Desc.

ierea CIP; Biblioteciii Nationale a Romaniei

FOUCAULT- MICHEL
Cuvinrele ei lucrur'le / Michel Foucaulti trad.: Bogdan chiu
fi Mircea Vasilescu. - Buouretti: RAO IDtemational
Publishing Conpany, 2008

rsBN 978-971-103-586-4

I. Ghiu. Bosdan (trad.)

IL Vasilescu, Mircea (trad.)
008( 100)"1r-"
1302
81:1
Un decolonizator de spirite

li surprinzitor $i trist sd constali cdt de pulin cunoscut la noi

RAO lntemadonal Publishine Conpany
Grupul edirorial RAO
Str. Turda ll7-l19, Bucureqti. ROMANIA
www..aobooks.com
Michel Foucaull
Les mots et les choses
OEditiorN Calhnard, 1966
Ilustra!ia copertei
Florica Zahiu
O RAO Int€mational Publishins Company. 2006
pentru versiunea in limba romand
2008
ISBN 978-973-t03-586-4
eritc Michel Foucault, gdnditor a cdrui operi este cititd, riscititd
ttc s comenbta pe toate continentele. invalamantul umanist
nulohton este ince departe de aJ fi introdus in bibliografia obli-
grrtorie, specialistii diverselor cdmpuri de cercetare il citeazi mai
rkrglabd decdt il citesc, editorii nu s-au grdbit si-l publice in
I rrrritneste*.
in deceniile totalitarismului comudst a existat o rezervd ofi-
r'irrlii fatd de opera.unui asemenea autor care, deqi de stinga gi
lhirrr membru al Partidului Comunist Francez (in prima sa
tincDete si doar pentru doi ani), a s,tiut sd rimdnd in afara ingus-
tirn ilor idelogice partizane. Inteligenta putemicd gi liberi a lui
I orrcault a venit mereu in contradiclie cu dogmatismul comu-
rrist, fie ci n-a acceptat trunchierile impuse unui studiu al siu
rlesprc Descartes cenzura func1iona, dupi cum se vede, gi in
t'rrtlrul partidelor comuniste din Occident -, fie cd s-a vizut
rrrrrctionatl in Polonia (unde Michel Foucault a fost lector de
lilncezi intre anii 1958 1959 si de unde a fost expulzat din
r'irrrza interesului ardtat fald de problema intemirii).
Itaporlurile cu Althusser gi, mai ales, cu Sartre ar putea fi,
lrr riindul lor, comentate din aceasti perspectivd. Rdmin insi

' ( u o notabili exceptie, Editura de Vest, care a publicat in 1995 (intr-un singur
\trl \1m siy\ Isloria se alitilii.
 MIRcEA MARTIN
definitorii pentru atitudinea politicd (9i morali) a lui Foucault
fapte precum aparilia, uneori chiar alituri de Sartre, in cadrul
unor manifestalii pariziene in prelungirea marilor migciri din
mai 1968, dar gi solidarizarea cu disidenlii sovietici ori protes-
tul rdsunetor impotriva ,,legii ma4iale" din Polonia (mai precis,
?mpotriva pasiviteui guvemului francez fa\tr de o asemenea
mlsurd represivd), pi a arestdrii lui Derrida la Praga in 1982.
Dincolo de reacliile publice ale autorului, opera lui Foucault,
ea inse$i, privite in ansamblul ei, era incompatibild cu materia-
lismul dialectic gi istoric in genere gi in mod deosebit cu ver.si
unea lui etatizatl 9i simplificati in ldrile socialismului real.
Contestalia foucauldiani a istorismului gi a umanismului nu
putea fi pe placul ideologilor oficiali, ca sd nu mai vorbim de im-
pactul subversiv pe care lucririle sale despre formele Puterii qi
ale represiunii l-ar fi avut in atmosfera totalitarismului victorios.
