineri li se poate aduce lesne o asemenea
acuza ie pe care, dac o ad ug m la jalnicul sfâr it al mamei noastre, nenorocirii vechi i se al tur cea de acum.
Dar te implor s chibzuie ti dac ea nu este invocat în cazurile similare. Nimeni nu-1 împiedic pe un rege ai
c rui fii tineri au supravie uit mamei lor s -i suspecteze c urzesc înl turarea lui. O simpl b nuial nu este îns
suficient ca învinuirea de tic lo ie, adus cuiva, s fie crezut . Trebuie s g se ti pe cineva care s sus in c
noi am cutezat s punem la cale o treab necurat , pentru ca fapta noastr greu de închipuit s câ tige încrederea
oamenilor. Poate s dovedeasc cineva c am preparat noi vreo otrav , c am complotat împreun cu semenii
no tri, c i-am corupt slujitorii cu bani sau c . am scris scrisori împotriva ta? Or, tocmai referitor la lucrurile
acestea, calomnia nu n scoce te nimic. Discordia este o grea pacoste pentru cur ile regale i domnia, pe care tu o
denume ti r splata fidelit ii, aprinde speran ele celor mai josnici, f cându-i s nu se dea în l turi de la nici o
mâr vie. Nu ni se poate imputa c am comis vreo nelegiuire. Cum s ne ap r m de calomniile care ni se aduc
dac nimeni nu vrea s ne asculte? Am fost vreodat ceva mai slobozi la gur ? Asta nu te vizeaz pe tine - c ci
nu se cade s - i aducem mustr ri - ci pe cei care nu sunt în stare s
338
treac sub t cere orice cuvânt rostit de noi. A deplâns vreunul dintre noi pe s rmana noastr mam ? N-a f cut-o
desigur fiindc a pierit, ci pentru simplul fapt c i dup moartea ei a fost ponegrit de ni te oameni neru ina i.
Râvnim cumva la tronul despre care tim c apar ine oricum tat lui nostru? Ce rost ar avea acest lucru? Cât
vreme onorurile rege ti ne sunt h r zite, str dania noastr n-ar fi zadarnic ? Zb tându-ne mai pu in, speran ele ni
se diminueaz ? Dac am pune mâna pe tron cu pre ul uciderii tale, dup o asemenea fapt odioas oare n-ar
trebui s ne lu m lumea-n cap, cutreierând p mântul i r t cind pe m ri? Cucernicia supu ilor no tri i credin a
întregului popor ar tolera ca ni te paricizi s de in puterea suprem i s p trund în preasfântul templu
construit de tine? Presupunând c ar fi dispre uit de to i ceilal i, asasinul t u ar putea sc pa nepedepsit cât vreme
Caesar este în via ? N-ai z mislit ni te copii atât de nelegiui i i de sminti i precum înclini s crezi, doar
probabil mai pu in noroco i! întrucât nu ne-ai g sit nici o vin i înc n-ai descoperit ni te capcane întinse de noi,
cum po i s dai crezare unei asemenea infamii? Mama noastr a plecat pentru totdeauna. Dar nenorocirea asta nu
poate s ne îndârjeasc , ci doar s ne cumin easc . Mai avem multe de spus în ap rarea noastr , dar ce rost are s
te dezvinov e ti de ceea ce n-ai f cut? De aceea, în fa a lui Caesar, puternicul st pân i intermediarul nostru, s
încheiem pacea cu tine. Poate po i s - i recape i, drag tat , iubirea p rinteasc fa de noi, eliberat de orice
suspiciune, i las -ne s tr im, chiar dac nu vom fi prea ferici i, cât vreme ni se imput , fie i pe nedrept, ni te
nelegiuiri mari. Dac te mai temi cumva de noi, ia- i m surile de prevedere, satisfac ia noastr fiind faptul c ne-
am disculpat. Via a nu ni se pare atât de drag încât s-o p str m în dauna celui care ne-a d ruit-o!"1
4. Dup aceast cuvântare, Caesar, care nici înainte nu avusese încredere în grava învinuire, a fost i mai în
dezacord

l
' în Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor, Cartea I, cap. XXIII, paragr. 3 (ed. cit., p. 94), Flavius Josephus men ioneaz i
caracterizeaz astfel discursul inut de Alexandru în prezen a lui Caesar, la Roma. nu la Aquileia: „Dup ce a ar tat deopotriv nevinov ia
fratelui s u. amenin at de acelea i primejdii, el s-a plâns de viclenia lui Antipater i de discreditarea nemeritat în care a fost împins. De mare
folos i-au fost nu numai con tiin a lui curat , ci i for a cuvântului, c ci era un orator deosebit de iscusit."
339
cu ea i i-a a intit privirea asupra lui Herodes, acesta p rând la rândul lui oarecum nehot rât i tulburat. Atunci
cei de fa s-au ar tat nelini ti i i impresiona i de cei doi tineri i în sal s-au r spândit murmure dezaprobatoare
la adresa regelui. întrucât acuza ia nu convinsese pe nimeni, tinerii în floarea vârstei i cu trupuri frumoase au
trezit comp timirea celor prezen i i mila i-a îndemnat pe to i s sar în ajutorul lor, mai ales dup ce Alexandru
r spunsese cu atâta iscusin i în elepciune învinuirilor p rinte ti. Dar tinerii nu se puteau st pâni, ci st teau
înl crima i i cu privirile a intite spre p mânt. Le-a lic rit îns o raz de speran , c ci regele, care v zuse c
acuza iile aduse tinerilor nu erau fondate, neconvingând pe nimeni, c uta o scuz , s ias din încurc tur , f r s
tie ce r spuns s dea discursului de ap rare. Dup o scurt pauz , Caesar i-a dat seama c , de i nu erau
împov ra i de grelele învinuiri care li se aduceau, tinerii p c tuiser într-o oarecare m sur prin purtarea fa de
p rintele lor, încât s -i ofere prilejul de-a avea unele îndoieli. Dar pe Herodes 1-a îndemnat s - i lase deoparte
toate b nuielile i s se împace cu copiii lui: nu era firesc s -i cread capabili de crim pe cei z misli i de el.
Doar o schimbare de opinie i de o parte, i de alta, ar putea duce nu numai la o îndreptare a faptelor care s-au
petrecut, ci i la restabilirea bun voin ei reciproce, cu condi ia ca ambele tabere s renun e la suspiciuni, socotind
c trebuie s n zuiasc cât mai mult spre afec iunea mutual . în timpul acestor admonest ri, Caesar a f cut un
semn cu mâna tinerilor i tocmai când ei se preg teau s cad la picioarele tat lui lor, spre a-i cere iertare, acesta
a venit cu bra ele deschise în întâmpinarea copiilor înl crima i, îmbr i ându-i pe amândoi c lduros, încât nici
unul dintre cei prezen i, om liber sau rob, nu i-a putut st pâni înduio area.
5. Tustrei i-au mul umit atunci lui Caesar i s-au îndep rtat împreun , înso i i de Antipater, care se pref cea c
era foarte bucuros de aceast împ care. în zilele urm toare, Herodes i-a oferit trei sute de talan i lui Caesar, care
celebra Jocurile publice i împ r ea daruri poporului roman. La rândul lui, i Caesar i-a dat o jum tate din
veniturile minelor de cupru din Cipru, l sându-1 s administreze cealalt jum tate, i de asemenea 1-a onorat cu
cadouri i cu g zduirea lui. în privin a
340
domniei, a l sat la latitudinea lui s aleag urma pe care dintre fiii lui dore te sau s - i împart regatul între ei.
Când Herodes a vrut s fac pe loc acest lucru, Caesar i-a interzis s renun e la tron cât tr ie te, transmi ând
domnia fiilor s i.
6. Dup aceea, Herodes s-a întors în Iudeea. Cât lipsise de acas , împotriva lui se r sculaser trachoni ii,
locuitorii uneia dintre provinciile sale deloc lipsit de însemn tate, dar c peteniile l sate în fruntea o tirii i-au
supus, readucându-i la ascultare. Pe când c l torea pe mare împreun cu fiii s i, Herodes a debarcat în preajma
rmului cilician la Elaeusa2, al c rei nume este acum Sebast . Acolo 1-a întâlnit pe regele Cappadociei,
Archelaus, care 1-a g zduit prietene te, bucuros c Herodes se împ case cu fiul s u, fiindc nu-1 crezuse vinovat
de acuza ia care i se aducea pe Alexandru, c s torit cu fiica lui. i-au f cut unul altuia daruri, a a cum obi nuiesc
s fac regii, apoi Herodes s-a întors jn Iudeea. A intrat în templu i acolo a vorbit despre ce s-a întâmplat în
timpul absen ei lui din ar , descriind generozitatea lui Caesar i fiecare fapt a lui, pe care a socotit-o demn de
fi comunicat celorlal i. în finalul discursului s u, i-a admonestat feciorii, îndemnându- i curtenii i restul
poporului s p streze concordia. I-a numit i pe fiii s i, care îi vor urma la tron: mai întâi pe Antipater, apoi pe
copiii lyiariamnei, Alexandru i Aristobul. Deocamdat i-a îndemnat pe to i s -1 aib în vedere pe el i s -1
recunoasc drept regele i st pânul tuturora, în pofida b trâne ii, cea jnai potrivit vârst pentru conducerea rii,
fiindc lui nu-i lipsesc nici celelalte daruri necesare, fiind în stare s - i cârmuiasc regatul i s dea porunci
odraslelor lui. A mai spus c generalii i o tenii, atâta vreme cât î i au privirile a intite asupra lui, pot s duc o
via lini tit , asigurându- i unii altora prosperitatea. Dup rostirea acestor vorbe, a împr tiat adunarea.
Discursul lui a fost pe placul multora, pe al unora îns nu; stimula i de rivalitatea i speran ele lor de domnie, fiii
lui vor provoca multe schimb ri pe care le doresc din toat inima.
2
Insuli lâng coasta cilician care slujea drept re edin pentru principii cappadocieni în cea mai mare parte a anului.
341
CAPITOLUL V
1. în vremea aceea, Caesarea Sebaste (Augusta), ora ul întemeiat de Herodes, a fost terminat, construc ia fiind
dus la cap t dup nou ani de munc , iar inaugurarea lui a avut loc în al dou zeci i optulea an al domniei sale,
pe când era în plin desf urare cea de-a o sut nou zeci i doua Olympiad 1. Acest eveniment a fost celebrat de
îndat printr-o s rb toare mare i plin de fast. Regele a anun at întreceri muzicale i Jocuri gimnastice i a
preg tit un mare num r de gladiatori i de fiare s lbatice, cai de curse i alte asemenea desf t ri care sunt
îndr gite Ia Roma i pretutindeni. I-a dedicat aceste întreceri lui Caesar i a stabilit ca ele s aib Ioc din cinci în
cinci ani. Dar s rb toritul a vrut ca toate preg tirile Jocurilor s fie f cute pe cheltuiala lui, pentru ca d rnicia lui
s -i atrag laude i mai mari. Chiar i so ia lui, lulia2, a avut grij s -i trimit lui Herodes lucrurile cele mai
pre uite din Italia, pentru ca fastul s nu duc lips de nimic: întregul lor cost s-a ridicat la cinci sute de talan i.
Uria a mul ime care s-a strâns în ora de dragul spectacolelor, precum i trimi ii fiec rui popor în parte, spre a
aduce solia lor de recunoa tere a binefacerilor împ r te ti, au avut parte cu to ii de g zduire, mese i distrac ii:
oamenii se delectau zilnic cu spectacole, iar în timpul nop ii cu chefuri i petreceri costisitoare, a a c
generozitatea lui Herodes s-a bucurat de laude unanime. în tot ce întreprindea, el se str duia s dep easc cu
mult ceea ce se realizase pân atunci. Caesar însu i i Agrippa au afirmat adeseori c regatul lui Herodes era prea
mic în compara ie cu m rinimia Iui i c ar fi meritat s st pâneasc întreaga Sirie i Egiptul.
2. Dup terminarea acestei s rb tori i a festivit ilor sale, Herodes a fundat un alt ora în câmpia Capharsaba,
pentru care a ales un loc sc ldat de ape i un teren cu o vegeta ie abundent , cetatea fiind înconjurat de un fluviu
i de jur

' Olympiada men ionat de Flavius Josephus corespunde anilor 12-8 î.e.n.
2
Livia Drusilla (58 î.e.n.-29 e.n.) a c p tat de fapt numele de lulia abia dup moartea ilustrului ei so , când a fost adoptat în familia lulia
(Tacitus, Anale, 8).
342
împrejur str juiau crânguri cu copaci uimitori prin m rimea lor. I-a dat numele de Antipatris, dup p rintele s u
Antipater. într-o regiune situat mai sus de Ierihon, la fel de sigur pe cât era de pl cut , a cl dit un ora care a
primit numele mamei sale, Cypron. Din fr easca lui iubire fa de Phasael, i-a închinat un frumos monument,
în l ând la Hierosolyma un turn la fel de mare ca i cel din Pharos3, pe care 1-a denumit Phasael. Acest turn nu
contribuie mai pu in la ap rarea ora ului decât la p strarea amintirii fratelui r posat prin numele pe care îl poart .
La fel s-a chemat i ora ul construit de Herodes în partea de miaz noapte a v ii Ierihonului. Mul umit lui,
inutul învecinat, care mai înainte fusese pustiu, a devenit fertil prin str dania locuitorilor s i. Ora ul se nume te
Phasaelis.
3. Ar fi de altfel dificil s enumer m toate binefacerile f cute de Herodes atât în ora ele din Siria, cât i în cele
din Grecia sau pe unde a mai umblat. Se pare c a cheltuit într-adev r sume uria e pentru numeroase lucr rile
publice, precum i pentru cl dirile începute mai înainte, pe care localnicii nu le-au putut termina din lipsa
fondurilor necesare. Cele mai mari i mai renumite investi ii ale lui au fost urm toarele: pentru rhodieni a
construit pe socoteala lui un templu închinat lui Apolo Pythyanul i le-a oferit multe sute de talan i, ca s - i
poat înjgheba o flot proprie; i-a ajutat pe locuitorii din Nicopolis4, ora fundat de Caesar dup izbânda lui de Ia
Actium, s - i cl deasc majoritatea l ca urilor lor publice; în Antiohia, ora ul cu cei mai mul i locuitori din
Siria, a construit o strad larg , care îl str b tea în întreaga lui lungime, i a înzestrat-o pe ambele laturi cu un
portic, pavând-o cu marmur lefuit , atât pentru împodobirea cet ii cât i pentru folosul trec torilor. în afar de
asta, pentru c nu se mai în l au la gloria lor de odinioar , din lipsa mijloacelor b ne ti, Herodes a alocat un
venit anual Jocurilor olimpice, spre a le spori prestigiul, redându-le prin jertfe i cheltuieli str lucirea care le
asigurase faima. Datorit d rniciei sale, prin asentimentul celor mai
1
Insuli situat lâng Alexandria Egiptului, unde Sostratos din Cnidos a construit în 279 î.e.n. Farul, una din cele apte minuni ale lumii
vechi, a c rui în l ime era de circa 110 m.
' „Ora ul victoriei", fundat în Epir de Augustus. spre a celebra decisiva lui biruin de la Actium. Nike era zei a elin a Victoriei.
343
mul i, a figurat pe liste ca perpetuu pre edinte al Jocurilor publice5.
4. Surprinz toare, printre altele, r mâne la Herodes diversitatea însu irilor reunite în unul i acela i caracter.
Dac avem în vedere m rinimia i generozitatea de care a dat dovad fa de to i, chiar i cel mai pu in dispus s -
i atribuie asemenea merite nu poate contesta înclinarea spre binefacere a f pturii sale. Dac inem îns seama de
chinurile i silniciile pe care au fost sili i s le îndure supu ii i rudele cele mai apropiate, datorit firii sale aspre
i neclintite, trebuie s recunoa tem c a fost un om s lbatic i lipsit de orice modera ie. De aceea mul i socotesc
c a tr it în contradic ie i dezacord cu sine însu i. Fiind de aceea i p rere cu ace tia, eu cred c ambele tendin e
ale caracterului s u au o singur cauz . Faptul c era foarte avid de glorie i înrobit de aceast patim i-a dat
înclina ia spre magnificen , în speran a c va ob ine o recunoa tere imediat si d inuirea în amintirea urma ilor;
cu cât era mai mare larghe ea în cheltuielile sale, cu atât mai mult trebuia s - i asupreasc supu ii. Ceea ce
împ r ea cu d rnicie unora era nevoit s ob in cu de-a sila de la al ii. De i era con tient c prin nedrept ile pe
care le f cea î i atr gea ura supu ilor lui i pricepea singur c nu era în stare s - i îndrepte metehnele (asta nu s-
ar fi putut întâmpla f r s -i mic oreze veniturile), Herodes c uta s profite de aversiunea poporului pentru a- i
spori resursele proprii. Cât prive te membrii familiei, era vai i amar de cel ce nu spunea ce-i pl cea lui, precum
i de sclavul care nu i se supunea orbe te sau era suspectat c uneltise cumva împotriva domniei sale: incapabil
s - i struneasc patima, î i urm rea rudele i prietenii, r zbunându-se pe ei ca pe ni te du mani, i nu tolera nici
o gre eal , c ci inea neap rat s i se aduc cinstire numai lui. Cât de puternic era aceast pasiune a regelui
reiese, dup opinia mea, din grija cu care a ap rat
' în original „agonothet" - prezident sau organizator al Jocurilor. în Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor, Cartea 1, cap. XXII,
paragr. 12 (ed. cit., p. 88), Flavius Josephus face precizarea c Herodes cel Mare a acceptat s fie agonothet pentru anul olimpic care a
coincis cu c l toria lui pe mare la Roma. Regele iudeu este succesiv monoteist i politeist, c ci a construit deopotriv noul templu din
Hierosolyma i pe cel din Rhodos, închinat lui Apolo, aducând jertfe la Jocurile olimpice, ceea ce face din el un personaj contradictoriu,
preocupat exclusiv de gloria personal .
344
onorurile aduse lui Caesar, Agrippa i altor amici suspu i. A a cum îi adula el pe cei mari, la fel vroia s fie
adulat de cei mici i sunt v dite indicii c dorea acest lucru, fiindc socotea c i se cuvenea un tratament egal.
Dar poporul iudeilor avea oroare de toate aceste apuc turi, c ci era deprins s pre uiasc mai mult dreptatea i
legea decât gloria de art . Ca atare, nu s-a îndurat i nici n-a putut s lingu easc ambi ia regelui prin statui i
temple sau alte lucruri asem n toare. Aceasta mi se pare mie pricina pentru care Herodes s-a purtat atât de urât
cu rudele i sfetnicii s i, în timp ce fa de str ini s-a ar tat plin de bun voin .
CAPITOLUL VI
1. între timp, iudeii care locuiau în Asia i în Libya cyrenaic i dobândiser drepturi acordate de regii de mai
înainte au v zut cum ele fuseser înc lcate de unele cet i, grecii fiind atunci asupritorii lor, deoarece le r peau
banii strân i pentru templu i le v t mau propriet ile. Cople i i de aceast n past , c ci grecii nu vroiau s pun
cap t cruzimii lor, iudeii i-au trimis solii la Caesar. El i-a repus în drepturile lor i a adresat provinciilor
scrisorile care s le adevereasc . Reproducem aici con inutul acestora, spre a dovedi bun voin a primilor
suverani fa de noi.
2. „CAESAR AUGUSJUS, MARELE PONTIFICE CU PUTERE TRIBUNICIAN veste te urm toarele.
întrucât neamul iudeilor i-a ar tat buna-credin fa de poporul roman nu numai cu prilejul acesta, ci i mult
mai înainte, îndeob te în timpul domniei tat lui meu (adoptiv), pe când era Mare Preot Hyrcanos, am hot rât, cu
asentimentul sfetnicilor mei i solemna încuviin are a norodului roman, ca iudeii s - i p streze obiceiurile
str mo e ti i legile respectate sub arhieria lui Hyrcanos, Marele Preot al atotputernicului Dumnezeu. Nimeni
345
s nu se ating de banii dona i de ei sanctuarului, ci s permit trimiterea lor la Hierosolyma, spre a fi preda i
t inuitorilor templului; nici unul dintre ei s nu fie chemat s se prezinte la judecat în timpul Sabatului sau de la
a noua or a zilei precedente. Oricine le fur c r ile sfinte sau banii, fie din locul de celebrare a Sabatului, fie din
l ca urile de adunare ale b rba ilor, s fie declarat jefuitor de temple', iar bunurile lui s intre în patrimoniul
public al poporului roman. Decretul acesta, scris în cinstea mea pentru a-mi dovedi blânde ea fa de to i
oamenii, precum i meritele lui Gaius Marcius Censorinus, s fie aduse împreun cu edictul în celebrul sanctuar
pe care Asia întreag mi 1-a închinat la Ancyra2. Dac cineva nesocotea cele decretate aici s fie pedepsit cu
asprime." Aceast inscrip ie figureaz pe o coloan a templului lui Caesar.
3. „CAESAR TRANSMITE SALUT RI LUI NORBANUS FLACCUS. Indiferent de ora ul în care locuiesc,
iudeii care, dup vechiul lor obicei, vor s - i trimit banii dona i pentru templu la Hierosolyma, s fie l sa i s-o
fac , f r s fie împiedica i de nimeni." i acest text îi apar ine lui Caesar.
4. Dup aceea, Agrippa însu i a scris privitor la iudei urm toarele rânduri: „AGRIPPA C TRE
MAGISTRA II, SENATUL I POPORUL EFESIENILOR. Hot r sc s asigura i adunarea i ocrotirea
banilor s.acri, h r zi i templului din Hierosolyma de c tre iudeii din Asia, dup datina lor str bun . Ho ii care au
furat banii iudeilor i s-au ad postit într-un azil3 s fie sco i de acolo i s fie da i pe mâna iudeilor, spre a fi
pedepsi i ca ni te jefuitori de temple. Am scris de asemenea comandantului Silanus ca nici un iudeu s nu fie
adus la judecat cu prilejul Sabatului."
5. „MARCUS AGRIPPA C TRE MAGISTRA II, SENATUL I POPORUL DIN CYRENE. De i
Augustus a
' Sacrilegus: care a comis un sacrilegiu, furând odoare sfinte, nelegiuire pedepsit de judec tori.
2
Ora în centrul Asiei Mici, situat la o important r scruce de drumuri, capitala provinciei romane Galatia, unde se g sea Templul Romei i
al lui Augustus, în care a fost descoperit, în 1555, testamentul împ ratului: Res Gestae Divi Augusti (Momimentum Ancyranum). Este vorba
de Ankara.
3
Asylum: loc inviolabil, unde se refugiau cei afla i în primejdie de moarte, r uf c tori sau nevinova i, care se ad posteau îndeob te în
temple, lâng statuile zeilor.
346
scris deja lui Flavius, comandantul Libyei, precum i administratorilor provinciei s nu-i stânjeneasc pe iudeii
cyrenieni s trimit banii sacri templului din Hierosolyma dup obiceiul lor str mo esc, ace tia mi s-au plâns c
au fost urm ri i de ni te denun tori vicleni i împiedica i s -i expedieze, sub închipuitul pretext c ar avea de
pl tit biruri pe care nu Ie datoreaz deloc. Ordon ca ei s fie scuti i de orice nepl ceri i fiecare ora s restituie
integral banii pr da i de la oamenii îns rcina i cu strângerea i p strarea fondurilor sacre, având grij ca situa ia
iudeilor de acolo s se îmbun t easc în viitor."
6. „PROCONSULUL GAIUS NORBANUS FLACCUS C TRE SENATUL I MAGISTRA II DIN SARDES.
Caesar mi-a scris c porunca lui este ca iudeii s nu fie împiedica i s - i trimit la Hierosolyma banii pentru
templu, pe care s-au deprins s -i strâng dup obiceiul lor str mo esc. V-am transmis aceasta ca s ti i. i voi
care este vrerea lui Caesar i totodat a mea."
7. Proconsulul Iulius Antonius n-a scris nici el altceva. „C TRE MAGISTRA II, SENATUL I POPORUL
DIN EFES. Iudeii care locuiesc în Asia m-au în tiin at la judecata inut la data de 13 februarie c Caesar
Augustus i Agrippa le.-au îng duit s tr iasc dup legile i obiceiurile lor i, f r împotrivirea nim nui, s
trimit de bun voie la Hierosolyma primele lor roade lui Dumnezeu, ca un prinos al cucerniciei proprii. Ei m-au
rugat ca, în conformitate cu ceea ce le-au acordat Caesar i Agrippa, s -mi dau i eu aprobarea mea. Vreau s
ti i c vrerea mea, aidoma celei a lui Caesar i a lui Agrippa, este s li se îng duie iudeilor, f r nici o
împotrivire, s vie uiasc dup datinile lor str mo e ti."
8. Am socotit necesar s reproduc aceste decrete pentru a dovedi grecilor, în mâinile c rora va ajunge cu
prec dere scrierea mea despre faptele noastre, c i mai devreme am avut parte de întreaga cinstire i c înal ii
magistra i nu ne-au împiedicat niciodat s tr im dup obiceiurile str mo e ti, noi p strând chiar sub autoritatea
lor credin a în Dumnezeu i slujirea lui. Voi men iona adesea aceste tradi ii ca s deprind cu ele neamurile
str ine i s înl tur ura pe care sunt înclina i s ne-o poarte unii oameni neîn eleg tori. Nu exist nici un popor
347
care s p streze mereu acelea i moravuri, cu atât de multe diferen e de la ora la ora : drept este ca to i oamenii
s se obi nuiasc cu acestea, ele fiind deosebit de utile atât barbarilor cât i grecilor. Faptul c legile noastre se
întemeiaz în orice privin pe în elepciune ne oblig s le respect m cu stricte e i s fim binevoitori i
prieteno i cu to i p mântenii. Ca atare, este firesc s ne a tept m la acela i tratament din partea lor: nu trebuie s
ne considere ni te str ini pentru c moravurile noastre se deosebesc de ale lor, ci s constate mai degrab
compatibilitatea lor cu cinstea. Ea este cea c tre care trebuie s tindem cu to ii deopotriv , fiind i singura care
ocrote te via a oamenilor. Dup aceast digresiune, m întorc la povestirea mea.
CAPITOLUL VII
1. Herodes, care irosise sume uria e atât în interiorul, cât i în exteriorul propriului regat, auzise deja c
Hyrcanos, precursorul s u la domnie, deschisese mormântul lui David, de unde scosese trei mii de talan i de
argint, acolo mai r mânând înc destui bani, ca s -i acopere cheltuielile. El însu i pl nuise de mult s fac
acela i lucru; prin urmare, a deschis într-o noapte mormântul i a p truns în untru împreun cu prietenii lui cei
mai apropia i, având grij s nu se afle nimic în ora . N-a g sit acolo bani, la fel ca Hyrcanos, ci obiecte de aur i
multe bijuterii, luându-le pe toate. Ca s nu lase nimic nescotocit, a vrut dup aceea s p trund în cripta în care
z ceau trupurile lui David i Solomon. Se zice c a pierdut astfel dou dintre g rzile sale de corp, r puse de o
flac r care le-a ie it înainte la intrarea lor în taini 1. însp imântat, Herodes
' Se poate lesne presupune c gazele naturale, infiltrate în str vechiul cavou, s-au aprins datorit f cliilor purtate de înso itorii regelui,
f cându-i s cad victim legendarului blestem al violatorilor de morminte.
348

L
s-a gr bit s ias din cavou i, ca s ob in iertarea divin , a în l at la intrarea mormântului un foarte costisitor
monument din marmur alb . Acesta este pomenit i de istoricul Nicolaos, care a tr it în vremea lui Herodes;
totu i, el nu aminte te de descinderea regelui în mormânt, socotind c nu se cuvenea ca fapta lui s fie cunoscut .
Aceast manier de-a scrie istoria este folosit de Nicolaos în mod constant. întrucât a vie uit în regatul lui
Herodes i a avut rela ii bune cu dânsul, el a scris doar ceea ce putea s -i plac i s -i fie de folos, st ruind numai
asupra celor care îi sporeau faima. A prezentat multe dintre v ditele sale nedrept i într-o lumin favorabil sau
le-a trecut pur i simplu sub t cere. Dornic s înzorzoneze adev ratul motiv al uciderii Mariamnei i a fiilor ei,
r pu i cu cruzime de rege, pe ea a ponegrit-o c s-a purtat ca o destr b lat , iar pe tineri, c au complotat
împotriva lui. în întreaga lui oper , Nicolaos n-a fâcut altceva decât s ridice în slava cerului faptele bune ale
regelui, str duindu-se în schimb s -i justifice nelegiuirile. S-ar putea s -i iert m lesne aceste cusururi, cum am
mai spus: el nu i-a propus s scrie istoria pentru al ii, ci doar ca s -1 satisfac pe regele s u. Dar eu, ca rud
apropiat a regilor din spi a Asamoneilor, care tocmai de aceea de ine i func ia de preot, socotesc c sunt dator
nu s spun lucruri false de. dragul cuiva, ci s redau cu acurate e i cinste faptele întâmplate. Cinstesc desigur pe
mul i dintre urma ii regilor, care au ajuns între timp pe tron, dar, întrucât adev rul st mai presus de toate
acestea, accept riscul de-a atrage mânia celor puternici asupra mea.
2. Dup profanarea mormântului lui David, leg turile familiale ale lui Herodes s-au deteriorat de la o zi la alta,
fie c un demon al r zbun rii s-ar fi ab tut asupra unui c min unde bântuise cu furie i mai înainte, încât r ul a
c p tat propor iile unei nenorociri insuportabile, fie c ursita îl urm rea nemiloas , deoarece pân acum el
avusese parte doar de noroc i nu trebuia s cread câtu i de pu in c nelegiuirea îi va r mâne nepedepsit .
Disputa aprig din palatul regal sem na cu un r zboi civil, unde ura cre tea în ambele tabere i se calomniau unii
pe al ii. Mereu punea ceva la cale împotriva fra ilor s i Antipater, care era neîntrecut în blestem ii i avea grij
s -i învinuiasc prin intermediul altora, în timp ce el se pref cea c -i
349
ap r , sub aparenta bun voin urzindu- i perfidele planuri împotriva lor. Reu ise s - i îmbrobodeasc cu atâta
dib cie p rintele încât îl f cuse s cread c el era singurul preocupat de salvarea tat lui s u. Herodes i-a
recomandat chiar i intendentului treburilor sale domne ti, Ptolemeu2, s asculte de Antipater, iar pentru
problemele importante s-o consulte pe mama lui Antipater. Pe scurt, aceast tab r punea totul la cale, a a c
f cea orice poftea i îndrepta aversiunea regelui împotriva cui vroia ea. în schimb fiii Mariamnei erau din ce în
ce mai ab tu i, fiindc noble ea originii lor era dispre uit i nu mai puteau îndura diminuarea prestigiului lor.
Cât prive te femeile, Glaphyra, fiica lui Archelaos, so ia lui Alexandru, pe de o parte o du m nea pe Salomeea,
fiindc î i iubea so ul, pe de alt parte îi vorbea de r u copila: aceasta era m ritat cu Aristobul, Glaphyrei
neconvenindu-i s aib acela i rang cu dânsa.
3. S-a ivit atunci un alt motiv de discordie, cel care a provocat tulburarea fiind chiar fratele regelui, Pheroras. El
era îndr gostit de o sclav de-a lui i o iubea cu atâta patim , încât o neglija cu totul pe fiica regelui, cu care se
însurase, prins în mrejele roabei sale. Herodes s-a sim it profund jignit de purtarea fratelui s u, pe care îl
r spl tise cu multe binefaceri, renun ând la o parte din putere spre a-1 face p rta la domnie. Când a v zut cum a
r spuns iubirii lui, 1-a socotit un om neispr vit. i-a luat înapoi copila de care Pheroras nu se ar tase demn i a
dat-o de so ie fiului lui Phasael. Ceva mai târziu, convins c vechea lui iubire se r cise, Herodes i-a amintit lui
Pheroras c -i r m sese dator i i-a cerut s se însoare cu a doua lui fiic , numit Cypron. Chiar i Ptolemeu 1-a
sf tuit atunci s rup leg tura lui de iubire, ca s nu- i mai jigneasc fratele: este ru inos s - i piard capul de
dragul unei sclave i s se priveze de prietenia regelui, stârnind ura lui prin sup rarea pe care i-o aducea.
Con tient a adar de faptul c fusese deja iertat pentru gre eala lui anterioar , Pheroras s-a desp r it de femeia
aceea, cu toate c avea de la ea un fiu, i i-a f g duit regelui c se va însura cu a doua fiic a lui i a fixat data
nun ii peste treizeci de
1
Acest ministru al lui Herodes cel Mare este unul i acela i cu prietenul din Rhodos, men ionat al turi de Sappinas (vezi Cartea a XlV-a, cap.
XIV, paragr. 3).
350

zile, legându-se prin jur mânt s nu mai aib de-a face cu sclava de care divor ase. Dar dup scurgerea celor
treizeci de zile, el a fost biruit de vechea lui iubire i nu i-a mai respectat leg mântul solemn, reîntorcându-se la
roaba lui. Herodes nu s-a mai putut ab ine i a dat frâu liber furiei sale: l sa mereu s -i scape unele vorbe de
mânie, sup rarea regelui oferind multora prilejul de a-1 ponegri pe Pheroras. Iat de ce n-a mai trecut o zi i nici
m car o or f r s izbucneasc mereu noi certuri între rude i între prietenii lui apropia i. împins de cumplita ei
ur fa de fiii Mariamnei, Salomeea a mers pân acolo încât a atras-o pe fiica ei, m ritat cu Aristobul, unul
dintre tineri, convingând-o s dea de gol convorbirile intime cu so ul ei i s i le transmit întocmai. Cum era de
a teptat, certurile n-au lipsit, trezind nenum rate b nuieli so iei. A a se face c Salomeea nu numai c a aflat
toate secretele fiilor Mariamnei, ci i-a înstr inat chiar i fiica de propriul ei so . Spre a face hatârul mamei sale,
ea îi povestea adesea cum ace tia o pomeneau pe Mariamne când erau singuri, cum îl urau pe tat l lor i declarau
deopotriv c , dac vor ajunge vreodat s domneasc , îi vor face pe fiii lui Herodes de la celelalte so ii ni te
scribi ai satelor (luând în derâdere educa ia pe care, chipurile, o primiser ); cât prive te femeile care se g tiser
cu rochiile mamei lor, le amenin au c , drept pedeaps , vor purta straiele poc in ei, esute din p r de capr , f r
s mai vad deloc lumina soarelui. Prin intermediul Salomeei, toate acestea ajungeau numaidecât la urechile
regelui, care le asculta cu mâhnire, dându- i osteneala s le îndrepte pe toate. Suspiciunile permanente îl tulburau
în a a m sur încât treptat ajunsese s ia drept bune toate cele care veneau de la to i. Când i-a chemat feciorii,
s -i trag la r spundere i a ascultat scuzele lor, a devenit pentru o clip mai îndur tor, spre a fi târât dup aceea
într-o n past i mai mare.
4. Pheroras a venit în vizit la Alexandru, care, a a cum am ar tat, era însurat cu fiica lui Archelaus, i i-a
m rturisit c aflase de la Salomeea faptul c Herodes se îndr gostise de Glaphyra atât de tare încât nu- i mai
putea struni patima. Auzind una ca asta, ardoarea tinereasc i gelozia so ului s-au înfl c rat; deoarece Herodes
î i ar ta pre uirea fa de nora lui (c ci îi aducea adesea felurite aten ii), Alexandru a privit
351
lucrurile cu ochi r i i a devenit b nuitor în urma celor aflate. Când n-a mai putut s - i st pâneasc durerea, s-a
dus la tat l lui i, cu lacrimi în ochi, i-a transmis vorbele lui Pheroras. Mânios din cale-afar , fiindc nu suporta
s fie învinuit pe nedrept de o patim ru inoas , Herodes s-a tulburat i a deplâns r utatea alor s i, repro ându-le
ingratitudinea fa de marile binefaceri venite din partea lui. L-a chemat de îndat pe Pheroras i, împro cându-l
cu multe oc ri, i-a zis: „Tu, cel mai tic los dintre to i, i-ai împins nerecuno tin a atât de departe încât s crezi i
s spui asemenea lucruri despre mine? Nu reiese limpede c ceea ce urm re ti nu este doar s m batjocore ti
prin vorbe urâte transmise fiului meu, ci s -1 a â i pe acesta s urzeasc moartea mea i s -mi prepare otrava?
Cine oare, în afara acestui fiu care-1 are în fa a ochilor pe Dumnezeu, nu s-ar r zbuna pe tat l s u suspectat de-o
astfel de nelegiuire? Vroiai s - i strecori vorbele în sufletul lui sau s -i vâri în mân sabia cu care s - i str pung
p rintele? Ce altceva ai vrut tu, care îl ur ti pe el i pe fratele lui i ai adoptat masca bun voin ei ca s m
calomniezi i s le spui vorbe infame, pe care numai un om josnic ca tine le-a putut g zdui în inima i gura ta?
Piei din fa a mea, de vreme ce te por i astfel cu binef c torul i fratele t u! Cât vei mai tr i, s te mustre
con tiin a înc rcat de nelegiuiri! Eu nu voi conteni s -i cople esc pe ai mei cu favoruri i, în locul pedepselor
care li se cuvin, s le aduc binefaceri mai mari decât ar merita s primeasc !"
5. A a a cuvântat regele. Pheroras, a c rui mâr vie ie ise la iveal , a sus inut c Salomeea n scocise povestea i
din vorbele sale aflase de ea. La auzul spuselor lui, Salomeea (care era întâmpl tor de fa ) a strigat cu o v dit
indignare c n-a f cut niciodat o asemenea afirma ie i c to i caut s atrag ura regelui asupra ei, ca s-o
h r zeasc pieirii pentru bun voin a pe care i-a ar tat-o lui Herodes, dezv luindu-i mereu ce primejdii îl
pândeau. înver unarea cu care este urm rit acum are urm toarea explica ie: a fost singura care i-a sf tuit fratele
s - i p r seasc nevasta i s se c s toreasc cu fiica regelui. A a c ura pe care i-o poart fratele ei nu trebuie s
surprind pe nimeni. în timp ce vorbea, î i smulgea p rul din cap, se b tea cu pumnii în piept i atât prin viu grai,
cât i prin expresia fe ei se str duia s t g duiasc totul, pe când f rnicia
352
caracterului ei era adeverit de fapte. între timp, Pheroras st tea în mijlocul adun rii i nu g sea nici o scuz , f r
a nega c r spândise calomniile, dar faptul c le auzise de la al ii nu era crezut de nimeni. Apriga disput i
schimbul de cuvinte du m noase au mai durat cât va vreme; în sfâr it, Herodes i-a p r sit furios fratele i sora,
l udându- i fiii c se st pâniser i- i aduseser p surile la tat l lor, apoi s-a dus s - i satisfac cerin ele trupe ti.
în urma acestui incident a c p tat o faim proast Salomeea, c ci nimeni nu se mai îndoia c ea r spândise
calomnia. So iile regelui erau de mult pornite împotriva ei, întrucât cuno teau bine firea ei afurisit , care se
schimba cu u urin , devenind când du m noas , când prietenoas , dup scopul pe care îl urm rea. De la ele a
auzit Herodes acuza ii împotriva Salomeei, g sind alte pretexte în urm toarea întâmplare.
6. Obodas, regele arabilor, avea o fire lene i neîn eleg toare: cele mai multe dintre îndatoririle sale erau
îndeplinite de Syllaeus, un b rbat aprig, în floarea vârstei i ar tos. Când acest Syllaeus a venit odat cu diverse
treburi la Herodes i a v zut-o la un osp pe Salomeea, i-a devenit drag i, tiind c era v duv , a intrat în
vorb cu dânsa. Salomeea, pe care fratele ei n-o mai iubea ca înainte, s-a înamorat de tân r i a consim it s -l ia
de b rbat. Dup aceea, în timpul meselor, amândoi î i f ceau multe semne, dând la iveal reciprocitatea lor.
Regele a atras aten ia so iilor sale, care au luat în derâdere aceast purtare necuviincioas . Herodes a recurs
atunci la Pheroras i i-a poruncit s fie cu ochii pe ei, când se aflau la mas , ca s vad purtarea unuia fa de
cel lalt. Din privirile i gesturile amândurora, acesta a dedus lesne atrac ia lor reciproc . Arabul a plecat înso it
de b nuiala gazdelor, dar a revenit peste dou sau trei luni, ca s stea de vorb cu Herodes despre ea i s-o cear
în c s torie. Aceast înrudire n-o s -1 dezavantajeze deloc, c ci va avea rela ii strânse cu ocârmuirea arabilor,
asupra c rora ci are o autoritate putând s devin în viitor i mai mare. De îndat ce Herodes i-a în tiin at sora i
a întrebat-o dac vrea s se m rite, ea a acceptat numaidecât. Dar când lui Syllaeus i s-a cerut s treac la religia
iudaic , spre a se c s tori (c ci altfel nu se putea), el nu i-a dat consim mântul, spunând c ar fi fost ucis cu
pietre de arabi
353
dac f cea a a ceva, apoi a plecat. Pheroras a blamat-o pe Salomeea c fusese necuviincioas , iar femeile au
mers mai departe, sus inând c se încurcase cu arabul. Când Salomeea a vrut s - i însoare fiul pe care-1 avea de
la Costobar cu fiica regelui, logodit de acesta cu fratele s u Pheroras, f r s-o cunune cu el fiindc acesta nu s-a
îndurat s - i p r seasc fosta nevast , cum am ar tat mai înainte, Herodes a fost înclinat s primeasc . Dup
aceea i-a schimbat p rerea, convins de Pheroras, care îl avertizase c tân rul n-ar fi putut s -i îndr geasc fata
cât vreme el îi ucisese tat l. Era mai potrivit s-o m rite cu fiul lui, cel ce trebuia s -i fie urma la tetrarhie.
Copila a fost logodit a doua oar cu fiul lui Pheroras, cu care s-a i cununat, primind de la rege o zestre de o
sut de talan i.
CAPITOLUL VIII
1. Casa lui Herodes n-a avut parte nici acum de lini te, dezbinarea crescând mereu de la o zi la alta. Totul a
pornit de la o întâmplare necurat , dar care a pricinuit ulterior mari necazuri. Regele avea trei eunuci pe care îi
îndr gea pentru frumuse ea lor. Unul era paharnic, al doilea îi servea masa iar al treilea îl slujea la culcare i se
ocupa deopotriv de principalele treburi ale domniei. Cineva 1-a denun at regelui pe ultimul c s-a l sat corupt
cu o sum mare de fiul s u Alexandru. La interogatoriu, ei au recunoscut c aveau strânse leg turi cu prin ul, dar
despre complotul pe care-1 urzise acesta împotriva tat lui s u au spus c nu tiau nimic. Dar în timp ce îndurau
torturi i chinuri amarnice, fiind supu i unor cazne tot mai grele de ajutoarele c l ului, dornice s fac hatârul lui
Antipater, eunucii au consim it de nevoie c Alexandru era foarte pornit împotriva p rintelui s u i c avea o ur
înn scut fa de dânsul. El i-a sf tuit s nu- i pun mari speran e într-o domnie mai lung a lui Herodes, care a
devenit de prisos i caut s - i
354
cocolo easc b trâne ea înaintat , c nindu- i p rul, spre a- i ascunde vârsta adev rat . Dar dac vor trece de
partea lui, dup ce se va urca pe tronul care îi va reveni chiar i în pofida voin ei lui Herodes, vor face parte
dintre frunta ii domniei. îi va veni u or s de in puterea, nu numai datorit obâr iei lui, ci i sus in torilor s i,
c ci printre oamenii de vaz , el are mul i prieteni capabili, gata s fac i s înfrunte orice pentru dânsul.
2. Aceste declara ii l-au umplut de mânie i fric pe Herodes, care suporta cu greu ofensa adus i era bântuit de
b nuiala c -1 pândea o primejdie i mai mare: zgând rit i de una, i de alta, se temea s nu se pun la cale
împotriva lui ceva de care el s nu se poat feri la vreme. A adar n-a admis s se fac cercet ri pe fa , ci i-a
trimis oamenii s -i supravegheze pe cei suspecta i de el. întrucât i-a rev rsat b nuiala i ur asupra tuturora, i s-a
p rut mai sigur s - i extind suspiciunea asupra multora, ajungând s se îndoiasc chiar i de credin a celor
nevinova i. într-un cuvânt, întrecea orice m sur : se temea de cei ce îl frecventau des fiindc aveau mai multe
prilejuri s -i fac r u; cât prive te cei care îl vizitau arareori, era suficient ca s -i numeasc în treac t cineva
pentru ca el s cread de cuviin c , pentru siguran a lui, era mai bine s -i ucid . Pân la urm s-au schimbat i
curtenii, deoarece nu tr geau nici o n dejde s scape teferi, a a c recurgeau la. uneltiri, socotind c era în
interesul lor ca unul s -1 învinuiasc mai repede pe cel lalt, ca s se poat salva. Cei ce- i înl turau astfel
semenul erau compromi i i se expuneau unei pedepse meritate, fiindc f cuser r u altora, având precau ia doar
s le-o ia înainte. elul lor nu era s r zbune du m nii personale: to i se h r uiau i se sanc ionau reciproc,
folosind orice ocazie ca pe o capcan întins adversarului, pân când fiecare c dea singur în la ul pe care îl
preg tise celuilalt. Regele se caia repede c ucisese pe cineva f r dovad ; mai grav era faptul c nu se folosea
de aceast c in pentru a evita o asemenea gre eal în viitor, ci doar pentru a-i pedepsi pe acuzatori.
3. Curtea era fr mântat de aceste convulsii. C ci regele i-a anun at mul i dintre prieteni c nu trebuie s mai
apar de-acum încolo înaintea lui, pentru a- i îndeplini îndatoririle lor, sau s intre în palat; a dat aceast porunc
întrucât, din respect fa de ei, ar fi cutezat s gre easc mai pu in. Herodes
355
i-a îndep rtat atunci pe Andromachos i Gemellus, vechii lui prieteni, care aduseser mari servicii cur ii, fie prin
administrarea treburilor rege ti, fie prin solii sau sfaturi, i se ocupaser de instruirea fiilor s i, de inând un loc de
frunte pe scara ierarhic . Primul era pedepsit pentru c fiul lui, Demetrios, avea leg turi cu Alexandru; iar
Gemellus, fiindc ata amentul lui fa de Alexandru era arhicunoscut. Se ocupase de educa ia lui din fraged
copil rie i în timpul petrecut de el la Roma, îi fusese înso itor. Herodes i-a alungat a adar, de i le-ar fi dat
bucuros o pedeaps mai drastic , totu i, deoarece i s-a p rut c nu se cuvenea s - i arate cruzimea fa de
asemenea b rba i distin i, s-a mul umit s -i priveze de putere, spre a-i feri de neomenia lui.
4. Adev ratul autor al tuturor acestor m suri era îns Antipater, care, remarcând smintita samavolnicie a tat lui
s u, îi i devenise sfetnic i îl a â a necontenit, convins c -i va veni u or s fac orice poftea dac îi înl tura pe
cei ce se opuneau planurilor lui. De îndat ce i-a izgonit a adar pe Andromachos i Gemellus, pentru ca ace tia
s nu-1 mai poat stingheri cu vorba i sfatul lor, regele a început s -i supun caznelor pe to i cei pe care îi
credea credincio i lui Alexandru, sperând s stoarc de la ei informa ii privitoare ia uneltirile sale. Ace tia
mureau cu zile, f r s poat dest inui nimic. Ei stârneau i mai mult furia regelui, fiindc nu putea s le smulg
m rturiile pe care le a tepta. Antipater era atât de mâr av încât, de i tortura ii î i dovedeau nevinov ia, el
sus inea c nu erau inocen i, ci înc p âna i i fideli, instigându-l pe Herodes s -i iscodeasc mai departe, ca s
afle cât mai multe dintre ascunsele lor uneltiri. Unul dintre numero ii oameni supu i caznelor a sus inut c tie c
Alexandru obi nuia s spun c frumuse ea lui trupeasc i iscusin a lui de-a nimeri inta cu s geata, precum i
celelalte virtu i care i-au atras atâtea laude, sunt daruri ale naturii mai degrab decorative decât folositoare,
deoarece ele stârnesc invidia p rintelui s u. De câte ori se plimb cu tat l lui, este nevoit s mearg aplecat i s
se coco eze, ca s nu par mai înalt, iar când vâneaz împreun cu dânsul, trebuie s - i gre easc inten ionat
inta, fiindc tie cât de avid de glorie îi este p rintele, dorind s atrag laudele asupra lui. Luat la întreb ri dup
sl birea torturilor, cel sc pat
356
de cazne a ad ugat c Alexandru i fratele s u Aristobul au pl nuit s - i ucid mi ele te tat l la vân toare i,
dup s vâr irea crimei, s fug la Roma, ca s cear tronul. S-a descoperit apoi o scrisoare a lui Alexandru,
adresat fratelui s u, unde tân rul se plângea de tat l lor pentru faptul c îi d duse pe nedrept lui Antipater un
inut care îi aducea un venit de dou sute de talan i. Convins c de inea în sfâr it dovada care îi adeverea
b nuielile inspirate de fiul s u, Herodes 1-a în f cat pe Alexandru, punându-I în lan uri. Dar nici dup aceea nu
i-a alinat necazul, întrucât nu se baza prea mult pe ceea ce auzise (c ci dac cump nea lucrurile, nu vedea de ce
fiii s i trebuiau s recurg la un complot, întrez rind în asta ambi ia lor tinereasc , i nici nu credea cu putin ca
ni te paricizi s întreprind o c l torie legal la Roma). El dorea s aib o prob mai temeinic a vinov iei fiului
s u i se temea s nu fie acuzat c - i înl n uise cu prea mare u urin feciorul. I-a supus a adar torturilor pe
prietenii de vaz ai lui Alexandru i a omorât mul i dintre ei, f r s le smulg m rturiile pe care le a tepta. Asta
îi stimula i mai abitir râvna i palatul era cuprins de consternare i spaim . A ap rut în sfâr it un tân r care,
supus caznelor cumplite, a m rturisit c Alexandru a trimis prietenilor s i de la Roma o scrisoare prin care îi ruga
s intervin pentru el, ca s fie primit repede de Caesar: avea ve ti noi i inea s -i comunice c tat l s u vroia s
încheie cu Mithridates, regele p r ilor, o alian împotriva romanilor. Tân rul a ad ugat c Alexandru preg tise
la Ascalon o otrav .
5. Herodes a dat crezare acestor denun uri i g sea în ele o mângâiere pentru precipitarea lui, închipuindu- i c
primejdiile care îl amenin au erau mai mari decât îi fuseser înf i ate. De i c utat cu mare râvn , presupusa
otrav n-a fost g sit nic ieri. Ca i cum ar fi vrut anume ca nenorocirile s întreac orice m sur , Alexandru n-a
t g duit totu i acuza iile puse pe seama lui, ci a c utat s zgând reasc nes buin a tat lui s u printr-o nedreptate
i mai strig toare le cer, fie pentru a umili u urin a cu care credea Herodes în calomnii, fie, ca în cazul de fa ,
pentru a târî în pr pastie, al turi de el, întreaga curte. A scris patru scrisori în care pretindea c nu- i mai aveau
rostul torturile i cercet rile ulterioare, de vreme ce a uneltit el însu i, în cârd ie cu Pheroras i cu cei mai
credincio i prieteni ai
357
regelui, iar Salomeea s-a strecurat noaptea în odaia lui de dormit, silindu-l s se culce cu ea; s-au str duit a adar
cu to ii s -i vin de hac regelui, eliberându-se pentru totdeauna de spaim . între al ii erau implica i în complot
chiar i Ptolemeu i Sappinius, care treceau drept cei mai fideli sus in tori ai regelui. într-un cuvânt, de parc ar
fi fost cuprin i de turbare, cei mai buni prieteni de odinioar t b rau unii asupra altora, fiindc nimeni nu avea
r gazul s se apere sau s acuze în vederea g sirii adev rului, ci to i erau h r zi i pieirii f r judecat . în timp ce
unii z ceau în lan uri i al ii urmau s moar , ceilal i a teptau s aib aceea i soart i umpleau cu singur tatea i
jalea lor curtea, în pofida fericitelor vremuri din trecut. Herodes î i învenina singur întreaga lui via i, deoarece
nu avea încredere în nimeni, era nelini tit în privin a viitorului s u. Adesea î i închipuia c - i vedea propriul fiu
cu sabia tras din teac , stând lâng dânsul i, în timp ce cugetul îi era bântuit zi i noapte de griji, mintea lui
p rea st pânit de furie i delir. Aceasta era starea lui sufleteasc .
6. Cum a aflat în ce situa ie era Herodes, Archelaus, regele Cappadociei, îngrijorat de soarta fiicei lui i a
tân rului i îndurerat totodat de multele necazuri ale prietenului drag, a hot rât s plece la Hierosolyma, ca s
îndrepte lucrurile. Ve tile primite.s-au adeverit numaidecât la fa a locului, dar a socotit c nu era momentul
potrivit s -1 dezaprobe pe rege, învinuindu-1 de cruzime: ar fi însemnat s -i provoace o mare sup rare, c ci
apriga lui dorin de a se ap ra i-ar fi stârnit i mai mult mânia. A ales a adar o alt cale, ca s pun cap t r ului.
S-a ar tat foarte pornit împotriva tân rului i 1-a declarat pe Herodes un om drept, care nu s vâr ise nici o fapt
necugetat . A ad ugat apoi c inten iona chiar s destrame c snicia lui Alexandru, nefiind dispus s - i cru e nici
m car fiica, dac aceasta tia vreun lucru pe care nu-1 dezv luise lui Herodes. Când a v zut c Archelaus, pe
care îl credea adversar, i se al turase, contrar a tept rilor sale, i de dragul lui îi împ rt ea atât de conving tor
am r ciunea, regele i-a mai domolit înver unarea i, de vreme ce prin faptele sale slujise dreptatea, treptat,
inima lui de tat s-a înduio at. Era într-adev r demn de mil : pe de o parte, faptul c cineva dezmin ea calomniile
la adresa lui Alexandru îl umplea de mânie; pe de alt parte, faptul c
358
Archelaus îi lua ap rarea lui Herodes îl f cea pe acesta s plâng , inspirându-i o mare durere. De aceea 1-a rugat
pe Archelaus s nu destrame c s toria lui Alexandru i s nu-i poarte pic tân rului pentru nedrept ile sale.
Când a v zut c Herodes devenise mai îndur tor, Archelaus a ab tut calomniile asupra prietenilor lui Alexandru,
zicând c ace tia îl corupseser pe tân r, datorit nevinov iei lui, apoi a f cut ca b nuiala s -1 vizeze pe fratele
regelui. C ci Pheroras c zuse în dizgra ia lui Herodes i, întrucât el nu avea pe nimeni care s -i recâ tige
bun voin a regelui, v zând marea influen pe care o avea Archelaus, s-a dus la dânsul îmbr cat în straie negre i
cu toate semnele omului ajuns în pragul disper rii. Archelaus i-a acceptat rug mintea de a-1 salva, dar i-a spus c
nu-i st tea în putere s potoleasc repede apriga mânie a regelui. L-a îndemnat s mearg singur s -i cear
iertare, dându-se drept autorul tuturor relelor: doar a a îi va curma nem surata mânie regeasc i abia atunci
Archelaus va putea s -i vin în ajutor. Pheroras i-a urmat sfatul i au fost atinse dou eluri: tân rul a sc pat de
b nuiala nelegiuirii sale iar Archelaus l-a împ cat pe Pheroras cu Herodes. Apoi regele s-a întors în Cappadocia,
câ tigând ca nimeni altul din vremea sa favoarea lui Herodes, care l-a r spl tit cu daruri scumpe i dovezi de
cinstire, c ci l-a socotit cel mai bun prieten al s u. Ira promis c va merge cu el la Roma, fiindc îi scrisese lui
Caesar despre necazurile sale. Regii au mers împreun pân la Antiohia. Acolo Herodes a aplanat conflictul
dintre Archelaus i Titius, conduc torul de atunci al Siriei, îndreptându-se apoi spre Iudeea.
CAPITOLUL IX
1. De îndat ce s-a întors de la Roma, între Herodes i arabi a izbucnit un r zboi, din urm toarea pricin .
Locuitorii din Trachonitis, inut care fusese luat de Caesar de la Zenodorus
359
i atribuit lui Herodes, nu mai puteau s tr iasc din tâlh rie, fiind nevoi i s cultive ogoarele i s duc un trai
tihnit. Dar asta nu era pe placul lor i nici p mântul nu era propice pentru agricultur . La început, regele i-a
constrâns s nu mai provoace daune vecinilor lor, grija ar tat de Herodes aducându-i multe laude din partea
acestora. Dup ce el a plecat la Roma, ca s -! acuze pe fiul s u Alexandru i s -l recomande pe Antipater lui
Caesar, locuitorii din Trachonitis au r spândit zvonul c Herodes a murit, s-au r sculat i au început s
devasteze iar i ogoarele învecinate, pe care mai înainte le cru au. Comandan ii regelui, în absen a acestuia, au
izbutit s -i domoleasc . Vreo patruzeci de c petenii ale tâlharilor, temându-se s nu aib soarta celor care
fuseser lua i prizonieri, i-au p r sit inutul i au trecut în Arabia, unde Syllaeus, dup ce c s toria lui cu
Salomeea e uase, i-a primit bucuros i le-a pus la dispozi ie o înt ritur . Din ad postul lor, ei i-au pornit
jafurile, f când incursiuni nu numai în ludeea, ci i în Coelesiria întreag , cu îndemnul i sprijinul acordat de
Syllaeus nelegiuirilor lor. Reîntors de la Roma, Herodes a aflat de marile pagube suferite de supu ii lui, dar,
fiindc nu putea s se m soare cu cei ce tr iau sub paza sigur a arabilor, s-a dus în Trachonitis, unde le-a
provocat pierderi grele, omorând mul i dintre tâlharii înrudi i cu ei. Interpretat ca o grav injurie, fapta asta i-a
înt râtat cu atât mai mult cu cât tâlharii aveau o lege potrivit c reia erau datori s se r zbune cu orice pre pe
uciga ii rudelor lor. A adar, f r s in seama de primejdiile la care se expuneau, ei n-au încetat s bântuie prin
întregul inut. Herodes a dus tratative în aceast privin cu Saturninus i Volumnius, comandan ii Iui Caesar, i
a cerut s -i fie preda i jefuitorii, în vederea pedepsirii lor. Aceast cerere a sporit i mai mult îndr zneala
tâlharilor i, în urma cre terii sim itoare a num rului lor, ei pustiau totul, pr dând localit ile i c tunele din
regatul herodian, f r s -i cru e pe cei lua i prizonieri. Incursiunile acestea sem nau cu ni te campanii r zboinice,
iar ceata lor cuprindea o mie de oameni. Neîmp cându-se cu aceast situa ie, Herodes a cerut insistent predarea
tâlharilor i restituirea celor aizeci de talan i, pe care i-i împrumutase lui Obodas prin intermediul lui Syllaeus,
întrucât sosise termenul de plat . Dar Syllaeus, care îl înl turase de la putere pe Obodas
360
i domnea de unul singur, dezmin ea faptul c tâlharii s-ar afla în Arabia i amâna plata datoriei, pân când
judecarea acestui litigiu a ajuns în fa a lui Saturninus i a lui Volumnius, care guvernau atunci Siria. Sentin a
dat în sfâr it de ace tia a prev zut ca Herodes s - i primeasc banii în termen de treizeci de zile i fiecare s
restituie supu ii celuilalt afla i în regatul lor. în inutul lui Herodes n-a fost g sit nici un arab, venit fie s
jefuiasc , fie din alte motive; în schimb s-a dovedit c arabii purtau vina ad postirii tâlharilor pe teritoriul lor.
2. Termenul stabilit de judec tori pentru executarea sentin ei trecuse deja când Syllaeus a plecat la Roma, mai
înainte ca el s se achite de datoriile ce-i reveneau. Herodes, care urm rea restituirea banilor i extr darea
tâlharilor ocroti i de arabi, le-a cerut lui Saturninus i lui Volumnius permisiunea de a-i urm ri pe rebeli cu arma
în mân . A p truns cu oastea lui în Arabia i a parcurs în trei zile o distan care presupunea apte zile de mar .
Cum a ajuns la fort rea a unde se cuib riser tâlharii, a cucerit-o în întregime de la primul asalt, distrugând din
temelie localitatea care se numea Raiptis, f r s mai fac vreun r u nim nui. Când au venit în ajutorul tâlharilor
arabii în frunte cu Naceb, a avut loc o ciocnire în care au pierit doar câ iva herodieni. Din rândurile arabilor au
c zut în lupt dou zeci i cinci de o teni, împreun cu comandantul lor, Naceb, ceilal i luând-o la fug . Dup ce
s-a r zbunat astfel asupra lor, Herodes a str mutat în Trachonitis trei mii de idumeeni ca s -i in în frâu pe
localnicii pu i pe jaf. Apoi a trimis celor doi guvernatori afla i în Fenicia scrisori, prin care i-a în tiin at c n-a
f cut altceva decât s -i pedepseasc a a cum se cuvenea pe arabii nesupu i. în urma temeinicelor cercet ri f cute
de ei, amîndoi au adeverit afirma iile sale.
3. între timp, au fost trimi i în mare grab la Roma soli care i-au dus lui Syllaeus vestea celor întâmplate, dar, a a
cum se obi nuie te, ace tia au umflat fiecare fapt în parte. El avusese grij s -i fie recomandat lui Caesar i,
a teptând s fie primit în audien , era chiar în preajma palatului. Cum a primit tirea, numaidecât i-a pus
ve minte negre i astfel s-a prezentat la Caesar. c ruia i s-a plâns c Arabia era bântuit de r zboi i c Herodes
pustiise ara, decimând întreaga oaste a regelui. Cu lacrimi în ochi îi c ina pe cei dou mii cinci sute de nobili
arabi,
361
c zu i în lupt , care pieriser al turi de comandantul Neceb, prietenul i ruda lui apropiat . Au fost pr date
bog iile p strate la Raiptis, dispre uit fiind Obodas, prea pl pând pentru a îndura truda r zboiului, deoarece nu
erau de fa nici Syllaeus, nici adev rata oaste arab . Acestea erau vorbele rostite de Syllaeus, care, spre a-1 face
i mai odios pe Herodes, a ad ugat c n-ar fi întreprins c l toria dac n-avea convingerea c Caesar era
preocupat de p strarea p cii tuturora, c ci, dac el ar fi fost prezent, de bun seam c r zboinicul noroc al lui
Herodes sc dea sim itor. înfuriat de cuvintele sale, Caesar i-a întrebat pe prietenii lui Herodes, afla i întâmpl tor
acolo, precum i pe propriii s i oameni veni i din Siria, numai i numai dac oastea herodian fusese plecat în
expedi ie. întrucât cei întreba i au trebuit s dea un r spuns afirmativ i Caesar nu s-a mai interesat de motivul i
împrejur rile r zboiului, mânia împ ratului s-a aprins i mai mult: s-a adresat lui Herodes pe un ton mai aspru i
con inutul scrisorii preciza c , în pofida faptului c i-a fost cândva prieten, de-acum încolo îl va trata ca pe un
subaltern. Syllaeus a scris despre asta arabilor. Ace tia nu i-au mai predat pe tâlhari, nici n-au achitat datoria, ba
chiar i pentru p unile pe care le luaser în arend nu pl teau nici un ban, deoarece Caesar era sup rat pe regele
iudeilor. Pân i trachoni ii au folosit prilejul favorabil pentru a se r zvr ti împotriva garnizoanei idijmeene i se
înh itau.cu tâlharii arabi, care devastau ogoarele idumeenilornu numai de dragul câ tigului, ci i din apriga lor
dorin de r zbunare.
4. Herodes trebuia s îndure toate acestea resemnat, fiindc nu mai beneficia de favoarea lui Caesar, pierzând
astfel ceea ce îndr gea din toat inima. C ci Caesar n-a vrut s primeasc solii trimi i de Herodes ca s -1
dezvinov easc i, când au revenit, i-a trimis acas cu misiunea neîmplinit . Din aceste pricini, el era st pânit de
descurajare i team , dar mai grav i se p rea faptul c Syllaeus, aflat atunci la Roma, se bucura de o mare
încredere i n zuia arunci spre eluri mai îndr zne e. între timp Obodas î i d duse ob tescul sfâr it, iar peste
arabi domnea acum Aeneas, care i-a schimbat apoi numele în Aretas. Syllaeus se str duia prin intrigile sale s -l
înl ture din drum spre a-i ocupa tronul i împ r ea bogate daruri curtenilor, f cându-i mari promisiuni lui Caesar.
Acesta era deja sup rat pe Aretas, care ocupase tronul f r s -i cear mai întâi încuviin area. El i-a
362
trimis lui Caesar o scrisoare înso it de daruri, între care figura i o coroan de aur care valora mai mul i talan i.
în scrisoarea lui, Aretas îl acuza pe Syllaeus c era un sclav tic los, care îl otr vise pe Obodas, dup ce în timpul
vie ii i-a arogat puterea lui, c seduce nevestele arabilor i c împrumut bani, ca s cumpere tronul. Caesar n-a
inut seama de toate acestea, ci i-a trimis solii înapoi, f r s primeasc nici unul dintre cadourile sale. în regatul
Iudeii i în cel al Arabiei, situa ia se înr ut ea mereu, atât datorit fr mânt rilor de care erau bântuite, cât i
faptului c nimeni nu era în stare s opreasc n vala n pastelor. Dintre cei doi regi, unul nu era de fapt
recunoscut, deci nici nu avea c derea s -i pedepseasc pe nelegiui i, în timp ce Herodes, care c zuse în dizgra ia
lui Caesar tocmai fiindc se r zbunase prea repede, trebuia s îndure în t cere toate batjocurile. Când a v zut c
nu se mai terminau relele c zute pe capul lui, s-a hot rât s trimit o nou solie la Roma, ca s încerce, cu
ajutorul prietenilor i al rug min ilor, s recâ tige favoarea lui Caesar. A încredin at aceast solie lui Nicolaos
din Damasc.
CAPITOLUL X
1. între timp, leg turile lui Herodes cu familia i cu fiii lui se înr ut iser din ce în ce mai mult, tulbur rile
întrecând orice m sur . Ceea ce nu trecuse neobservat nici mai înainte, anume c nenorocirile care sunt trimise
de soart asupra oamenilor amenin la fel de mult i de grav domniile, s-a adeverit cu prisosin . N pastele s-au
n pustit i au crescut atunci în urm toarea împrejurare. Om de vi nobil , dar nemernic, atras de pl ceri i de
lingu eli, totodat priceput s - i ascund bine metehnele, lacedemonianul Eurycles' a cerut g zduire la curtea
1
C. Iulius Eurycles a luptat împotriva lui Marcus Antonius, al turi de Octavianus, care i-a dat cet enia roman , încredin ându-i cârmuirea
Spartei sale natale.
363
lui Herodes i, prin darurile pe care i le-a oferit, primind altele mai mari în schimbul lor, a izbutit s câ tige
prietenia regelui prin manierele sale distinse. De i oaspete al lui Antipater, el se ducea adesea la Alexandru,
stând mult vreme în preajma lui, i pretindea c era un vechi tovar al lui Archelaus, regele Cappadociei. Se
pref cea c o cinste te pe Glaphyra i o lingu ea în toate ocaziile, lua mereu aminte la orice spunea i f cea
dânsa, ca s-o ponegreasc , atr gând astfel bun voin a oamenilor fa de calomnii. A ajuns pân acolo încât
socotea drept prieten drag orice om cu care între inea leg turi amicale, f r s mai frecventeze pe altul, spre a fi
pe placul celui dintâi. Pe tân rul Alexandru 1-a atras de partea lui i 1-a convins c poate s -i destâinuie lini tit
numai lui necazurile sale, fiindc nu le va comunica nim nui. A adar, Alexandru i-a dest inuit c -1 durea faptul
c propriul p rinte se înstr inase de el, a povestit despre ce p ise mama lui i despre Antipater, care î i însu ise
întreaga putere, înl turându-1 de la onoruri i pe el, i pe fratele s u. A spus c suport greu toate acestea, mai
ales c tat l lor îi ura atât de mult încât refuza s mai ia masa împreun , cum s-ar fi cuvenit, i s le adreseze vreo
vorb . Asemenea m rturisiri erau de bun seam r bufniri ale durerii tân rului. Eurycles i-a transmis lui
Antipater cuvintele sale i i-a zis c n-a f cut-o ca s -i fie pe plac, c ci situa ia i s-a p rut atât de serioas încât n-
a putut p stra t cerea, ca s -1 apere pe Alexandru. Tot ce-a spus el nu i s-a p rut lipsit de tâlc, vorbele sale
ascunzând v dita dorin de-a face r u. în urma acestui gest, Antipater I-a socotit pe Eurycles prietenul s u
credincios i I-a r spl tit cu d rnicie, ca în atâtea rânduri, dar I-a sf tuit s dea la iveal totul lui Herodes. Auzind
cuvintele rostite de Alexandru, care dovedeau r utatea acestuia, regele le-a crezut cu u urin , i prin iscusita lui
cuvântare Eurycles a izbutit s -1 incite în a a m sur încât ura p rintelui fa de fiu a devenit implacabil . Ea s-a
ar tat chiar cu prilejul acela: Herodes i-a dat numaidecât cincizeci de talan i lui Eurycles. De îndat ce i-a primit,
el s-a dus la Archelaus, regele Cappadociei, i 1-a l udat pe Alexandru, pretinzând c -i f cuse un mare bine lui
Herodes prin faptul c -l împ case cu fiul s u. Prin iretlicul lui, a stors bani i de la Archelaus, apoi a plecat mai
înainte ca perversitatea lui s ias la iveal . Deoarece nici m car în
Lacedemona n-a încetat s fie arlatan, dup multe nelegiuiri a fost surghiunit i din patria lui.
2. Regele iudeilor nu s-a mai mul umit ca pân atunci s - i plece urechea la învinuirile aduse lui Alexandru i
Aristobul, ci ura lui era atât de clocotitoare încât, dac nu-i acuza nimeni, o f cea el însu i, cercetând
pretutindeni i venind în întâmpinarea tuturor celor care aveau ceva s le repro eze. I s-a spus astfel c i
Evaratus din Cos a urzit împreun cu Alexandru o conspira ie împotriva lui. Herodes a primit aceast veste cu o
deosebit pl cere, la fel ca pe toate celelalte.
3. în vreme ce noi calomnii roiau întruna în jurul lor i toate, ca s zic a a, se întreceau s ajung mai repede la
rege, ca s -1 avertizeze asupra primejdiei ce-1 p tea, una dintre ele le-a adus tinerilor cele mai mari daune.
Herodes avea doi o teni în garda regal , la care inea mult, pentru trupeasca vigoare ca i pentru statura lor înalt ,
anume Iucundus i Tyrannus. C zu i în dizgra ia regelui din pricina unei abateri, c l reau al turi de Alexandru
i, deoarece erau oameni iscusi i, fiind pre ui i ca atare, au primit aur i alte daruri. Au trezit astfel b nuiala
regelui, care i-a tras la r spundere. Dup ce au rezistat mult vreme torturilor, în cele din urm au recunoscut c
Alexandru a vrut s -i conving s -1 ucid pe rege atunci când acesta va merge s vâneze fiare s lbatice; le venea
u or s r spândeasc zvonul c el c zuse de pe cal, fiind str puns de propria lui suli , a a cum era s i se
întâmple chiar i mai înainte. Amândoi au m rturisit c aurul primit în dar fusese îngropat în grajdul cailor i l-au
învinuit pe maestrul de vân toare c le-a dat suli e rege ti, primind armele de la slujitorii lui Alexandru, potrivit
poruncii sale.
4. Dup aceea a fost prins i supus caznelor.comandantul fort re ei Alexandrion, acuzat c f g duise tinerilor
s -i ad posteasc în cet uie i s le d ruiasc vistieria regelui, aflat sub paza lui. Acesta n-a vrut s recunoasc
nimic. A venit îns fiul s u, care a spus c a a st teau într-adev r lucrurile. Ca dovad , a ar tat un mesaj scris,
pare-se, de mâna lui Alexandru, cu urm torul con inut: „Dac înf ptuim, cu ajutorul lui Dumnezeu, tot ce ne-
am propus, venim la voi. Ave i îns grij s ne primi i în fort rea , a a cum ne-a i f g duit". Dup ce a v zut
scrisoarea, Herodes nu s-a îndoit deloc c fiii s i puneau
364
^
365
la cale înl turarea lui. Alexandru a spus atunci c secretarul regelui, Diophantus, îi imitase scrisul i c Antipater
a pl smuit scrisorica în scopuri du m noase. tia acest Diophantes s imite cu abilitate scrierea oricui; a primit
în cele din urm pedeapsa cu moartea fiindc a fost prins cu alte plastografii.
5. Pe cei ce, în timpul torturilor, î i recunoscuser vina, Herodes i-a adus în fa a poporului la Ierihon, ca s - i
înfiereze feciorii. Mul imea i-a ucis, aruncând cu pietre asupra lor. Aceasta era gata s tabere i asupra lui
Alexandru i Aristobul, dac nu s-ar fi împotrivit Herodes, care i-a trimis pe Ptolemeu i pe Pheroras s
st vileasc zelul poporului. A avut grij s - i întemni eze copiii i s -i in sub paz strict , pentru ca nimeni s
nu ajung la ei, i a pus sub observa ie fiecare fapt i vorb a lor, f cându-i s nu se deosebeasc deloc de
condamna ii nelegiui i i însp imânta i. Cel lalt frate, Aristobul, era atât de îndurerat încât a c utat s-o înduplece
pe Salomeea, m tu a i totodat soacra lui, s fie p rta la nenorocirea lor, stârnindu-i ura împotriva celui care îi
împilase prin urm toarele vorbe: „Nu te sim i în primejdie de moarte i tu, care po i s -i dezv lui tot ce se
întâmpl aici lui Syllaeus, tr gând n dejdea s te m ri i cu el?" Salomeea a transmis numaidecât aceste vorbe
fratelui ei. Acesta nu s-a mai putut st pâni i a poruncit ca amândoi feciorii lui s fie înl n ui i f r întârziere i,
desp r i i unul de altul, fiecare s dezv luie într-o scrisoare adresat lui Caesar toate nelegiuirile puse la cale
împotriva p rintelui lor. Ca atare, fiindc a a li se cerea, tinerii au scris c nu au pl nuit i nici n-au întins
capcane tat lui lor, ci i-au preg tit doar fuga, neavând încotro, întrucât duceau o via a împov rat de suspiciuni
i intrigi.
6. între timp a sosit din Cappadocia solul lui Archelaus, cu numele de Melas, unul dintre principii lui. Deoarece a
vrut s dovedeasc du m nia pe care i-o purta Archelaus, Herodes 1-a adus din temni pe înl n uitul Alexandru
i, privitor la pl nuita lui fug , 1-a întrebat încotro i în ce fel vroia s plece. Alexandru i-a r spuns: la Archelaus,
care îi promisese s -1 duc de la curtea lui la Roma. împotriva tat lui s u nu urzise îns nici o mâr vie sau
nelegiuire i toate tic lo iile pe care adversarii lui i le-au pus în cârc sunt ni te minciuni sfruntate. Dac
Tyrannus i tovar ii lui ar mai fi tr it, i-ar fi dorit ca
366
ace tia s fie supu i unui interogatoriu mai temeinic, dar, din p cate, ei au pierit prea repede, din pricina lui
Antipater, care i-a strecurat sus in torii în mul ime.
7. Ca urmare a spuselor sale, Herodes a poruncit ca Melas i Alexandru s fie du i la Glaphyra, fiica lui
Archelaus, ca s-o întrebe dac tia ceva de conspira ia urzit împotriva lui Herodes. Au ajuns la dânsa i, de
îndat ce 1-a v zut pe Alexandru în lan uri, Glaphyra s-a b tut cu pumnii în cap, consternat i cu inima n p dit
de o triste e atât de mare încât a izbucnit în plâns. Chiar i pe tân r l-au podidit lacrimile, iar cei de fa , martori
la jalnica scen , nu i-au mai dat mult vreme seama de ce veniser acolo, nefiind în stare s spun sau s fac
ceva. Când, în sfâr it, Ptolemeu (care fusese trimis cu aceast misiune) i-a poruncit femeii s spun dac tia
ceva în leg tur cu faptele so ului ei, Alexandru a spus: „Cum s nu tie nimic f ptura pe care o iubesc din tot
sufletul, mama copiilor mei?" Atunci Glaphyra a zis cu glas tare: „Nu cunosc nici o nelegiuire de-a lui! Dar dac
ar trebui s mint cu bun - tiin ca s -1 salvez, sunt gata s recunosc orice!" Alexandru a ad ugat: „Eu nu am
urzit i nici tu nu cuno ti vreo uneltire dintre toate cele care mi-au fost atribuite f r temei, în afar de faptul c
noi am hot rât s fugim la Archelaus, iar de acolo s plec m la Roma!" Recunoscând Glaphyra c a a stau
lucrurile, lui Herodes i-a fost de-ajuns s se conving de reaua-voin a lui Archelaus. Le-a încredin at lui
Olympus i lui Volumnius ni te scrisori i le-a poruncit ca, în c l toria lor pe mare, s fac un popas în insula
Elaeusa, ca s înmâneze una dintre epistole lui Archelaus i, declarându-1 complice la conspira ia fiului s u,
amândoi s - i continue naviga ia pân la Roma. Dac vor constata acolo c solia lui Nicolaos a fost încununat
de succes i c Caesar nu mai era sup rat pe el, s -i înmâneze acestuia cealalt scrisoare, împreun cu dovezile
trimise s confirme nelegiuirea tinerilor. Archelaus s-a disculpat îns de b nuiala pe care m rturia tinerilor o
arunca asupra lui, recunoscând c a vrut s -i primeasc într-adev r pe amândoi, dar o f cea în interesul lor i al
p rintelui lor, ca nu cumva mânia acestuia s -i loveasc necru tor i s -i pedepseasc pentru suspiciunile pe care
le inspiraser . Nu avea de gând s -i trimit la Caesar i nici nu promisese tinerilor ceva care s dovedeasc
inten iile lui rele fa de Herodes.
367
8. Când Olympus i Volumnius au ajuns la Roma, ei au avut prilejul s -i înmâneze scrisoarea lui Caesar, fiindc
acesta se împ case între timp cu Herodes. Nicolaos i-a atins a adar elul soliei sale în felul urm tor. De îndat
ce a sosit la Roma i a fost primit la palat, i-a dat seama c nu trebuia s - i urm reasc doar scopul pentru care
venise, ci totodat s -l acuze pe Syllaeus. Mai înainte de-a sta de vorb cu ei, între arabi avuseser loc certuri
f i e, a a c unii dintre sus in torii lui Syllaeus au trecut de partea lui Nicolaos i i-au dezv luit toate
nelegiuirile acestuia, aducându-i dovezi sigure privitoare la uciderea multora dintre oamenii de încredere ai lui
Obodas; în timpul unei înc ier ri, ei reu iser s -i r peasc unele scrisori pe baza c rora puteau s -l înfunde.
Socotind c aceast ocazie era binevenit , Nicolaos s-a hot rât s-o pun în slujba misiunii sale diplomatice,
dornic s -l împace cu orice pre pe Caesar cu Herodes. Era sigur c , dac ar fi pledat pentru faptele lui Herodes,
n-ar fi trezit nici un interes; dar dac îl acuza pe Syllaeus, avea prilejul s apere mai bine cauza lui Herodes. L-a
dat a adar în judecat , s-a fixat ziua procesului i, în prezen a solilor lui Aretas, Nicolaos l-a învinuit printre
altele pe Syllaeus c a uneltit pieirea regelui s u i a multor arabi i c a împrumutat sume mari, în scopuri
necurate; l-a denun at c a sedus femei nu numai în Arabia, ci i la Roma, ad ugând c vina lui cea mai grav era
faptul c l-a în elat pe Caesar, ascunzându-i adev rul despre faptele lui Herodes. Când a atins ultimul subiect,
Caesar l-a întrerupt i i-a cerut ca despre Herodes s -i spun doar dac regele a p truns cu oastea lui în Arabia,
unde a ucis dou mii cinci sute de oameni, devastând ara i luând prizonieri. Nicolaos i-a r spuns c el poate s -i
demonstreze prin suficiente dovezi c afirma iile acestea sunt în parte neadev rate i în parte nu stau a a cum le-
a aflat, a a c s-ar cuveni ca el s nu- i mai reverse sup rarea pe Herodes. Surprins de spusele sale, Caesar a
devenit i mai atent când Nicolaos a men ionat împrumutul de cinci sute de talan i, precum i zapisul care
prevedea c , dup trecerea sorocului, Herodes avea voie s ia z log orice avu ie din întreaga ar ar beasc .
Vorbitorul a spus dup aceea c a a-zisa incursiune n-a fost propriu-zis o expedi ie r zboinic , ci o îndrituit
recuperare a unei datorii, de i Herodes n-a gr bit executarea ei
368

silit , chiar dac garan ia din zapis îi îng duia acest lucru. A f cut-o dup ce s-a dus de câteva ori la comandan ii
Siriei, Saturninus i Volumnius. în fa a lor, la Berytus, împricinatul a jurat pe norocul lui Caesar c în termen de
treizeci de zile va pl ti datoria i îi va preda pe supu ii care fugiser din regatul lui Herodes. Fiindc Syllaeus nu
a f cut nimic din ceea ce a promis, Herodes s-a dus din nou la cei doi comandan i i, primind de la ei dezlegarea
de a- i recupera datoria prin z loguri, abia atunci a pornit cu ai s i spre Arabia. Vorbitorul a ad ugat: „Iat
a adar expedi ia care a fost denumit r zboi de actorii de tragedie! Cum po i s socote ti r zboi incursiunea
legal f cut cu aprobarea dat de comandan ii t i pentru nerespectarea unui zapis, dup ce au fost ofensa i nu
numai ceilal i zei, ci chiar i numele t u, o, Caesar?! Mai r mâne s vorbesc i despre acuza iile privitoare la
prizonieri. Ni te tâlhari trachoni i, la început patruzeci la num r, apoi i mai mul i, au fugit în Arabia, pentru a
sc pa de pedeapsa lui Herodes. Ei au fost g zdui i de Syllaeus, care, aducând daune tuturor oamenilor, le-a
atribuit un loc unde s stea i a primit o parte din prada adunat prin jafurile lor. Pe tâlharii ace tia s-a legat prin
jur mânt Syllaeus s -i predea chiar în ziua fixat pentru achitarea datoriei sale. El nu poate s aduc dovada c a
mai fost luat din Arabia un singur om în.afara tâlharilor i nici m car to i ace tia, ci numai cei ce nu ajunseser în
ascunz torile lor. Ca s te convingi singur c flec reala despre prizonieri n-a fost decât pur calomnie, te rog, o,
Caesar, s recuno ti c mijlocul Ia care a recurs el ca s - i stârneasc mânia a fost o minciun gogonat . Pot s
dovedesc c doar dup ce oastea ar beasc s-a n pustit asupra trupelor noastre i unul sau doi dintre cei care îl
ap rau pe Herodes i-au pierdut via a, abia atunci i nu mai înainte, regele a ripostat i în lupt a e zut astfel
comandantul arabilor, Naceb, împreun cu cel mult dou zeci i cinci dintre o tenii s i, num rul lor însutit
ajungând la dou mii i cinci sute!"
9. Tulburat de acest discurs, Caesar s-a întors plin de mânie spre Syllaeus i l-a întrebat câ i arabi au murit în
realitate. în timp ce el d dea din col în col , dând vina pe cei care îl informaser gre it, au fost supuse lecturii
zapisul împrumutului, scrisorile comandan ilor i jalbele ora elor
369
_

J
p gubite de tâlhari. Caesar s-a edificat în a a m sur c pân la urm 1-a condamnat la moarte pe Syllaeus i s-a
reconciliat cu Herodes, regretând scrisorile mai aspre pe care i le adresase, a â at de calomnii. Pe Syllaeus însu i
1-a mustrat pentru c prin vorbele sale mincinoase îl f cuse s - i încalce îndatoririle prietene ti fa de un om
drag. Pe scurt, el a fost trimis acas , s - i respecte obliga ia de a- i pl ti datoria i abia apoi s i se aplice
pedeapsa cu moartea. Caesar nu-i era deloc favorabil lui Aretas, deoarece, f r s a tepte încuviin area lui, î i
însu ise puterea samavolnic. Era hot rât s -i dea Arabia lui Herodes, dar s-a r zgândit dup ce a primit
scrisoarea trimis de rege. De îndat ce au aflat c Caesar se îmbunase iar i, Olympius i Volumnius au socotit
c se cuvenea ca, potrivit poruncii lui Herodes, s -i înmâneze acestuia scrisoarea i dovezile care adevereau
uneltirile fiilor s i. Dup citirea scrisorii, Caesar n-a mai fost de acord s dea al doilea regat unui p rinte b trân,
aflat în conflict cu fiii s i. Ca atare, i-a primit în audien pe solii lui Aretas, dar i-a dojenit pentru temeritatea
st pânului, care nu a teptase s primeasc domnia de la dânsul, apoi le-a acceptat darurile, recunoscându-1 pe
Aretas ca rege.
CAPITOLUL XI
1. Dup ce s-a împ cat cu Herodes, Caesar i-a scris c -1 comp time te pentru c are asemenea copii pe care,
dac au urzit într-adev r o crim împotriva lui, se cuvine s -i trateze ca pe ni te paricizi (c ci el îi îng duie s
fac orice vrea); dar dac n-au vrut decât s fug , ei pot fi corija i pe alt cale, f r s se ajung la pedeapsa
extrem . îl sf tuie te totodat ca judecata s aib loc într-o întrunire inut la Berytus, unde locuiesc mul i
romani, convocându-i la ea pe comandan i i pe Archelaus, regele Cappadociei, precum i pe prietenii s i socoti i
demni de aceast cinste, cu condi ia ca sentin a dat de ace tia s fie
respectat . Despre toate astea i-a scris a adar Caesar. Primirea scrisorii lui 1-a bucurat mult pe Herodes, pe de o
parte pentru c redobândise favoarea lui Caesar, pe de alt parte pentru c îi d dea libertatea s fac orice dorea
cu fiii s i. Dar m nedumere te faptul c , dup ce mai întâi nenorocul 1-a f cut s fie un p rinte sever, totu i nu
atât de cutez tor încât s - i condamne fiii la moarte, tocmai atunci când soarta lui s-a schimbat în bine,
rec p tându- i încrederea de sine, în noua situa ie ura lui i-a pierdut cump tul. 1-a chemat la dezbaterea
procesului pe to i care i-au fost pe plac, dar nu i pe Archelaus: fie datorit du m niei pe care i-o purta, fie pentru
c se temea c el se va împotrivi voin ei sale.
2. Dup ce s-au adunat la Berytus comandan ii i jura ii convoca i din celelalte ora e, Herodes i-a l sat pe fiii s i
(fiindc n-a vrut s -i aduc la tribunal) într-un sat sidonian din preajma ora ului, numit Platana, ca s -i poat
chema oricând. A intrat singur în sala de judecat , cu o sut cincizeci de jura i, i, conform obiceiului, i-a
înaintat acuza ia, nu pentru a deplânge nenorocirea care se ab tuse asupra Iui, ci mai degrab pentru a se înjosi
ca p rinte prin înfierarea fiilor s i. Tulburat din cale-afar , î i sus inea acuza iile cu vehemen i gesturile sale
ar tau cu prisosin semnele unei mari mânii i ale unei cruzimi cumplite. Nu permitea jura ilor s cunoasc
probele i s le cânt reasc , ci doar î i ap ra punctul de vedere, fapt compromi tor pentru un tat aflat în litigiu
cu fiii lui. A citit apoi documentele acuzatoare, care nu con ineau nici o dovad palpabil de complot sau
uneltire, în afara fugii puse la cale de tineri i a unor grave ofense aduse p rintelui lor, provocate îns de
severitatea lui Herodes. Când a ajuns la acest subiect, el a strigat i mai tare, a dat amploare vorbelor i le-a pus
în leg tur cu presupusa conjura ie, jurându-se c prefera s moar decât s le mai aud vreodat . în cele din
urm , a afirmat c , potrivit dreptului natural i încuviin rii lui Caesar, el de ine puterea, invocând legea
str bun , care prevede ca, atunci când p rin ii î i acuz fiul i pun mâna pe cre tetul lui, cei din juf trebuie s
pun mâna pe pietre i s ucid progenitura. De i s-ar fi putut prevala de autoritatea lui patern i regal , el
prefer s a tepte verdictul jura ilor: ace tia nu sunt propriu-zis judec tori (deoarece uneltirile sunt atât de
evidente încât pu in a lipsit ca
370
371
el s cad victim fiilor s i), ci ni te martori ai îndrept itei lui indign ri, sosi i la momentul potrivit, întrucât
nimeni, nici m car un str in, nu poate s asiste nep s tor la asemenea comploturi.
3. Dup ce regele a vorbit astfel, f r s -i aduc i pe tineri, ca s - i apere cauza lor, jura ii i-au dat seama c el
era prea furios, neputând fi vorba de modera ie i împ care, a a c i-au recunoscut deplina putere. Primul a
cuvântat Saturninus, consulul de atunci, cu mare autoritate, care a avut o p rere cump tat , pe m sura rangului
s u. A spus a adar c îi socote te vinova i pe fiii lui Herodes, dar nu i se pare dreapt condamnarea lor la
moarte, deoarece el însu i are copii, pedeapsa capital fiind prea aspr pentru toate gre elile pe care le
comiseser . De aceea i p rere au fost i fiii lui (care erau delega ii s i). în schimb, Volumnius s-a pronun at
pentru condamnarea la moarte a celor care au fost atât de nelegiui i cu tat l lor. Ceilal i vorbitori, în marea lor
majoritate, au avut o opinie asem n toare, încât nimeni nu s-a mai îndoit c tinerii erau sorti i s moar . Curând
dup aceea, Herodes s-a îndreptat, împreun cu fiii lui, spre ora ul Tyr, unde 1-a întrebat pe Nicolaos, recent
întors de la Roma, care era p rerea prietenilor din cetatea roman despre copiii s i, povestindu-i mai întâi ce se
întâmplase la Berytus. Nicolaos i-a r spuns c ace tia erau de p rere ca, atâta vreme cât îi socote te ni te
nelegiui i pe fiii lui, el trebuie s -i pun în lan uri, sub strict supraveghere. Mai târziu, dac vrea s -i
sanc ioneze mai drastic, poate s le aplice pedeapsa cu moartea, l sând impresia c a dat ascultare mai degrab
ra iunii, decât mâniei. Dac îns vrea s fie mai îng duitor fa de tineri, n-are decât s -i elibereze, ca s nu- i
atrag o nenorocire f r leac. Aceasta era opinia majorit ii prietenilor lui, care locuiau la Roma. Herodes a
r mas mult vreme t cut i îngândurat, apoi i-a poruncit s -1 urmeze.
4. De îndat ce a sosit la Caesarea, mul imea a i început s vorbeasc de copiii lui i pe cuprinsul regatului s u
supu ii a teptau cu încordare s vad ce-o s se întâmple cu ace tia. To i se temeau c înr d cinatele certuri de
familie vor atinge punctul culminant i erau profund îndurera i de jalnica soart a tinerilor. Nimeni nu avea voie
s scape un cuvânt necugetat sau s întreprind ceva f r s se expun primejdiei i fiecare
372
trebuia s - i ascund în suflet mila, întristat de fapta cumplit , dar p strând t cerea. Doar un b trân o tean al
regelui, cu numele de Teron, care avea un fiu de aceea i vârst cu Alexandru, fiindu-i acestuia prieten de
n dejde, spunea în gura mare tot ceea ce al ii t inuiau în sinea lor i nu se mai putea ab ine s cuvânteze adesea
înaintea mul imii, sus inând c adev rul a pierit, dreptatea a disp rut din lumea larg , în schimb minciuna i
r utatea prosper i toate sunt atât de înv luite, încât p c to ii nu- i mai recunosc nelegiuirile pe care le
pricinuiesc oamenilor. Slobodele cuvinte nu erau rostite f r ca el s - i primejduiasc via a, dar dreptatea lor
cucerea, oferind oricui prilejul s recunoasc remarcabilul s u curaj pentru jalnica lor vreme. De aceea, toate
cuvintele sale erau ascultate cu mult pl cere de to i i, în pofida faptului c fiecare p stra t cerea, încrederea lui
era l udat : a teptându-se la o nenorocire atât de mare, fiecare ar fi trebuit s vorbeasc liber, la fel ca dânsul.
5. Cum era plin de curaj, Teron s-a dus la rege i a vrut s -i vorbeasc între patru ochi. Cererea fiindu-i
îndeplinit , el a cuvântat astfel: „Nu mai pot îndura, o, rege, zbuciumul sufletului meu! î i fac aceast m rturisire
îndr znea , care- i este folositoare în m sura în care ii seama de utilitatea ei, punându-mi via a în primejdie.
Mai e ti zdrav n la minte? Unde-i acum cugetul t u luminat, care te-a ajutat s împline ti atâtea fapte m re e?
Cum de-ai r mas oare f r rude i prieteni? De i sunt de fa , eu nu pot s -i socotesc rude i prieteni pe cei care
tolereaz atâtea nelegiuiri într-un regat odinioar fericit. Chiar nu- i dai seama ce faci? Ucizi doi tineri n scu i de
regeasca ta so ie, înzestra i cu toate virtu ile, i- i încredin ezi b trâne ea unui singur fiu, care nu i-a îndrept it
speran ele, sprijinindu-te pe rudele tale de sânge, condamnate de atâtea ori la moarte? Nu te gânde ti c , de i
p streaz t cerea, mul imea î i vede p catul i î i detest infamia i c întreaga o tire, dar mai cu seam
comandan ii, comp timesc soarta neferici ilor tineri, urându-i pe autorii nenorocirii lor!" La început regele 1-a
ascultat f r s - i piard deloc st pânirea de sine; dar când Teron a vorbit deschis de nelegiuirea lui i de perfidia
curtenilor s i, el s-a înfuriat. Teron n-a fost prev z tor i a întrecut m sura, abuzând de libertatea sa sold easc
(c ci n-a tiut s se
373
opreasc la momentul potrivit). Herodes s-a indignat atât de mult i a luat cuvintele sale drept jigniri în loc de
sfaturi, încât atunci când a auzit de nemul umirea o tenilor i de sup rarea comandan ilor, a poruncit ca to i cei
numi i de Teron i el însu i s fie pu i în lan uri i supraveghea i.
6. De acest prilej s-a folosit un oarecare Tryphon, b rbierul regelui, care a venit la el s -i spun c Teron a vrut
adeseori s -i conving ca atunci când îl r dea pe Herodes, s -1 ucid cu briciul, pentru a- i atrage favoarea lui
Alexandru, alegându-se cu o r splat mare. Datorit vorbelor sale, regele a poruncit ca el s fie întemni at
împreun cu Teron i cu fiul s u i s fie tortura i. întrucât Teron n-a recunoscut nimic, tân rul, v zându- i
p rintele supus caznelor grele, f r nici o speran de salvare, dornic s -1 scape de chinurile cumplite, i-a spus
regelui c -i va dezv lui adev rul dac îi va promite c îi va cru a de torturi pe el i pe tat l Iui. Când regele i-a
dat cuvântul de onoare, el a zis c Teron urma s -1 r pun pe rege cu mâna lui, lucru lesne de înf ptuit în cursul
întâlnirii lor între patru ochi. Dup îndeplinirea planului, chiar dac i se întâmpla vreun necaz, se acoperea de
glorie, având asigurat r splata lui Alexandru. în urma declara iei sale, fiul i-a sc pat tat l de cazne; nu se tie
îns dac el a spus adev rul sau a f cut-o împins de.nevoie, ca s fie scuti i de chinuri i el i p rintele s u.
7. Chiar dac înainte Herodes avusese totu i unele îndoieli în privin a execut rii propriilor progenituri, acum
 ov ielile nu mai ocupau nici un loc în sufletul lui i, refuzând toate sfaturile de îndreptare a situa iei, el s-a
gr bit s - i duc planul la îndeplinire. A adus într-o întrunire public trei sute de comandan i învinui i, a ijderea
pe Teron i pe fiul lui, împreun cu b rbierul care îi denun ase, punându-i sub acuzare pe to i. Poporul a aruncat
asupra lor ceea ce a avut la îndemân , pân ce i-a omorât. Alexandru i Aristobul au fost du i la Sebaste i
strangula i pe loc din ordinul tat lui lor. Trupurile neînsufle ite au fost transportate la Alexandrion, unde au fost
înmormânta i al turi de unchiul lor dup mam i de mul i al i str buni.
8. Unora s-ar putea s nu li se par b t tor la ochi faptul c îndelung între inuta ur a regelui a crescut în
asemenea m sur încât s în bu e în Herodes glasul naturii. Dar se cuvine pe
374
drept cuvânt s ne îndoim c tinerii au oferit temeinice motive pentru sup rarea tat lui lor, stârnindu-l dup aceea
prin propria r utate din cale-afar , astfel ca mânia s -i devin implacabil . Poate c Herodes era realmente atât
de aspru i crud încât setea lui de glorie i de putere nu-i îng duia s mai suporte pe nimeni în preajma lui, ca s
poat face tot ceea dorea voin a lui neclintit . Oare nu cumva i-a ar tat aici influen a destinul, care se dovede te
mult mai puternic decât orice chibzuire prudent ? Credem îndeob te c faptele omene ti sunt c l uzite de o
necesitate stabilind dinainte ce-o s se întâmple, pe care o numim ursit , fiindc f r de ea nu se înf ptuie te
nimic. Socotesc c este suficient s deosebim aceast opinie de cea care admite o oarecare înrâurire asupra
noastr , dar nu scute te pe nimeni de isp irea proastelor sale moravuri, a a cum înc de mai înainte prevede cu
în elepciune legea noastr . Printre altele, exist dou vini imputabile fiilor lui Herodes: arogan a tinereasc i
fastul obâr iei regale, datorit c rora ei n-au dat ascultare p rintelui lor, au fost nedrep i iscoditori ai faptelor i
vie ii sale, cu viclene suspiciuni, i nici n-au tiut s - i struneasc vorbele, oferind din ambele pricini adversarilor
lor, gata oricând s -i spioneze, prilejul de a-i spune totul lui Herodes, ca s -i câ tige bun voin a. Nici tat l n-a
oferit temeinica scuz pentru nelegiuita-i purtare fa de propriii copii, c ci n-a g sit conving toarea dovad a
vinov iei lor, în stare s înl ture orice îndoial , justificându- i exterminarea odraslelor sale. A adar, Herodes a
ucis ni te oameni cu înf i are aleas , instrui i în toate privin ele, c rora nu le lipsea nici înv tura, nici
exerci iul, fie în îndeletnicirile vân tore ti, fie în destoinicia r zboinic , fie în între inerea conversa iei în felurite
domenii.. Ei erau versa i în toate acestea, mai ales Alexandru, fiul cel mai mare. Chiar dac îi condamna, ar fi
fost de-ajuns s le cru e via a, inându-i înl n ui i, sau s -i surghiuneasc undeva, în regatul lui, întrucât puterea
roman îi oferea deplin siguran i îl ocrotea de orice atac sau silnicie. Rapida lor executare, doar din dorin a
de a- i satisface o nest pânit patim , este dovada nelegiuitei sale cruzimi, cu atât mai mult cu cât a p c tuit la o
vârst înaintat . Nici m car nu are scuza c a ov it s aplice sau a amânat execu ia fiilor lui. S faci o cumplit
nelegiuire la prima r bufnire de mânie este o
375
fapt grav , care se mai întâmpl uneori. Dar, dup o matur chibzuin , dup numeroase porniri i numeroase
opriri, s accep i i s comi i în cele din urm o asemenea crim este dovada unui si;flet sângeros i aservit
r ului. Acela i lucru 1-a dovedit Herodes dup aceea, când n-a mai cru at nici fiin ele care îi erau dragi; chiar
dac nu meritau s inspire mil i au pl tit pentru vina lor, cruzimea regelui n-a fost mai mic atunci când nu s-a
ab inut de la uciderea lor. Dar despre acestea vom vorbi în cele ce urmeaz .
CARTEA A XVII-A
376
CON INUTUL C R II A XVII-A
1. Cum Antipater a fost urât de întregul popor datorit uciderii fra ilor s i i cum, din acela i motiv,
el a c utat s -i atrag de partea lui prin daruri mari pe protectorii lui din Roma, a ijderea pe
Saturninus, guvernatorul Siriei, i pe subordona ii acestuia.
2. Cum Herodes, dup ce a constatat c provincia Trachonitis nu se putea dezvolta în lini te
din pricina deselor incursiuni ale arabilor, 1-a chemat pe iudeul Zamaris, care p r sise Babilonul i
se str mutase în Antiohia, dându-i un l ca în Trachonitis, ca s apere inutul de atacurile ar be ti.
3. Cum atunci când Herodes i-a adoptat pe fiii lui Alexandru i Aristobul i i-a logodit cu fiicele lui
Pheroras, Antipater 1-a convins s le m rite cu fiii lui i cum, dup aceea, 1-a atras pe'Pheroras,
slujindu-se de el ca s unelteasc împotriva tat lui lui Antipater. Cum Salomeea, sora regelui, a
descoperit complotul i 1-a în tiin at pe fratele s u. Ca atare, Herodes i-a interzis lui Antipater s se
mai duc la Pheroras, nu cumva s -i dezv luie vreo tain . Cum acesta i-a înc lcat ordinul nu f i , ci
pe ascuns, regele ner mânând str in de fapta lui.
4. Cum Antipater s-a adresat prietenilor s i din Roma i i-a rugat s -i scrie tat lui s u,
îndemnându-1 s -1 trimit pe el la Roma cu
L
379
bani mul i. Ace tia l-au înduplecat pe Herodes, care i-a trimis fiul acolo.
5. Cum Antipater 1-a convins pe Pheroras s -1 otr veasc pe tat l s u Herodes,
încredin ându-i el însu i otrava lui Pheroras. Cum Herodes i-a poruncit lui Pheroras fie s - i repudieze
so ia, fie s p r seasc regatul: acesta 1-a ascultat bucuros i s-a retras în tetrarhia lui, unde a i murit
dup cât va vreme.
6. So ia lui Pheroras este învinuit de liber ii acestuia c i-a otr vit b rbatul. în cercet rile sale,
Herodes d peste otrava pe care i-o preg tise Antipater i, prin intermediul torturilor, descoper
complotul lui Antipater.
7. îmbarcându-se la Roma, Antipater s-a întors la tat l s u. Acas a fost acuzat de Nicolaos din
Damasc, condamnat la moarte de tat l s u i întemni at de Quintilius Varus, guvernatorul de atunci al
Siriei, pân când Caesar se va pronun a asupra celor întâmplate.
8. Herodes trimite la Roma o solie privitoare la procesul lui Antipater; dup aflarea acuza iei,
Caesar îl condamn la moarte pe inculpat.
9. Despre îmboln virea lui Herodes i r scoala care a izbucnit datorit ei; felul cum au fost pedepsi i
r scula ii.
10. Cum Antipater, crezând c a murit Herodes, i-a îndemnat paznicii s -l elibereze din temni i
cum, în urma acestui fapt, el a fost executat la ordinul tat lui s u.
11. Moartea lui Herodes i ce anume i-a l sat mo tenire lui Caesar prin testament; împ r irea
regatului între cei trei fii ai s i i cum a fost numit Archelaus rege al Iudeei.
12. Scrisoarea lui Herodes c tre o tire, d rnicia lui fa de solda i i îndemnul adresat acestora
380
de a r mâne credincio i fiului s u Archelaus.
13. înmormântarea lui Herodes în fort rea a Herodion i cum poporul s-a r zvr tit împotriva
lui Archelaus în timpul unei s rb tori. Cum Archelaus a ucis trei mii de r zvr ti i i împreun cu
fratele s u Herodes a navigat pân la Roma, grija regatului fiind l sat în seama mezinului Philippos.
14. Cum Sabinus, împuternicitul lui Caesar în Siria, a pornit împotriva Hierosolymei i, recurgînd la
for , a cerut administratorilor lui Archelaus s -i predea tezaurul lui Herodes i fort re ele. Cum
administratorii lui Archelaus au incitat poporul s pun mâna pe arme i s -l asedieze pe Sabinus cu
oastea lui în fort rea a Antonia. Cum Varus, de îndat ce a aflat despre asta, a venit la Hierosolyma cu
trupe numeroase, 1-a despresurat pe Sabinus i i-a pedepsit pe capii r scoalei, reinstaurând ordinea în
ludeea, dup care i-a trimis lui Caesar o dare de seam asupra celor întâmplate.
15. Cum Caesar a autentificat testamentul lui Herodes i a recunoscut fiilor s i dreptul la succesiune.
Despre falsul Alexandru.
16. Cum Archelaus a fost reclamat de rudele sale lui Caesar, dar a ie it biruitor, primind domnia.
Cum dup zece ani de jalnic cârmuire, în urma unei noi reclama ii, a plecat în surghiun la
Vienna i Caesar i-a transformat regatul într-o provincie.
Cartea aceasta cuprinde un interval de paisprezece ani.

