CAPITOLUL 1.

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE AUDIT A PROIECTELOR

Scopul şi obiectivele capitolului
Prin parcurgerea acestui capitol se vor înţelege conceptele de bază pornind de la
activitatea de audit financiar, în sens larg, până la activitatea de audit a proiectelor, cu
finanţare nerambursabilă în sens restrâns.
Auditul proiectelor cu finanţare nerambursabilă este o activitate desfăşurată cu
scopul de a contribui la o mai bună gestionare a fondurilor cu finanţare nerambursabilă.
Auditul proiectelor europene va fi abordat din perspectiva auditului de interes public şi a
auditului de interes privat.
Acest capitol îşi propune să stabilească locul auditului proiectelor cu finanţare
nerambursabilă în activitatea de audit financiar, precum şi actele normative care prevăd
necesitatea auditului proiectelor cu finanţare nerambursabilă.

1.1. Fondurile nerambursabile - caracteristici, clasificare, categorii de beneficiari

1.1.1. Fondurile structurale şi programele operaţionale

Procesul de integrare europeană se realizează prin aplicarea politicii de coeziune a
Uniunii Europene, integrată în tratate1. Scopul politicii de coeziune este să reducă disparităţile
între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni (state membre), reuşind prin aplicarea
acestei politici de coeziune, creşterea produsului intern brut al unor ţări şi crearea de noi
locuri de muncă în comunitatea europeană.
Fondurile structurale reprezintă mecanismul de bază al Uniunii Europene în atingerea
coeziunii economice şi sociale şi sunt cele mai importante instrumente financiare ale Uniunii
Europene care servesc la implementarea politicii regionale europene.
Principalele fonduri structurale sunt:
Fondul European de Dezvoltare Regională deţine cea mai mare pondere în cadrul
Fondurilor Structurale şi susţine următoarele sectoare2:
- mediul productiv, în special pentru dezvoltarea competitivităţii şi investiţiilor
durabile ale întreprinderilor mici şi mijlocii, şi pentru creşterea capacităţii de atracţie a
regiunilor prin intermediul potenţialului infrastructurii lor;
- cercetarea şi dezvoltarea tehnologică;
- dezvoltarea societăţii informaţionale;
- dezvoltarea turismului şi a investiţiilor în patrimoniul cultural;
- protecţia şi ameliorarea mediului;
- susţinerea egalităţii şanselor între bărbaţi şi femei.
Fondul Social European sprijină investiţiile în dezvoltarea resurselor umane
direcţionate către următoarele priorităţi3:
- Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă, întreprinderilor şi antreprenorilor pentru
sprijinirea schimbărilor economice;
- Încurajarea accesului la ocupare şi incluziune sustenabilă pe piaţa muncii pentru
persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi a celor inactive, precum şi prevenirea
şomajului în special în rândul şomerilor pe termen lung şi a tinerilor;

1
http://eufinantare.info/politica-coeziune.html
2
http://eufinantare.info/fedr.html
3
http://eufinantare.info/fse.html

1
 - Sprijinirea incluziunii sociale în rândul persoanelor dezavantajate în vederea
susţinerii integrării lor în muncă şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaţa;
- Extinderea şi îmbunătăţirea investiţiei în capitalul uman prin elaborarea şi
implementarea reformelor în sistemele de educaţie şi formare precum şi crearea de reţele între
instituţii de învăţământ superior, centre de cercetare şi dezvoltare şi întreprinderi;
- Promovarea parteneriatelor la nivel naţional, local şi transnaţional prin colaborarea
actorilor relevanţi pentru sprijinirea reformelor în domeniul ocupării şi a incluziunii pe piaţa
muncii.
Fondul de Coeziune ajută statele membre să-şi reducă diferenţele dintre nivelurile de
dezvoltare economică şi socială şi să-şi stabilizeze economiile. Finanţează acţiuni care fac
parte din următoarele domenii4:
- reţele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes
european definite de Uniunea Europeană;
- mediu. În acest context, Fondul de Coeziune poate interveni, de asemenea, în
proiecte din domeniul energiei sau al transporturilor, atâta vreme ce acestea prezintă avantaje
clare pentru mediu: eficacitate energetică, utilizarea de surse de energie regenerabile,
dezvoltarea transportului feroviar, sprijinirea intermodalităţii, consolidarea transporturilor
publice etc.