Daci la aceste obstacole adiuglm dificultatea extremd a cel
pu.tin unora dintre lucrdrile lui Foucault, precum gi moartea pre-
coce a autorului, intdmplatd in 1984, in plind glorie, am putea
avea o explicalie (paftiald) a int6rzierii introducerii operei sale
in cultura noastrd. Dar disparilia autorului n-a insemnat cetuSi
de pulin incheierea carierei operelor sale, a iradierii lor. Noi tra-
duceri si reeditdri ale lucrdrilor lui au continuat si apari, comen-
tariile critice pe marginea lor s-au inmul1it, evolulia unor
discipline gtiinlifice resimte vizibil influenla gdndirii sale.
Receptarea lui Foucault in diferite spalii de culturi s-a pro-
dus, fuegte, in funcSe de tradiliile gi agteptdrile locale, astfel inc6.t
se poate spune astdzi cI existi un Foucault ,,american", sensibil
diferit de acela ,,francez", dupi cum existd o versiune a lui
japonezd sau alta sud-american5. Sunt convins ci, daci am fi in
misuri si urmdrim ecourile operei foucauldiene in cultura Estu-
lui european, am intdlni o alti imagine rdspunzAnd altor nece-
" sitlli 9i intrebiri.
in ce ne privegte pe noi, romdnii, cred ci trebuie s[ inte-
grdm cdt mai rapid aceasti operd, impreund cu destule altele
rdmase neasimilate in ultimele decenii qi compundnd o etapd a
Studiu intr o duc tiv
l,,rrrtlirii curopene pe care nu cred ci ne-am putea ingidui s-o
,,rI (lcnl", oum am procedat (prea) adesea de-a lungul efortului
rx rslnt lccuperator.
..('s este un autor?", se intreba Michel Foucault intr-o con-
lcrilltli !ostita la Societatea Francezd de Filosofie in 1969, al
('rirci tcxt publicat se va bucura de o lungd fi bogati posteritate.
I il e(nstata cA atat n o\ilmea de autor, cdt qi aceea de ,,operd" sa'o
r,lc ,,.t< riitLrd" devin problematice in zilele noastre, daci nu vor
li lirst dintotdeauna astfel. ,,Scriitura se desligoari ca unjoc, ce
i1i dcpigeqte negregit propriile reguli", supunindu-se mai pulin
t'onlinutului amplificat, cat ,,naturii inses,i a semnificantului".
,,l,rurc1ia expresivd a discursului" tinde sd dispard gi, odati cu ea,
rrrrlonr1 insuqi, aga cum l-a conceput ,,tradilia istorico-trans-
cerrdcntald a secolului al XIXlea".
'l'cma recurenti mai ales in comentariile literare foucaul-
-
rlicnc a inrudirii scrisului cu moartea serve$te drept argument
rrr lavoarea asediunii referitoare la,,efasarea caracterelor indi-
vitluale ale subiectului vorbitol'. Ceea ce se repune, de fapt, aici
in discu{ie sunt ,,privilegiile subiectului", cu deosebire prezenla
lui originard, fbnddtoare: ,,Punerea intre paranteze a referinlelor
lrirrgrafice sau psihologice atunci cAnd se analizeazd o oper
(tcit'literar, sistem filosofic, operi s,tiinlifrci) inseamni deja
puncrea in discu{ie a caracterului absolut 9i a rolului fondator
rrl subiectului".
Subiectul nu e altceva decit ,,o funclie (variabili gi com-
plcxd) a discursului". Iar autod - cum noteazd Foucault intr-o
vclsiune l5rgitd a textului siu - nu va fi altceva decAt o limiti,
,,rrn principiu de economie" in proliferarea periculoasi a sensu-
lilor si a ficliunilor. Autorul este, prin urmare, depa.rte de a
rcprczenta o instanld creatoare ,,transcendenti tuturor limba-
iclor", autorul, de fapt, ,,nu precede operele". Sursa semnifi-
clliilor infinite ale unui text ori discurs nu se afli in autorul lor,
l r:iirui func1ie va dispirea intr-o alti lume decdt aceea burghez5,
hazatd pe individualism ;i pe proprietatea private. Se poate
MIRCEA MenrtN
imagina, adaugd Foucault, o culturl in care discursurile ar cir-
cula fEri ca funclia autor sd apard vreodati. ,,Toate discursu-
]
rile [... s-ar desfisura in anonimatul murmurului."