l
381
CAPITOLUL I
1. Dup ce i-a înl turat din drum fra ii i i-a îndrumat tat l spre culmea cruzimii, l sându-1 prad mustr rii de
con tiin pentru executarea copiilor s i, Antipater n-a r mas cu mari speran e pentru restul vie ii sale. Chiar
dac sc pase de orice team în privin a domniei, c ci nu mai întâmpina concuren a fra ilor s i, el a recunoscut
totu i c , pân la ob inerea tronului, îl mai a teptau destule obstacole, fiindc poporul îi purta o statornic ur . Ca
 i cum greutatea asta nu i-ar fi fost suficient , o îngrijorare i mai mare îi inspirau o tenii, care erau foarte porni i
împotriva lui, c ci de fidelitatea acestora depindea siguran a tuturor conduc torilor, mai ales când poporul tindea
s r stoarne starea lucrurilor din ar . Asemenea primejdii î i atr sese Antipater prin moartea propriilor fra i.
Totu i, el domnea împreun cu p rintele s u i nu ducea lips de nimic pentru a fi un rege adev rat. Avea mai
mare trecere în fa a lui, tr d toarea fapt pentru care merita mai degrab s piar atr gându-i favoarea regelui, ca
i cum el i-ar fi acuzat fra ii de dragul siguran ei lui Herodes i nu datorit urii pe care o purta acestora i
propriului s u tat . Acestea erau blestem iile care îl preocupau, mai ales c Antipater f cea tot ce putea ca s -1
înl ture din drumul s u pe Herodes. î i închipuia c , procedând a a, nimeni nu va putea s -l trag la r spundere
pentru ispr vile sale i c Herodes nu va mai g si un refugiu i nici nu va primi vreun ajutor atunci când
Antipater se va declara du manul lui f i . Ura pe care o purta tat lui s u îl îndemnase s unelteasc împotriva
fra ilor lui i tocmai ea îl stimula s duc la cap t ceea ce începuse. Moartea lui Herodes îi croia un drum sigur
spre domnie: cu cât tr ia mai mult, cu atât mai mare era primejdia s ias la iveala intrigile urzite de el, având în
p rintele s u un du man înver unat. De aceea nu- i
382
precupe ea cheltuielile ca s -i câ tige pe prietenii lui Herodes i prin mari binefaceri vroia s înl ture aversiunea
oamenilor i c uta s -i atrag de partea lui îndeob te pe protectorii din Roma, trimi ându-le daruri bogate, în
primul rând lui Saturninus, guvernatorul Siriei. Antipater spera ca prin marile sale cadouri s i-i apropie pe
fratele lui Saturninus i pe sora regelui, care se m ritase cu cel mai bun prieten al lui Herodes. Printr-o dibace
pref c torie, câ tiga încrederea celor cu care avea de-a face, simulând o prietenie sincer , i se pricepea de
minune s - i ascund ura pe care le-o purta. Nu i-a am git m tu a care îl cuno tea bine dinainte i n-a putut s-o
p c leasc , c ci ea avea preg tite toate mijloacele cu care s -i preîntâmpine perfidia. O fiic a Salomeei fusese
luat în c s torie de unchiul dup mam al lui Antipater, chiar el fiind cel care pusese la cale aceast nunt cu
fosta so ie a lui Aristobul; cealalt fiic era m ritat cu Callias, fiul actualului so al Salomeei. Aceste încuscriri
nu l-au f cut pe Antipater s - i dezv luie mai pu in r utatea, nici n-au putut s -i sting ura pe care o purta de mai
înainte rudelor sale. Salomeea, dornic s se c s toreasc din dragoste cu arabul Syllaeus, fusese constrâns s se
m rite cu Alexas de c tre Herodes, mai ales c în ajutorul lui venise Iulia, care o sf tuise pe Salomeea s nu
refuze aceast c s torie, ca s nu stârneasc du m nia f i a lui Herodes. Acesta se jurase c n-o va mai iubi
de-acum înainte dac nu se m rita cu Alexas. Ea a urmat sfatul Iuliei i pentru c era vorba de so ia lui Caesar, i
pentru c era în interesul ei s-o fac . Tot în vremea aceea Herodes a trimis-o înapoi la tat l ei pe fiica lui
Archelaus, v duva lui Alexandru, i a restituit din veniturile lui zestrea ei, ca s evite orice neîn elegere între
regi. 2. Copiii fiilor s i au fost crescu i cu mare grij de Herodes (c ci Alexandru a avut de la Glaphyra doi
b ie i, iar Aristobul de la Berenice, fata Salomeei, trei fii i dou fiice). De câte ori prietenii veneau s -1 viziteze,
Herodes înf i a musafirilor ace ti copii, deplângea soarta fiilor s i i se ruga ca barem nepo ilor s nu li se
întâmple acela i lucru, ci s creasc în virtute, în tiin i în dreptate, recompensând astfel grija lui deosebit
pentru educa ia lor. Când copiii au atins vârsta potrivit , el 1-a logodit pe fiul mai mare al lui Alexandru cu o
fiic lui Pheroras i pe un fiu al lui Aristobul cu o fiic a lui
383
Antipater, apoi a promis-o pe una din fiicele lui Aristobul unui fiu al lui Antipater i pe cealalt fiic , propriului
s u fiu Herodes, pe care regele îl avea de la fata Marelui Preot. C ci la noi avem din mo i-str mo i obiceiul ca
un b rbat s aib în acela i timp mai multe so ii. Regele a logodit ace ti copii din mila lui fa de orfani, pentru
ca, prin înrudire, ei s atrag iubirea lui Antipater. Dar Antipater n-a încetat s le p streze aceea i ur pe care a
avusese fa de fra ii lui. Afec iunea pe care le-o ar ta tat l s u îl indigna pe Archelaus, fiindc era convins c
ace tia vor ajunge mai puternici decât fra ii lui, mai ales c , atunci când vor fi mari, Archelaus, gra ie rangului
s u regesc, va veni în sprijinul propriilor nepo i i una dintre orfane se va m rita cu fiul lui Pheroras, el însu i
tetrarh. Cel mai mult îl sup ra îns faptul c , datorit milei fa de orfanii princiari i du m niei fa de el,
poporul nu pierdea nici un prilej ca s -i dezv luie toat r utatea cu care î i urm rise fra ii. Antipater a c utat
a adar s - i determine p rintele s anuleze ordinele date de el, argumentându-i c era primejdios ca orfanii s
devin atât de puternici prin încheierea acestor leg turi de rudenie, înduplecat de rug min ile lui Antipater,
Herodes i-a schimbat hot rârea, permi ând ca Antipater s se c s toreasc cu fiica lui Aristobul i fiul lui
Antipater cu fiica lui Pheroras. în felul acesta au fost schimbate logodnele, contrar voin ei regelui.
3. în vremea aceea, Herodes avea nou so ii: mai întâi pe mama lui Antipater i pe fata Marelui Preot, care i-a
d ruit un fiu purtându-i numele; apoi pe fiica fratelui s u i pe una dintre fiicele surorii lui, de la care nu a avut
copii. între so iile sale era o samariteanc , z mislitoarea lui Antipas i Archelaus, precum i a unei fiice,
Olympias, m ritat dup aceea cu fiul fratelui s u Josephus. Antipas i Archelaus au fost crescu i la Roma de
c tre un prieten bun. S-a c s torit i cu Cleopatra din Hierosolyma, mama fiilor s i Herodes i Philippos, ultimul
fiind i el crescut la Roma. Din irul so iilor sale a f cut parte i Pallas, care 1-a n scut pe fiul s u Phasael. în
afara acestora, i-au mai fost so ii Phaedra i Elpis, de la care a avut dou fiice: pe Roxana i pe Salomeea. Cât
prive te fiicele sale mai vârstnice, surorile bune ale fiul s u Alexandru, pe cea a c rei mân fusese refuzat de
Pheroras a m ritat-o cu nepotul de sor Antipater, iar pe cealalt , cu nepotul de frate Phasael.
384
L
CAPITOLUL II
1. Din dorin a lui de a- i asigura lini tea din partea trachoni ilor, Herodes a hot rât atunci s întemeieze în
mijlocul inutului lor un târg care s nu r mân mai prejos de un ora , împ mântenind acolo ni te iudei, ca s -i
apere ara împotriva n v litorilor i s -i atace din imediata apropiere pe du mani cu prilejul surprinz toarelor lor
incursiuni de jaf. între timp a prins de veste c un iudeu din Babilonia, înso it de cinci sute de c l re i, cu to ii
fiind deopotriv destoinici arca i, precum i de un alai de o sut de rude, a trecut Eufratul i a poposit în ora ul
sirian Daphne, în apropierea Antiohiei, iar Saturninus, comandantul de atunci al provinciei, i-a ad postit în
localitatea numit Valatha. L-a chemat la el, împreun cu ceata înso itorilor lui, i a promis c -i d o bucat
de p mânt în toparhia Batanea (învecinat cu Trachonitis), ca s locuiasc acolo, ap rându-l de du mani. I-a zis
c vrea s -i dea regiunea f r s -i cear d ri, s i-o fac vatr statornic , scutit de orice bir i de angaralele care
se cer pentru cultivarea p mântului.
2. Atras de aceste promisiuni, Babilonianul a venit i a ocupat bucata de p mânt, unde a construit o fort rea i
un târg pe care l-a denumit Bathyra. Acest b rbat era un ap r tor atât al locuitorilor împotriva trachoni ilor, cât i
al iudeilor care veneau din Babilonia la Hierosolyma, ca s aduc jertfe, ocrotindu-i de jafurile tâlharilor
trachoni i. Ca atare, i s-au al turat mul i oameni, mai ales cei care cinsteau toate datinile str bune ale iudeilor. De
aceea regiunea a devenit foarte populat , datorit faptului c garanta siguran a i scutirea de orice biruri, barem
cât vreme a mai tr it Herodes. Fiul s u Philippos, care a ajuns la domnie dup dânsul, a impus locuitorilor
pentru scurt vreme d ri neînsemnate. Agrippa cel Mare i fiul s u, care purta acela i nume, i-au oprimat mult,
f r s le r peasc totu i libertatea. Când au ajuns s de in puterea, romanii au respectat demnitatea i libertatea
localnicilor, dar le-au impus biruri mari i i-au asuprit. Dar despre acestea voi vorbi pe îndelete la momentul
potrivit.
3. Când Zamaris Babilonianul, chemat de Herodes s
385
st pâneasc inutul, i-a dat ob tescul sfâr it, dup ce a avut o via glorioas , el a l sat în urma lui copii buni, în
primul rând pe Jakim, renumit pentru vitejia lui, cel care i-a deprins babilonienii cu arta c l riei: un escadron
recrutat din rândurile acestor lupt tori a fost folosit de c tre regi drept gard de corp. Când i Jakim a murit la
adânci b trâne e, urma i-a devenit fiul s u Philippos, b rbat energic care s-a ridicat prin vitejia lui deasupra
celorlal i conduc tori. De aceea el a câ tigat încrederea, prietenia i statornica pre uire a lui Agrippa: oastea pe
care o între inea regele era mereu instruit în me te ugul r zboiului de el, atribu ia lui fiind s-o conduc în
fiecare expedi ie.
4. Ca s revenim la ceea ce am spus despre Herodes, toate treburile statului înc puser pe mâinile lui Antipater,
care avea posibilitatea s fac orice poftea, cu asentimentul p rintelui s u, acesta punându- i depline speran e în
bun voin a i devotamentul iui. Fiul a cutezat s - i atribuie puteri sporite, deoarece tia s - i ascund caracterul
perfid fa de tat l s u, pe care îl convingea lesne prin cuvintele lui. Ajunsese astfel s -i însp imânte pe to i nu
atât prin marea lui autoritate, cât mai ales prin r utatea mascat cu abilitate. Slujitorul lui cel mai credincios era
Pheroras i el însu i se slujea de Pheroras, pe care Antipater îl prinsese într-o capcan întins cu ajutorul
femeilor. Pheroras era.aservit propriei so ii,.soacrei i cumnatei sale, chiar dac le ura pentru nedrept ile f cute
fiicelor lui nem ritate. El se împ ca totu i cu aceast situa ie i nu putea s fac nimic f r ajutorul acestor femei,
omul fiind prins în mrejele lor, deoarece ele se în elegeau perfect în toate privin ele i se ajutau reciproc. Chiar i
Antipater li se supunea, fie din vina lui, fie de dragul mamei sale: c ci cele patru femei sus ineau.acela i lucru.
A adar, între Pheroras i Antipater a izbucnit o ceart aparent din urm toarea pricin . Sora regelui li s-a
împotrivit, a dibuit întreaga în elegere i, pricepând c aceast concordie îi aducea daune lui Herodes, n-a ov it
s -I în tiin eze. Când cei doi i-au dat seama c priete ugul lor îi displ cea profund regelui, au hot rât s nu mai
între in rela ii bune în public, ci s simuleze ura i antipatia reciproc , mai ales în prezen a regelui sau a unui
curtean, care s -i spun ce s-a întâmplat între ei, urmând ca întâlnirile lor s aib loc de-acum înainte în mare
tain . Ei au i f cut ceea ce i-au propus. Pentru
386
Salomeea n-a r mas un secret ceea ce puneau amândoi la cale, nici n-a fost str in de scopurile pe care le
urm reau în realitate: le-a spionat pe toate i, ad ugând multe înflorituri, i-a înf i at fratelui ei tainicele întâlniri,
chiolhanurile i misterioasele consf tuiri care, potrivit spuselor sale, nu aveau de ce s r mân ascunse dac nu
urzeau pieirea lui. în fa a lumii ei ap reau acum dezbina i i î i aruncau unul altuia tot felul de oc ri jignitoare;
de îndat ce se sustr geau privirilor mul imii, amândoi se în elegeau de minune i, r ma i singuri, î i f ureau
planurile ca ni te prieteni buni, f r a ov i s pun la cale comploturi împotriva celor de care c utau s se
ascund prin în elegerea lor prealabil . Salomeea a descoperit totul i, la prima ocazie, î i informa cu
con tiinciozitate fratele, care tia i el câte ceva, dar nu cuteza s întreprind nimic, fiindc nu punea prea mare
temei pe spusele surorii sale. în rândurile iudeilor se cuib rise o sect ai c rei adep i sus ineau c - i însu iser o
profund cunoa tere a legilor str bune i c se bucurau de dragostea lui Dumnezeu, reu ind s atrag femeile de
partea lor. Ei erau fariseii care îndr zneau s se opun cu îndârjire regilor, sfid tori i gata oricând s -i înfrunte
f i i s -i p gubeasc . întregul popor juruise c se vor supune lui Caesar i regelui lor, ace tia n-au depus
jur mântul de credin , num rul lor ridicându-se la vreo ase mii. Ca atare, regele i-a amendat i so ia lui
Pheroras a pl tit amenda în locul lor. în semn de recuno tin fa de binefacerea ei, fariseii (care pretindeau c
suflul divin îi ajut s ghiceasc viitorul) i-au prezis c prin vrerea lui Dumnezeu Herodes i urma ii lui vor
pierde puterea, care îi va reveni ei, lui Pheroras i copiilor lor. Regele a aflat acest lucru (care nu putea s scape
Salomeei), împreun cu faptul c ei îi corupseser i pe unii dintre curtenii s i. De aceea, Herodes i-a executat pe
cei mai mul i dintre fariseii învinui i, pe eunucul Bagoas i pe pajul Carus, socotit drept cel mai frumos b iat din
vremea aceea. I-a ucis pe to i slujitorii de la curtea lui care se încrezuser în vorbele fariseilor. Bagoas fusese
ademenit de ei fiindc i se prezisese c va fi numit p rinte i binef c tor de cel ce va deveni rege potrivit
profe iei lor. Acest rege va avea întreaga putere în mâinile sale i Bagoas va fi în stare s se uneasc iar i cu o
femeie i s z misleasc copii.
387
CAPITOLUL III
1. Dup ce i-a pedepsit pe fariseii vinova i, Herodes i-a convocat prietenii la o adunare unde a acuzat-o pe so ia
lui Pheroras i s-a plâns de temeritatea acestei femei care î i jignise fetele, l sându-le nem ritate, întrucât
consider fapta ei o injurie la adresa lui. Dânsa a provocat dihonia dintre el i fratele lui, a spus regele, c ci atât
prin fapte, cât i prin vorbe a stârnit cum a putut du m nia dintre ei i a pl tit amenda pe care o primiser fariseii,
nefiind str in de orice s-a petrecut la curte. Pheroras ar face bine ca, f r s mai a tepte rug mintea sau
avertismentul lui, s repudieze singur aceast femeie, care n-a sem nat între ei decât s mân a vrajbei. Regele a
zis în încheiere: „Acum, dac mai ai preten ia s p str m leg turile fr e ti, desparte-te de aceast nevast . Doar
a a po i s -mi fii frate bun i s te mai bucuri de afec iunea mea!" De i profund mi cat de vorbele lui Herodes,
Pheroras i-a r spuns c nu poate renun a la dreptul lui de frate al regelui i nici s - i refuze iubirea so iei sale:
prefer s moar decât s tr iasc f r scumpa lui so ie. Oricât de jignit se sim ea, Herodes i-a în bu it furia
împotriva lui Pheroras, dar le-a interzis lui Antipater i mamei sale s mai stea de vorb cu Pheroras, sau s se
întâlneasc cumva cu so ia acestuia. Amândoi au f g duit solemn s -i respecte porunca, ceea ce nu înseamn
deloc c ei nu s-au mai întâlnit uneori cu Pheroras i n-au mai petrecut împreun cu dânsul. S-a r spândit zvonul
c Antipater avea întâlniri clandestine cu so ia lui Pheroras, puse la cale de mama lui Antipater.
2. Nevoit s ia m suri de prevedere, fiindc se temea s mai stârneasc mânia tat lui s u, el însu i a scris
prietenilor s i din Roma s -1 îndemne pe Herodes s -1 trimit cât mai repede la Caesar pe Antipater. A a a i
f cut Herodes: 1-a expediat acolo nu numai cu cadouri bogate, ci i cu testamentul s u, care prevedea ca dup
moartea lui s -i urmeze la tron Antipater i, în eventualitatea c acesta se va stinge din via înaintea lui, fiul s u
Herodes, n scut de fiica Marelui Preot. în acela i timp cu Antipater, a sosit la Roma i arabul Syllaeus, care nu
f cuse
388
nimic din ceea ce îi poruncise Caesar. Antipater i-a adus tot acuza iile pe care Ie formulase deja Nicolaos. Chiar
i Aretas a înaintat împotriva lui Syllaeus plângerea c asasinase la Petra, f r porunca lui, mul i b rba i de vaz ,
mai ales pe Soemus, demn de pre uirea tuturora pentru neasemuita lui destoinicie, la care se adaug i Fabatus1,
slujitorul lui Caesar. Ultima acuza ie se întemeia pe urm toarea împrejurare. Herodes avea în garda lui de corp
pe un anume Corinthus, care se bucura de încrederea lui. Pe acesta 1-a îmbiat cu sume mari s -i fac de
petrecanie lui Herodes, iar el s-a învoit. Chiar de la Syllaeus a aflat despre complot Fabatus i 1-a anun at pe
rege. Herodes 1-a arestat pe Corinthus, care, dup ce a fost supus caznelor, i-a recunoscut întreaga vin . în urma
denun ului lui Corinthus, el a mai în f cat doi arabi, dintre care unul era ef de trib, iar altul, prietenul lui
Syllaeus. Supu i torturilor, i ace tia au m rturisit c veniser ca s -1 încurajeze pe Corinthus, spre a nu da
înapoi, f g duindu-i s -1 ajute la înf ptuirea crimei, dac era nevoie. Herodes i-a înf i at toate acestea lui
Saturninus, care i-a expediat la Roma.
3. Deoarece Pheroras continua s r mân credincios so iei sale, Herodes i-a poruncit s plece din regatul lui. El
s-a retras bucuros în tetrarhia sa, f când solemnul jur mânt c nu se va întoarce la curte mai înainte de a primi
vestea mor ii lui Herodes. Atunci când regele s-a îmboln vit i 1-a rugat s vin la c p tâiul s u, întrucât voia s -
i încredin eze unele sarcini cu limb de moarte, Pheroras nu 1-a ascultat, nevrând s - i încalce jur mântul.
Herodes nu a imitat pilda dat de fratele s u, ci i-a schimbat hot rârea luat anterior i, dup ce Pheroras a c zut
la pat, s-a dus s -1 vad , f r s fie chemat. De îndat ce el a murit, Herodes 1-a pus pe n s lie i 1-a dus la
Hierosolyma, unde 1-a înmormântat cu pomp , proclamând un mare doliu în rândul poporului. în pofida faptului
c era plecat la Roma, aceast moarte a marcat începutul nenorocirilor lui Antipater, c ci Dumnezeu 1-a pedepsit
în sfâr it pentru fratricidul s u. Voi dep na pe îndelete întreaga poveste, pentru ca oamenii din genera iile
viitoare s se conving c , în via a tuturora, virtutea iese mereu biruitoare.
1
Fabatus era administratorul local al vistieriei lui Caesar i fusese corupt de Herodes s -1 p r seasc pe Syllaeus, trecând de partea lui.
389

L
CAPITOLUL IV
1. Dup moartea i înmormântarea lui Pheroras, doi dintre liber ii s i, care îl pre uiser mult pe r posat, au venit
la Herodes i l-au rugat s nu lase ner zbunat pieirea propriului frate, ci s fac cercet ri privitoare la jalnicul
lui sfâr it. Aceste vorbe au atras aten ia regelui (c ci ele p reau demne de toat încrederea). Liber ii spuneau c ,
cu o zi înainte de îmboln virea lui, Pheroras cinase la so ia lui i la mas i s-a servit o otrav amestecat în
mâncare, din care i s-a tras moartea. Aceast otrav fusese procurat de o femeie din Arabia, chipurile ca o
b utur fermecat de dragoste (de aceea i se zice filtru), în realitate, ca s -l înl ture din drum pe Pheroras.
Ar boaicele sunt foarte pricepute în prepararea leacurilor vr jitore ti. Despre femeia acuzat se tia sigur c
între inea leg turi cu o foarte bun prieten a lui Syllaeus; a ijderea, c mama i sora so iei lui Pheroras se
duseser la ea, s-o conving s le vând otrava, întorcându-se la casa lor cu o zi înainte de cina fatal . Indignat de
dezv luirile acestea, Herodes a supus caznelor sclavele acelor femei i pe câteva liberte; n-a aflat nimic de la ele,
întrucât nimeni n-a recunoscut ceva, pân când, în sfâr it, una dintre roabe, doborât de torturi, a strigat c -l
roag pe Dumnezeu s h r zeasc asemenea chinuri mamei lui Antipater, care poart vina tuturor nenorocirilor.
Asta 1-a determinat pe Herodes s supun femeile la cazne mai grele i astfel toate au ie it la iveal :
chiolhanurile i întâlnirile clandestine, secretele încredin ate de el însu i doar lui Antipater, care le tr dase
femeilor lui Pheroras (de pild , Antipater primise în tain de la tat l s u o sut de talan i în schimbul promisiunii
de a nu se mai întâlni cu Pheroras), ura pe care o purta p rintelui s u Antipater, plângându-se mamei lui c
Herodes tr ie te prea mult în timp ce el îmb trâne te, astfel încât, chiar dac va ajunge s domneasc , n-o s mai
aib nici o pl cere. Zicea c , pe de o parte, avea mul i fra i, pe de alt parte, fra ii aveau feciori pe care îi cre teau
în speran a c ei vor fi urma ii lui Herodes, cl tinând n dejdile sale; chiar i acum, dac i se întâmpla vreo
nenorocire, fratele i nu fiul s u urca pe
390

tronul Iui Herodes. De asemenea, tot Antipater deplângea cumplita cruzime a regelui i uciderea fra ilor lui,
sus inând c teama de a nu avea aceea i soart i-au f cut pe el s plece la Roma i pe Pheroras s se retrag în
tetrarhia lui.
2. Toate acestea se potriveau cu spusele surorii lui Herodes i numeroasele informa ii aduse de femei înl turau
orice îndoial în privin a lor. înt rindu- i convingerea c în uneltirea lui Antipater era implicat i Doris, mama
lui, regele i-a luat înapoi toate bijuteriile, valorând nespus de mul i talan i, apoi a alungat-o din palat, i cu so iile
lui Pheroras s-a purtat prietenos. Mânia regelui fa de fiul s u a fost a â at mai ales de samariteanul Antipater,
administratorul lui Antipater, fiul regelui, care, torturat în timpul anchetei, a m rturisit, printre altele, urm torul
fapt: Antipater a procurat o b utur mortal pe care i-a încredin at-o lui Pheroras i i-a dat sarcina s-o ofere
regelui în timp ce el va fi plecat din ar , ca s nu cad nici o b nuial asupra persoanei sale. Aceast otrav
fusese adus din Egipt de Antiphilus, unul dintre prietenii lui Antipater, i Theudion, unchiul dinspre mam al lui
Antipater, a înmânat-o lui Pheroras; i a a a ajuns ea la so ia lui Pheroras, so ul însu i dându-i sarcina s-o
p streze cu mare grij . Când regele a luat-o la întreb ri, so ia lui Pheroras a recunoscut totul i, p r sind
înc perea, s aduc , chipurile, otrava cerut , ea s-a aruncat de pe acoperi , dar a c zut în picioare i n-a murit. De
îndat ce femeia i-a revenit, regele i-a promis iertarea atât ei, cât i slujitorilor, dac nu va ascunde nici o f râm
de adev r, amenin ând-o cu cele mai cumplite torturi dac va trece ceva sub t cere. Ea s-a jurat c va înf i a
lucrurile a a cum s-au petrecut i s-a inut de cuvânt, rostind întregul adev r, dup opinia celor mai mul i, atunci
când a spus urm toarele: „Antiphilus a adus din Egipt otrava ob inut de la fratele lui, care e medic. Apoi
Theudion a adus-o la noi i mie mi-a dat-o în p strare Pheroras, veninul fiind preg tit de Antipater pentru tine.
Când Pheroras z cea bolnav i tu ai venit s -l îngrije ti, v zând solicitudinea ta, i-a pierdut curajul, m-a chemat
la patul s u i mi-s zis: «Nevast , afl c Antipater m-a ademenit prin vr ji atunci când m-a înduplecat s -l ucid
pe p rintele s u i fratele meu, dându-mi otrava pe care trebuia s-o folosesc în acest scop. Dar acum, deoarece
fratele meu mi-a dovedit cu
391

L
prisosin c vechea lui dragoste fa de mine n-a sc zut deloc, iar eu simt c nu mai am mult de tr it, nu vreau
s întinez cu un fratricid duhul str bunilor mei, a a c du-te i adu-mi otrava, ca s-o arzi pe loc în fa a ochilor
mei!» M-am gr bit s-o aduc, ca s -i îndeplinesc porunca numaidecât, i am ars cea mai mare parte a otr vii,
p strând numai oleac din ea, pentru ca, dup moartea lui Pheroras, s-o folosesc dac regele va fi prea aspru cu
mine i s -mi curm singur via a!" Dup ce a gr it a a, a adus fiola cu otrav . i fratele lui Antiphilus, i mama
lui, supu i caznelor, au spus acela i lucru i au recunoscut fiola. Chiar i fiica Marelui Preot, so ia regelui, a fost
acuzat c tia toate acestea, dar a t inuit nelegiuirea. De aceea, Herodes a repudiat-o i a ters numele fiului ei
din testamentul unde el era trecut ca urma la tron. Apoi 1-a destituit din func ia de Mare Preot pe socrul s u
Simon, fiul lui Boethos, i a acordat aceast cinste lui Matthias, fiul lui Theophilos, originar din Hierosolyma.
3. între timp a sosit de la Roma Bathyllus, libertul lui Antipater, i, din caznele la care fusese supus, a reie it c
adusese cu el otrav , pe care urma s-o transmit mamei lui Antipater i lui Pheroras, pentru ca, în cazul când
prima n-a avut efect asupra regelui, cea de-a doua s -1 dea gata. Au sosit de la Roma j ni te scrisori de la
prietenii lui Herodes, trimise la sugestia i rug mintea lui Antipater, în care Archelaus i Philippos erau acuza i
c - i învinuiau tat l de uciderea lui Aristobul i Alexandru, deplângând pieirea lor; amândoi î i exprimau deschis
temerea c p rintele lor îi va chema acas numai cu inten ia ca i ei s aib acela i sfâr it. Antipater a ob inut de
la prietenii lui sus inerea acestor calomnii cu ajutorul unor sume mari de bani. Antipater însu i a trimis tat lui
s u o scrisoare în care le aducea grave învinuiri fra ilor s i, dar în acela i timp îi scuza, invocând c erau ni te
copii i atribuia vorbele lor vârstei crude. în aceast vreme, el a continuat s se judece cu Sillaeus i, pentru a-i
atrage de partea lui pe b rba ii de vaz , le-a d ruit str lucite podoabe, valorând dou sute de talan i. Surprinz tor
r mâne faptul c , în r stimpul celor apte luni de absen , el n-a avut nici cea mai vag b nuial privitoare la
ceea ce se petrecea în Iudeea. Explica ia const în str nicia cu care erau supravegheate drumurile i în ura
oamenilor fa
de Antipater: nimeni nu era dispus s se ocupe de siguran a lui i cu atât mai pu in s - i ri te via a pentru el.
CAPITOLUL V
1. Când Antipater i-a scris din nou c i-a terminat toate treburile i c se va întoarce în curând acas , Herodes,
f r s - i tr deze mânia, i-a r spuns, poruncindu-i s plece neîntârziat la drum, ca s nu i se întâmple vreun necaz
în timpul absen ei lui. S-a referit în treac t la nemul umirea fa de mama lui i i-a promis c , dup ce se va
întoarce el, î i va retrage plângerea împotriva ei. Pe toate c ile, Herodes c uta s - i manifeste p rinteasca
dragoste, ca s nu trezeasc suspiciunea lui Antipater, f cându-I s nu- i gr beasc plecarea, ci s r mân la
Roma, unde putea s stea la pând i s unelteasc împotriva regelui. Antipater a primit aceast scrisoare în
Cilicia, dup ce la Tarent a primit vestea mor ii lui Pheroras. tirea I-a întristat mult, nu pentru c -1 iubea pe
Pheroras, ci datorit faptului c acesta nu- i îndeplinise promisiunea de a-1 ucide pe Herodes înainte de a muri el
însu i. Când a debarcat la Celenderis în Cilicia, a început s aib îndoieli în privin a întoarcerii în patrie, c ci
alungarea mamei lui îl îngrijora foarte mult. Unii dintre prieteni îl sf tuiau s a tepte undeva desf urarea
evenimentelor, al ii îl îndemnau s se întoarc grabnic acas . Doar dac era prezent putea s resping acuza iile
care i se aduceau, în timp ce absen a lui sporea curajul calomniatorilor. Convins de acest argument, i-a continuat
c l toria i a acostat în portul ce se cheam Sebaste, construit cu mari cheltuieli de Herodes i denumit de el
Sebaste în cinstea lui Caesar'. Aici i-a putut da seama Antipater de nenorocirea care îl a tepta, întrucât nu 1-a
întâmpinat nimeni, n-a venit nimeni s -1 salute, în timp
1
Limanul Iui Augustus, portul ora ului Caesarea maritim .
392
393
ce la plecare primise toate ur rile de drum bun. în schimb acum, deoarece nu era împiedicat de nimeni, poporul îl
afurisea, convins fiind c va fi pedepsit pentru uciderea fra ilor lui.
2. în vremea aceea se afla la Hierosolyma Quintilius Varus2, trimis ca succesor al lui Saturninus la cârmuirea
Siriei; venise la rug mintea lui Herodes, ca s discute situa ia din ara sa. în timpul consf tuirii, a sosit
Antipater, str in de evenimentele petrecute în lipsa lui. S-a înf i at la palat în ve minte de purpur . Portarii l-
au l sat s intre, dar i-au oprit pe prietenii lui. Tulburat de aceast m sur , el i-a dat seama ce-1 a tepta, mai ales
c , atunci când s-a dus s - i îmbr i eze tat l. Herodes 1-a oprit, învinuindu-1 c - i ucisese fra ii i atentase la
via a p rintelui s u, apoi 1-a anun at c Varus va veni a doua zi ca s asculte plângerea i s judece toate faptele
sale. La aflarea nenorocirilor c zute din senin, cu sufletul zdrobit de m rimea acestora, Antipater a plecat i s-a
întâlnit cu mama i cu so ia lui (fiica lui Antigonos, cel ce domnise în Iudeea înainte de Herodes), care l-au pus
la curent cu toate evenimentele, l sându-1 s - i preg teasc ap rarea.
3. în ziua urm toare i-au ocupat locurile în sala de judecat Varus i regele, alaiul de prieteni ai amândurora,
rudele lui Herodes i sora lui, Salomeea; erau de fa to i descoperitorii complotului, cei ce fuseser supu i
torturilor, precum i slujitorii mamei lui Antipater, care fuseser prin i de curând, având asupra lor o scrisoare cu
urm torul mesaj: „Nu te întoarce acas , c ci tat l t u a aflat tot ce ai pus la cale împotriva lui i nu i-a r mas
altceva de f cut decât s fugi i s - i cau i ad postul la Caesar, ca s nu încapi pe mâinile regelui". La început,
Antipater s-a aruncat Ia picioarele p rintelui s u i 1-a rugat s nu-1 condamne dup ni te p reri preconcepute, ci
s -i asculte ap rarea ca un tat , r mânând integru. Herodes i-a cerut s - i ocupe locui în mijlocul adun rii i a
deplâns soarta copiilor z misli i de el, care i-au pricinuit atâtea suferin e, chiar mai înainte ca nelegiuirea lui
Antipater s -i întunece b trâne ea. Apoi a amintit cât osteneal i-a dat s - i creasc i s - i educe odraslele,
câte comori nu le-a d ruit la momentul potrivit, oricând i le-au dorit, iacându-le

1
Publius Quintilius Varus (46 î.e.n.-9 e.n.), favorit al lui Augustus. care I-a numit guvernator al Siriei (6-4 î.e.n.) dup C. Sentius Saturninus
(9-6 î.e.n.).
394
toate pl cerile. Drept recuno tin n-a avut parte decât de uneltirile prin care ei îi puneau în primejdie via a, doar
ca s -i smulg mi ele te domnia, mai repede decât hot râse soarta, decât îng duiau legile naturii sau voin a
tat lui lor. Se minuna singur de avântul speran elor lui Antipater i de curajul cu care n-a ov it s mearg atât de
departe pe calea infamiei. Era urma ul tronului men ionat în testament i înc din timpul vie ii tat lui s u nu
r mânea mai prejos decât dânsul prin str lucire i prin putere, de vreme ce avea un venit anual de cincizeci de
talan i, primind trei sute de talan i bani de drum pentru c l toria lui la Roma. Regele i-a mai repro at iui
Antipater calomnierea fra ilor s i, pe care îi imit prin propria-i nelegiuire, dac ace tia au fost într-adev r
vinova i, iar dac n-au avut nici o vin , nu s-a sfiit s -i ponegreasc , de i erau rude de sânge. Tot ceea ce tie
despre condamna i, el a aflat doar din gura lui Antipater i n-a luat nici o hot râre în privin a lor f r s -i cear
p rerea. îi absolv a adar de orice vin pe amândoi, întrucât mo tenitorul tronului s u s-a dovedit a fi adev ratul
paricid.
4. Dup rostirea acestor vorbe, pe Herodes l-au podidit lacrimile i n-a mai putut s - i duc la cap t cuvântarea.
Ca atare, 1-a rugat s adauge ceea ce se referea la dovedirea sau combaterea acuza iei pe Nicolaos din Damasc,
care era prietenul regelui i oaspetele lui zilnic, cunoscând îndeaproape majoritatea treburilor sale i felul cum
decurgeau ele. Gata s - i apere cauza, s-a adresat atunci tat lui s u Antipater i, slujindu-se de dovezile
bun voin ei paterne, men ionate de Herodes, a enumerat onorurile ce-i fuseser oferite, pe care nu le-ar fi primit
niciodat , dac n-ar fi fost dobândite prin propria lui virtute. Toate lucrurile de care trebuia s se îngrijeasc au
constituit statornica lui preocupare i, oricând a fost nevoie s - i pun mâinile la treab , i-a adus contribu ia. E
greu de crezut ca unul care i-a salvat p rintele de uneltirile altora s unelteasc el însu i împotriva lui i s - i
întunece propria noble e, confirmat de pedepsirea nelegiui ilor, prin infamia unei tic lo ii asem n toare. Mai
ales c , neîntâmpinând opozi ia nim nui, el fusese numit de mai înainte urma ul tronului i a primit din partea
tat lui cinstirile de care se bucur i acum. E de neconceput ca omul care de ine f r primejdie i cu demnitate
jum tate din zestrea domniei s aib condamnabila i
395

riscanta ambi ie de-a intra în st pânirea întregului, ob inerea lui nefiind deloc sigur dup ce a asistat la
pedepsirea fra ilor s i. Cu atât mai mult cu cât, atunci când ace tia au gre it, el a fost denun torul i acuzatorul,
ba chiar l autorul supliciului lor, primul care i-a convins tat l cât de nelegiuite erau odraslele sale. Gravele
dispute din sânul familiei constituie cea mai bun dovad a devotamentului s u fa de propriul p rinte. Cât
prive te ederea lui la Roma, cel mai sigur martor este Caesar, care poate fi în elat la fel de greu ca Dumnezeu.
Certe dovezi sunt scrisorile trimise de el de acolo, care au oricum o pondere mai mare decât calomniile
r uvoitorilor, ahtia i dup tulbur ri, având la dispozi ie pentru uneltiri du m noase lunga lui absen de acas ,
c ci în prezen a lui n-ar mai fi fost în stare de a a ceva. Apoi Antipater s-a pronun at împotriva torturilor în
cursul c rora se fac declara ii false, deoarece oamenii ajun i la ananghie sunt ispiti i s spun multe lucruri dup
bunul plac al st pânilor. La sfâr it, a afirmat c era gata s se supun i el caznelor.
5. Aceste cuvinte au avut darul s schimbe sentimentele întregii adun ri (c ci cei prezen i îl comp timeau pe
Antipater, a c rui fa era r v it i br zdat de iroaie de lacrimi, încât pân i adversarii lui au fost cuprin i de
mil , ba chiar i Herodes p rea înduio at, dar. nu vroia s se dea de gol). Nicolaos a continuat cu mai mare
asprime cuvântarea început de rege, a înf i at toate probele i acuza iile care erau confirmate de declara iile
tortura ilor i de dovezi neîndoielnice. A men ionat mai întâi virtutea regelui i meritele sale în cre terea i
educarea copiilor lui, pentru care n-a ob inut nici o r splat , ci a nimerit dintr-o nenorocire în alta. S-a minunat
apoi de temeritatea primilor s i fii: erau prea tineri, ademeni i de sfetnici pro ti i înc lcaser legile firii, n zuind
s se bucure de domnie mai repede decât se cuvenea. Pe Nicolaos îl uluiau în schimb la Antipater nelegiuirea i
nep sarea fa de binefacerile tat lui s u, dovedindu-se veninos ca o reptil , în vreme ce chiar i fiarele s lbatice
se îmblânzesc i se poart prietene te cu binef c torii lor. Pe Antipater nu 1-a speriat deloc soarta fra ilor lui,
întrucât a urmat f r s clipeasc pilda acestora. Nicolaos a mai spus urm toarele: „Tu ai fost, Antipater,
denun torul nelegiuirii fra ilor t i, tu ai adunat
396

L
dovezile împotriva lor i, dup pronun area sentin ei, le-ai supravegheat execu ia! Nu te blam m pentru ura pe
care ai rev rsat-o asupra lor, dar ne uime te iu eala cu care ai c utat s le imi i infamia. Din ceea ce ai f cut mai
înainte, putem s ne d m seama c n-ai dorit de fapt salvarea propriului p rinte, ci pieirea fra ilor t i. Prin dârza
urm rire a r ut ii fra ilor t i i-ai creat faima de fiu iubitor de tat numai pentru ca s treci cu mai mult vlag i
putere la înf ptuirea nelegiuirii îndreptate împotriva lui: fapta ta vorbe te de la sine. i-ai înl turat din drum fra ii
cu ajutorul învinuirilor aduse de tine i nu le-ai atribuit complici i tovar i, astfel ca to i s aib convingerea c ,
înainte de acuzare, între voi a existat o în elegere pentru ca tu s culegi singur roadele paricidului, de pe urma
ambelor nelegiuiri alegându-te cu o îndoit satisfac ie, demn de spiritul t u. în public ai dat impresia c , prin
condamnarea fra ilor t i, ai f cut o fapt de vitejie, care s - i atrag cuvenitele laude. Dac nu le meri i cu
adev rat, atunci e ti mai r u decât ei, întrucât ai uneltit pe ascuns împotriva vie ii tat lui, pentru a pune la cale
uciderea p rintelui nu fiindc îl ur ti (c ci dac lucrurile stau a a, nu s vâr e ti aceea i nelegiuire), ci fiindc ai
fost numit urma ul lui Ia tron. Ai vrut s - i ucizi p rintele de teama fra ilor t i, spre a sc pa de primejdia
reprezentat de grabnica descoperire a calomniilor tale împotriva lor, f când ca ie s i se cuvin moartea pe
care o h r ze ti nefericitului tat . Nu doreai s comi i un paricid obi nuit, ci unul de care omenirea n-a mai auzit
pân acum. N-ai fost pur i simplu fiul care c uta s ia via a p rintelui s u, ci l-ai urm rit pe cel ce te iubea, î i
aducea binefaceri, împ r ea cu tine puterea, te numise urma ul s u la tron, nu te-a împiedicat deloc s gu ti mai
devreme voluptatea domniei i prin voin a lui, consemnat în scris, î i asigura speran ele de viitor. Bun tatea lui
Herodes ai dr muit-o cu r utatea min ii tale, f când în a a fel încât s pui mâna i pe partea de domnie care mai
apar inea celui mai indulgent tat , iar tu, vrând s devii salvatorul lui prin vorbe, dar strâduindu-te s -1 ucizi prin
fapte. Ca i cum nu i-ar fi ajuns propria r utate, i-ai atras i mama în mrejele uneltirilor i ai s dit discordia
între fra i. Ai cutezat s - i asemuie ti p rintele cu o fiar , tu, f ptur mai tic loas decât erpii, care nu te-ai
mul umit s - i arunci veninul asupra consângenilor i a marilor
397
t i binef c tori, ci te-ai aliat cu tagma g rzilor de corp, cu b rba ii vicleni i cu femeile împotriva unui b trân
pl pând, de parc nu i-ar fi fost suficiente ura nedreapt i cugetul n p dit de tic lo ie. Dup ce au fost tortura i
din vina ta oameni liberi i sclavi, b rba i i femei, dup atâtea dovezi aduse de cei care au conspirat împreun cu
tine, mai ai curajul s vii i s sfidezi adev rul? Ca i cum ar fi un fleac faptul c ai vrut, prin suprimarea
propriului p rinte, s r v e ti deprinderile omene ti, încerci s infirmi legile îndreptate împotriva ta, spiritul de
dreptate al lui Varus i puterea justi iei îns i. Mergi cu neru inarea atât de departe încât ai cutezan a s te supui
caznelor. Dup ce mai înainte ai pus la îndoial anchetele f cute, ca i cum au spus minciuni tortura ii care au
vrut s salveze via a tat lui t u, mai pot avea încredere anchetatorii în r spunsurile date de tine? Când oare,
Varus, vei sc pa pe rege de infamia rudelor lui apropiate? Când îl vei stârpi pe acest monstru cu chip de om care
i-a h r zit pieirii fra ii printr-o ipocrit iubire fa de p rintele s u, iar dup aceea, ca s poat domni mai repede
singur, pl nuie te cu orice pre uciderea propriului tat ? tii desigur c paricidul e o injurie la adresa naturii i a
neamului omenesc i c premeditarea nu st mai prejos decât înf ptuirea nelegiuirii propriu-zise. Cel ce nu-l
pedepse te cu asprime, sfideaz firea îns i!"
6. Nicolaos a mai pomenit apoi despre mama lui Antipater câteva lucruri care au reie it din tr nc nelile ei
muiere ti, ar tând c ea a consultat prezic torii i a adus jertfe ca s afle ce o s i se mai întâmple lui Herodes;
a ijderea, despre neru inarea lui Antipater, care a chefuit i s-a destr b lat cu nevestele lui Pheroras. El a
men ionat declara iile date de tortura i i de martori: erau multe i variate, unele f cute cu chibzuin , altele cu
premeditare i confirmate în bun parte între timp. Oamenii care p straser t cerea, de team c - i vor atrage
r zbunarea lui Antipater, v zând c soarta nu-i mai surâde, au început s -l învinuiasc de nelegiuirile pe care le
toleraser cândva. Mai ales adversarii care îi purtau o ur neînduplecat i-au dat la iveal toate faptele rele,
t inuite pân atunci. Antipater s-a pr bu it îns nu atât datorit du m niei acuzatorilor s i, cât mai ales gravit ii
nelegiuirilor pe care cutezase s le comit i r ut ii pe care o dovedise fa de tat l i de fra ii lui. î i umpluse
casa cu
398
vrajb i moarte, iar ura lui nu era dreapt , nici prietenia lui fidel , ci doar a a cum îi dicta interesul personal.
Toate acestea fuseser deja remarcate de mul i oameni prev z tori i înzestra i cu o minte capabil s judece
faptele, care nu erau influen a i de o ur p rtinitoare, dar fuseser pân atunci împiedica i s se plâng , începând
s spun ce tiau abia acum, când se sim eau în siguran . S-au adus felurite dovezi ale crimelor care nu puteau fi
infirmate sau suspectate de necinste, întrucât cei ce le aduceau nu vorbeau ca s fac hatârul regelui, nefiind sili i
s tac spre a nu se expune primejdiilor. Acuzatorii erau convin i de nelegiuirea faptelor i socoteau c Antipater
merita orice pedeaps , nu pentru a garanta siguran a lui Herodes, ci pentru infamia lui propriu-zis . Mul i veneau
i f r s fie chema i i formulau grave învinuiri, încât Antipater, foarte priceput s scorneasc orice fel de
minciuni, f r s ro easc la fa de ru ine, nu era în stare s le dea un r spuns i nici nu îndr znea s-o fac .
Dup ce Nicolaos i-a încheiat cuvântarea i rechizitoriul, Varus i-a cerut lui Antipater s resping acuza iile care
i s-au adus, dac era preg tit s dovedeasc faptul c nu era vinovat de crimele ce i se imputau; el ar fi tare
bucuros, tiind sigur c i tat l s u vrea acela i lucru, ca nelegiuirea fiului s nu fie dovedit . Dar Antipater, care
st tea întins cu fa a la p mânt, îl lua ca martor al nevinov iei lui pe Dumnezeu, ca s arate prin semnele sale c
n-a pl nuit nici o r utate împotriva propriului p rinte. To i cei lipsi i de virtute obi nuiesc îndeob te ca, de câte
ori pun la cale o nelegiuire, s ac ioneze dup bunul lor plac, negând faptul c Dumnezeu cunoa te îndeaproape
faptele oamenilor. Atunci când sunt prin i i amenin a i s apar în fa a judec torilor, infractorii îl cheam pe
Dumnezeu ca martor care s dezmint orice crim a lor. La fel a procedat i Antipater. Dup ce a înf ptuit toate
groz viile, ca i cum n-ar mai fi pe lumea asta bunul Dumnezeu, când teama de pedeaps I-a pândit pretutindeni
i a fost tras la r spundere de ap r torii drept ii pentru nelegiuirile comise, s-a încumetat s recurg iar i la
puterea divin i i-a cerut s -i vin în ajutor, implorând-o s -l cru e, ca s poat continua ceea ce a f cut pân
acum pentru salvarea tat lui s u.
7. Dup ce, în pofida repetatelor sale întreb ri, Varus n-a ob inut de la Antipater decât invocarea lui Dumnezeu i
a v zut
399

c judecata nu se mai termina, a poruncit s fie adus otrava, ca s se constate pe loc ce efect avea. Când aceasta
a fost adus , a dat ordinul ca ea s fie dat unui condamnat la moarte, care i-a pierdut via a numaidecât. Atunci
Varus s-a ridicat, a p r sit adunarea i a doua zi a plecat la Antiohia; acolo obi nuia s - i petreac vremea,
deoarece palatul lui era în Siria. Herodes s-a gr bit s - i pun fiul în lan uri. Poporul nu tia ce a discutat el cu
Varus, înainte de plecarea acestuia. Mul i erau de p rere c acesta convenise cu Herodes ce m suri s se ia
împotriva lui Antipater. Dup întemni area fiului, Herodes a trimis la Roma scrisori adresate lui Caesar, cerând
solilor s înf i eze i prin vorbe r utatea lui Antipater. în zilele acelea a fost interceptat o scrisoare trimis lui
Antipater de Antiphilus din Egipt (fiindc locuia acolo). Regele a deschis-o i ea avea urm torul con inut: „î i
trimit scrisoarea lui Acme, riscându-mi via a. tii desigur c pun în primejdie dou familii, dac sunt prins. î i
urez mult succes în ceea ce pui la cale!" Acesta era cuprinsul scrisorii. Regele a c utat cealalt scrisoare, dar n-a
dat de urma ei; sclavul lui Antiphilus, care adusese epistola, nega faptul c a primit-o pe cea de-a doua. în timp
ce regele era pus în încurc tur , unul dintre prietenii lui a observat o cus tur la tunica de dedesubt (c ci sclavul
avea dou ve minte) i a presupus c scrisoarea era ascuns în faldul ei. A a st teau lucrurile. Scrisoarea a fost
scoas din cus tura tunicii i ea avea con inutul urm tor: „ACME C TRE ANTIPATER. Am scris tat lui t u
epistola dorit de tine i îi trimit acum o copie a scrisorii adresate chipurile de Salomeea st pânei mele, dup
lectura c reia sunt sigur c Salomeea va fi condamnat la moarte pentru tentativ de asasinat." Era vorba de o
scrisoare trimis pesemne de Salomeea st pânei lui Acme, conceput de Antipater în numele Salomeei, sub
raportul con inutului, dar redactat de Acme cu cuvintele ei. Aceast scrisoare suna astfel: „ACME C TRE
REGELE HERODES. Str duindu-m s nu- i r mân ascuns nici o uneltire pus la cale împotriva ta, cu riscul
vie ii mele, dar în folosul t u, am copiat o scrisoare potrivnic ie, adresat de Salomeea st pânei mele, i i-o
trimit acum. Ea a scris-o pe când vroia s se m rite cu Syllaeus. Te rog s rupi scrisoarea, ca s nu-mi pui via a
în primejdie." Antipater însu i îi scrisese lui Acme ca, potrivit indica iilor date de el, s -i adreseze lui
400
Herodes o scrisoare îndreptat împotriva acestuia, prin care Salomeea se ar ta, chipurile, în stare s fac orice, ca
s -1 distrug . Trebuia s aib grij apoi ca s -i parvin lui Herodes epistola adresat de Salomeea st pânei sale.
Aceast Acme avea o obâr ie iudaic , fim* în slujba Iuliei, so ia lui Caesar; ea f cuse acest lucru de dragul lui
Antipater, care o pl tise cu bani mul i, ca s -1 ajute s - i ucid mai repede tat l i m tu a.
8. Exasperat de neobi nuita r utate a lui Antipater, Herodes a fost tentat s -1 execute numaidecât, fiindc a
provocat mari tulbur ri în sânul familiei i a complotat nu numai împotriva lui, ci i a surorii sale, c utându- i
complici chiar i la curtea lui Caesar. îl instiga necontenit Salomeea, care se lovea cu pumnii în piept, cerându-i
ea îns i s-o ucid dac putea s -i aduc o dovad demn de încredere împotriva ei. Herodes i-a chemat a adar
fiul i i-a poruncit ca, f r s -i ascund nimic, s -i dest inuie ce avea de spus în ap rarea lui. Deoarece acesta a
r mas mut, el i-a cerut ca, dup ce i-a dat de gol nelegiuirea cu fiecare prilej, barem s spun acum neîntârziat
numele complicilor lui. Antipater 1-a nominalizat ca autor al tuturor relelor pe Antiphilus, f r s mai
men ioneze pe altcineva. în adânca lui mâhnire, Herodes a vrut s - i trimit degrab fiul la Roma, ca s
primeasc de la Caesar pedeapsa pentru tic lo iile pe care le pusese la cale. Temându-se îns c acolo va sc pa
de primejdii cu ajutorul prietenilor lui, 1-a men inut în temni , la fel ca mai înainte. i-a trimis solii la Caesar,
cu scrisori în care î i acuza fiul i, ca o dovad a complicit ii lui Acme la nelegiuirea lui Antipater, a expediat i
copii ale scrisorilor ei.
CAPITOLUL VI
1. A adar, solii, instrui i mai înainte ce r spunsuri s dea la întreb ri, se gr beau s ajung la Roma, ca s duc
acolo scrisorile. între timp, regele s-a îmboln vit i i-a f cut
401

testamentul, în care a l sat domnia fiului s u mezin, în dauna lui Archelaus i Philippos, pe care îi ura atunci din
pricina calomniilor lui Antipater; lui Caesar i-a l sat o mie de talan i i cinci sute de talan i luliei, so ia lui
Caesar, fiilor lui Caesar, prietenilor i liber ilor s i. A împ r it apoi fiilor precum i nepo ilor lui bani, venituri
anuale i teritorii. Cu o bogat mo tenire s-a ales i sora lui Salomeea, care i-a ar tat în toate ocaziile cea mai
statornic fidelitate i n-a cutezat niciodat s urzeasc intrigi împotriva lui. Deoarece avea slabe speran e de
îns n to ire (c ci împlinise aproape aptezeci de ani), Herodes era st pânit de furie i am r ciune fa a de to i,
mai ales fiindc socotea c poporul îl dispre uia, boala lui umplându-1 de bucurie. De altfel, iat c unii dintre
cei care aveau o mare influen asupra mul imii s-au r zvr tit împotriva lui din urm toarea pricin .
2. Iudas, fiul lui Sariphaeus, i Matthias, fiul lui Margaloth, erau cei mai dibaci vorbitori i mai buni t lm citori
ai legilor str mo e ti din rândul iudeilor, b rba i foarte dragi poporului fiindc f ceau educa ia tineretului (zilnic
veneau în casa lor cei ce erau dornici s - i des vâr easc virtutea). De îndat ce au aflat c boala regelui era f r
leac, ei au cerut tinerilor s distrug toate lucr rile pe care le f cuse dispre uind datinile str mo e ti i, în
respectul legilor, s caute r splata luptei pe care o duceau în numele evlaviei. Tocmai datorit faptului c a
cutezat s întreprind ceea ce nu îng duie legile s-au ab tut asupra lui Herodes aceast boal i celelalte
nenorociri prin care sunt pedepsi i îndeob te oamenii. Prin câteva dintre înf ptuirile sale, Herodes înc lcase într-
adev r legile, a a c învinuirile aduse de Iudas i Matthias erau întemeiate. C ci deasupra por ii mari a templului,
el a ezase un uria i costisitor vultur de aur. Legile interzic celor ce- i duc via a dup cerin ele lor s se
gândeasc la expunerea unei statui sau s închine templului întruchiparea unei fiin e vii. înv torii au spus
tinerilor c vulturul acela trebuie s fie îndep rtat; chiar dac unii î i vor pune în primejdie via a, se cuvine ca
oamenii, în vederea ap r rii legilor, s înfrunte moartea, pe care trebuie s-o socoteasc mult mai frumoas decât
pl cerea oferit de traiul zilnic, fiindc ea le asigur o faim durabil dup ce vor p r si via a, fiind prosl vi i
deopotriv în era noastr cât i în toate
402
veacurile care vor veni de-acum înainte. întrucât chiar i cei ce duc o via lipsit de riscuri nu sunt feri i de
pacostea mor ii, se cade ca oamenii care n zuiesc spre adev rata virtute s - i dea ob tescul sfâr it doar atunci
când soarta le îng duie s piar încununa i de laude i renume. Ca atare, marea lor mângâiere trebuie s fie
gândul c mor datorit unor fapte m re e, înf ptuite în condi ii primejdioase, pentru ca gloria s li se r sfrâng
asupra fiilor lor, f când s fie p rta i la ea toate rubedeniile, atât femeile cât i b rba ii.
3. în timp ce înfl c rau tinerii cu asemenea cuvânt ri, s-a r spândit tirea mor ii regelui, ceea ce le-a convenit de
minune ambilor înv tori. A adar, discipolii lor s-au urcat la amiaz pe acoperi ul templului i au pr v lit la
p mânt vulturul de aur, sf râmându-1 cu securile în v zul mul imii adunate în jurul sanctuarului. Comandantul
regelui (la primirea ve tii celor întâmplate), temându-se c avea de-a face cu o r scoal mai mare decât era în
realitate, a venit la fa a locului cu trupe numeroase, destul de puternice s struneasc mul imea care se apucase s
distrug dania regelui. întrucât revolta izbucnise din senin, c ci gloata cuteaz îndeob te s se dezl n uie la voia
întâmpl rii, f r s - i ia chibzuite m suri de prevedere, cei mai mul i au intrat în panic i n-au tiut ce s fac ,
de aceea au luat-o la fug . N-au fost prin i decât vreo patruzeci de tineri, r ma i s opun o dârz rezisten ,
împreun cu capii r scoalei, Iudas i Matthias, socotind c nu era demn s se retrag din fa a o tenilor. A adar,
ace tia au fost du i de comandant la rege. Când au ajuns în fa a lui i Herodes i-a întrebat dac au îndr znit s
doboare dania lui, ei au r spuns astfel: „Ceea ce s-a pus la cale, noi am pus, ceea ce s-a f cut, noi am f cut, a a
cum se cuvenea s procedeze ni te b rba i cucernici. Deoarece am venit s ocrotim l ca ul Domnului i s d m
ascultare legilor ce provin de la El, nu-i de mirare c am socotit firesc s ne supunem poruncilor încredin ate lui
Moise, care le-a înv at de la Dumnezeu i ni Ie-a l sat în scris, mai degrab decât ordinelor tale. Suntem
bucuro i c ne a teapt moartea, chiar dac vom fi supu i torturilor, convin i c o întâmpin m de dragul virtu ii
i nu ca ni te r uf c tori!'" Aceste cuvinte întruneau consim mântul tuturor prizonierilor i curajul
cu care î i rosteau r spunsurile dovedea c ei nu ov iser deloc s treac
403

1
la fapte. Regele i-a pus în lan uri, trimi ându-i la Ierihon, unde au fost chema i iudeii cei mai de seam . Dup ce
s-au strâns laolalt , adunarea lor a avut loc într-un teatru. întins pe o lectic , deoarece nu putea s stea în
picioare, regele le-a zis ce mult osteneal i-a dat de dragul lor i ce mari cheltuieli a f cut ca s construiasc
templul, pe când cei din neamul Asamoneilor n-au putut ca, de-a lungul domniei lor de o sut dou zeci i cinci
de ani, s înal e în cinstea lui Dumnezeu un asemenea sanctuar. El 1-a împodobit cu minunate danii, pentru care
sper ca, dup moarte, s se aleag cu glorie i cuvinte de laud . A început s strige apoi c , înc din timpul vie ii
lui, ei nu s-au ab inut s -1 batjocoreasc , ci au cutezat în plin zi s -i ating dania cu mâinile lor i s-o doboare la
p mânt. De i jignirea pare s -1 aib în vedere numai pe dânsul, dac ar fi s spunem lucrurilor pe nume, atunci
avem de-a face cu un sacrilegiu.
4. De teama cruzimii regelui, în stare s - i dezl n uie crâncena r zbunare asupra lor, iudeii s-au dezis de fapta
s vâr it f r acordul lor, cerând aspra pedepsire a nelegiuirii. Herodes a dat dovad de blânde e în toate
privin ele, dar 1-a scos din func ia de Mare Preot pe Matthias, socotindu-1 într-o oarecare m sur autorul moral
al incidentului, i a atribuit pontificatul cumnatului s u Joazar. Pe când p storea acest Matthias, s-a întâmplat ca
altul s -1 suplineasc în func ia de Mare Preot într-o zi când iudeii trebuiau s posteasc . Iat care a fost motivul
invocat. Cu o noapte înaintea zilei de post, Matthias visase c se culcase cu nevasta lui. Datorit faptului c nu
mai putea s celebreze jertfa, în locul lui a oficiat Josephus, fiul lui Ellem, care-i era rud de sânge. Herodes 1-a
silit pe acest Matthias s - i p r seasc func ia, iar pe cel lalt Matthias, dezl n uitorul r scoalei, I-a ars de viu,
împreun cu câ iva dintre tovar ii lui. în aceea i noapte a avut Ioc o eclips de lun .
5. Boala lui Herodes s-a agravat îns din ce în ce mai mult i Dumnezeu 1-a pedepsit pentru nelegiuirile sale. Un
foc interior îl mistuia încet, dar febra nu era a a tare încât s r zbeasc în afar , stârnind dureri în adâncul
vintrelor. La aceasta se ad uga o foame nes ioas pe care nu putea s-o satisfac deloc. Viscerele sale aveau
ulcera ii, dar cel mai mult îl chinuia suferin a pe care o resim ea în intestinul gros. Picioarele îi erau n p dite de
un lichid apos i str lucitor, iar în

jurul abdomenului avea o inflama ie, p r ile ru inoase fiind atât de putrede, încât colc iau de viermi. Bolnavul
gâfâia când se scula i i se t ia respira ia, iar duhoarea pe care o rev rsa r suflarea lui precipitat îi sup ra pe cei
din jur. Convulsiile trupului s u r zbeau în toate m dularele, dându-le o putere aproape de neînvins. Ghicitorii i
cei ce se ocupau cu tiin a prezicerii viitorului, care fuseser consulta i de el, i-au spus c Dumnezeu îl pedepsea
pentru numeroasele sale nelegiuiri. De i cople it de cele mai grele chinuri pe care le poate îndura un om,
Herodes tr gea totu i n dejdea c se va îns n to i i chema medicii, urmându-le sfaturile. Astfel a fost dus
dincolo de fluviul Iordan spre a urma tratamentul apelor termale de la Callirhoe1, care, în afara tuturor celorlalte
daruri, au i meritul c pot fi b ute cu folos. Ele se vars în lacul despre care se zice c produce asfalt. Când
t m duitorii, v zând c s-a mai întremat, l-au cufundat într-o cad plin cu ulei, mul i au crezut c Herodes i-a
dat duhul. Gemetele scoase de slujitorii s i l-au readus Ia via . Pierzându- i a adar orice speran de vindecare,
regele a poruncit s se distribuie fiec ruia dintre o teni câte cincizeci de drahme. Comandan ilor i prietenilor s i
le-a dat sume mult mai mari, apoi s-a întors la Ierihon. Dar fierea lui neagr i-a provocat atâta am r ciune, încât
înainte de a muri a pus la cale urm toarea mâr vie neasemuit . A ordonat ca iudeii de vaz din toat Iudeea,
indiferent unde locuiau, s vin la el (acolo s-a adunat o uria mul ime, de fa fiind întregul popor, c ci to i se
supuseser ordinului, care prevedea pedeapsa cu moartea pentru oricine nu-i d dea ascultare). Sup rat în egal
m sur i pe vinova i, i pe nevinova i, regele i-a adunat de-a valma într-un hipodrom, apoi, chemând-o pe sora
lui Salomeea i pe so ul ei Alexas, le-a spus c atâtea dureri îl asalteaz de pretutindeni, încât simte c în preajma
lui bântuie moartea; ea este o n past suportabil i preferabil tuturor celorlalte. Cel mai mult îl sup r faptul c
va muri f r s fie plâns i c inat de nimeni, a a cum se cuvine unui rege. Cunoscând bine ce gândesc iudeii
despre dânsul, tie bine c nimic nu poate s -i satisfac i s -i delecteze mai mult decât moartea lui, mai ales c
din timpul vie ii sale, ei s-au r sculat i
1
Izvoare termale sulfuroase folosite i în prezent de arabi pentru b i i cur de ap medicinal (azi Zerka Ma' in), Lacul de asfalt fiind Marea
Moart .
404
405
i-au batjocorit daniile. Iar ei au sarcina s -i u ureze i s -i îmbuneze aceast durere. Dac vor s adopte planul
lui, pot s -i asigure atunci str lucita înmormântare de care nu a mai avut parte nici un alt rege, întregul popor
urmând s poarte un do!'u sincer, în loc s -1 boceasc în glum i batjocur . De îndat ce vor fi aflat c el i-a
dat duhul, Salomeea i Alexas au datoria s înconjoare hipodromul cu o teni i s -i ucid pe oamenii care n-au
aflat înc de moartea lui (s nu se spun asta decât dup ce s-a încheiat atacul), poruncind ca to i iudeii s fie
str pun i de s ge i. Printr-o asemenea fapt , dup ce captivii vor fi pierit în felul acesta, ei îi vor h r zi îndoita
bucurie de a- i vedea îndeplinit ultima dorin de muribund i de a fi cinstit prin bocete demne de el. Herodes a
dat aceast sarcin surorii i cumnatului s u i cu lacrimi în ochi i-a implorat ca, în numele iubirii fa de o rud
apropiat i în numele credin ei în Dumnezeu, s nu-i refuze aceast cinstire. Amândoi i-au promis s fac acest
lucru.
6. Chiar dac felul cum s-a purtat mai înainte Herodes cu rudele sale î i g se te scuza în grija pe care trebuia s-o
aib fa de propria lui via , oricum, ultimul ordin pe care 1-a dat trebuie s ne apar ca str in de orice
sim mânt omenesc. C ci dorin a lui era s - i constrâng întregul popor s poarte doliu dup f pturile cele
mai.dragi, poruncind ca în fiecare familie s fie ucis câte un membru care nu-i adusese nici o jignire i nici nu
putea fi acuzat de o nelegiuire. Cei care mai p streaz un dram de omenie în ei, mai ales atunci când au ajuns în
pragul mor ii, renun îndeob te chiar i la îndrept it lor ur fa de orice du man al lor.

CAPITOLUL VII
executat de Caesar, indignat de complicitatea ei la nelegiuirea lui Antipater, i c pe Antipater însu i îl l sa
deocamdat în via , r mânând la îndemâna lui, ca p rinte i rege, fie s -1 surghiuneasc , fie s -1 acid . La
aflarea nout ilor, Herodes s-a sim it ceva mai bine, bucuros de vestea mor ii lui Acme i de puterea pe care o
avea de a- i condamna feciorul. Chinuit apoi de dureri i mai mari, a lâncezit i, cuprins de foame, a cerut un m r
i un cu it: era obi nuit de mai înainte s - i cure e singur m rul i s -1 m nânce, t iat în felii. Când dorin a i-a
fost îndeplinit , s-a uitat în jur i a vrut s se str pung cu cu itul. Ar fi f cut acest lucru, dac nu i-ar fi în f cat
bra ul v rul s u Achiab, sco ând un strig t. Numaidecât palatul a r sunat de vaiete i s-a stârnit atâta zarv , ca i
cum regele ar fi murit de-a binelea. Antipater (convins c tat l s u se stinsese din via ) a prins curaj, de parc ar
fi fost slobod i urma s pun mâna pe domnie, f r s întâmpine piedici, i a început s vorbeasc cu temnicerul,
spre a- i ob ine eliberarea, f cându-i multe promisiuni, atât pentru prezent, cât i pentru viitor. Dar lucrurile s-au
întors împotriva lui. Temnicerul nu numai c a refuzat s fac ce vroia Antipater, ci i-a dezv luit regelui inten ia
acestuia, dup ce fusese supus diverselor ispite. Herodes, care i a a era foarte pornit împotriva fiului s u, de
îndat ce a primit vestea adus de temnicer, a scos un strig t i i-a dat cu pumnii în cap, de i era în agonie. S-a
ridicat, proptindu- i coatele de pat, i a trimis g rzile de corp s -1 execute numaidecât pe Antipater, trupul lui
fiind înmormântat f r pomp în fort rea a Hyrcania.
CAPITOLUL VIII
în timp ce Herodes d dea acest ordin rudelor sale, au sosit de la Roma scrisorile solilor pe care îi trimisese la
Caesar. El a aflat din cuprinsul lor c Acme fusese condamnat la moarte i
1. Herodes i-a schimbat iar i ultimele sale dorin e, întocmind un nou testament: pe Antipas, c ruia îi h r zise
tronul, 1-a numit tetrarh în Galileea i Peraea i i-a l sat domnia
406
.
407
lui Archelaus'. A atribuit Gaulanitis, Trachonitis, Batanea i Panias fiului s u Philippos, fratele lui Archelaus, ca
tetrarhie, iar surorii lui Salomeea i-a dat lamnia, Azot i Phasaelis, precum i cinci sute de mii de monede de
argint marcate. i de celelalte rude ale sale a avut grij Herodes, care a dat fiec ruia în parte bani i venituri
anuale, din bel ug. Lui Caesar i-a l sat mo tenire zece milioane de monede de argint marcate, împreun cu vase
de aur i argint, precum i ve minte scumpe; Iuliei, so ia lui Caesar, dar i altor persoane, le-a împ r it cinci
milioane. A înf ptuit toate acestea i, la cinci zile de la execu ia lui Antipater, Herodes s-a stins din via , dup
ce trecuser treizeci i patru de ani de la decapitarea lui Antigonos i dup treizeci i apte de ani de la numirea
lui ca rege de c tre romani. A fost un om care i-a ar tat cumplita lui cruzime fa de to i, deopotriv , i nu i-a
st pânit mânia, a dispre uit dreptatea i justi ia, bucurându-se de un noroc cum nu a mai avut nimeni pân la el
(c ci din simplu poporan, el a ajuns la rangul de rege, a trecut prin nenum rate primejdii, le-a înl turat pe toate i
a p r sit via a la o vârst înaintat ). Cât prive te leg turile de familie, în special cu fiii lui, i aici s-a socotit
norocos, deoarece credea c în persoana lor el a biruit ni te du mani, dar, dup p rerea mea, a fost în realitate un
om nenorocos i demn de mil .
2. Mai înainte ca tirea mor ii regelui s fie divulgat , Salomeea i Alexas i-au eliberat pe iudeii închi i în
hipodrom i au spus c Herodes le-a poruncit s se întoarc în inuturile lor, v zându- i de treburile casnice. A a
au f cut ei întregului popor o mare binefacere. între timp, vestea c regele nu mai tr ia s-a r spândit pretutindeni.
Salomeea i Alexas au adunat întreaga o tire în amfiteatrul din Ierihon i au citit mai întâi scrisoarea adresat
o tenilor, prin care regele le aducea mul umiri pentru credin a i d ruirea cu care l-au slujit i îi ruga totodat s
se supun a ijderea lui Archelaus, fiul i urma ul s u la domnie. Apoi Ptolemeu, c ruia i se încredin ase sigiliul
regal, a dat citire testamentului, urmând ca el s fie validat abia dup parcurgerea lui de c tre Caesar. Aclama ii
puternice în favoarea domniei lui Archelaus au r sunat numaidecât atât în
' Herodes Archelaus, etnarh al ludeei, Samariei i al ldumeei (4 î.e.n.-6 e.n).
408
mul imea o tenilor, cât i în rândul comandan ilor, care au promis c -1 vor servi cu credin a i devotamentul
ar tate tat lui s u, rugându-se ca el s aib parte de binecuvântarea lui Dumnezeu.
3. S-a trecut dup aceea la preg tirea înmormânt rii regelui i Archelaus a avui grij ca p rintele lui s aib
parte de funeralii magnifice, acordându-i toate podoabele, precum i pompa cuvenit defunctului. Herodes a fost
dus pân la mormânt pe o litier de aur, împodobit cu numeroase i felurite pietre pre ioase. Draperia avea
str lucire purpurie i trupul îi era înve mântat în purpur , cre tetul cu diadem fiindu-i acoperit de o coroan de
aur, în timp ce sceptrul st tea în mâna-i dreapt . Litiera era înconjurat de mul imea fiilor i rudelor regelui. Ei
erau urma i de o tenii grupa i dup na ia din care f ceau parte i dup denumirea lor, într-o anumit ordine. Mai
întâi p eau g rzile de corp; urmau la rând tracii, germanii i galii, to i înzestra i cu întregul lor armament. Venea
apoi restul o tirii, înarmat ca pentru r zboi, în frunte cu comandan ii ei. Ultimii erau cei cinci sute de
slujitori care duceau mirodeniile. Cortegiul a str b tut opt stadii2 pân la Herodion, unde a fost înmormântat
regele, dup porunca lui. Acesta a fost sfâr itul lui Herodes.
4. Archelaus a decretat un dolju de apte zile în onoarea tat lui s u (c ci atâta cere datina rii). Dup aceea a
osp tat poporul i, la încheierea doliului, s-a îndreptat spre templu. Oriunde trecea, to i îl urmau cu ur ri de noroc
i elogii, de parc s-ar fi luat la întrecere unii cu al ii, s scoat strig te de bucurie. Urcat pe o în l ime i a ezat
pe un jil de aur, Archelaus a salutat iar i poporul, ar tându- i recuno tin a fa de dovezile lui de bun voin i
bucurie. I-a mul umit apoi.pentru repeziciunea cu care a dat uit rii silniciile comise de tat l s u, f g duind c se
va str dui s -i r spl teasc cum se cuvine devotamentul. Deocamdat se fere te s adopte titlul de rege; va primi
onorifica denumire dac Caesar va pecetlui cu autoritatea lui testamentul scris de p rintele s u. Din acest
' Distan a corect dintre Ierihon, unde a murit Herodes, i Herodion, unde a fost el înmormântat, este de 200 de stadii, cifr redat de autor în
Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor, Cartea I, cap. XXXIII, paragr. 9 (ed. cit., p. 135, n. 10).
409
motiv, atunci când o tirea i-a cerut s - i a eze pe cre tet diadema regal , el n-a vrut s accepte cinstirea care l-ar
fi onorat, cât vreme nu tie sigur ce va hot rî cel îndrept it s-o încuviin eze. F>e îndat ce va ob ine domnia, nu
va neglija s recompenseze prin blânde e bun voin a supu ilor s i: î i va da osteneala s fie mai bun decât tat l
lui. înclinat îndeob te s cread c , din primele zile, cei care ajung s de in puteri depline sunt gata s - i
dezv luie sincer gândurile, mul imea îl l uda cu atât mai mult pe Archelaus cu cât acesta îi vorbea mai dulce i
mai prietenos, formulându- i pe loc dorin ele sale. Unii îi strigau s le mic oreze birurile anuale, al ii, s -i
elibereze pe de inu ii lui Herodes (mul i fiind închi i de mult vreme). Câ iva au insistat s înl ture taxele pentru
punerea în vânzare a m rfurilor, care fuseser încasate în ultima vreme cu str nicie. Archelaus n-a ridicat nici o
obiec ie, fiindc nu urm rea decât s împace gloata i s atrag asupra lui simpatia poporului, pe care o socotea
necesar pentru confirmarea domniei sale. Dup aceea, aducând jertfa cuvenit , el s-a osp tat cu prietenii lui.
CAPITOLUL IX
1. între timp, s-au adunat ni te iudei dornici s tulbure ordinea din ar i deplângeau amarnic moartea lui
Matthias i a tovar ilor lui, uci i de Herodes (erau cei executa i pentru distrugerea vulturului de aur, pe care
frica inspirat de rege îi privase în vremea aceea de cinstea înmormânt rii). Ei recurgeau la strig te i bocete, ca
i cum prin zarva lor aduceau alinare mor ilor, batjocorindu-1 pe rege. S-au strâns apoi laolalt i i-au cerut lui
Archelaus ca pentru aceast nelegiuire s -i pedepseasc pe oamenii care s-au bucurat de pre uirea lui Herodes.
Dar mai întâi de toate s -l schimbe iar i pe Marele Preot numit de Herodes i s pun în locul lui un om mai
îndrept it i mai indicat s ocupe aceast func ie. De i nu se
410

i
împ ca deloc cu îndârjirea r zvr ti ilor, Archelaus nu vroia s le resping f i cererile, fiindc inten iona s
întreprind cât mai repede o c l torie la Roma, ca s - i asigure confirmarea lui Caesar. A trimis la ei pe unul
dintre con andan ii s i spre a-i convinge s renun e la preten ia r zbun rii, avându-se în vedere faptul c moartea
prietenilor lor trebuie pedepsit conform legilor. Dar aceste revendic ri con ineau deopotriv mari sfid ri i
veneau într-un moment nepotrivit, întrucât ara avea nevoie de concordie, pân când Archelaus se întorcea de la
Roma, cu încuviin area dat de Caesar. Abia atunci va g si el r gazul s dezbat împreun cu nemul umi ii
cererile lor. între timp, ei s se lini teasc i s nu se împov reze cu nelegiuirea r zvr tirii.
2. Archelaus a dat aceste sugestii i instruc iuni comandantului pe care I-a trimis la r zvr ti i. Ei l-au
primit cu vocifer ri i nu i-au dat voie s vorbeasc , amenin ându-1 cu moartea atât pe el, cât i pe cei ce vor
cuteza s spun pe fa i cu bun - tiin ceva care se abate de la lucrurile convenite, încât s duc tratative nu
dup vrerile lor, ci dup ce Ie-a impus superiorul. Li se pare intolerabil ca f pturile dragi, pe care le-au pierdut în
timpul vie ii lui Herodes, s nu le poat r zbuna dup moartea regelui. Din pricina înver un rii, socoteau c era
legal i îndrept it numai ceea ce stabilea bunul lor plac, f r s fie în stare s prevad primejdiile care îi
amenin au. Chiar i cei care le întrez reau cumva nu sc pau de vraja prezentului, ascunzându-se în
spatele dorin ei de r zbunare asupra du manului lor de moarte. De i Archelaus a trimis mul i soli s ajung la
în elegere cu r zvr ti ii i înc mul i al i cet eni s-au dus la ei, nu din porunca lui, ci din proprie ini iativ , nici
unul n-a fost l sat s vorbeasc . Dezl n uita r zvr tire s-a învolburat tot mai mult i era lesne de ghicit c agita ia
se va înte i, un mare num r de oameni fiind atra i spre ea.
3. în vremea aceea se apropia s rb toarea când iudeii, potrivit datinilor str bune, m nânc pâine nedospit
(Pastele se nume te aceast s rb toare care aminte te de plecarea str mo ilor din Egipt i este celebrat cu
mare bucurie, c ci atunci se aduc mai multe jertfe decât la oricare alt festivitate, o mare mul ime de oameni
strângându-se laolalt din întreaga ar , ba chiar i din afara hotarelor ei). în templu se afla i ceata r zvr ti ilor
care deplângeau moartea lui Iudas i Matthias,
411

t lm citorii legilor, f r s duc lips de provizii, fiindc ace ti zavergii nu se sfiau s cer easc de la al ii.
Teama c insolen a r zvr ti ilor va deveni mai d un toare 1-a f cut pe Archelaus s trimit un tribun militar
înso it de o cohort de o teni, care s -i st vileasc pe rebeli, mai înainte ca furia lor s molipseasc i restul
mul imii, având misiunea s pun mâna pe c peteniile r zvr ti ilor i s le aduc la dânsul. Cei ce f ceau parte
din tab ra t lm citorilor legii, împreun cu mul imea, i-au înfruntat pe agresori, îmb rb tându-se prin strig te
i încuraj ri reciproce; s-au n pustit asupra o tenilor i i-au ucis cu pietre pe cei ce se aflau în apropierea lor.
Pu ini au fost cei ce au reu it s fug , împreun cu tribunul militar, acoperi i de r ni. Dup aceast isprav ,
poporul s-a întors la ceremonia jertfelor. Archelaus i-a dat seama c - i pune în primejdie întreaga lui putere
dac nu reprim cu acest prilej iure ul mul imii. i-a trimis a adar to i o tenii i c l re ii, s -i împiedice pe cei
din afar s vin în ajutorul celor din interiorul templului, iar r zvr ti ii care sc paser de pedestra i,
crezându-se în siguran , s fie trecu i prin t i ul s biei. Astfel au fost uci i de c l re i vreo trei mii de oameni,
iar ceilal i s-au refugiat în mun ii din apropiere. Archelaus a dat ordinul ca to i s se întoarc la casele lor: a a au
f cut i, în pofida curajului pe care îl ar taser din lipsa lor de experien , au p r sit s rb toarea, temându-se s
n-o p easc i mai r u. Apoi Archelaus s-a îndreptat spre mare cu mama lui, împreun cu Ptolemeu i mul i
prieteni, l sând întreaga cas i grijile domniei în seama fratelui s u Philippos. Era înso it de Salomeea, sora lui
Herodes, de copiii lui i de numeroase rude, chipurile, pentru a-1 ajuta s ob in tronul, dar de fapt pentru ca s i
se opun i mai ales pentru ca s -1 învinov easc de nelegiuirea din templu. La Caesarea, Archelaus s-a întâlnit
cu Sabinus, trezorierul lui Caesar din Siria, care se preg tea s plece în Iudeea, spre a lua în p strare comorile lui
Herodes. Sosit îns la vreme, 1-a împiedicat pe Sabinus s - i continue drumul Varus, care fusese chemat de
Archelaus prin intermediul lui Ptolemeu. F cându-i hatârul lui Varus, Sabinus n-a mai ocupat citadelele din
Iudeea i n-a mai sigilat comorile, l sându-le lui Archelaus pân când Caesar va hot rî soarta lor. A promis lui
Varus s r mân la Caesarea. Dar dup ce Archelaus a pornit cu o corabie spre
412
Roma i Varus a plecat la Antiohia, Sabinus s-a îndreptat spre Hierosolyma, luând în st pânire palatul regal. I-a
chemat la el pe comandan ii fort re elor i pe to i vistierii, le-a cerut eviden a bunurilor pe care le de ineau i a
hot rât apoi trecerea citadelelor sub controlul s u. Comandan ii n-au înc lcat totu i ordinele lui Archelaus, ci au
p zit cu str nicie toate lucrurile care le fuseser încredin ate: spuneau c p streaz fiecare obiect pentru Caesar.
4. Cu acela i prilej a sosit la Roma i Antipas, fiul lui Herodes, spre a- i revendica tronul, c ci speran ele lui de
domnie erau sus inute de Salomeea, care îl socotea mult mai îndrept it decât Archelaus s de in puterea,
deoarece el fusese desemnat rege în primul testament, având mai mare valabilitate decât cel întocmit mai târziu
de Herodes. îi aducea cu el pe mama lui i pe Nicolaos, fratele lui Ptolemeu, prietenul cel mai drag al lui
Herodes, care îi acorda sprijinul s u. Dar cel mai mult îl îndemna s cear tronul Irenaeus, orator care câ tigase
încrederea cur ii regale datorit elocven ei sale neîntrecute. Când sfetnicii i-au cerut s -i dea întâietate lui
Archelaus, fiindc era mai în vârst i fusese numit rege în ultimul testament al tat lui s u, el n-a vrut s -i
asculte. Dup ce a sosit la Roma, toate rudele sale au trecut de partea lui, nu fiindc îl iubeau, ci.fiindc îl
detestau pe Archelaus, dorin a tuturora fiind s r mân liberi, sub conducerea unui guvernator de provincie
roman. Dac nu reu eau s ob in acest lucru, ei n d jduiau c rege le va fi mai degrab Antipas decât
Archelaus, dându- i toat silin a ca Antipas s ajung la domnie. De altfel i Sabinus, într-o scrisoare a sa, îl
acuza pe Archelaus în fa a lui Caesar.
5. Archelaus i-a înmânat lui Caesar o scrisoare în.care î i ap ra drepturile, împreun cu testamentul tat lui s u,
cu docladul lui Ptolemeu despre averile lui Herodes i cu sigiliul l sat de el, a teptând s primeasc r spunsul.
Dup ce a cercetat aceste documente, scrisorile lui Varus i Sabinus, totalul veniturilor anuale, precum i
scrisoarea prin care Antipas revendica domnia, Caesar i-a convocat prietenii, s 1Q cear p rerea. Printre ei se
num ra i Gaius, fiul lui Agrippa i al Iuliei, fiica lui Caesar, adoptat de el, c ruia i-a acordat locul de onoare,
îndemnându-i apoi pe to i s spun ce vroiau s fac în
413
situa ia de fa . Mai întâi Antipater, fiul Salomeei, iscusit vorbitor i cel mai mare du man al lui Archelaus, a
sus inut c Archelaus vorbea acum în glum despre domnie, întrucât el a i pus mâna pe putere, f r s mai
a tepte confirmarea Iu' Caesar. Dovada acestui fapt este curajul cu care a ucis atâ ia oameni într-o zi de
s rb toare. Chiar dac ei fuseser vinova i, pedepsirea lor trebuia s revin autorit ii legitime din afar , nefiind
l sat în seama unui om care, dac se socote te rege, îl jigne te pe Caesar, cât vreme nu cunoa te înc decizia
acestuia. Dac a f cut-o ca simplu particular, fapta lui devenea mult mai grav , deoarece nu era drept s atribui
tronul unui om ahtiat dup domnia pe care nici nu a primit-o înc de la Caesar, smulgând puterea cu de-a sila.
Antipater 1-a mai mustrat pe Archelaus, învinuindu-1 c a avansat în grad pe unii comandan i din armat , c s-a
instalat pe tron i a împ r it dreptatea aidoma unui rege i a promis f i poporului înf ptuirea revendic rilor sale,
într-un cuvânt, a f cut tot ce putea s -i treac prin cap doar dac domnia lui ar fi fost confirmat de Caesar. 1-a
imputat apoi faptul c i-a eliberat pe cei închi i în hipodrom din ordinul lui Herodes, precum i multe alte lucruri,
unele adev rate, altele verosimile, fiindc sunt îndeplinite îndeob te de tinerii ner bd tori s domneasc ,
întinzându- i prea repede mâna spre putere. L-a acuzat a ijderea c n-a respectat doliul p rintelui s u i a chefuit
în prima noapte dup moartea acestuia; de aceea poporul s-a ridicat împotriva puterii lui. Dac pân i fa de
propriul tat , care i-a adus atâtea binefaceri i l-a pre uit foarte mult, a fost atât de nerecunosc tor la moartea lui
încât în timpul zilei bocea ca un adev rat actor de teatru iar noaptea i-o petrecea în desf t ri rege ti, desigur c
Ia fel se va purta i cu Caesar, dac dânsul îi va d rui tronul mo tenit de la p rintele s u. C ci el s-a delectat cu
cântece i dansuri, ca la pieirea unui du man, nicidecum ca la moartea celui mai scump binef c tor al s u. i mai
sup r tor era îns faptul c Archelaus venea acum la Caesar ca acesta s -i d ruiasc rangul de rege. cât vreme
mai înainte a f cut toate lucrurile dup bunul s u plac, de i ar fi trebuit s procedeze a a abia dup ce primea
depline puteri de la suveranul lui. Antipater a dat în cuvântarea sa cea mai mare amploare nelegiuirii s vâr ite în
interiorul templului: la o s rb toare solemn au fost c s pi i ca victimele aduse la altar
414
atât localnicii cât i str inii i sanctuarul s-a umplut de le uri. Era o mâr vie îndeplinit nu din ordinul unui
du man, ci din cel al regelui legitim, pentru ca, sub pretextul suveranit ii, el s poat comite nedreptatea
detestat de to i oamenii, satisfacându- i capriciul s u de tiran. întrucât cuno tea prea bine firea lui Archelaus,
Herodes nu l-ar fi ales urma nici m car în somn, numindu-1 succesor pe adversarul s u Antipas, în testamentul
cel mai valoros. Pe acesta l-a încoronat tat l s u atunci când puterile suflete ti i trupe ti nu-i sl biser înc , ci
mai avea mintea întreag i corpul destul de viguros, ca s poat face fa unor asemenea sarcini. Dar chiar dac
i mai înainte Herodes ar fi avut aceea i p rere despre Archelaus ca în ultimul s u testament, acesta ar fi trebuit
s tie de atunci cum trebuie s se poarte ca rege, având în vedere c numai Caesar era în m sur s -i acorde
înalta func ie, f r s i-o atribuie ca simplu particular, m cel rindu- i în templu propriii concet eni.
6. Dup ce a vorbit astfel, chemându- i rudele s certifice adev rul afirma iilor sale, Antipater i-a încheiat
discursul. S-a ridicat apoi Nicolaos, ap r torul cauzei lui Archelaus, i a spus c incidentele din templu au fost
cauzate mai degrab de înd r tnicia celor ce i-au c utat singuri moartea, decât de samavolnicia lui Archelaus.
Cei ce se dedau la asemenea fapte nu numai c -i instig pe cei nevinova i, ci îi determin i pe iubitorii de pace
s se r zbune. Prin vorbele lor, ace ti oameni i-au dezv luit du m nia fa de Archelaus, dar în realitate, ei au
uneltit împotriva lui Caesar însu i. Avem dovada c r zvr ti ii au t b rât asupra o tenilor trimi i de Archelaus
împotriva lor s în bu e agita ia lor i i-au c s pit, f r s ~l respecte pe Dumnezeu, nici s rb toarea noastr
str mo easc . Tocmai pe ei nu se sfie te s -i ia sub ocrotirea lui Antipater, fie c astfel î i arat ura fa de
Archelaus, fie c detest virtutea i dreptatea. Cei ce pornesc împotriva altora, aducându-le daune nea teptate, îi
silesc pe cei ataca i s pun mâna pe arme f r voia lor. Toate celelalte învinuiri aduse lui Archelaus îi privesc în
egal m sur pe acuzatorii care au fost sfetnicii s i: nimic din ceea ce a fost prezentat aici ca o nedreptate nu s-a
înf ptuit f r sfatul lor. Nu avem de-a face propriu-zis cu nedrept i, ci cu ni te fapte pe care ura împotriva Iui
Archelaus le-a f cut s fie nedrepte. Este v dit patima pe care o pun acuzatorii în
415
înfierarea rudei lor, care are mari merite fa de propriul lor tat , aducându-le lor în ile toate dovezile de
prietenie. Când regele i-a întocmit testamentul era întreg la minte i nu încape îndoiala c ultima diat are
prioritate asupra celei dintâi, întrucât a scris cu mâna lui c îl las pe Caesar s fie judec torul tuturor faptelor.
Nu trebuie s ne temem c Caesar va imita cumva nedreptatea acuzatorilor fa de Herodes, neputând ca, dup ce
în timpul vie ii lui a tras multe foloase de pe urma puterii sale, acum s se opun voin ei defunctului. De altfel,
Caesar tie bine c nici o rud nu are mai mari merite fa de Herodes decât Archelaus. Nu este el omul care s
resping testamentul prezentat spre validare de un bun prieten, tovar de arme, gata s se supun mereu, în toate
privin ele, voin ei lui Caesar. Departe de r utatea du manilor lui Archelaus r mâne Caesar, a c rui virtute i
credin sunt binecunoscute în lumea întreag i el nu se va l sa convins s proclame c nu era în toate min ile
regele care mai întâi i-a l sat mo tenitor un fiu destoinic, implorându-1 apoi s -i confirme testamentul. Cât
vreme, la întocmirea testamentului, a avut în elepciunea s -1 supun pe de-a-ntregul judec ii lui Caesar,
Herodes nu se putea în ela în privin a alegerii urma ului s u.
7. Dup rostirea acestor vorbe, Nicolaos a pus cap t cuvânt rii sale. Caesar, la picioarele c ruia st tea întins
Archelaus, 1-a ridicat cu blânde e i i-a spus c era demn s domneasc i 1-a l sat s în eleag c era dispus s
nu fac altceva decât ceea ce hot râse în testamentul s u regele, pronun ându-se în favoarea lui Archelaus. Când
a observat c , datorit dovezilor lui de bun voin , Archelaus î i rec p tase în bun m sur încrederea, a socotit
c era în elept s nu ia deocamdat nici o hot râre. Dup aceea, Caesar a dizolvat adunarea i s-a retras s
chibzuiasc dac se cuvenea s dea tronul lui Archelaus sau s împart în mod egal regatul între to i fiii lui
Herodes, care aveau mare nevoie de ajutorul lui.

