MICROSTRUCTURI SPECIFICE MATERIALELOR METALICE PRELUCRATE PRIN SUDARE

Lucrarea de laborator nr.10

MICROSTRUCTURI SPECIFICE MATERIALELOR METALICE

PRELUCRATE PRIN SUDARE

1. Scopul lucrării

Lucrarea de laborator are ca scop punerea în evidenţă a interdependenţei dintre structură,

proprietăţi şi alegerea modului optim de îmbinare prin sudare.
Metodele de prelucrare prin sudare exercită o influenţă considerabilă asupra structurii şi a
proprietăţilor materialelor.

2. Consideraţii teoretice
Sudarea este o metodă de a îmbina două sau mai multe piese. Există mai multe tipuri de
procedee de sudare, fiecare prezentând avantaje şi dezavantaje.
Sudarea este folosită pentru a realiza o gamă largă de produse ce sunt utilizate în diverse
ramuri ale indrustriei precum construcții de mașini, construcții civile, aeronautică etc.
Există mai multe tipuri de procedee de sudare, printre acestea amintindu-se sudarea cu arc
electric, sudarea prin rezistenţă, sudarea cu laser sau sudarea prin presiune. Fiecare proces implică
echipamente şi tehnici diferite, iar alegerea procesului de sudare potrivit depinde de aplicaţie,
materialele care trebuie sudate şi condiţiile de sudare.

2.1. Procedee de sudare

2.1.1. Sudarea cu arc electric este un proces de sudare care implică utilizarea unei surse de
electricitate pentru a obține un arc electric necesar topirii materialelor care trebuie sudate. Acest
proces este uneori cunoscut sub numele de sudare prin arc electric sau sudare prin arc.
La acest tip de sudare, un arc electric este format între electrodul de sudare şi piesa de lucru
prin aplicarea unei tensiuni între cele două. La trecerea curentuluielectric prin arc are loc o creștere

114
 MICROSTRUCTURI SPECIFICE MATERIALELOR METALICE PRELUCRATE PRIN SUDARE

a temperaturii care topeste atât materialul de bază cât și electrodul de sudare, formând o baie
metalică. În urma solidificării acesteia, se realizează îmbinarea prin sudare.
Sudarea cu arc electric este utilizată într-o gamă largă de aplicaţii, inclusiv în realizarea de
structuri metalice, în industria navală, în producţia de vehicule şi în multe alte domenii. Este un
proces versatil şi poate fi utilizat pentru a suda o gamă largă de materiale, inclusiv oţel, aluminiu,
cupru şi alte metale.
La sudarea manuală cu arc electric cu electrod învelit, arcul este o descărcare electrică
stabilă între doi electrozi într-un mediu gazos ionizat, care asigură o temperatură între 5000 K și
30000 K în coloana arcului. Arcul se formează între miezul electrodului învelit și metalul de bază.
Electrozii înveliți sunt electrozi de tip fuzibil, formați din sârma metalică și învelișul nemetalic, ce
are o compoziție chimică complexă (minerale, compuși chimici ai metalelor, săruri etc). După
amorsarea arcului, electrodul se topește și, pentru menținerea arcului, el este avansat manual spre
metalul de bază pe măsură ce se consumă. Simultan, electrodul și implicit arcul se deplasează
de-a lungul semifabricatului, ceea ce permite solidificarea băii metalice lichide și topirea unei noi
porțiuni de material, realizând astfel cusătura.
2.1.2. Procedeul de sudare automată sub strat de flux este o metodă automatizată de
sudare prin energie electrică, la care învelișul pulverulent existent pe suprafața electrodului este
înlocuit cu o substanță granulată fină, denumită flux, ce se depune înainte de trecerea electrodului
pe suprafața materialului. Fluxul îndeplinește următoarele funcții: protejează baia metalică
împotriva acțiunii oxigenului și azotului din aer, izolează termic arcul electric și baia metalică,
absoarbe gazele nocive produse de arcul electric, stabilizează arcul electric.
2.1.3. Procedeul de sudare MIG/MAG este o metodă îmbunătățită a procesului de sudare
prin electrod învelit. Diferența majoră constă în introducerea de gaz protector la locul sudării, care
înlocuiește învelișul electrodului. Deoarece majoritatea metalelor reacționează cu aerul formând
oxizi, aceștia deteriorează grav caracteristicile mecanice ale îmbinării, astfel, pentru a înlătura
acest inconvenient, este necesar ca în imediata vecinătate a procesului de sudare să nu fie aer.
Acest lucru se realizează prin intermediul gazului protector. Acest gaz poate fi de două tipuri, MIG
(Metal Inert Gas) sau MAG (Metal Activ Gas). Gazele inerte, de exemplu argonul, heliul sau
amestecuri ale lor, se folosesc la sudarea metalelor și aliajelor reactive cum sunt cuprul, aluminiul,
titanul sau magneziul. Gazele active se folosesc la sudarea oțelurilor obișnuite, de construcții sau
înalt aliate. În cazul proceselor de sudare MIG/MAG electrodul folosit este tip sârmă de sudură.