Acesta fihd (in linii foarte mari) concepii abstract de autor
al lui Foucault, sd vedem cum se defineqte el insugi pe sine ca
autor in raport cu propriile texte s-i, mai ales, cum crede ci ele il
definesc. Atitudinea lui este, in aceasti privinld, ambivalente,
pentru a nu spune contradictorie. Pe de-o parte, qi in continuitate
logicd (nu temporali) cu teoria din Ce este un autor? el paxe sd
inleleagd scrisul ca pe un exerciliu de de-personalizare: ,,Fird
indoiald, nu sunt singurul care scrie pentru a-gi pierde chipu1".
Frazele urmitoare, la fel de memorabile gi de frecvent citate,
contin un refuz al fixlrii qi al recunoa;terii de sine: ,,Nu md
intreba cine sunt $i nu-mi cere sd rim6.n acelaqi: e o morald de
stare civil5; ea guvemeazd documentele noastfe. Dar sd ne lase
liberi cind e vorba de scris". Putem vedea aici gi un refuz al
identificdrii cu propria operi? Oricum, ambele declaratii lasi
impresia ci aqazi sub pavdza md;tii atdt biografia autorului, cit
qi opera sa.
Ar mai trebui, in aceeagi ordine de idei, afldugat faptul ci
Foucault a fost extrem de restrictiv in privinla datelor cu care
propria biografie ar fi putut contribui la elucidarea textelor sale.
inainte de a muri, el qi-a distrus arhiva personali aproape in
intregime qi a interzis publicarea postumd de manuscrise, printre
acestea qi schila unui capitol important (despre perversiune) din
Istoia sexualildtii.
in acelagi timp, opera sa insd;i, dincolo de temele ei mai mult
sau mai pulin inedite si in ciuda cdtorva mirci stilistice incon-
fundabile, poartd o aurt de impersonalitate $i mister infeli-
gAndu-ni-se adesea ca ,,un ansamblu de cunostinle firi. subiect",
ca o gindire venitd dintr-un exterior lipsit de identitate.
Pe de alti parte, 9i mai cu seame in ultimii ani de viati,
Michel Foucault a ldsat sd se inteleagd gi chiar a afirmat carac-
terul autobiograJic al lucririlor sale: ,,De cdte ori am incercat si
fac operd teoreticd, a fost pe baza unor el;mente din experienla
'l Studiu introductiv
lrroplie". intr-un interviu din 1978, intAlnim o recunoagtere incd
rrriri ampld: ,,... Nu existd nici o carte de-a mea care sd nu fi cres-
cul, cel pulin in parte, dintr-o experien!5 directd, personald [... ]
ru rrcbuniei, a spitalelor psihiatrice, a bolii [... ] 9i chiar a mor!ii".
l)c altfel, insdgi alegerea temelor lucrdrilor sale poate fi con-
ritlcratd simptomatici. in plus, din biografia lui n-au lipsit ges-
nilc exhibiyianiste legate (numai aparent) paradoxal de zonele
tlc pcnumbrd ale existentei sale. Dar el n-a incurajat nici o clipd
tottluzia inlre eul personal qi acela auctorial $i poate cd' tocmai
rrccasti voin{d demarcatoare l-a determinat si-gi asume public
lronrosexualitatea atdt de t6rziu gi pe cii atit de marginale. Cu
toirtc ci a fbcut din ciuddtenie un stil comportamental la care
olrn a fost mai mult decdt permealili, Foucault a linut pdnd spre
sliilsitul vietii sd-i asigure acesteia dil urm6 o receptare a$a-zise
rrolrnali, intr-un plan de relativi neutralitate intelechrald, se o fe-
rcrrsci de lecturi dinainte orientate, pasionale gi reductive.