416
CAPITOLUL X
1. Dar pân s se ia vreo hot râre în aceast problem , s-a îmboln vit i a murit Malthake, mama lui Archelaus,
i de la Varus, guvernatorul Siriei, a venit o scrisoare care aducea vestea revoltei iudeilor. C ci dup ce
Archelaus plecase cu o corabie la Roma, întregul popor se r sculase: Varus, sosit la fa a locului, i-a pedepsit pe
cei vinova i i a în bu it în bun parte r scoala, care nu fusese lipsit de gravitate, apoi a plecat la Antiohia,
l sând la Hierosolyma o legiune, s -i struneasc pe iudei dac se r sculau din nou. Totu i, el nu reu ise s pun
cap t revoltei. Dup plecarea lui Varus, Sabinus, vistierul lui Caesar, care îi inea locul, i-a asuprit amarnic pe
iudei, sperând s -i aduc la cheremul lui cu trupele sale, în num r destul de mare. Pretutindeni era înso it de
mul i o teni bine înarma i prin care îi împila pe iudei, c ci, a â ându-i, îi constrângea s se r zvr teasc . Se
str duia din r sputeri s cucereasc citadelele i c uta s pun mâna cu orice pre pe comorile regelui, mânat de
l comia i setea lui de câ tig.
2. Când se apropiau Penticostalele (c ci a a a fost numit de str buni aceast s rb toare), iudeii s-au strâns la
Hierosolyma nu numai din pricina ceremoniei divine, ci i a faptului c erau indigna i de samavolniciile lui
Sabinus. S-au adunat a adar o mul ime de galileeni, idumeeni i ierihonieni, care se num rau cu miile, al turi de
locuitorii de dincolo de Iordan i de uria a gr mad a iudeilor, dornici mai mult decât al ii s se r fuiasc cu
Sabinus. Ei s-au împ r it în trei grupe, apoi s-au instalat în trei tabere: prima a ocupat hipodromul, a doua dintre
ele, partea de r s rit a templului, de la miaz noapte la miaz zi, iar a treia, partea de apus a templului, unde se
afla palatul regal. Scopul lor era s -i împresoare din toate p r ile pe romani i s -i supun asediului. Atunci,
Sabinus (însp imântat de mul imea lor i de curajul oamenilor dispu i mai degrab s moar decât s nu ob in
victoria, biruin a ocupând locul virtu ii) i-a trimis numaidecât lui Varus scrisori prin care îl îndemna f r încetare
s -i vin cât mai repede în ajutor, altfel legiunea aflat acolo era în mare primejdie, fiindc pu in mai lipsea ca ea
s fie capturat
417
 i m cel rit . El însu i s-a urcat în cel mai înalt turn al citadelei, care a primit numele lui Phasael, în cinstea
fratelui lui Herodes, dup ce acesta fusese ucis de p r i, i de sus a f cut un semn romanilor s porneasc atacul
împotriva du manilor. Sabinus nu avea curajul s coboare în mijlocul prietenilor i d dea ordin altora s înfrunte
moartea de dragul l comiei Iui. Când romanii au dezl n uit atacul, s-a încins o lupt crâncen în care ei s-au
dovedit mai destoinici decât du manii, f r ca iudeii s - i piard îns curajul în fa a primejdiei, dup ce mul i
dintre ai lor c zuser pe câmpul de onoare. Ei au f cut un ocol i au escaladat porticurile din jurul incintei
exterioare a templului, dând o mare b t lie, i au aruncat de acolo pietre, fie cu mâna, fie cu pra tiile, pe care
tiau s le foloseasc cu iscusin în lupt . i to i arca ii ce li se al turaser provocau mari pierderi romanilor,
c ci se c raser în locuri înalte i greu de cucerit, unde nu puteau s -i ajung cei ce se str duiau s -i str pung
cu suli ele lor, în timp ce ei îi s getau cu u urin pe du mani. B t lia s-a desf urat astfel mult vreme. Indigna i
de aceast h rtuial , romanii au dat dup aceea foc porticurilor, f r ca iudeii urca i deasupra s prind de veste.
Au pus multe materiale care a â lesne fl c rile i focul s-a aprins repede pe acoperi ul de lemn al porticurilor.
Cu ajutorul lemnelor bine îmbibate cu smoal i cear , precum i al aur riilor unse cu cear , v p ile s-au
r spândit numaidecât. Acele mari opere de art , demne de toat admira ia, au fost mistuite de incendiu i cei
surprin i deasupra porticurilor au pierit pe nea teptate. Unii s-au pr bu it o dat cu acoperi ul care se n ruia, al ii
au fost c s pi i de du manii din jur. Mul i care î i pierduser orice n dejde de salvare, îngrozi i de dezastrul din
jur, fie c s-au aruncat în foc, fie c i-au curmat via a cu propriile lor s bii, ca s scape de fl c ri. Cei care au
c utat s fug , alegând la coborâre drumul folosit la urcare, dezarma i i cu min ile r v ite, au fost lesne uci i cu
to ii de romani, disperarea neajutându-i deloc pe cei r ma i f r arme. N-a sc pat a adar cu via nici unul dintre
cei ce se urcaser pe acoperi ul porticurilor. Dar romanii au trecut cum au putut prin foc i s-au n pustit asupra
tezaurului, punând st pânire pe comorile templului. Multe dintre ele au fost pr date de o teni, în timp ce Sabinus
însu i, în v zul tuturor, a luat patru sute de talan i.
418
3. Nenorocirea care se ab tuse asupra prietenilor c zu i în lupt , precum i jefuirea comorilor i ofrandelor i-au
umplut pe iudei de o adânc am r ciune. Cei mai viteji dintre ei s-au strâns laolalt i au asediat palatul regal,
amenin ându-i pe to i c -i vor da prad fl c rilor, i au poruncit asedia ilor s plece cât mai repede. Le-au f cut
solemna promisiune c nici ei, nici Sabinus nu vor p i nimic. Cei mai mul i dintre o tenii regelui trecuser în
tab ra iudeilor. Au trecut îns de partea romanilor Rufus i Gratus, care aveau sub comanda lor trei mii dintre cei
mai destoinici o teni ai lui Herodes, lupt tori zdraveni la trup. La fel au procedat i c l re ii care ascultau de
ordinele lui Rufus, ceea ce a dus la sporirea num rului romanilor. Iudeii n-au sl bit totu i asediul, ci au s pat
galerii pe sub ziduri i au strigat asedia ilor s plece, fiindc nu e departe vremea când ei î i vor elibera patria.
Sabinus s-ar fi retras bucuros împreun cu trupele sale, dar nu putea s aib încredere în iudei din pricina
abuzurilor comise împotriva lor. Ceea ce l-a f cut s resping oferta lor n-a fost numai faptul c neobi nuita
blânde e a du manilor i s-a p rut suspect : întrucât spera s primeasc ajutorul lui Varus, el a prelungit asediul.
4. în acela i timp, în Iudeea au izbucnit o sumedenie de tulbur ri în numeroase locuri, r zboaiele fiind provocate
fie de setea de câ tig, tle de ura împotriva iudeilor. Astfel, dou mii de o teni care slujiser sub Herodes i
fuseser l sa i la vatr de cât va vreme s-au strâns laolalt i au început s lupte cu trupele rege ti. Lor li s-a opus
Achiab, v rul regelui, care n-a cutezat s -i a tepte în câmp deschis pe ace ti o teni pricepu i în treburi r zboinice,
ci s-a retras în locuri înalte, greu accesibile, s salveze ce se mai putea salva.
5. A ijderea s-a ridicat un anume ludas, fiu] lui Ezechias, c petenia unei puternice bande de tâlhari, pe care
Herodes izbutise cu greu s-o în bu e. Acest ludas a strâns în ora ul Sephoris din Galileea o ceat de oameni
deprava i, a n v lit în palatele regale i a luat întregul lor armament, cu care i-a înzestrat ciracii, jefuind banii
g si i acolo. A s dit spaima în inima tuturora i a jefuit pe oricine îi ie ea în cale, ducându-1 cu el. Pus pe fapte
mari, a dorit i domnia, pe care spera s-o ob in nu cu pre ul vitejiei, ci cu nes ioasa lui poft de a face r u.
6. Pân i Simon, un sclav al regelui Herodes, b rbat
419
chipe , încrez tor în m rimea i puterea trupului s u, a vrut s ajung rege. Dornic s trag foloase de pe urma
vremurilor nesigure, a cutezat s - i pun singur diadema, a strâns în jurul Iui o mul ime de aventurieri i a fost
proclamat rege de smintita lor ceat , socotind c era demn s domneasc . El a pr dat i a ars scrum palatul din
Ierihon i a dat foc multor citadele regale situate în diferite p r i ale inutului, împ r ind ciracilor s i toat prada
g sit acolo. Ar fi comis, fire te, nelegiuiri i mai mari dac n-ar fi fost pedepsit la vreme. C ci strângându-i
laolalt pe o tenii regelui i pe romani, Gratus a ie it înaintea lui Simon cu toate trupele sale; dup o b t lie
aprig i îndelungat , a fost nimicit leahta lui Simon, alc tuit îndeob te din peraeeni, care luptau f r s
p streze ordinea, bazându-se mai mult pe curaj decât pe priceperea lor ost easc . Gratus 1-a prins din urm pe
Simon într-o strâmtoare, unde î i c uta sc parea prin fug , i i-a retezat capul. Chiar i în Amatha, ora situat pe
fluviul Iordan, un palat a fost preschimbat în cenu de o band aidoma celei a Iui Simon. De atâta nebunie era
bântuit atunci întregul popor fiindc nu avea propriul s u rege care s cârmuiasc cu dreptate i autoritate
mul imea, iar str inii, în loc s -i pedepseasc pe r zvr ti ii infiltra i în ar , nu f ceau decât s sporeasc r ul prin
trufia i l comia lor.
7. Dup aceea a îndr znit s aspire la coroan un oarecare Athronges, b rbat f r o obâr ie ilustr , lipsit i de
virtute i de averi, simplu cioban, neînsemnat în toate privin ele, f lindu-se numai cu vigoarea trupului i cu t ria
bra elor lui. El n zuia atât de sus doar din dorin a de a face r u i, cu primejdia mor ii mereu în fa a ochilor, nu
punea nici un pre pe via a lui, h r zit nelegiuirilor. Avea patru fra i, ei în i i înal i la statur i cu mâinile atât
de atrase de samavolnicii încât p reau anume f cu i s -i netezeasc drumul spre domnie. Fiecare î i comanda
trupa de neispr vi i, c ci mare era mul imea celor strân i în jurul lor. Erau c peteniile bandelor care îi urmau
pretutindeni, s lupte pentru Athronges. Acesta i-a pus singur diadema i în sfatul o tirii hot ra ce misiune avea
fiecare, toate desfa urându-se dup bunul s u plac. Mult vreme, a de inut puterea, ca un rege, f când orice
vroia. Cu ajutorul fra ilor lui, pricinuia mari pierderi de vie i omene ti atât romanilor, cât i trupelor regelui,
întrucât prigoneau cu aceea i înver unare ambele tabere: pe cei
420
din urm , pentru neru inarea lor din timpul domniei lui Herodes, iar pe romani, pentru ofensele aduse atunci. în
perioada ce a urmat, ei s-au dezl n uit pretutindeni împotriva tuturora cu o furie egal , astfel c nimeni nu sc pa
cu via din mâinile lor, c zând victim fie l comiei, fie setei de sânge, într-o zi, jefuitorii au atacat aproape de
Emmaus o cohort roman care aducea cereale i arme pentru solda i, împresurând-o în întregime, i-au doborât
cu suli ele pe centurionul Arius, totodat comandantul legiunii, i pe vreo patruzeci dintre cei mai viteji
pedestra i. Ceilal i, înm rmuri i de pierderile suferite, au fost ajuta i de Gratus i, cu ajutorul trupelor regelui, au
sc pat teferi, l sând în mâinile du manilor le urile tovar ilor lor. Luptele au continuat astfel mult vreme i
jefuitorii au adus mari pagube romanilor, supunând poporul unei crâncene asupriri. Pân la urm au fost captura i
tuspatru: unul într-o înc ierare cu Gratus, altul într-o ciocnire cu Ptolemeu; cel mai vârstnic a c zut în mâinile lui
Archelaus. Ultimul care mai era liber, mâhnit de soarta fra ilor lui, v zându-se f r nici o speran de salvare,
deoarece r m sese singur, epuizat de neîntreruptele eforturi i lipsit de trupele sale, s-a predat lui Archelaus,
dup ce acesta a jurat c -1 va cru a. Dar acestea s-au întâmplat mai târziu.
.8. Iudeea era bântuit a adar de tâlhari: pe m sur ce se înjghebau, cetele de r zvr ti i î i alegeau imediat un
rege i toate ac ionau în defavoarea statului, aducând pu ine daune romanilor, dar r spândeau în lung i în lat
moartea printre compatrio i.
9. De îndat ce a aflat dintr-o scrisoare a lui Sabinus cum st teau lucrurile, Varus, îngrijorat de soarta legiunii
care r m sese la Hierosolyma, a luat cu el celelalte dou legiuni (c ci erau trei în întreaga Sirie), cele patru
escadroane de c l re i, precum i toate trupele auxiliare ale regilor i tetrarhilor, plecând degrab s -i ajute pe cei
asedia i în Iudeea. Toate trupele trimise înainte primiser porunca s se îndrepte repede spre Ptolemaida. Când a
trecut prin Berytus, locuitorii ora ului i-au pus la îndemân o mie cinci sute de lupt tori, s -1 sprijine. Aretas,
regele din Arabia Petraea, pe care du m nia lui fa de Herodes îl f cuse prietenul romanilor, i-a trimis lui Varus
însemnate ajutoare, nu numai pedestra i i c l re i. Când
421
s-au adunat la Ptolemaida toate trupele, a încredin at o parte dintre ele fiului s u i unui prieten apropiat,
trimi ându-i pe amândoi s poarte r zboi cu galileenii, care se învecineaz cu ptolemaizii. Aceste trupe au pornit
atacul asupri du manului, au cucerit i incendiat Sepphoris, locuitorii ora ului fiind vându i ca sclavi. Varus
însu i, împreun cu ceea ce-i r m sese din o tire, a m r luit spre Samaria, dar a cru at ora ul, fiindc nu luase
parte la r scoal , instalându- i tab ra în preajma satului cu numele de Arus, care era în proprietatea lui
Ptolemeu. Arabii, care îl urau pe Herodes, rev rsându- i du m nia asupra prietenului s u, au preschimbat în
scrum satul. De aici au mers pân la un alt sat, numit Sampho, pe care l-au cucerit i incendiat, în pofida faptului
c era fortificat. Nici una dintre localit ile întâlnite de arabi în drumul lor n-a sc pat, toate fiind trecute prin foc
i sabie. Chiar i Emmaus1, ora p r sit între timp de locuitorii s i, a fost ars din temelii la porunca lui Varus,
ca o jertf funerar , adus o tenilor masacra i în acest loc. De aici, Varus a pornit împotriva Hierosolymei. De
îndat ce iudeii care împresurau din paitea aceea legiunea au dat cu ochii de oastea iui Varus, apropiindu-se de
ei, au rupt-o la fug i au l sat de izbeli te asediul. Când Varus i-a dojenit aspru pe iudeii din Hierosolyma,
ace tia s-au scuzat, spunând c , datorit s rb torii, se adunase mult lume i r zboiul n-a pornit din îndemnul lor,
cei din afar fiind cei ce au cutezat s -1 porneasc . Au fost asedia i împreun cu romanii mai abitir decât dac
asediul ar fi fost pus Ia cale de ei. In întâmpinarea lui Varus au i venit Josephus, v rul lui Herodes, Gratus i
Rufus, cu o tenii lui, precum i romanii asedia i. Sabinus n-â avut curajul s dea cu ochii de Varus, ci a ie it pe
ascuns din ora , îndreptându-se spre malul m rii.
10. Varus i-a trimis o parte din trupele sale de-a lungul i de-a latul rii, s pun mâna pe a â torii la r scoal .
Potrivit ordinului s u, au primit pedepse doar c peteniile care au fost mai vinovate, pe când ceilal i au fost
elibera i, num rul celor intui i pe cruce din aceast pricin ridicându-se la vreo dou mii. Dup aceea, s-a
descotorosit de o tenii de care a v zut c
nu mai avea nevoie: mul i dintre ei au p c tuit, deoarece nu s-au supus ordinelor i voin ei lui Varus, setea lor de
jaf fiind cea care îi îndemnase s comit numeroase nelegiuiri. Cum a aflat c vreo zece mii de iudei se
strânseser iar i laolalt , el a i pornit împotriva lor, s -i biruiasc . Ace tia nu au cutezat s se încaiere în lupt ,
ci s-au predat cu to ii, urmând sfatul dat de Achiab. Varus s-a ar tat îng duitor cu mul imea r zvr ti ilor,
trimi ându-i la Caesar pe to i conduc torii lor. Caesar i-a eliberat pe cei mai mul i dintre ei, dar i-a trimis la
moarte numai pe consângenii lui Herodes care se al turaser r zvr ti ilor, fiindc ridicaser armele împotriva
rudelor lor, f r s asculte de glasul drept ii.
CAPITOLUL XI
1
Nu pare s fie vorba de capitala unei toparhii din ludeea, aflat la vreo 30 km. de Ierusalim (azi Amwas). ci de o localitate omonim , situat
la sud-est de Lod.
1. Dup în bu irea revoltei, Varus s-a întors la Antiohia, l sând ca garnizoan a Hierosolymei legiunea care
sta ionase i mai înainte acolo. La Roma, Archelaus a avut un nou proces, din urm torul motiv. O solie a
iudeilor, care primise dezlegarea lui Varus, a fost trimis la Roma, s dobândeasc îng duin a de a tr i dup
legile neamului. Solia împuternicit de întregul popor num ra cincizeci de delega i. Dar la Roma li s-au al turat
mai mult de opt mii de iudei. în templul Iui Apolo, construit de el tu mari cheltuieli, Caesar a convocat atunci
Sfatul, alc tuit atât din prietenii s i, cât i din romanii de vaz , dar la adunare au luat parte i delega ii, împreun
cu iudeii stabili i la Roma, precum i Archelaus, înso it de amicii lui. Cât prive te rudele regelui Herodes, ele nu
vroiau s se pronun e în favoarea lui Archelaus, pe care îl urau, f r s fie nici împotriva lui, fiindc socoteau c
nu era cuviincios ca, în prezen a lui Caesar, s - i dezv luie du m nia lor fa de o rud foarte apropiat . A venit
acolo din Siria chiar i Philippos, trimis de Varus, chipurile, s - i ajute fratele (c ci Varus îl îndr gea pe
Philippos), dar, de fapt,
422

423
pentru a contribui la schimbarea conducerii regatului (întrucât Varus b nuia c domnia va fi împ r it , de vreme
ce mul i iudei erau dornici s tr iasc dup propriile lor legi), nepierzând ansa de a primi i el o parte.
2. Când Ii s-a dat cuvântul, solii iudeilor nu s-au sfiit s vorbeasc de destr marea regatului i au început s se
plâng de nelegiuirile lui Herodes. Dup p rerea lor, el fusese rege numai cu numele, dar în realitate s-a purtat
mai r u decât orice tiran, str duindu-se s urzeasc pieirea iudeilor, i nu s-a dat înapoi s introduc o sumedenie
de înnoiri. A pus a adar la cale uciderea multor oameni, ceea ce nu se mai întâmplase pân atunci. Cei r ma i în
via au fost i mai neferici i, nu numai fiindc erau însp imânta i de chipul i sufletul s u plin de r utate, ci i
pentru c se temeau s nu- i piard avu ia din pricina lui. Nu contenea s înfrumuse eze ora ele învecinate,
locuite de str ini, iar pe cele aflate în regatul s u le sec tuia prin biruri grele, ducându-le de râp . i-a împins în
pr pastia s r ciei poporul, care cunoscuse prosperitatea înainte de venirea lui, i pentru pricini neînsemnate i-a
ucis pe oamenii de vaz , iar celor r ma i în via le-a r pit avu iile. în afara d rilor anuale, pl tite de fiecare în
parte, oamenii aveau datoria s -i aduc chiar i daruri bogate, nu numai lui, ci i rudelor i prietenilor s i, precum
i slujitorilor îns rcina i cu strângerea birurilor, c ci nimeni nu putea s r mân la ad post de împil ri f r s
ofere aur i argint. S nu mai vorbim de marea neru inare cu care atenta la castitatea fecioarelor i la cinstea
femeilor m ritate, singura consolare pe care o mai aveau batjocoritele fiind ca faptele s r mân ascunse, ca i
cum nu s-ar fi întâmplat deloc. Iudeii au îndurat atâtea cazne din pricina lui Herodes, câte n-ar fi fost în stare s
le aduc nici m car o s lb ticiune, dac ar fi ajuns s pun st pânire pe oameni. De bun seam c poporul a
avut parte i mai înainte de distrugeri i de str mut ri silnice, dar nici una dintre n pastele date ca pild de istorie
nu se compar cu prezentul dezastru, c unat de Herodes neamului nostru. De aceea aveau temeinice motive s
salute cu bucurie urcarea pe tron a Iui Archelaus, întrucât erau convin i c nu i-ar fi fost u or urma ului Iui
Herodes, oricare ar fi fost acela, s -1 întreac în cruzime. Ei ar fi respectat publicul doliu dup p rintele s u, ca
s -i fac hatârul lui Archelaus, str duindu-se s -i atrag
424
bun voin a, dac el î i adeverea întrucâtva blânde ea. Dar, ca i cum s-ar fi temut c nu va fi socotit adev ratul
fiu al lui Herodes dac nu-1 întrecea, Archelaus i-a v dit numaidecât ostilitatea fa de popor, mai înainte de a fi
sigur de tronul pe care Caesar putea la fel de bine s i-1 acorde sau s i-1 refuze. Chiar de la începutul domniei
sale, el a dat supu ilor lui pilda virtu ii, modera iei i spiritului s u de dreptate, prin nelegiuirea pe care a comis-o
fa de cet eni i de Dumnezeu, când a masacrat în templu trei mii dintre propriii lui compatrio i. Nu sunt ei pe
deplin îndrept i i s -1 urasc pe Archelaus, care, dup ce a dovedit o cumplit cruzime, vine s -i acuze c se
r zvr tesc i se împotrivesc domniei lui? în concluzie, ei nu cer altceva decât s scape de o asemenea cârmuire i
s fie alipi i Siriei, subordonându-se nemijlocit guvernatorilor romani. A a va reie i limpede dac ei sunt într-
adev r r zvr ti i i ahtia i dup schimb ri sau ascult tori i cump ta i când au parte de o conducere dreapt .
3. De îndat ce iudeii i-au încheiat cuvântarea, Nicolaos a c utat s -1 disculpe pe rege de acuza iile care i-au
fost aduse. De-a lungul existen ei sale, Herodes n-a primit nici o învinuire i nu este drept ca el s fie acuzat dup
moarte de c tre cei ce trebuiau s -1 cheme în fa a unor judec tori drep i atunci când mai era în via i putea s
fie tras la r spundere. De faptele atribuite lui Archelaus se fac vinova i cei ce au fost nelegiui i i s-au ridicat
împotriva lui: cei care înc lcaser legile i au început s -i masacreze pe oamenii de ordine, veni i s pun cap t
nelegiuirilor lor, se plâng acum de nedreptatea pedepsirii lor. Vorbitorul le-a repro at apoi acuzatorilor c sunt
dornici de schimb ri, fiind încânta i de r zvr tiri, f r s tie s se supun drept ii i s asculte de legi, deoarece
vor s ias biruitori de fiecare dat . A a a cuvântat Nicolaos.
4. Dup ce a ascultat cu luare-aminte aceste cuvânt ri, Caesar a dizolvat adunarea i dup câteva zile 1-a numit
pe Archelaus nu rege, ci etnarh peste jum tate din inuturile aflate sub st pânirea lui Herodes, f g duind s -i
acorde rangul de rege dac se va ar ta demn s domneasc . Cealalt jum tate a împ r it-o în dou p r i, pe care
le-a dat celorlal i doi fii ai lui Herodes, Philippos i Antipas, care î i disputau împreun cu fratele lor Archelaus
întregul regat. Lui Antipas i-au revenit
425
Peraea i Galileea, care îi aduceau împreun un venit anual de dou sute de talan i. Batanea cu Trachonitis i
Auranitis, precum i o parte din a a-zisul domeniu al lui Zenodorus, le-a ob inut Philippos, având un venit anual
de o sut de talan i. Lui Archelaus i-au fost atribuite Idumeea, Iudeea i Samaria; printr-un decret al lui Caesar,
samaritenii au fost scuti i de plata unei p trimi din impozitele lor, fiindc nu luaser parte la r scoal al turi de
ceilal i. Au fost puse sub autoritatea lui Archelaus ora ele Turnul lui Straton i Sebaste, Ioppe i Hierosolyma,
c ci cet ile grece ti Gaza, Gadara i Hippos, pe care Caesar le separase de celelalte, au fost alipite la Siria.
Venitul anual ob inut de Archelaus din partea lui de regat era de ase sute de talan i.
5. A a au fost împ r ite posesiunile lui Herodes între fiii lui. Caesar i-a dat un palat !a Ascalon Salomeei, în afara
localit ilor pe care i le l sase mo tenire fratele ei, adic lamnia, Azot i Phasaelis, precum i a celor cinci sute de
mii de monede de argint marcate. Avea un venit anual de aizeci de talan i, iar casa ei se afla în inutul st pânit
de Archelaus. i celelalte rude ale regelui i-au primit avu iile l sate prin testament de Herodes. Celor dou fiice
ale sale, r mase nem ritate, Caesar le-a dat câte dou sute cincizeci de mii de monede de argint marcate, pe lâng
ceea ce primiser de la tat l lor, c s torindu-le cu fiii lui Phasael. Caesar a împ r it fiilor regelui i ceea ce
Herodes îi l sase prin testament, adic cincisprezece mii de talan i, p strând doar câteva dintre vasele primite în
dar, nu îns pentru valoarea lor deosebit , ci pentru a cinsti amintirea regelui r posat.

CAPITOLUL XII
1. Când Caesar a pus aceste treburi în ordine, a venit un îr de obâr ie iudaic , crescut în ora ul Sidon de un libert
roman, i a pretins c f cea parte din familia lui Herodes,
426
bazându-se pe faptul c sem na leit cu Alexandru, fiul lui Herodes, care fusese executat la ordinul acestuia. To i
cei care îi v zuser pe amândoi atestau izbitoarea lor asem nare. Din acest motiv, el a fost stimulat s aspire la
ocuparea tronului. i-a luat drept complice al în el ciunii pe un compatriot, bun cunosc tor al intrigilor de curte,
care pe lâng faptul c era tic los, avea i darul de a provoca mari tulbur ri, devenind astfel dasc lul s u în
domeniul artelor rele. Tân rul se d dea drept fiul lui Herodes, care fusese sustras pe furi de cei ce fuseser
trimi i s -i curme via a: ace tia i-au ucis pe al ii în locul lor, ca s -i am geasc pe cei ce asistau la execu ie,
salvându-1 pe el i pe fratele s u Aristobul. în înfumurarea lui, a reu it s -i în ele cu scornelile sale pe oamenii
cu care se întâlnea. Când a ajuns în Creta, to i iudeii care locuiau acolo i-au dat crezare, punându-i la îndemân
bani mul i, ceea ce i-a permis s treac în insula Melos. Aici a strâns sume i mai mari, fiindc localnicii credeau
c în vinele lui curgea sânge regesc i tr geau n dejdea s - i recupereze banii din vistieria p rinteasc , f cându-1
s - i recompenseze cum se cuvine binef c torii. S-a gr bit a adar s ajung la Roma, înso it de gazdele lui, i a
debarcat la Dicaiarchia', unde lucrurile i-au mers la fel de bine, fiindc i iudeii din partea locului au avut deplin
încredere în frauda lui. L-au înso it în alai ca pe un rege, mai ales cei ce fuseser oaspe ii i prietenii lui Herodes.
De vin era firea omeneasc , înclinat s cread orice se spune, l sându-se în elat de înf i area exterioar .
Chiar i cei ce mai înainte între inuser strânse leg turi cu Alexandru aveau ferma convingere c era el însu i i
nu un altul, fiind gata s jure i fa de al ii c a a st teau lucrurile. De îndat ce vestea s-a r spândit la Roma,
uria a mul ime a iudeilor stabili i acolo a venit s -1 întâmpine i mul umea proniei divine c , mai presus de
a tept rile ei, I-a p strat teaf r, primindu-l cu bucurie, mai ales pentru ascenden a lui matern , oriunde se ivea
purtat de carul s u, în inut de gal . I se aduceau, în semn de regeasc cinstire, costisitoare daruri de ospe ie i
mare a fost afluen a poporului, care n-a l sat deoparte nici una din dovezile
1
Numele grecesc al portului Puteoli din Campania (azi Pozz.uoli). în arhipelagurile grece ti locuiau atunci mul i evrei, insula Melos fiind
situat la nord de Creta.
427
respectului cuvenit celor ce sc paser teferi din ghearele mor ii când nu r m sese nici o speran .
2. De îndat ce a primit aceast tire, Caesar n-a vrut s -i dea crezare, fiindc tia prea bine c Hercdes nu putea
fi atât de lesne în elat într-o treab important , unde era în joc interesul lui personal. Având anumite îndoieli, 1-a
trimis pe libertul s u Celados, cel ce avusese strânse leg turi cu adolescen ii, s -1 aduc la el pe pretinsul
Alexandru. Acesta a f cut ce i s-a cerut, dar în cunoa terea tân rului nu a dovedit mai mare agerime decât
mul imea. în schimb, Caesar nu s-a l sat am git. Exista o cert asem nare, dar ea nu era atât de mare încât
deosebirile s treac neobservate la o cercetare mai atent a am nuntelor. C ci falsul Alexandru avea mâinile
b t torite de munc , iar trupul lui, în ioc s aib delicate ea caracteristic omului cu o educa ie fin i aleas , era,
dimpotriv , mai grosolan. Dup ce a constatat c discipolul nu r mânea mai prejos decât maestrul s u în privin a
minciunilor pe care le debita cu aceea i cutezan , Caesar 1-a întrebat pe a a-zisul Alexandru de ce Aristobul,
salvat împreun cu el, nu-I înso ise, de vreme ce prin str lucita lui obâr ie putea s cear acelea i drepturi.
Impostorul a r spuns c , de teama primejdiilor m rii, acesta r m sese în insula Cipru, pentru ca, în cazul când i
se întâmpla o nenorocire lui Alexandru, neamul Mariamnei s nu r mân f r urma i, Aristobul supravie uind ca
s - i înfrunte potrivnicii. Când cel care n scocise scuza a adeverit spusele tân rului, Caesar 1-a luat deoparte pe
ultimul i i-a zis urm toarele: „Dac îmi vei dest inui adev rul, sunt gata s - i iert în el ciunea i s - i d ruiesc
via a. Spune-mi numai cine e ti i cine te-a convins s pui la cale cutez toarea fapt . C ci ceea ce ai urzit i ai
realizat dovede te o perfidie care întrece vârsta ta!"2 Neavând de ales, tân rul i-a dezv luit totul lui Caesar, i ce
a pl nuit, i cine 1-a încurajat. Caesar (care nu vroia s - i încalce cuvântul) 1-a trimis s vâsleasc la galere, c ci
a v zut c avea trupul vânjos, capabil s fac fa muncilor grele, dar pe autorul în el ciunii 1-a condamnat la
moarte. Cât prive te melienii, ei fuseser pedepsi i îndeajuns
2
în Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor. Cartea a I I-a, cap. VII, paragr. 2, Flavius Josephus a atribuit libertului Celados
demascarea falsului Alexandru, c ruia i-a propus s spun adev rul, ca s scape cu via .
428
prin pierderea banilor cheltui i cu falsul Alexandru. Acesta a fost jalnicul deznod mânt al temerarei fapte
întreprinse de falsul Alexandru.
CAPITOLUL XIII
1. Dup ce Archelaus, devenit etnarh, s-a întors în Iudeea, 1-a scos din func ia de Mare Preot pe Ioazar, fiul lui
Boethos, învinuit c trecuse de partea r zvr ti ilor, i i-a transmis pontificatul fratelui s u Eleazar. A ref cut în
chip magistral palatul din Ierihon i a luat jum tate din apa care aproviziona satul Neara, ab tând-o spre un câmp
unde erau planta i palmieri. A întemeiat i o localitate pe care a numit-o Archelais i, înc lcând legile
str mo e ti, s-a c s torit cu fiica lui Archelaus, Glaphyra, care fusese so ia fratelui s u Alexandru, d ruindu-i
câ iva copii. Nici Eleazar n-a de inut prea mult vreme rangul de Mare Preot, fiind înlocuit înc din timpul vie ii
cu Iosua, fiul Iui Sie.
2. în al zecelea an al domniei lui Archelaus, oamenii cei mai de seam din Iudeea i din Samaria n-au putut s
suporte cruzimea i tirania lui i l-au reclamat lui Caesar, mai ales când au aflat c acesta îi poruncise s se
poarte blând cu ei. Când aceast acuza ie a ajuns la urechile sale, Caesar a fost atât de furios încât 1-a chemat pe
Archelaus, intendentul treburilor regelui la Roma (care se numea tot Archelaus), i, f r a catadicsi s -i scrie lui
Archelaus, i-a spus slujitorului acestuia: „îmbarc -te de îndat pe o corabie i du-te pân la el, s -1 aduci degrab
în fa a mea!" Intendentul Archelaus a c l torit pe mare cât a putut de repede i, când a ajuns în Iudeea, 1-a g sit
pe Archelaus petrecând cu prietenii lui. I-a înf i at voin a lui Caesar i 1-a zorit s porneasc la drum. Abia
apucase s poposeasc la Roma i Caesar, dup ce dat ascultare
429
învinuirilor pe care i le aduceau acuzatorii lui, i-a fixat locul de surghiun la Vienna', ora din Galia, confiscându-i
averile,
3. înainte de a fi chemat la Roma, Archelaus a avut un vis pe care 1-a povestit astfel prietenilor s i. I s-a p rut c
vede zece spice de grâu, cu bobul plin i copt, care au fost p scute de ni te boi. Când s-a trezit (dându- i seama
de importan a viziunii sale), el a chemat prezic torii care se pricepeau s t lm ceasc visele. întrucât p rerile lor
se deosebeau mult între ele (c ci orice tâlcuire nu sem na cu toate celelalte), un anume Simon din secta
esenienilor a cerut voie s vorbeasc nestingherit i i-a spus lui Archelaus c visul prevestea o schimbare, din
p cate în defavoarea lui. I-a explicat c boii întruchipeaz nenorocirea, fiindc sunt animale care trudesc din greu
i totodat aduc dup ei schimbarea, fiindc p mântul arat de ei nu poate r mâne în starea de mai înainte.
Spicele, care au fost zece, indic num rul anilor, c ci spicul este rodul unei veri: a adar, domnia lui Archelaus va
lua sfâr it. Aceasta a fost interpretarea dat visului s u. La cinci zile dup visul prevestitor, a sosit cel lalt
Archelaus, trimis de Caesar în Iudeea, s -l cheme la Roma, spre a fi judecat.
4. Ceva asem n tor i s-a întâmplat i Glaphyrei, fiica regelui Archelaus, pe care, fecioar fiind, a luat-o de so ie
Alexandru, fiul lui Herodes i fratele lui Archelaus. Mai târziu, Alexandru fiind executat din ordinul p rintelui
s u, ea s-a rem ritat cu regele Libyei, Iuba2, la moartea c ruia s-a întors ca v duv la casa tat lui ei, în
Cappadocia. Acolo a luat-o în c s torie Archelaus, dup ce a repudiat-o pe so ia lui, Mariamne: atât de mult o
iubea el pe Glaphyra. A adar, când era deja m ritat cu Archelaus, ea a avut urm torul vis. I s-a p rut c
Alexandru st tea în fa a ei i, nespus de bucuroas , I-a îmbr i at. Dar el i s-a plâns i i-a zis: „Drag Glaphyra,
tu adevere ti zicala potrivit c reia nu trebuie s te încrezi în femei, c ci, fecioar fiind, te-ai m ritat cu mine, mi-
ai d ruit copii, apoi ai dat uit rii dragostea mea i te-ai c s torit cu altul. Ca i cum aceast sfidare n-ar fi fost de-
ajuns, ai cutezat s te arunci
' Localitate situat pe malul Ronului (azi Vienne). Herodes Archelaus a fost etnarhul Iudeii. Samariei i Idumeii între anii 4 î.e.n.-6 e.n.
1
Iuba II, regele Mauritaniei (25 î.e.n-23 e.n), om de mare cultur , educat în Italia, n-a l sat-o v duv pe Glaphyra, ci s-a desp r it de ea.
430
în bra ele unui al treilea b rbat i ai p truns în familia mea cu ocar i neru inare, luându-l ca so pe fratele meu
Archelaus. Dar eu nu voi uita totu i iubirea pe care i-o port i, eliberându-te de nelegiuire, voi face s fii din nou
a mea, ca mai înainte!" De-abia a apucat s depene acestea prietenelor sale i s-a stins din via dup câteve zile.
5. Am socotit c trebuie s cuprind asemenea lucruri în povestirea mea deoarece vorbeam despre regi - mai ales
c acestea sunt o dovad c sufletele sunt nemuritoare i c pronia divin se ocup de treburile omene ti -, având
convingerea c merit din plin s fie amintite. Oricine crede c astfel de fapte par neverosimile n-are decât s - i
men in p rerea, f r s fie un obstacol în calea celor care n zuiesc spre virtute. De altfel, inuturile lui
Archelaus au fost alipite la Siria i Caesar I-a trimis pe fostul consul Quirinius s fac recens mântul bunurilor
siriene i s pun în vânzare averea lui Archelaus.
431
CARTEA A XVIII-A

CON INUTUL C R II A XVIII-A

4.
5.
6.
7.
Cum Quirinius a fost trimis de Caesar s fac recens mântul Siriei i Iudeii i s vând averile lui
Archelaus, Iudeea fiind transformat din regat în provincie; Coponius din clasa cavalerilor a venit s
administreze Iudeea. i cum Iudas Galileanul i al i câ iva au îndemnat poporul s se împotriveasc
recens mântului i mul i le-au urmat sfatul, pân când Marele Preot Ioazar i-a convins s se supun
romanilor i s accepte recens mântul.
Câte secte i ce fel de coli filosofice au iudeii, precum i principiile lor c l uzitoare. Cum tetrarhii
Herodes i Philippos au construit ora e în onoarea lui Caesar. Cum samaritenii au împr tiat oasele
mor ilor în templu, pâng rind poporul timp de apte zile.
Cum Salomeea, sora lui Herodes, stingându-se din via , i-a l sat averea mo tenire luliei, so ia lui
Caesar.
Cum Pontius Pilatus a hot rât s aduc cu sine pe ascuns efigiile lui Caesar la Hierosolyma; prinzând
de veste, poporul s-a r sculat i i s-a împotrivit, pân când portretele lui Caesar au fost duse din
Hierosolyma la Caesarea. Ce s-a întâmplat în vremea aceea cu iudeii care tr iau la Roma i cum s-a
r zvr tit gloata
435
din Samaria, Pilatus omorând mul i dintre locuitorii ei.
8. Samaritenii l-au reclamat pe Pilatus lui Vitellius, iar Vitellius 1-a silit s plece la
Roma, ca s dea socoteal în fa a lui Caesar.
9. Drume ia lui Vitellius la Hierosolyma i cum i-a scris Tiberius Caesar s -1 determine pe
partul Artabanos s trimit ostatici, apoi s -i declare r zboi lui Aretas.
10. Sfâr itul lui Phillipos i felul cum tetrarhia lui a devenit provincie.
11. Herodes tetrarhul porne te împotriva lui Aretas, regele arabilor, i este învins de
acesta.
12. Regele Agrippa pleac pe mare spre Roma, pân la Tiberius Caesar, i, acuzat de un libert
al s u, este întemni at. Cum, dup moartea lui Tiberius, Gaius 1-a eliberat, numindu-1 rege
peste tetrarhia lui Philippos.
13. Cum Herodes tetrarhul s-a dus la Roma, unde a fost învinuit de Agrippa i trimis în
surghiun; cum Gaius a dat tetrarhia acestuia lui Agrippa.
14. Cearta dintre iudeii i grecii din Alexandria i soliile trimise de ambele tabere la Gaius.
15. Iudeii sunt învinui i de Apion i de înso itorii lui c nu au nici o statuie a lui Caesar.
16. Cum Gaius, cuprins de mânie, îl trimite pe Petronius în Siria, ca guvernator, dându-i
misiunea s - i duc trupele împotriva iudeilor, dac nu vor s primeasc statuile lui.
17. Ce au p it iudeii din Babilon din pricina fra ilor Asinaeus i Anilaeus.
Cartea aceasta cuprinde un interval de treizeci i doi de ani.

436
CAPITOLUL I
1. între timp, Quirinius, unul dintre senatorii romani care parcursese întregul curs al magistraturilor i suise toate
treptele onorurilor pân la rangul de consul, a a c se bucura de o mare influen prin înalta lui pozi ie, a sosit în
Siria împreun cu câ iva înso itori, primind de la Caesar sarcina de a împ r i dreptatea i de a face recens mântul
averilor. împreun cu el a fost trimis i Coponius, b rbat din ordinul cavalerilor, investit cu drepturi depline
asupra Iudeii. Curând a ajuns Quirinius i în ludeea, unit cu Siria, ca s fac recens mântul bunurilor i s vând
avu iile lui Archelaus. De i la început nici n-au vrut s aud de catagrafie, iudeii au renun at treptat la
împotrivirea lor, urmând îndemnul Marelui lor Preot loazar, fiul lui Boethos. Ei au ascultat a adar sfaturile lui
loazar i au îng duit ca recens mântul averilor s se desf oare nestingherit. Dar gaulanitul Iudas, originar din
ora ul Gamala, împreun cu fariseul Sadduc, a â au poporul s se r zvr teasc , amândoi sus inând c
recens mântul nu aducea dup sine decât sclavia f i , iar datoria întregului neam era s - i apere libertatea.
Acum li se oferea prilejul ca, în caz de reu it , s - i pun avu iile la ad post, iar dac li se întâmpla vreo
nenorocire, s - i asigure gloria i lauda pentru m re ia lor sufleteasc . Dumnezeu se va ar ta gata oricând
s -i ajute doar în m sura în care vor trece cu mult râvn la realizarea planurilor lor, mai ales dac se vor gândi
la lucruri mari i nu- i vor precupe i deloc eforturile. A adar, oamenii (care ascult cu mare aviditate asemenea
vorbe) au început s înf ptuiasc cu temeritate aceste proiecte. N-a r mas nici o n past care s nu se abat
asupra poporului nostru, ca urmare a instig rilor celor doi b rba i, vorbele situându-se mai prejos de fapte.
R zboaiele porneau unul dup altul i nu era cu putin ca iudeii s nu îndure
437
suferin e din pricina necontenitelor ciocniri. Adev ra ii lor
prieteni, care s le aline chinurile, pieriser . în iure ul atacurilor
date de tâlhari au fost r pu i numero i b rba i de frunte,
pretextul invocat fiind lupta pentru libertate, dar adev ratul
motiv era setea de câ tig. De aceea au izbucnit r scoale care au
provocat m celuri publice, îndreptate fie împotriva
concet enilor (c ci oamenii aveau ambi ia de a nu- i l sa în
via nici un adversar), fie împotriva du manilor. Au urmat
foametea, care d dea frâu liber nelegiuirilor neru inate,
devastarea ora elor i distrugerile, pân când, datorit
r scoalelor, fl c rile au cuprins chiar i sfântul l ca al
Domnului. Mania înnoirilor cu orice pre i a schimb rii
orânduirilor str mo e ti a dus la pieirea r uf c torilor, ludas i
Sadduc, care au întemeiat la noi cea de-a patra coal filosofic
i au avut nenum ra i adep i, au tulburat cu r zvr tirea lor
întregul stat, nu numai în clipa aceea, ci au pus r d cinile
viitoarelor nenorociri, s dind ni te dogme necunoscute mai
înainte de oameni. Vreau s spun câteva cuvinte despre secta
asta, mai ales c aceste înv turi ale ei, îmbr i ate de tineri, au
dus la pr bu irea institu iilor noastre.
2. înc din vremuri mai vechi, iudeii au avut trei secte filosofice: una a esenienilor, alta a saduceilor i a treia,
denumit a fariseilor. De i m-am pronun at deja asupra lor în Cartea a doua din Istoria r zboiului iudeilor
împotriva romanilor, nu ov i s spun câteva cuvinte despre ele.
3. Fariseii nu dispre uiesc cump tarea i nu se las mole i i de pl ceri; urmeaz cu sfin enie ceea ce în matura
lor chibzuin socotesc c e bine i caut s înf ptuiasc tot ce Ie-a prescris judecata. Ei îi respect pe oamenii în
vârst i nu au arogan a de-a contrazice afirma iile lor. întrucât sus in c toate se desf oar dup cum a hot rât
Soarta, fariseii nu vor s priveze voin a omeneasc de ardoarea de a împlini ceea ce depinde de ea, ci ne înva
c Dumnezeu a dorit ca for a Destinului i judecata omului s ac ioneze împreun , astfel ca fiecare s încline
dup placul s u, fie spre viciu, fie spre virtute. Au convingerea c sufletele sunt nemuritoare i c sub p mânt ele
au parte de r spl i sau de pedepse, dup felul cum oamenii au dus o via virtuoas sau desfrânat : ultimii vor
r mâne închi i într-o temni ve nic , numai cei dintâi având voie s
438
reînvie. Datorit înv turii lor, fariseii au atâta influen asupra poporului încât tot ceea ce ine de cultul divin,
de rug ciune sau de jertfe se s vâr e te sub îndrumarea lor. O conving toare dovad a virtu ile*" acestora au dat-
o cet ile, deoarece au socotit c ei urm resc numai binele, atât prin vorb , cât i prin fapt .
4. înv tura saduceilor las ca sufletul s piar împreun cu trupul i nu recunoa te alt doctrin în afara Legii
sacre. Ei socotesc un mare merit s între in dispute despre în elepciune cu dasc lii proprii. Aderen ii lor sunt
pu in numero i, dar ace tia au o condi ie bun . Nu întreprind nimic în afara vorbelor; atunci când ajung
magistra i, f r voia lor i constrân i de nevoie, adopt opiniile fariseilor, fiindc altfel nu sunt tolera i de popor.
5. în schimb, esenienii sunt de p rere c toate trebuie s r mân în seama proniei divine. Ei cred în nemurirea
sufletului i r splata drept ii li se pare bunul suprem. Când trimit ofrande templului, nu aduc i jertfele cuvenite,
deoarece au mijloace de purificare mult mai sfinte. De aceea, nu li se îng duie s intre în templu i au
ceremoniile lor religioase. Sunt oameni cu moravuri exemplare i se îndeletnicesc cu agricultura. Mai presus de
to i cei ce- i atrag laudele prin propria virtute, esenienii merit s fie admira i pentru dreptatea lor, prea pu in
cultivat de greci sau de barbari, cât vreme ei o respect nu de scurt vreme, ci de mul i ani în urm . Ca atare,
au ac ionat în a a fel ca nimic s nu-i împiedice s - i foloseasc bunurile în comun, încât boga ii nu se bucur
mai mult de averea lor decât cei ce nu posed nimic. Sunt vreo patru mii de oameni care fac acest lucru. Nu vor
s aud de so ii i nici s aib slujitori, socotind c s-ar dovedi nedrep i fa de ultimii i c cele dintâi sunt
cert re e, a a c ei tr iesc separat i se ajut unii pe al ii. Pentru administrarea veniturilor ob inute din munca
câmpului, î i aleg oameni cinsti i din rândul preo ilor, care le procur provizii i le preg tesc hrana. Ei î i duc
via a în felul acesta i traiul lor seam n cu cel al dacilor care se numesc Poli ti'.
6. Pe lâng cele trei coli filosofice, un anume ludas Galileanul a întemeiat a patra sect , ai c rei aderen i sunt
în toate privin ele de aceea i p rere cu fariseii. Dar ei iubesc atât
1
în original, „Polistai"": întemeietori de cet i, adic daci urbaniza i.
439
de mult libertatea încât o ap r cu înver unare, recunoscându-1 pe Dumnezeu drept unicul lor st pân i rege.
Sunt gata s înfrunte orice fel de moarte i nu se dau înl turi de la suprimarea rudelor i prietenilor lor, spre a nu
recunoa te vreun om ca st pân. întrucât mul i oameni au fost martori oculari ai acestor fapte, m feresc s
vorbesc mai pe larg despre înd r tnicia lor. Nu m tem deloc c vorbele mele nu vor fi crezute, ci mai degrab c
nu voi g si destule cuvinte ca s le înf i ez cum trebuie curajul i dispre ul lor fa de durere. Aceast nebunie a
f cut poporul s se revolte sub cârmuirea lui Gessius Florus2, care a abuzat de puterea lui, încât disperarea 1-a
împins s se r scoale împotriva romanilor. Atât am avut de spus despre colile filosofice ale iudeilor.
CAPITOLUL II
1. Dup ce a vândut averile lui Archelaus i a încheiat recens mântul, înf ptuit în cel de-al treizeci i aptelea an
de la victoria de la Actium a lui Caesar asupra lui Antonius, Quirinius 1-a scos din func ia de Mare Preot pe
Ioazar, care fusese de partea poporului în timpul r scoalei, pontificatul fiind preluat de Ananus, fiul lui Seth.
Herodes i Phillipos au r mas îns st pâni peste acele tetrarhii care le reveniser . Herodes1 a înt rit Sepphoris,
podoaba Galileei întregi, i a închinat-o lui Caesar. De asemenea, a înconjurat cu ziduri Betharamphtha (care era
deja un ora ) i i-a zis Iuliada, dup numele so iei lui Caesar. La rândul lui, Phillipos a întemeiat la izvoarele
Iordanului ora ul Paneas, pe care 1-a denumit Caesarea2. A
' Despre ultimul procurator roman al Iudeii (64-66 e.n.) va fi vorba în finalul Antichit ilor iudaice.
' Herodes Antipas, tetrarli al Galileei i Peraeei (4 î.e.n.-39e.n.).
2
Herodes Philippos, tetrarh la Gaulanitida, Batanea, Trachonitida i Aurenitida (4 î.e.n.-34 e.n), a fundat Caesarea Philippi, capitala lui,
numit astfel spre a se deosebi de Caesarea maritim , ctitorit de Herodes.
440
ridicat apoi la rangul de ora târgu orul Bethsaida, de lâng lacul Gennesar, i-a asigurat mai mul i locuitori i
celelalte înlesniri, dându-i numele de Iuliada, dup fiica lui Caesar.
2. în timp ce Iudeea era administrat de Coponius, cel care, a a cum am spus, fusese trimis împreun cu
Quirinius, s-a petrecut urm torul lucru. La S rb toarea Azimelor, numit de noi Pastele, preo ii aveau obiceiul s
deschid por ile templului dup miezul nop ii. De îndat ce ele au fost deschise, ni te samariteni care se
strecuraser pe ascuns în Hierosolyma au împr tiat oseminte omene ti în portic i în interiorul întregului
templu. De aceea, contrar datinilor legate de aceast s rb toare, accesul tuturora în templu a fost interzis i s-a
prev zut ca în viitor s se ia m suri de paz mai aspre. La scurt vreme dup aceea, Coponius s-a întors la Roma
i urma ul lui la cârmuirea rii a fost Marcus Ambivius3, sub mandatul c ruia s-a stins din via Salomeea, sora
lui Herodes, l sând mo tenire Iuliei întregul inut al Iamniei, a ijderea Phasaelis cel situat în câmpie i ora ul
Archelais, unde cre teau o mul ime de palmieri cu fructe foarte gustoase. Acestuia i-a urmat Annius Rufus, sub
administra ia c ruia a murit cel de-al doilea autocrat al Romei, Caesar, care a domnit timp de cincizeci i apte
de ani, ase luni i trei zile4 (dintre care timp de paisprezece ani a domnit împreun cu Antonius), tr ind
aptezeci i apte de ani- Caesar 1-a avut ca urma la tron pe Tiberius Nero5, fiul so iei sale Iulia. El a fost al
treilea autocrat al Romei i, dup rechemarea lui Annius Rufus, 1-a trimis s administreze Iudeea pe Valerius
Gratus6. Acesta a pus cap t pontificatului lui Ananus i 1-a numit Mare Preot pe lsmael, fiul lui Phabi. Pu in mai
târziu, 1-a demis i i-a încredin at func ia lui Eleazar, fiul Marelui Preot Ananus. Dup un an de zile, i-a luat i
acestuia pontificatul i 1-a
• Marcus Ambivius a fost al doilea prefect roman care a administrat Iudeea, Samaria i Idumeea dup Coponius (circa 9-12 e.n.).
4
Autorul calculeaz durata domniei lui Augustus de la asasinarea lui Caesar (44 î.e.n.) i nu dup b t lia de la Actium (31 î.e.n.), care a dus
la eliminarea lui Marcus Antonius. Primul autocrat roman a fost Gaius lulius Caesar, dup opinia lui Flavius Josephus.
' Tiberius Claudius Nero i-a schimbat numele în Tiberius lulius Caesar când a fost adoptat de Augustus, fiind al doilea împ rat roman (14-37
e.n.).
' Succesorul lui Annius Rufus (12-16 e.n.) a fost Valerius Gratus, cel de-al patrulea prefect roman al ludeei (16-26 e.n).
441
pus în locul lui pe Simon, fiul lui Camith. N-a de inut func ia mai mult de un an i urma ul lui a fost Josephus,
care se numea i Caiaphas. Când Gratus, care administrase Iudeea vreme de unsprezece ani, a fost chemat la
Roma, succesorul lui a fost Pontius Pilatus.
3. Tetrarhul Herodes (care era bun prieten al lui Tiberius) a construit în cea mai fertil parte a Galileei, lâng
lacul Gennesar, un ora , dându-i numele de Tiberias. Nu prea departe de acest ora se afl izvoarele termale din
localitatea care se cheam Emmaus. în ora locuiau i str ini i numero i galileeni, aduna i din inutul lor i
str muta i cu de-a sila acolo, chiar dac f ceau parte din rândul celor cu o situa ie bun . Chiar i s racii cule i de
pe toate drumurile, printre ei fiind i unii despre care nu se tia sigur dac sunt oameni liberi, au fost admi i s
locuiasc în ora i ii s-au dat mari înlesniri i unele privilegii. Ca s -i in strâns lega i de ora , Herodes Ie-a
construit case i Ie-a dat p mânturi, c ci era cunoscut faptul c , potrivit datinilor str mo e ti, ei nu aveau voie s
locuiasc pe meleagurile acelea. Asta fiindc , pentru întemeierea ora ului, au fost înl turate multe morminte
aflate acolo, iar legea noastr prevede c cei ce r mâneau în asemenea locuri vreme de apte zile erau profana i.
4. în vremea aceea a murit i regele p r ilor Phraates7, datorit uneltirilor urzite de fiul s u Phraataces, din
urm torul motiv. De i nu ducea lips de copii legitimi, Phraates a avut mai întâi ca iitoare o sclav de obâr ie
italic , numit Thermusa, care îi fusese trimis de Iulius Caesar, împreun cu alte daruri. Robit de marea ei
frumuse e, mai ales c . dup cât va vreme, îi d ruise un fiu, numit Phraataces, a luat-o în c s torie, ridicând-o la
rangul de so ie. Când a observat c toate vorbele ei aveau o mare înrâurire asupra regelui, hot rât s fac orice
era în stare ca s - i urce feciorul pe tronul p r ilor, ea i-a dat seama c nu va înf ptui nimic dac nu-i înl tura
din drum pe copiii legitimi ai lui Phraates. i-a convins a adar so ul s - i trimit fiii legitimi ca ostatici Ia Roma.
Dânsul (fiindc nu era chip ca regele s încalce voin a Thermusei) i-a trimis a adar odraslele la Roma. Dar
Phraataces, care fusese crescut ca s domneasc ,

' Phraates IV, suveran part din dinastia Arsacizilor (37-30,29-28.26-2 î.e.n.), tat l lui Phraataces sau Phraates V, rege al p r ilor (2 î.e.n.-4
e.n.).
nu s-a împ cat cu faptul c trebuia s a tepte atâta vreme pân la urcarea lui pe tronul p rintesc. A pus la cale
pieirea tat lui s u, ajutat de mama lui, cu care între inea, zice-se, leg turi nepermise. Ambele nelegiuiri l-au f cut
a adar odios în fa a supu ilor, care înfierau incestul cu mama lui mai mult decât paricidul propriu-zis, i mai
înainte ca puterile lui s creasc , ei a fost alungat din regatul s u printr-o r scoal , g sindu- i sfâr itul. Cei mai
de vaz dintre p r i împ rt eau unanima p rere c ara lor nu putea fi cârmuit decât de un rege care s coboare
din sângele Arsacizilor (c ci acesta nu avea voie s se trag din alt neam, cât vreme regatul tr sese de curând
ponoase de pe urma unei nun i cu o iitoare italic , precum i a copilului ei). Prin solii lor, l-au chemat pe
Orodes", care era de neam regesc, dar i-a atras ura poporului din pricina cumplitei sale cruzimi (c ci avea o fire
insuportabil , fiind iute la mânie). El a c zut deci victim unui complot i a fost ucis, dup spusele unora, când
aducea liba ii sau benchetuia (c ci to i p r ii umblau îndeob te înarma i) sau, cum sus in cei mai mul i, a fost
lichidat la o vân toare. A plecat apoi spre Roma o ambasad , care s le aduc pe unul dintre prin ii ostatici ca
rege. A fost trimis Vonones'', întrucât el a fost preferat fra ilor lui. Se p rea c va avea parte de o domnie
norocoas , deoarece întrunea în persoana lui dou dintre cele mai puternice împ r ii din lume: a lui i a
romanilor. Dar barbarii i-au schimbat repede sim mintele, c ci aveau o fire nestatornic i înclinat spre trufie
(li se p rea înjositor faptul c ascultau poruncile date de sclavii unei puteri str ine, a a-zi ii robi fiind prin ii
ostatici) i declarau c alegerea lui ca rege era o ru ine. Vonones fusese impus p r ilor nu printr-un r zboi drept,
ci, mult mai r u decât atât, printr-o pace umilitoare. De aceea, l-au chemat numaidecât pe Artabanos1", care
domnea în Media i era din neamul Arsacizilor, cerându-i s le fie rege. Artabanos a acceptat bucuros i a venit
cu oastea lui. I-a ie it în întâmpinare Vonones i, fiindc cei mai mul i p r i l-au sus inut la început, Artabanos a
pierdut b t lia, c utându- i sc parea în mun ii din Media. în scurt vreme, Artabanos i-a strâns o oaste mare, cu
' Orodes III, rege al p r ilor (4-7 e.n.).
' Vonones I. suveran al Regatului part (7-12 e.n.).
'"Artabanos III a domnit asupra p r ilor între anii 12-38 e.n.
442
443
care 1-a înfruntat din nou pe Vonones, reu ind de ast dat s -1 înving . A adar, Vonones a fost silit s fug în
Seleucia, înso it de câ iva c l re i. Artabanos a f cut un mare m cel în rândurile p r ilor, care se împr tiaser
cuprin i de panic , apoi a pornit în mar cu trupele sale spre Ctesiphon. Astfel a devenit el regele p r ilor. In
schimb, Vonones s-a refugiat în Armenia i, ca s - i pun în valoare dreptul la tron, i-a trimis solii la Roma.
Tiberius i-a respins cererea atât datorit fugii sale ru inoase, cât i datorit presiunilor venite din partea p r ilor
prin amenin rile de r zboi, aduse de solii regelui. Pierzând i cealalt cale de-a ajunge la tron, deoarece
puternicele neamuri ale armenilor care locuiau în preajma muntelui Niphates se aliaser cu p r ii, Vonones s-a
pus sub ocrotirea lui Silanus, guvernatorul Siriei. Acesta 1-a primit în Siria, inând seama de faptul c fusese
educat la Roma, în timp ce Artabanos a atribuit Armenia fiului s u Orodes".
5. în vremea aceea s-a stins din via i regele Commagenei, Antioh12. Dup moartea lui au izbucnit certuri între
popor i nobilime, astfel c fiecare tab r i-a trimis solii la Roma. Frunta ii cereau ca regatul s fie transformat
într-o provincie roman , în timp ce mul imea vroia s fie cârmuit de regi, dup obiceiul str mo esc. De aceea,
printr-o hot râre a Senatului, privitoare la limpezirea acestei neîn elegeri, a fost trimis în Orient Germanicus13,
destinul oferindu-i astfel prilejul s - i g seasc acolo sfâr itul. Dup ce a aplanat toate conflictele din Orient, a
fost otr vit datorit uneltirilor lui Piso", a a cum s-a ar tat în alt parte.
" Orodes a domnit în Armenia timp de doi ani (16-18 e.n.).
12
Antioh III, penultimul suveran al Regatului Commagene din sud-vestul Asiei Mici (12 î.e.n.-17 e.n.), care a devenit ulterior provincie
roman .
13
D. Claudius Nero Germanicus (15 î.e.n.-19 e.n.), fiul lui Nero Claudius Drusus (fratele lui Tiberius) i al Antoniei Minor, adoptat de
unchiul s u, ajuns împ rat al Romei. Dup ce a triumfat asupra germanilor la 26 mai 17, popularul general a murit în condi ii suspecte la
Antiohia.
" Guvernatorul Siriei, presupusul asasin al lui Germanicus (vezi Tacit, Anale, II, 69-72), de a c rui dispari ie n-a fost str in, pare-se, nici
m car Tiberius.
444
CAPITOLUL III
1. Când Pilatus, guvernatorul Iudeii, i-a dus oastea din Caesarea la Hierosolyma, ca s ierneze, el a înc lcat f i
datinile iudeilor, având grij s aduc în ora efigiile lui Caesar', care fuseser prinse de pr jinile steagurilor, de i
legile noastre interzic cu des vâr ire introducerea chipurilor. Din aceast pricin , predecesorii lui obi nuiau s - i
despoaie de podoabe steagurile la intrarea trupelor în ora . Pilatus a fost cel dintâi care, f r tirea poporului, sub
obrocul nop ii, a hot rât s aduc i s expun portrete în Hierosolyma. De îndat ce a prins de veste, mul imea a
pornit de-a valma spre Caesarea i timp de câteva zile 1-a implorat pe Pilatus s mute portretele acelea în alt
parte. El n-a vrut s accepte acest lucru, ca s nu-i aduc o jignire lui Caesar. întrucât poporul nu contenea s
st ruie pe lâng dânsul, în ziua a aptea, Pilatus i-a înarmat în tain o tenii, apoi s-a urcat pe tribuna unei arene
de circ, punându- i la pând oastea în spatele acesteia. Când iudeii au început s insiste din nou, el a f cut un
semn o tenilor, care i-au înconjurat, amenin ându-i cu moartea pe cei prezen i, dac nu plecau lini ti i la casele
lor. Dar iudeii s-au aruncat cu fa a la p mânt, i-au dezvelit cefele i au spus c preferau s moar pe loc,
neîndr znind s se abat de la în elepciunea legilor lor. Uluit de fermitatea cu care î i ap rau legile, Pilatus a dat
ordin ca portretele s fie duse numaidecât de la Hierosolyma la
Caesarea.
2. Pilatus s-a preg tit s aduc apa la Hierosolyma prin captarea unor izvoare situate la o distan de dou sute de
stadii, folosind în acest scop banii din tezaurul sacru2. Proiectul s u n-a fost pe placul iudeilor, care utilizau apa
din jurul ora ului. S-au strâns gr mad multe mii de oameni care au cerut prin strig te
1
La vulturul fixat pe o s geat , care constituia emblema steagurilor (în latine te sign ), s-au ad ugat în vremea aceea mici busturi ale
împ ra ilor, ceea ce a f cut ca signifer (purt torul de figurine) s fie numit imaginifer. Medalioanele cu efigiile caesarilor erau ptinse de
pr jinile steagurilor. Incidentul relatat de acest paragraf a avut loc în toamna anului 26 e.n.
!
Pentru construirea unui apeduct, Pilatus a apelat la tezaurul templului, numit Corban.
445
ca el s renun e la planul s u. Cum se întâmpl îndeob te într-o adun tur , unii au rostit vorbe de ocar la adresa
distinsului b rbat. Pilatus a îmbr cat a adar în straie iudaice o mare ceat de o teni care- i ascundeau sub
ve mânt ni te ciomege i i-a trimis în locul unde puteau s -i încercuiasc mai lesne pe iudei, dându-le porunca
s -i împr tie dup aceea. De îndat ce iudeii au început s -i arunce insultele lor, el a dat semnalul convenit
o tenilor s i: ace tia au n v lit deopotriv peste cet enii pa nici ca i peste r zvr ti i, pedepsindu-i mai aspru
decât le poruncise Pilatus. Iudeii n-au vrut s renun e deloc la înc p ânarea lor, dar cum întâmpinau cu mâinile
goale ni te oameni înarma i, mul i dintre ei au murit acolo, iar al ii au fost r ni i. în felul acesta a fost în bu it
r zvr tirea.
3. în vremea aceea a tr it Isus, un om în elept, dac poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare
minuni i înv torul oamenilor care erau bucuro i s afle adev rul. A atras de partea lui o mul ime de iudei, dar
i o mul ime de p gâni. Acesta a fost Hristos'. Chiar dac Pilatus, datorit acuza iilor aduse de frunta ii poporului
nostru, 1-a intuit pe cruce, n-au încetat s -l iubeasc cei ce l-au îndr git de la început. C ci li s-a ar tat a treia zi
iar i viu, a a cum au prezis profe ii trimi i de Dumnezeu, înf ptuind i o mie de alte miracole. De atunci i pân
azi d inuie poporul cre tinilor, care î i trage numele de la dânsul.
4. în aceea i vreme s-a ab tut asupra iudeilor o alt nenorocire i în templul lui Isis din Roma s-a petrecut o
fapt plin de neru inare. Voi povesti mai întâi nelegiuirea comis în sanctuarul isiac i abia dup aceea voi
aduce vorba despre necazurile îndurate de iudei. Tr ia la Roma o anume Paulina, celebr pentru obâr ia ei nobil
i pentru râvna cu care urm rea ca prin virtute s egaleze marele ei nume. Avea averi multe, o frumuse e f r
pereche i atinsese vârsta când femeile sunt pline de farmec i caut s duc o via cuviincioas . Era m ritat cu
Saturninus, înzestrat ca i dânsa cu toate calit ile alese. De Paulina se îndr gostise Decius Mundus, un b rbat
' Echivalentul grecesc al termenului ebraic „ma iah"' („unsul"): Mântuitorul (la figurat). Adep ii lui Isus din Nazaret s-au numit la început
nazareeni. chemându-se mai târziu cre tini. Paragraful în care Plavius Josephus I-a men ionat pe Isus Hristos a fost comentat de R zvan
Theodorescu în Prefa a primei traduceri române ti a Antichit ilor iudaice (ed. cit., volumul I, p. VI).
446
care ocupa un rang înalt în ordinul cavalerilor. Fiindc se str duise zadarnic s-o ademeneasc prin daruri bogate
pe care ea le respinsese în pofida m rimii lor, patima lui deveni atât de arz toare încât ;ra gata s dea dou sute
de mii de drahme atice pentru o singur noapte de dragoste. Cum nici m car a a nu i-a înduplecat idolul, el n-a
mai putut s îndure chinul iubirii i a socotit c cel mai bine era s moar de foame, sc pând astfel de r ul pe
care i-l pricinuia Paulina. A hot rât s - i pun astfel cap t zilelor, f r a z bovi s treac la îndeplinirea planului
s u. Dar în casa lui se afla un libert al tat lui s u, numit Ide, priceput în toate vicle ugurile. Acestuia i-a displ cut
înc p ânarea cu care tân rul î i preg tea singur moartea (c ci era v dit c se ve tejea de la o zi la alta). S-a dus
a adar la el, i-a alinat suferin a prin vorbele sale i i-a insuflat speran a c -i va oferi prilejul s se bucure de
îmbr i rile Paulinei. întrucât Mundus a ascultat bucuros rug min ile lui, Ide i-a spus c avea nevoie doar de
cincizeci de mii de drahme, ca s înving pudoarea femeii. Dup ce a ridicat moralul tân rului i a primit suma
pe care o ceruse, el a mers pe o cale diferit de cea aleas de îndr gostit, dându- i seama c femeia nu putea fi
cump rat cu bani. tia îns cât de devotat era Paulina cultului zei ei Isis i a urzit urm torul plan. Ide s-a dus la
unul dintre preo ii lui Isis i 1-a atras cu ajutorul vorbelor, f r s -i vin greu s -i câ tige bun voin a, mai ales c
i-a ar tat banii, dându-i avans dou zeci i cinci de mii de drahme i promi ându-i cealalt parte a sumei în cazul
când planul lui reu ea. I-a vorbit apoi de iubirea tân rului i I-a rugat pe preot s fac tot ce era în stare ca s -i
satisfac dorin ele. Subjugat de marea putere a aurului, sacerdotul a f g duit s -i îndeplineasc vrerea. Cel mai
vârstnic dintre preo i s-a dus la Paulina i, dup ce a fost primit de ea, a cerut s -i vorbeasc f r martori. Când
dorin a i-a fost îndeplinit de Paulina, a pretins c vine în numele lui Anubis, c ci zeul s-a îndr gostit de ea,
poruncindu-i s vin la dânsul. Paulina s-a ar tat încântat de vorbele lui i s-a l udat fa de prietenele sale cu
onoarea pe care i-o f cea Anubis. L-a anun at i pe so ul ei c fusese poftit s cineze i s se culce cu Anubis.
Acesta i-a dat încuviin area, cunoscând prea bine cinstea so iei sale. Ea s-a dus a adar la templu i, dup ce a luat
cina, preotul a închis poarta i, sosind ora de culcare, lampa din interiorul

sanctuarului a fost stins . Mundus (care se ascunsese din vreme acolo) n-a întârziat s se întâlneasc cu dânsa i
o noapte întreag s-a bucurat de îmbr i rile ei, dându-se drept zeul Anubis. înainte s se urneasc preo ii care
nu tiau nimic despre uneltirea pus la cale, Mundus a plecat acas , iar Paulina s-a întors în zorii zilei la so ul ei,
c ruia i-a vorbit despre apari ia zeului, f lindu-se apoi i fa de prietenele sale cu onoarea de care avusese parte.
Unele au refuzat s-o cread , întrez rind cum st teau lucrurile, altele i-au reprimat uimirea, fiindc , a a cum se
cuvenea, nu puteau s -i pun la îndoial cinstea, având în vedere pudoarea i noble ea ei. La trei zile de la
aceast p anie, Mundus a întâlnit-o din întâmplare i i-a zis: „Drag Paulina, tu mi-ai f cut o economie de dou
sute de mii de drahme, pe care puteai s le încasezi tu îns i, c ci uite c , totu i, te-ai supus voin ei mele. Pu in
îmi pas acum c l-ai împro cat pe Mundus cu insultele tale, deoarece mi-a f cut o mare pl cere faptul c am
inut locul zeului Anubis!" Dup ce i-a vorbit astfel, i-a v zut de drum. Dar de îndat ce a aflat de batjocura pe
care o îndurase, Paulina i-a rupt ve mintele de pe ea, a dezv luit so ului ei josnica uneltire i 1-a implorat s nu
lase fapta ner zbunat . Saturninus a reclamat împ ratului pricina sa. Tiberius a cercetat îndeaproape întreaga
mâr vie, i-a luat la întreb ri pe preo i i, în elegând ce se petrecuse, i-a intuit pe cruce împreun cu Ide,
uneltitorul nelegiuirii, fiindc puseser la cale întreaga înjosire a unei femei. Apoi a poruncit ca templul s fie
d râmat i statuia Isidei s fie zvârlit în apele Tibrului. Pe Mundus 1-a trimis îns în surghiun, socotind c nu
merita o pedeaps mai mare, întrucât dragostea p tima îl împinsese s comit nelegiuirea. A a a fost dezonorat
templul zei ei Isis de c tre preo ii ei. M întorc acum s povestesc ce nenorocire s-a ab tut asupra iudeilor
stabili i la Roma, despre care am vorbit mai înainte.
5. Un b rbat de obâr ie iudaic î i p r sise patria, de team c va fi pedepsit pentru înc lcarea legilor
str mo e ti, fiindc era un nelegiuit în toate privin ele. S-a prip it la Roma, unde s-a dat drept t lm citor al
legilor lui Moise, înh itându-se cu trei oameni de teapa lui. Tuspatru au intrat în vorb cu o nobil femeie,
numit Fulvia, care îmbr i ase religia lui Moise, l sându^se îndrumat de ei, i au convins-o s trimit
448
purpur i aur templului din Hierosolyma. Le-au preluat pe amândou , dar le-au p strat pentru propria lor
folosin , risipindu-le, c ci acesta era scopul pe care l-au urm rit din capul locului. A a se face c Tiberius
(prieten bun cu Saturninus, so ul Fulviei, care la îndemnul so iei sale reclamase cazul împ ratului) a dat ordin ca
to i iudeii s fie alunga i din Roma. Consulii au ales vreo patru mii, i-au înrolat i i-au trimis ca o teni în insula
Sardinia. Cei mai mul i au refuzat s - i îndeplineasc serviciul militar, ca s nu încalce legile patriei lor, i au
fost supu i unor amenzi ustur toare. Iat a adar c , datorit celor patru nelegiui i, iudeii au fost alunga i din
cetate.
CAPITOLUL IV
1. între timp s-a r sculat i neamul samaritenilor. Pe ei îi a â a un b rbat pentru care minciuna era un fleac i
orice mijloc i se p rea bun ca s - i atrag favoarea mul imii. Acesta a îndemnat poporul s urce pe piscul
Garizim, care se bucura în rândurile samaritenilor de faima unui munte sfânt: el le va ar ta vasele sacre,
îngropate de Moise în locul acela. Localnicii au avut încredere în vorbele lui, au pus mâna pe arme i s-au adunat
într-un târg (numit Tirathaba), unde s-au strâns din ce în ce mai mul i oameni, pentru ca oastea care f cea
ascensiunea muntelui s se înmul easc . Dar Pilatus le-a ie it în întâmpinare, ocupând cu c l re ii i
pedestra ii lui bine înarma i drumul pe care i-1 aleseser . Trupele sale s-au întâlnit cu cei ce se adunaser în
jurul târgului i, la prima ciocnire, unii dintre r scula i au fost uci i, al ii au luat-o la fug , dar cei mai mul i au
fost captura i. Pilatus i-a executat pe cei mai de seam i mai influen i dintre fugari.
2. Dup în bu irea r scoalei, Sfatul samaritenilor i-a trimis solii la Vitellius, fost consul i guvernatorul Siriei,
ca s se plâng de m celul comis împotriva lor de Pilatus. Ei nu s-au
449
adunat la Tirathaba ca s -i înfrunte pe romani, ci pentru a se ap ra de samavolniciile lui Pilatus. Vitellius 1-a
trimis pe prietenul s u Marcellus s se ocupe de guvernarea Iudeii i i-a poruncit lui Pilatus s se duc la Roma,
ca s fie tras la r spundere de împ rat pentru acuza iile care i-au fost aduse de samariteni. A adar, dup zece ani
de administrare a Iudeii, Pilatus a pornit spre Roma la porunca lui Vitellius, fiindc nu putea s se opun
ordinului s u. Dar Tiberius s-a stins din via mai înainte ca el s ajung la Roma.
3. Vitellius a plecat în Iudeea i a sosit la Hierosolyma în vremea când acolo se celebra a a-numita s rb toare a
Pa tilor. Fiindc a avut parte de o primire str lucitoare, Vitellius i-a scutit pe hierosolymitani de întregul bir
pentru roadele puse în vânzare i a decis ca talarul Marilor Preo i, împreun cu toate od jdiile lor, s fie inute în
templu, ca odinioar , sub paza sacerdo ilor. Ele erau p strate atunci în Antonia (cum i se zicea acelei fort re e)
din urm torul motiv. Un anume Hyrcanos, primul dintre numero ii pontifi cu acest nume, care construise turnul
din vecin tatea templului, î i petrecea cea mai mare parte a vie ii i inea acolo (sub propria lui supraveghere)
talarul purtat numai de dânsul, dezbr cându-1 ori de câte ori î i punea ve mintele cu care obi nuia s mearg în
ora . Pilda lui a fost urmat de fiii i nepo ii s i. Când a ajuns rege, Herodes a consolidat cu mari cheltuieli acest
turn, care avea o pozi ie strategic , i i-a dat numele de Antonia, în cinstea bunului s u prieten Antonius. Dar
talarul pontifical a r mas la dispozi ia lui, a a cum 1-a g sit, având convingerea c . din acest motiv, poporul nu
va întreprinde nimic împotriva lui. La fel a f cut i Archelaus, fiul lui, care i-a urmat la tron. Când au pus
st pânire pe regatul acestuia, romanii au g sit i talarul pontifical, p strat într-un l ca de piatr , care purta
sigiliul preotului i al trezorierului, c petenia turnului având datoria s aprind zilnic o lamp în fa a lui. Cu
apte zile înaintea s rb torilor, c petenia turnului încredin a preo ilor straiul, care era cur at i purtat de Marele
Preot, apoi, în prima zi de dup ceremonie, el era pus din nou în l ca ul unde se aflase mai înainte. A a se
proceda în fiecare an, la cele trei s rb tori i cu prilejul zilelor de post. Vitellius a hot rât ca talarul pontifical s
fie p strat dup datina str mo easc i a dat ordin c peteniei turnului s nu se mai
450
preocupe de locul unde era inut, nici de ziua când era el folosit. Atr gându- i prin aceast porunc favoarea
neamului, 1-a scos din arhierie pe Josephus, care se mai numea i Caiaphas, i 1-a numit în locul lui pe lonathas,
fiul Marelui Preot Ananus, apoi s-a întors la Antiohia.
4. între timp, Tiberius i-a trimis lui Vitellius o scrisoare prin care îi d dea sarcina s între in leg turi de prietenie
cu Artabanos, regele p r ilor. El se temea de dânsul, fiindc îi purta du m nie i cucerise deja Armenia, fiind în
stare s -i provoace daune i mai mari. Singura cale prin care pârtii puteau s - i adevereasc prietenia fa de
romani era s trimit ostatici, mai ales pe fiul lui Artabanos. Tiberius i-a scris lui Vitellius ca, prin uria e sume
de bani, s -i conving pe regii iberilor i albanilor1 s porneasc f r întârziere r zboiul împotriva lui Artabanos.
Regii acestora au dat înapoi, dar i-au a â at pe sci i s tabere asupra lui Artabanos i i-au l sat s m r luiasc pe
meleagurile lor, deschizându-le Por ile Caspiene2. De aceea, p r ii au pierdut iar i Armenia i ara le era
bântuit de r zboi, cei mai nobili dintre ei pieriser , toate inuturile lor fuseser devastate, chiar i fiul regelui
c zând în lupt , împreun cu multe mii de o teni. Pu in a lipsit ca Vitellius s scape i de tat l lui, Artabanos,
gra ie banilor pe care i-a trimis rudelor i prietenilor acestuia, spre a-1 asasina cu ajutorul celor care primiser
darurile sale. Dar cum i-a dat seama c nu putea sc pa de capcanele întinse pretutindeni i s-a convins c cei
mai mul i dintre pretin ii lui sus in tori fuseser corup i, iar bun voin a pe i-o ar tau era o pref c torie
curat , ei a teptând doar prilejul potrivit ca s treac de partea celor ce tr daser mai înainte, Artabanos s-a salvat
i a fugit în satrapiile sale superioare. Acolo i-a recrutat o mare o tire, alc tuit din dani i din saci3 i, prin
victoria lui asupra du manilor, i-a consolidat din nou domnia.
1
Albanii r zboinici locuiau pe litoralul apusean al M rii Caspice (în nord-estul Azerbaidjanului), iar Iberia era situat între Mun ii Caucaz i
nord-estul Armeniei antice (în Georgia de azi) i nu trebuie confundat cu Hiberia
(Spania).
2
Celebr strâmtoare din .Mun ii Caucaz, care înlesne te trecerea din Media spre Hyrcania i Par ia(azi Pass Chawar i Firuz-K.oh).
' Sacii erau nomazi iranieni din nordul Imperiului persan, iar danii (daaii), o popula ie scitic a ezat la est de Marea Caspic
(Turkmenistanul de azi).
451
5. Aflând toate acestea, Tiberius a hot rât s - i atrag prietenia lui Artabanos. Dup ce a fost invitat la tratative
i a acceptat bucuros, regele i Vitellius s-au întâlnit în preajma Eufratului. Malurile fluviului au fost unite printr-
un pod, la jum tatea c ruia s-au întâlnit amândoi, fiecare cu alaiul g rzilor lui. Când s-a încheiat tratatul de
prietenie, tetrarhul Herodes a dat în cinstea lor un osp care a avut loc la mijlocul podului, într-un cort ridicat de
el cu mari cheltuieli. La scurt vreme, Artabanos 1-a trimis pe fiul s u Darius ca ostatic al lui Tiberius, înso it de
numeroase daruri. Printre ele figura i un b rbat înalt de apte co i, de obâr ie iudaic , numit Eleazar, dar poreclit
Uria ul, pentru deosebita lui în l ime. Vitellius s-a întors apoi la Antiohia, iar Artabanos, la Babilon. Dornic s
fie primul care îi d dea lui Caesar vestea ob inerii ostaticilor, Herodes i-a trimis mesagerii cu o scrisoare în care
i-a înf i at pe îndelete cum au decurs lucrurile; prin urmare, consulul n-a mai avut ce ve ti noi s -i mai aduc
împ ratului. Când i-a trimis la rândul lui propria scrisoare i Caesar i-a r spuns c aflase deja toate ve tile din
scrisoarea trimis mai înainte de Herodes, Vitellius a fost profund nemul umit i a v zut în fapta aceasta o jignire
mai mare decât era cazul. i-a în bu it îns sup rarea, a teptând prilejul de se r zbuna pe Herodes pân la
venirea pe tron a lui Gaius.
6. în vremea aceea, Philippos (fratele lui Herodes) i-a dat ob tescul sfâr it în cel de-al dou zecilea an al
domniei lui Tiberius, dup ce a cârmuit vreme de treizeci i apte de ani Trachonitis, Gaulanitis i Batanea. A
fost un principe care s-a purtat blând cu supu ii lui i a îndr git lini tea, c ci i-a dus întreaga via în ara lui. Ori
de câte ori pleca de-acas , lua cu el doar câ iva ale i i un jil pe care se a eza ca s împart dreptatea în timp ce-
i vedea de drum. Dac întâlnea pe cineva ajuns la ananghie, care-i cerea ajutorul, nu z bovea deloc, ci î i
aducea jil ul i, instalându-se în el, cerceta pricina: vinova ii primeau pedeapsa pe loc iar nevinova ii erau pu i în
libertate. S-a s vâr it la luliada i a fost îngropat cu mare pomp în mormântul pe care i-1 preg tise din vreme.
Tiberius i-a luat domeniul (fiindc murise f r s aib copii) i 1-a alipit la provincia Siria, dar a poruncit ca
tetrarhia s - i p streze veniturile.
452
CAPITOLUL V
1. în aceea i vreme a izbucnit r zboiul dintre Aretas, regele din Petraea, i Herodes, din urm toarea cauz .
Tetrarhul Herodes se c s torise cu fiica lui Aretas i tr ia cu ea de mul i ani. Dar când s-a dus la Roma, a poposit
la fratele s u vitreg, Herodes. Acest Herodes fusese z mislit de fiica Marelui Preot Simon. El s-a îndr gostit de
so ia acestuia, Herodiada, fiica lui Aristobul, fratele amândurora, i sora lui Agrippa cel Mare, îndr znind s-o
cear în c s torie. Herodiada i-a primit propunerea i au convenit împreun ca s vin în casa lui îndat dup ce
el se va întoarce de la Roma; i-a pus îns condi ia s-o alunge din c minul s u pe fiica lui Aretas. învoindu-se cu
ea, Herodes i-a continuat c l toria la Roma. Dup ce i-a dus la îndeplinire treburile pentru care venise la Roma
i s-a întors acas , so ia lui, care tia de în elegerea lui cu Herodiada, n-a mai a teptat s afle de la el toate
acestea, ci i-a cerut voie s plece la Machaerus (fort rea a situat la grani a dintre regatul lui Herodes i cel al lui
Aretas), netr dându- i propriile inten ii. (Ea fusese trimis i mai înainte la Machaerus, care era atunci în
st pânirea tat lui ei.) De îndat ce a ajuns acolo, comandantul fort re ei i-a i pus la îndemân tot ce avea nevoie
ca s - i continue c l toria. S-a gr bit a adar s plece spre Arabia i, condus de la o fort rea la alta de
comandan ii lor, a ajuns în scurt vreme la p rintele ei, c ruia i-a dezv luit inten ia lui Herodes. Au început
numaidecât ostilit ile dintre ei, a â ate de certurile privitoare la trasarea hotarelor ora ului Gamala; dup aceea,
amândoi regii i-au strâns trupele, ajungându-se la r zboiul pe care nu l-au purtat prin comandan ii lor. De la
începutul b t liei, oastea lui Herodes a fost învins i nimicit în întregime, fiindc a fost tr dat de ni te
transfugi din tetrarhia lui Philippos, care erau lefegiii regelui. Herodes 1-a în tiin at imediat pe Tiberius printr-o
scrisoare. Indignat de atacul lui Aretas, împ ratul i-a scris lui Vitellius s -i declare r zboi arabului, cerându-i fie
s -1 captureze i s -1 aduc înl n uit, fie s -i trimit capul regelui. Aceasta a fost misiunea pe care Tiberius a
dat-o comandantului Siriei. .
453
2. Unii dintre iudei au fost de p rere c Dumnezeu h r zise pieirii oastea lui Herodes, ca s -i dea îndrept it
pedeaps pentru executarea lui Ioan poreclit Botez torul. Herodes a poruncit ca el s fie ucis, de i era un om
ales, care îi îndemna pe iudei s cultive virtutea i s fie drep i unul fa de altul, ar tându- i evlavia fa de
Dumnezeu prin intermediul botezului1. Atunci botezul va fi pe placul Domnului, fiindc el va fi folosit nu numai
pentru iertarea p catelor, ci i pentru cur irea trupului de murd rie, ca i cum sufletele ar fi fost purificate mai
înainte prin dreptate. Deoarece mul imea se aduna de pretutindeni în jurul iui (a a de uimitoare era puterea de
înrâurire a cuvintelor sale), Herodes s-a temut c prin marea lui autoritate asupra oamenilor poate s -i
ademeneasc pe supu ii lui spre revolt (c ci ei erau în stare s fac orice le zicea dânsul). 1 s-a p rut mai
cuminte ca, mai înainte de-a vedea încotro se îndreptau lucrurile, s -1 înl ture din drum, f r s mai a tepte ca
schimb rile s ia o întors tur primejdioas i abia dup aceea s alb remu c ri, dându- i seama c era prea
târziu s intervin . Datorit acestei suspiciuni, Herodes 1-a pus pe Ioan în lan uri i 1-a trimis la fort rea a
Machaerus, despre care am vorbit adineauri, spre a-1 ucide. Iudeii erau convin i c pedepsirea omorului a dus
la pieirea o tirii, pentru ca Dumnezeu s - i reverse mânia asupra lui Herodes.
3. Preg tit s dezl n uie r zboiul împotriva lui Aretas, Vitellius a luat dou legiuni de o teni bine înarma i,
precum i acele trupe cu armament u or i c l re ii care-i înso eau pe regii alia i, apoi a pornit în mar spre Petra,
ajungând la Ptolemaida. Dar când a vrut s str bat cu o tirea lui ludeea, i-au ie it în întâmpinare frunta ii rii i
l-au implorat s nu- i croiasc drum pe acolo, fiindc legile nu îng duiau ca meleagurile lor s fie str b tute de
portretele aflate în num r mare pe steagurile romane. înduplecat de rug min ile lor, Vitellius i-a schimbat planul
i a poruncit trupelor sale s treac prin câmpia mare, în vreme ce el, înso it de tetrarhul Herodes i de prietenii
lui, s-a
1
Ritul de imersiune. simbolul unei purific ri spirituale, joac un rol esen ial în predicile lui ioan Botez torul, ai c rui partizani se numeau
bapti ti, mul i dintre ei al turându-se nazareenilor. Conduc torul lor tr ia dup obiceiul nazireilor de odinioar , f r s se tund i purtând un
ve mânt din p r de capr . Herodiada nu este implicat în uciderea lui.
454
îndreptat spre Hierosolyma, ca s aduc jertf Domnului, la str mo easca s rb toare a iudeilor, în ajunul c reia
se aflau. Cu prilejul sosirii lui, poporul iudeu 1-a primit cu onoruri deosebite. A stat acolo trei zile, r stimp în
care 1-a înl turat din func ia de Mare Preot pe lonathas i 1-a înlocuit cu fratele lui, Theophilus. în a patra zi,
când a primit de la Roma o scrisoare care anun a moartea lui Tiberius, el i-a cerut imediat poporului s -i jure
credin lui Gaius1. Vitellius i-a întors din drum o tenii i i-a trimis la iernat, fiindc nu socotea c mai avea
acum împuternicirea de-a duce r zboi, dup urcarea pe tron a lui Gaius. Zice-se c , atunci când a primit vestea
mar ului întreprins de Vitellius împotriva lui, i Aretas a fost prevenit de un cititor în zborul p s rilor c armata
acestuia nu va putea s ajung la Petra: în curând va muri un comandant, fie cel ce a dat porunca dezl n uirii
r zboiului, fie cel ce se gr be te s -1 porneasc , fie cel ce a teapt s primeasc atacul o tirii du mane. Vitellius
s-a întors atunci la Antiohia. Dar Agrippa, fiul lui Aristobul, sosise cu un an înainte de moartea lui Tiberius la
Roma, ca s duc tratative cu Caesar de îndat ce s-ar fi ivit un prilej favorabil. Ca atare, vreau acum s vorbesc
pe îndelete despre Herodes i despre membrii familiei sale. fie pentru c unii joac un rol important în faptele
care vor fi povestite aici, fie pentru c ei aduc dovada c nici num rul mare de urma i, nici puterea de inut de
oameni nu sunt folositoare atunci când evlavia fa de Dumnezeu lipse te cu des vâr ire. în mai pu in de un
secol, urma ii atât de numero i ai lui Herodes au pierit aproape cu to ii. Precizez c întregul neam omenesc poate
s trag înv minte din atenta cercetare a sor ii lor vitrege. Mai ales când voi ad uga povestirea mea despre
Agrippa, un b rbat demn de toat admira ia noastr , care, în pofida unei vie i retrase i întrecând a tept rile
tuturor cunoscu ilor s i, a ajuns în culmea puterii. Am tratat i mai înainte aceste subiecte, dar revin acum asupra
lor cu mult osârdie.
4. Herodes cel Mare a avut de la Mariamne. fata lui Hyrcanos, dou fiice: pe Salampsio, una dintre ele, a dat-o
de nevast v rului ei Phasael, fiul fratelui lui Herodes, Phasael; pe
1
Gaius lulius Caesar Germanicus. al treilea împ rat al Romei (37-41 e.n.). supranumit Caligula (..Cizmuli ") de solda ii de pe Rin, al c ror
general era tat l s u. Germanicus.
455
cealalt , Cypros, a m ritat-o a ijderea cu v mi ei Antipater, nepotul lui Herodes din partea surorii lui Salomeea.
Salampsio i Phasael au z mislit cinci copii: Antipater, Herodes, Alexandru, precum i fiicele Alexandra
i Cypros, ultima fiind c s torit cu fiul lui Aristobul, Agrippa. La rândul ei, Alexandra s-a m ritat cu
Timius, distins b rbat din insula Cipru, i a murit f r s aib copii. Cypros, în schimb, i-a d ruit lui Agrippa doi
fii i trei fiice: Berenice, Mariamne i Drusilla. B ie ii se numeau Agrippa i Drusus, cel care a murit înainte s -i
dea tuleiele fiind Drusus. Tat l lor, Agrippa, mai avea doi fra i: Herodes i Aristobul. Tustrei erau fiii pe care
Aristobul, fiul Iui Herodes cel Mare, i-a avut împreun cu Berenice; care Berenice era fiica lui Costobar i a
Salomeei, sora lui Herodes însu i. Acest Aristobul, care i-a l sat copiii orfani la o vârst fraged , a fost ucis
împreun cu fratele s u Alexandru de p rintele lor, cum am spus mai devreme. Dup ce orfanii au ajuns în
floarea tinere ii, Herodes, fratele lui Agrippa, s-a însurat cu Mariamne, fata Olympiadei, fiica regelui Herodes i
a lui Josephus, fiul lui Josephus, care era fratele regelui Herodes. Rodul c sniciei lor a fost un fiu, numit
Aristobul. Al treilea frate al lui Agrippa, care se chema tot Aristobul, s-a c s torit cu Iotape, fiica regelui
Sampsigeram din Emesa, lor n scându-li-se o fiic surd , numit i ea Iotape. Ace tia au fost urma ii copiilor de
parte b rb teasc . Herodiada, sora celor trei fra i, s-a m ritat cu Herodes, fiul lui Herodes cel Mare i al
Mariamnei, fata Marelui Preot Simon, i a avut o fiic , numit Salomeea. Dup na terea acesteia, n-a ov it s
încalce datinile str bune i s-a c s torit cu Herodes, terarhul din Galileea, fratele vitreg al so ului ei, de care s-a
desp r it cât mai era în via . Fata ei Salomeea a fost m ritat cu fiul lui Herodes, Philippos, tetrarhul din
Trachonitis. Când acesta a murit f r s aib copii, ea I-a luat de b rbat pe Aristobul, fiul lui Herodes, fratele lui
Agrippa, d ruindu-i trei fii: Herodes, Agrippa i Aristobul. Ace tia au fost a adar urma ii lui Phasael i
Salampsio. Cypros, cealalt fat a Mariamnei, i-a z mislit lui Antipater o fiic , numit Cypris, care s-a m ritat la
rândul ei cu Alexas Helcias, fiul lui Alexas: i fiica lor s-a chemat Cypros. Herodes i Alexandru, fra ii lui
Antipater, au murit f r s aib odrasle. în ce-1 prive te pe Alexandru, executat din ordinul
456
tat lui s u, el a avut de la fiica lui Archelaus, regele din Cappadocia, doi fii: Alexandru i Tigranes. Ca rege al
Armeniei, venit la Roma s se apere de o învinuire, Tigranes a murit f r s aib copii. în schimb, lui Alexandru,
fratele lui Tigranes, i s-a n scut un fiu, c ruia el i-a dat numele unchiului s u, iar Nero 1-a trimis s domneasc
în Armenia. Acest Tigranes a avut de asemenea un fiu, numit Alexandru. A luat-o de so ie pe Iotape, fiica lui
Antioh, regele din Commagene; Vespasianus 1-a numit regele insulelor ciliciene. Urma ii lui Alexandru au
renun at înc din copil rie la str mo easca religie iudaic , trecând la datinile grecilor. Celelalte fiice ale lui
Herodes au murit f r s aib copii. Deoarece urma ii lui Herodes, al c ror recens mânt l-am întocmit, mai tr iau
atunci când Agrippa cel Mare a ajuns la putere i am f cut deja genealogia lor, îmi r mâne s înf i ez soarta lui
i s ar t cum a izbutit s ajung la o putere atât de mare.
CAPITOLUL VI
1. Cu cât va vreme înainte de moartea lui Herodes, Agrippa h l duia la Roma, fiind oaspete zilnic i tovar
nedesp r it al lui Drusus, fiul împ ratului Tiberius, i cultiva a ijderea prietenia Antoniei, so ia lui Drusus cel
vârstnic, pe care o respecta mult mama lui, Berenice, în speran a c va spori astfel prestigiul fiului ei. Deoarece
avea o fire m rinimoas i darnic , Agrippa a c utat s - i ascund bunul plac atâta timp cât a tr it mama lui, ca
nu cumva s -i stârneasc mânia matern . Dar de îndat ce Berenice s-a prist vit i a devenit propriul lui st pân,
el i-a cheltuit avu ia fie prin costisitorul trai zilnic pe care îl ducea, fie prin nechibzuita lui generozitate, mai ales
prin darurile pe care le f cea liber ilor lui Caesar, n d jduind s - i asigure pe aceast cale sprijinul lor. Repede a
ajuns atât de strâmtorat, încât n-a mai putut s r mân la Roma. S-a ad ugat
457
i faptul c Tiberius le-a interzis prietenilor fiului s u, care decedase de curând, s mai apar în fa a lui, întrucât
prin chipurile lor îi reînnoiau durerea pricinuit de pierderea odraslei scumpe.
2. Din aceste motive, Agrippa n-a avut încotro i s-a îmbarcat pe o corabie, plecând spre ludeea. Era într-o stare
jalnic , profund dezam git de faptul c - i cheltuise to i banii i nu-i mai r m sese cu ce s - i pl teasc datoriile
fa de creditorii care erau mul i, pândindu-i fiecare mi care, s nu fug . Ajuns în situa ia s nu mai tie ce avea
de f cut i s se ru ineze de faptele sale, s-a îndreptat spre fort rea a Malatha din Idumeea, cu inten ia de a- i
pune cap t vie ii. Planul i-a fost îns dibuit de so ia lui, Cypros, care i-a dat toat osteneala s -1 fac s - i
schimbe hot rârea. S-a adresat printr-o scrisoare surorii sale Herodiada, m ritat cu tetrarhul Herodes, i i-a
dezv luit ce- i pusese în gând Agrippa i ce anume îl dusese la ananghie. Apoi a rugat-o ca, în numele leg turilor
lor de rudenie, s-o ajute, convingându- i i so ul s fac la fel, mai ales c ea îns i c utase pe toate c ile s -1
sprijine, de i nu dispunea de atâtea averi ca dân ii. Drept urmare, sora i so ul ei l-au chemat pe Agrippa i l-au
trimis s locuiasc în Tiberias, asigurându-i suma de bani din care s tr iasc , împreun cu cinstea de-a fi
agoranomul' ora ului. Dar Herodes n-a perseverat mult în binefacerea lui, mai ales c nici m car a a nu
satisf cea cerin ele lui Agrippa. C ci la un osp care a avut loc la Tyr, în toiul chefului a izbucnit între ei o
ceart , în care Herodes i-a repro at lui Agrippa c era s r ntoc i c -i oferea cele necesare traiului zilnic. Agrippa
n-a putut s rabde aceast ocar i s-a dus la Flaccus, consulul care guverna atunci Siria, având în vedere faptul
c marea lor prietenie se înfiripase mai înainte, la Roma.
3. Flaccus I-a primit cu bra ele deschise i 1-a g zduit, de i la el se afla i Aristobul. fratele cu care Agrippa era
certat. Acest lucru nu-1 împiedica pe consul s - i dovedeasc prietenia fa de amândoi, ar tându-le acelea i
semne de respect. Dar Aristobul n-a vrut s - i în bu e în acest r stimp du m nia lui fa de Agrippa i nu s-a
potolit pân ce nu 1-a înt râtat pe
1
Vezi Cartea a XlV-a. cap. X. paragr. 24.
458
Flaccus împotriva lui, prilejul favorabil fiind oferit de urm toarea împrejurare. Deoarece se judecau cu
sidonienii pentru trasarea unor hotare într-un proces al c rui verdict urma s -1 dea Flaccus, locuitorii
Damascului, care tiau cât influen asupra guvernatorului avea Agrippa, l-au rugat pe acesta s intervin în
favoarea lor, f g duindu-i în schimb o mare sum de bani. De aceea Agrippa s-a str duit din r sputeri s -i
sprijine pe damaschini. Aristobul (care aflase despre banii f g dui i drept recompens ) 1-a reclamat pe fratele
s u lui Flaccus. Deoarece în urma cercet rilor f cute a reie it c a a st teau lucrurile, Flaccus a stricat prietenia
cu Agrippa. Ajuns iar i în neagr s r cie, acesta s-a dus la Ptolemaida i, fiindc nu avea din ce s tr iasc , a
hot rât s plece cu o corabie în Italia. Punga goal împiedicându-1 s fac acest lucru, a poruncit libertului s u
Marsyas s recurg la întreaga lui iscusin , ca s -i împrumute de undeva ni te bani. Marsyas s-a dus atunci la
Petrus, libertul mamei lui Agrippa, Berenice, care trecuse prin testament sub autoritatea Antoniei, cerându-i s -i
împrumute ni te bani lui Agrippa, printr-un zapis. Dar Petrus (care I-a învinuit pe Agrippa c -i împrumutase
ni te bani f r s -i mai vad înapoi) i-a cerut lui Marsyas un zapis de dou zeci de mii de drahme atice, în pofida
faptului c -i d cu dou mii cinci sute mai pu in. A a a i f cut acela, fiindc nu avea încotro. Dup primirea
banilor, Agrippa s-a dus la Anthedon, unde a g sit o corabie, hot rând s se îmbarce pe ea. A aflat despre asta
Herennius Capito, comandantul lamniei, i a trimis imediat ni te o teni, s încaseze cei trei sute de mii de
sester i, pe care Agrippa îi datora lui Caesar din timpul ederii lui la Roma. Acesta a fost silit s r mân pe loc.
S-a pref cut c era dispus s se conformeze soma iei de plat , iar în timpul nop ii a t iat odgonul care lega
corabia de rm, navigând spre Alexandria. Acolo 1-a c utat pe alabarhul2 Alexander, ca s -i împrumute dou
sute de mii de sester i. Acesta i-a spus c nu-l va credita pe el, dar nu se împotrivea s -i dea împrumutul lui
Cypris, pe care o admira pentru dragostea ei conjugal i pentru toate celelalte virtu i ale sale. Cypris s-a f cut
garantul lui i Alexander i-a dat la Alexandria cinci talan i, urmând ca
' Magistratul iudeilor din Alexandria.
459
Agrippa s primeasc restul banilor de îndat ce va sosi la Dicaiarchia, fiindc se temea de darul lui de a- i risipi
banii. Cypris s-a desp r it a adar de so ul ei, care a plecat iar i pe mare, spre Italia, dânsa întorcându-se apoi cu
copiii în Iudeea. 4. Cum a sosit la Puteoli, Agrippa i-a trimis lui Tiberius Caesar, retras în anii aceia la Capreae3,
o scrisoare prin care îl anun a c a sosit i a tepta s - i fac datoria de a-1 omagia, rugându-1 s -i acorde
favoarea de-a veni la Capreae. Tiberius nu a întârziat s -i r spund cu mult prietenie i s - i exprime bucuria c
se vor reîntâlni la Capreae. Când a ajuns acolo, Agrippa a fost îmbr i at i g zduit cu o str lucire ner mânând
mai prejos de c ldura epistolei pe care o primise ca r spuns. Dar, a doua zi, Caesar a fost anun at în scris de
Herennius Capito c Agrippa împrumutase trei sute de mii de sester i pe care nu i-a înapoiat la data scadent i,
somat s - i achite datoria, a fugit din ara lui, astfel încât au r mas slabe speran e ca suma s fie recuperat de la
dânsul. De îndat ce a citit scrisoarea, Caesar a devenit furios i i-a interzis lui Agrippa s mai calce la curtea lui
pân ce nu- i va pl ti datoria. F r s se sperie de mânia lui Caesar, a cerut împrumut trei sute de mii de sester i
de la Antonia, mama lui Germanicus i a lui Claudius, cel care a fost proclamat dup aceea Caesar, deoarece nu
vroia s piard prietenia lui Tiberius. Amintindu- i de mama lui, Berenice (c ci aceast femeie îi fusese prieten
intim ), i de faptul c Agrippa însu i crescuse împreun cu Claudius, Antonia i-a împrumutat banii ceru i. Dup
ce i-a pl tit datoria, calea spre prietenia lui Tiberius i s-a deschis din nou. Dup aceea Tiberius Caesar i-a
încredin at nepotul lui Agrippa, care a primit sarcina s -1 înso easc oriunde se ducea tân rul. Dar în semn de
recuno tin fa de bun voin a Antoniei, Agrippa a început s -1 cultive pe Gaius, care era nepotul ei,
bucurându-se de aleasa pre uire a tuturora, datorit iubirii pe care o purtau tat lui s u. La curte se afla i un
anume Thallus, samaritean de obâr ie, libertul lui Caesar. De la acesta a împrumutat un milion de sester i din
care a achitat ceea ce datora Antoniei i a p strat restul, ca s -1 cucereasc pe Gaius, i a ajuns s aib un mare
prestigiu în fa a lui.
' Azi insula Capri, de unde i-a condus imperiul în ultimii ani ai domniei Tiberius Claudius Nero, care i-a schimbat numele în Tiberius Iulius
Caesar când a fost adoptat de Augustus i desemnat mo tenitor la tron.
460
5. Intrând tot mai mult în gra ia lui Gaius, într-o zi, când se plimbau împreun într-o c ru i a venit vorba
despre Tiberius, Agrippa (fiindc erau singuri) 1-a rugat pe Dumnezeu s ia mai repede împ r ia de la Tiberius
i s i-o dea lui Gaius, care o merit în mai mare m sur . Eutychus, libertul lui Agrippa, vizitiul c ru ei, a auzit
aceste vorbe i a t cut mâlc. Mai târziu Agrippa 1-a acuzat c i-a furat o hain (cum s-au petrecut lucrurile în
realitate) i Eutychus a fugit, dar a fost prins. Când Piso, prefectul ora ului, a vrut s afle motivul fugii sale, el a
r spuns c avea s -i comunice lui Caesar o tain legat de siguran a persoanei sale. Prefectul 1-a înc tu at
a adar, trimi ându-1 la Capreae. Dup obiceiul s u, Tiberius 1-a inut înl n uit, c ci îi pl cea s z boveasc a a
cum n-ar fi f cut nici un rege sau tiran. Soliile erau l sate s a tepte mult vreme i nu avea grij ca guvernatorii
i administratorii trimi i de el în provincii s primeasc înlocuitori dac nu mureau. De aceea nu se gr bea s -i
audieze nici pe cei ce z ceau în lan uri. Ca atare, întrebat de ni te prieteni de ce recurgea mereu la amân ri, el le-
a r spuns c l sa soliile s z boveasc deoarece dac le accepta prea repede, altele ar fi fost trimise numaidecât
în locul acestora, f cându-1 s se osteneasc mereu cu pompa primirii i expedierii lor. Pe cei c rora le-a dat
puterea îi las s conduc mult vreme pentru ca ei s dea dovad de sfial fa de supu ii lor. Prin firea lor sunt
pu i pe c p tuial to i oamenii care ocup o func ie înalt : dac aceasta nu este trainic , ci de scurt durat , ei
ne tiind sigur când li se va lua puterea, pofta lor de jaf cre te. Dac de in slujba mai mult vreme, ei devin
jecm nitori mai lene i de îndat ce i-au potolit setea de înavu ire, întrucât se mul umesc cu ceea ce au agonisit.
Atunci când înlocuirea are loc mai des, magistra ii nu mai pot jefui dup bunul plac avu iile supu ilor lor, fiindc
rapida schimbare nu le-a dat r gazul s se îndestuleze, satisf cându- i rapacitatea la fel ca predecesorii lor, c ci
au fost înl tura i numaidecât din func ie, în sprijinul spuselor sale, împ ratul a dat un exemplu conving tor. Un
om grav r nit z cea întins pe p mânt în timp ce un roi de mu te îi n p dise v t m tura. Un c l tor care a trecut
întâmpl tor prin preajma lui s-a milostivit de el i, spcotindu-1 prea lipsit de vlag ca s le alunge, s-a preg tit
s -i vin în ajutor. R nitul 1-a rugat s -1 lase de izbeli te i drume ul 1-a
461