La nivelul UE şi al României s-au adoptat5:

• Cadrul Strategic Comun (CSC) adoptat de Comisia Europeană;
• Acordul de Parteneriat pentru dezvoltare şi investiţii aplicat politicii de coeziune
(document strategic naţional, elaborat de fiecare Stat Membru şi negociat cu Comisia,
ce fundamentează şi stabileşte obiectivele tematice de dezvoltare şi alocarea indicativă a
fondurilor europene în perioada 2014–2020);
• Programe subsecvente, care vor transpune elementele prevăzute de Acordul de
Parteneriat şi care vor conţine angajamente ferme ale Statelor Membre privind
îndeplinirea obiectivelor UE prin programarea fondurilor comunitare.
Obiectivele tematice pentru cadrul financiar 2014-2020 sunt urmatoarele:
1. Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării
2. Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC
3. Îmbunătățirea competitivității IMM-urilor, a sectorului agricol (în cazul FEADR) și a
sectorului pescuitului și acvaculturii (pentru FEPAM)
4. Sprijinirea tranziţiei către o economie cu emisii scăzute de carbon în toate sectoarele
5. Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea şi gestionarea riscurilor
6. Protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselor
7. Promovarea sistemelor de transport durabile şi eliminarea blocajelor din cadrul
infrastructurilor reţelelor majore
8. Promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea mobilității
forței de muncă
9. Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de
discriminare
10. Investițiile în educație, formare și formare profesională pentru competențe și
învățare pe tot parcursul vieții
11. Consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și
o administrație publică eficientă

4
http://eufinantare.info/fc.html
5
www.fonduri-ue.ro

2
 În perioada 2014-2020, România va investi în toate cele 11 obiective tematice ale
strategiei Europa 2020, folosind resursele fondurilor europene structurale şi de investiţii
(fondurilor ESI), prin intermediul programelor operaționale 2014-2020, prezentate în
continuare.
Programul Operațional Capital Uman (PO CU) stabilește prioritățile de investiții,
obiectivele specifice și acțiunile asumate de către România în domeniul resurselor umane,
continuând astfel investițiile realizate prin Fondul Social European în perioada 2007‐2013 și
contribuind, totodată, la atingerea obiectivului general al Acordului de Parteneriat (AP 2014‐
2020) ‐ implicit al Fondurilor Europene Structurale și de Investiții din România, şi anume, de
a reduce disparităţile de dezvoltare economică şi socială dintre România şi Statele Membre
ale UE.
Programul Operațional Competitivitate (POC) susține investiții menite să răspundă
nevoilor și provocărilor legate de nivelul redus al competitivității economice, în special în
ceea ce privește (a) sprijinul insuficient pentru cercetare, dezvoltare și inovare (CDI) și (b)
infrastructura subdezvoltată de TIC și implicit servicii slab dezvoltate, poziționându‐se astfel
ca un factor generator de intervenții orizontale în economie și societate, de natură să antreneze
creștere și sustenabilitate.
Programul Operational Infrastructura Mare (POIM) a fost elaborat pentru a
răspunde nevoilor de dezvoltare ale României identificate în Acordul de Parteneriat 2014-
2020 şi în acord cu Cadrul Strategic Comun şi Documentul de Poziţie al serviciilor Comisiei
Europene. Strategia POIM este orientată spre obiectivele Strategiei Europa 2020, în corelare
cu Programul Naţional pentru Reformă şi cu Recomandările Specifice de Ţară, concentrându-
se asupra creșterii durabile prin promovarea unei economii bazate pe consum redus de carbon
prin măsuri de eficienţă energetică şi promovare a energiei verzi, precum şi prin promovarea
unor moduri de transport prietenoase cu mediul şi o utilizare mai eficientă a resurselor.
Programul Operațional Regional (POR) 2014-2020 este succesorul Programului
Operațional Regional 2007-2013 și unul dintre programele prin care România va putea accesa
fondurile europene structurale și de investiții provenite din Fondul European pentru
Dezvoltare Regională (FEDR), în perioada 2014-2020.
Programul Operațional Capacitate Administrativă (PO CA) va promova crearea
unei administrații publice moderne, capabilă să faciliteze dezvoltarea socio-economică, prin
intermediul unor servicii publice competitive, investiții și reglementări de calitate, contribuind
astfel la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Pentru a putea îndeplini acest rol,
administrația publică are nevoie de resurse umane competente și bine gestionate, un
management eficient și transparent al utilizării resurselor, o structură instituțional-
administrativă adecvată, precum și de proceduri clare, simple și predictibile de funcționare. O
astfel de administrație trebuie să fie capabilă să ofere decidenților politici instrumentele
necesare fundamentării și implementării unor politici publice în interesul cetățenilor.
Optimizarea administrației este o condiție importantă pentru punerea în aplicare a oricărei
schimbări structurale către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.
Programul Operațional Asistență Tehnică (POAT) are drept scop asigurarea unui
proces de implementare eficientă şi eficace a Fondurilor Europene Structurale și de Investiții
în România în conformitate cu principiile şi regulile de parteneriat, programare, evaluare,
comunicare, management, inclusiv management financiar, monitorizare şi control, pe baza
responsabilităţilor împărţite între Statele Membre şi Comisia Europeană.
Programul Operațional Ajutorarea Persoanelor Defavorizate (POAD) asigură pe
întreaga perioadă 2014 - 2020 distribuția gratuită de ajutoare alimentare în toate localitățile
din tara în favoarea persoanelor dezavantajate.