Din aceastd perspectivd, un text prectm Ce este un autor?
l)oate interpretat ca o versiune radical abstractizati (9i flrn
fi
rrtlresd polemicd evidenti) a pamfletului proustian Contra lui
,\uinte-Beuve. Autorul ca ,,funclie a discursului" este o replicd
tltti din altl i6rsti a criticii (literare gi hlosofice) observafiei
cscnliale'a lui Proust conform cireia ,,o carte este produsul altui
cu dec6t acela pe care il manifestim in obiqnuinlele [...] 9i in
viciile noastre". Ambii autori ajung la concluzii cu valabilitate
g,cnerald, extrapoland o experienti proprie qi incercAnd sd-gi
irpere biografia de intruziunile voyeuriste ale criticii sau ale altor
institutii, si delimiteze un spaliu de intimitate la care,,celilalt"
sir nu aibd acces decdt cel mult - pe calea sublimatoare qi/sau
ilhslractizante a discursului. a crealiei.
Legiturile intre viala lui Foucault qi opera sa rimnn -pe acest
plan al sugestiei de idei - foarte str6nse, in ciuda rezervei sale fali
dc actul confesiv, rezerv6, la rdndul ei, simptomatici. Biograful
siiu, Didier Eribon , ne atrage atenlia ci ,,insigi ideea de mirtu-
lisire il ingrozea pe Foucault". $i adaugd, invocind in sprijin tex-
lclc acestuia: ,,Groaz5 ale cdrei urme le gdsim in intreaga sforlare
 MARTIN
l0 MTRcEA
a ultimelor sale ce4i de a respinge, refuza, dezarma injoncliunea
de a spune, de a vorbi, de a face pe cineva si vorbeasci". Mai
inainte, prietenul de o viali al filosofului, Daniel Defert, observa
ci ,,in opera lui, Michel Foucault a inserat practica mirnrrisirii
in cadrul unei problematici puterii. El n-a preluit niciodatd con-
a crrlrri opcrei cu acela al biografiei tocmai pentru ci voia ca unifi-
fesiunea ca atare, dezviluind intotdeauna in desfigurarea ei un
proces de ordin polilienesc". Fdri sd creadi, aqadar, in gansele
confesiunii voluntare, spontane gi directe, Foucault a preferat sd
lase opera sd mdrturiseasci pentru el in felul ei specific, deviant,
oblic qi impersonal, mullumindu-se doar sd indice uneori o cale
de acces cdtre o identitate profund problematici.
Meditalia pe marginea experientei biografice 9i artistice a lui
Raymond Roussel il conduce pe autorul nostru la o altd formu-
lare, mai directd, de aceastd dat6, qi mai cuprinzdtoare; ea are, in
plus, meritul de a armoniza cele doui solulii contradictorii pe
care Foucault le-a dat raportului intre operi 9i biografie in genere
gi aceluia dintre propria operi gi propria biografie in special.
Opera rnajori a unui scriitor adevlrat, crede criticul, este ,,pAne
la urmi, el insu$i in procesul de scriere a ci(ilor sale". $i, mai
departe: ,,Viata privati a unui individ, preferinla lui sexualS 9i
opera lui sunt legate intre ele nu pentru cd opera ii ffaduce viala
sexuali, ci pentru cd aceasti operi include intreaga viald, ca $i
toate textele".
Ideea omologirii biografiei cu opera aminteqte de Friedrich
Gundolf, care a tratat in aceasti manieri simultand, sintetici,
viala gi scrierile lui Goethe, cu precizarea importantd cd, pentru
el, operele marilor artigti constituie insdqi viala lor, sunt ,'cor-
purile pe care ea le con1ine". Dacd pentm Gundolf, ca un demn
discipol diltheyan, opera este viald fiindcd via{a creatorului o
include, pentru Foucault, conceptul operei este cel inclusiv:
opera include viala autorului ei, biografia lui face parte din
operd, este operd. Ni se propune, agadar, pe de-o parte, o opere
inleleasd ca o forml de via!6, ca o via-td cuprinz[toare, exem-
plar6, pe de altd parte, o biografie conceputd ca o opere totalS.