întrebat de ce nu vrea s - i elibereze plaga de necazul pe care era silit sâ-1 îndure. Acesta i-a cuvântat astfel:
„îmi pricinuie ti o suferin i mai mare dac îmi alungi mu tele. C ci acestea s-au ghiftuit deja cu sângele meu
i de aceea nu m sup r ca mai înainte, ci au devenit ceva mai suportabile. Dac le izgone ti i alte mu te
fl mânde vor veni în locul celor care m-au sleit de puteri, de bun seam c m vor suge pân mor de-a binelea!"
Tocmai de aceea, a continuat Tiberius, avea grij de supu ii s i, slei i de numeroasele jafuri îndurate, i nu- i
trimitea repede magistra ii, unul dup altul, ca s nu-i sug la fel ca mu tele, mai ales c fireasca sete de câ tig
inspira asupritorilor teama c în curând nu vor mai avea deosebita pl cere de-a se îmbog i. Spusele mele despre
firea lui Tiberius sunt adeverite de faptul c , în timpul domniei sale de dou zeci i doi de ani, el n-a trimis s
guverneze treburile tuturor iudeilor decât doi magistra i: pe Gratus i pe Pilatus, prefectul care i-a fost urma .
împ ratul nu s-a purtat a a numai cu iudeii, ci i cu to i ceilal i supu i ai lui. De aceea î i pleca atât de târziu
urechile i la vorbele întemni a ilor, ca nu cumva s -i scape de închisoare printr-o condamnare rapid pe ni te
nelegiui i care nu meritau a a ceva, l sându-i prad nesiguran ei, pentru ca chinul lor s sporeasc printr-o
captivitate îndelungat .
6. Din acela i motiv, nici Eutychus n-a fost adus s fie audiat, ci a r mas mai departe înl n uit. Ceva mai târziu,
Tiberius a venit din Capreae la Tusculanum, or el situat la o sut de stadii distan de Roma. Acum a rugat-o
Agrippa pe Antonia s intervin ca Eutychus s fie în sfâr it anchetat în leg tur cu plângerea depus împotriva
lui. Antonia se bucura de întreaga pre uire a lui Tiberius i datorit faptului c se înrudeau (fusese so ia fratelui
s u Drusus), i datorit castit i' de care d dea dovad . R mas v duv în floarea vârstei, ea a refuzat s se
m rite a doua oar , în pofida faptului c Augustus o îndemnase s se rec s toreasc , ducând o via curat i
irepro abil . în afar de asta, ea avea un merit personal prin care 1-a îndatorat mult pe Tiberius. C ci Seianus 4,
prietenul
' Lucius Aelius Seianus (20 î.e.n.-31 e.n.). prefectul cohortelor pretoriene (garda personal a împ ratului) care I-a convins pe Tiberius s se
retrag în insula Capri. ca s - i preg teasc accesul la tron. A fost judecat i executat de Tiberius, care 1-a înlocuit cu Quintus Naevius
Sutorius Macro.
462
defunctului so al Antoniei, care de inea atunci puterea suprem , ca prefect al g rzilor pretoriene, a pus la cale un
complot, ademenind mul i senatori i liber i, dup ce atr sese de partea lui i armata. Conjura ia cuprinsese
cercuri influente i uneltirea lui Seianus ar fi reu it dac Antonia nu s-ar fi încumetat, printr-o matur chibzuin ,
s z d rniceasc nelegiuirea lui Seianus. De îndat ce a aflat despre complotul urzit împotriva lui Tiberius, i-a
relatat pe îndelete toate detaliile i a încredin at scrisoarea celui mai credincios sclav al ei, Pallas, s-o duc
împ ratului, la Capreae. Când a primit vestea, Tiberius i-a condamnat la moarte pe Seianus i pe comploti ti, iar
pe Antonia a pre uit-o i mai mult ca înainte, acordându-i deplina lui încredere. Ea 1-a rugat a adar pe Tiberius
s asculte m rturia lui Eutychus, iar împ ratul i-a zis: „Dac vorbele atribuite de Eutychus sunt mincinoase, el va
fi pedepsit aspru, a a cum se cuvine. Dar dac prin supunerea la cazne, m rturia lui se va dovedi adev rat ,
atunci Agrippa s ia aminte ca nu cumva pedeapsa h r zit libertului s cad pe capul lui!" Antonia i-a repetat
aceste cuvinte lui Agrippa, care a st ruit i mai mult ca procesul s se judece odat . La rândul ei, Antonia
(deoarece Agrippa nu înceta s-a roage, insistând i mai mult) a g sit momentul potrivit (c ci Tiberius st tea
întins într-o lectic , precedat de nepotul s u Gaius i de Agrippa, dup ce prânzise) i, mergând al turi de lectica
lui. i-a cerut împ ratului s -1 cheme pe Eutychus, i s -1 cerceteze. Tiberius i-a r spuns astfel: „Iau ca martor
zeii c nu din proprie ini iativ , ci la rug min ile tale sunt nevoit s fac ceea ce Urmeaz acum!" Dup ce a rostit
aceste cuvinte, i-a poruncit lui Macro, succesorul lui Seianus, s -1 aduc la el pe Eutychus. Acesta i-a înf i at
prizonierul numaidecât. Tiberius 1-a întrebat ce anume are s -i spun împotriva omului care i-a d ruit libertatea.
Acesta i-a zis urm toarele: „St pâne, Gaius împreun cu Agrippa se plimbau odat într-o c ru i eu st team la
picioarele lor. Dup ce au schimbat multe vorbe între ei, Agrippa a exclamat: «De-ar veni mai repede ziua care
va aduce moartea acestui mo neag, numindu-te pe tine conduc torul întregului p mânt! Nepotul lui Tiberius nu
va mai fi un obstacol în calea noastr dac -1 dai deoparte. Atunci va fi fericit toat lumea, iar eu i-o voi lua
înainte!» Tiberius a avut deplin
463
încredere în m rturia lui i numaidecât a r bufnit vechea lui pornire împotriva lui Agrippa, întrucât acesta, de i
primise sarcina s se ocupe de nepotul lui Tiberius, fiul lui Drusus, n-a vrut s in seama de porunca pe care o
primise, ci a trecut cu totul de partea lui Gaius. S-a întors a adar la Macro i i-a spus: „Pune-1 în lan uri!"
Deoarece pe de o parte nu pricepuse pe cine vroia s înl n uie Tiberius i pe de alt parte nu- i închipuia c luase
aceast m sur împotriva lui Agrippa, Macro a a teptat s în eleag mai bine ordinul împ ratului. Dup ce a
f cut înconjurul hipodromului i 1-a v zut pe Agrippa stând nestingherit, Caesar a strigat: „Dar i-am
ordonat, Macro, s -1 pui în lan uri!" Macro a întrebat: „Pe cine anume?" Caesar i-a r spuns: „Pe Agrippa!"
Agrippa a recurs la rug min i, i-a amintit c fusese crescut împreun cu fiul lui i c se ocupase de educa ia lui
Tiberius. Nu i-a folosit la nimic, ci, a a cum era îmbr cat în ve minte de purpur , a fost pus în lan uri. Atunci
(fiindc era foarte cald i la prânz b use oleac de vin) el a fost cuprins de o sete puternic i chinurile ei l-au
r zbit, încât nu s-a sim it prea bine. Dar 1-a v zut pe unul dintre sclavii lui Gaius, numit Thaumastus, care ducea
un vas cu ap i i-a cerut s -i dea de b ut. Dup ce acesta i-a întins vasul i el b use pe s turate, a spus: „N-o s
fie spre paguba ta, sclavule, faptul c mi-ai f cut aceast pl cere. De îndat ce voi fi eliberat din lan uri,, prima
mea grij va fi s cer lui Gaius s te dezrobeasc , deoarece, cu toate c eram înl n uit, tu m-ai slujit cu
bun voin , ca în vremea când mai aveam parte de cinstire!" Nu 1-a am git cu vorbele acestea, ci i-a adeverit
recuno tin a lui. Cum a devenit rege, I-a cerut pe Thaumastus de la Gaius, care ajunsese între timp Caesar, apoi
1-a eliberat, f cându-1 administratorul averilor sale. Chiar i dup moartea sa. libertul a fost men inut în func ie
de Agrippa i de Berenice, fiul i fiica lui, p strând aceast demnitate pân ce a murit la o vârst înaintat .
Fire te c toate lucrurile s-au petrecut mai târziu.
7. într-o zi, Agrippa st tea al turi de al i înc tu a i în fa a palatului, rezemându-se cu am r ciune de un pom.
Când pe acest pom de care se proptea Agrippa s-a oprit o zbur toare (aceast pas re se nume te la romani bubo,
adic buh ), unul dintre întemni a i, de obâr ie germanic , observând or tania, 1-a întrebat pe un o tean cine era
prizonierul cu ve minte de
purpur . Aflând c se numea Agrippa, era originar din ludeea i f cea parte din cea mai nobil familie a rii, 1-a
rugat pe o teanul care îl inea înl n uit s -1 duc mai aproape de el, ca s -i poat vorbi i s -1 întrebe de soarta
patriei lui. La împlinirea dorin ei sale, stând lâng dânsul, i-a spus cu ajutorul unui t lmaci urm toarele: „Tinere,
te întristeaz adânc nea teptata schimbare a sor ii, care i-a adus aceast mare nenorocire. Nu cred c vei da lesne
crezare cuvintelor mele, care î i aduc vestea c providen a divin vegheaz asupra ta i c în curând vei sc pa de
n past . Chem a adar ca martori pe zeii str mo ilor mei i pe zeii acestei ri, prin voin a c rora purt m aceste
c tu e de fier, c vorbele mele nu au menirea s - i lingu easc urechile cu tr nc neli f r noim i nici s te
hr neasc cu speran e de arte. C ci acele preziceri care nu sunt adeverite de fapte aduc mai mult am r ciune
decât dac nu le-ai fi auzit niciodat . Am crezut c , punându-mi via a în primejdie, se cuvine s - i dezv lui ce i-
au h r zit zeii în viitor. Nu încape îndoial c în scurt vreme vei fi eliberat din lan uri. Dup aceea vei dobândi
mult cinstire i o mare putere i te vor socoti fericit to i cei ce deplâng acum soarta ta. Vei avea parte de o
moarte bun i copiii z misli i de tine î i vor mo teni puterea. ine minte c , atunci când vei vedea pas rea din
nou, vei mai avea doar cinci zile de tr it. Pronia divin a binevoit s - i, trimit aceast zbur toare ca s - i dea de
veste c a a se vor petrece lucrurile. Cât vreme am tiut dinainte ce soart te a teapt , mi s-a p rut nedrept s - i
t inuiesc viitorul, pentru ca, punându-te la curent cu norocul ce- i este h r zit, s înduri mai lesne necazurile prin
care treci acum. Iar când vei fi în culmea fericirii, aminte te- i de noi, ca s sc p m din mizeria în care ne
zbatem!" Lui Agrippa i s-a p rut atunci ridicol prezicerea germanului, ca pân la urm s constate cu uimire c
ea s-a adeverit întocmai. Profund afectat de nenorocirea lui Agrippa, Antonia i-a dat seama cât de greu era s
intervin în favoarea lui pe lâng Tiberius, mai ales c rug min ile sale s-ar fi dovedit zadarnice. L-a înduplecat
îns pe Macro ca s fie omeno i i în eleg tori solda ii îns rcina i s -1 p zeasc , precum i centurionul de
ordinele c ruia ascultau, i s -i dea voie lui Agrippa s se îmb ieze zilnic, l sându-i pe liber i i pe prietenii lui s
vin la dânsul, ca s -i înlesneasc satisfacerea nevoilor
464
465

L
trupe ti. Aveau permisiunea s -1 viziteze prietenul s u Silas i liber ii Marsyas i Stoecheus, care îi aduceau
bucatele favorite, dovedindu-se cât se poate de folositori. Veneau chiar i cu covoare, chipurile, ca s i le vând ,
în realitate, ca s le a tearn sub dânsul, cu ajutorul solda ilor, care primiser ordinul lui Macro, s fac acest
lucru. A a au trecut ase luni, f r ca situa ia lui Agrippa s se schimbe.
8. Reîntors în insula Capreae, Tiberius a c zut la pat i boala i s-a agravat în a a m sur încât n-a mai tras
speran a c se va îns n to i. L-a trimis a adar pe Evodus, libertul în care avea cea mai mare încredere, s -i
cheme pe fiii lui, fiindc vroia s le vorbeasc , înainte de a- i da sufletul. De fapt, copiii lui nu mai erau în via ,
c ci unicul s u fiu, Drusus, murise. Mai tr iau îns fiul acestuia, Tiberius, poreclit Gemellus (Geam nul),
precum i fiul fratelui s u Germanicus, un tân r cu educa ie aleas , care era iubit de popor, de dragul tat lui s u.
Acesta fusese foarte pre uit de mul ime pentru moravuri curate i pentru firea lui comunicativ i prietenoas ,
socotindu-se la fel cu to i în pofida faptului c avea rang princiar. Ca atare, el era adorat pentru purtarea lui
afectuoas atât de Senat, cât i de majoritatea poporului, ba chiar i neamurile str ine, care tr iau în provinciile
supuse, unele fiind cucerite de farmecul persoanei i al vorbelor sale, altele pentru c aflaser de ele din
spusele altora. Prin moartea lui, i-a mâhnit pe to i, nu fiindc se pref ceau c deplâng calamitatea care se
ab tuse asupra împ r iei, ci fiindc îl boceau cu o sincer durere, ca i cum pieirea lui l-ar fi afectat pe fiecare în
parte. Datorit acestui fapt, fiul a captat adeziunea tuturora, mai ales a o tenilor, care s-ar fi dus bucuros s
moar , dac prin jertfa lor i-ar fi la netezit calea spre putere.
9. Apoi Tiberius i-a dat lui Evodus sarcina aducerii copiilor s i în zorii zilei urm toare i i-a rugat pe zeii
str bunilor s -i arate printr-un semn pe care dintre ei îl aleg ca urma ul lui la domnie. inea mai presus de orice
s - i aduc pe tron nepotul, dar vroia s se încread mai mult în semnul proniei divine decât în propria lui
dorin . F cuse solemnul leg mânt s încredin eze puterea celui care va veni la el a doua zi primul. Adoptând
a adar acest plan, a dat ordin ca înv torul nepotului s u s se înf i eze cu tân rul discipol dis-de-
466
diminea la dânsul, sperând c pronia divin îi va d rui lui tronul. Dar divinitatea a f cut ca porunca s -i fie
zadarnic . De vreme ce a a hot râse dinainte, când s-a luminat de ziu , i-a poruncit lui Evodus s -1 cheme la el
pe copilul care va veni cel dintâi. Când a ie it, acesta a dat de Gaius, care a tepta la poarta camerei de do'rmit a
împ ratului (c ci Tiberius nu sosise înc , deoarece luase târziu micul dejun i Evodus nu tia c pe el vroia s -1
cheme, de fapt, st pânul s u), l-a spus: „Te cheam tat l t u!" i l-a l sat s intre. Cum l-a v zut pe Gaius,
Tiberius i-a dat seama de puterea divin , în fa a c reia autoritatea lui era neputincioas , i a priceput c nu mai
putea s fac ce i-a propus. A regretat mult c nu mai avea posibilitatea s duc la îndeplinire ceea ce hot râse
mai înainte, precum i faptul c nepotul s u Tiberius nu numai c pierduse orice speran de-a mai dobândi
tronul prin tragere la sor i, ci î i pusese în primejdie i via a, siguran a lui depinzând acum de cel ce era mai
puternic i nu putea s -i tolereze existen a al turi de-a lui. Gradul de rudenie nu-1 punea la ad post de teama i
de ura st pânitorului, pe de o parte fiindc era cel mai apropiat de tron, pe de alt parte fiindc Gaius, pentru
propria siguran i setea lui de putere, nu putea s nu-i întind curse, ca s scape de dânsul. Tiberius era foarte
ispitit de prezicerile horoscopului i î i c l uzea via a numai dup indica iile lui, încrezându-se în ele mai mult
decât cei ce se ocup de toate aceste lucruri. într-o zi, când l-a v zut venind spre el pe Galba5, le-a spus
prietenilor s i de n dejde: „Iat b rbatul care va avea cândva"cinstea s domneasc asupra romanilor!" Era ferm
convins de temeinicia tuturor prezicerilor, mai mult decât ceilal i împ ra i, i, fiindc nu s-a în elat îndeob te în
privin a lor, î i îndruma cârmuirea dup ele. i acum era îngrijorat, de ceea ce trebuia s se întâmple i suferea
amarnic, ca i cum nepotul s u ar fi murit deja, învinuindu-se singur c a vrut s iscodeasc soarta ca s afle ce
va urma. Putea s p r seasc via a scutit de suferin e dac r mânea str in de viitorul pe care a vrut s -1
descopere, f r s fie nevoit s moar cu presim irea nenorocirilor h r zite f pturilor celor mai scumpe. Fiindc
îl mâhnea gândul c nu va
' Servus Sulpicius Galba (3-69 e.n.). efemerul urma la tron al lui Nero (68-69 e.n.), înl turat de rivalii s i Otho i Vitellius (vezi Istoria
r zboiului iudeilor împotriva romanilor. Cartea a IV-a, cap. IX, paragr. 2).
467
avea urma ul pe care i l-a dorit, i-a vorbit lui Gaius f r bun voin i cu sil în glas: „Fiul meu, în pofida
faptului c Tiberius îmi este o rud mai apropiat , î i las ie h urile împ r iei romanilor, prin propria mea vrere
i cu încuviin area zeilor. Te conjur s nu dai uit rii bun tatea cu care te-am numit într-o func ie atât de înalt i
nici înrudirea ta cu Tiberius. Ia aminte c i s-a dat aceast mare binefacere cu tirea i prin voin a zeilor i
r spl te te-mi favoarea pe care i-am f cut-o cu drag, între inând rela ii bune cu Tiberius, ruda ta. în afar de
asta, afl c atâta timp cât va tr i, Tiberius va fi temeinicul meterez al domniei i siguran ei tale i c pieirea lui
va fi începutul nenorocirilor. Singur tatea este primejdioas la o în l ime atât de mare i nici zeii nu te vor l sa
nepedepsit dac printr-o fapt nedreapt vei înc lca legea, f când ceea ce ea î i interzice!" A a a vorbit Tiberius,
f r s -1 impresioneze pe Gaius, care a promis c -i va împlini dorin a. Dar de îndat ce a de inut puterea, l-a ucis
pe Tiberius, a a cum presim ise bunicul lui, pentru ca pu in mai târziu s cad el însu i victim unui complot.
10. Numindu-1 pe Gaius urma ul s u la tron, în r stimp de câteva zile Tiberius s-a stins din via , dup ce a
domnit dou zeci i doi de ani, cinci luni i trei zile. Gaius a fost a adar al patrulea împ rat6. tirea mor ii lui
Tiberius a fost întâmpinat cu bucurie de romani, ca o veste bun , pe care n-au vrut s-o cread , nu pentru c n-ar
fi dorit-o (c ci erau în stare s pl teasc cu bani grei aceast veste, numai s fie adev rat ), ci pentru c se
temeau ca ea s nu se dovedeasc un zvon care le stârnea prea devreme bucuria, aducând învinuirea i executarea
lor. Nenum rate suferin e pricinuise patricienilor romani Tiberius, un om din cale-afar de mânios, care nu putea
s - i struneasc furia chiar i când ura lui nu avea motive întemeiate, firea lui fiind înclinat spre sentin e aspre,
întrucât pronun a condamn ri la moarte pentru vinile cele mai u oare. De i î i plecau cu mare pl cere urechile la
zvonul mor ii lui, romanii nu se încumetau s - i dea în vileag bucuria cum ar fi vrut, de team
'Caligula (Gaius Iulius Caesar Germanicus) a fost al treilea reprezentant al dinastiei iulio-claudice (37-41 e.n.), întrucât Gaius Iulius Caesar,
fiind numit dictator perpetims, a concentrat o putere cvasimonarhic înainte de a fi asasinat în Senat (45-44 î.e.n.).
468
c îi pândea nenorocirea în cazul când întrez riser o speran în el toare. Aflând c Tiberius nu mai era în via ,
Marsyas, libertul lui Agrippa, s-a gr bit s -i aduc acestuia vestea cea bun . L-a întâlnit pe Agrippa în timp ce se
îndrepta spre baie, i-a f cut un semn cu capul i i-a zis în limba ebraic : „Leul a murit!" Agippa a în eles cum se
cuvine tâlcul vorbelor lui i, cuprins de bucurie, i-a spus: „Pentru tirea bun pe care mi-o dai, ca i pentru
celelalte binefaceri ale tale, î i voi aduce toate mul umirile cuvenite, cu condi ia ca tu s veste ti adev rul!"
Atunci centurionul care-l avea sub paza lui pe Agrippa, observând graba cu care-l venise Marsyas i bucuria cu
care a întâmpinat Agrippa cuvintele sale, a b nuit c ei au conversat despre un eveniment important i i-a
întrebat despre ce discutaser împreun . Amândoi au c utat mai întâi s ocoleasc r spunsul dar, la insisten ele
centurionului, Agrippa (care se împrietenise cu el) n-a ov it s -i dezv luie totul. Centurionul a împ rt it
încântarea lor, f r s se bucure mai pu in decât Agrippa, ceea ce l-a f cut s dea un osp . A adar, în timp ce ei
petreceau i cheful era în toi, a sosit un sol care a anun at c Tiberius mai tr ia i c în câteva zile se va întoarce
în ora . Centurionul s-a însp imântat de vorbele acestuia, temându-se c va pl ti cu via a faptul c , primind
vestea mor ii împ ratului, chefuise împreun cu întemni a ii. în tulburarea lui, l-a smuls pe Agrippa din patul pe
care st tea întins i i-a zis: „î i închipui c po i s m p c le ti cu vestea mor ii împ ratului i s nu pl te ti cu
capul neru inarea limbii tale?" Dup rostirea acestor vorbe, a poruncit s fie înc tu at prizonierul, c ruia îi
scosese lan urile, punându-l sub o paz mai mare ca înainte. Astfel a petrecut Agrippa o noapte jalnic . Dar a
doua zi vestea mor ii lui Tiberius s-a r spândit în ora i oamenii nu se mai temeau s-o divulge, unii dintre ei
aducând chiar jertfe de mul umire. Curând au sosit i scrisorile din partea lui Gaius: una adresat Senatului, care
anun a c Tiberius murise i el era urma ul lui la tron, alta adresat lui Piso, prefectul ora ului, care con inea
acela i anun i îi transmitea ordinul s -1 mute pe Agrippa din închisoarea p zit de solda i în casa unde locuia
înainte de-a fi întemni at. Acolo putea s - i întâmpine viitorul scutit de team . De i r mânea deocamdat captiv,
el putea s tr iasc totu i a a cum dorea. Dup ce a sosit la Roma, aducând trupul neînsufle it
469
al lui Tiberius, pe care 1-a înmormântat cu deosebita pomp cerut de datina rii, Gaius a vrut s -l elibereze din
lan uri în aceea i zi pe Agrippa. S-a împotrivit îns Antonia, nu din pricina faptului c îl ura pe întemni at, ci
fiindc avea în vedere reputa ia lui Gaius. Nu dorea ca Gaius s dea impresia c , eliberând imediat pe cel
înc tu at de predecesorul s u, ar fi fost bucuros de vestea mor ii lui Tiberius. Dup câteva zile, el 1-a adus în
palatul lui pe Agrippa i i-a tuns pletele, poruncind s i se fac haine noi. Gaius i-a pus apoi pe frunte diadema,
1-a numit rege peste fosta tetrarhie a lui Philippos, la care a ad ugat terarhia lui Lysanias, d ruindu-i un lan de
aur la fel de greu ca lan ul s u de fier. Comandant peste trupele de c l re i sta ionate în Iudeea a fost ales
Marullus.
11. în al doilea an al domniei lui Gaius Caesar, Agrippa i-a cerut voie s c l toreasc pe mare pân în regatul
s u, ca s fac ordine, promi ând ca, de îndat ce- i va fi pus la punct toate treburile, s se întoarc la dânsul. Cu
permisiunea împ ratului, el s-a întors în patrie, unde a fost primit ca un rege nesperat de cei care, comparând
s r cia de odinioar cu norocul lui de acum, au avut prilejul s se conving ce mare putere avea destinul asupra
oamenilor. Unii îl pream reau pentru norocul lui, fiindc nu ie în elase speran ele, în vreme ce altora le venea
greu s cread c lucrurile s-au petrecut aievea.
CAPITOLUL VII
1. Herodiada, sora lui Agrippa i so ia lui Herodes (tetrarhul Galileei i al Peraeei), invidia puterea propriului
frate, fiindc îl vedea instalat pe un tron mai ac t rii decât cel al so ului ei, c ci, în pofida faptului c fugise din
ar deoarece nu putea s - i pl teasc datoriile, se întorsese acas cu un rang mai înalt, dovedindu-se mult mai
norocos. Ea nu se împ ca deloc cu aceast r sturnare a situa iei, mai ales c -1 vedea pe Agrippa
470
cum trecea prin mijlocul mul umii, g tit cu podoabe rege ti. Si-a îndemnat a adar so ul s navigheze pân la
Roma, ca s ob in o demnitate asem n toare, spunându-i urm toarele vorbe: „Nu pot s îndur aceast via ,
fiindc Agrippa, fiul lui Aristobul cel condamnat la moarte de tat l s u, care se zb tea într-o s r cie neagr , încât
trebuia s cear de la al ii cele necesare traiului zilnic i dup aceea a fugit în largul m rii, de teama creditorilor
s i, s-a întors înapoi cu coroana regal , în vreme ce tu, vl star de rege, h r zit de rudele sale s se urce pe tron, te
mul ume ti s duci o via modest . Dac mai înainte, o, Herodes, nu i-a p sat c ai r mas mai prejos de tat l
care te-a n scut, str duie te-te barem acum s dobânde ti demnitatea cuvenit i nu te l sa întrecut în disputa
pentru onoare de un om care nu s-a sfiit s se foloseasc de averea ta. Nu tolera ca s r cia lui s par mai
puternic decât toat bog ia i prosperitatea noastr i înro e te-te la fa c ai fost întrecut de un biet s r ntoc,
care ieri-alalt ieri a tr it din mila ta. S mergem a adar la Roma, f r s ne precupe im nici osteneala, nici mai cu
seam banii de aur sau argint, care pot fi cheltui i cel mai bine spre a sluji la cucerirea coroanei regale!"
2. La început, Herodes a fost împotriva acestui plan, deoarece îndr gea tihna i lini tea, temându-se de
fr mânt rile de la Roma, i se str duia s -i dea so iei sale sfaturi mai în elepte. Dar pe cât b tea el în retragere, pe
atât de mult insista ea, f r s lase neîncercat nici o cale care ducea spre domnie. Herodiada nu s-a l sat pân nu
1-a înduplecat pe Herodes, cu de-a sila, s accepte planul ei, fiindc nu i-ar fi putut permite s -i încalce
hot rârea. El a f cut preparative str lucite, f r s se ab in de la cheltuieli, i a navigat pân la Roma, înso it de
Herodiada. Aflând de inten ia i de preg tirile acestora, Agrippa i-a luat propriile sale m suri de prevedere.
Dup ce a primit vestea plec rii lor, 1-a trimis i el la Roma pe Fortunatus, unul dintre liber ii lui, s -i duc
împ ratului daruri i o scrisoare îndreptat împotriva lui Herodes, misiunea lui fiind s -l în tiin eze i prin viu
grai pe Gaius, la momentul potrivit. Solul s-a îmbarcat imediat dup Herodes i a avut parte de vânturi prielnice.
L-a ajuns din urm pe Herodes, astfel c atunci când acesta a fost primit în audien la Gaius, a venit el însu i, s
înmâneze scrisoarea. Amândoi au debarcat la Dicaiarchia i l-au
471
g sit pe Gaius la Baiae. Acesta este un or el din Campania, situat la cinci stadii distan de Dicaiarchia. Aici se
afl minunate i împodobite palate de var , fiecare împ rat c utând s -1 întreac pe cel lalt prin splendoarea
construc iei lui. Localitatea are izvoare termale, care â nesc din p mânt i te ajut s - i recape i s n tatea,
f cându- i totodat via a mai pl cut . Pe când st tea de vorb cu Herodes (primit mai înainte în audien ), Gaius
citea în acela i timp scrisoarea lui Agrippa, cu acuza ii la adresa lui Herodes (pe care î! învinuia c , întocmai
cum a uneltit odinioar împreun cu Seianus împotriva lui Tiberius, a a comploteaz i acum împreun cu
Artabanos, regele p r ilor, împotriva domniei lui Gaius, aducând ca prob doveditoare faptul c tetrarhul
adunase în arsenalele sale arme suficiente pentru echiparea a aptezeci de mii de o teni). Surprins de aceast
dezv luire, Gaius 1-a întrebat pe Herodes dac informa ia privitoare la depozitarea armelor era real . Deoarece
acesta a recunoscut c de inea aceste arme (c ci nu putea s spun altceva, f r s ocoleasc adev rul), Gaius a
crezut c primise deja confirmarea conjura iei i, luându-i tetrarhia, a alipit-o la regatul lui Agrippa 1, iar pe
Herodes l-a exilat pentru totdeauna, fixându-i ca re edin ora ul Lugdunum2 din Galia. Când a aflat apoi c
Herodiada era sora lui Agrippa, a l sat în posesia ei propriet ile care îi apar ineau i, f r s cread c - i va
urma so ul în surghiun, a pus-o sub ocrotirea propriului frate. Dar Herodiada i-a dat urm torul r spuns:
„Cuvintele rostite de tine, o, Caesar, sunt demne de rangul t u înalt! Dar ceea ce m împiedic s beneficiez de
generozitatea ta este dragostea fa de so ul meu, pe care socotesc c nu se cuvine s -1 p r sesc când a ajuns la
ananghie, de vreme ce am fost p rta la fericirea lui." M rinimosul gest a dezl n uit îns furia cumplit a
împ ratului, care a exilat-o împreun cu so ul ei, d ruind avu iile sale lui Agrippa. A a a pedepsit-o Dumnezeu
pe Herodiada pentru c - i invidiase fratele, i pe Herodes pentru c - i plecase urechile la
1
Herodes Agrippa 1 a primit de la Caligula tetrarhia lui Herodes Philippos (37 e.n.), apoi tetrarhia lui Herodes Antipas (40 e.n.), iar Claudius
i-a dat Samaria, Iudeea i Idumeea (41 e.n), domnia acestui rege clientelar al Romei încheindu-se în 44 e.n,
2
Centru urban situat la confluen a râului Arar cu Ronul (azi Lyon).
472
- f muratele vorbe ale so iei lui. în primul i al doilea an de f Zie Ga us a guvernat cu m rinimie treburile ob te t,
> prin Za area i bun voin a lui i-a atras dragostea «manilor i a Ceto£ supu i. Mai târziu, m re ia împ r iei
sale l-a f cut s s, p arf clpul i, încetând s se mai cread om, s-a ^lamTze» 5i a cutezat s aduc divinit ii toate
batjocurile cu putin .

CAPITOLUL VIII
1. în vremea aceea, a izbucnit în Alexandria o aprig disput între iudeii care locuiau în ora i greci i fiecare
tab r i-a trimis solii ei la curtea lui Gaius. Unul dintre solii alexandrinilor era un anume Apion1, care a adus în
scris grele insulte iudeilor, repro ându-le printre altele faptul c neglijau cultul lui Caesar. în vreme ce to i
supu ii imperiului roman cl deau altare i temple închinate lui Gaius, pe care îl cinsteau ca pe un zeu, numai
iudeii socoteau c era înjositor pentru ei s -i fac statui sau s jure în numele s u. Prin asemenea acuza ii extrem
de grave, Apion spera s -1 a â e pe Gaius împotriva iudeilor i era evident c va izbuti. Ca atare, s-a preg tit s
r spund la învinuirile ce li se aduceau conduc torul soliei iudeilor, Filon2, b rbat vestit, fratele alabarhului
Alexander, foarte priceput în domeniul filosofiei. Dar Gaius l-a împiedicat s vorbeasc i i-a poruncit s plece,
fiind atât de
1
Apion supranumit Mohtos (..Trudnicul"), gr m tic i prozator, autorul Istoriei popoarelor, ast zi pierdut , în care denigra comunitatea
iudaic din Alexandria. Flavius Josephus a comb tut calomniile antisemitului erudit grec în lucrarea sa intitulat Contra lui Apion (vezi
Prefa a lui R zvan Theodorescu la Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor, ed. cit., p. VI).
1
Filon (20 î.e.n.-54 e.n), corifeul colii filosofice evreie ti din Alexandria, platonician mistic care a ilustrat iudaismul elenistic i i-a descris
misiunea sa pe lâng Caligula în Legatio ad Caium (38 e.n.).
473
la
furios încât nu mai înc pea îndoial c îi va pedepsi aspru pe iudei. Filon s-a retras, sirn indu-se jignit, i i-a
îndemnat pe iudeii din jurul lui s nu- i piard cump tul, deoarece Gaius i-a dezv luit mânia prin cuvinte, dar
i-a atras du m nia lui Dumnezeu.
2. Indignat de faptul c iudeii care îl desconsiderau, Gaius I-a trimis ca sol în Siria pe Petronius, s guverneze în
locul lui Vitellius. I-a cerut s n v leasc cu trupe numeroase i fie s a eze în templul Domnului propria lui
statuie, dac iudeii o primesc de bun voie, fie s -i biruie dac se împotrivesc, ducându-i la îndeplinire porunca.
De îndat ce a preluat guvernarea Siriei, Petronius s-a gr bit s execute ordinul dat de Caesar. A adunat trupele
auxiliare de care dispunea. Ie-a al turat celor dou legiuni romane i le-a dus la Ptolemaida, ca s ierneze acolo,
urmând ca în prim var s dezl n uie r zboiul. L-a în tiin at pe Caesar printr-o scrisoare despre stadiul
preg tirilor sale. împ ratul a l udat zelul de care a dat dovad i i-a poruncit s treac la fapte cu hot râre,
purtând r zboi cu cei ce nu se supuneau ordinelor. Multe mii de iudei au venit în ora ul Ptolemaida la Petronius
i l-au rugat s nu le impun obliga ia de a- i înc lca legile str mo e ti, zicându-i: „Dac ii cu orice pre s aduci
statuia i s-o instalezi în templu, omoar -ne pe noi mai întâi i dup aceea f ce pofte ti! C ci atâta vreme cât mai
suntem în via , nu putem accepta s înf ptuim ceea ce ne este interzis, c ci noi ne sprijinim pe autoritatea
legiuitorului i a precursorilor no tri, care au socotit c virtutea înseamn stricta respectare a datinilor." Petronius
le-a r spuns atunci cu mânie în glas: „Dac ar sta în puterea mea s fac ce gândesc i s -mi înf ptuiesc propriile
hot râri, a socoti c cererea voastr este just i l udabil . Der acum trebuie s duc la îndeplinire ceea ce mi-a
poruncit Caesar i am datoria s ascult toate deciziile sale, ca s nu-mi atrag aspra lui pedeaps prin nesupunerea
mea!" Iudeii i-au zis la rândul lor: „Deoarece tu, Petronius, ai luat hot rârea ferm s nu treci cu vederea nici
unul din ordinele date de Caesar, atunci se cuvine ca i noi s nu facem ceea ce contravine legilor noastre, c rora
le-am r mas pân acum fideli, bizuindu-ne pe bun tatea Domnului i pe statornicia str bunilor. Nu putem s
dovedim josnicie încât, temându-ne de moarte, s înc lc m legile, cât vreme
474
Dumnezeu pune cap t norocului nostru de îndat ce nu inem seama de ele. Noi îndur m cu drag inim orice
n past pentru ca datinile noastre str mo e ti s r mân neatinse. tim sigur c , în pofida primejdiilor, speran a
în victorie ne r mâne, fiindc Domnul este cu noi atunci când ne încredem în norocul nesigur al armelor ca s
ap r m onoarea lui. Dac dorim s - i d m ascultare, ne împov r m cu cea mai mare ru ine, întrucât prin violarea
legilor noastre ne atragem mânia lui Dumnezeu, care, a a cum te vei convinge singur, este mai puternic decât
Gaius al t u!"
3. Când a întrez rit din vorbele acestea firea înd r tnic a iudeilor i a priceput câ nu va izbuti s execute ordinul
de-a aduce statuia lui Caius în templu f r r zboi, ci doar cu pre ul multor victime omene ti, Petronius i-a luat
cu el prietenii i slujitorii i s-a dus la Tiberiada, s cunoasc la fa a locului situa ia iudeilor. Temându-se de
iminenta primejdie a r zboiului cu romanii, f r s se gândeasc îns deloc la înc lcarea legilor str mo e ti,
multe mii de iudei l-au întâmpinat iar i pe Petronius, aflat în drum spre ora ul Tiberiada, i l-au rugat s -i
fereasc de nenorocire i s nu profaneze ora ul prin aducerea statuii în templu. Petronius i-a întrebat: „Vre i
oare s duce i lupta cu Caesar, f r s ine i seama de armamentul lui i de sl biciunea voastr ?" Ei i-au r spuns:
„Nu ne gândim câtu i de pu in la r zboi, dar vrem mai degrab s murim decât s facem ceva potrivnic legilor
noastre!" S-au aruncat apoi cu fa a la p mânt i i-au dezgolit cefele i au afirmat c erau preg ti i s moar pe
loc. Timp de patruzeci de zile au procedat la fel i au încetat s mai cultive p mântul, cu toate c era vremea
îns mân rilor. Iudeii au st ruit în hot rârea lor de-a muri mai degrab decât s vad statuia lui Caesar tronând în
templul lor.
4. Deoarece a a st teau lucrurile, Aristobul, fratele lui Agrippa, Helcias cel Mare, împreun cu al i nobili din
familia lui i cu frunta ii iudeilor, s-au dus la Petronius i l-au implorat ca. inând seama de neclintita voin a
poporului, s nu întreprind nimic împotriva lui, care s -1 exaspereze, ci mai degrab s -i scrie lui Gaius c
iudeii se opun categoric aducerii statuii sale; c au l sat ogoarele s stea necultivate i nesem nate: c nu vor s
duc nici un fel de r zboi, fiindc sunt
475
prea slabi i c doresc mai degrab s moar decât s - i încalce legile str mo e ti; de asemenea, c oprirea
îns mân rilor va duce la r spândirea jafurilor, oamenii nefiind în stare s - i mai pl teasc birurile. Poate c
astfel Gaius se va l sa înduplecat s nu ia m suri aspre i nu se va mai gândi s nimiceasc poporul. Dac el va
ine cu orice pre s dezl n uie r zboiul, lui Petronius îi r mâne timp destul s treac la fapt . Aristobul i
înso itorii lui încercau s -1 îmbuneze astfel pe Petronius. Pe de o parte, Aristobul i ceilal i frunta i st ruiau
necontenit i, dându- i seama de gravitatea situa iei, î i ad ugau rug min ile lor i c utau s -1 implore în fel i
chip; pe de alt parte, Petronius însu i a v zut îndârjita opozi ie a iudeilor i i s-a p rut nedemn ca, de dragul
nebuniei lui Gaius, s h r zeasc pieirii atâtea mii i mii de oameni i prin batjocorirea divinit ii s încalce
evlavia i credin a, preg tindu- i o via nefericit . Ca atare, guvernatorul s-a hot rât s -i scrie lui Gaius, de i tia
dinainte c el se va înfuria c a amânat executarea poruncii sale (având totu i speran a c poate îl va convinge
cumva). Dup aceea, dac împ ratul nu va renun a la planul s u nebunesc, va avea timp destul s înceap
r zboiul împotriva iudeilor. Chiar dac mânia imperial se va abate asupra lui, nu se c dea ca el s . fug din
calea mor ii, nepunându-se în slujba virtu ii i a ocrotirii unei mul imi uria e. De aceea, Petronius s-a decis s
in seama de rug mintea localnicilor.
5. El i-a chemat a adar la Tiberiada pe iudei, aduna i acolo în num r foarte mare, a p it în mijlocul lor i ie-a
ar tat c n-a întreprins aceast expedi ie de bun voie, ci pentru c împ ratul i-a poruncit s -i atace cu furie
fiindc au cutezat s refuze îndeplinirea ordinului s u. Datoria îi cerea s se supun , fiindc Caesar i-a f cut
favoarea de a-1 numi în înalta func ie. A ad ugat apoi: „Totu i, nu mi se pare drept ca, pentru a-mi salva
onoarea, s jertfesc mântuirea voastr , fiindc sunte i mul i la num r i sluji i cu râvn înv tura legii pe care a i
mo tenit-o de la str mo i, fiind hot râ i s-o respecta i cu sfin enie. în ce m prive te, am deplin încredere în
suprema autoritate i putere divin i mi se pare o f r delege s profanez un templu pentru capriciul unui
suveran. îi voi comunica lui Gaius hot rârea pe care a i luat-o, sprijinindu-v în m sura în care pot, ca s
dovedesc cât pre uire pun pe comportarea voastr demn . S
!
v ajute Dumnezeu (c ci for a lui st mai presus de întreaga destoinicie i putere omeneasc ) i s fac în a a fel
ca voi s pute i respecta datinile str bune i Caesar s nu- i piard tronul, drept pedeaps pentru omeneasca lui
înd r tnicie. în cazul când Gaius se va înfuria i- i va rev rsa mânia asupra mea, voi înfrunta resemnat primejdia
i toat urgia ce se va abate peste trupul i sufletul meu, ca s nu v v d pierind într-un num r mare pentru fapta
voastr cucernic . întoarc -se fiecare la treburile lui i îns mân a i ogoarele! în scrisorile pe care le voi trimite la
Roma voi ap ra interesele voastre, intervenind fie personal, fie prin intermediul prietenilor mei!"
6. Dup ce a cuvântat a a, Petronius a împr tiat adunarea iudeilor i a cerut b trânilor s trimit poporul la
munca câmpului i prin vorbele lor s -i trezeasc speran a într-un viitor mai bun. Cel de Sus s-a gr bit s
îmb rb teze mul imea: Dumnezeu i-a dovedit lui Petronius c era de fa , ar tându-se gata s î i aduc întregul
ajutor. Abia se terminase discursul lui adresat iudeilor i iat c Domnul a trimis o ploaie toren ial , nesperat de
oameni, fiindc ziua întreag fusese senin , f r ca diminea a s dea un semn prevestitor. Tot anul bântuise o
secet mare i oamenii î i pierduser n dejdea s mai cad de sus un strop de ap , chiar dac vedeau cerul
acoperit de nori. Deoarece ploaia abundent venise spre surprinderea tuturora, iudeii au tras speran a c
interven ia lui Petronius în favoarea lor nu va fi zadarnic . Petronius însu i a r mas înm rmurit când a v zut cu
ochii lui c Dumnezeu se îngrijea de treburile iudeilor i c - i v dea f i prezen a, f r s fie recunoscut de
nimeni, chiar dac ar fi vrut. I-a scris despre asta i lui Gaius. iar scrisoarea lui a fost astfel întocmit , încât c uta
pe toate c ile s -i schimbe p rerea. îndemnându-l s renun e la a mai însp imânta mii de oameni, prin uciderea
c rora (c ci numai r zboiul i-ar fi putut constrânge s - i schimbe religia) i-ar fi mic orat singur veniturile
primite de la acest popor i ar fi atras asupra lui blestemul veacurilor viitoare. De altfel, Dumnezeu, care îi ajuta
pe iudei f i , i-a dovedit puterea, f r s existe nici o îndoial c el o va folosi la momentul potrivit. Toate
acestea au fost înf i ate de Petronius.
7. între timp, regele Agrippa (care se mai afla la Roma) a acaparat tot mai mult prietenia lui Gaius. L-a poftit
odat la un
476
477
banchet pe care 1-a preg tit cu mare osârdie, ca s fie mai presus de costurile i desf t rile oric rui osp , încât
nimeni, nici m car Gaius, n-ar fi putut s -1 egaleze, cu atât mai pu in s -1 dep easc , deoarece el f cuse toate
preparativele festinului ca s fie pe placul lui Caesar. încântat de larghe ea i m rinimia gazdei, care cheltuise
mai presus de puterile sale spre a-i da satisfac ie deplin , Gaius a vrut s se ia la întrecere cu generozitatea i
polite ea lui Agrippa. Sub înrâurirea vinului i a veseliei care îl cuprinsese, când Agrippa l-a îmbiat s bea în
timpul osp ului, împ ratul a zis: ,.î i sunt îndatorat de mult vreme pentru cinstea pe care mi-ai ar tat-o, precum
i pentru bun voin a dovedit , în pofida primejdiilor venind din partea lui Tiberius. Chiar i acum nu contene ti
s -mi aduci desf t ri care stau mai presus de posibilit ile tale. Nu pot îng dui ca tu s m întreci prin priete ugul
i m rinimia de care ai dat dovad i vreau s -mi înl tur toate vechile lipsuri fa de tine. Trebuie s recunosc cu
u urin c pân acum i-am f cut pu ine daruri. Cu atât mai mult in s - i ar t. din toate puterile mele, cât pot s -
i ofer pentru deplina împlinire a norocului t u!" Când a rostit aceste vorbe, Gaius s-a a teptat ca Agrippa s -i
cear domenii întinse sau birurile mai multor ora e. De i i-a dat seama c putea s dobândeasc tot ce-i dorea
inima, el s-a ab inut mai întâi i i-a spus lui Gaius c , întocmai cum mai înainte, în pofida ordinului dat de
Tiberius. nu trecuse de partea lui din dorin a de-a ob ine anumite avantaje, a a i acum nu se sim ea atras de cel
mai neînsemnat câ tig. Marile binefaceri care au venit cândva din partea lui Gaius i-au întrecut a tept rile i,
chiar dac ele erau mai prejos de ceea ce putea el s -i ofere, r mâneau mai presus de speran ele i demnitatea
primitorului lor. Atunci Gaius, pl cut surprins de cump tarea lui Agrippa, a st ruit i mai mult s -i spun totu i
ce anume dorea de !a dânsul. Cel întrebat i-a dat urm torul r spuns: „Fiindc din marea ta bun voin , m
socote ti, st pâne, demn s primesc i alte daruri, nu- i cer ceva care s -mi sporeasc avu iile, mai ales c se
cuvine s - i fiu mai recunosc tor decât ceilal i pentru ceea ce am primit deja. Te rog s -mi faci o favoare care î i
va aduce reputa ia cucerniciei, convingându-1 pe Dumnezeu s - i devin ocrotitor i sprijinitor, iar pe cei ce vor
afla de dânsa s strige c am ob inut tot ce mi-am dorit
478
numai datorit puterii tale. A adar, te implor s renun i la instalarea statuii tale în templul iudeilor, anulând
misiunea încredin at lui Petronius!"
8. Agrippa era perfect con tient de primejdia la care se expunea prin cererea sa (c ci cel ce nu-1 convingea pe
Gaius s -i accepte dolean a era pândit de o moarte sigur ), dar situa ia era atât de grav încât el a dorit s - i
încerce norocul. întrucât se sim ea îndatorat fa de d rnicia gazdei sale. lui Gaius i-a fost ru ine s resping ca
nefondat o favoare pe care o provocase el însu i, obligându-1 pe Agrippa s-o formuleze fa de atâ ia martori,
chiar dac imediat dup aceea i-ar fi regretat promisiunea. Pe de alt parte, el admira noble ea lui Agrippa. care,
f r s se gândeasc deloc la propriul tron i la sporirea veniturilor i a puterii sale, s-a preocupat mai degrab de
lini tea public , pronun ându-se în favoarea legilor i a lui Dumnezeu. Gaius i-a încuviin at prin urmare cererea
i i-a scris lui Petronius, l udându-l pentru faptul c i-a înjghebat oastea i prin scrisorile sale i-a cerut sfaturi
privitoare la ac iunile lui îndreptate împotriva iudeilor: „Acum, dac statuia mea a fost pus în templu, las-o la
locul ei; dac n-ai introdus-o între timp, nu- i mai da osteneala s-o faci. Vreau s dai drumul o tirii s plece i s
renun i la misiunea pe care i-am dat-o mai înainte. Am luat decizia s nu mai aduc statuia, ca s dau satisfac ie
lui Agrippa. b rbatul pe care îl pre uiesc mult, îndeplinindu-i astfel dorin a i rug mintea." Gaius a scris toate
acestea lui Petronius, neapucând s citeasc mai înainte scrisoarea prin care era anun at c iudeii se r sculaser
din pricina statuii lui: hot rârea lor v dit era s -i amenin e pe romani cu r zboiul. Durerea lui era a adar
nem rginit , de parc puterea i-ar fi fost pus la îndoial . Omul acesta nu se ru ina de nimic, cinstea îi lipsea cu
des vâr ire i se înfuria lesne, luând mereu drept arbitru mânia, care nu cuno tea nici o m sur , i pentru el
fericirea însemna satisfacerea acceselor de furie. I-a adresat lui Petronius urm toarea scrisoare: „întrucât ai pus
darurile primite de la iudei mai presus de ordinele mele i ai cutezat s le faci hatârul, purtându-te cu ei altfel
decât i-am poruncit, te numesc propriul t u judec tor, hot rându- i a adar soarta pe care trebuie s i-o alegi, ca
s împaci dezl n uirea mâniei mele, spre a oferi prezentului i viitorului o pild pentru ceea ce înseamn s
încâlci voin a unui împ rat!"
479
9. Acesta era con inutul scrisorii pe care Gaius i-a trimis-o lui Petronius. Totu i, Petronius n-a primit-o când
Gaius mai era în via , deoarece c l toria pe mare a mesagerului s u a întârziat atât de mult încât cealalt
scrisoare, care anun a moartea împ ratului, a ajuns mai înainte. Dumnezeu n-a dat uit rii primejdia la care s-a
expus Petronius ca s -i ocroteasc pe iudei i s -1 cinsteasc pe El, ci i-a înlesnit misiunea, înl turându-1 din
drumul s u pe Gaius, c ci sup rarea lui era datorat faptului c acesta cutezase s - i revendice cultul divin. Cei
ce s-au înveselit, al turi de Petronius, au fost to i romanii, precum i locuitorii întregului imperiu, mai cu seam
cei ce aveau rangul de senatori, fiindc asupra lor se dezl n uise furia lui Gaius. El a murit la scurt vreme dup
ce a scris epistola prin care îi cerea lui Petronius s - i curme singur via a. Cauza mor ii lui Caius i complotul
pus la cale împotriva lui vor fi înf i ate într-un capitol viitor. Prin urmare, Petronius a primit mai întâi scrisoarea
cu vestea pieirii lui Gaius i dup aceea a sosit cea care îi poruncea s - i ia via a cu mâna lui. Bucuria pe care i-a
adus-o moartea lui Gaius a fost la fel de mare ca i uimirea pricinuit de providen a divin , fiindc ea îl r spl tise
f r întârziere pentru cinstirea adus templului i pentru sprijinul acordat iudeilor. Astfel a sc pat Petronius cu
u urin de moartea care îl amenin a.
CAPITOLUL IX
1. în vremea aceea, iudeii care locuiau în Mesopotamia i mai ales în Babilon au fost lovi i de o mare nenorocire,
care nu avea asem nare, mul i dintre ei c zând victim unui m cel cum nu mai cunoscuse pân atunci istoria.
Dar pentru a înf i a ce a stat la originea acestui m cel, trebuie s descriu am nun it toate împrejur rile în care a
avut loc. în Babilonia se afl ora ul Naarda, extrem de populat i înzestrat cu un inut fertil i întins,
480
oferind i multe alte avantaje locuitorilor lui. El nu poate fi lesne cucerit de du mani, c ci are de jur împrejur
apele Eufratului, fiind ap rat de ziduri puternice. înconjurat de acela i fluviu este i ora ul Nisibis. încrez tori în
fortifica ia natural a acestor locuri, iudeii î i p streaz acolo drahmele duble închinate de fiecare lui Dumnezeu,
precum i al i bani de jertf : folosesc aceste ora e ca pe tezaurele lor. De aici pleac la momentul potrivit spre
Hierosolyma banii sub paza strict a multor mii de oameni, de teama jafurilor din Par ia, c reia îi pl tea bir
Babilonia. Din Naarda se tr geau Asinaeus i Anilaeus, care erau fra i buni. Mama lor (fiindc î i pierduser
tat l) i-a trimis în ucenicie, s înve e arta esutului, deoarece localnicilor nu li se p rea ru inos ca i b rba ii s
toarc lân . Me terul lucr torilor (de la care înv au meseria) i-a dojenit într-o zi c întârziaser la munc i,
drept pedeaps , le-a dat o b taie. Ei au socotit lovirea lor drept o insult i, strângând toate armele g site în casa
lor, s-au dus într-un loc unde fluviul se bifurca i se aflau p uni bune i multe fructe care puteau fi p strate în
timpul iernii. în jurul fugarilor s-au strâns tinerii cei mai s raci : fra ii le-au pus la îndemân arme, s-au
proclamat c peteniile lor i nu le-a fost greu s se eviden ieze ca înf ptuitori de nelegiuiri. De i locul era greu de
cucerit, i-au construit o cet uie. Apoi i-au trimis oamenii la p storii din jur, s le cear ca bir atâtea vite câte
aveau nevoie pentru hran , punând condi ia ca, dac vroiau s le fie prieteni, ei erau gata s -i apere de du mani,
iar dac nu le d deau ascultare, turmele lor urmau s fie m cel rite. P storii (care nu mai aveau alt ie ire din
impas) au acceptat cererile zvântura ilor i au avut grij s le trimit atâtea oi câte li se cereau. De aceea ceata lor
i-a. sporit puterea i putea s fac orice poftea, f r temerea c va fi luat prin surprindere. Ei nu întâmpinau
nic ieri vreo împotrivire, fiindc tiau s r spândeasc groaz pretutindeni i astfel faima lor a ajuns pân la
regele p r ilor.
2. Dup ce a aflat despre aceste ispr vi, satrapul Babiloniei a vrut s -i nimiceasc de la început pe zvântura i,
f r s mai a tepte ca plaga lor s se r spândeasc . A înjghebat o oaste din câ i p r i i babilonieni a putut s
adune i a pornit în mar for at împotriva lor, s -i g seasc nepreg ti i, mai înainte ca vestea preg tirilor de
r zboi s ajung la ei. Dup ce a
481
împresurat mla tina, a p strat t cerea i nu a întreprins nimic. El a socotit c a doua zi (c ci era Sabatul, când
iudeii se ab in de la orice treab ) du manii nu vor îndr zni s opun nici o rezisten , ci se vor preda f r lupt ,
a teptând pu in, pân s atace prin surprindere. Dar Asinaeus (care din întâmplare se odihnea împreun cu
tovar ii s i, având armele lâng dânsul) a zis deodat : „Oameni buni, au ajuns la urechile mele ni te
nechezaturi, scoase nu de caii care au ie it la p scut, ci de arm sari înc leca i de c l re i, fiindc mi se pare c
am auzit sunetul scos de hamurile lor. Team mi-e c au venit vr jma ii s ne înconjure. S plece imediat în
recunoa tere unul dintre voi, s ne anun e în mod sigur dac se apropie cineva de noi. A fi tare bucuros s m
în el!" A a a cuvântat acesta. Au plecat numaidecât ni te iscoade, s vad ce se întâmpl i, întorcându-se
repede, i-au spus: „B nuiala ta privitoare la inten iile vr jma ilor no tri nu te-a în elat deloc. Se pare c ei nu vor
s mai lase nepedepsite nelegiuirile noastre. Ne-au încercuit mi ele te i vom fi c s pi i ca turmele: c l re ii sunt
atât de mul i, iar noi nu putem s punem mâna pe arme, c ci legile str mo e ti ne oblig s st m lini ti i!" Dar
Asinaeus n-a fost de acord cu iscoadele s stea cu mâinile-n sân, ci i s-a p rut mai în elept ca ei s nu- i piard
cump tul în fa a primejdiei i s încalce legea, r zbunându- i mai degrab pieirea, chiar dac merg la o moarte
sigur , decât s dea vr jma ilor satisfac ia c mor f r s se apere. A în f cat el însu i armele, i-a îndemnat
înso itorii s prind curaj, strigându-le s loveasc cu aceea i b rb ie. Au început lupta cu vr jma ii i au ucis
mul i dintre cei ce veniser cu îngâmfare, de parc ar fi ob inut victoria, silindu-i pe ceilal i s fug .
3. Când tirea despre aceast b t lie a ajuns la regele p r ilor, el a admirat curajul celor doi fra i, ar tându-se
dornic s -i vad la fa i s -i cunoasc . L-a trimis la ei pe cel mai credincios o tean din garda lui, care le-a spus:
„Regele Artabanos, cu toat jignirea pe care i-a i adus-o prin înc lcarea regatului s u, î i ostoie te sup rarea de
dragul curajului vostru i m-a trimis pe mine ca prin strângere de mân s v asigur c este de bun -credin i v
pofte te la el, garantându-v o c l torie lipsit de primejdii, fiindc dore te s fac leg mânt de prietenie cu voi,
f r s ave i a v teme de viclenia i
482
în el ciunea lui. V f g duie te de asemenea daruri bogate i cinstirea, care v va face i mai puternici, având în
vedere autoritatea lui." Asinaeus însu i n-a vrut s întreprind aceast c l torie, ci l-a trimis pe fratele s u
Anilaeus, cu darurile care se potriveau cu rangul lor. El a pornit la drum i regele l-a primit numaidecât. V zând
îns c Anilaeus sosise singur, Artabanos l-a întrebat de ce n-a venit i Asinaeus. Când r spunsul pe care l-a
primit a fost c teama îl f cuse pe acesta s r mân în mijlocul mla tinilor, regele s-a jurat pe zeii rii sale c nu
p esc nici un necaz cei ce au încredere în el. Apoi i-a întins lui Anilaeus mâna dreapt , ceea ce pentru to i
barbarii din inutul acela însemna solemna dovad de credin la încheierea unui leg mânt. Nimeni nu se mai
a tepta acolo la o în el ciune din partea regelui, atunci când a dat mâna cu el; nici m car cel ce era bântuit de o
neagr b nuial nu se mai îndoia de siguran a lui, primind o asemenea garan ie. Dup ce a f cut asta, Artabanos
l-a trimis pe Anilaeus înapoi, s - i conving fratele s vin împreun cu el la dânsul. Regele a procedat a a
fiindc vroia s întrebuin eze vitejia fra ilor iudei ca pe un frâu cu care s -i struneasc pe satrapii s i,
împiedicându-i s - i încalce credin a, c ci ei erau înclina i s -1 tr deze atunci când era plecat într-o expedi ie. El
se temea de fapt c , în cazul când era nevoit s lupte împotriva r zvr ti ilor, s nu creasc puterea lui Asinaeus i
a babilonienilor: primind vestea r scoalei, ace tia fie c se pronun au la rândul lor în favoarea r zboiului, fie,
dac nu puteau s fac acest lucru, se apucau s devasteze în lung i-n lat inutul învecinat.
4. Regele l-a l sat pe Anilaeus s plece în acest scop. Acesta i-a convins fratele s porneasc la drum, dup ce i-
a vorbit pe larg despre bun voin a i prietenia regelui, pecetluite printr-un leg mânt de credin . Apoi s-au gr bit
s ajung împreun la Artabanos. La sosirea lor, regele i-a primit cu mult pl cere, dar nu i-a putut ascunde
uimirea c Asinaeus, care s vâr ise mari fapte de vitejie, avea o statur atât de mic i c , la prima vedere,
stârnea dispre ul celor care îl întâlneau, f cându-i s nu pun nici un pre pe dânsul. Gazda a spus prietenilor lui
c Asinaeus avea un suflet mult mai mare decât trupul s u. în timpul chefului, l-a adus în fa a oaspetelui pe
Abdagases, unul dintre comandan ii g rzii sale de corp, i i-a
483
povestit ce b rbat viteaz era i cu cât curaj se avânta în toiul luptei. Dar când Abdagases a cerut voie s -1 ucid
pe Asinaeus, ca s r zbune jignirile aduse de el împ r iei p r ilor, regele i-a r spuns astfel: „Nu pot îng dui s
faci de petrecanie unui om care se încrede în fidelitatea mea, mai ales c i-am strâns mâna dreapt i m-am legat
prin jur mânt s -mi respect cuvântul. Dac vrei s te por i ca un r zboinic priceput i puternic, nu trebuie s m
faci s -mi încalc jur mântul pentru ca tu s pedepse ti insultele aduse împ r iei p r ilor. N-ai decât s -1 ataci
când se va întoarce acas i s -1 dobori la p mânt prin puterea ta, cu condi ia ca eu s nu aflu nimic!" A doua zi
1-a chemat pe Asinaeus i i-a zis: „A sosit vremea s te întorci la treburile tale, pentru ca s nu dai unora dintre
c peteniile aflate la curte prilejul s te ucid în pofida voin ei mele. î i încredin ez ara babilonian , pentru ca,
prin grija ta, s r mân nebântuit de jafuri. Se cuvine s - i ar i bun voin a fa de mine, a a cum fidelitatea
mea te-a p strat nev t mat atunci când n-a fost vorba de fleacuri, ci de propria ta via !" Dup ce a cuvântat a a,
Artabanos i-a dat lui Asinaeus daruri i, f r s z boveasc , 1-a l sat s se întoarc teaf r. Când a ajuns acas ,
Asinaeus fie c i-a construit fort re e noi, fie c le-a înt rit pe cele vechi. în scurt vreme, puterea lui a urcat
pân la o culme pe care n-a mai atins-o nici unul dintre cei care au cutezat s porneasc de la. începuturi a a de
modeste. Chiar i comandan ii p r ilor, trimi i în provinciile vecine, îl respectau. Semnele de cinstire pe care i le-
au ar tat babilonienii au fost mici, r mânând mai prejos de meritele sale. Puterea lui era atât de cuprinz toare
încât toate treburile din Mesopotamia primeau încuviin area lui i, vreme de cincisprezece ani, norocul lui a
crescut de la o zi la alta.
5. Dar tocmai când fra ii atinseser deplina prosperitate, asupra domniei lor s-au ab tut nenorocirile, din
urm torul motiv: dup ce s-au îndep rtat de virtutea mul umit c reia dobândiser atâta putere, au început s-o
sfideze i, dispre uind datinile str bune, au c zut în bra ele pl cerilor. Unul dintre par i (numit s guverneze o
provincie) i-a adus cu el so ia, care, pe lâng celelalte merite atr gând laudele tuturora, era a a de chipe c nu-
i mai g sea pereche nic ieri. Fie c auzise de frumuse ea ei, fie c o v zuse cu ochii lui, Anilaeus, fratele lui
Asinaeus, i-a devenit înfl c rat admirator i propriul s u
484
inamic, pe de o parte, pentru c nu spera s-o cucereasc decât dac o aducea cu for a în st pânirea lui, pe de alt
parte, pentru c nu era în stare s - i în bu e dragostea p tima . L-a proclamat du man pe b rbatul femeii
aceleia i, de îndat ce el a c zut pe câmpul de lupt , so ia lui s-a i c s torit cu propriul adorator. Nu f r s - i
atrag singuri o mare n past au introdus aceast femeie în casa lor Asinaeus i Anilaeus, nenorocirea având
urm toarea pricin . Dup moartea primului b rbat, prizoniera a ascuns statuile zeilor pe care îi cinstea împreun
cu so ul ei i, dup tradi ia rii sale, i-a luat cu dânsa (c ci în inutul acela, to i obi nuiesc s - i ia idolii casei,
atunci când pleac la drum). La început, femeia s-a închinat zeilor pe ascuns. Cum a devenit îns so ia lui
Anilaeus, i-a venerat pe fa idolii dup datina ei, folosind riturile pe care le practica împreun cu so ul defunct.
Atunci tovar ii celor doi fra i, care aveau o deosebit influen asupra lor, i-au repro at lui Anilaeus mai întâi în
treac t, faptul c nu respect deloc obiceiurile i legile iudeilor, luând de so ie o str in , care înc lca regulile
stricte ale jertfei i ale slujbelor divine. S ia a adar aminte ca, de dragul pl cerii sim urilor, s nu- i piard
cumva puterea de alt dat , pe care a dobândit-o cu sprijinul Domnului. Pe aceast cale n-au ob inut nimic, ci
dimpotriv , Anilaeus l-a ucis pe unul dintre ei, care fusese prea slobod la gur . (Cel ce agoniza de dragul legilor
l-a rugat pe Dumnezeu s reverse pedeapsa uciderii sale asupra lui Asinaeus i Anilaeus, dar i to i ceilal i
înso itori s cad r pu i de du mani, primii fiindc au fost vinova i de crim , ceilal i fiindc n-au s rit în ajutorul
lui atunci când a venit s apere legile.) S-au întristat cu to ii, dar s-au resemnat, întrucât i-au dat seama c
prosperitatea lor de acum i-o datorau vitejiei celor doi fra i. Când au auzit îns de venerarea idolilor par i, i-au
zis c nu mai puteau s rabde sfidarea legilor de c tre Anilaeus. Au mers de-a valma la Asinaeus, ridicându- i
glasul împotriva lui Anilaeus, i i-au spus c , chiar dac a întrez rit i mai înainte ce era de f cut, acuma trebuia
s intervin neap rat i s îndrepte situa ia, mai înainte ca el însu i i ei cu to ii s fie pedepsi i pentru p catele
acestuia. Nemul umi ii s-au plâns apoi de c s toria lui Anilaeus cu o str in , fapt ce nu se împ ca cu datinile
lor, nici cu legile str bune, precum i de închinarea la
485
idoli, prin care femeia îl batjocorea pe Domnul, venerat de neamul lor. Asinaeus tia prea bine c p catul comis
de fratele lui le-a adus deja mari necazuri i c ele se vor înmul i în viitor; t cuse totu i din gur , toleran a lui
inând seama de faptul c avea de-a face cu o rud apropiat , i 1-a iertat pe Anilaeus, care era înrobit de
dragostea lui p tima . Dar pentru c , zi de zi, mul imea se aduna în jurul lui i strig tele ei deveneau mai
puternice, i-a adus în sfâr it lui Anilaeus cuvenitele repro uri, 1-a mustrat cu asprime pentru faptele anterioare i
i-a poruncit s nu se mai poarte ca pân acum, trimi ându- i so ia acas , la rudele ei. Aceste avertismente n-au
avut nici o urmare. Când i-a dat seama c mul imea o osândea vehement, temându-se c Anilaeus va fi în mare
primejdie din pricina dragostea pe care i-o purta, femeia a pus otrav în mâncarea lui Asinaeus i 1-a înl turat
din drumul ei. Nu- i f cea griji c va trage ponoase pentru nelegiuirea ei, pentru c avea ca judec tor un so care
o iubea p tima .
6. Anilaeus, care ajunsese s domneasc singur, i-a dus oastea împotriva satelor st pânite de Mithridates, unul
dintre frunta ii p r ilor, c s torit cu fiica regelui Artabanos, alegându-se cu o mare prad din jefuirea mo iilor
sale. Acolo a g sit o mul ime de bani i de sclavi, dar i numeroase turme i alte bunuri care puteau s -i fac
via a mai pl cut . De îndat ce Mithridates, aflat din întâmplare în inutul acela, a auzit de jefuirea târgurilor
sale, a fost indignat de faptul c Anilaeus, pe care nu-1 provocase pân atunci, a început s - i arate du m nia fa
de el. Punându- i demnitatea mai presus de orice, a strâns atâ ia c l re i câ i a putut s adune i i-a înjghebat o
oaste alc tuit în întregime din tineri în floarea vârstei, apoi a pornit împotriva lui Anilaeus, ca s -i întâmpine
trupele. Cum a dat de unul din satele sale, Mithridates s-a oprit, a teptând în lini te, s atace în diminea a
urm toare, când era Sabat, zi de s rb toare h r zit odihnei de c tre iudei. Anilaeus a fost îns în tiin at Ia timp
de un sirian care locuia într-un sat învecinat, descriind am nun it locul unde Mithridates se preg tea s se
osp teze cu trupele sale. A servit cina devreme i a mâr luit toat noaptea, ca s -i înfrunte pe p r ii care nu se
a teptau la a a ceva. La a patra straj a nop ii, el a dezl n uit atacul i pe unii i-a r pus în somn, iar pe ceilal i i-a
pus pe fug . Pe Mithridates, care a fost
486
prins viu, 1-a luat cu el i 1-a pus gol-golu pe spinarea unui m gar, ceea ce constituia cea mai mare înjosire
pentru oricare dintre p r i. în aceast jalnic stare, 1-a dus într-o p dure, unde nrietenii l-au îndemnat st ruitor pe
Anilaeus s -i curme via a lui Mithridates. Adoptând o p rere contrar , Anilaeus le-a explicat c nu era în
interesul lui s -1 ucid pe Mithridates, care se bucura de înalta pre uire a p r ilor i în afar de asta avea strânse
leg turi de rudenie cu regele. Lui Mithridates nu-i va veni greu s îndure ce a p it acum i, chiar dac a fost
amarnic batjocorit, trebuia s admit faptul c voi i-a i cru at via a, neuitând s fie recunosc tor fa de cei care l-
au tratat cu bun voin . Dac prizonierul lui va avea o soart nefericit , fire te c nu se va lini ti pân ce nu-i va
sc lda într-o baie de sânge pe iudeii din Babilonia suveranul de care ei trebuie s se fereasc de vreme ce le sunt
rude, deoarece nu vor avea nici o sc pare în cazul unei mari nenorociri, cei mai mul i dintre tinerii lor ajungând
în mâinile regelui p r ilor. Adresând mul imii gândurile i vorbele acestea, Anilaeus i-a înduplecat pe ai s i i
astfel Mithridates a fost l sat s plece nestingherit. Odat ajuns acas , so ia lui 1-a dojenit aspru i 1-a întrebat
dac el, ginerele regelui, expus dispre ului i înjosirii, se împac cu batjocura pe care a îndurat-o i este mul umit
c a sc pat teaf r, dup ce a fost prizonierul unui b rbat iudeu. Apoi i-a zis: „Acum ori î i redobânde ti vitejia,
ori m jur pe zeii care respect demnitatea regilor, c voi destr ma leg mântul c s toriei noastre!" Fie c nu mai
putea s mai îndure oc rile zilnice, fie c se temea de faptul c trufia femeii lui putea s-o împing la divor ,
Mithridates n-a avut încotro i a strâns f r s vrea atâtea trupe câte a putut s adune. în fruntea lor, s-a îndreptat
împotriva du manilor, hot rât s aduc victoria p r ilor asupra iudeilor, chiar dac risca s - i piard via a.
7. Când a aflat c Mithridate se preg tea s -1 înfrunte cu o oaste numeroas , lui Anilaeus i s-a p rut nedemn de
faima lui s r mân ascuns în inuturile sale ml tinoase i s nu-i a in calea. Sperând c norocul lui de
odinioar îl va ajuta i de ast dat s - i pedepseasc du manii, a pornit în întâmpinarea acestora cu trupele sale,
care nu erau lipsite de obi nuitul lor curaj. Propriei sale o tiri i s-au al turat multe trupe str ine, ademenite de
ob inerea pr zii, având darul s însp imânte
487
vr jma ul doar prin simpla lor apari ie. întrucât m r luiser nou zeci de stadii, str b tând terenuri aride în toiul
amiezii, r zboinicii erau din cale-afar de înseta i. Tocmai atunci s-a ivit pe nea teptate Mithridates i s-a
n pustit asupra lor când erau chinui i de sete, nefiind în stare s mai in armele în mâini din pricina ar i ei.
Deoarece nu mai erau în plenitudinea for elor lor, Anilaeus i ai s i au rupt-o la fug f r pic de ru ine, a a c în
marea lor majoritate au pierit pe loc, multe mii de oameni g sindu- i moartea. în debandada general , Anilaeus i
înso itorii lui i-au g sit refugiul într-o p dure, în timp ce Mithridates saluta prin strig te victoria ob inut asupra
du manului. Curând s-a adunat îns o mare mul ime de oameni f r c p tâi, care nu se sinchiseau de viitorul lor,
mul umi i c sc paser de grijile prezentului, i adaosul acesta a acoperit num rul celor uci i de du mani. Totu i,
noii veni i nu se puteau compara cu cei ce c zuser în lupt , datorit lipsei lor de experien . Cu ajutorul
acestora, Anilaeus a întreprins îns o expedi ie împotriva satelor babiloniene, pe care le-a devastat f r mil ,
pr dând toate avu iile lor. Atunci babilonienii i trupele sta ionate în câmp i-au trimis solii la iudeii care locuiau
în Naarda i le-au cerut sâ-1 predea pe Anilaeus. Dorin a lor nefiind îndeplinit (c ci localnicii, chiar dac ar fi
vrut, tot nu puteau s pun mâna pe r uf c tori), ei au st ruit ca barem s încheie pacea cu zvântura ii. întrucât
ziceau c vor s ajung la armisti iu, au trimis împreun cu babilonienii oameni din mijlocul lor, care s duc
tratative cu Anilaeus. Dup ce au cercetat îndeaproape toate lucrurile privitoare la locul unde era a ezat tab ra
lui, babilonienii s-au n pustit asupra înso itorilor lui, care dormeau adânc, ame i i de b utur , i au izbutit s - i
ucid f r împotrivire du manii, printre ei aflându-se i Anilaeus însu i.'
8. Babilonienii au sc pat astfel de teama lui Anilaeus (singura stavil în calea urii lor asupra iudeilor, cu care se
aflau în permanent conflict, datorit profundelor deosebiri dintre religiile lor, cele dou tabere c utând din toat
inima s se batjocoreasc una pe alta). Dup uciderea lui Anilaeus i a ciracilor s i, ei au t b rât asupra iudeilor.
Ace tia îndurau cu
Moartea lui Anilaeus a survenit în anul 35 sau 36 e.n.
488
reu du m nia babilonienilor, c ci nu puteau s -i înfrunte cu armele i nici s mai tr iasc al turi de ei, a a c s-au
str mutat în Seleucia, principalul ora al inutului, întemeiat de Seleucos, fiul lui Nicator. El era locuit de mul i
macedoneni i de greci i mai numero i, c rora li se al tura un num r nu prea mic de sirieni. Aici i-au g sit
ad post iudeii i vreme de cinci ani au dus o existen pa nic . în al aselea an de la primul m cel, a izbucnit o
cium în rândurile iudeilor r ma i la Babilon, ceea ce a f cut ca mul i dintre ei s se statorniceasc în Seleucia.
Asupra lor s-a ab tut o mare n past din urm toarea pricin .
9. între grecii i sirienii din Seleucia aveau loc necontenite certuri i neîn elegeri, suprema ia fiind de inut de
greci. Dar când au venit iudeii, s locuiasc împreun cu ei, a izbucnit o r scoal din care au ie it biruitori
sirienii, fiindc s-au aliat cu iudeii, care tiau s înfrunte primejdiile i erau obi nui i cu r zboiul. Când grecii,
pu i în dificultate de r scoal , i-au dat seama c nu- i puteau redobândi autoritatea de alt dat decât dac îi
desp r eau pe iudei de sirieni, au trimis pe unii dintre ai lor la sirieni, cu care între inuser leg turi amicale,
c utând s se împace cu ei. Ace tia au acceptat bucuro i. Dup discu iile care au avut loc de-o parte i de alta,
frunta ii ambelor tabere au dus tratative, ajungându-se la reconcilierea deplin . Când i-au dat a adar
consim mântul, i unii i al ii au socotit c nu puteau s - i dovedeasc mai bine prietenia reciproc decât
urându-i pe iudei. S-au n pustit pe nea teptate asupra lor i au c s pit cincizeci de mii dintre ei. Au pierit to i
iudeii, în afara celor pe care prietenii i vecinii lor milo i i-au l sat s fug . Cei ce sc paser astfel s-au refugiat
în Ctesiphon, ora grec învecinat cu Seleucia, unde regii î i petreceau an de an iernile, adunându- i gr mad
proviziile. Nici aici nu i-au înjghebat locuin e stabile, deoarece seleucienii nu- i arat respectul fa de regii lor.
în cele din urm , to i iudeii s-au însp imântat de babilonieni i de seleucieni, groaza lor fiind sporit de faptul c
sirienii care locuiau în inutul acela puneau la cale un r zboi de exterminare a iudeilor. Cei mai mul i dintre ei s-
au reîntors de aceea la Naarda i Nisibis, care le inspirau încredere prin pozi ia lor fortificat , fiind în acela i
timp locuite în întregime numai de oameni r zboinici. Atât am avut de spus despre iudeii din Babilonia.
489

CARTEA A XIX-A

CON INUTUL C R II A XIX-A:

1. Cum Gaius Caesar a c zut victim complotului urzit de Cassius Chaerea.
2. Cum unchiul s u Claudius a fost silit de o teni s preia domnia.
3. Disputa dintre Senat i popor, de o parte, i Claudius, împreun cu o tenii care îl sus ineau, de
cealalt .
4. Regele Agrippa duce o solie senatorilor. Cum o tenii care sus ineau Senatul s-au al turat imediat
lui Claudius, încredin ându-i puterea suprem ; r mas singur, Senatul 1-a rugat a adar pe Claudius s -1
ierte.
5. Cum Claudius Caesar i-a restituit lui Agrippa întregul regat al p rintelui s u, ad ugându-i tetrarhia
lui Lysanias.
6. Decretele lui Caesar Claudius c tre alexandrini privitor la iudeii care locuiau în ora ul lor i în
întreaga lui împ r ie.
7. Reîntoarcerea pe mare a regelui Agrippa în Iudeea.
8. Scrisoarea adresat dori ilor de Publius Petronius, guvernatorul Siriei, privitoare la iudeu
9. Cum regele Agrippa a ref cut cu multe cheltuieli zidul de ap rare al Hierosolymei, dar a trebuit
s -1 lase neterminat din pricina mor ii sale nea teptate.
493
10. Ce a înf ptuit el în cei trei ani pân ce a închis ochii i cum i-a sfâr it via a.
Cartea aceasta cuprinde un interval de trei ani i ase luni.
494
CAPITOLUL I
1. Gaius i-a rev rsat smintita lui cruzime nu numai asupra iudeilor care locuiau în Hierosolyma i în inuturile
megie e, ci i asupra tuturor celor ce cutreierau p mântul i m rile, de-a lungul i de-a latul Imperiului roman,
umplându-1 cu nenum rate nenorociri de care nu mai auzise nimeni pân atunci. Cele mai multe dintre cruzimile
sale s-au desf urat îns la Roma, pe care trebuia s-o cinsteasc mai mult decât pe celelalte cet i, i ele au fost
îndurate de cet enii acesteia, mai ales de c tre senatori, îndeob te cei ce se tr geau din patricieni, falindu-se cu
str mo ii lor vesti i. A n scocit mii de blestem ii i împotriva a a-numi ilor cavaleri care se distingeau prin
faima i bog ia lor i se bucurau de acela i renume cu senatorii, c ci din ordinul lor erau ale i chiar i membrii
Senatului. Aducea cavalerilor înjosiri i îi îndep rta din func iile lor, îi priva.de via i de bani, elul urm rit prin
uciderea lor fiind de regul jefuirea averilor pe care le de ineau. Gaius i-a atribuit i prestigiul divin i a pretins
supu ilor lui s -i aduc onoruri ce nu se cuveneau oamenilor. Vizita adesea mai ales Templul lui lupiter, denumit
Capitolinul, cel mai vestit dintre toate sanctuarele, cutezând s se proclame fratele lui lupiter. i alte fapte ale
sale dovedeau c era aproape nebun. Când s-a plictisit s c l toreasc cu triremele de la portul Dicaiarchia din
Campania pân la Misenum. cel lalt ora maritim, situat tot pe rmul Campaniei, socotiridu-se st pânul m rii
a a cum cerea p mântului s i se supun , Gaius a pus s se construiasc un pod lung de treizeci de stadii, care
unea un promontoriu de altul, i astfel a trecut cu carul s u peste întregul golf. I-a convenit acest soi de c l torie,
demn de un zeu. El nu s-a îndurat s lase nici unul dintre templele grecilor nedespuiat de operele lor de pictur
i sculptur , poruncind s i se aduc statuile i ofrandele care le mai r m seser . Nu se c dea ca asemenea
capodopere s stea altundeva decât în locul cel mai frumos din lume, adic ora ul Roma. Cu lucr rile r pite de
acolo, i-a împodobit casele i gr dinile sale, precum i vilele proprii, r spândite în întreaga Italie. A cutezat s
dea ordin s fie adus la Roma statuia lui Zeus din Olympia, cea mai venerat de greci i supranumit Olympic ,
opera atenianului Phidias. Ordinul n-a putut fi totu i îndeplinit, deoarece arhitectul lui, Memmius Regulus,
îns rcinat cu executarea lucr rii, a declarat c statuia se va frânge dac va fi urnit din locul ei. Se zice c din
acest motiv, ca i din pricina unor minuni greu de crezut, care au avut loc atunci, Memmius a renun at s mai
transporte statuia. 1-a scris despre acestea lui Gaius i i-a cerut iertare c nu poate s -i duc ordinul la
îndeplinire. Era cât pe ce s pl teasc cu via a pentru asta, doar moartea lui Gaius, care a survenit între timp,
sc pându-1 de primejdie.
2. Nebunia lui Gaius a mers atât de departe încât atunci când i s-a n scut o fat , s-a dus cu ea pe Capitoliu i a
pus-o pe genunchii statuii, spunând c odrasla este a lui i a lui Iupiter, c ci amândoi au dreptul paternit ii i
r mâne de v zut care dintre ei de ine superioritatea. Oamenii tolerau îns lucrurile acestea. El le-a îng duit
sclavilor s - i acuze st pânii i s -i învinuiasc de orice crim . Se aduceau cele mai grave acuza ii, spre a face
hatârul împ ratului, cel care încuraja aceast nelegiuire. Pe Claudius a cutezat s -l învinuiasc sclavul s u,
Pollux, în sprijinul c ruia a venit s ia parte la proces Gaius, având în vedere c era judecat unchiul lui, c ci
n d jduia s -l înl ture din drum cu acest prilej. Dar speran ele sale au fost în elate. Când a umplut cu calomnii i
r ut i împ r ia aflat sub cârmuirea lui i a pus în mâinile sclavilor o arm cu care s - i amenin e st pânii, s-au
urzit numeroase comploturi împotriva lui, unii împin i de furia de a r zbuna nedrept ile îndurate de ei, al ii
c utând s -l suprime mai înainte ca s se abat asupra lor mari nenorociri. Ca atare, moartea lui a venit ca o
binecuvântare pentru p strarea legilor i siguran a tuturor, în mod deosebit pentru neamul nostru, care ar fi fost
stârpit în întregime dac el n-ar fi fost ucis atât de repede. Vreau s înf i ez cu grij toate am nuntele legate de
pieirea lui, mai ales c ea are darul s aduc celor asupri i încredere în atotputernicia lui Dumnezeu i mângâiere,
precum i un serios avertisment adresat celor ce cred
c norocul lor d inuie ve nic, neb nuind c sunt pândi i de nenorocire dac nu se c l uzesc dup virtute.
3. Moartea lui Gaius era pus la cale de trei comploturi urzite fiecare de oameni curajo i i întreprinz tori.
Aemilius Regulus, originar din Corduba1 Iberiei, c zuse la învoial cu câ iva tovar i i vroia s -l înl ture pe
Gaius cu ajutorul lor sau cu propriile lui mâini. O alt conjura ie îl avea în frunte pe tribunul Cassius Chaerea; un
anume Annius Minucianus preg tise i el o ceat pentru suprimarea tiranului. Ura era motivul care îi f cea s
conspire împotriva lui Gaius, mobilul lor fiind diferit: Regulus, deoarece avea o fire irascibil i detesta orice fel
de nedreptate (c ci era puternic i m rinimos, slobod la gur , a a c nu- i ascundea inten iile, ci vorbea deschis
cu al ii i cu prietenii lui, pe care îi vedea gata s treac la fapte); Minucianus, deoarece pe de o parte urm rea s
r zbune moartea bunului s u prieten Lepidus, unul dintre nobilii cet eni care fusese ucis de Gaius, iar pe de alt
parte, deoarece se temea c Gaius, ce- i dezl n uia mânia de-a valma asupra tuturora, s nu-l condamne la
moarte, mai ales c pusese ochii pe el; în sfâr it, Chaerea, deoarece fusese batjocorit de Gaius, care îl numise la
i molatic i, în pofida prieteniei i amabilit ii lui fa de Gaius, era oricând expus primejdiilor, a a c socotea
uciderea lui Caesar o fapt demn de un om liber. Tustrei socoteau c era indicat s se în eleag cu cei care
vedeau nedrept ile zilnice, având i arz toarea dorin de a le înl tura prin suprimarea lui Gaius. Dup p rerea
lor, nu înc pea îndoial c tentativa lor va reu i i în acest caz nu putea decât s -i bucure faptul c aveau de
partea lor atâ ia oameni care erau gata s - i jertfeasc via a pentru salvarea ora ului i a împ r iei. Cel mai zelos
dintre to i era Chaerea, pentru c , pe de o parte, putea s - i sporeasc faima, iar pe de alt parte, pentru c lui îi
venea mai la îndemân s -l ucid pe Gaius, de vreme ce, în calitatea lui de tribun, se putea apropia nestingherit
de el.
4. între timp se s rb toreau Jocurile de circ2, un spectacol
1
Ora din Hispania Baetica (azi Cordova).
2
Ludi circenses, care se celebrau în Circus Maximus, înzestrat cu o aren alungit , rezervat nu numai curselor de care, ci i vân torilor,
defil rilor i ceremoniilor somptuoase, foarte gustate de romani (de aici i proverbiala expresie Panem ei circenses). Circul de la Vatican, un
câmp de curse particular, fusese construit de Caligula în gr dinile sale.
497
urm rit cu patim de romani. Ei se îndreptau cu mult râvn spre Circ, unde mul imea se strângea gr mad
atunci când vroia s ob in ceva de la împ rat, exprimându- i pe loc dorin ele; respingerea acestor cereri nu era
echitabil i ele î i c p tau îndeob te aprobarea. De ast dat , poporul îl ruga st ruitor pe Gaius s mai scad
întrucâtva impozitele, care erau ap s toare, i s u ureze d rile. Nevrând s aud de a a ceva, de îndat ce
strig tele au întrecut m sura, el le-a poruncit o tenilor din garda de corp s pun mâna pe g l gio i i s -i ucid
f r s z boveasc o clip . Cei care primiser acest ordin s-au gr bit s -1 aduc la îndeplinire, a a c mul i i-au
pierdut via a. Martor celor întâmplate, poporul s-a potolit, curmându- i strig tele când a v zut cu ochii lui cum
fuseser osândi i la moarte cei ce ceruser sc derea impozitelor. Cu atât mai arz toare a fost dorin a lui Chaerea
de a urzi pieirea lui Gaius, spre a sc pa omenirea de cruzimea lui f r margini. A fost adesea ispitit s -1 ucid pe
împ rat în timpul prânzurilor sale i doar chibzuin matur 1-a oprit, nu pentru c ov ia cumva s -1 asasineze,
ci pentru c a tepta momentul potrivit când putea s fac cu mâna lui ce i-a propus, f r s dea gre .
5. Chaerea ducea de mult vreme via a ost easc , dar leg turile sale cu Gaius nu-i f ceau nici o pl cere. Dup
ce a fost pus de Gaius s strâng impozitele i s perceap d rile.de la cei ce r m seser datori fa de vistieria
lui Caesar, taxele au fost dublate i el nu s-a ostenit s încaseze birurile, ci a ascultat mai mult de firea lui bun
decât de ordinele împ ratului. Dar fiindc cei lovi i de soart îl f ceau s fie moderat i lui îi era mil de oamenii
de la care trebuia s cear plata angaralelor, Chaerea a stârnit mânia lui Gaius, care 1-a dojenit c era molatic i
lene în strângerea banilor. I-a fost dat s aud i alte vorbe de ocar i, ori de câte ori îi d dea o parol pentru
ziua când de inea func ia de tribun, împ ratul alegea un cuvânt jignitor, care se potrivea unei femei. F cea acest
lucru de i nu era str in de misterioasele ceremonii intime preg tite din porunca lui: acolo ap rea îmbr cat în
straie femeie ti, având pe cre tet cârlion i în coafura inventat de el, încât sem na la chip cu o muiere. Cu toate
acestea nu se sfia s -1 batjocoreasc pe Chaerea. La primirea parolei, Chaerea devenea furios, mai ales când
trebuia s-o transmit mai departe, stârnind îndeob te râsul
498
celor care o auzeau: ajunsese a adar batjocura celorlal i tribuni. Ori de câte ori Chaerea urma s le încredin eze
parola, ei se bucurau dinainte, fiindc aveau iar i prilejul s -1 ia în r sp r. Chaerea a prins atunci curaj i a
m rturisit unor prieteni c nu va l sa ner zbunat aceast h r uial . Printre ace tia se num ra i un anume
Pompedius, de rang senatorial, care urcase toate treptele magistraturilor i, aidoma celorlal i epicureici, îndr gea
lini tea i tihna. Pe el 1-a acuzat du manul s u Timidius c îl insultase pe Gaius, luând-o ca martor pe Quintilia,
care ap rea pe scen . Fiind o femeie frumoas , avea numero i aman i, printre care se num ra i Pompedius.
Deoarece ea nu vroia s - i înfiereze amantul printr-o depozi ie mincinoas (cum i era de fapt), c ci aceast
m rturie aducea dup sine condamnarea lui la moarte, Timidius a insistat ca Quintilia s fie pus la cazne. Atunci
exasperatul Gaius a poruncit ca Chaerea s-o tortureze f r întârziere pe Quintilia, c ci era convins c acesta se va
dovedi neînduplecat, ca s înl ture învinuirea de moliciune. în timp ce Quintilia era dus la camera de tortur , un
conspirator a mers în urma ei i i-a spus s nu- i piard cump tul, temându-se de cazne, fiindc va fi în stare s le
îndure dac era curajoas . Chaerea a torturat-o cu asprime, nu de bun voie, ci fiindc era silit s-o fac pentru a- i
salva pielea. Cum ea nu s-a l sat biruit de cazne, Chaerea a adus-o în fa a lui Gaius cu trupul schilodit, încât
nimeni n-ar fi putut s-o priveasc f r s -i plâng de mil . Când a v zut-o sfârtecat de torturi pe Quintilia, chiar
i neînduplecatul Gaius a fost impresionat, eliberându-1 pe Pompedius. I-a dat i Quintiliei bani pentru a-i
r scump ra suferin a trupeasc , r spl tind t ria ei sufleteasc .
6. Chaerea a fost foarte afectat de faptul c el însu i ajunsese s pricinuiasc mari suferin e unei persoane pe care
Gaius a catadicsit s-o consoleze. Le-a adresat a adar urm toarele cuvinte lui Clemens i lui Papinius, ultimul
fiind tot tribun, iar primul, prefectul pretoriului3: „De bun seam c n-am omis nimic, o, Clemens, din tot ce
trebuia s facem, ca s asigur m salvarea împ ratului nostru. Cât prive te cei ce au complotat împotriva
împ r iei, unii au fost uci i prin grija i osârdia noastr , iar al ii au fost supu i torturilor, stârnind mila
1
Comandantul g rzii pretoriene. care asigura paza împ ra ilor romani.
499
lui Gaius însu i. Ne-am slujit oare cu cinste virtutea militar ?" Clemens a p strat t cerea, dar prin ro ea a
obrajilor s i dovedea cât de mult se ru ina de ordinele primite de sus, f r s cread c era în elept s condamne
prin cuvinte nebunia împ ratului, dac avea în vedere propria lui siguran . Devenit mai încrez tor, Chaerea a
vorbit deschis i, nesinchisindu-se de primejdiile care îl amenin au, a spus despre chinurile îndurate de ora i de
imperiu: „Mul imea sus ine îndeob te c vina o poart Gaius. Dar dac cercet m temeinic adev rul, vina îmi
revine mie, dragul meu Clemens, i lui Papinius sta; dar mai mult decât noi, tu e ti cel ce h r ze te aceste cazne
romanilor i întregului neam omenesc! Ele se datoreaz nu atât poruncilor date de Gaius, cât îns i voin ei
noastre de a le îndeplini. De i suntem în m sur s curm m nenum ratele chinuri ale concet enilor i supu ilor
no tri, de dragul disciplinei accept m ca din o teni ai g rzilor de corp s fim transforma i în c l i i s ne punem
armele nu în slujba libert ii i a împ r iei romanilor, ci în folosul unui om care le-a înrobit trupurile i sufletele
i zilnic ne p teaz mâinile cu sângele celor uci i i tortura i, pân când, la ordinul lui, al ii ne vor face s avem
aceea i soart vitreg ! Se arat binevoitor nu pentru c are de-a face cu noi, ci mai degrab pentru c ne
suspecteaz , de vreme ce num rul cejor uci i este mare (c ci mânia lui nu se va potoli niciodat , întrucât ea se
dezl n uie nu în numele drept ii, ci al bunului s u plac). i noi vom fi victimele cruzimii sale, a a c se cuvine
s avem grij de siguran a i libertatea tuturora, punându-ne i pe noi în ine la ad post de primejdii!"
7. i Clemens a aprobat f i p rerea lui Chaerea, dar a recomandat discre ia, pentru ca discu ia s nu ajung la
urechile mul imii, divulgând ceea ce trebuie s stea sub pecetea t cerii, c ci prin dezv luirea prematur a
hot rârii i a conjura iei, ei risc s - i piard via a. Totul trebuie s r mân în seama scurgerii timpului i a
speran ei în viitor, c ci norocul poate s vin în ajutorul lor pe nea teptate. El nu se mai încumeta s fac a a
ceva din cauza vârstei înaintate, precizând c : „La planurile i spusele tale, Chaerea, pot s adaug cel mult lucruri
mai pu in primejdioase, nu îns i mai oneste!" Apoi Clemens s-a dus acas i, în disput cu sine însu i, a
meditat asupra vorbelor pe care le auzise sau le rostise. Chaerea s-a zbuciumat mai departe
500
i s-a gr bit s ajung la Cornelius Sabinus, el însu i tribun, pe care îl tia drept un om destoinic i iubitor de
libertate, având convingerea c nu era deloc mul umit de felul cum st teau lucrurile. Vroia s -i dezv luie
acestuia planul s u, fiindc socotea c era bine s i treac de îndat la înf ptuirea lui, de team c va fi tr dat de
Clemens, dându- i seama c pierduse
timp pre ios.
8. Sabinus a primit bucuros toate propunerile sale, c ci i el fusese fr mântat de acelea i gânduri, dar pân acum
p strase t cerea, neavând cui s le împ rt easc . Acum, când d duse peste omul care nu-i cerea s - i t inuiasc
gândurile îndr zne e, ci î i spunea deschis p rerea, el a devenit mai curajos i 1-a rugat pe Chaerea s nu mai
z boveasc deloc. S-au dus a adar amândoi la Minucianus, atras în egal m sur de virtute i însufle it de
aceea i generozitate, aidoma lor, fiind a ijderea foarte pornit împotriva lui Gaius, din pricina execut rii lui
Lepidus. Minucianus i Lepidus erau strâns uni i prin prietenie, ca i prin teama de primejdia care îi amenin a.
C ci cei ce urcaser treptele magistraturilor erau îngrozi i de Gaius, care î i rev rsa ura asupra tuturora dup
bunul s u plac. Fire te c cei nemul umi i de starea lucrurilor se fereau unul de altul i, de teama tr d rii, evitau
s spun pe leau ce sim eau sau s - i dea de gol ura lor fa de Gaius. Asta nu-i împiedica s r mân în rela ii
prietene ti, fiindc era cunoscut ura pe care i-o purtau lui Caesar.
9. Când s-au întrunit laolalt , tustrei s-au salutat i, a a cum se obi nuia la asemenea întâlniri, primul a luat
cuvântul Minucianus, care se bucura de mult respect (c ci f cea parte din rândul celor mai nobili cet eni) i
atr sese laudele tuturor, având îndeob te întâietate în cursul discu iilor. El 1-a rugat pe Chaerea s -i spun ce
parol primise în ziua aceea. întregul ora tia c , la primirea parolei, to i se distrau pe socoteala lui. Chaerea a
gustat gluma i i-a mul umit lui Minucianus pentru faptul c îi permitea s înceap discu ia cu dânsul, spunându-
i urm toarele vorbe: „D -mi ca parol Libertatea i î i sunt recunosc tor c mi-ai stârnit un elan care întrece
a tept rile mele i nu mai am nevoie de alte cuvinte ca s prind curaj dac tu e ti de aceea i p rere cu mine,
c zând de acord chiar i mai înainte de aceast întâlnire. Am la cing toare o singur sabie,
501
dar ea este suficient pentru amândoi. S trecem, a adar, Ia ac iune: ori conduci tu, dac asta i-e vrerea, i eu î i
ascult ordinele, ori merg eu înainte, cu ajutorul t u, încrez tor în sprijinul pe care mi-! dai! Nu duc lipsa armei de
fier oamenii cu vitejia în suflet, c ci i fierul î i datoreaz t ria t i ului s u! Am deplin încredere în fapta mea i
nenorocirile care m pândesc nu-mi inspir nici o team . Nu am vreme s m gândesc la primejdiile care m
amenin atâta timp cât suf r pentru patria mea, pr v lit din culmea libert ii în pr pastia sclaviei, cu autoritatea
legilor c lcat în picioare, to i oamenii fiind amenin a i cu pieirea din pricina lui Gaius! O, de-a fi demn s - i
câ tig încrederea i s m bucur de întregul t u sprijin!"
10. Minucianus, care în elesese tâlcul vorbelor sale, 1-a strâns cu drag la piept, i-a l udat curajul i îmbr i rile
i-au fost înso ite de încuraj ri, l sându-1 s plece cu ur ri de succes i rug min i adresate zeilor. Unii afirm c
i-a sus inut speran ele sale de viitor prin ceea ce i-a povestit lui Minucianus. Când se îndrepta odat spre
sediul Senatului, un glas din mul ime I-a chemat i I-a îndemnat s duc la cap t ceea ce a început, cu sprijinul
zeilor. In primul moment, Chaerea a b nuit c a fost tr dat de unul dintre conjura i i c va fi capturat. Apoi i-a
dat seama c era o încurajare venit fie din partea unui conspirator, ca un avertisment, fie din partea divinit ii,
care avea privirile a intite asupra faptelor omene ti, îndemnându-l s fie încrez tor. Mul i deveniser complici Ia
uneltirea lui, senatori i cavaleri, bine înarma i cu to ii, despre conspira ie aflând i unii o teni. Nu era nici unul
care s nu socoteasc asasinarea lui Gaius un mare noroc i fiecare, dup puterile sale, se str duia ca în aceast
întrecere s nu dea dovad de mai pu in râvn decât cel lalt, vorbele i faptele lor fiind puse în slujba grabnicei
înl tur ri a tiranului. Printre ei se num ra i Callistus (libertul lui Gaius), b rbat care ajunsese în culmea puterii
mai sus decât oricare altul i de inea o autoritate aproape egal cu cea a Iui Gaius, fiindc inspira team tuturora,
strângând o avere uria . El primea daruri de pretutindeni i nu se ab inea de la nici o nelegiuire, subordonând
totul puterii sale, care nu se sinchisea de dreptate. Deoarece cuno tea firea implacabil a lui Gaius, care era
înc p ânat i nu- i schimba niciodat propria hot râre, libertul se sim ea amenin at de multe
502
primejdii, marea lui avere nefiind cea mai neînsemnat . De aceea, Callistus s-a pus bine cu Claudius i a trecut
de partea lui în speran a c , dac acesta se suia pe tron dup înl turarea lui Gaius, se va bucura de pre uirea lui,
având în vedere faptul c i mai înainte î i oferise benevol serviciile sale. A cutezat s afirme c Gaius i-a
poruncit s -1 otr veasc pe Claudius, iar el a amânat executarea ordinului sub diverse pretexte. Mie mi se pare c
aceast tentativ a fost n scocit de Callistus, ca s - i atrag favoarea lui Claudius. C ci dac ar fi vrut într-
adev r s -1 suprime pe Claudius, Gaius n-ar fi luat în considerare scuzele lui Callistus, nici acesta n-ar fi cutezat
s tergiverseze ordinul lui Gaius, decât facându- i singur r u. Prin înc lcarea ordinului dat de st pânul lui, î i
atr gea pedeapsa pe care o merita cu prisosin . P rerea mea este c pronia divin 1-a ap rat pe Claudius de
nebunia lui Gaius, iar Callistus i-a atribuit un merit care nu i se cuvenea deloc.
11. Dar înf ptuirea planului lui Chaerea era amânat de fiecare dat , din pricina nehot rârii celor mai mul i
dintre conjura i. El însu i nu se împ ca deloc cu aceast nehot râre, deoarece fiecare clip i se p rea potrivit
pentru a porni atacul. De câte ori Gaius venea pe Capitoliu, s aduc jertfe pentru s n tatea fiicei sale, se iveau
numeroase prilejuri s -1 arunce din vârful bazilicii (c ci acoperi ul ei d dea în For) atunci când împ ratul arunca
mul imii bani de aur i de argint. Putea s -I ucid i când celebra Misterele instituite de dânsul, de vreme ce nu- i
f cea nici un fel de griji, unica lui preocupare fiind buna desf urare a riturilor. Chiar dac zeii nu i-ar fi dat nici
un indiciu c încuviin au acest omor, el însu i avea suficient t rie s -1 suprime pe Gaius i f r ajutorul
armelor. De aceea era Chaerea foarte.sup rat pe conjura i, fiindc se temea c ei vor pierde prilejul potrivit.
Ace tia î i d deau seama c mânia lui era îndrept it i avea temeinice motive s gr beasc trecerea la fapt .
Erau totu i de acord s mai z boveasc deoarece, în eventualitatea e u rii complotului, se a teptau ca întregul
ora s fie r v it de c utarea vinova ilor, iar Gaius s nu mai fie la dispozi ia conjura ilor, în pofida vitejiei lor,
toate drumurile care duceau la el fiind p zite cu str nicie. Dup p rerea lor, era mai bine ca ei s treac la
înf ptuirea planului cu prilejul •Jocurilor care se desf urau pe colina Palatinului (acestea erau
503
închinate lui Caesar, primul care a luat în mâinile sale puterea poporului, i patricienii romani veneau s asiste la
spectacol cu copiii i so iile lor, în corturi ridicate în preajma palatului, Caesar însu i fiind de fa ). Conjura ii
socoteau c le va veni u or ca, în mijlocul atâtor mii de oameni, s se n pusteasc asupra împ ratului chiar de la
intrare, încât g rzile personale, oricât s-ar str dui, nu i-ar fi de nici un folos.
12. Cherea a tepta de Ia o zi la alta începutul spectacolelor, decis s treac la înf ptuirea planului din prima zi.
Dar soarta, care mai îng duise o amânare, a fost mai puternic decât hot rârea conspiratorilor, împotrivindu-se
realiz rii ei imediate. A trebuit s treac trei zile de s rb toare pân când, în sfâr it, tentativa s reu easc în cea
de-a patra zi. Chaerea i-a strâns a adar laolalt pe conjura i i le-a zis atunci: „A trecut destul vreme i trebuie
s ne mustram singuri pentru încetineala cu care îndeplinim demna noastr fapt . Ce cumplit ar fi ca acum planul
nostru s fie z d rnicit printr-o tr dare i furia lui Gaius s - i ating apogeul! Oare nu vede i c punem în
primejdie zi de zi libertatea i l s m ca tirania lui Gaius s creasc la nesfâr it, cât vreme nu suntem preocupa i
decât de asigurarea viitorului nostru, când suntem în situa ia de a garanta prosperitatea tuturora, dobândind o
glorie ve nic ?" întrucât ceilal i n-au fost în stare. s -i dea un r spuns onest i nici n-au încuviin at înf ptuirea
planului, ci p strau t cerea înm rmuri i, Chaerea le-a spus urm toarele: „B rba i viteji, de ce mai z bovim oare?
Nu vede i c e ultima zi a Jocurilor i Gaius este gata s - i înceap c l toria pe mare (fiindc el se preg tea s
plece la Alexandria, spre a vizita Egiptul)? Frumos este din partea voastr s îng dui i s v scape din mâini
tic losul acesta, l sându-1 s cutreiere p mântul i marea cu m rinimoasa încuviin are a romanilor? Nu ne vom
acuza singuri, pe bun dreptate, i nu vom ro i de ru ine dac el va fi ucis în Egipt de cineva care socote te c
este nedemn de un om liber s tolereze nebuneasca lui cruzime? Eu nu m mai împac cu tergiversarea voastr , ci
iau ast zi asupra mea primejdia, înfruntând bucuros tot ce m a teapt ! Nu mai las nimic pentru ziua de mâine,
orice mi s-ar întâmpla! Ce-ar putea mâhni mai mult un om viteaz i m rinimos ca mine decât s v d cu ochii mei
cum altul îl ucide pe Gaius, r pindu-mi gloria unei asemenea fapte?"
504
13. Cu aceste cuvinte a insuflat Chaerea tovar ilor lui propriul s u avânt i le-a redat încrederea, încât to i s-au
ar tat dornici s treac neîntârziat la îndeplinirea planului lor. Dis-de-diminea , el s-a înf i at la palat, cu sabia
de cavaler la cing toare. Era obiceiul ca tribunul s se prezinte înarmat la împ rat, ca s cear parola, i în ziua
aceea îi venise rândul s primeasc cuvântul de ordine. Mul imea începuse deja s se adune gr mad pe colina
Palatinului, cu mare zarv , i fiecare îl împingea pe cel lalt, în c utarea unul loc mai bun. Gaius asista cu mare
pl cere la îmbulzeala poporului i de aceea nu îng duia s se p streze locuri speciale pentru senatori sau cavaleri,
ci to i st teau de-a valma: b rba ii i femeile, sclavii i oamenii liberi. O cale liber , p strat anume pentru el,
avea Gaius, care i-a adus o jertf lui Caesar Augustus, Jocurile fiind orânduite în cinstea lui. Când victima s-a
pr v lit înjunghiat , a stropit cu sângele ei toga unui senator, numit Asprenas. Pentru Gaius, a fost un prilej de
râs, dar pentru Asprenas, un semn r u: el a fost ucis împreun cu Gaius. Se zice c , în ziua aceea, Gaius a fost
mai accesibil decât era îndeob te i a vorbit atât de prietene te, încât i-a uimit pe to i cei din jurul s u. Dup
aducerea jertfei, a venit la spectacol, ocupându- i locul în teatru, înconjurat de prietenii lui credincio i. Acest
teatru (reînjghebat în.fiecare an) ar ta în felul urm tor. Avea dou intr ri, dintre care una era liber , iar alta
oferea accesul din i spre un portic, ca s nu-i tulbure pe cei afla i în untru, astfel încât actorii i muzican ii,
ad posti i într-un cort în care mai exista o îngr ditur , s poat ie i i reveni nestingheri i. Când poporul s-a
potolit i Chaerea împreun cu tribunii st teau în preajma lui Gaius (c ci Caesar se afla în partea dreapt a
teatrului), Vatinius, b rbat de rang. senatorial i fost pretor, 1-a întrebat pe vecinul s u Cluvius, care era consul,
ce nout i avea, vorbind cu pruden , ca s nu-i aud nimeni. Cluvius i-a r spuns c n-a aflat nimic i atunci
Vatinius i-a optit: „Azi, drag Cluvius, vom vedea o pies care aduce în scen uciderea unui tiran!" Acesta i-a
replicat: „Taci, o, viteazule, s nu ne-aud aheii din preajm !"4 Apoi s-au împ r it spectatorilor daruri aruncate
din ordinul împ ratului, constând din fructe
4
Adaptarea hazlie a urm torului vers homeric (Iliada, XIV. 90): „Taci, nu cumva s te-auz pe-aicea vrun altul de-ai no tri." (trad. G.
Murnu).
505
numeroase i p s ri foarte pre uite pentru raritatea lor. Gaius privea încântat înv lm eala pricinuit de aceste
daruri, pe care spectatorii i le disputau cu ardoare. S-au petrecut i dou fapte socotite drept prevestiri. Au fost
aduse pe scen o pies urde era intuit pe cruce o c petenie de tâlhari, precum i o pantomim cu subiect
cinyrian, în care î i pierdeau via a nu numai Cinyras, ci i fiica lui, Myrrha5. Atât la intuirea pe cruce a
tâlharului, cât i la uciderea lui Cinyras, a curs pe scen mult sânge întruchipat cu m iestrie. S-a constatat c era
tocmai ziua în care Filip6, fiul lui Amyntas, a fost ucis de prietenul s u Pausanias atunci când vroia s se duc la
teatru. în timp ce Gaius se întreba dac va r mâne pân la sfâr itul spectacolului, fiind vorba de ultima zi a
Jocurilor, sau se va duce s fac baie i s prânzeasc , pentru a se întoarce dup aceea, cum f cuse mai înainte,
Minucianus, stând în preajma lui Caesar, l-a v zut pe Chaerea care ie ea i a vrut s -1 zoreasc i s -1
îmb rb teze. Dar Gaius l-a apucat prietene te de cap tul togii i l-a întrebat: „Unde te duci, dragul meu?" EI s-a
a ezat pe locul lui, chipurile, din respect fa de Caesar (dar adev rul e c se temea). Dup cât va vreme, s-a
sculat totu i, f r ca Gaius s -1 mai opreasc de data asta, fiindc a crezut c era chemat s - i împlineasc
datoria. Asprenas (c ci era i el în preajma lui) l-a sf tuit pe Gaius s ias pe furi , ca s se îmb ieze i s ia
prânzul, cum f cuse mai înainte, întorcându-se dup aceea. El spera s gr beasc în felul acesta încununarea
complotului.
14. între timp, Chaerea i-a a ezat tovar ii în ordinea cea mai avantajoas , fiecare având datoria s p streze
postul care îi revenea. Nu mai putea s suporte t r g narea i mâinile lui nu- i mai g seau locul, deoarece era
deja a noua or a zilei. Datorit faptului c Gaius întârzia, Chaerea s-a hot rât s se întoarc i s -1 ucid chiar la
locul pe care îl ocupa în teatru. El î i d dea seama c planul lui nu putea fi înf ptuit f r prealabila suprimare a
multor cavaleri i senatori afla i în preajma împ ratului. De i tia acest lucru, dorea cu ardoare s treac la
' Mama lui Adonis, rodul iubirii incestuoase pe care a nutrit-o pentru tat l ei, Cinyras. rege legendar al insulei Cipru. Când a descoperit
incestul, acesta i-a alungat copila, metamorfozat în arborele care produce mirul.
' Filip II, fiul lui Amyntas III i tat l lui Alexandru cel Mare, rege al Macedoniei (359-336 î.e.n), a fost asasinat la Aigai în timpul s rb torilor
prilejuite de c s toria fiicei sale Cleopatra cu Alexandru, regele Epirului.
506
fapt , socotind c nu merita s aib în vedere câteva omoruri, atâta timp cât în cump n erau siguran a i
libertatea tuturora. Tocmai se preg tea împreun cu tovar ii lui s reintre în teatru când ni te zgomote
nea teptate l-au anun at c Gaius se ridicase. Ca atare, conjura ii s-au gr bit s dea deoparte mul imea, ca i cum
asta l-ar fi deranjat pe Gaius, dar de fapt ei se gândeau la siguran a lor, c ci vroiau s -i îndep rteze g rzile,
pentru a trece la uciderea lui. înaintea împ ratului p eau unchiul s u Claudius i Marcus Vinicius, so ul surorii
lui, a ijderea Valerius Asiaticus, care n-ar fi putut s se despart de el, chiar dac ar fi vrut, fiindc nu-i permitea
rangul s u. Abia dup aceea urmau Gaius însu i i Paulus Arruntius. Când a ajuns la palat, el s-a ab tut de la
drumul drept, unde îl a teptau sclavii care îl slujeau, acesta fiind deja parcurs de Claudius i de precursorii lui i
a p truns pe o galerie lateral , ca s ajung la înc perile de baie. inea totodat s -i vad pe copiii sosi i din
Asia, care îi fuseser trimi i pe de o parte pentru a intona imnurile Misterelor orânduite de el, pe de alt parte,
pentru a executa pe scena teatrului dansuri r zboinice. Aici l-a întâmpinat Chaerea i i-a cerut parola. Când
acesta i-a spus iar i un cuvânt batjocoritor, el n-a mai suportat ocara i i-a tras sabia, provocându-i lui Gaius o
ran adânc , f r s fie mortal . Unii pretind c Chaerea a .f cut inten ionat a a pentru ca s nu-1 r pun pe
Gaius dintr-o singur lovitur , ci s -1 chinuiasc prin r ni repetate. Nu am nici o încredere în aceast afirma ie
întrucât nu po i s judeci la rece când ac ionezi sub imperiul fricii. Dac a gândit într-adev r a a, atunci Chaerea
a fost un mare neghiob, care a preferat s - i satisfac ura, în loc s înl ture mai repede primejdia planând asupra
lui i a tovar ilor s i Erau destule c i prin care oamenii puteau s vin în ajutorul lui Gaius, dac acesta nu- i
d dea duhul. Pu in a lipsit ca Chaerea s -i provoace daune nu numai împ ratului, ci atât lui cât i tovar ilor s i,
c ci, în eventualitatea reu itei, îi sc pa lesne pe ace tia de primejdia r zbun rii, deoarece nimeni nu putea s tie
dinainte dac lucrurile vor merge strun . Prin nechibzuin a lui putea a adar s - i iroseasc via a i ocazia care i
se oferea. în aceast privin , fiecare poate s aib p rerea lui. Chinuit de durerea r nii (c ci sabia îl lovise între
gât i um r, clavicula împiedicând-o s p trund mai adânc), consternatul
507
Gaius n-a strigat, nici nu i-a chemat în ajutor prietenii, fie c nu avea încredere în nimeni, fie c nu s-a gândit la
a a ceva. A scos doar un geam t provocat de cumplita lui durere i a încercat s fug . Numaidecât 1-a întâmpinat
Cornelius Sabinus, care st tea la pând i 1-a silit s cad în genunchi. Atunci numero ii conjura i, afla i în
apropiere, s-au n pustit în urma unui ordin asupra lui i l-au str puns cu s biile, îndemnându-se unul pe altul cu
strig tele: „Repeta i!"7 Potrivit m rturiei tuturora, Gaius a primit lovitura de gra ie de la Aquilas, dup care i-a
dat ultima suflare. Dar Chaerea trece pe bun dreptate drept autorul atentatului. In pofida faptului c|i i s-au
al turat mai mul i, el 1-a pus la cale cel dintâi. Tribunul 1-a urzit înaintea tuturora, fiind primul care a avut
curajul s dezv luie celorlal i planul s u. Când propunerea lui privitoare la asasinat a fost încuviin at , i-a adunat
pe cei r zle i la un loc, a preg tit întregul complot cu pricepere, întrecându-i pe to i prin sfaturile pe care le-a dat,
apoi i-a sprijinit pe conjura i prin vorba i îndemnul s u, astfel încât a îmb rb tat inimile tuturora s treac la
fapt . Cum a venit momentul recurgerii la for i la bra ul curajos, atunci tot Chaerea i-a înfl c rat tovar ii cel
dintâi, a pus arma în slujba faptei i a deschis celorlal i calea spre uciderea lui Gaius, dup ce i-a f cut o ran
care putea s -i curme via a. A adar, ceea. ce au realizat conjura ii poate fi atribuit pe merit prevederii, curajului
i bra ului destoinic al lui Chaerea.
15. Trupul neînsufle it al lui Gaius z cea astfel întins pe p mânt, acoperit de r ni numeroase. Dup înf ptuirea
atentatului, Chaerea i tovar ii lui au priceput c nu se mai puteau întoarce teferi, alegând calea pe care
veniser , c ci î i d deau seama de gravitatea crimei lor (nu era o nimica toat s ucizi un împ rat pe care poporul
îl iubea nebune te i o tenii vroiau s -l r zbune nu f r v rsare de sânge). Galeria unde fusese s vâr it omorul
era îngust i p zit de o mare mul ime de slujitori, precum i de o tenii care-l str juiau în ziua aceea pe împ rat.
A adar, i-au croit alt drum i au plecat prin casa lui
7
Vezi Suetonius, Vie ile celor doisprezece cezari, Caligula, LVII1. Gaius Caesar Caligula îl numea afemeiat i stricat pe tribunul' g rzii
pretoriene Cassius Chaerea. iar când acesta îi cerea parola de trecere. îi d dea drept cuvânt de parol Venus i Priap, zeu al virilit ii, cu
reprezent ri obscene.
508

L
Germanicus, tat l lui Gaius, ucis de ei (locuin a era unit cu palatul, care constituia un singur tot, întregit de
fiecare împ rat cu edificii ad ugate sau împodobite, purtând felurite denumiri, fie dup cel ce terminase partea
respectiv , fie dup cel ce începuse doar o parte a cl dirii). Astfel au sc pat conspiratorii de v lm agul mul imii,
punându-se la ad post atâta vreme cât moartea împ ratului nu era cunoscut . Primii care au primit vestea pieirii
lui Gaius au fost germanii, o tenii din corpul de gard , numi i a a dup neamul din rândurile c ruia era alc tuit
legiunea celtic . Ace tia erau, la fel ca str mo ii lor, oameni iu i la mânie, defect întâlnit i la alte popoare
barbare, care nu dau dovad de chibzuin în faptele lor, ci se bizuie pe trupurile lor robuste i îi atac îndeob te
cei dintâi pe du mani, ob inând o mare victorie de fiecare dat . Când au aflat vestea mor ii lui Gaius, germanii s-
au mâniat nu atât pentru deosebita virtute a lui Caesar, cât mai ales pentru ap rarea propriilor interese (deoarece
Gaius tiuse s le câ tige bun voin a prin daruri generoase). Cu s biile trase din teac , ei cotrob iau casa în
c utarea asasinilor lui Caesar (sub comanda tribunului Sabinus, care ob inuse aceast func ie nu pentru meritele
lui i ale str mo ilor s i, c ci fusese gladiator, ci pentru vigoarea lui trupeasc ). L-au c s pit pe Asprenas fiindc
au dat mai întâi de cel ce avea toga stropit de sângele victimei, a a cum am spus mai înainte, prevestindu-i
nenorocirea care îl pândea. Dup aceea l-au întâlnit pe Norbanus, un foarte nobil cet ean care num ra printre
str mo ii lui mul i generali i, întrucât germanii nu i-au ar tat cuvenitul respect, încrez tor în puterea lui
deosebit , el a smuls o sabie din mâinile primului o tean care i-a a inut drumul. L sa s se întrevad c nu- i va
l sa moartea nepedepsit , pân când, înconjurat de mul i germani care îl atacau, s-a pr bu it în urma
numeroaselor r ni primite. Cel de-al treilea, Anteius, b rbat din rândul senatorilor, a c zut în mâinile germanilor,
împreun cu câ iva înso itori, nu din întâmplare, precum primii doi, ci din curiozitatea i din pl cerea de a-1
vedea cu ochii lui pe Gaius, întins la p mânt, satisf cându- i astfel ura ce i-o purta. Tat l lui Anteius, care se
chema la fel ca fiul s u, fusese surghiunit de Gaius, dar acesta nu s-a mul umit cu atât i a trimis ni te o teni, s -l
ucid . Senatorul se afla acolo tocmai pentru a se delecta, privind le ul împ ratului r pus.
509
Atunci când casa a fost r v it , Anteius s-a gândit s se ascund , dar germanii au scotocit peste tot cu grij ,
omorându-i cu aceea i furie pe cei vinova i i pe cei nevinova i. A a au pierit cei trei b rba i.
16. Când tirea mor ii lui Gaius s-a r spândit în teatru, to i spectatorii au încremenit, nevrând s -i dea crezare.
Unii i-au întâmpinat cu bucurie sfâr itul i ar fi fost în stare s dea oricât, ca s aib acest noroc, de team c se
va întâmpla altfel decât sperau ei. Al ii nu aveau deloc încredere în aceast veste, deoarece nu doreau s i se
întâmple lui Gaius o asemenea nenorocire, îndoindu-se c aceast fapt st tea la îndemâna puterilor omene ti.
A a gândeau numai femeile, tinerii sau sclavii i unii dintre o teni. Ultimii, care î i primiser solda de la Caesar,
slujindu-i tirania ca ni te unelte ale trufiei sale, ajunseser prin executarea celor mai nobili dintre cet eni s
dobândeasc cinstiri i averi. Femeile i tinerii îndr geau nespus de mult spectacolele, luptele cu gladiatori i
sfârtecarea victimelor, a a cum obi nuie te mul imea. De i f cute, zice-se, pentru desf tarea poporului, acestea
erau menite mai degrab s satisfac smintita cruzime a lui Gaius. în sfâr it, sclavii primiser de la Caesar
libertatea de a- i înfunda st pânii i învinuirile aduse acestora se bucurau de largul s u sprijin. Falsele acuza ii la
adresa st pânilor erau crezute cu u urin i dezv luirea lor aducea sclavilor nu numai libertatea, ci i o
recompens b neasc ca r splat pentru denun , primind a opta parte din avu ia care fusese confiscat . în schimb,
patricienii aveau încredere în vestea primit , pe de o parte fiindc tiau de complot, pe de alt parte, fiindc o
doreau cu ardoare. Totu i, ei nu numai c - i ascundeau bucuria, ci se i pref ceau c nu aflaser nfmic. Unii se
temeau ca speran ele lor în elate s nu le atrag pedeapsa pentru faptul c i-au m rturisit prea devreme
adev ratele sentimente; al ii, prin însu i faptul c erau complici la atentat, aveau i mai temeinice motive s - i
ascund p rerile; iar ceilal i, necunoscându-i pe conspiratori, trebuiau s se p zeasc s nu cumva s se dea de
gol fa de cei ce erau interesa i în continuarea tiraniei i s - i atrag condamnarea în cazul când Gaius mai tr ia.
Se mai r spândise un zvon potrivit c ruia Gaius era r nit, dar nu murise înc i se afla sub îngrijirea doctorilor.
Nu te puteai bizui pe nimeni, de vreme ce
510
fiecare cuteza s spun ce-i convenea lui. Cel ce trecea drept prietenul lui Gaius era suspectat de p rtinire,
întrucât era de partea tiranului; cel care îl detesta ubrezea încrederea celorlal i în spusele sale datorit faptului c
îl ura. Un al treilea zvon, care r pea patricienilor ultima raz de speran , anun a c , dispre uind primejdia i f r
s se preocupe de îngrijirea r nilor sale, Gaius venise în For, plin de sânge, i vorbea în fa a poporului. Acestea
erau n scocirile nechibzuite ale celor dornici s stârneasc panica, spunând fiec ruia ce dorea s aud . Dar nici
un spectator nu a vrut s - i p r seasc locul, de team c va fi acuzat pe nedrept la ie ire. Era de presupus c
oricine pleca de la teatru era cânt rit nu dup adev rata lui opinie, ci dup bunul plac al denun torului i al
judec torului s u.
17. Atunci când gloata germanilor cu s biile scoase din teac a înconjurat teatrul, to i spectatorii i-au pierdut
speran a c vor sc pa teferi i s-au însp imântat la apari ia o tenilor, ca i cum ar fi fost c s pi i. Erau incapabili
s ia o hot râre, necutezând nici s p r seasc teatrul în lini te, nici s mai r mân in interiorul lui f r s fie
maltrata i. De îndat ce germanii au n v lit în untru, teatrul a r sunat de strig tele spectatorilor c zu i în
genunchi, care i-au asigurat pe o teni c erau cu to ii str ini atât de izbucnirea r scoalei, dac ea.a fost pus într-
adev r la cale, cât i de ceea ce s-a întâmplat. Ei trebuie s fie cru a i i nu s trag ponoase f r un motiv
temeinic pentru cutezan a altora, ci s fie c uta i f pta ii care comiseser nelegiuirea. A a sau într-un fel
asem n tor se lamentau spectatorii i prin tânguiri implorau zeii s -i pun la ad post de primejdii, de parc s-ar
fi aflat în pragul mor ii. Pe aceast cale, au reu it s înfrâng dârzenia o tenilor. Ei în i i au regretat faptul c se
dezl n uiser împotriva spectatorilor. Se purtaser cu 'cruzime i de asta i-au dat seama mânio ii o teni când au
v zut intuite pe altar capetele celor care fuseser executa i împreun cu Asprenas. Jalnica priveli te i-a întristat
în mare m sur i pe spectatorii care se gândeau cu am r ciune la înaltul rang al victimelor i la cumplita lor
soart . Mai r m sese pu in ca s înfrunte i ei acelea i primejdii, deoarece nu era mic temerea lor c nu vor
sc pa în cele din urm de n pasta care îi pândea. A a se face c to i cei
511
care aveau temeinice motive s -1 urasc pe Gaius i-au v zut compromis bucuria pricinuit de moartea lui,
întrucât i ei erau în pericol s - i piard via a, neavând nici o certitudine c vor sc pa teferi.
18. Nesiguran ei i-a a pus cap t Evaristus Arruntius, un crainic al m rfurilor puse în vânzare, care avea un glas
puternic i se num ra printre cei mai boga i oameni ai Romei, f când tot ce dorea în cetate atât în vremea aceea
cât i mai târziu. Acesta a c utat s par din cale-afar de trist (c ci, de i era foarte pornit împotriva lui Gaius, a
c utat s - i ascund bucuria, a a cum îl înv ase teama, recurgând la vicle ug, ca s scape teaf r). i-a pus
ve minte de doliu, de parc i-ar fi pierdut f ptura cea mai drag , i a intrat în teatru, unde a anun at moartea lui
Gaius, pentru ca mul imea s nu mai fie str in de ceea ce se întâmplase. Curând s-a ivit i Paulus Arruntius,
spre a-i chema pe solda i i, împreun cu el, au venit tribunii, care le-au dat ordin s - i vâre s biile în teac ,
vestind sfâr itul lui Gaius. în felul acesta au fost salva i oamenii aduna i în teatru, precum i to i cei care ar mai fi
înc put pe mâinile germanilor. Ei nu s-ar fi ab inut de la nici o nelegiuire cât vreme aveau speran a c Gaius
mai tr ia. Devotamentul lor mergea atât de departe încât i-ar fi dat bucuro i via a pentru dânsul dac ar fi fost în
stare s -1 p streze, nev t mat, la ad post de nenorocire. Cum au fost siguri de moartea lui Gaius, setea de
r zbunare a o tenilor s-a potolit ca prin farmec, fiindc pe de o parte nu erau deloc interesa i s - i arate
dependen a fa de cineva care tot nu mai putea s le fie recunosc tor, de vreme ce murise, pe de alt parte, se
temeau c , în cazul continu rii silniciilor, vor fi pedepsi i de Senat sau de noul Caesar. A adar, germanii i-au
strunit f r voia lor furia pricinuit de moartea lui Gaius.
19. între timp, Chaerea (foarte îngrijorat c Minucianus va pieri, c zând victim mâniei germanilor) 1-a rugat pe
fiecare o tean în parte s -1 cru e, având grij de salvarea lui, i s-a interesat dac nu pierise deja. Clemens 1-a
eliberat pe Minucianus (care îi fusese predat) i, asemenea altor numero i senatori, au recunoscut dreptatea i
meritul faptelor petrecute, pre uind mult curajul celor ce se încumetaser s ia o asemenea hot râre pe care ei
în i i n-au ov it deloc s-o
512
înf ptuiasc . Tiranii se pot desf ta cât va vreme cu pl cerea oferit de samavolnicia lor, f r ca via a lor s aib
un sfâr it norocos, cum s-a întâmplat cu Gaius, care i-a atras nenorocirea pe capul s u prin odiosul dispre fa
de toate lucrurile drepte, cât vreme chiar înainte de urzirea conjura iei a pus-o la cale el însu i, întrucât
nepermisa sfidare a legilor a f cut ca prietenii de n dejde s -i devin du mani aprigi. A adar, Gaius i-a preg tit
singur asasinii de acum, fiind propriul s u c l u.
20. Atunci s-au ridicat de pe locurile lor cei ce se aflau în teatru i în rândul spectatorilor domnea o adânc
tulburare, fiecare str duindu-se s plece cât mai repede cu putin . Pilda le-a dat-o doctorul Halcyon, care a ie it
sub pretextul c trebuia s îngrijeasc ni te r ni i, trimi ându- i înainte înso itorii, chipurile, ca s -i
aduc cele necesare pansamentelor, în realitate, pentru a se pune în afara primejdiei. între timp, Senatul
s-a strâns în sala de întruniri8, iar poporul, în Forul unde obi nuia s in adun rile. Numaidecât a început
c utarea asasinilor lui Caesar, pe care mul imea o dorea cu seriozitate, iar Senatul numai de form . De fa era i
consulul Valerius Asiaticus. Acesta a p it în mijlocul poporului agitat i, indignat de faptul c uciga ii
împ ratului nu fuseser descoperi i i la întreb rile numero ilor curio i care vroiau s afle cine era
vinovatul, consulul a r spuns: „A da orice s fiu eu acela!" Consulii au dat un edict în care-l aduceau grave
învinuiri lui Gaius i au poruncit poporului i o tenilor s se întoarc la vetrele lor. Apoi au promis poporului o
important sc dere a d rilor, iar o tenilor, o recompens , dac p streaz ordinea cuvenit i se ab in de la orice
nelegiuire. Era întemeiat temerea c , în cazul unei revolte, ace tia vor devasta ora ul, apucându-se s jefuiasc
i s goleasc templele. în scurt vreme, întreaga mul ime a senatorilor i mai ales cei ce puseser la cale
atentatul au c p tat mult îndr zneal i încredere, ca i cum puterea ar fi înc put deja pe mâinile lor.
" Suetonius precizeaz c . dornici s restabileasc libertatea, senatorii au convocat consulii în Capitoliu. fiindc sala Senatului se chema lulia
(vezi op. cir, LX).
513
CAPITOLUL II
1. în timp ce se petreceau aceste evenimente, Claudius a fost luat pe nea teptate din casa lui. C ci o tenii s-au
strâns laolalt i, dezb tând în fel i chip m surile pe care urmau s le ia împreun , au ajuns la concluzia c
domnia poporului nu va face fa atâtor sarcini ale cârmuirii i c nu era în interesul lor ca el s de in puterea.
Dac unul dintre cei afla i în fruntea Senatului va ajunge împ rat, asta ar fi în detrimentul lor, fiindc nu i-au
acordat deloc sprijinul. întrucât nu s-a luat nici o hot râre anume în aceast privin , cel mai avantajos pentru ei
ar fi s -I aleag st pânitor pe Claudius, unchiul defunctului Caesar, i nici unul dintre senatori nu-l întrece în
privin a obâr iei nobile, nici în privin a preg tirii sale. Dac va fi proclamat împ rat, el îi va r spl ti, dându-le
daruri. De îndat ce i-au f cut acest plan, au trecut la înf ptuirea lui. Astfel a fost luat de acas Claudius. Atunci
Cnaeus Sentius Saturninus, care primise vestea c , chipurile, el nu era dornic s ajung la domnie, dar în realitate
o dorea din toat inima, s-a ridicat în adunarea senatorilor i, f r s se lase înfrico at, i-a încurajat pe b rba ii
destoinici i nobili prin urm toarele cuvinte:
2. „Cet eni romani, oricât de uimitor i de contrar a tept rilor noastre pare acest lucru, dup atâta amar de
vreme avem parte iar i de libertate, dar nu tim deocamdat cât va dura ea, c ci asta st în puterea zeilor, care
ne-au d ruit-o! S ne bucur m a adar de dânsa i, chiar dac o vom pierde din nou, este chez ia fericirii noastre.
Chiar i o singur or are mare pre pentru un b rbat nobil, de vreme ce e! o tr ie te cu tot sufletul într-o ar
liber , dup legile care i-au adus gloria de alt dat . F r s amintesc deloc libertatea anterioar , care a fost
pierdut înainte de venirea mea pe lume, m înfrupt cu nes ioas pl cere din cea de acum, fericindu-i pe cei
ce au norocul s se nasc i s creasc în acest r stimp. De aceea, trebuie s aducem cuvenita cinstire zeilor, care
au f cut în a a fel încât, chiar i la o vârst târzie, s gust m din ea. Fie ca libertatea s r mân ve nic i
ne tirbit ! Noi îns , atât tinerii cât i b trânii, s ne mul umim cu aceast singur zi. B trânii
514
vor socoti un ve nic noroc faptul c au avut parte de libertate înainte de a muri. Pentru tineri, ea va r mâne
dovada virtu ii cultivate spre lauda lor de b rba ii din care ne tragem obâr ia, în prezent ca i în viitor trebuie s
avem drept el suprem al vie ii noastre virtutea, c ci ea este singura în stare s aduc i s asigure oamenilor
libertatea. Din faptele petrecute odinioar , aflate de la al ii, ca i din propria mea experien , tiu câte n paste au
c unat cet ilor tiranii, care detest toate virtu ile, r pesc libertatea celor m rinimo i, constrâng oamenii s -i
lingu easc i s tremure de spaim , cârmuirea înlocuind girul legilor în elepte cu bunul lor plac. De când Caesar
i-a propus s smulg puterea din mâinile poporului i s încalce ordinea întemeiat pe legi, ca s clinteasc din
temelii republica, crezându-se mai presus de dreptate i supunând lumea poftelor sale, n-a r mas nici o pacoste
care s nu se abat asupra cet ii, iar cei care i-au urmat la conducere s-au luat la întrecere cu to ii s înl ture
datina str bun i s goleasc atât cât au putut ora ul de cet enii ei puternici i destoinici. Au socotit c - i
înt resc siguran a dac adun în jurul lor oamenii corup i, în schimb pe cei ce se distingeau prin virtute nu numai
c îi asupreau, ci îi i stârpeau f r s cru e pe nimeni. Oricât de mul i la num r au fost cei ce i-au dovedit din
plin cumplita vr jm ie în timpul cârmuirii lor, Gaius acesta, .mort în cursul zilei. de azi, i-a întrecut pe to i prin
cruzimile pe care le-a exercitat nu numai împotriva concet enilor, ci chiar i a rudelor i propriilor prieteni,
f cându-i s cad victim furiei sale nestrunite. A l sat s se abat nenorocirile asupra tuturora f r deosebire
prin pedepsele nedrepte pe care !e-a ordonat, dezl n uindu- i mânia, în egal m sur , asupra zeilor i asupra
oamenilor. Tiranii nu se mul umesc s - i satisfac patima, îmbinat cu sfidarea de a aduce daune avu iei i so iei
altora, ci au suprema pl cere de a extermina întreaga familie a adversarilor lor. Orice om liber este vr jma ul
tiranilor; bun voin a lor nu pot s-o dobândeasc nici m car cei care le îndur cu senin tate capriciile. De i
cunoa te faptul c i-a cople it cu nedrept i pe unii oameni, sili i s îndure cu senin tate nefericirea batjocurilor
primite, tiranul crede c mai sigur este s înl ture din drumul lui pe cei n p stui i de el. De aceste rele am sc pat
acum i nu mai suntem dependen i de puterea altuia. Dar pentru ca aceast
515
guvernare a statului s contribuie cât mai mult nu numai la pacea prezent , ci i la siguran a viitoare, precum i
la temeinica glorie a cet ii, avem datoria s ne preocup m de bun starea ob teasc sau, când cineva se arat
nemul umit de anterioara stare de lucruri, s ne pronun m f r sfial împotriva lui, la ad post de orice
primejdie. Azi nu mai exist nici un despot care s aduc nepedepsit prejudicii cet ii, înl turând din drumul lui
pe oricine are o p rere diferit . Ceea ce a permis odinioar tiraniei s se dezvolte a fost sl biciunea oamenilor,
care n-au îndr znit s se împotriveasc deloc voin ei st pânitorilor. Deprin i cu dulcea a tihnei i obi nui i s
tr im la fel ca robii, am îndurat chiar i cele mai grave oc ri i am privit nep s tori la chinurile rudelor noastre,
temându-ne de o moarte demn , care ar fi fost oricum mai onorabil . Mai presus de orice, se cuvine s -i cinstim
pe cei ce au înl turat tiranii, mai ales pe Chaerea. C ci ajutat de zei, el a al turat chibzuin ei bra ul cutez tor i
ne-a d ruit libertatea. Nu trebuie s uit m faptul c , în vremea tiranilor, el s-a hot rât înaintea tuturora s ne
elibereze i a înfruntat cel dintâi primejdia, a a c merit s i se acorde onorurile libert ii recâ tigate, oferindu-
ne s facem acest lucru de bun voie. Oamenii liberi au frumoasa datorie de a aduce mul umiri binef c torilor lor.
în fa a noastr , a tuturora, se afl eroul, ce se deosebe te mult de Cassius i de Brutus, asasinii lui Gaius Iulius,
fiindc ei au s dit în ora s mân a r zboaielor civile, în timp ce el ne-a eliberat cetatea de nenorociri prin
uciderea unui tiran!"
3. A a a cuvântat Sentius i cuvintele sale au fost ascultate cu mare pl cere de senatorii i cavalerii care erau de
fa . Atunci a s rit de la locul lui un anume Trebellius Maximus i i-a smuls din deget un inel (pe care era
încastrat o piatr pre ioas , unde era gravat chipul lui Gaius). Se pare c , în zelul s u de vorbitor, dornic s dea
glas gîndurilor sale, uitase s -l scoat din deget. în aceea i clip , piatra s-a sf râmat. Când tratativele s-au
încheiat, în toiul nop ii, Chaerea a venit s cear consulilor parola de trecere i ei i-au dat cuvântul „Libertate".
Aceasta a stârnit uimirea celor prezen i, c rora nu le-a venit s cread . Acum, la o sut de ani dup ce puterea
fusese luat din mâna poporului, consulii au primit iar i atribu ia de a da parola: mai înainte ca ora ul s ajung
sub
516

domina ia suveranilor, o tirea se afla sub comanda lor. De îndat ce a primit parola, Chaerea a transmis-o
o tenilor posta i în preajma s lii Senatului. Erau în total patru cohorte1 care preferau s se dezic de Caesar, spre
a nu fi în slujba tiranilor. Acestea au plecat împreun cu tribunii lor i au împr tiat repede poporul înveselit i
plin de speran e, fiindc î i rec p tase puterea suprem , f r s se mai supun unui împ rat. Chaerea se bucura
acum de întreaga lui pre uire.
4. Dar Chaerea a socotit c nu era drept ca so ia i fiica lui Gaius s -i supravie uiasc , ci întreaga familie trebuia
s piar în acela i timp cu Caesar, c ci fiecare membru al ei, r mas în via , constituia o primejdie pentru cetate
i legile sale. întrucât era gr bit s duc la îndeplinire planul s u, satisf cându- i ura pe care i-o purta lui Gaius,
1-a trimis pe Iulius Lupus, unul dintre tribuni, s le ucid pe so ia lui Gaius i pe fiica acestuia. Rud apropiat a
lui Clemens, Lupus primise aceast misiune ca s devin complice la uciderea tiranului i s - i atrag pre uirea i
laudele concet enilor lui, ca i cum ar fi fost p rta la întreaga conjura ie. Unora dintre conjura i li s-a p rut
cumplit cruzimea uciderii unei femei, mai ales c nu instigat de ea, ci din propria lui ini iativ comisese Gaius
gre elile care au adus rii pagube i nenorociri, provocând moartea celor mai vajnici cet eni ai s i. Al ii,
dimpotriv , puneau pe. seama so iei hot rârile luate de Caesar i îi atribuiau în întregime ini iativa relelor
s vâr ite de Gaius, suspectând-o c a dat so ului ei un filtru, ca s -i suceasc mintea i s -l subjuge prin
dragostea pe care i-o purta. Provocându-i a adar nebunia, dânsa uneltise pe toate c ile împotriva norocului
romanilor, sub st pânirea c rora se afl întreaga lume. Datorit faptului c s-a impus p rerea celor care ceruser
moartea ei (c ci str daniile modera ilor nu i-au folosit la nimic), Lupus a fost trimis s duc la îndeplinire
ordinul. El n-a întârziat deloc s treac la fapt , c utând s întârzie cât mai pu in executarea ordinului, ca s nu- i
atrag vina c se ab inea s fac ceea ce era spre binele poporului. Când a intrat în palat, a g sit-o pe Caesonia
(so ia lui Gaius) întins lâng le ul b rbatului ei, pe care îl privase de toate îngrijirile acordate îndeob te unui
mort, mânjit de sângele
1
La Roma erau sta ionate 10 cohorte pretoriene, num rând fiecare câte o mie de solda i ai g rzii imperiale.
517
scurs din r nile sale i sco ând nenum rate suspine la vederea fiicei, culcat în apropiere. Printre bocetele sale se
auzeau repro uri aduse lui Gaius, privitoare la faptul c nu avusese încredere în puzderia avertis nentelor ei.
Aceste cuvinte au fost în elese atunci i într-un fel, i într-altul, opiniile ascult torilor fiind i azi împ r ite, c ci
fiecare tab r Ie poate interpreta cum îi convine. Dup afirma iile unora, Caesonia a vrut prin vorbele sale s -l
îndemne pe Gaius s pun cap t nebuniilor i s ia m suri mai blânde i în elepte fa de supu i, ca s nu piar el
însu i din pricina acestora. Dup afirma iile altora, la aflarea zvonurilor privitoare la conjura i, ea l-a instigat pe
Gaius s -i ucid f r întârziere pe to i cei suspecta i, chiar dac n-au comis înc o nelegiuire, punându-se astfel
la ad post de orice primejdie. Tâlcul repro urilor sale era c el ac ionase prea încet dup ce fusese avertizat de
dânsa. Acestea au fost a adar cuvintele rostite de Caesonia i felul cum le-au tâlcuit oamenii. De îndat ce l-a
v zut pe Lupus intrând în palat, s rmana femeie i-a ar tat le ul lui Gaius i cu gemete i lacrimi în ochi l-a
implorat s se apropie. Dar când a v zut c Lupus nu a f cut ce-1 rugase, de parc i-ar fi fost sil s se apropie,
ea a priceput c venise s-o înjunghie. i-a dezgolit repede gâtul în fa a lui, a invocat zeii i oamenii, dup
obiceiul celor care s-au resemnat s - i încheie socotelile cu via a, i-a poruncit s nu mai întârzie, ducându- i la
cap t planul s u. Cu mult curaj, i-a primit moartea din mâinile lui Lupus, dup care a venit rândul pl pândei
sale fiice. Lupus s-a gr bit s se întoarc la Chaerea, ca s -l anun e c i-a îndeplinit misiunea ce-i
fusese încredin at .
5. Astfel a murit Gaius, dup ce a domnit asupra romanilor timp de patru ani, f r vreo patru luni. înc mai
înainte de a se urca pe tron a fost brutal i nebun, din cale-afar de r u, robul pl cerilor i amicul delatorilor. Se
speria de lucrurile teribile i era totdeauna preg tit s verse sângele celor de care nu se temea. Zestrea puterii sale
o folosea cu prosteasc trufie împotriva celor care meritau cel mai pu in s -i simt urgia i prin omoruri
nelegiuite c uta s strâng bog ii. Dorea s fie socotit mai presus de zei i de legi, dar se înclina în fa a
lingu elilor poporului. Toate lucrurile pe care legea le socotea ru inoase i le înfiera i se p reau mai de pre decât
virtutea. Nu
518
era deloc recunosc tor fa de prieteni, oricât de devota i i de încerca i ar fi fost ace tia, ar tându-le cumplita lui
mânie prin aspre pedepse pentru gre eli dintre cele mai u oare. Considera drept du manii lui personali to i
oamenii virtuo i i î i irrpunea voin a cu o patim nest vilit . Nu s-a sfiit s între in leg turi imorale cu propria
lui sor 2, ceea ce a stârnit profunda dezaprobare i ura romanilor, care nu mai v zuser demult a a ceva, ei fiind
înclina i sâ- i arate vr jm ia fa de autorul desfrâului. Nimeni nu poate s aminteasc o mare lucrare a lui,
demn de un împ rat, care s aduc foloase oamenilor din prezent sau din viitor, poate cu excep ia docurilor
construite în preajma ora ului Rhegium i a rmului Siciliei, având în vedere cor biile de transportat grâne care
veneau din Egipt. Trebuie s recunoa tem c ele sunt extrem de folositoare pentru cor bieri, dar au r mas
neterminate, datorit ritmului lent al lucr rilor. Vina o purta Gaius, care se str duia s fac treburi nefolositoare
i, întrucât î i cheltuia banii numai pentru satisfacerea pl cerilor personale, nu mai putea s - i arate d rnicia
pentru eluri mai nobile. Era un orator neîntrecut i st pânea la fel de bine limba greac i limba str mo ilor lui
romani. Pricepea lesne tot ce se discuta i r spundea pe loc la discursurile trudnic întocmite de ceilal i pe
îndelete, având darul de a- i convinge ascult torii mai mult ca oricare altul, datorit talentului s u înn scut, pe
care i l-a consolidat prin multe exerci ii îndelungate. Trebuia s se aplece cu mare râvn asupra studiului, ca
nepot de frate al lui Tiberius, al c rui urma la tron a devenit, deoarece i acesta, în aspira ia lui spre glorie, era
foarte instruit, Gaius str duindu-se s -i întreac elocven a, pentru a îngem na leg tura de rudenie cu voin a
împ ratului. Intre romanii din vremea lui, ocupa locul cel dintâi. Dar educa ia str lucit n-a fost în stare s -l
scape de pieirea pe care i-a adus-o singur, prin bunul s u plac. Greu îi vine s se st pâneasc celui ce nu tie s
p streze m sura atunci când are voie s fac orice vrea, f r s dea socoteal nim nui. La început, când i-a ales
prietenii din rândul oamenilor celor mai nobili i a luat drept exemplu erudi ia i gloria lor, Gaius s-a
1
Batjocorind-o când era înc minor pe Drusilla. Caligula a luat-o de la so[ul ei i o considera în public ca pe so ia sa legitim (vezi
Suelonius. op. cit, XXIV).
519
bucurat de favoarea supu ilor s i. Dup ce a renun at la bun voin a pe care Ie-a ar tat-o, dovedindu-se din ce în
ce mai sfid tor fa de ei, le-a stârnit ura, c zând victim îndârjirii crescânde a poporului.
CAPITOLUL III
1. Dup cum am spus mai înainte, Claudius s-a ab tut de Ia drumul parcurs de Gaius, desp r indu-se de el i,
întrucât casa a fost r v it de moartea Caesarului i avea motive s fie preocupat de propria lui salvare, s-a
ascuns într-un coridor îngust. B nuia c nimic nu putea s -l pun în mai mare primejdie decât nobila lui
obâr ie. în ultima vreme, Claudius dusese o via retras , de simplu particular, împ cat cu starea de atunci a
lucrurilor, i se îndeletnicea cu studierea scriitorilor, mai ales a grecilor, i c uta s evite orice fel de necazuri. în
timp ce mul imea r m sese consternat , solda ii cutreierau furio i întregul palat, iar o tenii corpului de gard se
purtau de parc erau p rta i la spaima i deruta civililor. Cei ce se numeau pretorieni i alc tuiau partea cea mai
cinstit a o tirii s-au întrunit ca s hot rasc ce aveau de f cut. Cei prezen i se gândeau prea pu in la r zbunarea
lui Gaius, despre care credeau c - i merita cu prisosin soarta, c ci ei vroiau s dezbat cum s - i pun mai bine
la cale treburile, având în vedere c germanii cereau pedepsirea asasinilor, preocupa i doar de satisfacerea
cruzimii lor i nu de interesul ob tesc. Toate acestea sporeau nelini tea lui Claudius. mai ales când a v zut cum
erau purtate pretutindeni capul lui Asprenas i cele ale tovar ilor s i executa i pe loc. St tea mereu ascuns într-
un loc mai înalt, unde ajungeai urcând câteva trepte, înv luit de obscuritatea din jur. L-a observat îns Gratus,
un o tean din garda palatului, care nu i-a recunoscut chipul din pricina întunericului i, convins c avea de-a
face cu un om cu inten ii
520
rele, s-a dus spre dânsul. Claudius l-a rugat s nu se apropie, dar o teanul a insistat i, când a întins mâna, l-a
identificat numaidecât, zicând înso itorilor lui: „lat -1 pe Germanicus1. Haide s -'- proclam m împ rat!" Când a
v zut c o tenii se preg teau s -l ia cu for a, Claudius s-a temut c vroiau s -l omoare la fel ca pe Gaius i i-a
rugat s -l cru e, amintindu-le c în via a lui nu nedrept ise pe al ii i c nu tia nimic de faptele întâmplate. Dar
Gratus i-a apucat surâz tor mâna dreapt i i-a zis: „Termin cu palavrele astea despre salvare, c ci se cuvine s
te gânde ti serios la domnie, fiindc zeii au luat-o de la Gaius s i-o acorde drept r splat pentru virtutea ta, spre
binele lumii întregi. Vino cu noi, sate urc m pe tronul str bunilor t i!" Apoi i-a sprijinit pe Claudius, care era
cuprins deopotriv de fric i de bucurie, la auzul spuselor sale, încât nu se mai inea pe picioare.
2. In jurul lui Gratus s-au adunat atunci mul i o teni din corpul de gard , care, v zând c Claudius era luat cu
for a, s-au întristat, închipuindu- i c era dus s primeasc pedeapsa cu moartea, datorit ultimelor evenimente.
De-a lungul întregii sale vie i, Claudius se inuse departe de nedrept i i în timpul domniei lui Gaius trecuse prin
cele mai mari primejdii. De aceea, unii erau de p rere c datoria de a-i asigura paza revenea consulilor. între timp
li s-au al turat din ce în ce mai mul i o teni i mul imea s-a împr tiat repede. Claudius nu mai era în stare s
mearg , deoarece îi sl biser puterile: purt torii lecticii sale, când au v zut c fusese luat pe sus, au rupt-o la
fug , îndoindu-se de salvarea st pânului lor. Când au ajuns lâng colina Palatinului (prima por iune a ora ului
care fusese locuit , dup afirma iile istoricilor care au scris despre începuturile sale), unde avea s se decid
viitorul statului, s-a adunat o i mai mare mul ime de o teni, care, în clipa când l-au v zut pe Claudius, au vrut
s -l proclame împ rat, din marea lor admira ie fa de Germanicus. Era de fapt fratele viteazului, a c rui mare
faim se rev rsa i asupra tuturor celor din imediata lui apropiere. O tenii s-au gândit la l comia frunta ilor
' Cognomen (supranume) atribuit de Senat fratelui lui Tibenus, Nero Claudius Drusus (38-9 î.e.n.). i fiilor s i: Caius lulius Germanicus.
celebru general adorat de solda i, i Tiberius Claudius C'aesar Augustus Germanicus (10 îe.n.-54 e n). al patrulea imp rat roman (41-54).
521
Senatului i la ce nelegiuiri au comis ace tia atâta timp cât au de inut puterea. în afar de asta, i-au dat seama c
ei s-ar fi aflat într-o situa ie ingrat în cazul când puterea suprem era de inut de un altul în afar de Claudius,
care, v z:?ndu-se urcat pe tron cu ajutorul lor, trebuia s le recunoasc meritele i s -i r spl teasc pentru
serviciile aduse.
3. La acestea chibzuiau o tenii aduna i i î i împ rt eau p rerile noilor veni i. De îndat ce le cuno teau, ace tia
î i m rturiseau deplina adeziune la planurile lor i, strângându-se înarma i în jurul lui Claudius, l-au condus pân
în tab r , pentru ca s nu pun nimeni piedici inten iilor ost e ti. între timp au intrat în conflict poporul i
Senatul, care aspira la vechea autoritate, dornic s scuture jugul tiranilor trufa i, folosindu-se de momentul
prielnic. Dar poporul, pornit împotriva prosperit ii senatorilor, convins c puterea imperial inea în frâu
poftele acestora, s-a bucurat de capturarea lui Claudius, sperând c prin urcarea sa pe tron. el va izbuti s evite
r zboiul civil, gata s izbucneasc la fel ca pe vremea lui Pompeius. Când a primit vestea c o tenii l-au dus în
tab ra lor pe Claudius, senatorii i-au trimis ca soli pe cei mai vesti i din rândurile lor, care le-au cerut solda ilor
s nu întreprind nimic pentru silnica ocupare a tronului, ci s se supun Senatului, . întrucât Claudius va fi
singur împotriva atâtor b rba i, urmând . ca mai târziu s fac parte dintre ei. Legile au datoria s aib grij de
buna desf urare a treburilor ob te ti, iar o tenii trebuie s ia aminte la nenorocirile pe care le-au provocat cet ii
tiranii de mai înainte i la ce primejdii au avut de înfruntat ei în i i în timpul domniei lui Gaius. De i detest
cruzimea tiraniei, de care cel lalt s-a slujit f r m sur , el însu i poate cuteza s-o reverse asupra patriei sale.
Dac se las înduplecat i ia hot rârea ferm s duc via a tihnit de mai înainte, îngem nat cu virtutea,
concet enii s i liberi îl vor r spl ti din plin cu cele mai înalte onoruri, c ci va dobândi într-adev r faima de
b rbat nobil, în stare deopotriv s cârmuiasc neînc lcând legile, i în acela i timp s li se subordoneze. Dac
Claudius nu vrea s renun e, f r s trag înv minte din sfâr itul lui Gaius, senatorii i se vor împotrivi: ei se
bucur de sprijinul unei însemnate p r i a o tirii, au arme din bel ug i dispun de o mul ime de sclavi, care pot s
se slujeasc repede de ele. Dar
522
speran a lor se întemeiaz pe soart i pe zeii care-i sprijin îndeob te pe cei ce ap r dreptatea i cinstea; ace tia
sunt vajnicii lupt tori pentru ap rarea patriei.
4. Dup ce au rostit aceste vorbe, Veranius i Brocchus (amândoi erau tribunii plebei), solii Senatului, au
îngenuncheat în fa a lui Claudius i l-au implorat s nu abat asupra cet ii r zboiul i nenorocirile sale. Când au
v zut îns mul imea o tenilor, cu care trupele consulare nu se puteau compara, ei l-au rugat ca, dac râvne te la
tronul imperial, s -1 ob in barem cu aprobarea Senatului. C ci cârmuirea lui va fi mai norocoas cât vreme va
fi dat cu încuviin area Senatului.
CAPITOLUL IV
1. Claudius (con tient de îngâmfarea cu care veniser solii la el) a fost înclinat la început s adopte o atitudine
mai moderat , ca urmare a sfaturilor ce i se d duser . Nu mai p stra nici o urm din frica de mai înainte, pe de o
parte pentru c îl îmb rb ta curajul o tenilor s i, pe de alt parte pentru c regele Agrippa îl îndemna s nu lase
din mân h urile unei puteri atât de mari. Regele, care-i era atât de îndatorat lui Gaius. îi ar tase toat cinstea
cuvenit unui om drag (c ci îi ridicase trupul neînsufle it i îl a ezase pe un pat mortuar, acoperindu-l cum a
putu;, i a r mas de straj lâng el, dup ce a r spândit vestea c Gaius mai tr ia, dar era chinuit de r nile lui i
avea nevoie de îngrijiri medicale). Aflând c o tenii îl r piser pe Claudius, a c utat s ajung grabnic la dânsul;
când a v zut c era nehot rât i gata s se supun Senatului, l-a încurajat i 1-a îndemnat s nu renun e la
domnie. Dup ce i-a spus acestea lui Claudius, el s-a întors în locul de unde pornise la drum. La chemarea
Senatului, s-a înf i at cu p rul n cl it cu pomezi, de parc ar fi venit de la o petrecere, i i-a întrebat pe senatori
ce f cea Claudius. Ace tia l-au pus la curent cu mersul
523
evenimentelor, apoi l-au rugat s - i spun p rerea despre impasul în care se g sea acum statul. Agrippa le-a zis
c era gata s - i jertfeasc via a pentru onoarea Senatului i i-a sf tuit s aib în vedere tot ce era spre binele lor,
l sându- i deoparte propria pl cere. Dac revendic puterea suprem , ei au nevoie de arme i de o tenii care s Ie
mânuiasc , îngrijindu-se din timp s nu duc lips de nimic. Senatul a r spuns c avea arme din bel ug, c va
strânge lesne banii necesari i c nu se va mul umi cu oastea de care dispune deja, sporind-o cu trupe noi,
alc tuite din sclavi elibera i. Atunci Agrippa a inut urm torul discurs: „V urez, senatori, ca lucrurile s v
mearg din plin! Totu i, nu ov i s v vorbesc deschis, fiindc discursul meu are în vedere siguran a voastr .
Dar gândi i-v c din trupele care lupt pentru Claudius fac parte o teni încerca i, care mânuiesc de mult vreme
armele. în schimb, trupele noastre, alc tuite dintr-o adun tur de str ini i din turma sclavilor care i-au dobândit
libertatea pe nea teptate, vor fi greu de st pânit, împotriva unor o teni destoinici care sunt deprin i cu r zboiul
noi aducem pe câmpul de lupt ni te recru i neinstrui i care nu tiu s trag sabia din teac ! Cel mai în elept lucru
ar fi s -i trimitem la Claudius pe cei în stare s -l conving s renun e la domnie, iar eu sunt gata s m pun în
fruntea soliei!"
2. Acestea au fost cuvintele rostite de Agrippa i ele au fost pe placul Senatului, care 1-a trimis la Claudius,
împreun cu câ iva înso itori din rândurile sale. Cum a sosit la el, i-a dezv luit în tain fr mântarea Senatului i
I-a îndemnat s - i formuleze r spunsul cât mai împ r te te, pentru ca s - i dovedeasc m re ia puterii sale.
Claudius a spus a adar c nu-1 surprinde deloc faptul c Senatul nu vrea s recunoasc nici un cânnuitor. cât
vreme a tras atâtea ponoase de pe urma cruzimii celor care au fost ridica i mai înainte pe tron. Dar acum senatorii
vor avea parte de vremuri mult mai blânde, c ci el va fi împ rat numai cu numele, dar în realitate va împ r i
puterea cu to i. Ei pot s aib deplin încredere în vorbele sale, întrucât au avut în fa a ochilor lor multele i
feluritele lui fapte de pân acum. Dup ce au auzit cu urechile lor r spunsul, solii au fost l sa i s plece. Apoi,
Claudius s-a adresat o tirii, pe care a strâns-o laolalt , obligându- i trupele s -l slujeasc prin depunerea unui
jur mânt de credin . A d ruit fiec rui str jer
524
din garda personal câte cinci mii de drahme, iar comandan ilor le-a împ r it cadouri propor ional mai mari,
f g duind i celeilalte p r i a o tirii aceea i r splat , oriunde s-ar afla acum.
3. Consulii au convocat în timpul nop ii Senatul în templul lui Iupiter Biruitorul. Unii dintre senatori s-au ascuns
în ora , cu sufletul înfrico at la auzul r spunsului dat de Claudius. Al ii s-au dus la propriet ile lor de la ar ,
dornici s scape de ceea ce urma s se întâmple, deoarece î i pierduser n dejdea în libertate, socotind c era
mult mai sigur s duc un trai tihnit, într-o robie scutit de primejdii, decât s - i ri te via a pentru prestigiul
patriei. S-au întrunit a adar nu mai muit de o sut de senatori. în timp ce participan ii la adunare dezb teau ce
m suri trebuiau s adopte, din mijlocul o tenilor care îi sus ineau s-au ridicat nea teptate strig te, solicitând
Senatului s aleag drept împ rat un comandant cu bogat experien r zboinic . Conducerea încredin at multor
b rba i contribuie la pieirea sigur a statului i ei sunt de p rere c puterea nu poate fi atribuit cu folos tuturora,
ci unui autocrat. Lor le revine sarcina de a alege pe cel ce merit s ocupe înalta func ie. Devenea astfel tot mai
ingrat situa ia Senatului, fiindc el î i vedea periclitat râvnita libertate i se temea foarte mult de Claudius. Nu
lipseau din rândurile sale cei ce aspirau la tron atât pentru gloria str mo ilor lor, cât i pentru înrudirea lor
matrimonial . De pild , Marcus Minucianus, care avea o obâr ie nobil i era c s torit cu sora lui Gaius, lulia,
dorea nespus de mult s se urce pe tron, dar consulii aduceau tot felul de pretexte împotriva însc un rii sale. Pe
Valerius Asiaticus c uta s -I abat de la un asemenea gând cel lalt Minucianus, unul dintre cei ce atentaser la
via a lui Gaius. Nu înc pea nici o îndoial c ar fi avut loc un mare m cel dac cei ce râvneau s se încoroneze s-
ar fi luptat cu Claudius pentru ob inerea puterii. C ci gladiatorii (mul imea lor era mare), o tenii care asigurau
straja de noapte a ora ului i vâsla ii se rev rsau spre tabere. A a c dintre pretenden ii la tron, unii au renun at
pentru a cru a ora ul, al ii, temându-se pentru siguran a lor personal .
4. Dis-de-diminea a venit la Senat Chaerea, înso it de tovar ii lui, s in o cuvântare în fa a o tenilor. Dar
când I-a v zut c a f cut un semn cu mâna, cerând s se fac t cere, ca s - i înceap discursul, mul imea a
început s vocifereze i n-a
525
l sat pe nimeni s vorbeasc , fiindc to i doreau s se supun unui singur conduc tor. Ei strigau sus i tare s li
se dea un comandant, c ci s-au s turat s a tepte zadarnic. Senatul nu tia cum trebuia s cârmuia ;c i dac va
cârmui, deoarece o tenii nu vroiau s -i recunoasc autoritatea, iar atentatorii lui Gaius nu catadicseau s accepte
preten iile militarilor. A a stând lucrurile, Chaerea, cuprins de mânie, a promis c le va da împ ratul pe care i-1
doresc dac va primi un semnal din partea lui Eutychus. Acest Eutychus era conduc torul de care al a a-zisei
partide a Verzilor', cel mai credincios slujitor al lui Gaius, care îi dezonorase pe o teni la construirea grajdurilor
sale de cai, punându-i la munci umilitoare. Aceast batjocur i multe altele, asemenea ei, le-a adresat-o o tenilor
Chaerea, care i-a amenin at c le va aduce în dar capul lui Claudius. Le-a spus c era o fapt josnic s - i aleag
acum drept conduc tor un n tâng, dup ce au avut unul smintit. O tenii n-au inut îns seama de vorbele sale, ci
cu s biile trase din teac i ridicându- i stindardele, s-au avântat spre tab ra lui Claudius, s i se al ture i s -i
jure credin . Astfel Senatul a r mas f r sprijinitorii lui, consulii trecând în rândul particularilor.
Pretutindeni se instauraser consternarea i am r ciunea, c ci oamenii nu tiau cum s se pun la ad post de
mânia lui Claudius, batjocorindu-se unii pe al ii sau mustrându-se singuri.pentru faptele lor. Atunci Sabinus,
unul dintre asasinii lui Gaius, a p it în mijlocul mul imii i a zis c prefera s - i curme singur zilele decât s
accepte urcarea pe tron a lui Claudius, v zând cum statul ajungea iar i în sclavie. Apoi i-a repro at lui Chaerea
c inea prea mult la via a lui, întrucât el, care a urzit cel dintâi conspira ia împotriva lui Gaius, socotea c mai
merita s r mân în via cât vreme nu a putut s deschid rii sale calea spre libertate. Chaerea i-a r spuns c
teama de moarte i-a r mas str in , dar vrea s cunoasc mai înainte inten ia lui Claudius.
5. în felul acesta decurgeau evenimentele. Venind de pretutindeni, toat lumea se îndrepta spre tab r , s se pun
în slujba lui Claudius. O tenii îi învinuiau mai ales pe unul dintre
1
In Roma existau patru partide de sus in tori ai conduc torilor de care la cursele de circ, potrivit hainelor purtate de ace tia: prasina (Verzii),
russala (Ro ii), alba (Albii) i veneta (Alba trii sau Azurii).
526
consuli, Quintus Pomponius, c îndemnase Senatul s respecte libertatea i s-au n pustit asupra lui cu s biile
scoase din teac i l-ar fi ucis f r îndoial dac nu i-ar fi împiedicat Claudius. Sc pându-I astfel de primejdie,
Claudius 1-a a ezat pe consul lâng el. Dar senatorii care-1 înso iser pe Quinlus nu s-au bucurat de aceea i
considera ie. Unii dintre ei s-au ales cu vân t i i au fost împiedica i s -1 salute pe Claudius, Aponius fiind dus
de acolo grav r nit, iar to i ceilal i au fost în primejdie de moarte. Atunci regele Agrippa s-a dus la Claudius i 1-
a îndemnat s se poarte mai blând cu senatorii: dac se ab tea o nenorocire asupra Senatului, nu i-ar mai fi r mas
cu cine s guverneze. Claudius s-a înduplecat i a convocat Senatul la palat, c tre care s-a îndreptat el însu i, dus
prin ora într-o lectic , escortat fiind de o teni, f r ca ace tia s se ab in de la multe jigniri aduse poporului. In
v zul lumii s-au plimbat asasinii lui Gaius. Chaerea i Sabinus, înc lcând ordinul dat de Pollio, recent numit de
Claudius comandantul g rzilor sale de corp, care le interzisese s mai apar în public. Dup ce a ajuns la palat,
Claudius i-a chemat prietenii, c rora le-a cerut s -l judece pe Chaerea. Ace tia au avut cuvinte de laud pentru
fapta lui, dar l-au acuzat de tr dare pe autorul ei i au fost de p rere c merita pedeapsa cu moartea, spre a fi o
temut pild pentru nelegiui ii de mai târziu. A fost dus a adar s fie executai, împreun cu Lupus, al turi de
mul i al i romani. Despre Chaerea se zice c i-a întâmpinat moartea cu mult curaj, încât nu numai c nu i-a
schimbat culoarea fe ei, ci chiar 1-a mustrat asprii pe Lupus pentru lacrimile pe care le-a v rsat. Când Lupus i-a
lep dat ve mântul i s-a plâns de frig, Chaerea i-a zis c lupul nu este îndeob te friguros. Mul i oameni l-au
urmat s asiste la execu ia lui i, când a ajuns la e afod, 1-a întrebat pe o tean dac a mai t iat capul cuiva sau
mânuia sabia pentru prima oar . Apoi a cerut s se aduc sabia cu care îl r pusese el însu i pe Gaius. O singur
lovitur norocoas a pus cap t zilelor sale. Dar Lupus nu s-a desp r it a a lesne de via i lovitura s-a repetat,
deoarece nu i-a întins gâtul cum se cuvenea.
6. Dup câteva zile, la s rb toarea în care poporul roman aducea ofrande p rin ilor r posa i, a fost cinstit i
Chaerea prin turte sfin ite, date prad fl c rilor, oamenii rugându-1 s nu fie
527
mânios i s le ierte ingratitudinea. Claudius nu numai c 1-a eliberat pe Sabinus, ci i-a i permis s - i reia
vechea func ie. Dar fiindc a socotit c era nedrept s - i încalce cuvântul dat conjura ilor, acesta i-a curmat
via a, împ!ântându- i în trup sabia pân în plasele.
CAPITOLUL V
1. Claudius i-a înl turat repede din trupele sale pe to i o tenii nedemni de încrederea lui i a dat apoi un edict
prin care a recunoscut domnia atribuit de Gaius lui Agrippa, aducând regelui cuvinte de laud . I-a întregit
regatul cu tot ce avusese în st pânirea lui bunicul s u Herodes: ludeea i Samaria. Claudius i-a restituit lui
Agrippa aceste inuturi pe temeiul gradului de rudenie. A mai ad ugat de la el Abila, care-i apar inuse cândva lui
Lysanias, precum i teritoriul din muntele Libanon. Amândoi au încheiat apoi un tratat de alian în forul din
mijlocul ora ului Roma. Lui Antioh, c ruia îi luase regatul de odinioar , i-a dat o parte din Cilicia i
Commagene în întregime. A ijderea, Claudius I-a eliberat pe alabarhul Alexander Lysimachos, vechiul s u
prieten, care fusese administratorul mamei sale Antonia, având în vedere faptul c el fusese întemni at de
mâniosul Gaius. Fiul lui Alexander s-a c s torit cu Berenice, fiica lui Agrippa. Mai târziu, Agrippa (dup ce
Marcus, fiul lui Alexander, murise, l sând-o v duv ) a m ritat-o pe Berenice cu propriul lui frate, Herodes,
ob inând pentru el de la Claudius regatul Chaicis.
2. în vremea aceea, a izbucnit o aprig disput între iudeii i grecii din ora ul Alexandria. Dup moartea lui
Gaius, neamul iudeilor, care fuseser greu asupri i în timpul domniei sale i înduraser multe nedrept i din
partea alexandrinilor, a prins curaj, punând mâna pe arme. Atunci Claudius I-a îns rcinat printr-o scrisoare pe
guvernatorul Egiptului s potoleasc aceast r scoal . La rug mintea regilor Agrippa i Herodes, a trimis în
Alexandria i Siria un edict cu urm torul con inut:
528
„T1BERIUS CLAUDIUS CAESAR GERMANICUS, MARELE PONTIFICE CU PUTERE
TRIBUNIC1AN , decide: Noi am constatat c iudeii afla i în Alexandria i denumi i alexandrini au fost
trimi i acolo imediat dup întemeierea ora ului, în acela i timp cu alexandrinii indigeni, primind împreun cu ei
dreptul de cet enie din partea regilor, dup cum reiese din rescriptele ca i din edictele acestora. Dup ce
Alexandria a fost alipit la împ r ia noastr , prin contribu ia lui Augustus, iudeii i-au p strat ne tirbite
privilegiile, iar ele au r mas neatinse de conduc torii care au fost trimi i în diferite epoci s cârmuiasc aceste
locuri, f r s se aduc modific ri vreunui drept nici m car când Aquila a fost guvernatorul Alexandriei. Atunci
când a murit etnarhul iudeilor, Augustus nu s-a opus alegerii unui nou etnarh, vrând ca fiecare s r mân sub
scutul lui, astfel încât iudeii s - i p streze datinile i nimeni s nu le profaneze credin a. Alexandrinii s-au ridicat
împotriva iudeilor care locuiau împreun cu ei înc din timpul domniei lui Gaius Caesar, care, în nebunia mare i
în sminteala lui, a asuprit poporul iudaic, fiindc n-a vrut s se abat de la religia lui, recunoscându-1 pe el ca
zeu. Ca atare, nu vreau ca de dragul r t cirii lui Gaius s suprim nici una dintre concesiile f cute poporului
iudeilor, ci men in intacte drepturile de care a beneficiat el cândva, l sându-l s tr iasc dup datinile lui
str mo e ti. Poruncesc ambelor tabere s se ab in de la orice silnicii, ca s nu mai izbucneasc o r scoal dup
apari ia
edictului de fa ."
3. A a a fost întocmit edictul în favoarea iudeilor din Alexandria, trimis de împ rat. Totodat el a adresat
celorlalte ri ale lumii aceast scrisoare:
„TIBERIUS CLAUDIUS CAESAR AUGUSTUS GERMANICUS, MARELE PONTIFICE CU PUTERE
TRIBUNICIAN , ALES CONSUL A DOUA OAR , decide urm toarele: Dup ce bunii mei prieteni, regii
Agrippa i Herodes, m-au rugat st ruitor s atribui iudeilor care tr iesc în întreaga împ r ie roman drepturile
acordate alexandrinilor, le-am împlinit cererea bucuros, nu doar de dragul celor ce mi-au cerut aceast favoare, ci
pentru c am crezut c meritau acest lucru cei pentru care au intervenit ei, datorit credin ei i prieteniei lor fa
de romani, socotindu-i pe deplin îndrept i i.
529
Mai ales c n-am lipsit nici un ora i nici o cetate a grecilor de drepturile care i-au fost acordate de Divinul
Augustus. Mi se pare drept ca iudeii din întreaga noastr împ r ie s se slujeasc f r nici o piedic de
obiceiurile lor str mo e ti i îj îndemn s se mul umeasc cu aceast favoare i s dea dovad de cump tare,
nedispre uind credin ele altor popoare, i s - i p zeasc propriile legi. Vreau ca frunta ii ora elor, coloniilor i
municipiilor, atât din Italia cât i în afara ei, precum i regii i c peteniile s r spândeasc edictul prin solii lor i
în termen de treizeci de zile s -1 graveze pe t bli e de aram în asemenea locuri încât s poat fi citit cu
u urin ."

