Orientarile si tendinȚ ele actuale În problematica educaȚ iei si instruirii

Orientarile si tendintele actuale in problematica educatiei si instruirii au ca scop principal

dezvoltarea abilitatilor si cunostintelor necesare pentru a face fata provocarilor societatii
moderne. Acestea se concentreaza pe o abordare holistica, care tine cont de nevoile
individuale ale fiecarui elev si care promoveaza invatarea prin descoperire si explorare.

Unul dintre principalele orientari actuale este accentul pus pe dezvoltarea abilitatilor si
cunostintelor de baza, precum cititul, scrisul si calculul. Acestea sunt considerate
esentiale pentru orice persoana care doreste sa fie competitiva in societatea actuala.
De asemenea, se acorda o atentie deosebita dezvoltarii abilitatilor de comunicare,
gandire critica si rezolvare a problemelor, care sunt esentiale pentru a face fata
provocarilor societatii moderne.

O alta tendinta actuala este promovarea invatarii prin descoperire si explorare. Aceasta
abordare se bazeaza pe ideea ca elevii invata cel mai bine prin interactiunea directa cu
mediul si prin descoperirea de noi informatii si concepte prin propriile lor experiente.
Prin aceasta abordare, elevii sunt incurajati sa fie curiosi, sa puna intrebari si sa
exploreze lumea din jurul lor, in scopul de a dobandi cunostinte si abilitati noi.

In plus, o tendinta actuala este promovarea invatarii prin proiecte si colaborare. Aceasta
abordare se concentreaza pe lucrul in echipe si colaborarea pentru a rezolva probleme
si a atinge obiectivele impuse. Aceasta abordare promoveaza dezvoltarea abilitatilor de
lucru in echipa, comunicare si leadership, care sunt esentiale pentru a face fata
provocarilor societatii moderne.

O orientare importanta in educatie si instruire este dezvoltarea abilitatilor digitale.

Societatea moderna este tot mai dependenta de tehnologie, astfel ca este esential ca
elevii sa fie pregatiti pentru acest mediu prin invatarea abilitatilor de utilizare a
calculatorului, internetului si aplicatiilor digitale. Acest lucru este esential pentru a face
fata provocarilor tehnologice si pentru a fi competitivi in societatea moderna.
Educaţia ca şi componentă complexă a existenţei umane se constituie întrun factor de
propulsie socială, de progres, tocmai prin afirmarea caracterului ei
prospectiv. Aceasta trebuie să facă faţă solicitărilor şi provocărilor numeroase şi
rapide ale societăţii contemporane şi viitoare, devenind adaptabilă, flexibilă,
formativă, integratoare şi continuă.
Educaţia capătă actualmente dimensiunile unui proiect universal, cel mai vast
şi cu perspectiva cea mai largă ce presupune acceptarea unei viziuni holistice, pentru a
putea înţelege şi concepe procesul educațional. Abordarea holistică a educaţiei trebuie
să includă formula 5 componente și 3 forme (cele cinci componente ale educaţiei:
morală, intelectuală, estetică, tehnologică şi educația pentru sănătate; şi cele trei forme
ale educaţiei: formală, nonformală şi informală).
Dezvoltarea știinţelor educaţiei, în ultimul timp, a dus la apariţia a numeroase tratate,
manuale, reviste de specialitate etc., ce constituie nu numai o necesitate, ci şi un
privilegiu pentru cei interesaţi de evoluţia spectaculoasă aștiinţelor educaţiei din ultimii
ani. Preocupările celor care îşi desfăşoară activitatea pe tărâmul educaţiei conduc la
„Tendinţe şi orientări în didactica universitară" ce pot fi utile pentru că:
· informează profesorii cu privire la subiectele de actualitate;
· încurajează studenţii şi profesorii debutanţi pentru meseria didactică;
· reprezintă un material suport pentru discuţii în cadrul unor activităţi didactice;
· sugerează desfăşurarea unor activităţi practice;
· asigură accesul la informaţie, într-o manieră stimulativă şi provocatoare;
· promovează dimensiunea europeană în învăţământ etc.
În acest sens e oportun să discutăm despre ce sunt:
· clasic şi modern în didactică;
· noi direcţii de cercetare şi acţiune în didactica universitară;
· relaţii în cadrul binomului educaţional;
· valorificările mijloacelor de învăţământ şi utilizarea lor în scop didactic;
· orientări spre educaţia permanentă;
· experienţe şi tendinţe europene în formarea cadrelor didactice;
· metode de activare a studenţilor în cadrul prelegerilor [12].
„Tendinţele şi orientările în didactica universitară” îmbină elemente de ordin teoretic
care descriu de ce este necesară o prospectivă educaţională, cu sugestii de ordin
practic, metodologic, care oferă exemple de organizare și management în învățământul
universitar ce conduc la:
· informarea tinerilor profesori cu privire la asigurarea unui învăţământ modern la
standarde europene;
· conștientizarea de către aceştia a responsabilităţilor specifice cadrelor didactice
universitare şi a implicaţiilor acestora asupra vieţii comunităţii, în special, în contextul
aderării la Uniunea Europenă;
· conştientizarea apartenenţei la Europa Unită şi a statutului de professor european
printr-o mai bună cunoaştere şi înţelegere a formării profesionale şi responsabilităţilor
fiecăruia, a evoluţiei învăţământului.
In concluzie, orientarile si tendintele actuale in problematica educatiei si instruirii se
concentreaza pe dezvoltarea abilitatilor si cunostintelor necesare pentru a face fata
provocarilor societatii moderne.
BIBLIOGRAFIE:
1. Didactica universitară: studii și experiențe.( Coordonator Șevciuc Maia),
Chișinău, 2011
2.Marinescu M. Tendințe și orientări în didactica modernă. B.: Editura
Didactica și Pedagogia R.A., 2009.