Studiu introductiv lt
Si ne oprim aici o clipd asupra conotaliilor profirnd reflexive
rrle gcslului foucauldian de a;ezare a,,intregii vieli" sub semnul
,lrcrci slu, mai exact (de fapt, mai insidios) la adipostul operei'
l[lclcgclll acum mai bine ce autorul nostru nu accepti confizia
crrrca lor si se facS in cadrul operei qi in numele ei.
Itlcca considerdrii celor doud euri intr-o perspectivi unitard
o vl fi intilnit Foucault incd la inceputul carierei sale, c6nd
conrcnta, de pildd, (Jniversul imaginar al lui Mallarmd de
.lcirn-Pierre Richard si cdnd remarca identificarea de citre critic
rr rrrrLri eu care nu aparfinea in exclusivitate nici biografiei, nici
opcrci, ci manifestirilor lor reunite: ,,Mallarm6-u1 la care se
rcllrir analizele lui nu e nici subiectul gramatical pur, nici subiec-
trrl psihologic profund, ci, mai degrabi, cel care spune <Eu>> in
oplc, in scrisori, in ciome qi in diferite confiden1e".
incercarea de a supune biografia operei rimine caracteristici
pcntru Foucault gi o alti versiune a ei o constituie efortul
constient de a ie;i - prin operi - din biografie. Scrisul e depate
tlc a reprezenta penhrr acest ginditor doar o formd de confesiune
irrrcdiat6, complexd, el indeplinegte o funclie transformatoare,
tt on.\gresivd. Cu ajutorul lui gi prin intermediul operei se con-
slruigste o noue personalitate. ,,Scriem pentru a deveni aliii decit
cci care suntem", declard Foucault, inspirat tot de experienta lui
Itoussel, dar trimi!6nd, o dat.i mai mult, la acel ,,adev5r invizibil"
1i ,,secret vizibil" care participe la drama existen(iali
proprie 9i,
in acelagi timp, probabil,la stranietatea radicald a scris;.;Jrsi sdrt
Prin urmare, scrisul nu e numai (9i nu e atet) un mod al desco-
pcririi sau al regdsirii de sine, cdt gi (mai ales) unul al ,desprin-
tlcrii de sine". Vechiul dicton ,,Cunoaqte-te pe tine insuli" pare
sir fle inlocuit de autorul nostru printr-un alh-rl: ,,Elibereazi-te de
line insuti!" Suntem aici la polul opus indemnului nietzschean:
,,S[ devii ceea ce e$ti". Devenirea nu mai vizeazi acum identi-
lirtca. ci alteritatea. Demonismul foucauldian pare cd se consumd
rr rr in direc{ia aprofunddrii, ci in aceea a instrdinirii de
sine. Dar
rrccastd instrdinare nu inseamne pentru autorul nostru decit o
l2 MIRcEA MARTIN
apropiere progresivd, o reasumare continui. ,,Demonul nu este
Celaldlt", proclamd el, ci Acelagi, ,,ceva ciudat care te deruteazi
qi te lasi perplex - Aseminarea perfecti".
in ultimul siu interviu, Foucault insugi recunoa;te cd, de-a
lungul carierei sale, a apelat la ,,anumite metode retorice de a evi-
ta unul dintre domeniile frrndamentale ale existenlei" - domeniul
subiectului, al sinelui, al conduitei individuale, dar ci, in fapt,
lucdrile lui pot fi interpretate ca nigte ,,fi'agmente dintr-o autobi
ogafie". Desigur ci aceastd formuld nu trebuie cititd in liter4 ci
in sprihrl ei deductiv, acelagi care il ficea pe Val6ry sI o conceapi
cu mult inainte: ,Nu existd teorie care sd nu fie un fiagment cu
griji pregdtit al unei autobiografii". Sd nu uitdm, de altfel, ca
acelagi Val6ry suslinea - ca qi (inci o dati) Foucault - imper-
sonalitatea crealiei, disocierea operei de ascendenle si aderenle
biografice.
Biografia are insd rezislentele ei ctacteristice la orice tip de
sublimare qi, mai ales, moduri nea$teptate, secrete, labirintice,
de a induce problematica, ritmicitatea gi chiar stilul operei la a
cirei origine se afli (de la bun inceput sau pind la urmi).