CAPITOLUL VI
1. Prin aceste edicte trimise la Alexandria i în lumea întreag , Claudius Caesar i-a ar tat simpatia fa de iudei.
Curând dup aceea, l-a l sat s plece pe Agrippa, ca s aib grij de regatul s u, rev rsând asupra lui cele mai
str lucitoare semne de cinstire, i a poruncit prin scrisori guvernatorilor i administratorilor din provincii s -1
primeasc prietene te. A a cum se cuvenea s fac un om pe care soarta îl r sta ase mai mult ca oricând, Agrippa
s-a str duit s ajung cât mai repede acas . Cum a ajuns la Hierosolyma, el a adus o jertfa de mul umire, tar s
lase deoparte nici una din prescrip iile legilor. De aceea a pus s fie tun i mul i nazirei1 i a atârnat în incinta
templului, deasupra c m rii tezaurului, lan ul de aur, la fel de greu ca i cel de fler, purtat de rege la mâna lui, pe
care îl primise în dar de la Gaius. M rturie a felului cum s-a schimbat în bine trista lui soart , el îi amintea de
faptul c m rirea omeneasc se poate surpa lesne, Dumnezeu obi nuind s -i înal e pe cucernicii care s-au
pr bu it. Sfin irea lan ului
1
Vezi Cartea a IV-a. cap. IV, paragr. 4, n. 6 (ed. cit., voi. I, p. 193).
530
dovede te cu prisosin c , dintr-o pricin neînsemnat , AgnpPa a f°st s'''1 s^"5' scmmbe tronul cu temni a i c , la
scurt vreme dup aceea, eliberat din lan uri, a ajuns la o putere mai mare ca înainte. De aici putem s tragem
înv tura c oamenii sunt astfel f cu i încât se pr v lesc cu u urin din culmea puterii, în l ându-se iar i din
pr pastia lor la cea mai înalt demnitate.
2. Dup ce a înf ptuit toate riturile legate de cinstirea lui Dumnezeu, Agrippa l-a scos din func ia de Mare Preot
pe Theophilus, fiul lui Ananus, i l-a numit în locul lui pe Simon, fiul iui Boethos, poreclit Cantheras. Acest
Simon avea doi fra i i pe p rintele s u Boethos, a c rui fiic a fost m ritat cu regele Herodes, cum am spus mai
înainte. Aidoma lui Simon i tat lui s u, i cei doi fra i au ob inut pontificatul, la fel ca tustrei fiii lui Simon,
feciorul lui Onias, în timpul cârmuirii macedonenilor, fapt pe care l-am pomenit în c r ile noastre
anterioare.
3. Dup ce a orânduit astfel treburile legate de pontificat, regele i-a ar tat recuno tin a fa de credin a i
devotamentul locuitorilor Hierosolymei. Deoarece a socotit c nu se cuvenea s r mân mai prejos de dragostea
i bun voin a lor, el le-a sc zut d rile cuvenite pentru fiecare cas în parte. Pe Silas, care fusese p rta la multe
dintre ponoasele îndurate de el, l-a pus comandantul tuturor trupelor sale. Ceva mai târziu, ni te tineri din ora ul
Doris, care cutezau s înfrunte lucrurile sfinte, temeritatea fiind o tr s tur a firii lor, au introdus o statuie a lui
Caesar în sinagoga iudeilor. Aceasta a stârnit mânia lui Agrippa, deoarece ei înc lcaser flagrant legile
str mo e ti. S-a dus f r întârziere la Publius Petronius (guvernatorul de atunci al Siriei) i a înpintat o plângere
împotriva locuitorilor din Doris. i el a fost profund nemul umit de fapta dori ilor (c ci i s-a p rut o ocar adus
legilor sfinte) i, plin de mânie, i-a mustrat cu asprime în urm toarea scrisoare:
„PUBLIUS PETRONIUS, TRIMISUL LUI TIBERIUS CAESAR AUGUSTUS GERMANICUS, transmite
magistra ilor din Doris : am aflat de nelegiuirea comis de voi împotriva edictului dat de Claudius Caesar
Augustus Germanicus privitor la libertatea iudeilor de a tr i dup legile lor str mo e ti, pe care nu numai c nu
l-a i respectat, ci l-a i contrazis f i ,
531
împiedicându-i pe iudei s se întruneasc în sinagoga lor, unde a i adus o statuie a lui Caesar. Prin fapta voastr
a i adus o jignire nu numai iudeilor, ci i împ ratului, a c rui statuie î i are locul în propriul lui templu, nu într-
unui str in, mai ales în l ca ul unde se întrunesc credincio ii i, potrivit poruncii lui Caesar, fiecare este st pân în
casa lui (c ci ar fi de prisos s men ionez aici ordinele mele, dup edictul lui Caesar, care permite iudeilor s - i
foloseasc datinile proprii, el acordându-le dup aceea dreptul de cet enie, la fel ca i grecilor). Dau ordin,
a adar, ca prin intermediul centurionului Vitellius Paterculus s fie adu i la mine, spre a fi tra i la r spundere, cei
ce au îndr znit s încalce edictul lui Augustus, provocând dezaprobarea propriilor frunta i, care sus in c acestea
nu au fost f cute din ini iativa lor, ci pentru a fi pe placul poporului. Pentru a nu fi suspecta i de complicitate la
nelegiuire, îi îndemn pe magistra ii de seam s -i predea pe vinova i centurionului i s nu provoace vreo
tulburare sau larma care a fost de fapt scopul acestei diversiuni, astfel ca pe mine i pe dragul meu rege Agrippa
s ne scuti i de griji, pentru a nu oferi poporului iudeilor prilejul ca. invocând pretextul c se ap r , s se adune i
s se r zvr teasc . Ca s în elege i mai bine care sunt inten iile lui Augustus în aceast privin , v trimit al turat
o copie a edictului privitor la S'.Uia ia din Alexandria, pe care bunul meu prieten, regele Agrippa, mi 1-a citit,
chiar dac este cunoscut de to i. atunci când dezb team împreun faptul c iudeii nu trebuiau s fie priva i de
drepturi, prin bun voin a lui Caesar. Pentru viitor v previn s evita i orice prilej de nelini ti i tulbur ri i s -1
l sa i pe fiecare s cinsteasc divinitatea dup datinile proprii."
4. A a s-a îngrijit Petronius s înl ture gre elile care fuseser comise i s -i fereasc de acum încolo pe iudei de
asemenea necazuri. Regele Agrippa a luat îns pontificatul de la Simon Cantheras i l-a d ruit lui Ionathas, fiu!
lui Ananus, socotindu-l mai potrivit pentru înalta func ie. Acesta a refuzat-o prin urm toarea cuvântare: ,.M
bucur, o, rege, c ai binevoit s m onorezi, acordându-mi din proprie ini iativ o m gulitoare demnitate care nu
mi se cuvine prin voin a lui Dumnezeu. Sunt mul umit c am îmbr cat odinioar ve mintele sacre. Le-am primit
atunci cu o sfin enie mai mare decât cea cu care a fi în
532
tare s le primesc acum. Dac vrei s acorzi aceast cinste unuia mai demn decât mine, las -m s - i dau un sfat.
Am un frate care atât fa de Dumnezeu cât i fa de tine, o, rege, s-a nurtat f r cusur. Pe el i-1 recomand,
fiindc este demn de aceast func ie." Aceste vorbe au fost pe placul regelui, care a urmat sfatul lui Ionathas,
d ruindu-i fratelui s u Matthias rangul de Mare Preot. Dup cât va vreme, Marsus l-a înlocuit pe Petronius în
func ia de guvernator al Siriei.
CAPITOLUL VII
1. Deoarece îi r m sese fidel regelui în toate peripe iile sale i nu ov ise s fie p rta la fiecare primejdie prin
care trecuse, ci luase asupra lui multe dintre muncile cele mai grele, Silas, comandantul trupelor regale, socotea
c i se va da cinstirea pe care o merita statornica lui prietenie. Ca atare, vroia s fie în toate privin ele egal cu
regele i de fiecare dat d dea frâu liber vorbelor sale. Devenise nesuferit în convorbirile intime, c ci se f lea
peste m sur i rememora adeseori trista soart a regelui, spre a dovedi cât de devotat îi fusese în vremurile
grele, neobosind niciodat s pomeneasc ostenelile pe care le îndurase de dragul lui. întrucât nu tia s p streze
m sura, Agrippa i-a interpretat purtarea ca pe un repro , iar nestrunita libertate a omului n-a mai fost pe placul
regelui: devine plictisitoare reamintirea unor nepl cute fapte din vremuri lipsite de glorie i numai un nebun î i
poate închipui c trebuie s vorbeasc la nesfâr it despre binefacerile pe care le-a adus cuiva odinioar . în cele
din urm , Silas l-a înt râtat pe rege atât de mult încât, dând ascultare mai degrab mâniei decât în elepciunii, nu
numai c i-a luat func ia de comandant lui Silas, ci l-a pus i în lan uri, trimi ându-1 în patria lui. O dat cu
trecerea timpului, mânia lui Agrippa s-a domolit i, când a putut s cânt reasc f r prejudec i faptele omului, a
trebuit s recunoasc marile servicii pe care i le adusese. Atunci când i-a s rb torit ziua de na tere, prilej pentru
supu ii din regatul s u
533
s petreac în ospe e, Agrippa a dat porunc s fie rechemat Silas, spre a lua loc la masa lui. Acesta (animat de
spiritul s u liber) a socotit c venise momentul s - i dezv luie îndrept it lui sup rare, pe car? n-a ascuns-o fa
de cei ce fuseser trimi i la el, spunându-le urm toarele: „Oare regele mi-a f cut onoarea de a m chema ca s
mi-o ia imediat? Chiar i semnele de bun voin pe care mi Ie-a ar tat mai înainte n-au durat mult vreme, ci mi-
au fost retrase cu brutalitate. Crede cumva c -mi va r pi astfel libertatea de a vorbi? Con tient c nu am nici o
vin , cu atât mai mult voi vesti acum sus i tare nenorocirile din care i-am sc pat, precum i eforturile pe care le-
am f cut pentru salvarea i ap rarea demnit ii sale. Mai ales c pentru asemenea servicii am fost r spl tit cu
c tu ele i bezna temni ei. Eu nu voi uita niciodat toate acestea. Chiar i dup ce sufletul îmi va p r si trupul,
glorioasele fapte vor r mâne gravate în amintirea mea!" Dându- i seama c sminteala lui era f r leac, Agrippa l-
a l sat pe Silas s zac în temni .
2. Apoi regele a pus s se recl deasc pe cheltuiala statului zidurile Hierosolymei apar inând Ora ului Nou 1, pe
care Ie-a f cut pe de o parte mai late i pe de alt parte mai înalte ca înainte. Construc ia lor ar fi devenit atât de
puternic încât ar fi putut s reziste oric rui atac du man dac Marsus, guvernatorul Siriei, nu i-ar fi scris lui
Claudins despre efortul întreprins de rege. Deoarece n-a avut deloc încredere în înnoirea aceasta, Claudius i-a
poruncit lui Agrippa s sisteze imediat construc ia zidului i acesta a socotit c era mai în elept s -i dea ascultare.
3. Regele avea o fire generoas i bun voin a de a aduce daruri bogate poporului s u, dorind ca prin cheltuieli
mari s - i sporeasc faima. îi pl cea mult s ofere cadouri i era bucuros s tr iasc în a a fel încât s atrag
laudele tuturora, deosebindu-se prin obiceiurile sale de Herodes, care domnise înaintea lui. Acesta avea o fire
neiert toare i înclinat spre r zbunare i ura lui era lipsit de m sur , recunoscând singur c sim ea o mai mare
atrac ie fa de greci decât fa de iudei. A cheltuit o sumedenie de bani ca s g teasc cet ile str ine, pe unele
cu b i i teatre, pe altele cu temple i porticuri, f r s onoreze îns vreun ora al iudeilor m car cu o podoab
sau cu
1
Cartierul periferic Bezetha din zona nordic , mai expus atacurilor, care urma s fie aparat de cel de-al treilea zid al Ierusalimului.
534
un dar mai ac t rii. în schimb, Agrippa avea o fire blând i c uta s aduc binefaceri fiec ruia în parte, f r
deosebire. Se purta omene te cu to i str inii, care nu puteau s se plâng de d rnicia lui, dar î i ar ta
generozitatea fa de srpu ii s i, având mai mare grij de ei. De aceea, locuia cu pl cere i asiduitate în
Hierosolyma, respectând cu stricte e riturile str mo e ti. De o des vâr it puritate a moravurilor, nu l sa s
treac o zi f r s aduc jertfa înd tinat .
4. Un locuitor oarecare din Hierosolyma (cu numele de Simon), care trecea drept un bun cunosc tor al legilor, a
profitat de o c l torie a lui Agrippa la Caesarea i a cutezat s adune mul imea, spre a-1 învinui pe rege c era
lipsit de evlavie, nemeritând s p trund în templul accesibil doar celor de obâr ie iudaic . Comandantul ora ului
i-a trimis regelui o scrisoare, transmi ându-i vorbele pe care le-a adresat mul imii Simon. Regele l-a chemat pe
acesta, l-a poftit s ia loc lâng el (c ci se afla atunci într-un teatru) i l-a întrebat cu glas blând: „Te rog s -mi
spui dac aici se petrece ceva potrivnic legilor?" Simon nu a tiut ce r spuns s -i dea i i-a cerut s -l ierte. Mai
repede decât s-ar fi a teptat oricine, Agrippa s-a împ cat cu el, fiindc era de p rere c regilor li se potrive te mai
degrab clemen a decât vehemen a, datoria b rba ilor de vaz fiind s prefere mâniei indulgen a. A adar Agrippa
l-a l sat pe Simon .s plece acas , înc rcat cu daruri bogate.
5. Dup ce în l ase deja numeroase cl diri, Agrippa a fost deosebit de darnic cu locuitorii din Beryut. Le-a
construit un teatru care le întrecea pe celelalte prin str lucire i frumuse e, a ijderea un amfiteatru magnific,
precum i b i i porticuri, f r s - i cru e banii pentru splendida lor împodobire. Inaugurarea acestor edificii s-a
desf urat cu mare pornea. Astfel, în teatru au avut loc spectacole, tot soiul de concursuri muzicale i felurite
distrac ii care sunt mult gustate de public. în amfiteatru, Agrippa i-a dovedit d rnicia prin marele num r de
gladiatori i, dornic s - i delecteze spectatorii cu lupte de mas , a pus s se încaiere dou cohorte alc tuite
fiecare din câte apte sute de oameni. La aceast b t lie au luat parte nelegiui ii care erau condamna i la moarte,
isp indu- i pedeapsa printr-o lupt menit s fie o desf tare a p cii. To i i-au g sit în felul acesta moartea.
535

CAPITOLUL VIII
1. Dup ce festivit ile din Beryut au luat sfâr it, Agrippa s-a dus în ora ul Tiberias din Galileea. El se bucura de
marea admira ie a regilor învecina i. Au venit s -1 viziteze Antioh1, regele din Commagene. Sampsigeram din
Emessa, Cotys, care domnea în Armenia Mic 2, i Polemon, prin ul din regatul Pontului, precum i propriul s u
frate Herodes, regele din Chalcis. El i-a primit pe to i ace tia cu ospitalitate i curtenie, dovedindu- i deosebita
lui în elepciune, prin care confirma pre uirea ar tat de regii veni i s -l viziteze. în timp ce oaspe ii se aflau la
dânsul, s-a ivit i Marsus, guvernatorul Siriei. Pentru a- i v di cuvenitul respect fa de romani, regele a venit s -
l întâmpine la apte stadii distan de ora . Atunci a început vrajba dintre Marsus i Agrippa. C ci el i-a luat în
carul s u i pe ceilal i regi. Dar Marsus n-a privit cu ochi buni în elegerea i prietenia dintre ei, socotind c
reuniunea atâtor principi puternici nu slujea interesele romanilor. A trimis degrab pe câ iva dintre prietenii lui la
fiecare rege în parte i a poruncit ca ei s se întoarc numaidecât în rile lor. Acest lucru 1-a mâhnit adânc pe
Agrippa i de atunci încolo rela iile lor s-au- înr ut it, în vremea aceea a luat pontificatul de la Matthias i i-a
încredin at func ia de Mare Preot lui Elionaeus, fiul lui Cantheras.
2. Dup ce a trecut i al treilea an de când domnea peste ludeea întreag , Agrippa s-a dus la Caesarea, care mai
înainte s-a numit Turnul lui Straton. Acolo a dat spectacole în cinstea lui Caesar, tiind c s rb torile erau
închinate s n t ii împ ratului. La aceste festivit i luau parte în num r mare iudeii, care se bucurau de pre uirea
semenilor ior, întreaga provincie dându- i întâlnire acolo. în a doua zi de s rb toare, Agrippa a venit îmbr cat
într-un ve mânt me te ugit în întregime din argint, intrând în teatru dis-de-diminea .. La
' Antioh IV Epiphanes, reinstalat pe tron de Caligula (38-72 e.n.).
2
Armenia Minor, denumirea dat de romani teritoriilor armene situate la vest de Eufrat i alipite de c tre Pompeius Commagenei (63 î.e.n).
Armenia Mic a fost ata at ulterior Oalatiei i Pontului.
atingerea razelor de soare, argintul a c p tat o str lucire orbitoare, înfrico ându-i pe spectatori, care trebuiau
s - i fereasc privirile din calea lui. Lingu itorii regelui, care nu-i oiau cu-adev rat binele, l-au strigat din toate
p r ile i l-au numit zeu, spunându-i: „îndur -te de noi! Te-am privit pân acum ca pe un om, dar de-acum încolo
te vom socoti o f ptur situat mai presus de muritori!" Regele nu le-a adus nici o mustrare i nu le-a respins
lingu irea care jignea divinitatea. Dar de îndat ce i-a în l at privirile, a v zut deasupra capului o buh a ezat
pe o frânghie i a în eles c ea era vestitoarea nenorocirilor, cea care îi prezisese odinioar marele s u noroc3, o
grea suferin p trunzându-i în adâncul inimii. Pântecul i-a fost cuprins de ni te dureri care au devenit cumplite
de la declan area bolii. i-a întors capul spre prietenii lui i le-a zis: ,,lat c zeul vostru se vede silit s
p r seasc via a i soarta d la iveal pl smuirile voastre de adineauri, iar cel numit de voi nemuritor cade acum
prad mor ii. Dar trebuie s îndur soarta ce mi-a fost h r zit , a a cum a vrut Dumnezeu. N-am dus un trai jalnic,
ci am atins str lucirea pe care o cunosc doar oamenii foarte noroco i!" în timp ce rostea aceste vorbe, chinurile
sale au crescut peste m sur . A fost a adar adus repede la palat i în întregul ora s-a r spândit zvonul c regele
era în pragul mor ii. Oamenii din popor, împreun cu nevestele i copiii lor, s-au întins de îndat pe p turi aspre
din p r de capr cilician , dup obiceiul str bunilor, rugându-se lui Dumnezeu pentru îns n to irea
regelui, i întregul ora era plin de gemete i de bocete. Din înc perea de sus a palatului, unde z cea bolnav,
regele î i vedea supu ii care st teau întin i pe p mânt i nu se putea st pâni s verse el însu i lacrimi. Cinci zile a
îndurat el groaznicul chin din m runtaiele sale, pân s-a stins din via la vârsta de cincizeci i patru de ani,
domnind timp de apte ani. Patru ani a cârmuit sub Caesar Gaius; trei ani, numai tetrarhia lui Philippus, iar în al
patrulea an, i pe cea a lui Herodes. Ultimii trei ani a domnit sub obl duirea lui Claudius Caesar i a st pânit, în
afara inuturilor men ionate mai înainte, ludeea. Samaria i Caesarea. încasa venituri mari de pe urma regatului
s u, adic vreo dou sprezece milioane de drahme. Trebuia s
Vezi Cartea a XVlll-a, cap VI, paragr. 7.
536
537

fac totu i multe împrumuturi. Deoarece avea o fire foarte generoas , veniturile nu-i acopereau cheltuielile, c ci
nu era în stare s fac economii.
3. Mai înainte ca poporul s primeasc vestea mor ii ;ale, Herodes, domnitorul din Chalcis, i comandantul
Helcias, prietenul regelui, au c zut de acord i l-au trimis pe credinciosul lor slujitor Ariston, care I-a ucis pe
Silas (acesta le era vr jma ), ca i cum regele le-ar fi dat o asemenea porunc .
CAPITOLUL IX
1. A a s-a stins din via regele Agrippa. A l sat în urma lui pe fiul s u Agrippa, în vârst de aptesprezece ani,
precum i trei fiice, dintre care Berenice s-a m ritat la aisprezece ani cu unchiul ei, Herodes. Celelalte dou ,
Mariamne i Drusilla, erau feti cane: Mariamne avea zece ani i Drusilla ase ani. Cu toate acestea, ele fuseser
logodite de c tre p rintele lor: Mariamne cu lulius Archelaus, fiul lui Helcias, i Drusilla cu Epiphanes, fiul lui
Antioh, regele din Commagene. Dup ce au primit vestea mor ii lui Agrippa, locuitorii din Caesarea i Sebastos
au dat uit rii binefacerile aduse de rege, purtându-se mai r u decât ni te du mani. L-au împro cat pe r posat cu
vorbe de ocar i o tenii afla i întâmpl tor acolo (care erau în num r mare) s-au dus la palatul lui Agrippa i au
r pit statuile fiicelor sale, ducându-le la ni te lupanare, unde le-au urcat pe acoperi i le-au batjocorit cu o
neru inare greu de descris. în locurile publice ei au luat parte la mari festine cu oaspe i numero i, având cununi
pe cre tet i pletele unse cu pomezi, i între timp îi aduceau liba ii lui Charon', bucuro i c regele î i d duse
duhul. Localnicii s-au ar tat nerecunosc tori nu numai fa de Agrippa, care fusese atât de darnic cu ei, ci i fa
de ' Luntra ul care ducea sufletele mor ilor dincolo de Acheron. în Intern.
bunicul Iui, Herodes, cel ce construise ora ele lor, le-a înzestrat cu porturi i le-a în l at temple str lucitoare pe
cheltuiala lui.
2. Fiul defunctului Agrippa se afla atunci la Roma, unde Claudius Caesar se ocupa de educa ia lui. Când a aflat
c a murit Agrippa i c locuitorii din Sebaste i Caesarea i-au b tut joc de el, Caesar a fost profund afectat de
vestea trist i sup rat din cale-afar de ingratitudinea oamenilor din partea locului. A avut de gând s -1 trimit
numaidecât pe tân rul Agrippa, s fie urma ul la tron al p rintelui s u, vrând s împlineasc promisiunea
pecetluit prin jur mânt, f cut acestuia. Dar liber ii i prietenii care aveau o mare influen asupra lui l-au f cut
s - i schimbe hot rârea, spunându-i c era primejdios s dai pe mâinile unui b iat aflat înc la vârsta
adolescen ei un regat atât de întins, c ci n-ar fi fost în stare s se descurce, întrucât grijile cârmuirii ar fi fost o
grea povar chiar i pentru un om matur. Caesar a socotit c ei vorbiser cu în elepciune. L-a trimis a adar pe
Cuspius Fadus2 s guverneze Iudeea i întregul regat, acordând cuvenita cinstire defunctului, pentru ca Marsus,
vr jma ul lui Agrippa, s nu domneasc în locul lui. Fadus a primit mai întâi sarcina s pedepseasc oc rile
aduse r posatului rege de c tre locuitorii din Caesarea i Sebastos, precum i batjocurile îndurate de fiicele sale.
Apoi a primit ordinul s expedieze în. Pont trupele alc tuite din caesarieni i sebesteni, împreun cu cinci
cohorte, pentru serviciul militar, urmând ca în locul lor s aduc tot atâ ia o teni ale i din efectivele legiunilor
romane sta ionate în Siria. Ace tia n-au îndeplinit îns ordinul împ ratului. Ei au trimis o solie i l-au înduplecat
pe Claudius s -i lase s r mân în Iudeea. Aici au urzit ei în vremurile care au urmat marile nenorociri care s-au
ab tut asupra Iudeii, aruncând semin ele r zboiului izbucnit sub guvernarea lui Florus3. De aceea, Vespasianus,
dup ce a învins Iudeea, a a cum voi ar ta ceva mai încolo, i-a îndep rtat pe ace tia din provincia lor.
1
Primul procurator roman al provinciei (44-46 e.n.). J Gessius Florus. ultimul procurator roman al Iudeii (64-66 e.n.). despre care va fi vorba
în ultimul capitol al C r ii a XX-a.
538
539

n
X
6.
7.
CON INUTUL C R II A XX-A:
Cum Claudius Caesar 1-a trimis pe Fadus în ludeea, s guverneze ara dup moartea lui Agrippa.
Cearta dintre locuitorii din Philadelphia i iudeii din Peraea, izbucnit din pricina hotarelor târgului
Mia, i cum Fadus, indignat de faptul c ultimii au ucis mul i philadelphieni, a pus mâna pe trei dintre
frunta ii iudeilor din Peraea i i-a condamnat. Cum a fost capturat Tholomaeus, c petenia unei bande
de ho i care îi pr da pe arabi, i predat lui Fadus, fiind executat de acesta. Cum Fadus i Cassius
Longinus, guvernatorul Siriei, s-au dus la Hierosolyma i au poruncit iudeilor de vaz s aduc în
fort rea a Antonia talarul i stola pontifical , pentru ca ele s r mân în st pânirea romanilor, cum au
fost mai înainte.
Iudeii adreseaz lui Fadus i Longinus rug mintea s li se dea voie s trimit la Caesar Claudius o
solie privitoare la hot rârea de mai sus.
Cum Fadus Ie-a aprobat cererea în schimbul unor ostatici.
Cum Claudius Caesar, la interven ia tân rului Agrippa, a satisf cut rug mintea iudeilor i i-a scris
despre asta lui Fadus.
543

8. Cum Helena, regina din Adiabene, fiii ci Monobazus i Izates, împreun cu întreaga lor familie,
au îmbr i at religia iudaic .
9. Cum Tiberius Alexander, venit ca procurator în Iudeea, i-a pedepsit pe fiii lui Iudas
Galileanul, care au a â at poporul.
10. Cum ara a fost lovit de foamete.
11. Cumanus, procurator trimis de Caesar, sose te în Iudeea.
12. Cum tân rul Agrippa, dup moartea lui Herodes, regele din Chalcis, prime te regatul acestuia,
cu încuviin area lui Caesar Claudius.
13. Cum în timpul guvern rii lui Cumanus, mul i iudei au fost c s pi i în preajma templului.
14. Discordia dintre samariteni i iudei i felul cum au fost r pu i mul i samariteni.
15. Cum Ummidius Quadratus, guvernatorul Siriei, la primirea acestei tiri, a venit în Iudeea i i-
a trimis la Roma pe frunta ii iudeilor i ai samariteni lor, împreun cu procuratorul Cumanus i cu
tribunul Celer, s fie tra i la r spundere de Caesar Claudius. Cum i-a pedepsit atunci el însu i pe unii
iudei.
16. Cum Claudius, dând ascultare împricina ilor, i-a absolvit de vin pe iudei, la st ruin a regelui lor
Agrippa, pe Cumanus 1-a trimis în surghiun, iar pe tribunul Celer i pe frunta ii samariteni i-a
condamnat la moarte.
17. Cum dup moartea lui Claudius i-a urmat la tron Nero.
18. Cum Felix, numit procurator al Iudeii, g sind ara bântuit de tâlhari, i-a stârpit pe ace tia i a
reinstaurat pacea în regiune iar pe Eleazar, c petenia bandi ilor, 1-a trimis înc tu at la Roma.
19. Cum Felix, la ivirea impostorului egiptean care îi a â a pe iudei, am gindu-i pe mul i
dintre ei, a pornit împotriva lor i a f cut numeroase victime.
20. Cum a potolit procuratorul Felix cearta izbucnit între frunta ii iudei i sirieni din Caesarea.
21. Cum în vremea când Porcius Festus a fost procurator al inutului, Iudeea a fost tulburat de sicari.
Cum au în l at iudeii porticul exterior al templului.
22. Cum Festus, nemul umit de aceast situa ie, i-a trimis pe frunta ii iudeilor la Roma, pentru ca
Nero s le judece faptele.
23. Cum dup moartea lui Festus în Iudeea, Albinus i-a devenit succesor.
24. Cum în timpul procuraturii lui Albinus, sicarii au încetat s tulbure ara.
25. Cum Florus, urma ul lui Albinus, a pricinuit iudeilor atâtea rele, încât i-a silit s pun mâna pe
arme.
Cartea aceasta cuprinde dou zeci i doi de. ani.
un interval de
544
545

r
CAPITOLUL I
i. Dup ce regele Agrippa s-a stins, a a cum am ar tat în cartea precedent , Claudius Caesar 1-a trimis în locul
lui Marsus pe Cassius Longinus, spre a cinsti memoria defunctului suveran: pe când mai era în via , acesta îi
rugase deseori prin scrisorile saie s nu-l mai lase pe Marsus s fie guvernatorul Siriei. La sosirea lui în Iudeea, i-
a g sit pe iudeii care locuiau în Peraea luptându-se pe fa cu philadelphienii, pentru hotarele târgului denumit
Mia, plin de b rba i viteji. Peraeenii, f r tirea c peteniilor lor, puseser mâna pe arme i uciseser mul i dintre
locuitorii ora ului Philadelphia. Când a aflat de isprava lor, Fadus s-a mâniat cumplit, datorit faptului c nu au
l sat judecarea pricinii în seama lui, cât vreme se socoteau nedrept i i de philadelphieni, ci au recurs la for a
armelor. Capturând trei dintre frunta ii peraeenilor, care stârniser r zmeri a, a dat ordin ca ei s fie pu i în
lan uri. Apoi a poruncit ca unul dintre ei (care se numea Annibas) s fie ucis, iar pe Amaram i pe Eleazar i-a
surghiunit deopotriv . Dup scurt vreme, când Tholomaeus, c petenia bandei care adusese pagube mari
idumeenilor i arabilor, a fost adus înc tu at în fa a lui. 1-a executat i pe el. Prin grija i râvna lui Fadus,
întreaga ludee a fost repede cur at de tâlhari. în vederea îndeplinirii ordinului dat de împ rat, Fadus i-a chemat
apoi pe preo ii i pe sus-pu ii Hierosolymei i le-a cerut ca talarul i stola pontifical , care erau purtate numai
de Marele Preot, s fie readuse în fort rea a Antonia, ca s fie sub st pânirea romanilor, cum fusese odinioar .
Cei convoca i n-au îndr znit s i se împotriveasc , dar i-au rugat pe Fadus i pe Longinus (care venise la
Hierosolyma înso it de trupe numeroase, fiindc se temea c mul imea iudeilor se va r scula împotriva lui Fadus
la aflarea cererii sale) ca mai întâi s le dea voie s - i trimit
546
solii la Caesar, cerând acestuia s le lase sacrele ve minte sub propria obl duire; ei urmau s aib a adar pu in
r bdare, pân când Claudius va da r spuns cererii lor. Amândofau spus c erau de acord ca iudeii s trimit solia
la împ rat dac ei le vor da în schimb, drept ostatici, copiii lor. Iudeii s-au supus bucuro i i le-au dat copiii, apoi
solii lor au pornit numaidecât la drum. Când ace tia au ajuns la Roma, tân rul Agrippa, fiul regelui defunct (aflat
atunci la curtea lui Claudius Caesar, cum am zis mai înainte), de îndat ce a cunoscut motivul sosirii lor, 1-a
rugat pe Caesar s nu se împotriveasc dorin ei iudeilor privitoare la ve mintele sacre, transmi ând lui Fadus
deplina încuviin are a dolean ei lor.
2. Atunci Claudius i-a chemat la el pe soli i le-a spus c era gata s le aprobe cererea, recomandându-le s -i
aduc mul umiri lui Agrippa (c ci acesta intervenise în favoarea lor) i, în afara r spunsului pe care l-au primit,
le-a dat i urm toarea scrisoare:
„CLAUDIUS CAESAR GERMANICUS, A CINCEA OAR TRIBUN, A PATRA OAR CONSUL, A
ZECEA OAR IMPERATOR, P RINTELE PATRIEI, c tre magistra ii, Sfatul i locuitorii din Hierosolyma,
precum i întregul poporal iudeilor: Fiindc scumpul meu Agrippa, copilul crescut de mine, educat în spiritul
deplinei cucernicii, a venit cu solii trimi i de voi i ace tia mi-au adus mul umiri din partea na iei voastre pentru
grija pe care i-o port, rugându-m st ruitor s las în posesia voastr sacrul ve mânt i turbanul pontifical, eu
procedez acum la fel ca nobilul b rbat, mult îndr gitul Vitellius. M supun voin ei voastre, mai întâi pentru c
m sf tuie te propria mea evlavie s vreau ca to i supu ii s cinsteasc divinitatea dup datina lor str mo easc ;
mai apoi, pentru c doresc s fiu pe placul regelui Herodes i al tân rului Aristobul, întrucât am în vedere
devotamentul pe care îl au fa de mine, precum i d ruirea fa de voi, f când asta de dragul unor oameni nobili
ce m-au îndatorat prin prietenia lor. Am scris despre asta i procuratorului Cuspius Fadus. Aduc torii acestei
scrisori se numesc: Cornelius, fiul lui Ceron, Tryphon, fiul lui Theudion, Dorotheus, fiul lui Nathanael, i
loannes, fiul lui Ioannes. Dat la dou zeci i opt iunie, în timpul consulatului lui Rufus i al lui Pompeius
Silvanus."
547
3. Dup aceea, Herodes, fratele defunctului Agrippa, care domnea atunci la Chalcis, 1-a rugat pe Claudius s -i
dea dreptul de a supraveghea sfânta vistierie a templului i puterea de a-i numi pe Marii Preo i. Caesar i-a
acordat aceste privilegii; ele au fost p strate în întregime de to i urma ii lui, pân la sfâr itul r zboiului iudeilor
împotriva romanilor. Ca atare, Herodes 1-a înl turat pe Marele Preot numit Cantheras i locul lui în înalta func ie
a fost luat de Josephus, fiul lui Camus.
CAPITOLUL II
1. în vremea aceea, Helena, regina din Adiabene', i fiul ei
Izates i-au dus via a dup legile iudeilor, din urm torul motiv.
Monobazus, regele adiabenilor, poreclit Bazaeus, s-a
îndr gostit de propria lui sor , Helena, i s-a c s torit cu ea,
l sând-o dup aceea gravid . Odat , pe când dormea al turi de
dânsa, cu bra ul pe burta femeii, i s-a p rut c aude în vis un
glas care i-a cerut s - i retrag mâna, s nu d uneze f tului din
pântecul mamei, fiindc pronia divin îl va aduce pe lume,
h r zindu-i o soart norocoas . însp imântat de glasul acesta,
s-a trezit brusc din somn, povestind so iei p ania lui i, când
pruncul s-a n scut, i-a dat numele de Izates. Mai avea de la
Helena un fiu mai mare, Monobazus, precum i al i copii cu
celelalte so ii. Totu i, el î i rev rsa pe fa asupra lui întreaga
iubire, de parc i-ar fi fost unica odrasl . Fire te, fra ii vitregi
nu puteau s -I sufere pe b iat i, într-un r gaz scurt, pizma lor
s-a preschimbat în ur deschis , fiindc to i deplângeau faptul
c era favoritul tat lui. De i cuno tea ura acestora, regele a
trecut-o cu vederea, deoarece a socotit c r utatea nu izvora din
inima lor, ci din dorin a de a se bucura în mod egal de dragostea
1
Regiune din nordul Mesopotamiei care denumea întregul teritoriu al fostei Asirii i i-a format un regat propriu în primele secole ale e.n.
548
p rinteasc . L-a înzestrat pe tân r cu daruri bogate (c ci se temea c ura fra ilor lui putea s -i pricinuiasc un
r u) i l-a trimis la Abennerig, regele din Charax Spasini, c ruia i-a încredin at mântuirea copilului i; u.
Abennerig l-a primit bucuros pe tân rul musafir i l-a înconjurat cu atâta ospitalitate încât i-a dat-o de so ie pe
fiica lui (care se numea Symacho), oferind ca zestre o provincie cu venituri mari.
2. Când Monobazus a îmb trânit, sim ind c nu mai avea mult de tr it, a dorit ca, înainte de a- i da ob tescul
sfâr it, s - i mai vad înc o dat feciorul. L-a chemat a adar la dânsul i, primindu-1 cu toat dragostea, i-a
d ruit inutul numit Carra. în aceast regiune cre te din bel ug amomuP; acolo se g sesc r m i ele arcei cu
ajutorul c reia a sc pat de potop Noe i ele pot fi v zute pân în zilele noastre de oricine este dornic s le vad cu
ochii lui. Iat , a adar, inutul în care a h l duit Izates pân la moartea p rintelui s u. în ziua când Monobazus s-a
stins din via , Helena i-a convocat pe mai-marii i satrapii regatului, precum i pe comanda ii trupelor. De
îndat ce au sosit cu to ii, le-a gr it a a: „Nu v ascund faptul c so ul meu l-a ales pe Izates drept mo tenitor la
tron, socotindu-1 demn s cârmuiasc . Totu i, a tept s aflu p rerea voastr . Fericit este cel ce prime te domnia
nu de la unul singur, ci prin voin a majorit ii." Ea a cuvântat astfel ca s afle care era p rerea celor pe care îi
convocase. La auzul vorbelor sale, ace tia s-au prosternat mai întâi în fa a reginei, precum cerea datina inutului;
apoi au zis c datoria lor era s aduc la îndeplinire ultima dorin a regelui, ei fiind bucuro i s dea ascultare lui
Izates, pus mai presus de to i fra ii lui pe bun dreptate de propriul p rinte i de supu ii s i. Dup aceea au
sus inut c vroiau în primul rând s -i ucid pe fra ii i pe rudele regelui, pentru ca Izates s domneasc în deplin
siguran . Prin înl turarea rivalilor, el sc pa de orice team pe care putea s i-o inspire ura i invidia acestora.
Helena le-a mul umit pentru bun voin a lor fa de ea i de Izates, dar i-a rugat totodat s amâne planul lor de
ucidere a fra ilor pân ce va veni Izates s - i dea încuviin area. întrucât cei ce pl nuiser omorul colectiv nu i-au
impus opinia, ei au sf tuit-o ca, pentru a- i asigura propria
!
Amom: plant mirositoare oriental din care se extrage un balsam.
549

persoan , s -i pun între timp în lan uri pe fra ii lui Izates, pân la sosirea acestuia. Au îndemnat-o apoi ca, în
lipsa ei, s lase domnia în seama cuiva în care avea total încredere. Helena s-a l sat convins de ei i 1-a f cut
rege pe fiul ei cel mai mare, Monobazus, i-a pus diadema pe frunte, i-a dat inelul cu sigiliu al tat lui s u, precum
i a a-numita Sampsera3. I-a poruncit s cârmuiasc regatul pân la sosirea fratelui s u. Izates a venit repede,
aflând c -i murise tat l, i Monobazus a renun at de bun voie la tron în favoarea lui.
3. în r spasul petrecut de Izates la Charax Spasini, un negustor iudeu, numit Ananias. care putea sâ intre în palat,
le-a înv at pe femeile de acolo s -l cinsteasc pe Dumnezeu dup obiceiul str mo esc al iudeilor. Prin
intermediul femeilor de la curte, Izates a intrat în leg tur cu negustorul iudeu, fiind el însu i atras spre religia
lui. Când a fost chemat de p rintele s u la Adiabene, Ananias 1-a înso it, dând curs numeroaselor lui rug min i.
între timp, chiar i Helena fusese ini iat de alt iudeu, tr când Ia credin a acestuia. De îndat ce Izates a venit la
Adiabene, s preia domnia, v zându- i fra ii i rudele puse în lan uri, nu s-a ar tat deloc mul umit. I s-a p rut pe
de o parte nedrept s -i ucid sau s -i in întemni a i; pe de alt parte, a socotit c era primejdios s -i lase liberi,
ca s - i aminteasc de ocara pe care o înduraser , a a c pe unii i-a trimis împreun cu copiii lor la Roma, s fie
ostatici ia Claudius Caesar, iar pe al ii i-a surghiunit din acela i motiv la Artabanos, regele p r ilor.
4. Cum a aflat c mama lui îndr gea mult obiceiurile iudeilor, Izates s-a gr bit s se deprind cu ele cât mai bine
i, socotind c n-ar fi fost un iudeu adev rat dac nu s-ar fi t iat împrejur, era preg tit s înf ptuiasc acest rit.
Dup ce vestea a ajuns la urechile sale, mama lui s-a str duit s -l împiedice, gândindu-se c fiul ei î i atr gea
astfel o mare primejdie. De vreme ce era rege, i-ar fi nemul umit profund pe supu ii lui dac ace tia ar fi auzit c
el a îmbr i at ni te datini str ine i detestate de ai s i, care n-ar fi acceptat s fie condu i de un adev rat iudeu.
Acestea i le-a spus regina i a c utat în fel i chip s -i schimbe gândul. Izates i-a comunicat obiec iile lui
Ananias. El a sprijinit p rerile Helenei i 1-a amenin at c , dac
3
Sampsa se nume te la arabi soarele. Sampsera era probabil scutul de form solar pe care îl purtau suveranii orientali ca semn al puterii lor.
nu i se supune, va pleca numaidecât de la curtea lui. Ananias i-a spus c se temea s nu- i pun în mare primejdie
via a în cazul când convertirea lui va fi cunoscut , deoarece va fi socotit autorul ei, fiind cel care 1-a înv at pe
rege s întreprind ru inoasa fapt . I-a spus apoi c poate s cinsteasc dumnezeirea i f r s se taie
împrejur, dac s-a hot rât s urmeze datinile iudeilor; acest lucru era mai important decât circumcizia propriu-
zis . A ad ugat c Dumnezeu îi va ierta faptul c s-a ab inut s-o fac , nevoia fiind cea care 1-a împiedicat, i
teama inspirat de supu ii lui. Regele s-a l sat a adai convins de vorbele sale. Ceva mai târziu (întrucât n-a
renun at definitiv la planul lui), un alt iudeu plecat din Galileea, cu numele de Eleazar, care trecea drept un
des vâr it cunosc tor al obiceiurilor str bune, 1-a îmboldit iar i s treac la îndeplinirea inten iei sale. Dup ce
a fost primit de Izates i 1-a salutat, Eleazar 1-a surprins citind legea lui Moise i i-a zis: „Nici nu tii, o, rege, cât
de mult gre e ti i fa de lege, i fa de Dumnezeu însu i! Nu este suficient s cite ti legea, ci trebuie s pui în
practic înv turile ei. Cât vreme o s mai stai net iat împrejur? Dac n-ai citit înc legea privitoare la
circumcizie, f -o barem acum, ca s vezi cât de departe e ti de evlavia adev rat 1/' Când regele a auzit vorbele
sale, s-a hot rât s nu mai z boveasc deloc: s-a dus a adar într-o alt înc pere i a poruncit medicului s u s -i
aplice prescrip ia legii iudaice. Apoi i-a chemat mama i pe înv torul s u Ananias i le-a spus c a f cut a a
cum a vrut el. Amândoi s-au însp imântat, c ci aveau serioase temeri c , de îndat ce poporul va afla fapta
aceasta, tronul regelui va fi în primejdie, fiindc supu ii nu vor îng dui s fie condu i de un b rbat care a
îmbr i at obiceiuri str ine, ei în i i urmând s fie tra i la r spundere pentru vina lor. Dumnezeu a avut îns grij
ca temerile lor s se dovedeasc neîntemeiate. C ci în pofida nenum ratelor primejdii care îl pândeau pe Izates,
Domnul 1-a salvat, împreun cu copiii lui, atunci când ei erau în cump n , i le-a ar tat calea spre mântuire,
astfel încât cei ce i-au în l at privirile spre Dumnezeu s - i poat primi cu siguran r splata cucerniciei lor.
Dar despre asta vom vorbi mai târziu.
5. Când a v zut c în regat domnea pacea, c fiul ei era fericit i, datorit proniei divine, se bucura i în afar de
550
551
pre uirea tuturora, regina-mam Heiena a dorit s plece în pelerinaj la Hierosolyma, spre a se închina în templul
lui Dumnezeu, vestit în întreaga lume, aducându-i jertfe de mul umire pentru binefacerile lui. J-a cerut voie
fiului ei s porneasc la drum. Acesta a încuviin at bucuros cererea mamei sale, a f cut mari preg tiri pentru
c l torie, înzestrând-o cu bani mul i i, când a plecat spre Hierosolyma, fiul ei a înso it-o mult vreme. Sosirea ei
a fost cât se poate de oportun pentru locuitorii din Hierosolyma. In vremea aceea, ora ul lor era bântuit de
foamete, lipsa hranei aducând pieirea multor concet eni. Regina Helena i-a trimis pe unii din suita ei la
Alexandria, s cumpere o mare cantitate de grâu, iar pe al ii în Cipru, s aduc cor bii înc rcate cu smochine
uscate. Când ace tia s-au întors, procurând repede proviziile, ea le-a împ r it celor h mesi i. Pentru aceast
binefacere, întregul nostru popor i-a p strat o frumoas amintire. De îndat ce a primit vestea foametei, i fiul ei
Izates a trimis foarte mul i bani c peteniilor din Hierosolyma, care i-au împ r it celor nevoia i, ajutându-i pe
mul i s nu moar de foame. Dar despre binefacerile pe care le-a adus familia regal ora ului nostru, precum i
despre foloasele pe care le-a tras aceasta de pe urma lor, voi mai vorbi i mai târziu4.
CAPITOLUL III
i. între timp, Artabanos, regele p r ilor, a ajuns la convingerea c satrapii s i au pus la cale un complot împotriva
lui, i fiindc a socotit c nu mai era în siguran dac mai r mânea pe loc, a hot rât s se duc la Izates; acolo
spera s - i pun via a la ad post i cu ajutorul lui s - i recapete tronul,
' Nu tim unde i-a respectat Flavius Joscphus aceast promisiune sau dac ca n-a r mas decât un deziderat. La marea foamete care a fost în
zilele lui Claudius se refer i Faptele apostolilor, XI, 28.
dac va fi cu putin . A pornit, a adar, la drum, înso it de rudele i servitorii lui, o mie la num r, i s-a întâlnit
întâmpl tor cu Izates, pe care îl cuno tea bine, r mânându-i îns cu des vâr ire str in lui Izates. Când a ajuns
aproape de dânsul, Artabanos a îngenuncheat mai întâi în fa a lui, dup obiceiul rii, apoi i-a zis: „Nu dispre ui
pe slujitorul t u, o, rege, nici nu respinge rug mintea mea! C ci soarta mi s-a schimbat în r u i din rege am
ajuns un om de rând, având mare nevoie de ajutorul t u. Vezi cât de nestatornic este norocul, c ci n pasta
pânde te pe oricine, i prin faptul c ai grij de mine, te salvezi pe tine: dac nu m r zbuni pe mine, mul i vor
deveni i mai cutez tori fa de al i regi!" Oaspetele a rostit aceste cuvinte cu lacrimi în ochi i cu capul plecat.
De îndat ce i-a aflat manele i 1-a v zut pe Artabanos prosternat, Izates a s rit de pe calul s u i a zis: „Nu- i
pierde cump tul, rege, i nu te l sa doborât de necazul prin care treci, ca i cum ar fi f r leac! Sup rarea ta se va
schimba repede în bucurie i vei g si în mine un prieten i un aliat mai bun decât te-ai fi a teptat. C ci ori î i dau
înapoi tronul p r ilor, ori i—I cedez pe al meu!"
2. Rostind aceste vorbe, 1-a ajutat pe Artabanos s se urce pe cal, iar el 1-a urmat pe jos, ca s - i arate astfel
respectul cuvenit unui rege mai mare. Când a v zut fapta asta, Artabanos nu s-a împ cat cu ea i s-a jurat pe
norocul lui de acum i pe cinstea pe care i-o ar ta Izates c , dac el nu înc leca i nu c l rea în fa a lui, va
desc leca numaidecât. Gazda s-a supus i 1-a condus pe Artabanos pân la palatul regal, unde I-a primit cu toat
onoarea cuvenit i i-a oferit locul de frunte în întruniri i ospe e, f r s in seama de situa ia lui prezent , ci
potrivit cu demnitatea lui de alt dat , chibzuind în sinea lui c to i oamenii sunt supu i în egal m sur
schimb rilor sor ii. El a trimis i o scrisoare prin care a c utat s -i conving pe p r i s -1 reprimeasc pe
Artabanos, jurându-se pe mâna dreapt c toate evenimentele anterioare vor fi date uit rii, i s-a oferit s fie
intermediar. P r ii nu s-au codit s accepte reîntoarcerea regelui lor, dar au sus inut c nu mai dispuneau de
soarta tronului, deoarece puterea era de inut de altcineva (cel care preluase puterea se numea Cinnamus), iar ei
se temeau s nu izbucneasc o r scoal . Când a aflat hot rârea p r ilor.
552
553
II I
Cinnamus1 i-a scris lui Artabanos însu i (c ci era fiul lui adoptiv i avea o fire nobil i dreapt ) i 1-a rugat s
aib deplin încredere în cuvântul lui i s se întoarc , spre a- i rec p ta tronul. Artabanos s-a bizuit pe
promisiunea lui i s-a întors în ar . Cinnamus i-a ie it în întâmpinare, 1-a salutat i 1-a numit rege i, sco ându- i
diadema de pe frunte, i-a pus-o pe cre tet.
3. Astfel a izbutit Artabanos, cu ajutorul lui izates, s - i recapete tronul de pe care fusese alungat mai înainte de
c peteniile sale. El n-a dat uit rii meritele gazdei sale, ci I-a r spl tit pe Izates cu cele mai înalte cinstiri: a avut
voie s poarte tiara dreapt i s doarm în pat de aur, onoare i distinc ie de care se bucurau numai regii pârtilor.
I-a d ruit i un inut întins i fertil, r pit de la regele Armeniei. Regiunea se numea Nisibis; acolo au întemeiat
odinioar macedonenii ora ul Antiohia, care se mai chema Mygdonia2. Prin asemenea distinc ii 1-a onorat regele
p r ilor pe Izates.
4. Curând a survenit moartea lui Artabanos, care i-a l sat regatul fiului s u Vardanes. Acesta a venit la Izates,
spre a-! convinge s porneasc împreun r zboiul împotriva, rom an ii or i s încheie alian cu el, trimi ându-i
trupe auxiliare. Dar nu a reu it s -1 înduplece pe Izates, care cuno tea bine puterea romanilor, noroco i în
r zboaie, nevrând s întreprind ceva ce era peste puterile lui. în schimb, el i-a trimis cei cinci fii afla i la vârsta
copil riei s ne înve e limba i s - i însu easc temeinic datinile rii noastre, l sând-o pe mama lui s se roage
în templu, cum am spus mai înainte. Izates tergiversa preg tirile de lupt i între timp îi povestea mereu lui
Vardanes despre puterea i faptele de vitejie ale romanilor, ca s -i inspire team , strunind belicosul lui avânt. A
stârnit indignarea pariului, c?ire i-a declarat numaidecât r zboi lui Izates. Expedi ia pl nuit de el n-a avut îns
loc, c ci Dumnezeu i-a spulberat toate
1
Pretendent la tronul nar ilor (37 e.n.). dup înl turarea lui 1 iridate III, Încoronat rege la Ctesiphon (36 e.n.) cu sprijinul romanilor. Dinast din Media
Atropatene, legat de dinastia Arsacizilor doar prin mam . Artabanos III a devenit suveranul p r ilor (12-38 e.n.). Despre însc unarea lui a vorbit Flavius
.losephus în Cartea a XVIII-a, cap. II, paragr.4 Cinnamus a fost îndep rtat cu contribu ia principelui din Adiabene. Izates 11. convertit la mozaism,
!
Antiohia Epimygdonia î i tr gea numele de la Mygdonius. fluviu care str b tea provincia Mygdonia din Mesopotamia. fiind capitala ei.
speran ele. Când au aflat c Vardanes avea inten ia s porneasc r zboiul împotriva romanilor, p r ii i-au f cut
de petrecanie3 i au încredin at tronul fratelui s u Cotardes4. A c zut curând i el victim unui complot i 1-a
avut drept succesor pe fratele lui, Vologeses5. El i-a împ r it întregul regat celor doi fra i z misli i de acela i
tat : lui Pacorus, care era mai mare, i-a dat Media, i lui Tiridates, care era mai mic ca el, Armenia.
CAPITOLUL IV
1. Când fratele regelui, Monobazus, i rudele sale au v zut c Izates, prin credin a lui în Dumnezeu i prin
puritatea moravurilor sale, devenise cel mai fericit om din lumea întreag , s-au hot rât s renun e la obiceiurile
str mo e ti i s adopte datinile iudeilor. A a au i f cut în cele din urm . Dar au fost descoperi i de magna ii
care au fost profund nemul umi i de purtarea lor, dar i-au ascuns mânia, a teptând prilejul potrivit, când vor
putea s le dea pedeapsa cuvenit . Au scris, a adar, o scrisoare regelui arabilor Abias i i-au promis o mare sum
de bani dac va întreprinde o expedi ie împotriva regelui lor. Au promis c la primul atac î i vor p r si
suveranul, deoarece vroiau s -1 pedepseasc pentru faptul c i-a urât propria credin , i se ar tau gata s - i
pecetluiasc învoiala prin jur mânt, rugându-1 s nu z boveasc mult. Arabul s-a conformat i a venit cu trupe
numeroase împotriva lui Izates.
J
Vardanes, succesorul lui Artabanos III (38-47 e.n), a fost izgonit dup preluarea tronului de fratele s u Gotarzes II, pe care a reu it s -1 alunge, recunoscându-1
apoi ca vasal. Conflictul dintre fra ii rivali reizbucne te în anul 44. A murit asasinat in timpul unei vân tori.
4
Regele part Gotarzes II a domnit între anii 38-39 i 44-51 e.n. Urma ul Iui direct a fost Vonones II (51 e.n), omis de Flavius .losephus.
!
Vologeses 1, fiul lui Vonones II, rege al p r ilor (51-78 e.n.), i-a întronat în Media Atropatene pe fratele s u Pacorus i în Armenia Mare pe un alt frate,
Tiridates I (52-60; 62-88).
554
555
f r s întârzie deloc. Atunci când b t lia urma s înceap , înainte s se ajung la lupta corp la corp, la semnalul
convenit, Izates a fost p r sit de to i o tenii Iui, ca i cum ace tia ar fi fost cuprin i de panic ; întorcând spatele
du manului, ei s-au împr tiat. Izates nu s-a l sat descump nit de isprava lor, ci, dându- i seama c fusese tr dat
de magna i, s-a retras în tab ra Iui. Când a cercetat motivul dezert rii i a ie it la iveal învoiala cu Arabul, el i-a
executat pe principalii autori ai nelegiuirii i a doua zi, în lupta dus împotriva du manilor, a f cut pr p d în
rândurile lor, silindu-i pe to i s fug . A pornit pe urmele regelui lor i !-a împresurat în fort rea a numit
Arsamus, pe care a cucerit-o dup un aprig asediu. înc rcat cu întreaga prad g sit acolo (care era bogat ), s-a
întors cu ea în Adiabene, f r s -1 prind viu pe Abias; când a fost încol it din toate p r ile, acesta i-a luat
singur via a, înainte s cad în mâinile lui Izates. 2. Dup ce prima lor uneltire e uase, Dumnezeu dându-i pe
vinova i în mâinile regelui lor, magna ii din Adiabene tot nu s-au potolit, ci i-au scris de ast dat lui Vologeses
(regele p r ilor), pe care l-au rugat s -l ucid pe Izates i s le aduc drept domnitor un principe din neamul
p r ilor. Sus ineau c regele lor de acum Ie-a devenit odios fiindc vroia s înl ture obiceiurile str mo e ti,
dorind s aduc în locul lor credin e str ine. Când a aflat despre ce era vorba, pariul a fost ispitit s -i declare
r zboi lui Izates i, întrucât nu putea s invoce nici un motiv temeinic, i-a cerut s renun e la cinstirile acordate
de p rintele lui, în caz contrar îl provoac la lupt . Auzind una ca asta, Izates s-a speriat foarte tare: socotea c
era ru inos s renun e la darurile primite, deoarece asta ar fi fost o dovad de la itate. Fiind sigur c partul nu s-
ar fi potolit dup renun area lui la aceste cinstiri, s-a hot rât ca în primejdia care îi amenin a via a s cear
ocrotirea Domnului. încrez tor în atotputernicul sprijin divin, el i-a ad postit copiii i so iile sale într-o
fort rea greu de cucerit, strângând în fort re e rezervele de cereale, i a dat prad focului fânul i nutre urile.
Dup ce i-a luat aceste m suri de prevedere, a ie it în întâmpinarea du manului s u. Regele p r ilor a venit cu
numeroasele lui trupe de pedestra i i c l re i mai repede decât era de a teptat (c ci str b tuse în mar un drum
lung), instalându- i tab ra lâng fluviul care slujea drept hotar între Adiabene i Media.
556
Nu departe de el a t b rât i Izates cu oastea lui, num rând vreo ase mii de c l re i. La Izates a venit un sol al
lui Vologeses, care i-a înf i at trupele p r ilor, cu întreaga lor mul ime, greu de num rat, de la fluviul Eufrat
pân la mun ii bactrienilor, în irând i regii supu i p r ilor. Apoi 1-a amenin at c va fi aspru pedepsit, deoarece
nu d duse ascultare st pânului s u, i c .nici m car Dumnezeul la care se închin nu-l va sc pa din mâinile
regelui. Ca replic la palavrele solului, Izates a zis c avea tire despre faptul c for ele p r ilor erau mult mai
mari decât ale lui, ad ugând c tia i mai bine c Dumnezeu era mult mai puternic decât to i oamenii laolalt .
L sând s plece solul cu acest r spuns, i-a în l at rugile sale spre Domnul, s-a trântit la p mânt, i-a pres rat
cenu pe cre tet, a postit împreun cu so iile i copiii lui i 1-a implorat pe Dumnezeu astfel: „Doamne,
atotputernic suveran, dac nu m-am bizuit zadarnic pe bun tatea ta i te cinstesc pe bun dreptate ca pe singurul
st pân al tuturora i deopotriv ocrotitorul meu, adu-mi sprijinul t u i nimice te-mi du manii, nu ca s -mi faci o
favoare, ci pentru c au cutezat s se ridice împotriva puterii tale, nesfiindu-se s - i ascut limba lor f loas !"
A a s-a rugat lui Dumnezeu Izates, cu lacrimi în ochi i cu gemete triste. Domnul 1-a ascultat i în aceea i noapte
Vologeses a primit o scrisoare care îl anun a c , încuraja i de absen a Iui, dahii i. sacii au n v lit cu trupe
nenum rate în Par ia, devastând i pr dând totul. A adar, regele a f cut cale-ntoars , f r s - i duc treaba la
cap t. Providen a divin 1-a sc pat astfel pe Izates de o cumplit amenin are.
3. Nu a trecut mult vreme i a murit Izates, la vârsta de cincizeci i cinci de ani, în al dou zeci i cincilea an al
domniei sale. A avut dou zeci i patru de fii i dou zeci i patru de fiice, dar 1-a l sat ca urma la tron pe fratele
s u Monobazus, drept recuno tin pentru c i-a p strat domnia, cât timp a lipsit din ar , dup moartea tat lui
s u. Când a primit vestea mor ii fiului ei, Helena a r mas adânc îndurerat , cum era firesc la o mam care
pierduse un fiu atât de evlavios. S-a sim it consolat de îndat ce a aflat c domnia a revenit fiului ei mai mare, la
care s-a gr bit s ajung . Reîntoars la Adiabene, n-a mai tr it mult dup dispari ia lui Izates, ci i-a dat duhul,
r pus de b trâne e i durere. Osemintele ei i ale fratelui lui au fost trimise la
557
Hierosolyma de Monobazus, care a poruncit ca ele s fie depuse în cele trei piramide pe care mama lui le
construise la trei stadii distan de ora ul hierosolymitanilor. Vom povesti mai târziu ce a f cut Monobazus în
restul vie ii lui.
CAPITOLUL V
1. Pe când Fadus mai era procuratorul Iudeii, un arlatan cu numele de Theudas' a convins o uria mul ime de
oameni s -1 înso easc împreun cu avu iile lor pân la fluviul Iordan. El s-a dat drept profet i pretindea c prin
magicul s u cuvânt era în stare s despart apele Iordanului, înlesnind trecerea înso itorilor lui pe cel lalt mal.
Prin asemenea cuvânt ri a reu it s am geasc mul i oameni. Dar Fadus nu s-a împ cat cu cei ce au fost atra i de
nebunia lui, ci a trimis împotriva acestora un escadron de cavalerie, care i-a atacat pe1 nea teptate i mul i dintre
ei au fost uci i, la fel de mul i ai! fost captura i. Theudas însu i a c zut prizonier, fiind scurtat de cap, care i-a
fost dus la Hierosolyma. Iat a adar întâmpl rile prin care au trecut iudeii în timpul cât le-a fost procurator
Fadus.
2. Dup Fadus a urmat Tiberius Alexander2, fiul lui Alexander, fostul alabarh al Alexandriei, care-i întrecuse pe
to i locuitorii ora ului prin noble ea i averea lui, dep indu-1 cu mult în cucernicie pe fiul s u; acesta n-a r mas
fidel credin ei propriilor str buni. Sub guvernarea lui, Iudeea a fost bântuit de marea foamete în timpul c reia
regina Helena a cheltuit bani mul i, cump rând din Egipt grâu, spre a-1 împ r i nevoia ilor,
1
Influentul fariseu G m liei, ridicându-se în sinedriu, men ioneaz rolul nefast jucat de Theudas. care a avut vreo patru sute de sus in tori, i
de ludas Galileianul. care a atras dup el mult popor, târându-l spre pieire (vezi Faptele apostolilor, V. 36-37).
!
Tiberius lulius Alexander: al doilea procurator al Iudeii (46?-48 e.n.).
558
a a cum am spus mai sus. Apoi au fost executa i fiii lui ludas Galileianul, cel care, a a cum am ar tat într-una din
c r ile anterioare3, în timpul recens mântului f cut de Quirinius, a â ase poporul împotriva lui, Alexander dând
porunc s fie intui i pe cruce Iacob i Simon. Iar Herodes, regele din Chalcis, 1-a scos atunci din func ia de
Mare Preot pe Josephus, fiul lui Cemede, i drept urma 1-a numit pe Ananias, fiul lui Nebedaeus. Tiberius
Alexander a fost înlocuit în scurt vreme de Cumanus4. în aceea i vreme a survenit i moartea lui Herodes,
fratele lui Agrippa cel Mare. El a murit în al optulea an al domniei lui Claudius i a l sat în urma lui trei fii: pe
Aristobul, n scut de prima lui so ie, Mariamne, precum i pe Berenicianos i Hyrcanos, pe care i-a avut de la
Berenice, fiica fratelui s u. Regatul s u a fost d ruit de Caesar Claudius tân rului Agrippa 5.
3. In timp ce Cumanus era guvernatorul Iudeii, a avut loc r scoala locuitorilor din ora ul Hierosolyma, în cursul
c reia au pierit mul i iudei. Vreau s ar t mai întâi pricina care a dus la izbucnirea ei. Cu prilejul a a-numitei
s rb tori a Pa tilor, atunci când Ia noi se m nânc îndeob te numai pâine nedospit , s-au strâns de pretutindeni o
mul ime de oameni la aceast ceremonie; ca atare, Cumanus s-a temut s nu aib loc tulbur ri, poruncind unei
cohorte bine înarmate s ocupe porticul templului, spre a potoli orice fel de r zmeri izbucnit din senin. A a
obi nuiau s fac la celebrarea s rb torilor i procuratorii de mai înainte ai Iudeii. în a patra zi a festivit ilor, un
o tean roman a cutezat s - i descopere în fa a mul imii p r ile ru inoase. Cei care au v zut una ca asta au fost
cuprin i de indignare i mânie, strigând c ocara nu-i avea în vedere numai pe ei, ci era o grav jignire adus lui
Dumnezeu. Cei mai înver una i adresau injurii lui Cumanus i sus ineau c el ordonase o teanului s comit
aceast nelegiuire. Aflând despre acest incident, s-a sim it insultat de batjocurile care i s-au adus, dar i-a rugat pe
iudei s - i reprime pofta lor de revan , ca s nu stârneasc o r scoal în timpul unei s rb tori. întrucât n-a reu it
s -i conving (c ci ei î i
1
Cartea a XVIII-a, cap. I. paragr. 1 i 6.
4
Ventidius Cumanus: al treilea procurator al Iudeii (48-52?).
5
Agrippa II a domnit între anii 49-101 e.n.
559
înte eau oc rile), Cumanus a dat ordin ca o tirea înzestrat cu tot armamentul de lupt s se adune în Antonia
(fort rea a care, a a cum am spus mai înainte, era în imediata vecin tate a templului). Cum a dat cu ochii de
mul imea o tenilor, poporul a intrat în panic i a luat-o la fug . Deoarece ie irile erau înguste i fugarii se
credeau urm ri i de du mani, îmbulzeala a fost atât de mare încât mul i au murit strivi i sub presiunea celorlal i.
Num rul celor care i-au pierdut via a în v lm agul acela s-a ridicat la dou zeci de mii''. Astfel s rb toarea s-a
transformat într-un prilej de doliu i, dând uit rii rug ciunile i jertfele, to i le-au înlocuit cu bocete, iat ce mare
nenorocire a adus asupra iudeilor neru inarea unui singur o tean.
4. Nici nu s-a ostoit bine aceast suferin , c a i ap rut o alt n past . Unii a â tori la revolt , afla i pe drumul
public, la o sut de stadii distan de ora , au t b rât ca ni te tâlhari asupra lui Stephanus, sclavul lui Caesar,
furându-i tot ce au g sit Ia el. Când a primit aceast veste, Cumanus i-a trimis de îndat o tenii i Ie-a dat
ordinul s jefuiasc satele învecinate, aducându-i pe frunta ii lor înl n ui i, spre a fi tra i la r spundere. în timpul
jafului, un o tean oarecare a dat de Legile Iui Moise, p strate într-un sat. i, în v zul tuturora, a rupt sulul,
aducându-i multe oc ri i injurii. Auzind de aceast întâmplare, iudeii s-au strâns gr mad i s-au dus la
Caesarea (c ci acolo h l duia Cumanus) i l-au implorat ca nu de dragul lor, ci în numele Iui Dumnezeu, s dea
satisfac ie legilor sale, care au fost înjosite. Ei preferau s - i piard via a decât s tolereze ca legile str mo e ti s
fie expuse atâtor batjocuri. Temându-se c mul imea se va r zvr ti din nou, la sfatul prietenilor s i, Cumanus 1-a
adus pe o teanul car** insultase legea i i-a t iat capul cu securea, în bu ind în fa r scoala gata s izbucneasc .
' Flavius Josephus a mic orat cifra de 30.000 de victime din Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor. Cartea a ll-a. cap. II. paragr. I,
care în unele manuscrise este de 10.000. fiind mai aproape de realitate.
560
CAPITOLUL VI
1. Dup aceea a izbucnit un conflict între iudei i samariteni, din urm toarea pricin . în zilele de s rb toare,
galileenii obi nuiau s se îndrepte spre Hierosolyma, trecând prin inutul Samariei. A adar, în timp ce ace tia
str b teau drumul ales, au fost ataca i de ni te locuitori ai satului Ginaea (situat la hotarul dintre Samaria i
Câmpia Mare1), mul i dintre ei fiind uci i. Când au aflat de nelegiuirea aceasta, c peteniile galileenilor s-au dus
ia Cumanus i l-au rugat s -i r zbune, pedepsindu-i pe autorii omorului. Dar Cumanus s-a l sat ademenit de
banii samaritenilor i nu le-a dat nici o aten ie iudeilor. Indigna i de acest lucru, galileenii au chemat mul imea
iudeilor s se înarmeze, spre a- i ap ra libertatea. Ei ziceau c robia, i a a greu de îndurat, devenea cu totul
insuportabil atunci când era agravat de nedrept i. Magistra ii s-au str duit s -i potoleasc , st vilind r scoala,
i le-au promis c îl vor convinge pe Cumanus s -i pedepseasc pe vinova i. R zvr ti ii nu i-au ascultat, ci au pus
mâna pe arme i, cu ajutorul lui Dinaeus, fiul lui Eleazar (un tâlhar care s l luia de mul i ani în mun i), au
pr dat i au dat foc satelor samaritene. Cum a primit vestea despre aceste ispr vi, Cumanus a pornit cu corpul de
cavalerie din Sebaste, cu patru cohorte de pedestra i, ba chiar i cu samariteni înarma i, împotriva iudeilor. A
pornit în urm rirea lor i a ucis mul i dintre ei, luând i mai mul i prizonieri. Când au v zut ce mare necaz se
ab tuse asupra poporului lor, locuitorii din Hierosolyma care se distingeau prin obâr ie i onoare, îmbr ca i în
straie aspre din p r de capr i cu cenu pe cap, i-au implorat în fel i chip pe to i r zvr ti ii s se astâmpere.
Aducându-le în fa a ochilor patria distrus , templul mistuit de fl c ri i târârea în sclavie nu numai a lor, ci i a
so iilor i copiilor fiec ruia, ei i-au îndemnat s - i schimbe hot rârea, s arunce armele din mân i s - i
g seasc în sfâr it lini tea prin întoarcerea la casele lor. Prin astfel de cuvinte, c peteniile au reu it s - i
înduplece concet enii. Ace tia s-au
' Jezreel sau Esdraelon. Ginaea era situat la grani a nordic a Samariei.
561
împr tiat, pe când tâlharii s-au retras iar i în ascunz toriie lor înt rite. în vremea aceea, întreaga Iudee era
devastat de bande de ho i.
2. Frunta ii samaritenilor s-au dus la Ummidiu; Quadratus, guvernatorul Siriei, aflat întâmpl tor la Tyr,
s -i învinuiasc pe iudei c le jefuiau i incendiau satele. Ei ziceau c nu se plângeau atât de nedreptatea care li
se f cea, cât mai ales de dispre ul fa de romani, la judecata c rora ar fi trebuit s recurg iudeii, chiar dac
verdictul le era defavorabil, în loc s fac incursiuni r zboinice, ca i cum n-ar fi fost supu i acum puterii
romane. De aceea au venit la dânsul, s le fac dreptate. Astfel i-au formulat acuza iile lor samaritenii. Iudeii
sus ineau îns c vinova i de r scoal i de ostilit i erau samaritenii i în primul rând Cumanus, care se l sase
corupt de darurile lor, ca s treac sub t cere uciderea galileenilor. Ascultând plângerile ambelor tabere, el a
amânat dezbaterile procesului i a zis c va pronun a verdictul dup ce va veni în ludeea, ca s cunoasc mai bine
adev rul la fa a locului. P r ile rivale s-au desp r it f r s primeasc deocamdat r spunsul. Curând a sosit
Quadratus în Samaria; dând ascultare tuturora, a fost de p rere c samaritenii purtau vina tulbur rilor. De îndat
ce a prins de veste c iudeii puneau la cale noi r zvr tiri, i-a intuit pe cruce pe cei captura i de Cumanus. De
acolo a plecat în târgul numit Lydda, care rivaliza prin m rime cu un ora , i aici, instalat pe o tribun , a cercetat
iar pricina samaritenilor. De la un samaritean a aflat c un frunta al iudeilor, numit Dortus, împreun cu câ iva
r zvr titori, patru la num r, au c utat s ridice poporul împotriva romanilor. Quadratus i-a condamnat la moarte
pe to i ace ti instigatori. Dar pe Marele Preot Ananias i pe pretorul Ananus i-a pus în lan uri, trimi ându-i la
Roma, s dea socoteal în fa a lui Claudius Caesar pentru faptele lor. A poruncit apoi ca frunta ii samaritenilor i
ai iudeilor, împreun cu procuratorul Cumanus i cu Celer (care era tribun), s plece în Italia, la împ rat, spre a
supune judec ii acestuia disputele lor. St pânit de teama c iudeii pun la cale o nou r scoal , s-a dus el însu i la
Hierosolyma, unde a g sit poporul cinstindu-1 pe Dumnezeu la str mo easca lui s rb toare. Convins c nu vor
mai avea loc noi tulbur ri, Quadratus a p r sit solemna ceremonie, întorcându-se la Antiohia.
3. Lui Cumanus i frunta ilor samariteni, trimi i la Roma, li s-a stabilit ziua în care disputele lor vor fi judecate
de împ rat. Liber ii i prietenii lui Caesar s-au str duit mult s intervin în favoarea lui Cumanus i a
samaritenilor i desigur c iudeii ar fi pierdut procesul. Dar tân rul Agrippa, aflat atunci la Roma, dându- i
seama c frunta ii iudeilor erau într-o mare încurc tur , a rugat-o st ruitor pe Agrippina, so ia împ ratului, s - i
conving so ul ca, la rostirea sentin ei, s dea cuvenita pedeaps adev ra ilor provocatori ai tulbur rilor. Prevenit
astfel i înduplecat de rug min ile sale, dup ce a dat ascultare ambelor p r i i s-a convins c principalii
provocatori ai relelor erau samaritenii, Claudius i-a condamnat la moarte pe ace tia, I-a surghiunit pe Cumanus i
a poruncit ca tribunul Celer s fie trimis înapoi la Hierosolyma, urmând s fie târât prin întregul ora i scurtat de
cap.
CAPITOLUL VII
1. Claudius 1-a trimis apoi pe Felix1, fratele lui Pallas, s guverneze ludeea. în al doisprezecelea an al domniei
sale, i-a dat lui Agrippa tetrarhia lui Phillipos i Batanaea, la care a ad ugat Trachonitis i Abila (fosta tetrarhie a
lui Lysanias), luându-i îns Chalcis, unde domnise timp de patru ani. Primind bogatele daruri ale lui Caesar,
Agrippa a m ritat-o pe sora lui Drusilla cu Azizus, regele din Emesa, care a acceptat t ierea împrejur. C ci
Epiphanes, fiul regelui Antioh, renun ase s se însoare cu ea, fiindc nu a vrut s îmbr i eze credin a iudaic , în
pofida promisiunii pe care o f cuse cândva tat lui fetei. Apoi Agrippa a dat-o de so ie pe Mariamne lui
Archelaus, fiul lui Helcias, cu care fusese logodit de tat l ei, Agrippa. Din aceast c s torie a rezultat o fiic
numit Berenice.
1
Antonius Felix. al patrulea procurator al Iudeii (52-60 e.n). libertul Antoniei, mama lui Claudius. la fel ca influentul Marcus Antonius
Pallas.
563
2. La scurt vreme dup aceea s-a destr mat c snicia
Drusillei cu Azizus, din urm torul motiv. De îndat ce a v zut-
o pe Drusilla (care întrecea toate femeile prin frumuse ea ei),
Felix, procuratorul de atunci al Iudeii, s-a îndr gostit de ea.
Trimi ându-I ca mijlocitor pe bunul s u prieten iudeu, numit
Simon, care era originar din Cipru i se d dea drept mag, i-a
cerut s - i p r seasc b rbatul i s se c s toreasc cu el; i-a
f g duit c o va face fericit dac nu-1 va dispre ui. Dornic s
scape de invidia surorii sale Berenice (c ci frumuse ea ei îi
adusese1 muite ponoase din partea acesteia), Drusilla a comis o
nelegiuire i a înc lcat datinile str mo e ti, l sându-se convins
s se c s toreasc cu Felix. 1-a d ruit acestuia un fiu, numit
Agrippa, care a pierit împreun cu mama lui în urma erup iei
vulcanului Vezuviu din timpul domniei lui Titus, cum voi
povesti mai târziu.
3. Dup moartea lui Herodes, care îi fusese în acela i
timp so i unchi, Berenice a fost mult vreme v duv .
Fiindc se r spândise zvonul c între inea leg turi nepermise
cu fratele ei, !-a îndemnat pe Polemon (regele Ciliciei) s se
taie împrejur, spre a se c s tori cu ea; i s-a p rut cea mai
sigur cale de a combate minciunile i calomniile care
umblau pe socoteala ei. Polemon a consim it, mai ales
datorit faptului c era foarte bogat . Dar c snicia lor n-a
durat mult vreme; Berenice 1-a p r sit pe Polemon, zice-se,
din pricina necump t rii sale. Dup desfacerea c s toriei,
Polemon s-a dezb rat repede de credin ele iudaice. în aceea i
vreme i Mariamne, care se desp r ise între timp de
Archelaus, s-a c s torit cu Demetrios, care se distingea
printre iudeii din Alexandria atât prin origine, cât i prin
averile sale; îndeplinea pe atunci func ia de alabarh. Fiului pe
care 1-a avut de la el i-a dat numele de Agrippinus. Dar
despre aceste personaje vom avea prilejul s vorbim mai
târziu.
564
CAPITOLUL VIII
1. între timp a murit Claudius Caesar, dup ce a domnit
treisprezece ani, opt luni i dou zeci de zile. Unii sus in c a
murit otr vit chiar de Agrippina', so ia lui. Germanicus, fratele
lui Caesar, a fost tat l acestei femei, m ritat mai întâi cu
Domitius Ahenobarbus, unul dintre b rba ii cei mai de seam ai
ora ului Roma. Dup moartea so ului ei, a r mas mult vreme
v duv , pân s-a m ritat cu Claudius, aducându-i un fiu vitreg,
numit Domitius dup tat l lui bun. Claudius a ucis-o din gelozie
pe so ia lui Messalina2, care i-a d ruit doi copii: pe Britannicus
i pe Octavia. De la prima lui so ie, Petina, avea o fiic mai
mare, care se chema Antonia. Pe aceast Antonia a m ritat-o
numaidecât cu Nero: a a 1-a numit el pe Domitius, dup ce 1-a
adoptat.
2. întrucât se temea mult c , de îndat ce va cre te mare, Britannicus va fi ajutat de tat l s u s -i mo teneasc
tronul, Agrippina a pus la cale, zice-se, uciderea lui Claudius, vrând s -i deschid calea spre domnie propriului ei
fiu. L-a trimis numaidecât pe Burrus, prefectul pretoriului, împreun cu tribunii i liber ii cei mai influen i, sâ-1
duc pe Nero în tab ra pretorian , ca s fie proclamat împ rat. Dup ce a pus mâna pe putere în felul acesta,
Nero l-a otr vit în tain pe Britannicus, având mai mul i complici. în scurt vreme a ucis-o f i pe mama lui,
drept mul umire nu numai pentru c l-a adus pe lume, ci pentru c prin intrigile ei l-a ajutat s dobândeasc
tronul împ r iei romanilor. A ucis-o de asemenea pe Octavia, so ia iui, precum i mul i oameni nobili, sub
pretextul c ar fi complotat
împotriva lui.
3. M ab in totu i s spun mai multe lucruri despre acestea. Mul i au fost cei care au scris istoria lui Nero: unii
dintre ei, în semn de recuno tin pentru binefacerile sale, au
1
lulia Agrippina Minor (15-59 e.n.). sora lui Caligula i mama lui Nero. cea de-a patra so ie a lui Claudius (vezi Tacitus, Anale. XII. 66).
2
Valeria Messalina (cea 25-48 e.n.). cea de-a treia so ie a lui Claudius. a fost executat în urma unui complot, dezv luit de libertul Narcissus.
tân ra împ r teas fiind nu numai desfrânat , ci i intrigant .
565
îmbrobodit adev rul, iar al ii, mâna i de ura i du m nia lor fa de dânsul, au dat crezare f r ru ine atâtor
minciuni despre el încât sunt demni de deplinul nostru dispre . Nu trebuie s ne mire faptul c ei au r spândit
n scociri privitoare la Nero, cât vreme nici m car istoricii care au descris faptele înainta ilor lor nu s-au ostenit
s respecte adev rul de i nu aveau nici un motiv s -i urasc , deoarece au tr it cu mult înaintea lor. Cei ce nu pun
pre pe adev r, n-au decât s scrie istoria a a cum poftesc, deoarece ei par încânta i de aceast libertate. Dar eu,
care mi-am propus s redau numai adev rul, m-am hot rât s men ionez în treac t lucrurile care n-au leg tur cu
lucrarea de fa i s tratez pe îndelete doar faptele privitoare la iudei, compatrio ii mei, fiindc nu m sfiesc s
ar t deschis nici nenorocirile, nici vinile noastre. M întorc a adar la depanarea celor ce ni s-au întâmplat
odinioar .
4. în primul an al domniei lui Nero a murit Azizus, regele din Emesa, i urma la tron i-a fost fratele s u,
Soemus. Aristobul, fiul lui Herodes, regele din Chalcis, a primit de la Nero guvernarea Armeniei Mici. Caesar i-
a d ruit lui Agrippa o parte din Galileea, Tiberias i Tarichea, care urmau s asculte de poruncile sale, împreun
cu luliada, ora ul din Peraea, i dou zeci i patru de sate din vecin tatea lui.
.5. între timp, situa ia din Iudeea se înr ut ea de la o zi la alta. ara era bântuit iar i de tâlhari i de arlatani,
care am geau mul imea. Mul i din rândul acestora, ca i din al jefuitorilor, au fost captura i zilnic de Felix i
executa i. Pe Eleazar, fiul lui Dinaeus, care strânsese în jurul lui o band de ho i, I-a prins printr-un vicle ug: I-a
ademenit s vin Ia curtea lui, dup ce s-a legat prin jur mânt c n-o s p easc nimic, trimi ându-l numaidecât
înl n uit la Roma. Felix era foarte pornit împotriva Marelui Preot Jonathas, care îl sf tuise adesea s guverneze
mai bine treburile iudeilor, pentru ca el, care intervenise pe lâng Caesar pentru numirea lui ca procurator al
Iudeii, s fie mai la ad post de plângerile poporului s u. S-a decis s -1 înl ture din calea lui pe cel ce îl dojenea
necontenit: nimic nu-i sup r mai mult pe cei nedrep i decât statornica lor mu truluire. De aceea 1-a momit pe
cel mai bun prieten al lui Jonathas, originar din Hierosolyma, numit Doran, f g duindu-i o mare sum de bani
dac îi va aduce ni te tâlhari, s -l omoare
566
CAPITOLUL IX
1. Cum a primit vestea mor ii lui Festus, Caesar 1-a trimis pe Albinus1 s guverneze Iudeea. Regele i-a luat
func ia de Mare Preot lui Josephus i i-a dat pontificatul fiului lui Ananus, care se numea tot Ananus. Despre
b trânul Ananus se zice c a fost un om foarte norocos: a avut cinci copii i to i l-au slujit pe Domnul ca arhierei,
dup ce a de inut el însu i mult vreme înalta demnitate sacerdotal , ceea ce nu s-a mai întâmplat nici unuia
dintre pontificii no tri. Tân rul Ananus, despre a c rui numire în func ia de Mare Preot am vorbit adineauri, avea
o fire nemiloas i cutez toare. El f cea parte din secta saduceilor, care sunt mai acerbi i mai nemilo i în
judec i decât ceilal i iudei, dup cum am ar tat mai înainte. Fiindc era, a adar, crud, Ananus a socotit c sosise
momentul potrivit s treac la fapt acum, când Festus murise i Albinus era în drum spre Iudeea. A convocat
sinedriul la judecat i I-a adus în fa a lui pe fratele lui Isus, denumit Hristos (el se chema Iacob), împreun cu
al i câ iva, acuzându-i c înc lcaser legile, i i-a condamnat s fie uci i cu pietre. Acest lucru a stârnit
indignarea cet enilor modera i, care respectau cu stricte e legile; ei i-au trimis în tain solii la regele lor,
rugându-1 s -l avertizeze în scris pe Ananus s nu mai întreprind asemenea fapte, c ci fusese nedrept i în ceea
ce f cuse acum. Unii dintre ei s-au dus în întâmpinarea lui Albinus. care tocmai plecase din ora ul Alexandria, i
i-au atras aten ia c Ananus convocase singur sinedriul la judecat , f r s -i cear consim mântul. Albinus a fost
convins de vorbele sf tuitorilor s i i i-a adresat scrisori furibunde lui Ananus, amenin ându-1 c -i va da
cuvenita pedeaps . Dar, în urma acestui incident, regele Agrippa i-a luat func ia de Mare Preot, pe care o
de inuse timp de trei luni, i i-a încredin at-o lui Iesus, fiul lui Damnaeus.
2. Cum a ajuns în ora ul Hierosolyma, Albinus i-a dat întreaga osteneal i preocupare ca s instaureze lini tea
în ar . (Fostul) Mare Preot Ananus î i sporea de la o zi la alta
1
Albinus a fost al aselea procurator roman al iudeilor (62-64 e.n.!
571
prestigiul, cucerind i mai mult simpatia i pre uirea concet enilor s i. Se pricepea s agoniseasc banii i
împ r ea daruri lui Albinus i Marelui Preot. Avea în schimb slujitori netrebnici care, înso i i de ni te oameni
foarte îndr zne i, se duceau Ia arie i î i însu eau cu for a zeciuiala preo ilor, luându-i la b taie pe cei care li se
împotriveau. Atât Marii Preo i cât i slujitorii lor s vâr eau asemenea fapte deoarece nu era nimeni care s -i
împiedice. A a se face c sacerdo ii care tr iau din aceste zeciuieli ajungeau s moar de foame.
3. La una din s rb torile celebrate în vremea aceea, sicarii au p truns noaptea în ora , l-au capturat pe gr m ticul
lui Eleazar, comandantul templului (care era fiul lui Ananias, Marele Preot), i, legându-1 fedele , l-au dus cu ei.
Apoi au trimis un mesager la Ananias i i-au promis c -l vor da înapoi pe gr m tic dac îl va convinge pe
Albinus s elibereze zece dintre ciracii lor inu i în lan uri. Ajuns ia ananghie, Ananias a apelat ia Albinus i l-a
convins s -i îndeplineasc cererea. Aceasta a fost începutul altor nenorociri. C ci sicarii c utau pe toate c ile s
pun mâna pe rudele i prietenii lui Ananias; de câte ori îi capturau, ei nu înapoiau ostaticii pân nu ob ineau
eliberarea unui sicar. Astfel, num rul lor a crescut din nou, racându-i s devasteze ara cu i mai mare
îndr zneal .
4. în acela i timp, regele Agrippa, m rind ora ul Caesarea, care se mai chema i Philippi, l-a denumit Neronia, în
cinstea lui Nero. Cu mari cheltuieli, el a construit a ijderea în Berytus un teatru unde d dea anual spectacole,
sco ând din buzunar sume uria e; totodat , a distribuit poporului grâu i ulei. Apoi a g tit întregul ora cu statui
i copii ale originalelor unor vechi sculptori celebri; toate podoabele regatului s u le-a mutat în ora ul acela.
Aceasta a stârnit ura supu ilor lui, fiindc lua de la ei, s înfrumuse eze ora ele str ine. Atunci a luat pontificatul
de la lesus, fiul lui Damnaeus. i urma ul lui a fost lesus, fiul lui G m liei. De aceea, între cei doi a izbucnit o
ceart . Fiecare a strâns în jurul lui o ceat de oameni foarte curajo i i aveau loc numeroase înc ier ri, ambele
tabere aruncând pietre una asupra alteia, i-a întrecut îns pe to i Ananias, care, prin bog iile sale, a atras
majoritatea sus in torilor de partea lui. i-au pus în slujba lor ceata de nelegiui i Saul i Costobar, care aveau
obâr ie regal , bucurându-se de o mare pre uire datorit
572
înrudirii lor cu Agrippa. Ei erau îns înfoca i i violen i, fiind gata oricând s -i jefuiasc pe cei slabi. înc de
atunci ora ul nostru era n p dit de calamit i i lucrurile mergeau din ce în ce
mai r u.
5. întrucât primise vestea c Gessius Florus2 a fost numit în locul s u i c se afla deja în drum spre
Hierosolyma, Albinus a vrut s dea impresia c a f cut ceva pentru iudei. Cei înc tu a i, care meritau pedeapsa
cu moartea, au fost executa i din ordinul lui. Pe cei ce z ceau în temni pentru pricini m runte i-a eliberat în
schimbul unei sume de bani. Astfel s-au golit închisorile de nelegiui i i ara a fost invadat de tâlhari.
6. între timp, cânt re ii de imnuri din rândul levi ilor (ace tia alc tuiesc un trib aparte) l-au rugat pe rege s
convoace sinedriul, ca s li se acorde i lor dreptul de a purta stola de in, aidoma preo ilor. Ei sus ineau c în anii
domniei sale era indicat s se instituie o nou ordine care s -i peipetueze amintirea. Cererea lor n-a fost
zadarnic . Fiindc regele, cu consim mântul celor ce f ceau parte din sinedriu, le-a permis cânt re ilor de
imnuri s - i schimbe vechiul ve mânt cu haina lung de in pe care i-o doreau. Chiar i celeilalte p r i a tribului,
care se ocupa de treburile m runte ale templului, i-a îng duit, potrivit cererii sale, s înve e imnurile. Toate
aceste m suri se ab teau de la orânduielile str mo e ti, încât înc lcarea legilor nu putea s nu- i primeasc
cuvenita pedeaps .
7. în vremea aceea, construc ia templului era terminat . Dar poporul a v zut c me te ugarii, peste optsprezece
mii la num r, st teau degeaba i doreau s - i exercite meseria de pe urma c reia î i agonisiser traiul zilnic, prin
munca lor la templu. Temându-se îns de romani, el n-a mai vrut s strâng bani pentru templu i de aceea a
dorit s cheltuiasc , dând de lucru meseria ilor (c ci chiar dac lucraser o singur or pe zi la templu, ace tia
fuseser pl ti i pe loc). De aceea, regele a fost rugat s restaureze galeria din partea de apus. Porticul, situat în
afara templului, str b tea o vale adânc i se sprijinea pe un zid de patru sute de co i; era construit din pietre
p trate, de un alb str lucitor (lungimea fiec rei pietre era de dou zeci de co i i în l imea, de ase co i), lucrarea
datând din vremea lui
!
Ultimul procurator roman al Iudeii (62-64).
573
Solomon, constructorul primului templu. Dar regele (întrucât Claudius Caesar îi ceruse s aib grij de templu)
i-a zis în sinea lui c lesne se demola o asemenea construc ie, dar restaurarea ei constituia o treab grea, mai
ales un asemenea portic (lucrarea avea nevoie de mult vreme i de cheltuieli mari), a a c n-a aprobat cererea
poporului. N-a împiedicat îns pavarea ora ului cu marmur alb . Apoi i-a luat func ia de Mare Preot lui Iesus,
fiul lui G m liei, i i-a încredin at-o lui Matthias, fiul lui Theophilos, sub pontificatul c ruia a izbucnit r zboiul
dintre romani i iudei.
CAPITOLUL X
Mi se pare necesar ca aceast istorie s povesteasc neap rat despre Marii Preo i: de unde proveneau, cine anume
avea voie s primeasc aceast demnitate i cât de mul i au fost ei pân la sfâr itul r zboiului. Primul dintre îo i
Marii Preo i a fost, dup cum se spune, Aaron, fratele lui Moise. Dup moartea lui, au venit la rând fiii lui i de
atunci încolo to i urma ii s i au mo tenit înalta func ie. La noi exist legea str bun potrivit c reia nimeni nu are
voie s fie Marele Preot al lui Dumnezeu dac nu se trage din sângele lui Aaron. Nici unul dintr-o alt familie,
chiar dac era rege, nu avea voie s emit preten ii la o asemenea onoare. De la Aaron, primul Mare Preot, i
pân ia Phinees, numit de r scula i în timpul r zboiului, au fost în total optzeci i trei de pontifi. Treisprezece
dintre ei au îmbr cat sacrele ve minte din vremea când Moise a înjghebat în pustiu un tabernacol pentru cinstirea
lui Dumnezeu i pân la sosirea în ludeea, unde regele Solomon a în l at templul Domnului. La început,
pontificatul era de inut pân la moarte, în timp ce mai târziu Marii Preo i au fost înlocui i din timpul vie ii de
urma ii lor. Cei treisprezece, care se tr geau din cei doi fii ai lui Aaron, i-au primit func ia printr-o succesiune
574
pe Jonathas. Acesta s-a învoit i a pus la cale uciderea Marelui Preot cu ajutorul tâlharilor. Unii dintre ei au venit
în ora , s se roage, chipurile, lui Dumnezeu, ascunzându- i sub haine pumnalele3. Ace tia s-au amestecat printre
slujitorii lui Jonathas i l-au ucis. Deoarece crima a r mas nepedepsit , infractorii au venit mai târziu f r team
în zilele de s rb toare, cu jungherul dosit a ijderea sub haine, se amestecau în mul ime i unii î i înjunghiau
du manii, al ii pe aceia pentru care primiser bani s -i ucid . Ac ionau astfel nu numai în ora , ci i în templu; nu
se temeau s comit asasinate nici acolo, ca i cum fapta loi n-ar fi n-ar fi fost contrar evlaviei. Am convingerea
c tocmai de aceea, indignat de nelegiuirea lor, Dumnezeu s-a înver unat împotriva ora ului i, fiindc a socotit
c templul nu mai era l ca ul s u nepâng rit, i-a adus pe capul nostru pe romani, ca s - i purifice ora ul cu
ajutorul fl c rilor, i ne-a târât în sclavie, împreun cu so iile i copiii, f cându-ne s ne recunoa tem singuri
vinov ia.
6. Ca urmare a faptelor s vâr ite de tâlhari, ora ul s-a umplut de asemenea nelegiuiri. Intre timp au ap rut
arlatani i oameni plini de vicle uguri, care sf tuiau mul imea s -i înso easc în pustiu, unde urmau ei s fac
semne i minuni cu ajutorul proniei divine. Numero ii naivi care le-au dat crezare au fost pedepsi i pentru
nebunia lor: Felix i-a adus înapoi, condamnându-i la moarte. în vremea aceea a venit la Hierosolyma un egiptean
care se d dea drept profet, îndemnând gloata de plebei s urce împreun cu el pe Muntele m slinilor, situat la
cinci stadii distan de ora . Acolo zicea el c vroia s arate cum, la porunca lui, zidurile Hierosolymei se vor
pr bu i, f g duind oamenilor c vor p trunde în ora prin sp rturile lor. La auzul acestor vorbe, Felix a poruncit
o tenilor s ia armele în mâini; a strâns un mare num r de c l re i i de pedestra i, cu care a n v lit în afara
Hierosolymei, pornind împotriva egipteanului i a înso itorilor lui. Au pierit vreo patru mii dintre ace tia i dou
sute au fost lua i prizonieri. Egipteanul n-a c zut pe câmpul de lupt , ci s-a f cut nev zut. Acum tâlharii a â au
' Pumnal (cu lama încovoiat ): în lat. .sica. De aici i numele de sicarius: pumnalagiu, purtat de exponentul cu itarilor antici. Sicarii din
Palestina reprezentau aripa dreapt a zelo ilor, alc tuind o organiza ie secret care recurgea la tacita înjunghiere a adversarilor, f r s - i
jefuiasc victimele.
567
iar i poporul s porneasc r zboiul împotriva romanilor, c rora nu mai trebuiau s li se supun , i, acolo unde
nu erau asculta i, d deau foc i pr dau satele.
7. Chiar i între iudeii care locuiau în Caesarea i irienii stabili i acolo au izbucnit certuri provocate de
egalitatea dreptului lor de cet enie. Iudeii vroiau s li se recunoasc întâietatea, datorit faptului c regele lor
Herodes, care întemeiase Caesarea, avea origine iudaic . Sirienii nu contestau acest lucru, dar sus ineau c
ora ul lor s-a numit mai înainte Turnul lui Straton i atunci nici urv iudeu nu locuia în cetate. Când magistra ii
provinciilor au auzit de disputa lor, i-au prins pe instigatorii ambelor tabere i i-au b tut cu vergile, astfel c
înc ier rile s-au potolit pentru scurt timp. Dar iudeii, care se bazau pe averile lor i îi dispre uiau ca atare pe
sirieni, au început s -i batjocoreasc iar i, provocându-i astfel s treac la fapte. La rândul lor, sirienii, care nu
erau a a de boga i, dar se bizuiau pe faptul c deta amentul roman, situat în apropierea ora ului, era alc tuit în
mare parte din cet eni provenind din Caesarea i Sebaste, au r spuns cât va vreme la batjocurile iudeilor cu
acelea i vorbe jignitoare. Apoi au aruncat cu pietre unii împotriva altora, pân când în ambele tabere s-au
înregistrat mul i r ni i i mor i. Victoria a fost îns de partea iudeilor. Când a v zut c disputa nu se deosebea
prea mult de un r zboi f i , Felix a intervenit i Ie-a cerut iudeilor s se potoleasc . Fiindc ace tia nu l-au
ascultat, i-a trimis o tenii bine înarma i împotriva lor i a ucis mul i dintre ei, dar pe cei mai mul i i-a capturat,
iar casele pline de bog ii ale celor care locuiau în ora au fost pr date de o teni. Atunci iudeii cei mai modera i
i mai influen i, preocupa i de propria siguran i de cea a semenilor lor, l-au rugat pe Felix s - i recheme
lupt torii prin semnalul de trâmbi , ca s -i cru e pe ceilal i, dându-le prilejul s - i isp easc gre elile. Felix s-a
l sat înduplecat pe loc de rug min ile lor.
8. în vremea aceea, regele Agrippa i-a transmis func ia de Mare Preot lui Ismael, fiul lui Phabi. Acum s-au
r sculat Marii Preo i împotriva sacerdo ilor i a frunta ilor mul imii din Hierosolyma; fiecare i-a înjghebat
propria lui ceat de sus in tori fanatici i dornici de schimb ri, proclamându-se conduc torul ei. De câte ori se
întâlneau, aruncau unii asupra
568
altora vorbe de ocar i pietre; nu se g sea nimeni care s -i dojeneasc , încât bunul plac se r spândea, ca i cum
în cetate n-ar mai fi existat nici o autoritate. Neru inarea i cutezan a Marilor Preo i a mers atât de departe încât
ei i-au trimis slujitorii la arie, s ridice zeciuiala cuvenit sacerdo ilor. Aceast m sur a avut drept urmare
faptul c unii sacerdo i, care se zb teau în s r cie, au murit de foame din lipsa celor necesare traiului zilnic.
A adar, samavolnicia r zvr ti ilor oprima orice dreptate.
9. între timp, Porcius Festus4, trimis de Nero, 1-a înlocuit pe Felix în func ia de procurator. Frunta ii iudeilor
care locuiau la Caesarea s-au dus numaidecât la Roma, s - i formuleze acuza iile împotriva lui Felix. Acesta ar fi
fost aspru pedepsit pentru nedrept ile pe care le f cuse iudeilor dac fratele s u Pallas, bucurându-se atunci de
marea pre uire a împ ratului, nu l-ar fi îmbunat pe Nero prin rug min ile lui nenum rate. Dou dintre c peteniile
siriene l-au atras de partea lor, cu o mare sum de bani, pe Burrus5 (dasc lul lui Nero, a ijderea îngrijitorul
coresponden ei sale în limba greac ) i l-au convins s ob in de la Nero o scrisoare care s -i priveze pe iudei de
egalitatea dreptului lor de cet enie. i Burrus 1-a rugat pe împ rat, determinându-l s scrie o asemenea
scrisoare; ea este sursa nenorocirilor care au c zut dup aceea pe capul neamului nostru. Când au aflat con inutul
scrisorii care fusese adresat sirienilor, iudeii din Caesarea i-au înte it revolta, pân când a izbucnit r zboiul.
10. La sosirea lui în ludeea, Festus i-a g sit pe locuitorii ei îngrozi i de tâlharii care le p gubeau ara, jefuind i
dând foc tuturor satelor. Atunci cei ce erau denumi i sicari (un soi de asasini) se înmul iser foarte mult i se
slujeau de un junghier, care nu era mai mare decât iataganul persan, dar cu Iama încovoiat , a a cum sunt
pumnalele c rora romanii le zic sicae. De aici provine i numele acestor tâlhari, care comiteau multe omoruri.
A a cum am spus mai înainte, în zilele de s rb toare, ei se amestecau în mul imea venit de pretutindeni în
scopuri pioase, înjunghiind a â i închin tori câ i voiau ei. Adesea
* Porcius Festus: al cincilea procurator al Iudeii (607-62 e. n). 5 Sextus Afranius Burrus (?-62 e.n.): prefect unic al pretoriului i principalul
sfetnic al lui Nero din primii ani ai domniei lui.
569
n v leau înarma i în satele du mane, s le jefuiasc i s le incendieze. Festus i-a trimis trupele de c l re i i de
pedestra i împotriva celor am gi i de un arlatan care le promisese izb virea i încetarea tuturor relelor, dac se
hot rau s -1 urmeze în pustiu. O tenii trimi i de el i-au ucis deopotriv pe în el tor ca i pe înso itorii lui.
11. în aceea i vreme, regele Agrippa a construit un edificiu impun tor aproape de colonade, în cet uia regal a
Hierosolymei, care fusese odinioar palatul fiilor lui Asamoneu. El se afla pe un loc înalt, de unde avea o
încânt toare priveli te a întregului ora . Curiosul rege, întins pe patul s u, putea s urm reasc de sus tot ce se
petrecea în preajma templului. Când au observat acest lucru, frunta ii Hierosolymei au fost foarte sup ra i: nici
obiceiurile str bune, nici legile lor nu permiteau nim nui s vad ce se petrecea în templu, mai ales în timpul
ceremoniilor sacre. Ca atare, ei au cl dit un zid înalt în fa a exedrei din interiorul templului, aflat în partea de
apus. Construc ia r pea perspectiva nu numai dinspre dormitorul regelui, ci i dinspre porticul apusean, situat în
afara templului, unde î i postau romanii str jerii care supravegheau sanctuarul în zilele de s rb toare. Ceea ce 1-
a nemul umit profund pe regele Agrippa, dar în i mai mare m sur pe procuratorul Festus, ultimul fiind cel ce a
poruncit ca zidul s fie d râmat. Dar iudeii l-au rugat ca mai întâi s li se îng duie s - i trimit solii la Roma;
sus ineau c prefer s moar , decât s - i vad tirbit o parte a templului lor. Când Festus le-a încuviin at
cererea, ei au delegat s plece la Nero zece cet eni de vaz , împreun cu Marele Preot Ismael i cu Helcias,
p zitorul tezaumlui sfânt. Nero le-a dat ascultare i nu numai c i-a iertat pentru ceea ce au f cut, ci a permis ca
zidul lor s r mân în picioare. împ ratul a f cut asta de dragul so iei sale Poppaea (o femeie evlavioas ), care a
intervenit în favoarea iudeilor; a permis celor zece delega i s se întoarc acas , re inându-i ca ostatici pe Helcias
i pe Ismael. De îndat ce a aflat asta, regele i-a transmis pontificatul lui Josephus, poreclit Cabi, fiul Marelui
Preot Simon.