3
 1.1.2. Alte finanţări nerambursabile
Alte finanţări nerambursabile sunt destinate sprijinirii pentru desfăşurarea unor
activităţi – importante pentru anumite segmente ale societăţii sau pentru dezvoltarea de
ansamblu a organismului economic şi social – din domenii pentru care, din cauza situaţiei
conjuncturale, nu există resurse financiare suficiente accesibile în mod curent. Acestea se
acordă sub granturi finanţate de Uniunea Europeană, statul român, guverne străine,
organizaţiilor neguvernamentale, instituţii internaţionale.
În categoria finanţărilor nerambursabile intră şi subvenţiile acordate companiilor,
administraţii publice, organizaţiilor neguvernamentale, persoanelor fizice.

1.1.3. Categoriile de beneficiari şi sursele de finanţare ale proiectelor

Beneficiarii fondurilor nerambursabile pot fi delimitaţi în trei mari categorii:
- instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale; instituţii publice finanţate din venituri
proprii şi subvenţii acordate de la buget; instituţii publice finanţate integral din venituri
proprii; beneficiarilor care au calitatea de ordonatori de credite ai bugetului local;
- organizaţii nonguvernamentale;
- societăţi comerciale din sectorul privat.
Proiectele întocmite de solicitanţi (beneficiari) sunt finanţate din fondurile europene,
din bugetul de naţional şi beneficiază şi de contribuţia proprie a solicitantului (cofinanţarea).
Cofinanţarea reprezintă procentul din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente
proiectului ce va fi suportat de către solicitant. Având în vedere că un proiect poate avea cel
puţin două surse de finanţare, pentru fiecare cheltuială prevăzută în buget se va identifica
sursa de finanţare.
Proiectele finanţate din instrumente structurale în cadrul programelor operaţionale
pentru obiectivul convergenţă pot avea ca beneficiari parteneriate6 compuse din două sau
mai multe entităţi cu personalitate juridică, înregistrate în România şi/sau în statele membre
ale Uniunii Europene, cu condiţia desemnării ca lider al parteneriatului a unei entităţi
înregistrate fiscal în România, excepţie făcând proiectele pentru care beneficiar este o grupare
europeană de cooperare teritorială.
Raporturile juridice dintre beneficiarul proiectului şi parteneri se vor consemna în
acordul de parteneriat care va cuprinde totalitatea drepturilor şi obligaţiilor părţilor în
implementarea proiectului.