115
 MICROSTRUCTURI SPECIFICE MATERIALELOR METALICE PRELUCRATE PRIN SUDARE

2.1.4. Procedeul de sudare WIG (TIG) (Wolfram Inert Gas/Tungsten Inert Gas) sau
sudarea cu electrod nefuzibil, în mediu de gaz inert, este o altă variantă derivată din sudarea cu
electrod învelit. La acest procedeu arcul este format între un electrod de wolfram și piesele care se
sudează. Acest electrod nu are un rol de material de adaos, ca atare se uzează foarte lent în
comparație cu un electrod învelit. În unele cazuri, este necesară folosirea unui material de adaos
pentru a realiza o îmbinare cu geometrie și caracteristici mecanice mai bune. Avantajul
procedeului WIG este că poate fi folosit la majoritatea materialelor sudabile (oțeluri carbon și
aliate, aluminiu, cupru, nichel și aliajele acestora). În unele cazuri deosebite, se folosește la sudarea
materialelor cu afinitate mare la gaze ca titanul, tantalul și zirconiul. Pentru a suda astfel de
materiale este nevoie de un mediu inert în care nu poate pătrunde aer (de exemplu o atmosfera
controlată de argon) sau folosirea de duze de gaz protector cu design special.
2.1.5. Procedeul de sudare cu plasmă. Sudarea cu plasmă este un proces de sudare prin
care se foloseşte un jet de gaz ionizat, cunoscut sub numele de plasmă, pentru a topi materialele
care trebuie îmbinate prin sudare. Acest proces se bazează pe principiul de sudare prin rezistenţă,
în care căldura este produsă de trecerea curentului electric prin materialele care trebuie sudate.
În sudarea cu plasmă, gazul ionizat este jetul de plasmă prin care materialele sunt topite şi
îmbinate. Gazul ionizat poate fi obţinut prin ionizarea unui gaz, cum ar fi argon sau heliu, prin
aplicarea unei tensiuni înalte. Arcul electric creat de gazul ionizat este concentrat într-un fascicul
strâns, care poate topi materialele la o temperatură mai mare decât ar putea să o facă arcul electric
din sudarea cu electrod învelit.
Sudarea cu plasmă este utilizată într-o gamă largă de aplicaţii, inclusiv în realizarea de
structuri metalice, în producţia de vehicule şi în multe alte domenii industriale. Datorită avantajelor
ce le prezintă, poate fi utilizat pentru a suda o gamă largă de materiale, inclusiv oţel, aluminiu,
cupru şi alte metale.
2.1.6. Procedeul de sudare cu flacără oxiacetilenică (Autogen) este un procedeu de sudare
care face parte din categoria procedeelor de sudare prin topire. Sursa de căldură este o flacără oxi-
gaz. Cel mai des, gazele utilizate sunt acetilena și oxigenul. Temperatura ridicată a flăcării este
asigurată de arderea cu oxigen.
2.1.7. Procedeul de sudare cu fascicul de electroni este un procedeu de sudare prin topire
la care sursa de energie este un fascicul de electroni. Acesta se realizează prin descărcarea într-un
spațiu vidat, denumit tun de electroni, a unei energii sub forma unui fascicul de electroni,

116
 MICROSTRUCTURI SPECIFICE MATERIALELOR METALICE PRELUCRATE PRIN SUDARE

comandată cu ajutorul unor lentile electromangnetice necesare pentru focalizarea și deplasarea