570
fireasc . în decursul p storiei lor, orânduirea a fost mai întâi aristocratic , apoi una monarhic . Num rul anilor în
care celor treisprezece le-a revenit înalta demnitate, începând de la ie irea str bunilor no tri din Egipt i pân
când Solomon, regele din Hierosolyma, a construit templul, se ridic la ase sute i doisprezece. Dup cei
treisprezece pontifi, al i optsprezece au ocupat rând pe rând func ia de Mare Preot la Hierosolyma, din timpul
regelui Solomon pân când regele babilonian Nabucodonosor a f cut o expedi ie împotriva ora ului, a incendiat
templul i a dus poporul nostru în captivitate la Babilon, luându-1 prizonier pe Marele Preot losadec. Pontificatul
lor a durat patru sute aizeci i ase de ani, ase luni i zece zile, r stimp în care iudeii s-au supus regilor. Dup
aptezeci de ani de la distrugerea Hierosolymei de c tre babilonieni, Cirus, regele per ilor, a îng duit iudeilor din
Babilon s se întoarc în patria lor, dându-le voie s - i reconstruiasc templul. Acum a primit înalta demnitate
sacerdotal lesus, fiul lui losadec, unul dintre captivii care s-au întors acas . Acesta i urma ii lui, în num r de
cincisprezece, au cârmuit poporul redevenit liber pân în timpul domniei lui Antioh Eupator, vreme de patru sute
doisprezece ani. Acest Antioh, pomenit mai înainte, i Lysias, comandantul lui, au fost cei dintâi care au r pit
func ia unui Mare Preot, anume Onias, poreclit Menelaus, i l-au omorât la Beroe. îndep rtându-1 de la
succesiune pe fiul lui, l-au numit Mare Preot pe Iacimos, care se tr gea din Aaron, dar nu f cea parte din casa lui
Onias. Tocmai de aceea Onias, v rul defunctului Onias, care purta acela i nume ca tat l s u, s-a dus în Egipt,
unde a intrat în gra iile lui Ptolemeu Philometor i ale so iei sale Cleopatra, de la care a ob inut încuviin area s
construiasc în noma Heliopolis un templu al Domnului, aidoma cu cel din Hierosolyma, ob inând s fie numit el
însu i Mare Preot. Dar despre sanctuarul acesta, în l at în Egipt, am vorbit de câteva ori. La rândul lui, Iacimos
s-a stins din via dup ce a de inut pontificatul doar trei ani. El n-a avut parte numaidecât de urma i i vreme de
apte ani ora ul a r mas f r un Mare Preot. Mai târziu îns , conducerea poporului fiind încredin at fiilor lui
Asamoneu, de îndat ce au terminat r zboiul cu macedonenii, ace tia l-au numit Mare Preot pe Ionathas, care a
575
p storit vreme de apte ani. Când el a fost înl turat din drum prin cursa pe care i-a întins-o Tryphon, a a cum am
ar tat mai înainte, demnitatea de Mare Preot i-a fost atribuit fratelui s u Simon. Dup ce a de inut pontificatul
cu un an mai mult decât fratele lui i a pierit i el ucis mi ele te în timpul unui osp , urma i-a fost fiul s u
Hyrcanos. Timp de treizeci de ani, Hyrcanos a fost Mare Preot i a murit la o vârst înaintat , l sându-1 în locul
lui pe Iudas, care se mai numea i Aristobul. Cumulând func ia de Mare Preot cu demnitatea de rege, deoarece a
fost primul care i-a pus diadema regal , dar a domnit numai un an i a fost r pus de boal , el i-a l sat ca urma
pe fratele lui, Alexandru. Vreme de dou zeci i apte de ani, Alexandru a de inut în acela i timp rangul de rege i
func ia de Mare Preot i, Ia moartea lui, i-a transmis puterea so iei sale Alexandra, dându-i sarcina de a-1 numi
pe Marele Preot. Alexandra i-a transmis func ia fiului ei Hyrcanos i a murit dup nou ani de domnie; tot atâ ia
ani a de inut pontificatul i fiul ei Hyrcanos. C ci dup ce mama li s-a stins din via , fratele lui Aristobul i-a
declarat r zboi i 1-a învins pe Hyrcanos, proclamându-se Mare Preot în locul lui, a a c a domnit i a de inut în
acela i timp pontificatul. La trei ani i trei luni de ia urcarea lui pe tron, a sosit în ludeea Pompeius, a luat cu
asalt Hierosolyma i 1-a trimis prizonier la Roma pe . Aristobul, împreun cu copiii lui. A adar, Hyrcanos
i-a redobândit pontificatul i i s-a permis s cârmuiasc , f r s aib dreptul de a purta diadema. în afara
primilor nou ani, Hyrcanos a mai domnit astfel înc dou zeci i patru de ani. Apoi Barzapharnes i Pacorus,
c peteniile p r ilor, au trecut Eufratul i au purtat r zboi cu Hyrcanos, pe care l-au luat prizonier, aducându-1 ca
rege pe Antigonos, fiul lui Aristobul. Dup ce acesta a domnit vreme de trei ani i trei luni, Sosius i Herodes au
cucerit ora ul asediat de ei i l-au trimis pe Antigonos la Antiohia, unde a fost executat din ordinul lui Antonius.
Devenit rege cu ajutorul romanilor, Herodes n-a mai numit pontifi din stirpea Asamoneilor, ci, cu excep ia lui
Aristobul, numai oameni neînsemna i, care proveneau din familii de preo i. Pe Aristobul, nepotul lui Hyrcanos,
fostul prizonier al pârtilor i fratele Mariamnei, care i-a devenit so ie, 1-a f cut Mare Preot din dorin a de a
cuceri favoarea poporului,
576
fiindc el era pre uit de dragul amintirii lui Hyrcanos. Cuprins de teama c mai târziu Aristobul va ajunge
preferatul tuturora, Herodes 1-a înl turat, urzindu-i moartea la lerihon, unde 1-a înecat în timp ce f cea baie, cum
am ar tat mai înainte. Dup aceea nici un vl star al Asamoneilor n-a mai de inut func ia de Mare Preot. Pilda lui
Herodes în numirea pontifilor a fost urmat de fiul lui, Archelaus, apoi de romanii care au cucerit regatul
iudeilor. Din timpul domniei lui Herodes pân în ziua când Titus a dat prad fl c rilor ora ul i templul, au fost
în total optsprezece Mari Preo i, durata pontificatului lor fiind de o sut i apte ani. Unii dintre ei au de inut
func ia pontifical chiar în vremea regelui Herodes i a fiului s u Archelaus; dup stingerea lor din via , ara a
avut o cârmuire aristocratic , conducerea poporului fiind încredin at pontifilor. Cu acestea am spus destule
lucruri despre Marii Preo i.
CAPITOLUL XI
1. Gessius Florus, trimis de Nero ca succesor al lui Albinus, a c unat iudeilor nenum rate nenorociri. Era
originar din Clazomenae i a venit împreun cu nevasta lui Cleopatra, care, ca bun prieten a Poppaeei, egalând
pe deplin nelegiuirea acesteia, a ob inut pentru el func ia de procurator. A abuzat în asemenea m sur de puterea
lui încât iudeii, f când compara ie cu infamia lui, îl socoteau pe Albinus un binef c tor al lor. Cel pu in acesta a
c utat s - i ascund r utatea i avea grij ca ea s fie cât mai pu in cunoscut . De parc ar fi fost trimis s - i
dezv luie tic lo ia, Gessius Florus se f lea cu ea i, în râvna lui de a aduce pagube poporului nostru, nu se d dea
în l turi de la nici un fel de jaf sau de la toate nedrept ile pe care era în stare s le fac . C ci el era crud i str in
de orice mil , fiind st pânit de o nes ioas aviditate de câ tig, încât nu f cea nici o deosebire între mult i pu in,
ci intra în cârd ie chiar i cu
577
tâlharii. Ace tia comiteau multe jafuri, plini de speran a c vor sc pa teferi, unica lor temere fiind c drept
r splat trebuiau s dea o bun parte din prada lor. Suferin ele îndurate întreceau orice m sur , astfel încât
s rmanii iudei, care nu mai puteau s îndure jafurile întreprinse de tâlhari, erau sili i cu to ii s - i abandoneze
casele i s - i ia lumea în cap, c ci puteau s aib parte oriunde la str ini de un trai mai bun. Mai are oare rost s
lungim vorba? Florus a fost cel ce ne-a silit s pornim r zboiul împotriva romanilor, fiindc , în locul unei mor i
lente, noi am preferat s pierim to i odat . Acest r zboi a început în cel de-al doilea an al guvern rii i în cel de-
al doisprezecelea al domniei lui Nero'. Ce anume am fost constrân i s facem sau ce a trebuit s îndur m poate s
cunoasc temeinic oricine vrea s citeasc cartea pe care am scris-o despre r zboiul iudeilor împotriva romanilor.
2. Pun aici cap t lucr rii mele despre Antichit ile iudaice, dup ce am scris c r ile despre r zboiul împotriva
romanilor. Antichit ile con in tradi iile istorice de la crearea primului om pân în al doisprezecelea an al
domniei lui Nero, depanând ceea ce ni s-a întâmplat nou , iudeilor, în Egipt, Siria i Palestina, apoi ponoasele
pricinuite de asirieni i babilonieni, precum i asupririle la care ne-au supus per ii i macedonenii, dup ei venind
la rând romanii. Toate acestea, potrivit p rerii mele, au fost descrise cu exactitate. Mi-am dat a ijderea osteneala
s înf i ez întregul ir al Marilor Preo i care s-au perindat pe parcursul celor dou mii de ani. Apoi am redat f r
gre eal succesiunea regilor, povestind faptele lor, felul cum au condus ara i puterea monarhilor, dup
îndrum rile c r ilor noastre sfinte; am f cut a adar întocmai cum am promis la începutul acestei istorii. Cutez s
afirm acum, la încheierea lucr rii de fa , c , oricât ar fi vrut, nimeni altul, fie iudeu, fie str in, n-ar fi fost în
stare s -i redea cu fidelitate con inutul pe în elesul grecilor. C ci compatrio ii mei pot s confirme faptul c sunt
des vâr itul cunosc tor al tradi iilor rii mele; totodat , dup ce mi-am însu it temeinic regulile gramaticale, am
înv at limba greac , pe care n-o vorbesc f r cusur, lucru de altfel neîng duit de datinile patriei noastre. La noi
nu sunt bine v zu i
1
Anul 66e.n.
578
cei ce cunosc mai multe limbi i pun pre pe frumuse ea stilului, deoarece arta asta nu este bunul comun al
oamenilor liberi, stând i la îndemâna sclavilor. Faima de în elep i o dobândesc la noi mai degrab cei ce au
deplina cunoa tere a tiin ei legilor i pot s explice, dup cuvânt i con inut, tâlcul c r ilor sfinte. Chiar dac
mul i sunt zelo ii ce pot s aib o asemenea îndeletnicire aleas , abia doi sau trei au atins des vâr irea, începând
s trag foloase de pe urma trudei lor. îmi place s cred c multora n-o s li se par o stâng cie dac am povestit
câte ceva despre obâr ia mea i despre ceea ce am f cut în via , de vreme ce mai exist oameni care pot s
depun m rturie c afirma iile pe care le fac sunt adev rate sau, dimpotriv , s le combat . îmi închei a adar
Antichit ile mele, alc tuite din dou zeci de c r i num rând ase sute de mii de rânduri. Dac îmi va îng dui
bunul Dumnezeu, voi dep na iar i, expunând totul pe scurt, i mersul r zboiului, i ceea ce ni s-a mai întâmplat
pân ast zi, în al treisprezecelea an al domniei lui Caesar Domitianus2 i al cincizeci i aselea al vie ii mele. Mi-
am propus s mai scriu înc patru c r i despre Dumnezeu i natura lui, dup opiniile pe care iudeii le-au mo tenit
de la str mo ii lor, precum i o lucrare despre legi i despre motivele pentru care unele lucruri ne sunt îng duite,
iar altele, interzise.
SFÂR IT
1
Titus Flavius Domitianus, împ rat roman (81-96 e.n.); deci, anul 93 e.n.
579
3

în versiunea româneasc integral a Antichit ilor iudaice am urmat pilda edi iei greco-latine de baz care
numeroteaz cu cifre romane cele dou zeci de c r i i capitolele lor i cu cifr arab paragrafele. Pentru
trimiterile indicelui de fa am p strat cifra roman doar pentru c r i, prima cifr arab redând num rul
capitolelor iar cea de a doua, num rul paragrafului unde figureaz denumirea respectiv , pentru a înlesni g sirea
ei de c tre cititori. A adar X, 10, 5 = Cartea a X-a, capitolul 10, paragraful 5. Unele capitole scurte nu au
paragrafe.
A.
AARON: fratele mai mare al lui Moise i primul Mare Preot, II,
13, 1; 111,8, 1 pân la IV, 4, 7; XX, 10, 1. ABANETH (EM1AN): cing toare sacerdotal , 111, 7, 4. ABAR: fiul
lui Aser, II, 7, 4.
ABAR (ABARIM): inut muntos din Palestina, IV, 8, 48. ABASSAR: guvernatorul Persiei, Siriei i al Feniciei,
XI, 1, 3; 4,4.
ABBA (AB): lun din calendarul ebraic (august). IV. 4, 7. ABDAGASES: comandant al regelui p r ilor, XVIII,
9, 4. ABDEELUS: fiul lui Ismael, I, 12, 4. ABDEMON: b rbat yrian, VIU, 5, 3.
ABDENAGO (AZARIAS): înso itorul lui Daniel, X, 10, 1 .u. ABDON: judec tor, urma ul lui Eleon, V, 7, 15.
ABEL: fiul mai mic al lui Adam i al Evei, 1, 2, 1. ABELA: ora palestinian din valea Iordanului, VIII, 13, 7.
ABELLANE: ora din N Palestinei, VIII, 12, 4. ABELMACHEA: unul i acela i cu Abellane, VII, 11,7.
ABENER: general al lui Saul, VI, 6, 6 pân la VII, 1. 5. ABENNER1G: rege din Charax Spasini, XX, 2, 1.
ABESALOM: al treilea fiu al lui David, VII, 1,4 pân la 10, 2.
583
ABESSA: nepotul lui David i fratele lui Ioab, VII, 1, 3 .u.
ABIA: fiul lui Samuel, VI, 3, 2.
ABIA: so ia lui Achaz, IX, 13, 1.
ABIAS: fiul i urma ul lui Roboam, VII, 8, 5 pân la VIII, 11,3.
ABIAS: dinast arab, XX, 4, 1.
ABIATHAR: fiul lui Achimelec, VI, 12, 6; 12, 8; VII, 5,4; 9, 2;
9,7; 14, 4; VIII, 1,3. ABIBALOS: regele Tyrului, VIII, 5, 3. ABIDA: so ia regelui Asanus, VIII, 12, 6.
ABIEZER: fiul lui Eleazar, Mare Preot, V, 11, 5. ABIGAEA: so ia lui Nabal, apoi a lui David, VI, 13, 7; VII,
1,4. ABIGAEA: mama lui Amessas, VII, 10, 1. ABILA: ora din Peraea, IV, 8, 1; V, 1, 1; XII, 3, 3. ABILA
LYSANIAE: capitala inutului Abilene din Coelesiria,
XIX, 5, I.
ABILAMARODACH: fiul lui Nabucodonosor, X, 11, 2. ABIMAEL: fiul lui Iuctas, I, 6, 4. ABIMELEC: regele
din Gherara, I, 12, 1 .u. ABINADAB: ginerele lui Solomon, VIII, 2, 3. ABIRAM: rivalul lui Moise, IV, 2, 2 .u.
ABISA: fiul Sarviei, sora lui David, VI, 13, 9; VII, 1, 3; 5, 4. ABISACE (ABISAG): femeie care a dormit cu
David când era
b trân, VII. 14, 3; VIII, 1,2. ABITAAL: una din so iile lui David, VII, 1,4. ABIUS: fiul lui Aaron, III, 8, 1; 8, 7.
ABRAHAM: fiul lui Tharrus, str mo ul neamului Israel, venit
din Urul Caldeei în Canaan, 1, VI, 5 . u. ABRAHAM, L CA UL lui: sat lâng Damasc, I, 7, 2. ABSALOM:
tat l lui Mattathias, XIII, 5, 7. ABSALOM: unchiul lui Aristobul, XIV, 4, 4. ABUMA: ora din Palestina,
aproape de Sichim, X, 5, 2. ACCARON: ora al filistenilor, la E de Iamnia, V, 1, 22 . u.;
VI, 1,2; IX, 2, 1;XIII, 4,4.
ACHAB: fiul lui Amarinus, rege al lui Israel, VIII, 12, 5 .u. ACHAMON: c petenia ora ului în timpul lui
Achab, VIII, 15,4. ACHAR: fiul lui Zebedias, V, 1, 10 .u. ACHAZ: rege din luda, IX, 12, 1; 12, 3.
ACHEMAEUS: fiul unuia dintre eroii lui David, VII, 12, 4. ACHIAB: v rul lui Herodes cel Mare, XV, 7, 8;
XVII, 7; 10, 4.
584
ACH1ALA: so ia regelui Amasias, IX, 10, 3.
ACH1AS: Mare Preot, urma ul lui Eli, VI, 6, 2.
ACHIAS: prooroc din Silo, VIII, 7, 7; 11, 1; X, 4, 4.
ACH1BA: so ia regelui Ezechias, mama lui Manasses, X, 3, 1.
ACHILLAUS: cronicarul lui David, VII, 11,8.
ACHILUS: tat l lui losaphat, Vil, 5, 4.
ACHIMA: so ia lui David, mama lui Amnon, VI, 13, 10: VII,
1,4.
ACH1MAN: fiul lui Berzelaeus, VII, 11,4. ACH1MAS: fiul Marelui Preot Sadoc, VII, 9, 2 ; 10, 4; X, 8, 6.
ACHIMELEC: Mare Preot ucis de Saul, VI, 12, 1; 12, 4 i 6. ACHINADAB: guvernatorul Galileei în timpul
domniei lui
Solomon, VIII, 2, 3.
ACH1TOB: Mare Preot, tat l lui Sadoc, VI, 6, 5; VIII, 1, 3. ACHITOFEL: sfetnicul lui David, aliat cu
Abesalom, VII, 9,2. ACHONIUS: frunta ul Hierosolymei, XI, 5, 4. ACHRATEUS: eunuc, fidel Esterei, XI, 6, 7.
ACME: camerista Iuliei, so ia lui Augustus, XVII, 5, 7; 7. ACRABATHENE (ACRABATTA): inut în N ludeei,
XII, 8, 1. ACTIUM: promontoriu în NV Acarnaniei, unde s-a dat lupta decisiv dintre Octavianus i Marcus
Antonius, XV, 5, 1 .u.; 6, 1; XVI, 5,3; XVIII, 2,1. ACUSILAOS: mitograf din Argos, I, 3, 9. ADA: so ia lui
Lameh, I, 2, 2. ADA: so ia lui Esau, I, 18, 4. ADAD: rege al Damascului i al Siriei, VII, 5, 2. To i urma ii
lui i-au p strat numele, VIII, 14, 1 pân la IX, 8, 7. ADAEUS: guvernatorul Siriei, Feniciei i Samariei în timpul
domniei lui Xerxe, XI, 5, 6. ADAM: primul om, str mo ul omenirii, l, 1, 2 .u. ADAR: ultima lun a
calendarului evreiesc (martie), IV, 8, 49;
XI, 4, 7; 6, 2; 6, 12; XII, 10,5. ADASA: sat din Iudeea, XII, 10, 5. ADDIDA: ora în Iudeea, la E de Lydda, XIII,
6, 5; 15, 2. ADER: idumean, du manul lui Solomon, VIII, 7, 6. AD1ABENE: inut ocupând teritoriul fostei
Asirii, XX, 2.1 .u. ADONIAS: al patrulea fiu al lui David, ucis de Solomon, VII,
1,4 pân la VIII, 1,3. ADONIBEZEK: regele bezecilor, V, 2,2.
585
ADORA: ora din S Iudeei, în districtul Hebron, XIII, 6, 5; 9, 1. ADORAIM: ora din ludeea, totuna cu Adora,
VIII, 10, 1. ADORAM: fiul lui Thaenus, VII, 5, 4; 11, 8; VIII, 2, 9. ADRAMALECH: fiul regelui asirian
Sennacherib, X, 1, 5. ADRAZAR: regele din Sophene, VII, 5, I; VIII, 7, 6. ADULLAMA (ADULLAM): vechi
ora canaanean, VI, 12, 3. AEGAE: ora în Macedonia, la V de Pella, XI, 8, I. AEGHITA: so ia lui David, mama
lui Adonias, VII, 14, 4. AEGLA: so ia lui David, VII, 1, 4.
AELANA: port idumean din Arabia Petraea (Acaba), VIII, 6,4. AEL1US GALLUS: guvernatorul Egiptului, XV,
9 3. AEMAN: în elept din vremea lui Solomon, VIN, 2, 5. AEMILIA: trib legat de ginta Aemilia, XIV, 10, 19.
AEMIL1US REGULUS: ini iatorul unui complot împotriva lui
Caligula, XIX, 1,3.
AENEAS: fiul lui Antipater, XIV, 10, 22. AENEAS: rege arab, XVI, 9, 4. AERIS: fiul lui Gad, II, 7, 4.
AESOPUS: slujitorul Alexandrei, XV, 3, 2. AESQUILINA: trib roman amintind de înalta colin Escvilina, XIV,
10, 19.
AETA: stânc fortificat din teritoriul semin iei lui Iuda, unde
a locuit Samson, V, 8, 8. AEZEL: fiul lui Iuctas, I, 6, 4. AGABA: ora în Palestina, XIII, 16, 5. AGAG: regele
amaleci ilor, XIII, 18, 5. AGALLA: ora în Arabia, Ia grani a cu Moabul, XIV, 1, 4. AGAR: roaba egiptean a
Sarei, mama lui Ismael, I, 10, 9. AGATHARCHIDES din CNIDOS: istoric grec care a tr it la
curtea Ptolemeilor, XII, 1. AGATHOCLES: arhonte atenian, XIV, 8, 5. AGGAEUS: profet care a venit în Israel
din exilul babilonian,
XI, 4, 5; 4, 7.
AGGITHA: so ia lui David, VII, 1, 4. AGRIPPA, MARCUS: consul roman, XIV, 16, 4 .u. AGRIPPA CEL
MARE: Herodes Agrippa I, care a domnit asupra întregii Iudei, ca rege clientelar al Romei, XVII, 2, 2; XVIII, 5,
4 .u.; XIX, 4, 1 .u. AGRIPPA: Herodes Agrippa II, fiul lui Agrippa cel Mare,
XVII, 2, 2; XVIII, 5,4; XIX, 9, 2; XX, 1, 1; 6, 3. AGRIPPA: prietenul lui Herodes cel Mare, XV, 9, 3; 10, 3.
AGRIPPA: fiul lui Aristobul i al Salomeei, XVIII, 5, 4. AGRIPPA: fiul procuratorului Felix i al Drusillei, XX,
7, 2. AGR1PPIAS: vechiul Anthedon, port în S Palestinei, reconstruit de Herodes cel Mare i numit astfel
în semn de devotament fa de Marcus Vipsanius Agrippa, XIII, 3, 3; XIV, 5, 3; XV, 7, 3; XVIII, 6, 3.
AGRIPPINA, MINOR IULIA: mama lui Nero, cea de-a patra
so ie a împ ratului Claudius I, XX, 8, 1 .u. AGRIPPINUS: fiul lui Demetrius i al Mariamnei, XX, 7, 3.
AHION: ora din Palestina, în inutul semin iei lui Nephtali,
VIII, 12,4.
AICAMI: tat l lui Godolias, X, 9, 1. A1LATH: ora situat lâng Marea Ro ie, IX, 12, 1. ALBANII: triburi
r zboinice de pe litoralul apusean al M rii
Caspice, de origine scitic sau sarmatic , XVIII, 4, 4. ALBFNUS: procuratorul Iudeii sub domnia lui Nero, XX,
9,1 .u. ALCANES: levit din semin ia lui Efraim, V, 10, 2. ALCHIMUS: Mare Preot, XII, 9, 7 .u.
ALEXANDER: tat l lui Tiberius Alexander, XVIII, 6, 3; XIX,
5, 1;XX, 5, 2.
ALEXANDRA (nume grecesc pentru Salome): so ia lui Aristobul I, XIII, 12, 1. Dup moartea lui, s-a c s torit
cu fratele i urma ul la tron al acestuia, Alexandru Iannaios, XIII, 16, 1 .u. R mas a doua oar v duv ,
Alexandra Salome a condus ludeea împreun cu fiul ei Hyrcanos II pân ce s-a stins din via . ALEXANDRA:
fiica lui Aristobul II, c s torit mai întâi cu
Phillipion, apoi cu Ptolemeu Mannaei, XIV, 7, 4. ALEXANDRA: fiica lui Phasael, XVIII, 5, 4. ALEXANDRIA:
ora fondat de Alexandru cel Mare pe litoralul Mediteranei, capitala Egiptului Lagizilor, XIII, 3, 4; XIV, 5, 2;
XIX, 1, 12; 5, 2.
ALEXANDRION: fort rea din ludeea, situat pe drumul ce ducea de la Scythopolis spre Ierusalim, XIII, 16, 3;
XIV, 5, 4; 15, 4;XVI, 2, 1; 11,7.
ALEXANDROS LUCIUS CORNELIUS, denumit POLYHISTOR: prozator i compilator grec, I, 15.
586
587
ALEXANDRU cel MARE: regele Macedoniei, cuceritorul
Imperiului Persan, al Egiptului i al ludeei, XI, 8, I .u. ALEXANDRU IANNAIOS: fiul lui Hyrcanos I, rege i
Mare
Preot al ludeei elenistice, XIII, 12, 1 .u. ALEXANDRU: fiul lui Theodorus, XI, 10, 10; 10, 12. ALEXANDRU:
fiul lui Aristobul II, XIV, 4, 5 .u. ALEXANDRU: fiul lui Herodes cel Mare, XV, 10, 1 .u. ALEXANDRU: fiul
celui dintâi i al Glaphyrei, XVIII, 5, 4. ALEXANDRU, falsul: iudeu care s-a dat drept fiul lui Herodes, executat
de tat l s u în urma intrigilor de curte, XVII, 12, l .u.
ALEXANDRU: fiul lui Phasael, XVIII, 5, 4. ALEXANDRU: prietenul lui Marcus Antonius, XV, 6, 7.
ALEXANDRU: fiul regelui armean Tigranes, XVIII, 5, 4. ALEXANDRU: Mare Preot, XX, 10.
ALEXANDRU I BALA : rege din dinastia Seleucizilor, XIII, 2,1.
ALEXANDRU ZEBINAS: general al lui Ptolemeu VIII, XIII, 9,3
ALEXAS: prietenul lui Herodes cel Mare, XVII, 1, 1 .u.
ALEXAS HELCIAS: ginerele lui Antipater, XVIII, 5, 4.
ALIBAMA: so ia lui Esau, I, 18, 4.
AMADATHAS: tat l lui Aman, XI, 6, 5.
AMALEC: fiul lui Eliphaz, II, 1, 2.
AMALECITIS: ara amaleci ilor, II, 1, 2.
AMALECI II: str vechi popor din Arabia Petraea, la SV de Palestina, UI, 2, 1; IV, 8, 44; V, 6, I .u.; IX, 9, I.
AMAN: Marele vizir al regelui persan Artaxerxe I, XI, 6, 5.
AMAN: pajul lui Adad, VIII, 15, 5.
AMANUS: munte în Cilicia, 1, 6, 1 .u. AMARAM: tat l lui Moise, II, 9, 3. AMARAPSIDES (AMRAPHEL):
generai asirian, I, 9. AMARINUS (OMRI): suveran al Regatului Israel, VIII, 12, 5. AMASIAS: rege din Iuda,
IX, 9, 1 .u. AMASIAS: judec tor, IX, 1, 1. AMASIAS: fiul regelui Achaz, IX, 12, 1. AMASIAS: c petenia
cet ii Ierusalim, X, 4, 1. AMATHE: ora din Fenicia, pe malul fluviului Hermon, I, 6,2; III, 14, 2: VII, 5, 4;
VIII, 6, 3.
588
AMATH1US: fiul lui Chanaanus, fondatorul ora ului Amathiu,
I, 6, 2. AMATHUS: ora în Peraea, la E de Iordan, IX, 10, 1; XIV, 5,
4; XVII, 10, 6;
AMBIVIUS, MARCUS: guvernatorul ludeei, XVIII, 2, 2. AMESSAS: comandantul o tirii lui Abesalom, VII,
10, 1 .u. AMINADAB: fratele lui David, VI, 8, 1. AMINADAB: levit, VI, 1, 4: VII, 4, 2. AMITALA: mama lui
loachaz, X, 5, 2. AMMAN: fiul lui Lot, str mo ul ammani ilor, 1, 11, 5. AMMANI Il: popor din SE Palestinei,
cu capitala la Rabbath-Ammon, vecin cu israeli ii, I, 11, 5; V, 7, 7; VI, 5, 1 . u.; IX, 10,3.
AMNON: cel mai mare dintre fiii regelui David, VII, 1, 4 .u. AMORITIS (AMORAEA): ara amori ilor sau
amoreilor, IV, 5, 1 .u.; 7, 3; grani ele ei: IV, 5, 2.
AMORRHEUS: fiul lui Chanaanus, I, 6, 2.
AMOS (AMON): suveran al ludeei elenistice, X, 3, 2; 4, 1.
AMYR: nepotul lui Phares, II, 7, 4.
ANACHARIS: general asirian, X, 1, 1.
ANANIAS: tovar ul de exil babilonian al lui Daniel, X, 10, 1.
ANANIAS: sol al iudeilor, XI, 4, 9.
ANANIAS: generalul reginei Cleopatra, XIII, 10,4; 13, 1. .
ANANIAS: negustor iudeu, XX, 2, 3.
ANANOS: Mare Preot, XVIII, 2, 1; XIX, 6, 2; XX, 9, 1.
ANATHOTH: ora sacerdotal la NV de Ierusalim, X, 7, 3.
ANCIRA: ora frigian, ajuns capitala Galatiei (Ankara), XVI, 6,2.
ANDREAS: comandantul g rzii de corp a lui Ptolemeu • Philadelphus: XII, 2, 2.
ANDROMACHOS: prieten al lui Herodes cel Mare, XVI, 8, 3.
ANDRONICOS: fiul lui Messalamus, XIII, 3, 4.
ANILAEUS: iudeu babilonian, XVIII, 9, 1 s.u.
ANNA: cetate canaanean , XVI, 6, 2.
ANNA: mama lui Samuel, V, 10, 2.
ANNIBAS: locuitor din Peraea, XX, 1, 1.
ANOH: fiul lui Cain, I, 2, 2.
ANOH (ENOH): fiul lui Iared, tat l lui Mathusala, I, 3, 4.
ANOH: fiul lui Madianes, I, 15.
589
•
ANOH: fiul lui Rubel, II, 7, 4.
ANOH(A): cetate întemeiat de Cain, I, 2, 2.
ANTEU: invincibilul uria libyan ucis de eroul Heracles, I, 15.
ANTEIUS: tat l i fiul s u omonim, romani de rang senatorial,
prigoni i de Caligula, XIX, I, 15.
ANTIGONA: protagonista tragediei lui Sofocle, XIV, 16, 2. ANTIGONOS I MONOPHTALMOS: general
macedonean,
unul dintre diadohii care i-au disputat mo tenirea tronului
lui Alexandru cel Mare, XII, 2, 1. ANTIGONOS: fiul lui Ioannes Hyrcanos i fratele lui Aristobul,
XIII, 10, 2 .u.
ANTIGONOS: fiul Iui Aristobul, rege al Iudeei, XIV, 4, 5 . u.;
12, 1; XVII, 5,2. ANTIOH II THEOS: nepotul i urma ul diadohului Seleucos I
Nicator, întemeietorul Regatului Seleucid, XII, 3, 2. ANTIOH III cel MARE: cel mai str lucit reprezentant al
dinastiei Seleucizilor, XII, 3, 2. ANTIOH IV EPIPHANES: suveran al Regatului Seleucid, care
a asuprit ludeea, provocând r scoala Macabeilor, X, 11,7;
XII, 4, 11 . u.;XV, 3, 1.
ANTIOH V EUPATOR: urma ul celui dintâi, XII, 7, 2; XX, 10. ANTIOH VI EPIPHANES: fiul lui Alexandru I
Bala , XIII, 5,
1 .u.
ANTIOH VII EUERGETES, SIDETES: XIII, 7, 1 .u. ANTIOH VIII PHILOMETOR GRYPHOS: rege.în Siria
de N, XIII, 9, 3 .u.
ANTIOH IX PHILOPATOR CYZICENUS: rege în Siria de S, XIII, 10, 1 .u
ANTIOH X EUSEBES: urma ul celui precedent, XIII, 8, 2 .u. ANTIOH XI PHILADELPHOS: fiul lui Antioh
Gryphos, rege
în Siria de N, XIII, 13,4.
ANTIOH XII DIONYSOS: penultimul rege Seleucid, XIII, 13,4. ANTIOH I THEOS DIKAIOS
EPIPHANES: principalul
suveran al Regatului din Commagene, fost provincie a
Seleucizilor, XIV, 15,9. ANTIOH IV EPIPHANES: ultimul rege al dinastiei, reinstalat
pe tronul Commagenei de împ ratul Claudius, XVIII, 2, 5
.u.
ANTIOH EPIPHANES: fiul celui precedent, XIX, 9, 1; XX, 7, 1.
590
ANTIOH, Valea lui: trec toare în mun i, la E de lacul
Tiberiada, în Gaulanitis, XIII, 15, 3. ANT1OHIA pe ORONTE: metropol a Regatului Seleucid,
întemeiat de Seleucos Nicator, ulterior capitala provinciei
romane Siria (Antaki, Turcia), XII, 9, 7 pân la XIV, 2, 6;
XVII, 2, 1;5, 7; 11, 1;XX, 6. ANTIOHIA EPIMYGDONIA: capitala provinciei Mygdonia
din Mesopotamia, pe fluviul Mygdonius, XX, 3, 3. ANTIPAS HERODES: fiul lui Herodes cel Mare, tetrarh al
Galileei i al Peraeei, mort în exil, XVII, 1, 3 .u. ANTIPATER (fost ANTIPAS): idumean (edomit), tat l lui
Herodes cel Mare, numit de Caesar procurator al Iudeei,
XIV, 1,3 .u. ANTIPATER: fiul lui Herodes cel Mare i al lui Doris, numit
mo tenitor de tat l s u i executat dup un proces, XVI, 2,
3 .u. ANTIPATER: samaritean, administratorul prin ului omonim,
XVII, 4, 2. ANTIPATER: fiul Salomeei, nepotul lui Herodes cel Mare,
XVII, 1, 3; XVIII, 5, 4. ANTIPATER: fiul lui Phasael, XVIII, 5, 4. ANTIPATER: fiul lui Iason, XIII, 5, 8.
ANTIPATER: fiul lui Aeneas, XIV,. 10, 22. ANT1PATRIS: ora al Iudeei, în câmpia Saron, întemeiat de
Herodes în amintirea tat lui s u Antipater, XIII, 15, 1;
XVI, 5, 2. ANTIPHILUS: prietenul lui Antipater, fiul lui Herodes cel
Mare, XVII, 4, 2; 5, 2. ANTONIA MINOR: fiica triumvirului Marcus Antonius i a
Octaviei, c s torit cu Drusus, mama împ ratului
Claudius i a generalului Germanicus, influent în timpul
lui Tiberius, XVIII, 6, I. ANTONIA: fiica lui Claudius, XX, 8, 1. ANTONIA: fort rea a Baris din Ierusalim,
denumit astfel de
Herodes cel Mare, dup prietenul s u Marcus Antonius,
XIII, 11, 2; XV, 8, 5; 11, 4; XVIII, 4, 3. ANTONIUS GAIUS: consul, XIV, 4, 3. ANTONIUS LUCIUS:
propretor, XIV, 10,17. ANTONIUS LUCIUS: procvestor, XIV, 10, 13.
591
ANTONIUS MARCUS: general roman i triumvir, care i-a început cariera în Palestina, prietenul lui Herodes
cel Mare, XIV, 5, 2.
ANUBIS: zeu funerar egiptean, XVIII, 3, 4. APAME: fiica lui Rabezac, XI, 3, 5. APAMEA: capitala regiunii
Apamene de pe fluviul Oronte,
situat la S de Antiohia, XIII, 7, 2; XIV, 3, 2;XV, 4, 2. APELLAIOS: luna decembrie în calendarul macedonean,
XI,
5,4.
APELLES: general seleucid, XII, 6, 2. APHECA: ora în Iudeea, la NV de Ierusalim, V, 11, I; VIII, 14,4.
APHER: fiul lui Abraham i al Cheturei, care a dat numele
Africii.
APHERIMA: or el în Iudeea, în apropiere de Bethel, XIII, 4, 9. APHRA: ora fundat de Apher, fiul lui
Abraham, care a dat
numele Africii, I, I, 15.
APION MOCHTOS (TRUDITORUL): gr m tic i prozator grec, compilatorul unei Istorii a popoarelor, atacat
de Flavius Josephus într-o lucrare a sa pentru calomniile r spândite pe seama comunit ii iudaice din Alexandria,
XVIII, 8, 1.
APOBATERION: inutul unde i-a p r sit arca Noe: I, 3, 5. APOLLODOT: generalul locuitorilor din ora ul
Gaza, XIII, 13,3. APOLLONIA: port palestinian situat între Caesarea i loppe,
XIII, 15,4. APOLLONIUS: guvernatorul Samariei în timpul domniei
regelui Antioh Epiphanes, XII, 5, 5. APOLLONIUS: guvernatorul Coelesiriei în timpul domniei Iui
Alexandru I Bala , XIII, 4, 3.
APOLLONIUS: fiul lui Alexandru, XIII, 9, 2; XIV, 10, 22. APOLO, Templul lui: XIII, 13, 3; XVII, 11, 1.
APONIUS: senator r nit de solda ii lui Claudius, XIX, 4, 5. APPHUS: porecla lui lonathas, fiul lui Mattathias,
XII, 6, 1. APSAN: judec tor din semin ia lui Iuda, V, 7, 13. AQUILAS: conjuratul care i-a dat lovitura de gra ie
lui
Caligula, XIX, I, 14.
AQUILEIA: ora în N Italiei, pe coasta Adriaticii, XVI, 4, 1. ARABIA FERICIT (FELIX): denumire dat de
romani regatului Saba, bogat în mirodenii. în textele ebraice,
592
arabii sunt men iona i înc din secolul IX î.e.n.: 1,15; V, 6, 1;XIV, 1,4; XVII, 4, 1. ARADIUS: fiul lui
Chanaanus, 1, 6, 2. ARAD: fiul tui Beniamin, II, 7, 4. ARADUS: ora situat pe o insul lâng coasta fenician , la
N
de Tripoli, I, 6, 2; XIII, 3, 4; XIV, 12, 6. ARAM: fiul lui Sem, str mo ul arameilor, triburi semite care au
întemeiat în Siria state ocupate apoi de asirieni, 1, 6, 4. ARAMATHA: ora al levi ilor din semin ia lui Gad,
VIII, 15, 3. ARAN: fiul lui Tharrus, tat l lui Lot i al Sarei, I, 6, 5. ARASES: regele Siriei i al Damascului, IX,
12, 1 .u. ARBELA: sat în Galileea, bântuit de tâlharii ad posti i în
pe terile din jur, XII, 11,1; XIV, 15, 4. ARCE: ora fenician din Liban, I, 6, 2. ARCE: ora în Arabia, numit
ulterior Petra, IV, 4, 7. ARCHELAIS: localitate din Iudeea, aproape de Phasaelis i
Ierihon, XVII, 13, 1;XIV, 15,4.
ARCHELAUS SISINES PHILOPATRIS: ultimul rege al Cappadociei, tat l Glaphyrei i socrul lui Alexandru,
XVI,
1,2 .u.
ARCHELAUS: fiul lui Herodes, XVII, 1, 3 .u. ARCHELAUS: so ul Berenicei, XIV, 6, 2. ARCHELAUS:
intendentul treburilor regelui Archelaus la
Roma, XVIII, 13,2.
ARCHELAUS IULIUS: fiul lui Chelcias, XIX, 9, 1; XX, 7, 1. AREIOS: rege spartan, XII, 4, 10.
AREMMANTHUS: c petenie babilonian , X, 8, 2. ARETAS: regele arabilor, XIII, 13, 3; XVI, 9,4 . u.; XVIII,
5, 1. ARETAS: rege din Coelesiria, XH1, 15. 2. ARETHUSA: ora fortificat al Siriei, situat între Epiphania i
Emesa, în ara arabilor nomazi, XIV, 4,4. ARIA: parte a Arianei, str b tut de fluviul Arius, satrapie a
Persiei, I, 6, 4.
AR1ELAS: fiul lui Gad, II, 7, 4. ARIMAN: cetate de sc pare din inutul Galaad, IV, 7, 4. ARION:
administratorul lui Josephus din Alexandria, XX, 4, 7. ARIOCH: c petenia g rzilor regelui Nabucodonosor, X,
10, 3. ARISTEU: func ionar grec la curtea lui Ptolemeu II, care îl convinge pe monarhul egiptean s traduc în
limba elin
593
Legile lui Moise (Pentateuhul), adic Septuaginta, XII, 2,
ARISTOBUL: fiul lui loannes Hyrcanos, XIII, 10, 2.
ARISTOBUL: fiul lui Alexandru Iannaios, XIII, 16, 1.
ARISTOBUL: fiul lui Alexandru i al Alexandrei, XV, 2, 5 .u.
ARISTOBUL: fiul lui Herodes cel Mare, XV, 10, 1 .u.
ARISTOBUL: fiul Salomeei, nepotul de sor al lui Herodes cel Mare, XVIII, 5, 4.
ARISTOBUL: nepotul de frate al lui Agrippa cel Mare, XX, 5,2.
ARISTOBUL: fiul lui Amyntas, XIV, 10, 22.
ARISTON: prietenul lui Herodes din Chalcis, XIX, 8, 3.
ARIUCH: general asirian, I, 9.
ARIUS: centurion, comandant de legiune, XVII, 10, 7. ARMATHON: ora situat aproape de Ierusalim, VIII, 12,
2. ARMENIA: inut muntos din NE Asiei Mici, desp r it de Eufrat în dou p r i inegale: Armenia Mare
(Turcomania i Iran) i Armenia Mic , la V de Eufrat, 1, 3, 5; 6, 4: XVIII, 2, 4; 4, 4.
ARNON: fluviu care slujea drept hotar între moabi i i amori i,
locul ultimilor fiind luat de israeli i, IV, 5 1. AROPHAEUS: fiul lui Maraioth, VIII, 1, 3. ARPHAXADES: fiul
lui Sem, I, 6, 4. ARRUNTIUS, EVARISTUS: bog ta din Roma, XIX, 1,18. ARRUNTIUS, PAULUS:
înso itorul lui Caligula, XIX, 1, 14. ARSACES: regele p r ilor, XIII, 5, 11; 8, 4. ARSACIZII: dinastia
suveranilor Regatului part, XVIII, 2, 4. ARSAMUS: fort rea arab necunoscut , XX, 4, 1. ARSINOE: a doua
so ie a lui Ptolemeu Philadelphus, XII, 2, 6. ARTABANOS: rege al Mediei, XVIII, 2, 4; 9, 3; XX, 3, 1.
ARTABAZES: rege al Armeniei, XV, 4, 3. ARTABAZES (ARTAVAZDE II): rege al Armeniei, XV, 4, 3.
ARTAXERXE I: suveran al Imperiului Persan, XI, 6, 1 .u. ARTAXIAS II: fiul lui Artabazes, rege al Armeniei,
XV, 4, 3. ARTEMISIOS: luna mai în calendarul macedonean, VIII, 3, 1; XIV, 10,25.
ARUCAEUS: fiul lui Chanaanus, st pânul ora ului Arce, 1,6,2. ARURA: localitate în ludeea, VI, 12, 4. ARUS:
sat situat probabil în Samaria, XVII, 10, 9. ASABEL: fiul lui Beniamin, II, 7, 4.
594
ASAEL: nepotul regelui David, VII, 1,3.
ASANUS: fiul i urma ul lui Abias, al treilea rege în Iuda, VIII,
11, 3 .u. ASAPH: celebreaz prin cântece inaugurarea noului templu,
al turi de fiii lui, XI, 4, 2.
ASCHANAZUS: fiul lui Gomar, str mo ul aschanazilor, 1,6,1. ASCHANES: eunucul lui Nabucodonosor, X,
10, 2 ASEN ATH A: fiica preotului din Heliopolis, so ia lui losif, II, 6,1. ASER: fiul lui lacob, 1, 19, 7.
ASIN AEUS: iudeu babilonian, fratele lui Anilaeus, XVIII, 9,1 .u. ASINIUS: scriitor citat de Strabon, XIV, 8,
3. AS1NIUS POLL1O, GA1US: consul, XIV, 14, 5. ASCALON: ora în ludeea, unul dintre cele cinci centre ale
filistenilor, V, 1, 22; VI, 1, 2; XII, 4, 5; XVI, 8, 4; XVII,
11,5.
ASFALT1TIS, LACUL: Marea Moart , 1,9; XV, 6,2; XVII, 6,5. ASMONE1I (ASAMONEII): familie, apoi
dinastie evreiasc (142-37 î.e.n.), întemeiat de Simon, fratele lui ludas zis Macabeul (de aici i denumirea de
Macabei), care i-a eliberat poporul de jugul sirian, redând templul cultului iudaic; ultimul Ha moneu, Aristobul
II, a fost decapitat de Marcus Antonius;a urmat dinastia herodian (37 î.e.n.-66 e.n.), o dat cu care ludeea
elenistic i-a încheiat existen a, XIV, 16, 4; XVII, 6, 3; XX, 10. ASOCH1S: ora în Galileea de V, lâng
Sepphoris, XIII, 12, 4. ASOPHON: ora necunoscut din Galileea, XIII, 12, 5. ASOR: ora din preajma lacului
Merom (Hule), V, 5,1; 5,4; 6,
1; XIII, 5,7.
ASPHAR: lac, XIII, 1,2. ASPREN AS: senator, XIX, 1, 13 .u. ASSACHARODDAS (A ARHADDON):
rege asirian,
urma ul lui Sennacherib, X, 1, 5. ASSARON: fiul lui Rubel, II, 7, 4.
ASSARON: m sur de capacitate pentru cereale (3,881), 111,6.6. ASSURAS: fiul lui Sem, str mo ul asirienilor,
1, 5, 4. ASURIS: fiul lui Dadanes, I, 15. ASTABORAS: fiuviu în Etiopia (Atbara), II, 10, 2. ASTAPUS: fluviu
în Etiopia (Nilul Albastru), II, 10, 2. ASTARTE: zei fenician , adorat i de filisteni, VIII, 5, 3.
595
ASTIAGE: tat l lui Darius, X, 11, 4.
ATHENION: prietenul lui Ptolemeu III Euergetes, XII, 4, 3.
ATHONE: ora arab necunoscut, XIV, 1, 4.
ATHRONGES: cioban care a râvnit la diadema regal , XVII, 10,7.
ATRATINUS: retor latin reputat, XIV, 4, 4.
AUGIS: fiul lui Gad, II, 7, 4.
AUGUSTUS: împ rat roman, întemeietorul dinastiei iulio-
claudice, XVI, 6, 2; XVIII, 2, 2.
AURAN: porecla lui Eleazar, fiul lui Mattathias, XII, 6, 1. AURANITIS: regiune a Palestinei, situat dincolo de
Iordan, în Peraea, la E de Trachonitis, la N de Ituraea i vecin la V cu Gaulanitis, XV, 10, 1; XVIII, 11,4.
AUZA: ora în Libya, VIII, 13, 2. AXIORAM: Mare Preot, X, 8, 6. AZA: munte necunoscut din Palestina, XII,
11,2. AZAEL: rege din Siria, VIII, 13, 7. AZARIAS: prooroc, VIII, 12, 2.
AZARIAS: general în timpul lui ludas Macabeul, XII, 8, 6. AZAV: fiul lui Nahor, I, 6, 5.
AZECA: ora din inutul semin iei lui ludas, VI, 9, 1; VIII, 10, 1. AZIZUS: rege din Emessa, XX, 7, 1; 8, 4.
AZOT: ora al filistenilor (A dod), V, 1, 22; VI, 1, 1; XIII, 4, 4; XVII, 8, 1; 11,5.
B.
BAAL: zeu tyrian, IX, 6, 6.
BAALIS, rege al ammani ilor, X, 9, 2 .u.
BAASA (BASANUS): IX, 6, 2.
BABAS, fiii lui : vr jma ii lui Herodes cel Mare, XV, 7, 10.
BABEL: tâlcul cuvântului evreiesc, I, 4, 3.
BABEMESAS: comandantul garnizoanei cet ii Gaza, XI, 8, 2.
BABILON (din semiticul Babilim: Poarta Divinit ii): vestit ora din Mesopotamia central , pe cursul inferior al
Eufratului, care a atins apogeul o dat cu Regatul caldeo-babilonian, când unul din suveranii lui a dus în
captivitate temporar poporul evreu, 1,4, 3; X, 2, 2; 11, I . u.; XVIII, 9, 1.
BABILON (NOUL): fort rea construit de Cambise II în
596
Egipt, transformat într-o satrapie persan , II, 15, 1. BACCHAR: fiul lui Beniamin, 11, 7, 3. BACCHIDES:
general sirian, XII, 10,2; 10, 11; XIII, 1, 1; 1, 6. BACCHURES: sat la NE de Ierusalim, VII, 9, 7. BACTRIENII:
locuitorii Bactriei, inut al Persiei, I, 6,4. BADACRU: comandantul o tirii regelui israelit Iehu, IX, 6, 3.
BAGATHOUS: eunuc persan, XI, 6, 4. BAGOSES: comandantul o tirii lui Artaxerxe, XI, 7, 1. BAIAE: luxoas
localitate balnear în Campania, XVIII, 7, 2. BALAC: regele moabi ilor, IV, 6, 2.
BALADAS (MERODÂC BALADAN): rege babilonian, X, 2,2. BALAM: prezic tor venit de dincolo de Eufrat,
IV, 6, 2 .u. BALENII: popula ie condus de un rege sodomit, I, 9. BALETH: ora întemeiat de Solomon lâng
Gazar , VIII, 6, 1. BALLA: concubina lui lacob, mama lui Dan i Neftalim, I, 19, 7.
BALLAS: unul dintre regii sodomi ilor, 1, 9.
BALTASAR (BEL AZAR): rege babilonian, X, 11, 2.
BALTAZAR: nume dat de Nabucodonosor lui Daniel, X, 10, 1.
BANACHATES: unul dintre guvernatorii lui Solomon, VIII, 2, 3.
BANAIAS: fiul lui Ioad, comandantul g rzii de corp a lui David, V, 5, 4; 11, 8; 12,4.
BANAIAS: fiul Iui Achilus, VIII, 2, 3.
BANAOTHAS: fiul lui Hieremmon, VII, 2, 1.
BARACHIAS: om influent din rândul israeli ilor, IX, 12, 2.
BARAC: judec tor, V, 5, 2.
BAR1S: fiul lui Aser, II, 7, 4.
BAR1S: munte înalt din Armenia (Ar tat), I, 3, 6.
BAR1S: vezi Antonia, XV, 11, 4.
BARSAS: rege al sodomi ilor, 1, 9.
BARSUBE ( BERSABA): ora situat la grani a dintre Palestina i Idumeea, la S de Hebron, VI, 3, 2
BARUCH: scrib i prietenul proorocului Ieremia. X, 6, 2.
BARZAPHARNES: satrap part, cotropitorul Siriei, XIV, 3, 3; XX, 10, 1.
BASANES (BAA A): uzurpatorul tronului lui Nadab, al treilea suveran al Regatului Israel, VIII, 11,4 .u.
BASCA: ora în Gilead, XIII, 6, 6.
BASEMATA: fiica lui Ismael, so ia lui Esau, I, 18, 9.
BASIMA: fiica lui Solomon, so ia lui Achinadab, VIII, 2, 3.
597
BASSUS CAECILIUS: partizanul lui Pompeius, asasinul lui
Sextus Caesar, XIV, 11, 1 . u.
BATANEA: inut din Iordania vestic , d ruit de Augustus lui Herodes cel Mare, IX, 8, 1; XII, 3, 3; XV, 10, 1;
XVII, 2, 1;8, 1.
BATUEL: fiul lui Nahor i al Melc i, I, 6, 5. BATUEL: tat l Rebec i, I, 16, 2. BATHYLLUS: libertul lui
Antipater, fiul iui Herodes cel Mare,
XVII, 4, 3.
BATHYRA: localitate îri Batanea, XVII, 2, 2. BAUXUS: fiul lui Nahor i al Melc i, I, 6, 5. BEERSABE
(BAT EBA):v duva lui Uria , mama regelui
Solomon, VII, 7, 1 .u.; VIII, 1,2.
BEL: zeu solar al fenicienilor, cinstit de tyrieni, VIII, 13, 1. BELSEMUS: persan din anturajul lui Cambise II,
XI, 2, 2. BELSEPHON: ora egiptean lâng Marea Ro ie, II, 15, 1. BELSEPHON: ora din semin ia lui Efraim,
VII, 8, 2. BENIAMIN: fiul cel mai mic al lui Iacob, I, 21, 3 . u. BERENICE: fiica Salomeei i so ia lui
Aristobul, XVI, 1,2 .u. BERENICE: fiica lui Agrippa cel Mare, XVIII, 5, 4. BERENICE: fiica lui Iulius
Archelaus i a Mariamnei, XX, 7, 1. BERENICE: numele ulterior al ora ului Aelana, VIII, 6, 4.
BERENICIANOS: fiul lui Herodes i al Berenicei II, XX, 5, 2. BEROEA: ora în Siria Cyrrhestica, între
Hierapolis i
Antiohia, XII, 9, 7; XIII, 14,3.
BEROSOS: prozator caldean de limb greac , autorul unei Istorii a BabilonuluL I, 3, 6; 3, 9; 7, 2; X, 1, 4; 2, 2;
11, 1. BEROTHA: ora în Galileea de Sus, V, 1, 18. BERSUBA: fântân în Gherara, 1, 12, 1. BERSUBEE: la
fel ca Barsube, VIII, 13, 7 BERYTUS: ora fenician unde romanii au întemeiat o colonie, devenit centru al
administra iei imperiale (BEIRUT). XVI, 11,2; XVII, 10, 9;XIX, 7, 5; BERZELAEUS: galaditean care 1-a ajutat
pe alungatul David,
VII, 9, 8.
BESELEEL: iscusit me ter care a construit Tabernacolul, III, 8,4. BESIRA: ora în Palestina de S, VII, 1,5.
BETHALAGA: localitate situat la hotarul dintre semin iile Iuda i Beniamin, aproape de Ierihon, XIII, 1, 5.
598
BETHARAMPHTA: str vechi ora amorit din valea
Iordanului, XVIII, 2, 1. BETHORON: Bethchora, VIII, 6, 1; Bethora, VIII, 1, 17; ora
în Iudeea, XII, 7, 1; XIII, 1,3. BETHEL: vechi ora din muntele Efraim, I, 19, 2; 21, 2; V, 1,
22; VIII, 8,4; 11,3.
BETHELA: una i aceea i cu Bethel, XIII, 1, 3. BETHLEEM: ora apar inând semin iei lui Iuda, la S de
Ierusalim, V, 7, 13; 9, 2; VI, 8, 1; VII, 1, 3; VIII, 10, 1. BETHOMA: unul i acela i cu ora ul Bemeselis din
Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor, 1,4,6, XIII, 14,2. BETHSAIDA: localitate din Galileea, diferit
de cea situat
lâng lacul Tiberiada, XVIII, 2, 1. BETHSAMA: târg al levi ilor, situat la hotarul dintre semin iile
lui Iuda i Dan, VI, 1,3. BETHSANA: vezi Scythopolis. BETHSEMERA: IX, 9, 1, vezi Bethoron. BETHSURA:
ora la S de Ierusalim, pe drumul spre Hebron,
VIII, 10, 1; XII, 7, 5 .u.; XIII, 5, 6. BETHZACHARIA: ora situat între Ierusalim i Bethsura, XII,
9,4.
BETHZETHO: localitate neidentificat din Iudeea, XII, 10, 2. BEZEC: ora canaanean în Palestina de N, V, 2,
2. BOAZ: stâlp de aram din pridvorul Templului lui Solomon,
VIII, 3, 4.
BOAZ: so ul moabitencei Ruth, V, 9, 2. BOBELON: general al regelui persan Darius I, XI, 4, 9. BOCCIAS: fiul
Marelui Preot Josephus, VIII, 1, 3. BOCHORIAS: fiul lui Sabaeus, VII, 11,6. BOEOTOS: arhonte, XIV, 10, 4.
BOETHOS: tat l lui Simon din Alexandria, XV, 9, 3: XVII, 4,
2; XIX, 6, 2.
BOETHOS: tat l lui Ioazar, XVII, 13, 1. BOLOSOR: fiul lui Beniamin, II, 7, 3. BOSCHETI: localitate din
câmpia semin iei lui Iuda, X, 4, 1. BOSORA: fort rea în Galaaditis, IV, 7, 4; XII, 8, 3. BOSPORUS: Bosforul
Trac (Strâmtoarea Constantinopolului),
XVI, 2, 2. BOTRYS: ora fenician, pe rmul m rii, VIII, 13, 2.
599
BRITANNICUS: fiul împ ratului Claudius i al Valeriei Messalina, otr vit de fratele s u vitreg Nero, XX, 8, 1,7
.u.
BROCCHUS: senator, XIX, 3, 4.
BRUNDISIUM: port în Calabria, la Marea Adriatic , XIV, 14, 3.
BRUTUS MARCUS IUNIUS: ini iatorul conjura iei care a dus la asasinarea lui Caesar, XIV, 11, 1; XIX, 2, 2.
BUBASTIS: zei egiptean , XIII, 3, 2.
BURRUS SEXTUS AFRANIUS: sfetnicul i secretarul lui Nero, XX, 8, 2 .u.
BUZI: fiul lui Abiezer, Mare Preot, V, 11, 5.
BYZANTIUM: cetate pe malul Bosforului Tracic, XVI, 2, 2.

c.
CAATH: fiul lui Levi, II, 7, 4.
CABROTHABA: loc situat în preajma Muntelui Sinai, III, 13.
CAESAR, CAIUS IULIUS: general i dictator roman, XIV, 7,
4 .u. CAESAREA maritim : vechi ora de pe coasta palestinian
care a fost reconstruit de Herodes cel Mare, XIII, II, 12;
XV, 8, 5; 9, 6; XVII, 9, 5; XIX, 9, 1; XX, 8, 9. CAESAREA PHILIPPI: ora întemeiat la izvoarele Iordanului
de c tre Philippos, fiul lui Herodes cel Mare, XVIII, 2, 1;
XX, 9, 4.
CAESONIA: so ia împ ratului Caligula, XIX, 2, 4. CAIAPHAS: Mare Preot, XVIII, 2, 2. CALEB: iscoada
trimis de Moise în Canaan, V, 2, 3. CAIN: fiul lui Adam i al Evei, lucr tor al p mântului, 1,2, 1 .u. C INA:
localitate din inutul Zif, VI, 13, 2. CAINAS: fiul lui Enos^ I, 3, 2; 3, 4. CALLIAS: fiul so ului Salomeei, sora
regelui Herodes cel
Mare, XVII, 1,1.
CALLIMANDRU: general sirian, XIII, 10, 2. CALLIRHOE: izvoare sulfuroase termale din Peraea, XVII, 6, 5.
CALLISTUS : libertul lui Caligula, XIX, 1,10. CAMBISE II: rege persan, cuceritorul Egiptului, II, 10,2; XI, 2,
1. CAMITH: tat l Marelui Preot Simon, XVIII, 2, 2. CAMON: ora din Galaaditis, V, 7, 6.
600
CAMPANIA: inut pe coasta vestic a Italiei, între Latium i
Lucarna, XVII, 7, 2; XIX, 1, 1. CAMUEL: fiul lui Nahor, I, 6, 5. CAMUS; tat l Marelui Preot Josephus, XX,
1,3. CANA: sat din inutul Galileei, XIII, 15, 1; XV, 5, 1. CANINIUS GALLUS: consul, XIV, 6, 4.
CANTHERAS: porecla Marelui Preot Simon, XIX, 6, 2. CAPHARSABA (CHABARZABA): totuna cu ora ul
Antipatris,
XIII, 15, 1; XVI, 5,2.
CAPHARSALMA: mic localitate lâng Ierusalim, XII, 10, 4. CAPPADOCIA : regiune din partea central-estic
a Asiei Mici, care se întindea de la Taurus la Pontul Euxin i de la Halys pân la Eufrat, XVI, 2, 2. Locuitorii ei:
I, 6, 1. CAPREAE: insul în Marea Tyrrhenian (Capri), XVIII, 6, 4. CAREAS: tat l lui Ioannes, X, 9, 2.
CARIA: inut muntos din SV Asiei Mici, XI, 8, 1. CAR1ATHIARIM: ora din Iudeea, situat la grani a vestic a
semin iei lui Beniamin, V, 1, 16; VI, 1, 4;VII, 4, 2. CARMEL: lan de mun i în Iudeea, V, U 22; VIII, 13, 5.
CARNAIM: templu în Siria, XII, 8, 4. CARRAE: ora din Mesopotamia, la SE de Edessa, XX, 2, 2. CARUS:
pajul lui Herodes cel Mare, XVII, 2, 4. CASP1ENE, POR ILE: vestit trec toare caucazian prin care
se ajungea din Media în Hyrcania i Pârtia, XVIII, 4, 4. CASSANDROS: regentul Macedoniei în absen a lui
Alexandru
cel Mare, desemnat apoi strategul Europei, XII, 1,1. CASS1US: participant la campania lui Crassus împotriva
p r ilor i la complotul împotriva lui Caesar, al turi de Brutus, XIV, 7, 3.
CASSIUS LONGINUS: guvernatorul Siriei, XV, 1.1,4; XX, 1,1. CATO din LJTICA: orator roman, du manul
lui Caesar, XIV,
10, 1.
CEDARUS: fiul lui Ismael, I, 12, 4. CEDESA: ora în Galileea, situat aproape de Caesarea Philippi,
V, 1, 18; XIII,
CEDMAS: fiul lui Israel, I, 12, 4. CELADUS: libertul lui Augustus, XVII, 12, 2. CELENDERIS: fort rea în
Cilicia, XVIII, 5, 1. CELER: tribun, XX, 6, 2.
601
CEMEDE: tat l Marelui Preot Josephus, X, 5, 2. CENDEBAEUS: generalul Iui Antioh Soter, XIII, 7, 3.
CENEZ: fiul lui Eliphaz, nepotul lui Esau, II, 1, 2. CEPHERITII: popula ie canaanean , V, 1, 16. CHABALON:
inut din Galileea, cuprinzând 20 de cet i,
oferite de Solomon lui Hiram i neacceptate de acesta,
VIII, 5, 3.
CHABARZABA: denumirea veche a ora ului Antipatris,
men inatmai sus, XIII, 15, 1.
CHAEREA CASSIUS: tribunul unei cohorte pretoriene, ini iatorul conjura iei care a pus la cale asasinarea
împ ratului Caligula, XIX, 1, 1 .u. CHALCIS: ora i inut sirian, situat la poalele mun ilor Liban,
XIV, 7, 4; XIX, 5, 1.
CHALKEUS: în elept din vremea Iui Solomon, VIII, 2, 5. CHAM: fiul lui Noe, I, 4, 1 .u. CHANAANUS: al
patrulea fiu al lui Cham, I, 6, 2 .u. CHANAANAEA: Palestina de dinaintea stabilirii triburilor israel ite, „ ara
F g duin ei", cucerit de Iosua, I, 6, 2 .u. CHAPSAEUS: tat l lui ludas, XIII, 5, 7. CHARCHAMESA: ora
situat pe Eufratul superior
(Karkemi ), X, 6, 1. CHARMIS: fiul fui Rubel, II, 7, 4.
CHARON: luntra ul care trecea sufletele peste fluviul Acheron, XIX, 9, 1.
CHARRA: ora în Mesopotamia (Harran), I, 6, 5; 9, 3; 16, 1.
CHASPHOMA: ora din Galaaditis, XII, 8, 3.
CHEIRAMOS: vestit me ter tyrian de obâr ie israelit , VIII, 3,4. CHELCIAS: general iudeu al Cleopatrei, XIII,
10, 4, 1; 13, 1. CHELCIAS: tat l lui Iulius Archelaus, XIX, 9, 1. CHELLION: fiul lui Elimelec, V, 9, 1.
CHEPHTORIM: fiul Iui Mestraim, I, 6, 2. CHESLOEM: alt fiu al lui Mestraim, I, 6, 2. CHETIMA: vechea
denumire a insulei Cipru, I, 6, 1. CHETIMUS: fiul lui lovanus, cuceritorul Ciprului, I, 6, 1. CHETTAEUS: fiul
lui Chanaanus, I, 6, 2. CHETURA: so ia lui Abraham, I, 15.
CHIDON, ARIA LUI: ioc unde a poposit Chivotul adus de David la Hierosolyma, VII, 4, 2.
602
CHIOS: insul în Marea Egee, XVII, 2, 2. CHODADUS: fiul lui Ismael, I, 12, 4. CHODOLLAMOR: general
asirian, I, 9. CHOSBIA: madianita so ie a lui Zambrias, IV, 6, 10. CHUSARTES: rege asirian, V, 3, 2 .u.
CHUSI: prietenul lui David, VII, 9, 2 . u. CHUTHA: inut i fluviu din Persia, IX 14, 1 i 3. CHUTHAEII:
numele dat de greci locuitorilor Samariei, IX,
14, 3; X, 9, 7.
CICERO MARCUS TULLIUS: consul i vestit orator, XIV, 4,3. CILICIA: regiune, apoi provincie roman din
SE Asiei Mici, numit mai înainte Tharsus, I, 6, 1; XIII, 3, 4; XVII, 5, 1; XVIII, 5, 4.
CILLA: ora din câmpia semin iei lui Iuda, VI, 13, 1. CINNAMUS: uzurpator al tronului p r ilor, XX, 3, 2.
CINYRAS: rege al ora ului Pafos, tat l lui Adonis, XIX, 1,13. CIPRU: insul în Marea Egee, XVII, 12, 2.
C1RUS II cel MARE: suveran persan, cuceritorul Babilonului, care permite revenirea în Palestina a evreilor
str muta i de Nabucodonosor II în Babilonia, autorizând reconstruirea templului din Ierusalim, XI, 1, 1 .u.: XV,
11,1. CITIUM: ora în S insulei Cipru, I, 6 1. CLAUDIUS I: al patrulea împ rat roman, tat l adoptiv al lui
Nero, III, 15, 3; XV, 11, 4; XIX, 1, 2 .u. CLAZOMENAE: ora în Ionia, la V de Smyrna, XX, 11, 1.
CLEMENS: tribun, XIX, 1, 6; 1, 19. CLEODEMUS: prezic tor numit i Malchus, I, 15. CLEOPATRA: so ia lui
Ptolemeu V Epiphanes, XII, 4, 1. CLEOPATRA: fiica lui Ptolemeu VI Philometor, XIII, 4, 1 .u. CLEOPATRA
VII: faimoas regin a Egiptului Lagid, care 1-a subjugat pe Marcus Antonius, adversara lui Herodes cel Mare.
XIV, 13, 1 pân la XV, 5, 1.
CLEOPATRA: una din so iile lui Herodes cel Mare, XVII, 1, 3. CLEOPATRA: regina sirian Selene, XIII, 16,
4. CLEOPATRA: so ia lui Gessius Florus, XX, 11, 1. CLUSIUS GALLUS PUBLIUS: fiul lui Publius, XIV, 10,
19. CLUVIUS: consul, XIX, 1,13. CNIDOS: ora maritim în Caria, XIII, 13, 4. COELESIRIA: regiune din
Siria, situat între Liban i
603
Antiliban, denumire extins asupra Siriei sudice, X, 9, 7; XII, 3, 3.
COLLINA: trib roman tr gându- i numele de la colinele
Quirinal sau Viminal, XIV, 8, 5; 10, 9. COMMAGENE: regiune din SE Asiei Mici, XVIII, 5, 4; XIX,
5,1.
COPHES: râu în Afghanistan i Pakistan (Kabul), I, 6, 4. COPONIUS: procurator al Iudeei, numit de Augustus,
XVIII, 1, 1.
CORAEA: ora situat între Sichim i Silo, XIV, 3, 4.
CORDUBA: ora în Hispania Baetica (Cordova), XIX, I, 3.
CORDYERILOR, MUNTELE: grani a natural dintre Armenia i Mesopotamia, I, 3, 6.
CORE: fiul lui Esau, II, 1,2.
CORES: rivalul lui Moise, IV, 2, 2 .u.
CORINTHUS: o tean din garda lui Herodes cel Mare, XVII, 3,2.
CORNELIUS FAUSTUS: fiul dictatorului Sulla, XIV, 4, 4.
CORNELIUS GAIUS: cvestor, XIV, 10, 10.
CORNELIUS LENTULUS: consul, XIV, 10, 14.
CORNELIUS LONGINUS: delegat, XIV, 10, 19.
CORNELIUS SABINUS: tribun, XIX, 1, 7 .u.
CORNELIUS: fiul lui Ceron, XX, 1, 2.
CORREA: ora în S Palestinei, VI, 2, 2. .
COS (COOS): insuli la NV de Rhodos, XIV, 7, 2; XVI, 2, 2.
COSTOBAR: so ul Salomeei, XV, 7, 9 .u.; XVI, 7, 6.
COSTOBAR: ruda lui Agrippa cel tân r, XX, 9, 4.
COTARDES: regele p r ilor, XX, 3, 4.
COTYLAS: porecla lui Zenon, tiranul din Philadelphia, XIII, 8, 1.
COTYS: rege a! Armeniei Mici, XIX, 8, 1.
COZE: zeu idumean, XV, 7. 9.
CRASSUS MARCUS LICINIUS: triumvir i general roman,
ucis de p r i în b t lia de la Carrhae, XIV, 6, 4 .u. CRETA: întins insul greceasc , unde locuiau iudei, XVII,
12, 1. CRUSTUM1NA: trib amintind de vechiul ora sabin de pe
malul stâng al Tibrului, Crustumeria, XIV, 10, 3; 10, 19. CUMANUS VENTIDIUS: procurator roman al Iudeei,
XX, 5,2. CUSPIUS FADUS: procurator roman al Iudeei, XIX, 9, 2 .u. CTESIPHON: ora situat pe malul de E
al Tigrului, capitala p r ilor, fa în fa cu Seleucia, XVIII, 2, 4; 9, 9.
604
CYANEE, STÂNCILE: dou insuli e care str juiesc Bosforul
Tracic, însp imântând pe cor bierii antici, XVI, 2,2. CYDISA: identic cu Cedesa, IX, 11, 1. CYPRON: so ia
idumeanului Antipater, XIV, 7, 3. CYPROS: fiica lui Herodes cel Mare i a Mariamnei, XVIII, 5,4. CYPROS:
fiica lui Alexas Helcias, XVIII, 5, 4. CYPROS: fiica lui Phasael, XVIII, 5, 4. CYPROS: ora fortificat, aproape
de lerihon, XV, 5, 2. CYRENE: veche colonie greceasc pe rmul Africii de N, locuit i de evrei, capitala
Cyrenaicei, XIV, 7,2; XVI, 6, 5. CYZIC. ora în Mysia, pe malul sudic al Propontidei, XIII, 10, 1.
D.
DACII: locuitorii Daciei, XVIII, 1, 5.
DADANES: fiul lui Suus, I, 15.
DAGON: zeu siriac adorat de filisteni, VII, 1, 1; XIII, 8, 1.
DAGON: fort rea în ludeea, lâng lerihon, XIII, 8, 1.
DAHII (DAII): popula ie scitic de pe coasta estic a M rii
Caspice (Turkmenistan), XVIII, 4, 4; XX, 4, 2. DAISIOS: luna iunie în calendarul siro-macedonean, XIV, 10,22.
DALILA: infidela iubit a lui Samson, V, 8, 11. DAMASC: vechi ora sirian, locuit i de iudei, 1, 6, 4; IX, 12,
3; XVIII, 6, 3. DAN: fiul lui lacob i al slujitoarei sale Balla, I, 19, 7; II, 7, 4;
V, 1,22.
DAN: ora situat lâng izvoarele Iordanului mic, Vili, 8, 4. DANA: ora în inutul semin iei lui Neftali, la grani a
de N a
Palestinei, V, 1,3; VIII, 12, 4. DANIEL: al doilea fiu al lui David, VII, 1,4. DANIEL: tân r iudeu numit
Baltazar, instruit la curtea lui
Nabucodonosor, ale c rui vise le t lm ce te, X, 10, 1 .u. DAPHNE: crâng de dafini din preajma Antiohiei, XIV,
13, 11;
15, 11; XVII, 2, 1.
DARDAN: fiul lui Emaon, în elept renumit, VIU, 2, 5. DARIUS MEDUL: rege legendar, confundat cu Darius I,
X, 11,2. DARIUS 1 cel MARE: suveran persan care 1-a trimis ca
guvernator al Iudeei pe Zorobabel, c ruia i-a permis s
605
restaureze cultul i s reconstruiasc templul din Ierusalim, reconfirmând edictul lui Cirus I, XI, 3, 1 . u. ; XV,
11, 1.
DARIUS III: ultimul suveran ahemenid, învins de Alexandru
cel Mare, cuceritorul Imperiului Persan, XI, 8, 1; 8, 3. DARIUS: fiul lui Artabanos, regele p r ilor, XVIII, 4, 5.
DATHAM: adversarul lui Moise, IV, 2, 2. DATHEMA: fort rea în Palestina, XII, 8, 1. DAVID: urma ul lui
Saul, cuceritorul Ierusalimului, regele care a centralizat statul iudeo-israelian, VI, 8, 1 pân la VII, 5, 13.
DEBORA: proorocit din Israel, V, 5, 2. DECLAS: fiul lui Iuctas, I, 6, 4. DELLIUS: solul lui Marcus Antonius,
îns rcinat s -1 întroneze
în ludeea pe Herodes cei Mare, XIV, 15, 1; XV, 2, 6. DELOS: insul din Marea Egee, XIV, 10, 8.
DEMAINETOS: demagog din ora ul Ptolemaida, XIII, 12, 3. DEMETRIOSI SOTER: rege din dinastia
Seleucizilor, XII, 10, 1. DEMETRIOS II NICATOR: fiul celui dintâi, XIII, 4, 3 .u. DEMETRIOS III
EUCAIROS: rege al Damascului, XIII, 13,4 .u. DEMETRIOS DIN FALERON: filosof grec, sfetnic la curtea
primilor doi Ptolemei, c rora le-a dat ideea întemeierii Bibliotecii din Alexandria, punând bazele ei, XII, 2, 1 .u.
DEMETRIOS: fiul lui Andromachos, XVI. 8, 3. DEMETRIOS: gadarean, libertul lui Pompeius, XIV, 4, 4.
DEMETRIOS: alexandrinul so al Mariamnei, XX, 7, 3. DEMOTELES: curierul regelui lacedemonian Areios,
XII, 4, 10; XIII, 5, 8.
DICAIARCHIA: numele grecesc al portului Puteoli de pe
coasta Campaniei, XVIII, 7, 2. DIDOR (DIODOR): fiul lui Heracles, I, 15. DINA: fiica lui lacob, I, 19, 7; 21, 1.
DIOCLEROS: dreg tor al regelui Solomon, VIII, 2, 3. DIOCLES: istoric grec care a scris despre Persia, X, 11,
1. DIODOR: fiul lui lasou, XIII, 9, 2. DIODOTOS: poreclit Tryphon, tutorele lui Antioh VI
Epiphanes, uzurpatorul tronului Seleucizilor, XIII, 5, 1; 6,
1 .u.
DIOGENES: prietenul lui Alexandru lannaios, victima r zbun rii fariseilor, XIII, 16, 2.
606
DION: ora în Siria, aproape de Pella, XIII, 15, 3; XIV, 4, 2. DION: ora macedonen situat în golful Termaic,
XI, 8, 5. DIONYSIACE: serb ri în cinstea lui Dionysos, cu spectacole i alaiuri, corespunzând la romani cu
„Bacchanalia", XIV 8, 5. DIONYS1OS: fiul lui Asclepios, pritan al Atenei, XIV, 8, 5. DIONYSIOS: fiul lui
Dionysios, cet ean atenian, XIV, 8, 4. DIONYSIOS DIN TRIPOLIS: înrudit cu Ptolemeu Mennaei,
XIII, 3, 2.
DIOPHANTUS: secretarul lui Herodes cel Mare, XVI, 4, 6. DIOS: istoric grec, VIII, 5, 3.
DIOS: luna octombrie în calendarul siro-macedonean, I, 3, 3. DODIAS: tat l lui Eleazar, VII, 12, 4. DOEC:
slujitorul sirian al regelui Saul, VI, 12, 1; 12, 4. DOLABELLA PUBLIUS: consul, XIV, 10, 9 .u.
DOMITIANUS TITUS FLAVIUS: împ rat roman, în timpul domniei c ruia Flavius Josephus a terminat
Antichit ile iudaice, XX, 11,2.
DOMITIUS AHENOBARBUS: senator, tat l lui Nero, XX, 8,1. DORA: port în Palestina la N de Caesarea, V, 1,
22; XIII, 7, 2;
XIX, 6, 3.
DORAN: prietenul infidel al Marelui Preot lonathas, XX, 8, 5. DORIS: so ia lui Herodes cel Mare, XIV, 12, 1;
XVII, 4, 2. DOROTHEUS: dreg tor al lui Ptolemeu Philadelphos, XII, 2,12. DOROTHEUS: proedru atenian,
IV, 8, 5. DOROTHEUS: fiul lui Nathanael, XX, 1, 2. DORTUS: iudeu de vaz , ostil romanilor, XX, 6, 2.
DOSITHEUS: tat l lui Simon, XIII, 9, 2. DOSITHEUS: fiul lui Cleopatridas din Alexandria, XIV, 10, 18.
DOSITHEUS: slujitorul lui Hyrcanos II, XV, 6, 2. ,
DOTHAIM: ora în Palestina, aproape de Sichim, IX, 4, 3. DRUSILLA: fiica lui Agrippa cel Mare, XVIII, 5, 4
.u. DRUSUS NERO CLAUDIUS: fiul vitreg al lui Augustus, XV,
9,6. DRUSUS, TURNUL lui: turn din portul Caesareei, care purta
numele membrului familiei împ ratului, XV, 9, 6. DRUSUS: fiul împ ratului Tiberius, XVIII, 6, 1 .u.
DRUSUS: fiul lui Agrippa cel Mare, XVIII, 5, 4. DYSTROS: luna martie în calendarul siro-macedonean i Adar
în cel ebraic, IV, 8, 49; XII, 10, 5.
607

E.
EBAL: fiul lui luctas, 1, 6, 4. EBAN: fiul lui David, VII, 3, 3.
EBIDAS: fiul lui Madian, I, 15.
ECBATANA: capitala Mediei, situat lâng muntele Oronte X, 11,7; XI, 4, 6.
ECDIPUS (ARCE).ora portuar fenician în câmpia Acco, V, 1,22
ECHARAMSARIS: generalul lui Nabucodonosor, X, 8, 2.
EDNAEUS: c petenia o tilor semin iei lui Iuda, VIII, 15, 2.
EDORAM: fiul lui luctas, I, 6, 4.
EFES: vestit ora ionian din Asia Mic , XVI, 2, 2.
EFRAIM: fiul lui lacob, II, 6, 1 . u.
EFRAIM: hetean din Hebron, proprietarul unei arini, I, 14.
EFRAN: ora în inutul semin iei lui Manasses, V, 6, 7.
EFRATANA: localitate situat lâng Bethleem, I, 21, 3.
EFUD (EPOMIS): tunic purtat de Marii Preo i, III, 7, 5.
EGLON: regele moabi ilor, V, 4, 1.
EHUD (AOD): judec tor, V, 4, 2 .u.
EIRAES: fiul lui luctas, 1, 6, 4.
ELAEUSA: insuli lâng coasta cilician , XVI, 4, 6.
ELAM: fiul lui Sem, str mo ul elami ilor, I, 6, 4.
ELANUS (ELAH): fiul lui Asanus, rege în Israel, VIII, 12, 4.
ELCAN: comandantul semin iei lui Iuda, IX, 12, 1.
ELCHIAS: Mare Preot, X, 8,6.
ELDAS:fiul lui Madian, I, 15.
ELEAZAR: fiul lui Moise, II, 13, I.
ELEAZAR: fiul lui Aaron, III, 8, 1; IV, 3, 4.
ELEAZAR: fiul lui Dodias, erou davidian, VII, 12, 4.
ELEAZAR: Mare Preot, Introducere, 3; XII, 2, 5 .u..
ELEAZAR: fiul lui Mattathias, poreclit Auran, XII, 6, 1.
ELEAZAR: fariseu, XIII, 10, 5 .u.
ELEAZAR: trezorierul templului din Ierusalim, XIV, 7, 1; XX, 9,3.
ELEAZAR: fratele lui Ioazar, XVII, 13, 1. ELEAZAR: fiul Marelui Preot Ananus, XVIII, 2, 2. ELEAZAR: uria
de obâr ie iudaic , XVIII, 4, 5. ELEAZAR: iudeu din Peraea, XX, 1,1. ELEAZAR: iudeu din Galileea, XX, 2, 4.
608
ELEAZAR: fiul lui Dinaeus, tâlhar, XX, 6, 1. ELEAZAR: vr jitor care alunga demonii din oameni, VIII, 2, 5.
ELEON: judec tor, V, 7, 14.
ELEUSINIILE: s rb toare închinat zei ei Demeter (Ceres),
celebrat de atenieni prin pelerinaje la sanctuarul din
Eleusis, târg din apropierea ora ului, unde aveau Ioc
Misterele, XIV, 8, 5.
ELEUTHERUS: fluviu care slujea drept grani între Siria i
Fenicia, XIII, 4, 4; 5, 10; XV, 4, 1. ELI: Mare Preot i cârmuitor al israeli ilor, V, 9, 1 .u. ELIAB: me ter care a
constiuit Tabernacolul, III, 8, 4. ELIACHIAS: Mare Preot, X, 4, 1 .u. ELIACHIM: comandantul cur ii regelui
Ezechias, X, 1, 2; 5, 2. ELIAS (ILIE): profet al lui lahve, VIII, 13, 4 . u. ELIASIB. Mare Preot, XI, 5, 4.
ELIEN: fiul regelui David, VII, 3, 3. ELIMELEC: iudeu str mutat în ara moabi ilor, tat l lui Mallon
 i socrul lui Rut, V, 9, 1.
ELIONAEUS: fiul lui Simon Cantheras, Mare Preot, XIX, 8, 1. ELIPHALE: fiul regelui David, VII, 3, 3.
ELIPHAZ: fiul lui Esau, II, 1, 2. ELISAS: fiul lui Iovanus, str mo ul eolienilor, I, 6, 1. ELISSAEUS (ELISEl):
prooroc, discipolul lui Elias, VIII, 13,
7; IX, 3, 1 .u.
ELISSAEUS: preot, XII, 2, 1. ELMODAD: fiul lui luctas, I, 6, 4.
ELOM: ora al levi ilor în inutul semin iei lui Dan, VIII, 10, 1. ELON: fiul lui Zabulon, II, 7, 4.
ELPIS: so ia lui Herodes cel Mare, mama Salomeei, XVII, 1, 3. ELULAEUS: rege tyrian, IX, 14, 2. ELYMAIS:
ora situat între Persia i Susiana, XII, 9, 1. EMALSEMA: mama regelui Amos (Amon), X, 3, 2. EMAON: tat l
unor în elep i din vremea lui Solomon, VIII, 2, 5. EMESA: ora în Siria Apamene (Homs), XVIII, 5, 4; XIX, 8,
1;XX, 7, 1,8,4.
EMMA: ora în Palestina, la SE de Hebron, VI, 13, 6. EMMAUS: ora situat la V de Ierusalim, XIII, 1, 3; XIV,
11, 2;
XVII, 10,7; 10,9. EMMOR: regele ora ului Sichim(Sichem).
609
EMNUS: fiul regelui David, VII, 3, 3.
ENDOR: or el din câmpia IezreeI, lâng Scythopolis, VI, 14,2.
ENGADDI (ENGHEDAIN): ora în S Palestinei, pe malul
M rii Moarte, VI, 13, 4; IX, 1,2. ENNAPHEN: fiul regelui David, VII, 3, 3. ENNERUS: prietenul i aliatul lui
Abraham, I, 10, 2. ENOS: fiul lui Seth, I, 3, 2. ENYALIOS (R ZBOINICUL): epitet prin care lupiter este
identificat cu omologul s u babilonian Marduk, I, 4, 2. EOLIENII: triburi grece ti din Beo ia i Tesalia, alungate
de invazia doriana spre litoralul apusean al Asiei Mici, I, 6, 1. EPAPHRODITUS: libertul i secretarul lui Nero,
Introducere, 2. EPHAS: fiul lui Madian, I, 15.
EPHOROS din Cyme: autorul primei istorii universale, I, 3, 9. EPICRATES: general sirian, XIII, 10, 2.
EPICUREICII: adep ii filosofului grec Epicur, care, conform tradi iei evreie ti, nega nemurirea sufletului i
recomanda pl cerea drept elul principal al vie ii omene ti. Termenul elin de apicoros sau epicoros, folosit în
literatura talmudic , era atribuit persoanelor lipsite de respect fa de Tora, XIX, 1, 5. EPIPHANIA: vezi mai sus
Amathe, I, 6, 2. ERICAS: c petenia cur ii regelui Achaz, IX, 12, 1. EROGE: ora în.Iudeea, aproape de
Ierusalim, IX, 10, 4. EROEDES: fiul lui Gad, II, 7, 4. FRON: Arca Legii sau Chivotul Leg mântului, III, 6, 5.
ERUCIUS: fiul Iui Lucius, XIV, 10, 10. ESA1AS (ISAIA): primul dintre Marii Profe i, X, 1, 3 .u. ESAU: fiul
lui Isaac, I, 18, 1 .u. ESCHOLES: prieten i aliat al lui Abraham, I, 10, 2. ESCON: „Fântâna luptei" s pat de.
Isaac, I, 18, 2. ESEBEON: socrul canaanit al lui Esau, I, 18, 4. ESENiENIl: sect iudaic semimonastic ,
r spândit pe malul apusean al M rii Moarte, XIII, 5, 9; XV, 10, 4 .u.; XVIII, 1,2 .u.
ESEBEON: socrul canaanit al lui Esau, I, 18, 4. ESRON: nepotul lui Phares, II, 7, 4. ESSA: ora sirian, XIII, 15,
3.
ESSEBON, ESSEBONITIS, CHESBON: ora situat dincolo de fluviul Iordan, fa în fa cu Ierihonul, XIII, 15,
4.
610
ESSENES: pieptarul cu pietre pre ioase purtat de Marii Preo i,
III, 7, 5.
ESTERA: so ia regelui Artaxerxe care, ajutat de tutorele ei Mardochaeus, a salvat de exterminarea pus la cale
de Marele vizir Aman pe to i iudeii din Persia, XI, 6, 2 . u. ETAME: ora în ludeea, VIII, 10, 1. ETHAM
(ETAME): localitate de lâng Ierusalim, VIII, 7, 3. ETHAN: în elept iudeu din vremea lui Solomon, VIII, 2, 5.
ETHI: prietenul fidel al regelui David, VII, 10, 1. ETIOPIA: Oriental i Occidental corespundea Etiopiei
actuale, Sudanului ( ara Cu ) i Africii Centrale pân la Niger, I, 6, 2.
ETIOPIENII: invadatorii Egiptului învecinat, II, 10,1; VIII, 10,3. EUCLES: fiul lui Menandu din Alimusia, XIV,
8, 5. EUFRAT: principalul fluviu al Orientului Mijlociu (al turi de Tigru), frontiera oriental a Imperiului
Roman, unde acesta a întâmpinat rezisten a p r ilor, Babilonul aflându-se pe malurile sale, I, 1, 3; X, 6, 1.
EUPOLEMOS: fiul lui Ioannes, XII, 10, 6. EURYCLES: lacedemonian intrigant, XVI, 10, 6. EUTYCHUS:
libertul lui Agrippa cel Mare, XVIII, 6, 5 .u. EUTYCHUS: slujitorul împ ratului Caligula, XIX, 4, 4. EVA:
so ia lui Adam, I, 1, 2 .u. EVARATUS: grec din insula Cos, XVI, 10, 2. EVILAS: fiul lui Cu , str mo ul
evileenilor, 1, 6, 2. EVILATES: fiul lui Iuctas, I, 6, 4. EVILEEN1I: vechea denumire a getulilor, I, 6, 2.
EVODUS: libertul împ ratului Tiberius, XVIII, 6, 8 .u. EZDRA: preot, c rturar i reformator care a contribuit
la reconstruirea templului din Ierusalim, aducând cu el un grup de evrei elibera i din captivitatea babilonian de
Artaxerxe I, XI, 5, 1 .u.
EZECHIAS (IEZECHIA): rege în Iuda, IX, 12, 3 .u. EZECHIAS: eful unei bande de ho i, XIV, 9, 2; XVII, 10,
5.
F.
FABATUS: procuratorul lui Augustus în Arabia, XVII, 3, 2. FABIUS: comandant al Damascului, XIV, 11,7.
611
FABIUS: centurion din oastea lui Pompeius, XIV, 4, 4; 12, 1. FANNIUS: fiul lui Marcus, pretor, XIII, 9, 2.
FANNIUS GA1US: fiul lui Gaius, consul, XIV, 10, 15. FARAON: regele egiptenilor, I, 8, 1; II, 4, 1 .u.; VIII, 6,
1 .u. FARISEII: lideri religio i laici care constituiau un partid i o sect filosofic , propov duind respectarea
Legii Orale i democratizarea ritualului, XIII, 5,4; XVII, 2,4; XVIII, 1,2 .u. FAUSTUS CORNELIUS: fiul
dictatorului Sulla, XIV, 4, 4. FELIX: procuratorul ludeei, XX, 7, 1 .u. FENICIA: denumirea dat de greci
Canaanului, corespunzând
oarecum Libanului actual, IX, 14, 2; X, 11, 1; XII, 4, 1. FILIPI PHILADELPHOS: rege seleucid în Siria de N,
XIII, 3,4. FILIP II: regele Macedoniei, tat l lui Alexandru cel Mare, XI,
8, 1;XIX, 1, 13.
FILIP V: penultimul rege al Macedoniei elenistice, XII, 10, 6. FILIP: ruda lui Antioh IV Epiphanes, XII, 9, 2.
FILIP: fiul lui Jakim, general în oastea lui Agrippa, II, XVII, 2,3. FILISTIN: fiul lui Mestraim, cel care a dat
numele rii
filistenilor, I, 6, 4; V, 11, 1.
FILON DIN ALEXANDRIA: filozof iudeu care i-a propus s concilieze gândirea speculativ cu revela ia
biblic , XVIII, 8,1. FILOSTRAT: istoric grec al Indiei i Feniciei, X, 11, 1. FLACCUS: guvernatorul Siriei,
XVIII, 6, 2. FLAVIUS: fiul lui Lucius, pretor al Libyei, XIV, 10, 10, XVI, 6, 5. FLORUS GESSIUS: ultimul
procurator al ludeei, XIX, 9, 2;
XX, 9, 5. . u.
FORTUNATUS: libertul lui Agrippa cel Mare, XVIII, 7, 2. FRIGIA: regat din centrul Asiei Mici, I, 6, 1; XII,
3,4; XVII, 2,2. FULVIA: nobil roman , XVIII, 3, 5. FURIUS: viteaz centurion din oastea lui Pompeius, XIV, 4,
4.
G.
GAAL: c petenia sichimi ilor, V, 7, 2.
GAAMUS: fiul lui Nahor, I, 6, 5.
GABA (GHIBEA): ora al levi ilor beniamini i, Ia N de
Ierusalim, V, 2, 8; VI, 8, 1; VIII, 12, 4. GABA: ora în Galileea, în preajma muntelui Cârmei, XV, 8, 5.
612
GABALA: ora situat pe coasta Siriei Seleucis, XIII, 15, 4. GABAON: or el al levi ilor din semin ia lui
Beniamin, la NV
de Ierusalim, V, 1, 16; VI, 6, 2; VII, 11, 7; 12,1. GABARES: guvernator în timpul domniei lui Solomon, VIII, 2,
3. GABATHA: ora ul natal al regelui Saul, V, 1, 2; VI, 4, 2;4, 6. GABINIUS AULUS: guvernatorul Siriei,
succesorul lui
Scaurus, XIV, 3, 2. GAD: fiul lui Iacob, I, 19,11,7,4. GAD: prooroc din vremea regelui David, VII, 13, 2.
GADARA: principalul ora din Peraea, în apropierea Iordanului, V, 1, 22; XII, 3, 3; XIII, 13, 5; XV, 10,
2 .u.; XVII, 11,4.
GADDIAS: prietenul lui Herodes cel Mare, XV, 7, 8. GAIUS IULIUS CAESAR GERMANICUS:
poreclit CALIGULA, împ rat roman, înl turat printr-o conjura ie, XVII, 9, 7: XVIII, 4,5 .u.; XIX, 1, 1 .u.
GALAADITIS (GALAADENA): inutul de la E de Iordan, între Hermon i fluviul Arnon, I, 19, 10; II, 3, 3; IX,
11, 1. GALAAD: colina care a dat numele inutului, I, 19, 10. GALATENII: locuitorii Galatiei, regiune din
centrul Asiei
Mici, 1,6, 1.
GALBA SERVIUS SULPICIUS: împ rat roman, XVIII, 6, 9. GALBAATH: l ca al proorocilor evrei, VI, 11,
15. GALGALA (GHILGAL): ora în Iudeea, din preajma
Ierihonului, V, 1, 11; VII, 11,4.
GALILEEA: fertil regiune din N Palestinei, inclus de Ioannes Hyrcanos în Iudeea elenistic , IX, 11, 1; XIII,
2, 3; XVII, 8, 1. GAMALA: ora fortificat din Gaulanitis: XIII, 15, 3; XVIII, 1,
1.
GAMALIEL: tat l Marelui Preot lesus, XX, 9, 4. GANGE: fluviu al Indiei, numit de iudei Phison, I, 1,3.
GARIZIM: munte în Samaria, pe care a fost în l at un templu rivalizând cu cel din Ierusalim, precum i o
fort rea , IV, 8, 44: V, I, 19; XI, 8, 2; XII, 1, 1; XIII, 3, 4; 9, 1. GASIONGABEL (EZEONGEBER): port
edomit la Marea
Ro ie, numit i Berenice, VIII, 6, 4. GATHERUS: st pânitorul bactrienilor, I, 6, 4. GAULANA: cetate de
sc pare a semin iei lui Manasses, în
613
Batanea, aproape de Gamala, IV, 7, 4; XIII, 15, 3. GAULANITIS: regiune din Palestina, apar inând regatului lui
Agrippa i desprins apoi din el, IV, 5, 3; XVII, 8, 1. GAZA: ora în Iudeea, una dintre cele cine: cet i str vechi
ale filistenilor, V, 1, 22; V, 8, 10; VI, 1,2; IX, 13, 3; XIV, 5, 2; XVII, 11,4.
GAZAR : ora în Samaria, VII, 4, 1; 12,2; VIII, 6, 1; XIII, 1,3. GELBOE: munte în inutul semin iei lui
Isachar, VI, 14, 2. GELMON: ora în Palestina, VII, 9, 8. GEMELLUS: prieten vechi al lui Herodes cel Mare,
XVI, 8, 3. GENNESAR (GENNESARETH): lac în Galileea, numit i
Tiberiada, V, 1, 22; XVIII, 2, 1 .u. GEON (GIHON): numele evreiesc al Nilului, I, 1,3. GERAS: tat l lui Semei,
VII, 9, 4.
GERASENICI, MUN II: afla i dincolo de Iordan, XIII, 15, 5. GERGESAEUS: fiul lui Chanaanus, I, 6, 2.
GERMANII: o tenii din corpul de gard al lui Herodes cel Mare, XVII, 8, 4 sau din cel al împ ratului Caligula,
XIX, 1, 15.
GERMANICUS: nume triumfal primit de fiul lui Drusus, nepotul lui Tiberius i fratele lui Claudius, datorit
victoriilor sale în campaniile împotriva germanilor, XVIII, 2, 5; 6.8; XIX, 1,5; XX, 8, 1. GERSOM: fiul lui Levi,
II, 7, 4. GERSUS: fiul lui Moise i al Sephorei, II, 13, 1. GESSIUS: vezi Florus. GETHRAAMAS: fiul lui
David, VII, 1, 4. GETHSURA: rege sirian, bunicul lui Abesalom, VII, 8, 3. GETULII: popula ie nomad din
Africa de N, I, 6, 2. GHEDEON: fiul lui loas, judec tor. V, 6, 2 .u.; VII, 7, 2. GHERARA: str vechi ora
filistean, situat la grani a de S dintre
Gaza i Berseba, I, 12, 1; 18, 2; VIII, 12, 2. GHERAS: tat l lui lehud, V, 4, 2.
GIBAL (EBAL): munte în Samaria, vecin cu Garizimul, IV, 8,44. GINAEA: sat la hotarul Samariei cu câmpia
lezreel, XX, 6, 1. GITTA: unul dintre cele cinci ora e filistene, VI, 1,2; 12, 2;
IX, 8, 4; 10,3.
GITTHA: or el fortificat în Idumeea, XIX, 15, 10. GLAPHYRA: fiica lui Archelaus, regele Cappadociei,
v duva
614
lui Alexandru, rec s torit cu luba, XVI, 1, 2; XVII, 1, 2;
13, 1 .u.
GOBILITIS: alt denumire a Idumeei, II, 1, 2; III, 2, I. GODOLIAS: c petenia lui Nabucodonosor, X, 9, 1 .u.
GOLIATH: uria filistean învins de David, VI, 9, 1 .u. GOMAR: fiul lui lafet, str mo al gomarienilor, I, 6, 1.
GOPHNA: ora în Iudeea, XIV, 11,2. GORGIAS: prieten i general al regelui Ptolemeu, XII, 7, 3. GOTHOLIA
(ATALIA): fiica regelui Achab, mama lui
Ochozias i regin în Iuda, VIII, 15, 3. GRANICOS: râu în Mysia, care se vars în Propontida, XI, 8, 1.
GRATUS: comandantul evreu al sebastenilor, XVII, 10, 3 .u. GRATUS: comandantul g rzii pretoriene, XIX, 3,
1. GUNIS: fiul lui Neftali, II, 7, 4.