1.2 Delimitări conceptuale privind locul auditului proiectelor cu finanţare

nerambursabilă în cadrul activităţii de audit

Implementarea proiectelor cu finanţare nerambursabilă se realizează prin derularea

activităţilor propuse în cadrul proiectelor, ceea ce presupune utilizarea resurselor financiare a
căror mod de cheltuire este necesar a se verifica din punct de vedere financiar.
Activitatea de audit în domeniul financiar poate fi grupată după mai multe criterii:
a) după tipul de interes asupra activităţii realizate:
- audit de interes public al statului: audit intern şi extern;
- audit de interes privat.
b) după caracterul de independenţă:
- audit dependent – audit intern şi audit extern;
- audit independent – contractat cu o persoană specializată.
6
Art. 23 din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora
pentru obiectivul convergenţă

4
 c) după tipul misiunilor7:
- angajamente de asigurare: auditul situaţiilor financiare, audit cu scop special,
aranjamente de revizuire, examinarea informaţiilor financiare previzionate;
- angajamente conexe: angajament privind proceduri convenite, angajamente de
elaborare (compilare).
Auditul proiectelor se încadrează conform celor trei criterii enunţate astfel:
- conform primelor două criterii auditul proiectelor poate fi obiectiv al auditului public
intern şi al auditului public extern, dar şi al auditului de interes privat, cu caracter independent
prin contractarea serviciilor cu o persoană specializată.
- conform celui de-al treilea criteriu auditul proiectelor se încadrează în categoria
angajamentelor privind procedurile convenite.
Pentru a delimita cele două categorii de angajamente: de asigurare şi conexe vom
prezenta caracteristicile angajamentului privind auditul situaţiilor financiare şi angajamentului
privind procedurile convenite.
Auditul situaţiilor financiare reprezintă exprimarea opiniei auditorului cu privire la
situaţiile financiare, dacă acestea sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în
conformitate cu un cadru de raportare financiară aplicabil. 8
Un audit implică realizarea procedurilor necesare pentru obţinerea probelor de audit
referitoare la sume şi alte informaţii publicate în situaţiile financiare. Procedurile selectate
depind de raţionamentul auditorului, inclusiv evaluarea riscurilor ca situaţiile financiare să
prezinte denaturări semnificative datorate fie fraudei, fie erorii. În respectiva evaluare a
riscurilor, auditorul analizează sistemul de control intern relevant pentru întocmirea şi
prezentarea fidelă a situaţiilor financiare ale entităţii cu scopul de a planifica proceduri de
audit adecvate în circumstanţele date, dar nu în scopul exprimării unei opinii cu privire
eficacitatea sistemului de control intern al entităţii. În cadrul unui audit se evaluează, de
asemenea, gradul de adecvare a politicilor contabile folosite şi măsura în care estimările
contabile elaborate de conducere sunt rezonabile, precum şi prezentarea globală a situaţiilor
financiare.
Angajamentul privind procedurile convenite porneşte de la premise diferite faţă de
cel privind auditul situaţiilor financiare şi anume nu se va exprima nicio asigurare (de audit) ci
se vor enunţa constatările efectuate pe baza procedurilor convenite. Conţinutul rapoartelor
emise de auditor în cazul celor două angajamente este diferit, deoarece se bazează pe
standarde de audit diferite.
Dacă analizăm angajamentul privind procedurile convenite cu misiunea de audit
statutar, care reprezintă ponderea cea mai mare în activitatea auditorilor independenţi putem
constată că între ele există diferenţe majore. Diferenţele se referă în primul rând la activitatea
propriu-zisă şi anume că activitatea de audit a proiectelor se aseamănă mai mult cu o expertiză
contabilă, decât cu un audit propriu-zis, deoarece auditorul trebuie să verifice conform
procedurilor convenite cu beneficiarul raportului şi nu va efectua proceduri clasice de audit.
Rezultă că misiunea pentru efectuarea procedurilor convenite nu este o misiune
de audit propriu-zisă, iar terminologia de „audit” nu este adecvată, dar în practică se
întâlnesc situaţii în care se creează confuzii, mai ales din partea utilizatorilor de informaţii, în
principal finanţatorii proiectelor europene.
O altă deosebire între cele două categorii de angajamente o reprezintă perioada de
raportare, care, pentru situaţiile financiare este exerciţiul financiar, iar pentru cererile de
rambursare a cheltuielilor perioada de raportare este variabilă, de câteva luni, dar poate
cuprinde perioade din două exerciţii financiare consecutive.