Dorinlei lui Foucault de a ,deveni alrul". de a ,,se desprinde de
sine" prin scris ii rispunde butada congenerului gi colegului siu
(la $coala Normali Superioarl) Jean d'Ormesson: ,,Devii ceea
ce po!i, eFti ceea ce te naqti" (citat din memorie).
in ultimii ani de via1i, aceia in care elabora qi reelabora
volumul II qi volumul lll din Istoria sexualitdlii, ani pe care i-a
ffiit, se pare, cu certitudinea bolii gi a mo4ii apropiate, Foucault
intrd in altfel de relalii cu opera sa. Am putea chiar spune cd un
transfer substanlial se produce de la operd la via1d, a cdrei pre-
ocupare fundamentald devine una pentru sine, ca qi tema ulti-
mului sdu volum (Le souci de soi, 1976). Titlurile ultimelor
cursuri linute la Colldge de France erau, de altfel, consonante:
Hermeneutica subiec nlu i in 1 98 l- I 982, Guvemare a de sine ;i
guvernarea altora (1982-1983) si Curajul adevdrului, in
1983-1984. Prohtl determinanl al operei, caracterul ei ekctiv,
elicient vielii autorului, se confirmd o datd in plus.
^supra
Studiu introductiv t3
lltul Veyne, reputatul clasicist gi istoric, bun prieten al lui Fou-
crrrrlt, subliniazd intr-o evocare emotionati cd,,redactarea aces-
tor tloui ci(i ajucat pentn: el rolul pe care scrierea filosofiei qi
jrrrnalul intim il jucau in filosofia anticd: de lucrare a sinelui
nsupnr sinelui, de autostilizare".
('onfiuntarea cu morala crestini si, mai ales, cu aceea pdgind
Irr care il conduc pe Foucault cercetirile de istorie a sexualitetii
ltr rimdne 17ri consecinle asupra modului de a-fi reprezenta
vir{r proprie. Idealul stoic al modelSrii de sine prin scris il pre-
(rcup.i intens, iar influenla lui Seneca e incontestabild intr-un
cscu precum Scrierea de srne din 1983. Dar Foucault inter-
prctcazd in felul siu stoicismul, ca pe o etice a elitei, ca pe o
ctici ,,al cirei scop principal a fost unul estetic". Nu ne vom
rrira, deci, inregistrdnd intrebarea retorici pe care o pune acum:
.,Viata oricdrui individ n-ar putea fi o operi de artS?" Cel care,
il 1964, concepea autorul ca pe o ,,func1ie a discursului", se
rrlltii uimit de faptul cd,,in societatea noastrd arta nu mai are
lirporturi decdt cu obiectele, qi nu cu indivizii sau cu via1a..."
in ultimele sale studii, autorul is-i propune, de pildi, sd arate
cum au fost problematizate in Antichitate activitatea $i pldcerile
scxuale pdn ,practicile sinelui" {bcdnd sd funclioneze criteriile
rrnci, ,,estetici a existenlei". Dar acest proiect se suprapune cu
rrnul ixistenlial, autobiografic. ,,Omul dorintei" a cdrui istorie o
rclhce este, intr-un fel, el insuqi. Titlurile care compun tripticul
rlcdicat sexualit?ilii sunt profund reflexive. Voinla de a cunoatte,
I'ructicarea pldcerilor qi Preocuparea de sine nu reprezintl,
oarc, un mod emblematic al autorului de a se scrie pe sine?
lixcrciliul plicerilor n-a fost un fel de a face si funclioneze cri-
tcriilc unei ,,estetici a existentei" proprii?
Dar acest exerciliu a fost unul experimental qi experenlial
tolodatd, deloc incompatibil cu un alt exerciliu - ,,cel al sinelui
irr rrctul gAndirii" pe care Foucault il echivala cu asceza. ldeea
sncrificiului nu lipseqte nici ea, in primul rdnd ca renun(are la
sinc. De altfel, scriitura a fost de la inceput legati in viziunea
lixrcauldiani de sacrifi ciu.