H.
HALICARNAS: ora în Caria, ora ul de ba tin al lui Herodot
i Dionysios, XIV, 10,23. HALCION: medic din Roma, XIX, 1, 20. HEBER: fiul lui Salas, de la care î i trag
numele evreii, I, 6, 4. HEBRON: vechi ora canaanit, situat în inutul semin iei lui
Iuda, devenit prima re edin regal a lui David i centru
administrativ al Iudeei, I, 8, 3; 22; V, 1,24; VII, 1,2; VIII,
10, 1; XII, 8,6. HECATEU DIN MILET: autor ionian de scrieri istorice i
geografice, care l-a influen at pe Herodot, I, 3, 9; 7, 2. HECATEU DIN ABDERA: filosof care a scris
lucr ri
fanteziste despre hiperboreeni i egipteni, XII, 2, 4. HECATOMBAION: luna iulie în calendarul atenian, IV, 4,
7. HELENA: mama lui Izates, convertit Ia iudaism, XX, 2, 1 .u. HELIOPOL1S: ora în Siria, numit mai tîrziu
Baalbek, XIV, 3,2. HELIOPOLIS: ora în Egiptul de Jos, la grani a cu Arabia, unde
surghiunitul Onias a în l at un templu amintind de cel din
Ierusalim, II, 7, 6; XII, 9, 7; XIII, 3, 1;3, 2; XX, 10. HELIX: patriot iudeu, care l-a atacat pe Phasael, XIV, 11,7.
HELCIAS CEL MARE: fratele regelui Agrippa, XVIII, 8, 4. HELCIAS: prietenul lui Agrippa cel Mare, XIX, 8,
3.
615
HELC1AS: trezorierul templului din Ierusalim, XX, 8, 11.
HELLAN1COS DIN MYTILENE: mitograf i istoric grec, 1,3,9.
HELLESPONT: strâmtoarea dintre Europa i Asia (Dardanele), XI, 8, 1; XII, 1,1.
HELON: socrul lui Esau din Canaan, I, 18, 4.
HERACLEON: asasinul lui Antioh VIII Philometor, XIII, 13,4.
HERACLES: erou legendar grec, care a cutreierat Africa, I, 15; VIII, 5, 3.
HERENNIUS CAPITO: comandantul din lamnia, XVIII, 6, 3.
HERMAS: tat l lui Prytanis din Milet, XIV, 10, 21.
HERODES cel MARE: fiul lui Antipater, întemeietorul dinastiei herodiene, XVII, 1, 1 .u.
HERODES: fiul celui dintâi i al Mariamnei, XVII, 1, 1 .u.
HERODES: fiul lui Herodes cel Mare i al Cleopatrei, XVII, 1,3.
HERODES: fiul lui Aristobul i al Berenicei, XVIII, 5, 4.
HERODES: fiul lui Aristobul i al Salomeei, XVIII, 5, 4.
HERODES: fiul lui Phasael, XVIII, 5, 4.
HERODES: regele din Chalcis, XIX, 8, 1.
HERODIADA: fiica lui Aristobul i a Berenicei, XVIII, 5, 1.
HERODION ( HERODIAS): fort rea construit de Herodes cel Mare în ludeea, XV, 4, 9; XVI, 2, 1; XVII, 8,
4.
HERODOT din HALICARNAS: celebru istoric grec, VIII, 6, 2; 10,2; X, 1,4.
HEROONPOLIS (ORA UL EROILOR): ora în Egipt, II, 7, 5.
HESIOD DIN ASCRA: poet epic grec al epocii arhaice, 1, 3, 9.
HESTIAEUS: autor de scrieri istorice, I, 3, 9; 4, 3.
HIERASA: mama lui Ozias, IX, II, 2.
HIERONYMUS: istoric egiptean, I, 3, 6; 3, 9.
HIEROSOLYMA (IERUSALIM): transformat de David în capitala Regatului Israel, unde Solomon a construit
Templul Sfânt; ora distrus de Nabucodonosor II i reconstruit, ocupat de Alexandru cel Mare, subjugat de
Lagizi i Seleucizi, eliberat de Ha monei, apoi cucerit de Pompeius i Herodes, I, 10, 2; V, 2, 2; VII, 3, 1; VIII,
6, 1; XII, 1; XIV, 4, 2 .u.; XIV, 6, 1 .u.; XV, 8, 1; XX, 7, 2; 9, 7.
HIPPOS: ora pe malul lacului Gennesareth, XIV, 4, 4, XVII. 11,4.
HIRAM: regele Tyrului, VII, 3, 2 .u.
HOLOPHANTES: iudeu din semin ia lui Manasses, IV, 7, 5.
616
HOMER: poetul care citeaz în lliada pe solyfii, yil, 3, 2. HORATIA: tribul celor trei fra i romani care s-^u
lluptat cu fra ii curia i, familie alban transplantat la Roma., xiv, ;Q, 19. HORTENSIUS QUINTUS: consul,
XIV, 1, 2. HRISTOS: vezi Isus, XVIII, 3, 3. HYPERBERETAIOS: luna octombrie în calendarul
macedonean, III, 10, 2; VIII, 4, 1. HYPSICATES: scriitor citat de Strabon, XIV, 8, ;3 HYRCANIA: fort rea în
Palestina, XIII, 16,3; Xiv, 5,4; XV,
10, 4; XVI, 2, 1; XVII, 7. HYRCANOS: fiul lui Josephus, XII, 4, 6 .u. HYRCANOS: Mare Preot, VII, 15, 3;
XIII, 8. 1;, XX, 10. HYRCANOS II: fiul lui Alexandru Iannaios i al Alexandrei Salome, rege al iudeilor i Mare
Preot, si) jt s abdice i reconfirmat ulterior, XIII, 16, 1 .u.
HYRCANOS: fiul lui Herodes i al Berenicei, i^ge în Chalcis, XX, 5, 2.
I. J.
IABACH (IABOC): fluviu în Palestina, slujin^j drept grani
dintre evrei i ammani i, afluent al Iord^ni)]^ [y^ 5^ 2. IABATA: ora ul de ba tin al Emalsemei, X, 3, 2.
IABES: fiul lui Sellum, IX, 11, 1. 1AB1N: regele canaaneenilor, biruitorul israeli ilor, V, 5, 1. IABISON: ora
din Galaaditis, V, 2, 11; VI, 14 8 ' 1ACHIN: fiul lui Simeon, II, 7, 4. IACOB: fiul lui Isaac, fratele lui Esau, I, 18.
1 .u .
IACOB: fiul lui Iudas Galileanul, XX, 5, 2.
IACOB: fratele lui Isus Hristos, XX, 9, 1.
IADDUS: fiul lui loannes, Mare Preot, XI, 7, £; 8, 7.
1ADELPHAS: fiul Iul Nahor i al Melc i, I, 6, 5. '
IADON: prooroc trimis la Ierusalim, VIII, 8, 5 u
IAFET: fiul lui Noe, I, 4, 1.
IAKIM: fiul evreului babilonian Zamares, XV j 2, 3.
IAKIM: Mare Preot, XX, 10.
IALE (IAELA): so ia lui Chenez, V, 5, 4
IALEL: fiul lui Zabulon, II, 7, 4.
617
IAMBLICHOS: principe din Liban, XIV, 8, I. IAMNIA: ora din Iudeea, între Ioppe i A dod, V, I, 22; IX, 10,
13; XII, 8, 6; XIV, 4, 4; XVII, 8, 1; 11, 15; XVIII, 2,2; 6,3.
1APHRA: fiul lui Abraham i al Cheturei, I, 15. IARED; fiul Iui Anoh, I, 2, 2. IARED: fiul lui Maluel, I, 3. 2.
IASON: fiul lui Eleazar, XII, 10, 6. 1ASON: vezi Iesus. IAUS: fiul lui Esau, II, 1,2. IAZARES: fiui lui Abraham
i al Cheturei, I, 15. IAZIEL: prooroc din timpul regelui Achab, IX, 1, 2. IAZOR: ora al ammani ilor, apoi al
semin iei lui Gad, XII, 8, 1. IBERII: locuitorii Iberiei, inut muntos din NE Asiei Mici, corespunzând par ial
Georgiei actuale, I. 6, 1; XVIII, 4, 4. IDE: libertul tat lui lui Decius Mundus, XVIII, 3, 4. IDUMEEA: regiune
din S Iudeei, locuit de edomi i i anexat Iudeei elenistice de loannes Hyrcanos I, popula ia fiind convertit ia
iudaism, II, 1, 1; IV, 4, 5; VII, 5, 4; IX, 3, 1; 9, I; XV, 7,9; XVI, 9,3. IDUMAS: fiul lui Ismael, I, 12, 4. IEBAR:
fiul regelui David, VII, 3, 3. IEBOST:fi'il luiSaul, VII, 1, 3 .u. IEBUSEII: vechii locuitori ai Hierosolymei,
alunga i de David,
cuceritorul cet ii lor, VII, 3, 1. IEBUSEUS: fiul lui Chanaanus, I, 6, 2. IEDIS: mama regelui Iosias, X, 4, 1.
IEGLOM: fiul lui Esau, fratele lui Iaus, II, 1, 2. IEHU: prooroc trimis regelui Asanus (Asa), VIII, 12, 3. IEHU:
suveran al Regatului Israel, VIII, 13, 7 .u. IENAE: fiul regelui David, VII, 3, 3. IEPHTES: judec tor al iudeilor,
V, 7, 8 .u. IEREMIA: unul dintre marii profe i ai Israelului, X, V, 1 .u. IERIHON: vechea cetate canaanit ,
construit într-o oaz din valea Iordanului, la N de Marea Ro ie, a devenit str lucitoarea re edin regal a lui
Herodes cel Mare, IV, 6, 1; V, 1, 1 . u.; XIII, 1, 3; XIV, 5, 4; XVII, 6, 3; 8, 2; 10, 6; 13, 1.
IEROBOAM I: fiul lui Nabataeus, rege în Israel, VIII, 7, 7 .u.
618
IEROBOAM II: fiul lui Ioas, rege în Israel, IX, 8, 7 .u.
IES: fiul lui Beniamin, II, 7, 4.
IESEL: fiul lui Neftali, II, 7, 4.
IESRAELA: ora din Samaria, în câmpia Iesreel, VIII, 13, 6.
IESSAEMUS: fiul lui Achemaeus, VII, 12, 4.
IESSAEU: fiul lui Obed, tat l regelui David, V, 9, 4; VI, 8, 1.
IESUS (IOSUA): fiul lui Nave din semin ia lui Efraim,
cuceritorul Canaanului, III, 2, 3 .u. IESUS: fiul Iui Iosadoc, Mare Preot, XI, 3, 10, ; 4, 1. IESUS: fiul lui Iudas,
XI, 7, 1. IESUS (IASON): fiul lui Simon, Mare Preot, XII, 5, 1. IESUS: fiul lui Phabes, Mare Preot, XV, 9, 3.
IESUS: fiul lui Damnaeus, Mare Preot, XX, 10. IESUS: fiul lui Iosadoc, Mare Preot, XX, 10. IESUS: fiul lui
G m liei, Mare Preot, XX, 9, 4; 9, 7. IETHARSAS: tat l lui Amessas, VII, 10, 1; 15, 1. 1ETURUS: fiui lui
Ismael, I, 12, 4. IEZABELA: so ia lui Achab, rege în Israel, VIII, 13, 1 .u. IEZANIAS: c petenia iudeilor
r ma i acas dup retragerea
babilonienilor, X, 9, 2. IEZECH1EL: prooroc printre iudeii care s-au aflat în exilul
babilonian, X, 5, 1;6, 3; 7, 2.
1LUS: tat l lui Cesabaeus, erou din timpul lui David, VII, 12,4. INDATES: general al p r ilor, XIII, 6, 4. INDIA
(INDIAN): I, 6, 4; X, 11, 1.
IOAB: fiul Sarviei i al lui Suri, nepotul lui David, VII, 1, 3 .u. IOACH: cronicarul regelui Ezechias, X, 1, 2.
IOACHAZ (IEHOAHAZ): suveran al Regatului Iuda, X, 5, 2. IOACHEBED: mama lui Moise, II, 9, 4.
IOACHIM: fiul lui Iesus, Mare Preot, XI, 5, 1. IOAD: fiul lui Simeon, II, 7, 4. IOAD: tat l lui Banaias, VII, 5, 4.
IOAKIM (IOIACHIM): fiul lui Iosias, rege din Iuda, X, 5,2 .u. IOAN zis BOTEZ TORUL: predicator al
poc in ei, XVIII, 5,2. IOANNES: comandant de pedestra i din semin ia lui
Beniamin, VIII, 15,2. IOANNES: fiul lui Careas, X, 9, 2 .u. IOANNES: fiul lui Eliasib, XI, 5, 4. IOANNES:
fiul lui Iudas, Mare Preot, XI, 7, 1.
619
IOANNES: fiul lui Mattathias, zis Gaddes, XII, 6, 1; XIII, 1, 2. IOANNES HYRCANOS I: fiul lui Simon
Ha moneanul,
proclamat Mare Preot i etnarh la Ierusalim, XIII, 7, 4. IOAS (JEHOA ): fiul lui Ochozias, rege în Iuda, urma ul
idolatrei Atalia, IX, 7, 1 . u.
IOAS (IEHOA ): fiul lui Ioaz (Ioahaz), rege în Israel, IX, 8,6 .u. IOATES: cronicarul regelui Iosias, X, 4, 1.
10ATHAM: fratele mai mic al lui Ghedeon, V, 7, 1. IOAZ (IOAHAZ): fiul lui Iehu, rege în Israel, IX, 8, 1.
IOAZAR: fiul lui Boethos, Mare Preot, XVII, 13, 1. IOBAB: fiul lui Iuctas, I, 6, 4. IOBEL: fiul lui Lameh i al
Adei, I, 2, 2. IOCHAB: fiul postum al Marelui Preot Phinees, V, 11, 4. IODAM: comandantul o tenilor din
semin ia lui Levi, VII, 2,2. IODAUS: Mare Preot, so ul Iosabethei, IX, 7, 1. IOEL: fiul cel mare al lui Samuel,
V, 3, 2. IOMNES: fiul lui Aser, II, 7, 4. IONADAB: prietenul regelui Iehu, IX, 6, 6. IONAS: prooroc din timpul
domniei lui Ieroboam II, XI, 10, 1 .u. IONATHAS: fiul lui Saul, prietenul lui David, VI, 6, 1 .u. IONATHAS:
fiul Marelui Preot Abiathar, VII, 9, 2. IONATHAS: fiul lui Samas, VII, 8, 3; 12, 2. IONATHAS: fiul lui
Mattathias, poreclit Apphus, XII, 6, 1. IONATHAS: fiul lui Onias, XIV, 10, 10. IONATHAS: membru al sectei
saduceilor, XIII, 10, 6. IONATHAS: fiul lui Samas, erou din oastea lui David, VII, 12,2. IONATHAS: fiul lui
Ananus, Mare Preot, XVIII, 5, 3; XIX, 6,
4; XX, 8, 5. IONIA: zona de mijloc a litoralului Asiei Mici, populat de
ionienii alunga i din Grecia natal , invadat de dorieni, I,
6, 1;XI, 8, 1. IOPPE: centru comercial de pe coasta Iudeei, IX, 10, 2; XI, 4,
1; XIII, 4, 4; 15, 1; XVII, 11,4. IORAM: fiul regelui Iosaphat, VIII, 15, 3. IORAM (IEHORAM): fratele lui
Ochozias, suveran în Regatul
Israel, XII, 2, 2 .u. IORAM : fiul lui Azarias, X, 8, 6. IORDAN: principalul fluviu al Iudeei, V, 3, 1; VIII, 8, 4;
XIII,
1, 3.
620
IOSABETHA: sora regelui Ochozias, IX, 7, 1.
IOSADEC: Mare Preot, XI, 10, 3.
1OSADOC: fiul lui Sareas, Mare Preot, X, 8, 5.
IOSAPHAT: fiul lui Achilus, cronicarul regelui David, VII, 5,4.
IOSAPHAT (JEHOSAPHAT): al patrulea rege în Iuda, VIII,
15,1.
JOSEPHUS: fiul lui Tobias, XII, 4, 2. JOSEPHUS: fiul lui Zacharias, XII, 8, 2; 8, 6. JOSEPHUS: fiul lui
Mennaeus, XIV, 12, 3. JOSEPHUS: fiul lui Antipater i fratele lui Herodes cel Mare,
XIV, 7, 3: 12, 9.
JOSEPHUS: trezorierul lui Herodes cel Mare, XV, 6, 5. JOSEPHUS: nepotul lui Herodes cel Mare, XVII, 1, 3;
10, 9;
XVIII, 5, 4.
JOSEPHUS: fiul lui Ellem, XVII, 6, 4. JOSEPHUS: numit i Caiaphas, Mare Preot, XVII, 6, 4. JOSEPHUS zis
CABI: fiul lui Simon, Mare Preot, XX, 8 1. JOSEPHUS: fiul lui Camus, Mare Preot, XX, 1, 3; 5, 2. IOSIAS
(J0S1 AH): rege în Iuda, adversarul idolatriei, X, 4, 1. IOSIF: fiul lui Iacob, urât de fra ii s i vitregi, II, 12, 1 .u.
1OSUA: fiul lui Sie, Mare Preot, XVII, 13, 1. IOSUBACUS: fiul lui Abraham i al Cheturei, I, 15. IOTAPE:
so ia lui Aristobul, XVIII, 5, 4. IOTHAM: regent al Regatului Iudeei, IX, 10, 4 .u. IOTHAM: Mare Preot, X, 8,
6. IOTHOR: socrul lui Moise, V, 2, 3. IOVANUS: fiul lui lafet, 1, 6, 1.
IOVEL: jubileu celebrat o dat la cincizeci de ani prin eliberarea robilor evrei i restaurarea propriet ii
familiale, III, 12,3.
IOZAR: Mare Preot, XVII, 6, 4.
IPAN: ora în Palestina, construit de Roboam, VIII, 10, 1. 1RENAEUS: orator roman, XVII, 9, 4. ISAAC: fiul
lui Abraham i al Sarei, I, 10, 5 .u. 1SACHAR: fiul lui Iacob, I, 19, 7. ISAMAH: tat l lui Eliab, III, 6, 1.
ISANA: ora în Palestina, VIII, 11, 3. 1SANAE: sat în Palestina, XIV, 15, 12. ISIS: zei egiptean cu un vestit
templu la Roma, XVIII, 3, 4.
621
ISMAEL: fiul lui Abraham, I, 10, 4.
ISMAEL: iudeu viclean, de neam regesc, X, 9, 2.
ISMAEL: Mare Preot, XVIII, 2, 2; XX, 8, 8.
ISUIS: fiul lui Aser, II, 7, 4.
ISUS: fiul lui Aser, II, 7 4.
ISUS: Mare Preot, X, 8, 6.
ISUS HRISTOS: XVIII, 3, 3; XX, 9, 1.
ISSARES: fiul lui Neftalim, II, 7,.
ITABYRION: Muntele Tabor, V, 1, 22.
ITHAMAR: fiul lui Aaron, III, 8, 1.
ITTOBAL (ETHBAAL): regele Tyrului i Sidonului, tat l
lezabelei, VIII, 13, 1; IX, 6, 6; X, 11, 1. ITURAEA: inut din NE Palestinei, XIII, 11,3. IUBAL: fiul lui Lameh,
inventatorul harfei, I, 2, 2. IUBA: rege al Libyei, al doilea so al Glaphyrei, XVII, 13, 4. IUCTAS: fiul lui Heber,
I, 6, 4.
IUCUNDUS: o tean din garda lui Herodes cel Mare, XVI, 10, 3. IUDA: fiul lui Iacob, I, 19,7. IUDADAS: fiul
lui Regmus, I, 6, 2. IUDAS: fiul lui Aminadab, XI, 4, 2. IUDAS: Mare Preot, XI, 7, 1; XII, 10, 6; XX, 10.
IUDAS MACABEUL: fiul lui Mattathias, XII, 6, 1 .u. IUDAS: esenian i profet, XII, 11,2. IUDAS: fiul lui
Chapsaeus, XIII, 5, 7. IUDAS: fiul lui Ezechias, c petenie de tâlhari, XVII, 10, 5. IUDAS: fiul lui Sariphaeus,
XVII, 6, 2 .u. IUDAS GALILEANUL: instigator la revolt , XVIII, 1, 1;XX,5,2. IUDEEA; IUDEII: I, 6, 2 .u.;
I, 7, 1; II, 6, 1 . u.; II, 9, 1 .u.;
III, 1 .u.; XII, 10, 6; XVI, 7, 2; XVII, 9, 5. IUEL: Mare Preot, X, 8, 6. IULIA: sora împ ratului Caligula, XIX,
4, 3. IULIA (LIVIA): so ia lui Augustus, XVI. 5, 1 .u. IULIAS: ora în Peraea, aproape de Iordan, numit mai
întâi
Betharamphta, XVIII, 2, 1; XX, 8, 4. IULIAS: ora în Galileea, pe malul lacului Gennesareth, numit
anterior Bethsaida, XVIII, 2, 1. IULIUS: comandantul unei legiuni romane, XV, 3, 7. IUPITER VICTOR:
templul lui lupiter Biruitorul de pe colina Capitoliului, XIX, 4, 3.
622
JYKEII: popor sirian subjugat de Hiram, VIII, 5, 3. IZARA: ora ul Iesraela, VIII, 13, 6; 15, 4. 1ZATES: fiul lui
Monobazus i al Helenei, regele din Adiabene, XX, 2, 1 .u.
L.
LABAN: fiul lui Batuel, I, 6, 5; 16, 2.
LABATHA: ora în Galaad, aproape de Rabbath Ammon
(Philadelphia), VII, 5, 5. LABIIM, fiul lui Mestraim, I, 6, 2. LABINA: inut în Palestina, între Bethel i Sichim,
IX, 5, 1. LABOSARDACH (LABA I-MARDUK): rege al Noului
Babilon, X, 11,2.
LACHIS: ora din ludeea, în S Palestinei, VIII, 10, 1; IX, 9, 3. LÂCEDEMONIENII: spartanii, XII, 4, 10; XIII,
5, 8. LAMEH: fiul lui Mathusala, I, 2, 2. LAODICE: regin din Galaadena, XIII, 13, 4. LAODICEA: ora pe
coasta de V a Siriei, XIV, 10, 20. LASTHENES: cretan, XIII, 4, 3; 4, 9. LATOPOLIS: ora în Egiptul de Jos, II,
15, 1. LUOMES: fiul lui Dadanes, I, 15. LEMBA: ora al moabi ilor, XIII, 15, 4. LEMONIA: trib rural roman,
XIV, 10, 10. LENTULUS LUCIUS: consul, XIV, 10, 13; 10, 16. LEONTOPOLIS: ora în Delta Nilului, XIII, 3,
2. LEPIDUS: nobil roman executat de Caligula, XIX, 1, 3; 1, 8. LESBOS: insul în Marea Egee, lâng coasta
Mysiei, XVI, 2, 2. LEVI:fiul lui Iacob, I, 19, 7; 21, 1. LI A: fiica lui Laban, I, 19,7. LIBAN: lan de mun i în
Siria, III, 14, 2; V, 3, 1; VIII, 2. 3; 6,
3; XIX, 5, 1.
LIBYA: inut de pe coasta de N a Africii, I, 6, 2; 15; XVI. 6, 1. LIBYS: fiul lui Mestraim, I, 6, 2. LIVIAS: ora
arab, XIV, 1,4, LIVIUS TITUS: mare istoric latin, XIV, 4, 3. LOBANA: ora în ludeea (vezi Labina), X, 5, 2.
LOLLIUS: general roman, cuceritorul Damascului, XIV, 2, 3.
623
LOOS: numele lunii august în calendarul macedonean, IV, 4, 7.
LOT: fiul lui Aran, I, 6, 5.
LUCULLUS CAIUS LICINIUS: general roman, precursorul
lui Pompeius în Orient, XIII, 16, 4. LUD: fiul lui Sem, str mo ul lydyenilor, I, 5, 4. LUGDUNUM: ora în
Gallia (Lyon), XVIIII, 7, 2. LUOM: fiul lui Dadanes, I, 15. LUPUS IULIUS: tribun, XIX, 2, 4; 4, 5. LYDDA
(DIOSPOLIS): ora în Iudeea, capital de toparhie, pe
drumul de la Ierusalim la Caesarea, XIII, 4, 9; XIV, 11,2;
15, 3; XX, 6, 2.
LYDIA: regiune i stat în V Asiei Mici, XI, 8, 1. LYSANIAS: fiul lui Ptolemeu Mennaei, XIV, 13, 3; XV, 4, 1.
LYSIAS: guvernatorul lui Antioh IV Epiphanes, XII, 7, 2 .u. LYSIAS: fort rea condus de un iudeu, XIV, 3,
2. LYSIMACHOS: strateg i rege al Traciei, XII, 1,1. LYSIMACHOS: fratele lui Apollodot, XIII, 13, 3.
LYSIMACHOS: fiul lui Pausanias, XIV, 10, 10; 12, 3. LYSIMACHOS: prietenul lui Herodes cel Mare, XV, 7,
8.
M.
MAATHAS: preot al zeului Baal, IX, 7, 4. MACEDONENII: urma ii o tenilor lui Alexandru cel Mare,
care au cucerit împ r ia persan i Egiptul, amenin ând,
prin Seleucizi, i Iudeea eliberat de Ha monei, XI, 8, 1;
XII, 1, 1. MACHAERAS: comandantul trupelor romane subordonate lui
Marcus Antonius, XIV, 15, 7. MACHAERUS: fort rea din S Peraeei, la grani a dintre
Palestina i Arabia, XIII, 16, 3; XIV, 5, 4; XVIII," 5, 1. MACHAMA: so ia regelui David, mama lui Abesalom,
VII, 1,4. MACHANE: fiica Thamarei, nepoata lui Abesalom, so ia lui
Roboam i mama lui Abias, VIII, 10, 1. MACHAS: fiul lui Nahor i al Rumei, I, 6, 5. MACHIR: locuitorul
ora ului Labatha, care l-a crescut pe
orfanul Memfibost, VII, 5, 5; 9, 8. MACHMA: ora al semin iei lui Beniamin, VI, 6, 1: XIII, 1, 6.
624
MACHON: ora în Siria, apar inând regelui Adrazar, VII, 5, 3. MACRO: prefect al pretoriului, numit de
Claudius, XVIII, 6,6. MADANES: fiul lui Abraham i al Cheturei, I, 15. MADES: fiul lui Iafet, str mo ul
madeilor (mezii), I, 6, 1. MADIAN: ora în Arabia, lâng Marea Ro ie, II, 11, 1. MADIANES: fiul lui Abraham
i al Cheturei, I, 15. MADIANITII: nomazi din S Arabiei Petraea, care s-au întins pân
la Marea Arabic i hotarele moabi ilor, IV, 6,1; V, 6, 1. MAECIA: trib care î i tr gea numele de la o localitate
de lâng
Lanuvium, XIV, 10, 10. MAGEDO: ora întemeiat de Solomon în inutul filistenilor,
VIII, 6, 1; IX, 6, 3. MAGOG: fiul lui Iafet, I, 6, 1. MALAEL: fiul lui Cainas, I, 3, 4.
MALATHA: fort rea din Idumeea, locuit de iudei, XVIII, 6,2. MALCHOS: vezi Cleodemus, 1, 15.
MALCHOS: arab care l-a crescut pe Antioh, XIII, 5, 1. MALCHOS: rege al arabilor din Nabateea, XIV, 14, 1 ;
XV, 6,2. MALIATH: ora din inutul ammani ilor, V, 7, 10. MALICHOS: iudeu influent, du manul lui
Antipater, pe care îl
otr ve te, XIV, 5, 2; 11,2. MALLE: ora din Palestina, XII, 8, 3. MALLON: fiul lui Elimelec, primul so al lui
Rut, V, 9, 1. MALTHACE: so ia lui Herodes cel Mare, XVII, 10, 1 MAMBRE: stejarul crescut lâng casa lui
Abraham, 1, 11,2. MAMBRES: prietenul i aliatul lui Abraham, I, 10, 2. MANASSES: fiul lui Iosif, II, 6, 1; 7,
4; 12, 4. MANASSES: suveran în Regatul luda, X, 3, 1 .u. MANASSES: fratele Marelui Preot Iaddus, XI, 7, 2.
MANASSES: Mare Preot, XII, 4, 1. MANDRA: localitate necunoscut din Palestina, X, 9, 5. MANETHON:
istoric egiptean care a scris în grece te, 1, 3, 9. MANLIUS LUCIUS: fiul lui Lucius Mentinas, XIII, 9, 2.
MANNA: hrana iudeilor în timpul r t cirii lor în de ert, III, 1, 6. MANOCH: tat l lui Samson, V, 8, 2.
MAON: localitate situat aproape de muntele Cârmei, VI, 13,2. MARAIOTH: fiul lui Ioatham, VIII, 1, 3.
MARARI: fiul lui Levi, II, 7, 4. MARCELLUS GA1US, consul, XIV, 10, 13; 10, 19.
625
MARCELLUS: cârmuitorul Iudeei, trimis de Vitellius, XVIII,
4,2.
MARCUS: fiul lui Alexander, XIX, 5, 1. MARDOCHAEUS: conduc torul iudeilor din Babilon, XI, 3, 10.
MARDOCHAEUS: unchiul i tutorele Esterei, XI, 6, 2 . u. MARISSA (MARESA): ora în inutul semin iei lui
Iuda, VIII,
10, 1, 12, 1; XII, 8, 6, XIII, 9, 1; XIV, 1, 4. MARGALOTH: tat l lui Matthias, XVII, 6, 2. MARIAMME: sora
lui Moise, II, 9, 4; III, 6, 1; IV, 4, 6. MARIAMNE: fiica lui Alexandru i nepoata lui Hyrcanos II, so ia lui
Herodes cel Mare, care a asasinat-o din gelozie, XV, 6, 5 . u.; XVII, 1,3. MARIAMNE: fiica Marelui Preot
Simon, alt so ie a lui
Herodes cel Mare, XV, 9, 3; XVII, 1, 3; 4, 2. MARIAMNE: fiica lui Agrippa cel Mare, XVIII, 5,4; XIX, 9, 1.
MARIAMNE: fiica lui Josephus, nepoata fratelui omonim al
lui Herodes cel Mare, XVIII, 5, 4. MARIAMNE: so ia etnarhului Archelaus, XVII, 13, 4. MARION: tiranul
ora ului Tyr, XIV, 12, 1. MARSUS: guvernatorul Siriei, XIX, 7, 2; 8, 1. MARSYAS: libertul lui Agrippa cel
Mare, XVIII, 6, 3; 6, 10. MARUEL: fiul lui Iared, I, 2, 2.
MARULLUS: comandantul trupelor din Iudeea, XVIII, 6, 10. MASADA: fort rea din de ertul Iudeei, pe malul
de V al M rii Moarte, l rgit de Herodes cel Mare, VII, 3, 3; XIV, 11,7. MASMAS: fiul lui Ismael, I, 12, 4.
MASPHA: ora în Palestina, lâng Gibeon i Rama, VIII, 12,4. MASPHATH: fort rea construit pe muntele
Gilead, V, 7, 9;
VI, 2, 1;4, 4;X, 9, 1 .u. MASSAGE I: sci i r zboinici care cutreierau teritoriile dintre
Marea Caspic i lacul Arai, XI, 2, 1. MASSAMAS; fiul lui Ismael, I, 12, 4. MASSES. fiul lui Ismael, I, 12, 4.
MASTHERON: mun i în inutul Ehghedain, VI, 13, 4. MATHUSALA (MATUSALEM): longevivul fiu al lui
Maluel,
str nepotul lui Anoh, tat l lui Lameh, I, 2, 2; I, 3, 2. MATTATHIAS: fiul lui Ioannes i str nepotul lui
Asamoneu,
preot din Modiim i tat l Macabeilor, XII, 6, 1. MATTATHIAS: fiul lui Absalom, XIII, 5, 7.
626
MATTHIAS: fiul lui Theophilos, Mare Preot, XVII, 4, 2. MATTHIAS: fiul lui Margaloth, c rturar din
Ierusalim, XVII,
6,2.
MATTHIAS: fiul lui Ananos, Mare Preot, XIX, 6, 4; 8, 1. MATTHIAS: fiul lui Theophilos, Mare Preot, XX, 9,
7. MAZACA: capitala Cappadociei, 1, 6, 1. MEDABA: ora situat la marginea inutului semin iei lui Rubel.
XIII, 1,2; 9, 1; 15, 4; XIX, 1,4. MEGASTHENES: geograf i istoric grec, X, 11, 1. MELAS: solul regelui
Cappadociei, Archelaus, XVI, 10, 9. MELCA: fiica lui Lot, so ia lui Nahor. MELCHIEL: fiul lui Aser, II, 7, 4.
MELCHIS: fiul lui Saul, VI, 6, 6. MELCHISEDEC: rege-preot al ora ului Solyma, I, 10, 2. MELOS: insul din
SV M rii Egee (Milo), XVII, 12, 2.. MEMFIBOST(MEFIBO ET): fiul lui lonathas,, VII, 5, 5 .u. MEMMIUS
REGULUS: arhitect roman, XIX, 1,1. MEMNON: fiul lui Orestidas, preot grec, XIV, 10, 23. MEMPHIS: ora
pe malul stâng al Nilului, la hotarul dintre Egiptul de Sus i Egiptul de Jos, II, 11, 1; VIII, 6, 2; XII,
4, 3;5, 2. MENANDRU: istoric grec care a tradus din limba fenician
cronicile tyrienilor, VIU, 5, 3.
MENAHEM: suveran uzurpator al Regatului Israel. IX, 11,1. MENAHEM: esenian i prezic tor, XV, 10, 5.
MENDES: ora nelocalizat din Palestina, X, 5, 1. MENEDEM: filosof cinic grec, XII, 2, 13. MENELAUS:
porecla Marelui Preot Onias, fiul lui Onias, II, 5, 1. MENENIA: trib în care recunoa tem numele familiei
Menenius, XIV, 10, 10.
MENOPHILOS: magistrat din Efes, XIV, 10, 25. MENTINAS LUCIUS: vezi Lucius Manlius. MEROB: fiica
regelui Saul, VI, 6, 6. MEROE: capitala regatului nubian omonim, situat în aval de a
5-a cataract a Nilului, II, 10,2. MESAS: fiul lui Aram, I, 6, 4.
MESOPOTAMIA: regiune desp r it la V prin Eufrat de Arabia i Siria, iar la E prin Tigru de Asiria, numit de
localnici Aram Naharaim, adic Siria dintre dou fluvii,
627
fiind ara de ba tin a lui Abraham i Lot, 1, 7, 1; XVIII, 9,
l .u. MESSALA CORVINUS, VALERIUS: vestit orator, ap r torul
cauzei lui Herodes cel Mare în fa a Senatului, XIV, 13, 1. MESSALINA VALERIA: so ia împ ratului Claudius,
XX, 8, 1. MESTRAIM: fiul lui Cham, care a dat egiptenilor vechiul lor
nume de mestreni, I, 6, 2. METELLUS CRETICUS, QUINTUS: consul, cuceritorul
Damascului împreun cu Lollius, XIV, 1, 2; 2, 3. MEZII: nomazi iranieni al c ror regat puternic a fost înglobat
în
structura Imperiului Persan învecinat, disp rând ca
semin ie în cadrul statului part, I, 6, 1; IX, 12, 3; X, 11,4. MIA: localitate necunoscut din Peraea, XX, I, 1.
MICHAL: fiica regelui Saul, VI, 5, 5; 10, 3; VII, 1, 4. MICHAS: fiul lui Memfibost, VII, 5, 5. MICHEIA:
prooroc biblic, VIII, 14, 5; X, 6, 2. MILESIUS: comandantul ora ului Damasc, XIII, 15, 1. MILYADA: vechea
denumire a Lyciei, regiune din SE Asiei
Mici, I, 3, 6. MINAIOS (MENES): legendarul întemeietor al statului
egiptean, primul faraon, VIII, 6, 2. MINUCIANUS ANNIUS: unul dintre comploti tii împotriva
luiCaligula, XIX, l,3 .u. MINUCIANUS MARCUS: cumnatul lui Caligula, care a
pretins tronul acestuia, XIX, 4, 3. MISACHES: numele babilonian al lui Misael, X, 10, 1. MISAEL: iudeu
babilonian crescut la curtea iui
Nabucodonosor, al turi de Daniel, Ananias i Azarias, X,
10, 1.
MISAN: regele moabi ilor, IX, 3, 1.
MISENUM: port în Campania, pe coasta de Va Italiei, XIX, 1, 1. MITHRIDATES SINACES: c petenie a
p r ilor, XIII, 14, 3. MITHRIDATES II: suveran al Regatului Part, XIII, 14, 3. MITHRIDATES VI EUPATOR:
r zboinicul rege al Pontului,
XIII, 16, 4; XIV, 3, 4. MITHRIDATES: refugiat part, XIV, 6, 4. MITHRIDATES: rege al Pergamului, regat
elenistic în V Asiei
Mici, XIV, 8, 1. MITHRIDATES: suveran al Regatului Part, XVI, 8, 4.
628
MITHRIDATES: nobil part, cumnatul regelui, XVIII, 9, 6 .u. MNASEAS: istoric grec, I, 3, 6. MOAB: fiul lui
Lot, str mo ul moabi ilor, I, 11,5. MOABI I1: triburi semitice care ocupau inutul muntos situat la
E de Marea Moart i de Iordan, de la Zoar la fluviul Arnon,
vecine cu amoni ii i edomi ii, 1,11, 5; V, 1,4 . u.; IX, 1,2. MOCHUS: istoric, I, 3, 9.
MODIIM: sat în Iudeea, aproape de Diospolis, XII, 6, 1; 11,2. MOISE: profet i legiuitor, care a scos din Egipt
poporul lui
Israel, c l uzindu-1 pân la P mântul f g duit de
Dumnezeu, Introducere 4; II, 9, 4 .u. MOMPHIS: fiul lui Beniamin, II, 7, 4. MONOBAZUS BAZAEUS: regele
din Adiabene, XX, 2, 1 .u. MONOBAZUS: fiul lui Monobazus Bazaeus, fratele lui Izates,
XX, 2, 1 .u. MOPSUESTIA: ora din Cilicia, pe malul lui Pyramus, XIII,
13,4.
MORIA: munte în Iudeea, pe care s-a în l at Templul, I, 13, 1. MOSOCH: fiul lui Iafet, care a dat numele
mosochenilor
(cappadocienii), 1,6, 1.
MUCHAEUS: în elept persan de la curtea lui Artaxerxe, XI, 6, 1. MUNDUS DECIUS: cet ean de vaz din
ordinul cavalerilor,
XVIII, 3,4.
MUCIANUS LICINIUS: guvernatorul Siriei, XIV, 11,1 .u. MURCUS: pretor al provinciei siriene, succesorul
lui Sextus
Caesar, XIV, 11, 1.
MUSCA: zei fenician invocat de Ochozias, IX, 2, 1. MYRRHA: incestuoasa fiic a regelui Cinyras, XIX, 1,
13. MYTILENE: principalul ora din Lesbos, XV, 10, 2: XVI, 2, 2.
N.
NAAMIS: so ia lui Elimelec, soacra lui Rut, V, 9, 1. NAARDA: ora în Babilonia, situat pe un canal al
Eufratului i
locuit mai ales de iudei, XVIII, 9, 1 .u. NAASES: regele ammani ilor, VI, 5, 1; VII, 6, 1. NABA: ora în
apropierea Ierusalimului, VI, 12, 1. NABAD:fiul lui Aaron, III, 8, 1.
629
NABAIOTHES: fiul lui Ismael, I, 12,4.
NABAL: bog ta din inutul Zif, VI, 13, 6 .
NABALLO: fort rea arab la grani a cu Palestina, XIV, 1, 4.
NABATENA: ara nabateilor, regat din NV Peninsulei Arabia,
cu capitala la Petra, 1, 12, 4; XII, 8, 3; XIII, 1, 2. NABLA: instrument muzical, VII, 12, 3; VIII, 3, 8.
NABOANDEL (NABONID): ultimul rege al Noului Babilon,
numit de greci Balthazar, X, 11,2. NABOSARIS: general babilonian, X, 8, 2. NABUCODONOSOR II: suveran
al Regatului Noului Babilon,
care a cucerit i distrus Ierusalimul, oeportând în
Mesopotamia o parte din locuitorii ora ului, X, 6, 1 . u. NABUTH: locuitor din ora ul Izara, VIII, 13, 8.
NABUZARDANES: general babilonian care a jefuit i
incendiat templul din Ierusalim, construit de Solomon, X,
8,5.
NAHOR: fiul lui Serug, tat l lui Tharrus, I, 6, 5. NAHOR: fiul lui Tharrus, fratele lui Abraham, 1, 6, 5; 16, 1.
NADAB: fiul i urma ul lui leroboam I, rege în Israel, VIII, 11,4. NAEMAN: fiul lui Beniamin, II, 7, 4. NAIDA
(NOD): inut unde a poposit Cain cu so ia lui, I, 2, 2. NAPHOESUS: fiul lui Ismael, I, 12, 4. NATHAN: fiul lui
David, VII, 3, 3.
NATHAN: prooroc consultat de David. VII. 4, 4; 7, 3; 14, 5. NATHANAEL: fratele lui David, VI, 8, 1. NAUM:
prooroc care a prevestit pr bu irea Asiriei, IX, 11,2. NAVE: tat l luHesus (losua) din tribul Efraim, III, 2, 3.
NAZIREU: persoan care se închin temporar lui Dumnezeu,
p strându- i puritatea pe durata leg mântului, IV, 4, 4;
XIX, 6, I.
NEARA: ora situat între Ataroth i Ierihon, XVII, 13, 1. NEBROD ( NIMROD): fiul lui Cu , 1, 4, 2; 6, 2.
NECHAO II: faraon din dinastia sait , X, 5, 1; 5, 2; 6, 2. NEDEM: fiul lui Mestraim, I, 6. 2. NEEMIA:
paharnicul lui Artaxerxe I, guvernator al Iudeei i
reorganizator al comunit ii iudaice de dup exil, XI, 5, 6. NEFTALIM: fiul lui Iacob, I, 19, 7; II, 7, 4; V, 1, 22.
NEMESSUS: tat l lui Iehu, IX, 6, 1. NEPHANUS: rud viteaz a lui David, VII, 12, 2.
NERGELEAR: general babilonian al lui Nabucodonosor, X, 8,2.
NERIAS: Mare Preot, X, 8, 6.
NERO CLAUDIUS CAESAR: fiul adoptiv i urma ul împ ratului
Claudius, XV, 4, 3; XVIII, 5, 4; XX, 9, 4. NERONIAS: numele primit de Caesarea Philippi. XX, 9, 4. NERUS:
unchiul regelui Saul, VI, 6, 6. NERUS: tat l lui Baruh, X, 9, 1. NIGLISAR (NERIGLISSAR): ginerele i
urma ul regelui
babilonian Nabucodonosor II, X, 11,2. NICANOR: guvernatorul lui Antioh IV Epiphanes, XII, 5,5; 7,3.
NICANOR: dreg torul lui Ptolemeu II Philadelphos, XII, 2, 12. NICANOR: prietenul regelui Demetrios, XII,
10, 4 .u. NICANOR: fiul lui Euphemos, XIV, 10, 25. NICASO: fiica satrapului Sanaballetes, so ia lui
Manasses, XI, 7,2. NICATOR (VICTORIOSUL): porecla lui Seleucos I, general
macedonean care a întemeiat vastul Regat Seleucid,
XVIII, 9, 8.
NICAULE (NITOCRIS): regin legendar a Egiptului, VIII, 6,2. NICODEMUS: solul trimis de Aristobul lui
Pompeius, XIV, 3,2. NICOLAOS din DAMASC: istoric grec, avocatul i sfetnicul
lui Herodes cel Mare, la curtea c ruia a tr it, 1, 3, 6;VII, 5,
2; XII, 3, 2; XIII, 12, 6; XIV, 1, 3; 4, 3; 6, 4; XVI, 7, 1; 9,
4; 11, 3; XVII, 3, 2; 5, 4.. NICOPOLIS (Ora ul Victoriei): ora în Epir, fundat în
amintirea biruin ei de la Actium asupra lui Marcus
Antonius, XVI, 5, 3. NIL: fluviu african c ruia Egiptul i-a datorat prosperitatea lui,
navigabil pân la Elephantine, I, 1, 2; II, 10, 2. NINIVE: ultima capital a Imperiului Asirian, situat pe malul
de E al Tigrului, distrus de o coali ie medo-babilonian ,
X, 12,2. NINUS: rege legendar asirian, întemeietorul Ninivei i so ul
Semiramidei, X, 12, 2. NIPHATES: munte din Armenia în lan ul muntos Taurus, între
Eufrat i Tigru, XVIII, 2, 4. NISAN: luna aprilie în calendarul ebraic, I, 3, 3; II, 14, 6; XI,
4, 8. NISIBIS: ora babilonian (vezi Antiohia Epimygdonia), XVIII,
9, 1;9, 9; XX, 3, 3.
630
631

NOE: fiul lui Lameh, care a supravie uit Potopului într-o arc , împreun cu familia i animalele lumii, I, 3, 1 .u.
NOEMA: fiica lui Lameh, I, 2, 2.
NOOMA: so ia ammanit a lui Solomon, mama regelui Roboam, VIII, 8, 1.
NORBANUS FLACCUS, GAIUS: proconsul, XVI, 6, 3; 6, 6.
NOSTA: mama lui loachim, rege în luda, X, 3, 3.
NUMENIUS: fiul lui Antioh, trimis de Marele Preot lonathas cu o scrisoare la Roma, XIII, 5, 8; XIV, 8, 5.
O.
OBED: fiul lui Boaz i al lui Rut, V, 9, 4.
OBED: levit în seama c ruia a l sat David Chivotul, VII, 4, 2.
OBEDAS: proorocul Samariei, IX, 12, 2.
OBEDAS: rege al Arabiei nabateene, XIII, 13, 5.
OBEDIAS: dreg torul cur ii lui Achab, VIII, 13, 4.
OBIMES: fiul regelui Ieroboam, VIII, 11, 1.
OBODAS: rege arab, XVI, 7, 6; 9, 4.
OCHOZIAS: fiul lui Achab, rege în Israel, VIII, 15, 6; IX, 2, 1.
OCHOZIAS: fiul lui Ioram i al Ataliei, rege în Iuda, IX, 5, 3;
6,3. OCTAVIA CLftUDIA: fiica lui Claudius i a Messalinei, sora lui
Britannicus, so ia lui Nero, repudiat de împ rat, XX, 8,1 .u. ODEAS: Mari Preot, X, 8, 6.
ODOLLAM:,£>ra în Iudeea, vezi Adullama, VIII, 10, 1. OEUS: rege al madiani ilor, IV, 7, 1. OG: regele din
Galaad i Gaulanitis, IV, 5, 3. OGYGES: stejar lâng care a locuit Abraham în Canaan, I, 10,4. OLDA:
proorocit , so ia lui Sallum, X, 4, 2. OLYMPIAS: fiica lui Herodes cel Mare, XVIII, 5, 4. OLYMPICE,
JOCURILE: sprijinite de Herodes cel Mare,
pentru ca ele s se desf oare tot din patru în patru ani,
XVI, 5, 3.
OLYMPUS: curteanul i solul lui Herodes cel Mare, XVI, 10, 7. OMAN: fiul lui Eliphaz, II, 1,2.
ONIAS: fiul i urma ul Marelui Preot Jaddus, XI, 8, 7; XII, 2, 5. ONIAS: fiul lui Simon cel Drept, Mare Preot,
XII, 4, 10.
632
ONIAS: fiul lui Simon, Mare Preot, XII, 4, 10.
ONIAS; cu porecla Menelaus, Mare Preot, XII, 5, 1 .u.; XX, 10.
ONIAS: fiul lui Onias, Mare Preot alungat de Seleucizi i
refugiat în Egipt, unde a construit în noma Heliopolis un
sanctuar iudaic cu ajutorul lui Ptolemeu i al Cleopatrei,
XII, 5, 1; 9, 7; XIII, 3, 1 .u.;XX, 10. ONIAS: iudeu evlavios, XIV, 2, 1.
OPHELLIUS: prietenul i sf tuitorul lui Phasael, XIV, 13, 5. OPHEIRES: fiul lui Iuctas, I, 6, 4. OPHNIS: fiu
nelegiuit al Marelui Preot Eli, V, 10, 1. OREB: rege al madiani ilor, V, 6, 5. ORESTE: Atridul care a r zbunat
uciderea tat lui s u,
omorându- i propria mam i pe ibovnicul ei, XI, 8, 1. ORODES: part de obâr ie regal , XVIII, 2, 4. ORONAS
(ORONAE): ora al moabi ilor, XIII, 15,4; XIV, 1,4. ORPHA: moabiteanc , so ia lui Chellion, V, 9, 1. ORSA:
vistiernicul lui Elanus, VIII, 12, 1. ORSANES: nobil part refugiat, XIV, 6, 4. ORUS: cumnatul lui Moise i al lui
Aaron, III, 2, 4. ORYBA: ora arab, XIV, 4, 1. OSEAS: rege al israeli ilor, IX, 13, 1; X, 9, 7. OTNIEL: fiul lui
Chenez, primul din seria marilor judec tori care
î i asumau comanda militar i func ia juridic , V, 3, 3. OZAS: iudeu pedepsit aspru fiindc a atins Chivotul,
VII, 4, 2. OZIAS: fiul lui Amasias, rege în Iuda, IX, 10, 3 .u. OZIS: Mare Preot, V, 11,5.
P.
PACORUS: fiul lui Orodes I, regele p r ilor, XIV, 13, 3; 15, 7. PACORUS: fiul lui Artabanos, regele p r ilor,
XX, 3, 4; 10, 1. PAFLAGONIENII: numi i i riphatieni, locuitorii Paflagoniei
din N Asiei Mici, în zona de litoral a M rii Negre, I, 6, 1;
XVI, 2, 2.
PALESTINA: numele dat de greci „ rii filistenilor", I, 6, 2. PALLAS: so ia lui Herodes cel Mare, XVII, 1, 3.
PALLAS: sclavul de încredere al Antoniei, XVIII, 6, 6. PALLAS: libert imperial influent, fratele lui Felix, XX,
7,1; 8,9.
633
PALMYRA: prosper ora caravanier, la NE de Damasc, situat
într-o oaz a pustiului sirian, VIII, 6, 1. PAMFILIA: regiune din S Asiei Mici, învecinat cu Lycia,
Pisidia, Licaonia, Cilicia i Marea Mediteran , XI, 8, 1;
XIV, 14, 3. PANATENEELE: mare s rb toare popular închinat zei ei
Atena, pe care atenienii o celebrau la patru ani o dat
printr-o ceremonie str lucitoare în cinstea ocrotitoarei lor,
XIV, 8, 5.
PANEAS: inut situat la izvoarele Iordanului, XV, 10, 3; XVII,
8, 1. PANIAS: ora din inutul Paneas, care a primit denumirea de
Caesarea Philippi, XVIII, 2, 1. PANIUM: pe tera lui Pan, de unde â nesc presupusele izvoare
ale Iordanului, XV, 10,3. PAPINIUS: tribun, XIX, 1,6. PAPIRIUS: trib din care f cea parte familia roman
Papirius,
XIV, 10, 10. PAPPUS: prietenul lui Antigonos învins de Herodes cel Mare,
XIV, 15, 12 .u.
PAPYRON: ora din Arabia sau Siria, XIV, 2, 3. PAREMBOLAI: vechi ora din Galaaditis, V, 9 8; 10, 1: 11, 4.
PARMENION: principalul general al lui Alexandru cel Mare în
expedi ia împotriva Imperiului Persan, XI, 8, 5. P ROS: insul din arhipelagul Cicladelor, pus în umbr de
gloria Delosului, XIV, 10, 8.
P R II: locuitorii Regatului Part, cu capitala la Ctesiphon,
condus de dinastia Arsacizilor, care a creat cel mai
puternic stat din Orientul Mijlociu, provocând înfrângeri
Seleucizilor i romanilor i asuprindu-i pe iudei, XIII, 5,
11; XVII, 10, 2; XVIII, 2, 4; 9, 1 .u.; XX, 3, 1 . u.
PASTELE (PESAH): S rb toarea Azimelor, comemorarea
Exodului din Egipt, celebrat prim vara printr-un
pelerinaj la Templu i jertfirea mieilor, 11, 14, 6; III, 10, 5;
XVII, 9, 3.
PATROCLOS: fiul Iui Chaerea, solul Marelui Preot Hyrcanos,
XIV, 10, 10.
PAULINA: so ia Iui Saturninus, XVIII, 3, 4. PAUSANIAS: fiul lui Cerastos, care 1-a asasinat pe Filip II,
634
regele Macedoniei, la intrarea într-un teatru. XI, 8, 1; XIX.
1, 13. PAUSANIAS: tat l lui Lysimachos, solul Marelui Preot
Hyrcanos, XIV, 10, 10; 12,3.
PELLA: ora la grani a de N a Peraeei, XIII, 5,4; XIV, 3,2; 4,4. PELUSIUM (PELUSION): ora în E Deltei
Nilului, sta ie
vamal la grani a asiatic a Egiptului, citadel în epoca
lagid , VI, 7, 3; X, 1,4; XIV, 8, 1. PENTECOSTE (CINCIZECI): denumire greceasc pentru
avuot (S rb toarea S pt mânilor), reprezentând
intervalul de apte s pt mâni dintre celebrarea Pa tilor i
d ruirea Legii iui Moise pe Muntele Sinai (echivalentul
Rusaliilor), III, 10, 6; XII, 8, 4. PERGAM: ora în NV Asiei Mici, capitala regatului elenistic al
Attalizilor, devenit provincie roman : XIV, 10, 22. PERSEU: ultimul rege al Macedoniei elenistice, XII, 10, 6.
PER II: urma ii elami ilor, 1, 6, 4.
PETEPHRAS: preot din Heliopolis, socrul lui Iosif, II, 6, 1. PETEPHRES (PUTIFAR): buc tarul- ef al
faraonului, II, 4, 1. PETINA: prima so ie a împ ratului Claudius, XX, 8, 1. PETRA: ora edomit, 111, 2, 1; IV, 4,
7; XVII, 3, 2; XVIII, 5, 3. PETRONIUS: guvernatorul Egiptului, XV, 9, 2. PETRONIUS: guvernatorul Siriei,
XVIII, 8, 2 .u. PETRUS: libertul Berenicei, mama lui Agrippa, XVIII, 6, 3. PETTIUS LUCIUS: senator, XIV,
10, 22. PHABES: tat l Marelui Preot Iesus, XV, 9, 3. PHABI: tat l Marelui Preot Ismael, XVIII, 2, 2; XX, 8. 8.
PHAEDRA: una dintre so iile lui Herodes cel Mare, XVIII, 1, 3. PHACEAS (PECAH): suveran al Regatului
Israel, IX, 11,1. PHACEAS: fiul lui Romelia, c petenie regicid , IX, 11, 1. PHALAUS: evreu bogat din semin ia
lui Rubel, IV, 2, 2. PHALEC: fiul lui Heber, II, 7, 4.
PHALLION: fratele lui Antipater, ucis de Aristobui, XIV, 2, 3. PHALLUS: fiul lui Rubel, II. 7, 4. PHALNA:
fiul regelui David, VII, 3, 3. PHANUEL: ora situat dincolo de Iordan, I, 20, 2; VIII, 8, 4. PHARATHON: ora
în Iudeea, V, 7, 1; XIII, 1, 3. PHARES: fiul lui Iuda, II, 7,4. PHARMUTHI: aprilie la egipteni, Nisan la evrei, II,
14, 6.
635
PHARNACES: fiul Iui Mithridates VI, regele Pontului, XIV, 3,4.
PHASAEL: fiul lui Antipater i fratele lui Herodes cel Mare,
ucis de p r i, XIV, 7, 4; 9, 2; 9, 5; 11, 7; 13, 5 .u.; 13, 10.
PHASAEL, TURNUL lui: cel mai înalt dintre turnurile de
ap rare ale Ierusalimului, în l at de Herodes cel Mare în
amintirea fratelui s u drag, XVI, 5, 2; XVII, 10, 2.
PHASAELIS: ora de lâng Ierihon, închinat aceluia i frate,
XVI, 5, 2; XVII, 8, 1; 11, 5; XVIII, 2, 2. PHASAEL: fiul lui Herodes cel Mare, XVII, 1, 3. PHASAEL: nepotul
lui Herodes cel Mare, XVII 1,3; XVIII, 5,4. PHASAEL: fiul lui Pheroras, XVI, 7, 6; XVII, 1, 3. PHELTIAS: fiul
Iui Lis, ginerele lui Saul, VI, 13, 8; VII, 1, 4. PHENANNA: so ia bogatului levit Alcanes, V, 10, 2. PHERORAS:
fiul lui Antipater, fratele lui Herodes cel Mare, XIV, 7, 3; 15,4; XV, 10, 3; XVI, 7, 3 .u.; XVII, 1, 2; 2, 4.
PHETHROSIM: fiul lui Mestraim, I, 6, 2. PHICOL: c petenia o tirii lui Abimelec, I, 18, 3. PHICOLA: ora în
Iudeea, XII, 4, 2. PHIDEAS: Mare Preot, X, 8, 6.
PHIDIAS: celebru pictor, sculptor i cizelator grec, XIX, 1,1. PHILADELPHIA: vechi ora situat la grani a
dintre Arabia i
Peraea (Amman), XIII, 8, 1; XX, 1, 1. PHILIPPI: ora i câmpie în E Macedoniei, unde au fost
înfrân i Brutus i Cassius, XIX, 12, 2 .u. PHILIPP1ON: fiul lui Ptolemeu Mennaei, XIV, 7, 4. PHILIPPOS: fiul
Iui Herodes cel Mare i al Cieopatrei, XVII,
1,3 pân la XVIII, 5,4.
PHILIPPOS: fiul regelui seleucidAntioh VIII, XIII, 13, 14; 14,3. PHILOSTEPHANOS: generalul lui Ptolemeu
IX, XIII, 12, 5. PHINEES: fiul lui Eleazar, nepotul lui Moise, IV, 6, 12 .u. PHINEES: fiu nelegiuit al Marelui
Preot Eli, V, 10, I .u. PHINEES: ultimul Mare Preot, XX, 10. PHISON: numele evreiesc al fluviului indian
Gange, I, 1, 3. PHORA: numele evreiesc al Eufratului, I, 1,3. PHRAATACES (sau PHRAATES V): rege al
p r ilor, XVIII, 2,4. PHRAATES IV: suveran part din dinastia Arsacizilor, XV, 2, 2
. u.; XVIII, 2,4.
PHRUREICE, Zilele: S rb toarea Sor ilor (Purim) care comemoreaz salvarea evreilor de la distrugerea
urzit de
636
Aman, mul umit devotamentului Esterei i al lui
Mardochaeus, XI, 6, 13. PHUAS: fiul lui Isachar, II, 7, 4.
PHULLUS (TIGLATH PALASAR III): rege asirian, IX, 11, 1. PILATUS PONTIUS: guvernatorul Iudeei, numit
de Tiberius,
XVIII, 2, 2 .u.
PISO: ofi erul lui Pompeius în campania din Iudeea, XIV, 4, 2;
10, 14. PISO: guvernatorul Siriei, presupusul otr vitor al lui
Germanicus, XVIII, 2, 5.
PISO: comandantul ora ului Roma sub Caligula, XVIII, 6,5; 6,10. PLATAN A: sat fenician de lâng fluviul
Damurus, XVI, 11,2. PLEIADELE: constela ie autumnal vestind ploile, XIII, 8, 2. POLEMON: regele
Pontului, XIX, 8, 1. POLEMON: regele Ciliciei, XX, 7, 3. POLLIO: fariseu notoriu, XV, 1, 1; 10, 1; 10, 4.
POLLIO: comandantul g rzilor pretoriene, numit de Claudius,
XIX, 4, 5.
POLLUX: sclavul lui Claudius care i-a pârât st pânul, XIX,
1,2.
POLYBIOS din MEGALOPOLIS: istoric grec, XII, 3, 3; 9, 1. POMPEDIUS: senator roman reclamat de
Timidius, XIX, 1, 5. POMPEIUS CNAEUS, MAGNUS: general roman, biruitorul
lui Mithridates VI, cuceritorul Ierusalimului, XIV, 2, 3
.u.;XX, 10.
POMPONIUS QUINTUS: consul, XIX, 4, 5. PONTUL EUXIN: Marea Neagr , IX, 10, 1; XVI, 2, 2. POPPAEA
SABINA: so ia lui Nero, XX, 8, 11; 11, 1. PORC IU S FESTUS: procuratorul Iudeei, XX, 8, 9; 8, 10; 9, 1.
PRYTANIS: fiul lui Hermas, cet ean din Tralles, XIV, 10, 21. PSOTOMPHANEH: porecla lui Iosif la curtea
faraonului, II,
6,1. PTOLEMAIDA (AKE): ora în Fenicia : XIII, 2, 1; XVII, 10,
9: XVIII, 5, 3; 6, 3. PTOLEMEU I SOTER: fiul lui Lagos, diadoh. suveran al
Egiptului elenistic, întemeietorul dinastiei Lagizilor, XII,
1, 1.
PTOLEMEU II PHILADELPHOS: Introducere, 3; XII, 2, 1 .u. PTOLEMEU III EUERGETES: XII, 4, 1.
637
PTOLEMEU IV PHILOPATOR: XII, 3, 3 .u.
PTOLEMEU V EPIPHANES: XII, 3, 3 .u.
PTOLEMEU VI PHILOMETOR: XII, 4, 11.
PTOLEMEU VIII EUERGETES II PHYSCON: XII, 9, 3.
PTOLEMEU IX SOTER II LATHYROS: XIII, 10, 2 .u.
PTOLEMEU XII AULETES: XIV, 6, 2.
PTOLEMEU: fiul lui Mennaeus, regele din Chalcis, XIII, 15, 2;
XIV, 12, 1. PTOLEMEU: fiul lui Dorymenes. generalul lui Lysias, XII,
7,3.
PTOLEMEU: fiul lui Iamblichos, XIV, 8, 1. PTOLEMEU: ginerele i asasinul lui Simon Macabeul, XIII,
7,4. PTOLEMEU din RHODOS: prietenul i gazda lui Herodes cel
Mare, XIV, 4, 3. PTOLEMEU: dreg torul lui Herodes cel Mare, XIV, 7, 3; 8, 5;
XVII, 8, 2 .u.
PTOLEMEU: guvernatorul Galileei, XIV, 15, 6. PTOLEMEU: fratele lui Nicolaos din Damasc, XVII, 9, 4.
PUTE, PUTEII: fluviu i popor din Africa, I, 6, 2. PUTEOLI (DICAIARCHIA): ora pe coasta Campaniei,
aproape de Neapole, XVIII, 6, 3 .u.; XIX, 1,1. PUTES: fiu! lui Chanaanus, care a colonizat Mauritania,. I,
6,2.
Q.
QUADRATUS UMMIDIUS: guvernatorul Siriei, XX, 6, 2. '
QUINTILIA: iubita lui Pompedius, XIX, 1,5.
QUIRINIUS: fost consul, îns rcinat cu întocmirea recens mântului
Siriei i al ludeei, XVII, 13, 5 .u. QUIRINUS: trib al c rui nume e legat de Quirinal, XIV,
8, 5.
R.
RAAZAR: ef de band care s-a proclamat rege, VIII, 7, 6. ' RABATHA (vezi PHILADELPHIA): ora a!
ammani ilor, IV,
638
5, 3; VII, 6, 2; 7, 5.
RABEZAC: tat l lui Apame, iubita unui rege, XI, 3, 5. RABILIUS GAIUS: consul, XIV, 10, 20. RACHEL: fiica
lui Laban, so ia lui lacob, mama lui Iosif, I,
19,6.
RAEL: fratele regelui David, VI, 8, 1. RAESIUS QUINTUS: fiul lui Quintus, XIV, 10, 13; 10, 19. RAESPHA:
concubina lui Saul, VII, 1, 4. RAGABA: fort rea în Palestina transiordanian , XIII, 15, 5. RAGAV: fiul lui
Phalec, I, 6, 4. RAGUEL: fiul lui Esau, II, 1, 2. RAGUEL: socrul lui Moise, III, 3 .u. RAMATHA: vezi
Aramatha. RAPHIA: ora pe coasta palestinian , XIII, 13, 3; XIV, 5, 3.
RAPHIDIM: ultimul popas al evreilor, înainte de sosirea lor la poalele Muntelui Sinai, III, 1, 7.
RAPHON: ora în Siria, dincolo de Iordan, XII, 8, 4.
RAPSACES: generalul regelui asirian Sennacherib, X, 1, 1.
RATHYMNUS: secretarul regelui persan Cambise II, XI, 2, 1.
REBECA: fiica arameului Batuel, so ia lui Isaac, I, 6, 5 .u.
REBLATHA: ora la grani a de N a Palestinei, X, 8, 2; 8, 5.
REGMUS: fiul lui Cu , str mo ul regmeilor, I, 6, 2.
REKEM: regele madiani ilor, r pus de evrei, IV, 7, 1.
RENGA: ora în Palestina, VI, 14, 1.
RHEGHIENII: nume dat de greci aschenazilor, locuitorii din Rhegium, I, 6, 1.
RHEGIUM: ora în Bruttium, situat în fa a Messinei, XIX, 2, 5.
RHINOCORURA: ora la grani a dintre ludeea i Egipt, pe malul mediteranean, XIII, 15, 4; XIV, 14, 2.
RHOA (RIMON): stânc în de ert, refugiul ultimilor beniamini i, V, 12,2.
RHODOS: insul din SE M rii Egee, XIV, 14, 3; XVI, 2, 2.
RIPHATES: fiul lui Gomar, str mo ul riphatienilor, I, 6, 1.
RIPHATIENII: numele locuitorilor Paflagoniei, I, 6, 2.
ROBE: rege al madiani ilor, IV, 7, 1.
ROBOAM: fiul lui Solomon, primul rege al ludeei, VII, 5, 3 .u.
ROMA, ROMANII: XII, 5, 2; 10, 5; XIII, 5, 8; 7, 3; 9, 2; XIV, 8, 5; XVII, 11, 1 .u.; XVIII, 3, 4 i 5;XIX, 1, 3;
I, 4; 3, 2.
ROMELIA: tat l regelui Phaceas (Pecah), IX, 11, 1.
639
ROOBOTH: fântân s pat de Isaac, I, 18, 2.
ROS: fiul lui Beniamin, II, 7, 4.
ROXANA: fiica lui Herodes cel Mare, XVII, 1,3.
RUBEL: fiul lui Iacob, I, 19, 7; II, 3, 1 .u.; IV, 7, 3.
RUFUS: comandant al trupelor lui Herodes cel Mare, XVII,
10,3.
RUFUS: prefect roman al Iudeei, XVIII, 2, 2. RUFUS: consul, XX, 1,2. RUMA: concubina lui Nahor, I, 6, 5.
RUT: moabiteanc , so ia lui Boaz, V, 9, 1 .u. RYDDA: ora în Arabia, XIV, 1, 4.
S. .
SABA: ora etiopian numit de Cambise II Meroe, II, 10, 2. SABAEUS: fiul lui Regmus, str mo ul sabaeilor, I,
6, 2. SABAEUS: fiul lui Bochorias, vr jma ul lui David, VII, 11,6. SABACATHAS: fiul lui Cu , colonizatorul
sabacathenilor, I,
6,2.
SABAS: fiul lui Cu , desc lec torul sabeilor, I, 6, 2. SABATHES: fiul lui Cu , desc lec torul sabathenilor, I, 6,
2. SABATHES: cronicarul regelui David, VII, 11,8. SABATIC, ANUL ( MITA): fiecare al aptelea an, când
p mântul lui Israel r mâne nearat, neîns mân at i roadele
neculese, Sabatul fiind închinat Domnului, III, 12, 3; XIV,
16, 2; XV, 1, 1.
SABATIN: trib al ora ul etrurian Sabate, XIV, 10, 13; 10, 19. SABBAEUS: ap r torul samaritenilor, în disputa
cu iudeii
privitoare la întâietatea Templului din Ierusalim sau a celui
construit de cei dintâi pe muntele Garizim, XIII, 3, 4. SABBEUS: prietenul Alexandrei, fiica lui Hyrcanos II,
XV, 3,2. SABEII: locuitorii regatului Saba din SV Peninsulei Arabia
(Yemen), bogat în plante aromate, I, 6, 2. SABEK: comandantul sirienilor de dincolo de Eufrat, VII, 6, 2.
SABEUS: fiul lui Iuctas, I, 6, 4. SABINUS: guvernatorul Siriei, XVII, 9,5. SABINUS CORNELIUS: tribun,
XIX, 1, 7 .u. SABINUS: tribun, comandantul g rzii lui Caligula, XIX, 1,15.
640

SABUCHADAS: eunuc fidel Esterei, XI, 6, 1.

SACII: neam nomad scitic din N Imperiului Persan, XVIII, 4,
4; XX, 4, 2. SADDUC: fariseu. întemeietorul unei noi secte, împreun cu
Iuda Galileanul, XVIII, 1, 1 .u. SADOC: Mare Preot, V, 2, 2 .u. SADRACAS: comandantul persan al
Samariei, XI, 4, 9. SADUCEII: partizanii aristocra iei laice, care au alc tuit un grup politic i religios ostil
fariseilor, predominând sub domnia lui loannes Hyrcanos, XIII, 5, 9; XVIII, 1, 2 .u., SAIR: inut muntos, locuit
de edomi i, din S Palestinei, 1,20, 3. SALAMPSIO: fiica lui Herodes cel Mare, XVIII, 5, 4. SALATHIEL: tat l
lui Zorobabel, XI, 3, 10. SALAS: fiul lui luda, II, 7, 4. SALEPH: fiul lui Iuctas, 1, 6, 4. SALES: fiul lui
Arphaxades, I, 6, 4 .u. SALLUM: so ul prooroci ei Olda, X, 4, 2. SALLUM: Mare Preot, X, 4, 2. SALMANAS:
comandantul madiani ilor, V, 6. 5. ALMANASAR V: rege asirian, IX, 13,1; 14, 1: 14,2; XI, 4, 3. SALOME:
so ia lui Aristobul, XIII, 12, 1; XIV, 1, 2; XVII, 1,
1; 2, 4; vezi i Alexandra.
SALOMEEA: sora regelui Herodes cel Mare, XIV, 7, 3, .u. SALOMEEA: fiica lui Herodes cel Mare, XVII, 1,
2; XVIII,
5,4.
SAMAEAS: prooroc trimis lui Roboam, VIII, 10, 3. SAMAL: fratele lui David, VI, 8, 1. SAMARAEUS: fiul lui
Chanaanus, I. 6, 2. SAMARIA: ora din centrul Palestinei, fondat de regele Omri,
distrus de loannes Hyrcanos i reconstruit de Herodes cel
Mare, care i-a dat numele de Sebaste, VIII, 12, 5: IX, 4, 3;
XI, 4, 3 .u.; XII, 5, 5: XIII, 10, 2; XV, 8, 5; XVII, 10, 9. SAMARON: fiul lui Isachar, II. 7, 4. SAMBABAS:
guvernatorul persan al Samariei, XI, 4, 9. SAMEAS: fariseu curajos, XIV, 9, 4; XV, 1, 1; 10, 4. SAMEGA: târg
la cap tul de S al lacului Gennesareth, XIII,
9. 1.
SAMIN: fiul lui Simeon, II. 7,4. SAMOS: insul din V M rii Egee, în preajma Ioniei, XVI, 2, 2.
641
SAMOSATA: ora sirian fondat pe malul stâng al Eufratului,
capitala Commagenei, XIV, 15, 8. SAMPHO: localitate fortificat din Samaria, XVII, 10, 9. SAMPSIGERAM:
regele din Emesa, tat l lotapei, XVIII, 5, 4;
XIX, 8, 1. SAMSON: fiul lui Manoch, Mare Judec tor de la sfâr itul
perioadei prestatale, V, 8, 4 .u. SAMUEL: fiul lui Alcanes, prooroc i ultimul judec tor în
Israel, V, 10, 3 .u.
SANABALLETES: satrapul Samariei, XI, 7, 2. SANAGAR: fiul lui Anath, lupt tor împotriva filistenilor, V,
4,3.
SAPATHIAS: fiul regelui David, VII, 1,4. SAPHAN: scriitorul regelui Iosia, X, 4, 1. SAPHATES: guvernatorul
Galileei, numit de Solomon, V ||,
2,3. ;;;
SAPHTIAS: fiul regelui David, VII, 1,4. ., "
SAPHATUS: tat l Iui Elissaeus, VIII, 13, 7. t'[,
SAPHTHA: vale din preajma ora ului Marissa, VIII, 12, 1. . ^ SAPPINAS: prietenul lui Herodes cel Mare din
insula Rhod^s,
xiv,.H, 3. A';:
SARA: fiica lui Aser, II, 7, 4.
SARA: so ia lui Abraham, mama lui Isaac, I, 8, 1 .u. ,}
SARA: or el situat între Ramleh i Ierusalim, VI, 12, 4. SARABAZANES: dreg tor din timpul regelui Cirus,
XI, 1, 3;
4,4.
SARAD: fiul lui Zabulon, II, 7, 4. SARAIM: ora necunoscut din Iudeea, VIII, 10, 1. SARAMALLAS: sirian,
prietenul lui Herodes cel Mare, XIV,
13, 5; XV, 2, 3.
SARASAR: fiul i asasinul lui Sennacherib, X, 1,5. SARDES: ora în Asia Mic , str vechea capital a regilor
Lidiei, XIV, 10, 17; XVI, 6, 6. SAREAS: Mare Preot, X, 8, 5. SAREAS: c petenia iudeilor r ma i în Iudeea, X,
9, 2. SAREPHTA: ora fenician situat între Sidon i Tyr, VIII, 13, 2. SARIASA: ora în inutul semin iei lui
Iuda, V, 8, 2. SARIPHEUS: fiul Iui Iudas, c rturar i bun vorbitor, XVII, 6,2. SARUIA: sora regelui David, VI,
13, 9; VII, 1, 3; 10, 1.^,.^
642

SATURNINUS: general roman în Siria, XVI, 9, 1 .u.

SATURNINUS: consul, XVI, 11,3.
SATURNINUS: so ul Paulinei, XVIII, 3, 4.
SATURNINUS: so ul Fulviei, XVIII, 3, 5.
SAUL: fiul lui Simeon, II, 7, 4,
SAUL: fiul lui Chi , uns ca primul rege al Israelului, VI, 4,1 .u.
SAULUS: ruda regelui Agrippa, XX, 9, 4.
SCAURUS: general roman, XIV, 2, 3; 5, 1.
SCIPIO METELLUS, QU1NTUS: socrul lui Pompeius, aliatul
lui Cato din Utica împotriva lui Caesar, XIV, 7, 4; 10, 1. SEBASTE (vezi Samaria): XIII, 10, 2; XV, 8, 5; XVII,
11, 4;
XIX, 9, 1 .u.
SEBASTE: numele insulei Elaeusa, XVI, 4, 6. SEBASTOS (AUGUSTUS în grece te): portul ora ului
Caesarea, XVII, 5, 1. SEBE: ora din Galaadena, V. 7. 12. SCOPAS: general seleucid, cuceritorul Samariei, XII,
3, 3. SCI II: nomazi iranieni veni i în stepele nord-pontice, 1,6, 1 .u. SCYTHOPOLIS: ora în Palestina, la
grani a de S a Galileei,
numit cândva Bethsana, V, 1, 22; VI, 14, 8; XII, 3, 3; 8, 5;
XIV, 5, 3. SECELA: ora al filistenilor, care a revenit ulterior iudeilor,
fiind locuit dup întoarcerea din exil de idumeeni, VI, 13,
9 .u.
SEDECHIA: profetul fals al lui Achab, VIII, 15, 4. SEDECHIA: ultimul rege din Iuda, capturat de
Nabucodonosor
i dus în lan uri la Babilon, X, 7, 1 .u. SEFORA: fiica lui Raguel, so ia lui Moise, II, 13, 1; III, 3 SEIANUS:
prefect al pretoriului, executat din ordinul lui
Tiberius, pe care a încercat s -1 înl ture, XVII, 6, 6. SELENE: regin sirian , numit i Cleopatra, XIII, 16, 4.
SELEUCIA pe TIGRU: ora din Mesopotamia central , prima
capital a Regatului Seleucid, înlocuit cu Antiohia pe
Oronte, metropol a lumii elenistice, XVIII, 9, 8 .u. SELEUCIA: ora din Gaulanitis, XIII, 7, 1; 15, 3; XVIII, 2,
4. SELEUCOS I NICATOR: întemeietorul Regatului Seleucid, al
Seleuciei i al dinastiei care i-a purtat numele, XII, 3, 1. SELEUCOS IV PHILOPATOR: XII, 4, 10.
SELEUCOS VI EPIPHANES: fiul lui Antioh VIII, XIII, 13, 4.
643
SELEUCOS: fiul lui Seleucos Nicator, XVIII, 9, 8.
SELLA: so ia lui Lameh, I, 2, 2.
SELLIM: fiul lui Neftalim, II, 7, 4.
SELLUM ( ALLUM): suveran în Regatul Israel, IX, 11, 1.
SEM: fiul luiNoe, I, 4, 1.
SEMAR: proprietarul muntelui pe care a fost în l at ora ul
Semareon, VIII, 12,5.
SEMAREON: ora numit de greci Samaria, VIII, 12, 5. SEMARON: ora de pe muntele Efraim, VIII, 11,2.
SEMECHONITIS: lacul Merom din Galileea (Hule), V, 5, 1. SEMEGAR: general babilonian, cuceritorul
Ierusalimului, X,
8,2.
SEMEI. fiul lui Geras, ruda lui Saul, VII, 9, 4. SEMEIS: cârmuitorul meleagului semin iei lui Beniamin,
numit de Solomon, VIII, 2, 3.
SEMELIUS: secretarul regelui persan Cambise II, XI, 2, 1. SEMPRONIUS GA1US: fiul lui Gaius Falernas,
senator, XIII,
9,2.
SENABARES: regele sodomi ilor, I, 9. SENNACHERIB: rege asirian, asediatorul Ierusalimului, X, 1,1.
SENNAAR: câmpie în S Babiloniei ( Irak), I, 4, 1; 4, 3. SENTIUS SATURNINUS, CNEIUS: senator, XIX, 2, 1.
SEPPHORIS: ora din Galileea, XIV, 5, 4; XVII, 10, 9; XVII,
2, 1.
SEREBAEUS: conduc tor ales de iudeii babilonieni, XI, 3, 10. SERGIA: tribul lui Lucius Sergius Catilina, XIV,
10, 10. SERON: comandantul seleucid al Coelesiriei, XII, 7, 1. SERRE II: popor din vecin tatea Palestinei, VI,
13, 10. SERUG: fiul lui Ragav, I, 6, 4.
SERVILIUS BRACCHUS, GAJUS: tribun militar, XIV, 10, 19. SERVILIUS GALBA, PUBLIUS: proconsul,
XIV, 10, 21. SERVILIUS STRABO, PUBLIUS: fiul lui Publius, XIV, 10, 19. SERVILIUS: ofi er al lui
Gabinius, XIV, 6, 1. SERVIUS PAPINIUS POTIUS: din tribul Lemonia, XIV, 10, 19. SESOSTRIS: rege al
Egiptului, VIII, 10, 2. SETH: fiul lui Adam: I, 2, 3. SETH; tat l Marelui Preot Ananus, XVIII, 2, 1. SEXTUS
CAESAR: guvernatorul Siriei, XIV, 9, 2; 10, 19. SIBAS: iudeu dezrobit de Saul, VII, 5, 5; 9, 3.
644
SIBATH: tat l concubinei lui Saul, Raespha, VII, 1,4. SIBYLLA din CUMAE: preoteas i profetes a lui
Apolo, I,
4,2. SICHIM (SICHEM): vechi ora din Samaria, cl dit pe muntelt
Efraim, sediul unui sanctuar comun dup stabilirea celoi
12 triburi israelite în Palestina, devenind capital?
Regatului Israel în urma scind rii unit ii statale, II, 2, 4;
V, 1, 19; 1,24; 7, 2; VIII, 8, 4. SICHIMI II: locuitorii Sichimului, VI, 7, 8. SICHON: regele dui Moabitis i
Amoritis, IV, 5, 1 .u. SIDON: fiul lui Chanaanus, întemeietorul Sidonului, I, 6, 2. SIDON: celebru ora -stat
fenician (Saida, Liban), rivalizând în
str lucire cu Tyrul, IX, 14, 2; XI, 4, 1; 8, 6; XIV, 12, 6. SIE: tat l Marelui Preot Iosua, XVII, 13, 1. SILANUS:
guvernatorul roman al Siriei, XVIII, 2, 4. SILAS: comandantul iudeu al fort re ei Lysias, XIV, 3, 2. SILAS:
prietenul lui Agrippa I, XVIII, 6, 7; XIX, 6, 3; 7, 3. SILO: ofi erul iui Ventidius, XIV, 14, 6. SILO: ora în
Samaria, V, 1, 19 .u. SIMEON: fiul lui Iacob i al Liei, I, 19, 7 .u. SIMON: fiul lui Onias, Mare Preot, XII, 2,
5; 4, 10; XIII, 6, 3. S1MON: fiul lui Mattathias, fratele lui Iudas Macabeul, XII, 6, 1. SIMON: fiul lui Dositheus,
solul lui Hyrcanos II, XIII, 9, 2. SIMON: slujitorul lui Herodes cel Mare, XVII, 10, 6. SIMON: esenian i
tâlcuitor de vise, XVII, 13, 3. SIMON: fiul lui Camith, Mare Preot, XVIII, 2, 2. SIMON CANTHERAS: fiul lui
Boethos, Mare Preot, XIX, 6,2. SIMON din Ierusalim: bun cunosc tor al Legilor sacre, XIX,
7,4.
SIMON: fiul lui Iudas Galileanul, XX, 5, 2. SIMON: iudeu cipriot care se d dea drept mag, XX, 7, 2. SINAI:
masiv muntos din S peninsulei Sinai, II, 12, 2; III, 2, 5;
5, 1. SINOPE: colonie milesian pe litoralul asiatic al M rii Negre.
lâng promontoriul Carambis, XVI, 2, 2. SIPHAR: regele ammani ilor, VII, 9, 8. SIRIENII (ARAMEII): 1,6,4;
VIII, 14, 1; X, 6, 1; XI, 8,3; XII,
1, 1. SISARES (SISERA): comandantul o tirii regelui cananeenilor
645
Iabin, ucis de femeia lui Chenez, laie, V, 5, 1 .u. SISAS: gr m ticul regelui David, VII, 5, 4. SISENNA: ofi erul
lui Gabinius, XIV, 6, I. SIS1NES: guvernatorul persan al Siriei i Feniciei, XI, 1, 3; 4,4. SOAR: fiul lui Simeon,
II, 7, 4. SOAM: regele egiptenilor, IX, 14, I. SOBA: inut al c rui rege s-a supus lui Saul, VI, 6, 6.
SOBACCHES HETEUL: viteaz r zboinic al lui David, VII,
12,2.
SOBNAEUS: cronicarul regelui Ezechias, X, 1,2. SOCHO: ora din câmpia semin iei lui luda, VI, 9, 1; VIII, 10,
1. SODOMA: unul dintre cele patru ora e din valea Siddim,
pr bu ite de un cutremur în Marea Ro ie, I, 8, 3; 11, 5. SOKMUS din ITURAEA: prietenul regelui Herodes cel
Mare,
XV, 6, 5 . u.
: >EMUS: arab din Petra, asasinat de Syllaeus, XVII, 3, 2. >CMUS: fratele i urma ul regelui din Emesa, XX, 8,
4. SOLOMON: fiul lui David i al Beersabei, suveran al Regatului
Israel, renumit pentru în elepciunea lui, VII, 3, 3 .u. SOI.YMA: numele re edin ei dinastului canaanean, cucerit
de
David, care a transformat-o în capitala politic i religioas a
Regatului Israel, numit în grece te i latine te Hierosolyma:
Sfânta Solyma (Ierusalim), I, 10, 2; VII, 3, 2 . u. . SOLYMIUS: fiul lui Tobias, fratele Iui Josephus, XII, 4, 6.
SOPHACII: popor african din Maroc, I, 15. SOPHENE: inut din Armenia, VII, 5, 1; VIII, 7, 6. SOPHIRA: ara
aurului, aflat în India (Ofir?), VIII, 6, 4. SOPHONES: fiul lui Didor, str mo ul sophacilor, I, 15. SOPHONIAS:
fiul lui Gad, II, 7, 4. SOPHONIAS: loc iitorul Marelui Preot, X, 8, 5. SOSIBIUS: comandantul g rzii de corp a
lui Ptolemeu II
Philadelphos, XII, 2, 2.
SOSIPATER: fiul lui Philippos, solul lui Hyrcanos II, XIV, 10,22. SOSIUS: guvernatorul Siriei, care 1-a ajutat
pe Herodes cel
Mare s supun Ierusalimul, XIV, 15, 9 .u.; XX, 10, 1. SPASINI CHARAX: ora situat în inutul Charakene, la
v rsarea Tigrului în Golful Persic, I, 6, 4; XX, 2, 1; 2, 3. SPURIUS: tat l lui Marcus Publius, XIV, 10, 18.
STELLATIN: trib care î i trage numele de la un inut foarte
646
roditor din Campania (Stellatis campus), XIV, 10, 10. STEPHANUS: sclavul lui Claudius, jefuit de ho i, XX, 5,
4. STOECHEUS: libertul Iui Agrippa cel Mare, XVIII, 6, 7. STRABON din AMASEIA: geograf i istoriograf
grec din
vremea lui Augustus i Tiberius, XIII, 10,4 .u; XIV, 4, 3;
XV, 1,2.
STRATON: tiranul din Beroe, XIII, 14, 3. STRATON, TURNUL lui: vechiul nume al ora ului din
Samaria, reconstruit de Herodes cel Mare i denumit
Caesarea maritim , XIII, 11,2; XIV, 4, 4; XV, 8, 5; 9, 6-
XVII, 11, 4; XIX, 8, 3; XX, 8, 7. SUUS: fiul lui Abraham, I, 15. SUBAS: rege mesopotamian, VII, 6, 1. SUCOT
(S RB TOAREA CORTURILOR): comemorarea
r t cirii prin de ert i totodat ceremonia strângerii
recoltei, XI, 4, 1. SUDEAS: Mare Preot, X, 8, 6. SULLA: ilustru general i dictator roman, XIV, 7, 3. SUNA:
ora în Palestina, lâng Gilboa, VI; 14, 2. SUNIS: fiul Iui Gad, II, 7,4.
SUR: tat l Chosbiei, din familia regilor madiani i, IV, 6, 10; 7, 1. SUR1S: fiul lui Abraham, I, 15. SUSA:
capitala Susianei, regiune în SV Iranului, X, 11, 7; XI,
6, 1.
SUSAK (SE ONK): faraon, VII, 5, 3; VIII, 7, 8; 10, 2 .u. SUSAS: secretarul regelui David, VII, 11. 8.
SYCHEM: fiul regelui Emmor, I, 21, 1. SYCAMINUS: ora în Fenicia (Haifa), XIII, 12, 3. SYLAEUS:
guvernatorul Arabiei, du manul lui Herodes cei
Mare, XVI, 7, 6; 9, 1 .u.; XVII, 1, 3; 3, 2. SYMACHO: fiica lui Abennerig, so ia lui Izates, XX, 2, 1.
SYMOBORUS: regele sodomi ilor, 1, 9. SYRUS: regele mesopotamienilor, VII, 6, 1.
T.
TABAEUS: fiul lui Nâhor, I, 6, 5.
TANAIS: fluviu în Sci ia (Donul de azi), I, 6, 1.
TANGANAS: dreg torul persan al Samariei, XI, 4, 9.
647
TANIS: ora în E Deltei Nilului, I, 8, 3. TARENT: ora în Italia (Taranto), XVII, 5, 1. TARICHEIA: ora în
Galileea, XIV, 7, 3; XX, 8, 4. TARS: capitala Ciliciei. situat pe fluviul Cydnus, IX, 10, 2. TAURUS: lan de
mun i în Asia Mic , I, 6, 1; XI, 8, 3. TELITHON: ora al moabi ilor în Arabia Petraea, XIII, 15, 4. TFRON:
veteran al regelui Herodes cel Mare, XVI, II, 4 .u. TEU TIUS GAIUS: fiul lui Gaius, tribun militar, XIV, 10,
19. THADAL: general asirian, I, 9.
THADAMOR: ora în Siria, numit de greci Palmira, VIII, 6, 1. THAENUS: regele din Amathe, aliatul lui David,
VII, 5, 4. THALLUS: libertul lui Tiberius, XVIII, 6, 4. THAMARA: fiica lui David, sora lui Abesalom, VII, 3,
3; 8, 1. THAMARA: fiica lui Abesalom, so ia lui Roboam, VII, 10, 3. THAMNA: ora din inutul semin iei lui
Iuda, I, 29;8 5; XIV,
11,2. THAMNAE'US: rivalul la tron al lui Amarinus (Omri), VIII,
12, 5.
THAMNATA: ora în Iudeea (la fel ca Thamna), XIII, 1, 3. THANNUS: fiul lui Hieremmon, VII, 2, 1.
THAPHINE: cumnata faraonului, so ia lui Ader, VIII, 7, 6. THAPSA: ora în Palestina, IX, 11, 1.
THARABASA: ora în Arabia, XIV, 1, 4. THARATA: general asirian, asediatorul Ierusalimului, X, 1, 1.
THARBIS: fiica regelui etiopienilor, so ia lui Moise, II, 10, 2. THARRUS: tat l lui Abraham i Nahor, I, 6, 5.
THARSA: ora în Palestina, VIII, 12, 4 .u. THARSICES: regele etiopienilor. X, 1, 4. THEBA: ora din centrul
Palestinei, V, 7, 5;VII, 7, 2. THECOE: ora situat la S de Bethleem, VIII, 10, f;IX, 1, 3. THEMANUS: fiul lui
Ismael, I, 12, 4. THEMAN: fiul lui Eliphaz, II, 1, 2. THEODECTES din FASELIS: dramaturg grec, XII, 2, 14.
THEODESTES: eunuc care a complotat împotriva lui
Artaxerxe, fiind denun at de Mardochaeus, XI, 6, 4; 6, 10. THEODORUS: fiul tiranului Zenon, XIII, 13, 3 .u.
THEODOSIOS din SUNION: tat l lui Theodoros, XIV, 8, 5. THEODOSIUS: ap r torul samaritenilor, al turi
de Sabaeus, în
disputa cu sus in torii Templului din Ierusalim, XIII, 3, 4.
648
THEODOTOS: tat l nobilului Straton, XIV, 10, 22. THEOPHILUS: tat l Marelui Preot Matthias, XVII, 4, 2.
THEOPHILUS: fiul lui Ananus, Mare Preot, XVIII, 5, 3; XIX,
6,2.
THEOPOMPOS din CHIOS: istoric i retor grec, XII, 2, 4. THERMUSA: sclav italic , so ia regelui Phraates,
XVIII, 2.4. THERMUTIS: fiica faraonului, care 1-a crescut pe Moise, II,
9,5. THESBONA: ora în Galaad, locul de ba tin al proorocului
Elias(Ilie), VIII, 13,2. THEUDAS: am gitor al mul imii, XX, 5, 1. THEUDION: cumnatul lui Herodes cel
Mare, unchiul lui
Antipater, XVII, 4, 2; XX, 1,2.
TH1RAS: fiul lui lafet, str mo ul thirilor (tracii), I, 6, 1. THOBEL: fiul lui lafet, str mo ul thobelienilor (iberii),
I, 6, 1. THOBEL: r zboinicul fiu al lui Lameh, 1, 2, 2. THOLOMAEUS: regele gessirilor, socrul lui David, VII,
1, 4. THOLOMAEUS: eful unei bande bântuind în Idumeea i
Arabia, XX, 1,1. THORGAMES: fiul lui Gomar, str bunul thorgamienilor
(frigienii), I, 6, 4. THRESA: fort rea situat între Ierusalim i Masada, XIV, 13,
9; 15,2.
THULAS: fiul lui Isachar, II, 7, 4. TIBERIAS: ora în Galileea, XVIII, 2, 3; XX, 8, 4. TIBERIUS NERO: al
doilea împ rat roman, XVIII, 2, 2 .u. TIBERIUS GEMELLUS: fiul lui Drusus, XVIII, 6. 8. TIBERIUS
ALEXANDER: fiul alabarhului Alexander. al
doilea procurator al Iudeei, XX, 5, 2. TIGLATPALASAR III: rege asirian care a înfrânt Regatul
Israel, IX, 11, 1; 12, 3.
TIGRANES II: regele Armeniei, XIII, 16,4; XV, 4,3; XVIII, 5,4. TIGRIS (DIGLATH): fluviul asiatic Tigrul, I,
1, 3. TIMAGENES din ALEXANDRIA: istoric, XIII, 11,3; 12, 5. TIMIDIUS: acuzatorul lui Pompedius, XVIII,
5, 4. TIMIUS: cipriot, ginerele lui Phasael, XVIII, 5, 4. TIMOTHEUS: comandantul o tirii ammani ilor, XII, 8,
3. TIRATH ABA: târg în Samaria, lâng muntele Garizim, XVIII, 4,1. TIRIDATES I: rege în Armenia Mare,
XX, 3, 4.
649
TITIUS: guvernatorul Siriei, XVI, 8, 6.
TITUS: fiul împ ratului Vespasianus, urma ul acestuia la tronul
Romei i precursorul fratelui s u Domitianus, XII, 3,1; XX, 10. TOBIAS: tat l lui Josephus, XII, 4, 2. TOCOA:
ora în Iudeea, XIII, 1, 3. TRACHONITIS: inut din Palestina, la E de Iordan, XV, 10, 1;
XVI, 4, 6; XVII, 2, 1; 8, 1; XVIII, 5, 4. TRACII: 1,6, 1; IX, 1,4; XVII, 8, 3.
TRACIDAS: porecla crudului Alexandru lannaios, XIII, 14, 2. TRALLES: ora în Caria, XIV, 10, 21.
TREBELLIUS MAXIMUS: senator, XIX, 2, 3. TRIPOLIS: ora în Fenicia, la N de Sidon, XII, 10, 1; XIII, 10,2.
TROGLODITIS; TROGLODI II: inut de pe coasta nordic a
Etiopiei i locuitorii lui, I, 15; II, 11, 2. TRYPHON: m sc riciul lui Ptolemeu Epiphanes, XII, 4, 9. TRYPHON:
b rbierul lui Herodes cel Mare, XVI, 11, 6 .u. TRYPHON: fiul lui Theudion, XX, 1, 2. TUSCULANUM: vila
lui Tiberius din Tusculum, or el în
Latium, la N de Roma (Frascati), XVIII, 6, 6. TYRANNUS: o tean din garda lui Herodes cel Mare, XVI, 10,3.
TYR: cel mai str lucitor ora -stat din Fenicia, întemeietorul
Cartaginei, cârmuit de Hiram I, prietenul lui Solomon i
Ittobal, asediat i cucerit de Alexandru cel Mare, înglobat
apoi în provincia roman Siria, IX, 14,2; XI, 8, 3; XIV, 12,
1; 12,3; 13,3. TYRUS: localitate de lâng Essebonitis, XII, 4, 11.

u.
ULATHAS: inut în preajma lacului Merom, XV, 10. 3.
ULUS: fiul lui Aram, întemeietorul Armeniei, I, 6, 4.
UR: ora în S Mesopotamiei, pe malul drept al Eufratului, 1,6, 5.
UR: rege al madiani ilor, IV, 7, 1.
URES: guvernatorul inutului Efraim, numit de Solomon, VIII, 2,3.
URIA : so ul lui Beersabe, VII, 7, 1 .u.
URIA : fiul lui loatham, Mare Preot, X, 8, 6.
USIS: fiul lui Dan, II, 7, 4.
USUS: fiul Iui Aram, I, 6, 4.
650

USUS: fiul lui Beseleel, III, 6, 1. UXUS: fiul lui Nahor, I, 6, 5.

V.
VALATHA: inut în Siria, XVII, 2, 1.
VALERIUS ASIATICUS: consul, XIX, 1, 14; 1, 20; 4, 3.
VALERIUS GRATUS; procurator al ludeei, XVIII, 2, 2.
VALERIUS LUCIUS: pretor roman, XIV, 8, 5.
VARDANES: rege al p r ilor, XX, 3, 4.
VARRO: guvernatorul Siriei, numit de Augustus, XV, 10, 1.
VASTE: so ia regelui persan Artaxerxe, XI, 6, 1.
VATINIUS: senator, XIX, 3, 4.
VENTIDIUS PUBLIUS: guvernatorul Siriei, XIV, 14, 6 .u.
VERANIUS: senator, XIX, 3, 4.
VESPASIANUS TITUS FLAVIUS: general experimentat, apoi
împ rat roman, XII, 3, 1; XVIII, 5, 4; XIX, 9, 2. VETURIA (VOTUR1A): trib din Roma, XIV, 10, 13; 10, 19.
VIENNA: ora pe fluviul Ron, în Gallia Narbonensis, unde a
fost exilat Archelaus, XVII, 13, 2.
VITELLIUS AULUS: guvernatorul Siriei, XV, 11,4; XVIII, 4,2. VITELLIUS PATERCULUS: centurion, XIX,
6, 3. VOLOGESES I: fiul lui Artabanos, regele p r ilor, XX, 3,4; 4,2. VOLUMNIUS: general roman, XVI, 9, 1
.u. VONONES I: fiul lui Phraates, regele p r ilor, XVIII, 2, 4.
X.
XERXE I: fiul lui Darius I, suveran al Imperiului Persan, XI, 5,1. XANTHICOS: luna aprilie în calendarul
macedonean, Nisan în cel evreiesc, I, 3, 3.
z.
ZABAD1AS: arhiereu, c petenia judec torilor, IX, 1, 1. ZABELUS: prin arab, XIII, 4, 8.
651
ZABUDA: mama lui loakim, rege în luda, X, 5, 2. ZABULON: fiul lui Iacob, I, 19, 8. ZACHAR1AS: fiul lui
lodaus, IX, 8, 3. ZACHARIAS: fiul lui Ieroboam, rege al israeli ilor, IX, 10, 13. ZACHARIAS: profet venit din
exilul babilonian, XI, 4, 5; 4, 7. ZACHARIAS: general al israeli ilor, IX, 12, 1. ZAMARES: uzurpatorul rege al
israeli ilor, VIII, 12, 4 . u. ZAMARIS: iudeu babilonian, XVII, 2, 3. ZAMBRAN: fiul lui Abraham, I, 15.
ZAMBRIAS: c petenia semin iei lui Simeon, IV, 6, 10. ZARA: ora moabit din Arabia Petraea, XIII, 15, 4.
ZARAS: fiul lui Iuda, II, 7, 4. ZARAZA: so ia Marelui vizir Aman, XI, 6, 10. ZARAEUS: rege etiopian, VIII,
12, 1. ZEB: rege al madiani ilor, V, 6, 5. ZEBEDIAS: tat l lui Achar din tribul Iuda, V, 1, 10. ZEBES:
comandant madianit, V, 6, 5. . ZELPHA: slujitoarea Liei, I, 19, 7. ZENODORUS: arenda ul domeniului lui
Lysanias, XV, 10, 1
.u.;XVII, 11,4.
ZEUXIS: generalul lui Antioh, XII, 3, 4. ZENON poreclit COTYLAS: c petenia ora ului Philadelphia,
XIII, 8 1. ZIPHA: ora situat pe drumul care duce de la Hebron la
Engaddi, VIII, 10, 1.
ZIZUS: comandantul arabilor, XIII, 14, 3. ZOARA: ora arab, XIV, 1, 4; locul se nume te Zohor, I, 11,4.
ZODMIEL: fiul lui Aminadab, fratele lui ludas, XI, 4, 2. ZOILUS: st pânitorul Turnului lui Straton din Dora,
XIII, 12,
. 2; 12, 4.
ZOROBABEL (ZERUBBABEL): fiul lui Salathiel, c petenia iudeilor din Babilon care s-au repatriat,
reconstruind templul i ora ul Ierusalim, XI, 1, 3; 3, 7 .u.
INDICELE ALFABETIC DE NUME pe care l-am întocmit pentru ISTORIA R ZBOIULUI
IUDEILOR
652
ÎMPOTRIVA ROMANILOR nu con ine trimiterile la carte, capitol i paragraf, ca în edi iile clasice. Dar la cele
dou zeci de c r i ale ANTICHIT ILOR IUDAICE, trimiterile acestea sunt necesare, sugestia venindu-ne i din
partea unor cititori ai primului volum. Localit ile omonime se delimiteaz prin pozi ia lor geografic . Zecile de
personaje omonime sunt identificate prin filia ie, absen a numelui de familie fiind suplinit prin ascenden a
patern , prin leg turile de rudenie sau rela iile reciproce. Cifrele se dovedesc utile în cazul numeroaselor dinastii.
Am folosit trimiterile scrupulosului NAMENREGISTER, anexat la finalul celui de-al doilea volum din vechea
traducere german a ANTICHIT ILOR IUDAICE, semnat de Heinrich Clementz, pe care am citat-o în
CUVÂNTUL ASUPRA EDI IEI. M-am str duit s ofer un util instrument de lucru celor dornici s aprofundeze
voluminoasa oper a fascinantului FLAVIUS JOSEPHUS, care ne-a oferit o laic versiune a istoriei Poporului
Ales, l sând urme de ne ters în cultura european i universal .
„In istoria lumii vechi Josephus Flavius r mâne ca o exemplar sintez
cultural , prin familiarizarea sa cu trei universuri spirituale ce mânuiau cele trei
limbi sacre ale bibliei - ebraica, greaca i latina - împrejurare care i-a creat
autorului, în posteritatea bizantin i medieval occidental , un loc de
neconfundat."
R ZVAN THEODORESCU