fasciculului pe suprafața materialelor de sudat.
2.1.8. Procedeul de sudare cu fascicul de fotoni. Energia necesară topirii este obținută prin
concentrarea cu ajutorul unor lentile optice a fasciculului laser la suprafața de separație a celor
două materiale de sudat. Sudarea cu laser poate fi urmată de un tratament termic de detensionare
datorat acțiunii unui alt fascicul laser, la care energia luminoasă este dispersată pe toată suprafața
cordonului de sudură obținut în urma trecerii fasciculului laser. Astfel prin acțiunea succesivă se
va obține o îmbinare cu caracteristici mecanice superioare metodei clasice de sudare.
Zona influențată termic (ZIT) la sudarea cu laser este foarte mică, datorită concentrării
energiei luminoase pe o suprafață punctiformă, mult mai mică în comparație cu cea obținută în
urma operației de sudare prin metode clasice.
2.1.9. Procedeul de sudare la rece (prin presare) foloseşte presiunea la temperatura
ambiantă pentru obţinerea îmbinării suprafeţelor, cu deformarea importantă a pieselor de sudat.
Procedeul este recomandat materialelor prelucrabile uşor prin deformare plastică la rece, cu oxizi
fragili. Se utilizează mai ales la sudarea Cu-Cu, Al-Al dar şi Cu-Al.
2.1.10. Procedeul de sudare electrică prin presiune în puncte, se realizează prin trecerea
curentului între electrozi și piesele de sudat. Nucleul punctului sudat se formează la suprafața de
separație dintre cele două (sau mai multe) materiale de sudat. Sursa de putere poate fi unul sau mai
multe transformatoare sau invertoare. Strângerea electrozilor se poate face mecanic, pneumatic
sau hidraulic. Prin acest procedeu se pot suda o gamă largă de materiale (table, sârme etc.), din
diferite tipuri de oțel sau materiale neferoase. În funcție de tehnologie și dimensiunile produselor
se proiectează (alege) mașina de sudat.
2.1.11. Procedeul de sudare electrică prin presiune în linie se realizează prin trecerea
curentului între două role - electrod și piesele de sudat. Se formează o serie de puncte sudate care
se pot suprapune (sudură etanșă), sau nu, la suprafața de separație dintre materialele de sudat. Sursa
de putere poate fi unul sau mai multe transformatoare sau invertoare. Prin acest procedeu se pot
suda o gamă largă de materiale (table, sârme, etc.), de diferite tipuri de oțel sau materiale neferoase.
2.1.12. Sudarea prin frecare este un procedeu de sudare în stare solidă activat termic în
care căldura necesară este produsă prin mişcarea relativă a suprafeţelor de îmbinat, urmată de
presarea lor una faţă de alta. Energia mecanică este convertită direct în energie termică. Cele două
componente sunt dispuse coaxial într-un utilaj ce permite rotirea uneia din ele, cea de a doua fiind

117
 MICROSTRUCTURI SPECIFICE MATERIALELOR METALICE PRELUCRATE PRIN SUDARE

menţinută fixă. Suprafeţele pieselor sunt aduse în contact, menţinute apăsate până se produce
cantitatea necesară de căldură, după care sunt presate suplimentar.
2.1.13. Sudarea prin explozie, constă în îmbinarea a două sau mai multe componente din
metale identice sau diferite, prin provocarea între ele a unei coliziuni dirijate, cu viteza mare și
presiune înaltă. Sudarea prin explozie constă în proiectarea cu o viteză adecvată a unei componente
(placă de adaos) pe o a doua componentă (placă de bază). Mişcarea necesară este obţinută prin
amorsarea unui exploziv amplasat pe placa de proiectat. Energia eliberată în timpul exploziei
determină mişcarea accelerată a plăcii și presiunea necesară formării îmbinării sudate.
În practică, cea mai răspândită metodă de sudare este cea prin topire locală, cu arc electric
şi electrod fuzibil.

2.3. Microstructura materialelor metalice prelucrate prin sudare

Din punct de vedere structural, o îmbinare sudată prin topire cu adaos de material este
caracterizată prin:
• prezenţa cordonului de sudură caracterizat de o structură de material solidificat;
• prezența zonelor influențate termic, din vecinătatea cordonului de sudură, caracterizate de
o structură de material supraîncălzit.
În ceea ce priveşte compoziţia chimică, în zona cordonului de sudură, aceasta este un
amestec rezultat din topirea electrodului şi din topirea locală a materialului de bază.
Modificările structurale produse la încălzire în zona sudurii unui oţel carbon sunt prezentate
în figura 1. Se observă mai multe zone:
a) Zona materialului solidificat (Z.M.S.) formată din:
– subzona materialului de adaos (Z.M.A.) notată cu (I), este partea îmbinării rezultată
în urma solidificării topiturii (amestec omogen de material metalic, electrod fuzibil, cât şi
eventuale substanţe din învelişul electrodului);
– subzona de trecere (Z.T., II), care face trecerea între cusătură şi materialul de bază,
a cărei compoziţie chimică rezultă din amestecarea materialului electrodului, a substanţei
învelişului electrodului şi a materialului de bază. Uneori această zonă nu poate fi pusă în evidenţă.