7
http://www.cafr.ro/uploads/Servicii%20conexe-23f0.pdf
8
ISA 200 „Obiective si principii generale ce guvernează un audit al situaţiilor financiare”

5
 Diferenţa între cele două tipuri de angajamente se concretizează şi în principiile de
contabilitate utilizate, pornind de la definirea diferită a noţiunii de cheltuială. Astfel în
situaţiile financiare cheltuielile se înregistrează conform contabilităţii de angajamente, iar în
cererea de rambursare a cheltuielilor se înscriu cheltuielilor conform contabilităţii de
trezorerie, respectiv cheltuiala efectuată să fie şi plătită.
În literatura de specialitate auditul proiectelor9 este definit ca fiind „o examinare
detaliată a managementului proiectelor, procedurilor şi metodologiei utilizate, bugetelor şi
gradului de atingere a obiectivelor”.
Auditul proiectelor10 finanţate se bazează pe un studiu complet şi înţelegerea clauzelor
stabilite în contractul de finanţare nerambursabilă, o atenţie deosebită acordându-se aspectelor
calitative ale proiectului, testării conformităţii cu procedurile şi cerinţele stabilite prin clauzele
contractului de finanţare sau în alt document agreat cu finanţatorul”. În acest sens, în cadrul
controalelor efectuate, se realizează: analizarea şi verificarea naturii, legalităţii şi
corectitudinii cheltuielilor, auditul conturilor terţelor părţi; confruntarea cheltuielilor cu
conturile special desemnate şi cu bugetul proiectului, verificarea veniturilor, informaţii
privind localizarea precisă a sediului unde se află originalele documentelor justificative în
eventualitatea verificării acestora de către Comisia Europeană sau Curtea de Conturi.
În România, conform legislaţiei în vigoare, se prezintă auditul financiar ca activitatea
de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari a unei opinii asupra situaţiilor
financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaţionale
de audit şi adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România
Auditul unui proiect cu finanţare europeană mai poate fi definit11 ca fiind acea
activitate specifică ce are ca obiect verificarea sumelor cuprinse în raportul financiar întocmit
de entitatea ce implementează proiectul, în sensul că acestea sunt corecte, reale, există
documente justificative, iar cheltuielile eligibile au fost efectuate în conformitate cu
prevederile contractului de finanţare.

1.3 Reglementări aplicabile în domeniul auditului proiectelor europene

1.3.1. Reglementări în domeniul auditului public

La nivel european s-au stabilit regulamente pentru gestionarea bugetului Comunităţilor
Europene:
- Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17
decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de
dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune, Fondul european
agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime,
precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare
regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru
pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al
Consiliului, cu modificările ulterioare,
- Regulamentul (UE) nr. 1.301/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională şi dispoziţiile
specifice aplicabile obiectivului referitor la investiţiile pentru creşterea economică şi

9
Manolescu I. - Managementul proiectelor, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi 2005
10
Dobre E. - Controlul şi auditul proiectelor, Editura Economică, Bucureşti, 2007
11
Mihai M., Ionescu-Mehedinţu F.- O abordare critică privind auditul acţiunilor finanţate de comunitatea
europeană, Analele Universității din Craiova Seria Științe Economice), nr: 36 Vol. 4 / 2008, pag.1683-1688: ,
www.ceeol.com.

6
 locuri de muncă şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.080/2006, cu modificările
ulterioare,
- Regulamentul (UE) nr. 1.304/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind Fondul social european şi de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 1.081/2006 al Consiliului, cu modificările ulterioare,
- Regulamentul (UE) nr. 1.300/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.
1.084/2006, cu modificările ulterioare,
- Regulamentul (UE, EUROATOM) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 25 octombrie 2012 privind Normele financiare aplicabile bugetului
general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (CE, EURATOM) nr. 1.605/2002 al
Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare.