118
 MICROSTRUCTURI SPECIFICE MATERIALELOR METALICE PRELUCRATE PRIN SUDARE

(a)

(b)

(c)

Figura 1. Zonele care apar în cazul unei îmbinări sudate:

(a) macrostructura, (b) microstructura (c) microstructura unui oţel carbon sudat

b) Zona influenţată termic (Z.I.T.) se compune din următoarele subzone:

– subzona de supraîncălzire, (III), la care datorită temperaturii mari este favorizată
creşterea grăunţilor;
– subzona de normalizare, (IV) are o granulaţie foarte fină;
– subzona transformărilor cu recristalizare incompletă (V), cu granulaţie neomogenă.
c) Zona materialului de bază (Z.M.B.), (VI) este partea din îmbinare a cărei
structură şi proprietăţi nu au suferit nici o modificare în timpul procesului de sudare.
Procesele care au loc la sudarea prin topire sunt, în esenţă, aceleaşi cu procesele care au loc
în cursul topirii şi solidificării metalelor.
Totuşi, între aceste două procedee tehnologice există o serie de diferenţe:

119 c
 MICROSTRUCTURI SPECIFICE MATERIALELOR METALICE PRELUCRATE PRIN SUDARE

– la un material turnat, topirea şi elaborarea aliajului lichid, pe de o parte, şi turnarea

şi solidificarea acestuia, pe de altă parte, sunt două operaţii tehnologice distincte. Însă, la sudare,
topirea metalului şi a electrodului, formarea zgurii, precum şi solidificarea au loc rapid şi
constituie, astfel, o singură operaţie tehnologică.
– temperatura maximă a topirii şi, deci, cantitatea de gaze dizolvată este considerabil
mai mare la sudare faţă de turnare. Riscul apariţiei suflurilor este mai mare la o cusătură sudată
decât într-un material turnat.

3. Modul de lucru

Pentru desfăşurarea lucrării se vor folosi microscoape metalografice optice, cu puteri de

mărire diferite, în funcţie de microstructura analizată. Studiul la microscop se execută pe probe
metalografice din mai multe materiale și aliaje, îmbinate prin diverse procedee de sudare, probe
ce au fost pregătite în prealabil.

120
 MICROSTRUCTURI SPECIFICE MATERIALELOR METALICE PRELUCRATE PRIN SUDARE

4. Prelucrarea datelor experimentale

Tabelul 1
Nr.
Crt. Proba studiată Observaţii
0 1 2

1 Piese din aluminiu îmbinate cu electrod Două plăci din aliaj complex de aluminiu
sudate cu electrod de Al-Si, sudură
realizată din ambele părți. Atât
macroscopic cât și microscopic se poate
observa zona Z.I.T. caracterizată de
pigmentarea apărută la creșterea
temperaturii.

50:1

2 Plăcuțe din plumb sudate prin tehnologia
de sudare cu element activ rotitor.
La microscop se pot observa grăunții
alungiți din zona de sudare (Z.S.) ca
urmare a intrării în contact a materialului
cu elementul activ rotitor.

100:1

121
 MICROSTRUCTURI SPECIFICE MATERIALELOR METALICE PRELUCRATE PRIN SUDARE

3 Fontă cenușie sudată cu electrod învelit La microscop se poate observa porozitatea

de oțel. rezultată în urma sudării dar și un defect
apărut în Z.M.A datorat cantității mari de
cementită rezultată.

50:1

4 Sudură MIG/MAG oțel inoxidabil cu oțel Sudură MIG/MAG pe două elemente

carbon diferite din punct de vedere chimic,
respectiv oțel inox cu oțel carbon. Sudura
s-a realizat din ambele părți rezultând o
sudură eterogenă.

100:1

5 Sudură prin frecare cu element activ
rotitor a două plăci de aliaj de aluminiu
La microscop se pot observa atât Z.M.B.
cu un aspect mai fin cât și zona de cusătură
care are o granulație grosieră. Între cele
două zone apare o zonă influențată termo-
mecanic. Defectele care pot apărea se
numesc canale si pot apărea datorită
regimului de lucru inadecvat.

50:1

122
 MICROSTRUCTURI SPECIFICE MATERIALELOR METALICE PRELUCRATE PRIN SUDARE

6 Sudură în T a două plăcuțe din aliaj de Sudură realizată dintr-o singură parte cu
aluminiu electrod de aluminiu și gaz inert. Se poate
observa cu ușurință apariția porilor în
Z.M.A. dar și defecte rezultate prin
folosirea unui regim necorespunzător de
lucru.

50:1

7 Sudură cold metal transfer
Sudură cold metal transfer derivată din
MIG/MAG. Transferul de metal se
realizeaza cu ajutorul tensiunii
superficiale. Utilizarea unei surse cu
curent pulsant permite varierea curentului
de sudare suplimentar şi trecerea de la
transferul „rece” la transferul „cald”.

1:1

Aliaj de aluminiu sudat cu fascicul laser, La microscop se observă o structură

fără material de adaos orientată spre axul sudurii. Se mai observă
întrepătrunderea grăunților alungiți
formați în urma topirii materialelor.

50:1

123