La nivel naţional există reglementări specifice auditului public intern, cât şi extern
care vor fi analizate în capitolele următoare.

1.3.2. Reglementări aplicabile auditului financiar

Reglementări internaţionale
Standardele internaţionale de audit sunt elaborate de IFAC (International Federation of
Accountants).
Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) este organizaţia mondială pentru
profesia contabilă. Fondată în 1977, misiunea sa este „de a servi interesul public, de a întări
profesia contabilă la nivel mondial şi de a contribui la dezvoltarea unor economii
internaţionale puternice, prin promovarea respectării standardelor profesionale de înaltă
calitate, sporind convergenţa la nivel internaţional a unor astfel de standarde şi dezbaterea
problemelor de interes public pentru care expertiza profesională este deosebit de relevantă”.
Organismele de guvernare, personalul şi voluntarii IFAC sunt adepţi ai valorilor de
integritate, transparenţă şi expertiză. IFAC caută, de asemenea, să consolideze respectul
auditorilor profesionişti faţă de aceste valori, care se reflectă în Codul de etică pentru
auditorii profesionişti. IFAC a recunoscut demult nevoia unui cadru conceptual global
armonizat pentru a satisface cerinţele internaţionale în creştere ale profesiei contabile, fie în
comunităţile de afaceri, sectorul public sau educaţie.
Componentele majore ale acestui cadru sunt:
- Codul de etică pentru auditorii profesionişti,
- Standardele Internaţionale de Audit (ISA),
- Standardele Internaţionale de Educaţie;
- Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS).
Consiliile IFAC de elaborare a Standardelor, urmează un proces adecvat care
sprijină dezvoltarea standardelor de înaltă calitate în interesul public, într-un mod transparent,
eficient şi eficace. Consiliile de elaborare a standardelor au Grupuri Consultative de
Recomandare care oferă perspective de interes public şi includ membri publici.
Standardele internaţionale de audit elaborate de IFAC sunt implementate în
activitatea de audit financiar din România pe baza hotărârilor emise de Consiliul CAFR.
Pe măsura modificării şi actualizării standardelor internaţionale de audit consiliul CAFR
emite o nouă hotărâre. Ultimele hotărâri în domeniu sunt:
- Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 82/2015
privind adoptarea Standardelor internaţionale de control al calităţii, audit, revizuire, alte

7
servicii de asigurare şi servicii conexe, emise de Federaţia Internaţională a Contabililor
(IFAC) - ediţia 2014, traduse şi revizuite
- Hotărârea Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 114/2016 privind
adoptarea Codul etic al profesioniştilor contabili, ediţia 2013, emis de Federaţia Internaţională
a Contabililor, ediţia 2015, tradus de Camera Auditorilor Financiari din România

Reglementări naţionale
Principalele reglementări naţionale pot fi grupate astfel:
A. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit
financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care:
- constituie cadrul juridic pentru organizarea activităţii de audit financiar şi
reglementarea exercitării independente a profesiei de auditor financiar;
- prevede condiţiile de dobândire a calităţii de auditor financiar de către persoanele
fizice sau juridice.
- reglementează activitatea Camerei Auditorilor Financiari din România, ca
persoană juridică autonomă, organizaţie profesională de utilitate publică fără scop lucrativ.
Camera, în numele statului, organizează, coordonează şi autorizează desfăşurarea activităţii de
audit financiar
B. Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al
situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative
Audit statutar este definit la art 2. ca reprezentând „un audit al situaţiilor financiare
anuale individuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate efectuat în conformitate cu
standardele internaţionale de audit, în sensul art. 32, în măsura în care: a) este obligatoriu în
temeiul dreptului Uniunii Europene sau al dreptului intern; b) este efectuat în mod voluntar la
entităţile mici, iar situaţiile financiare auditate sunt publicate, împreună cu raportul de audit
statutar, potrivit legii”;

Din studierea celor două acte normative, precum şi din parcurgerea standardelor de
audit rezultă că sintagma „audit financiar” este mult mai cuprinzătoare decât cea de „audit
statutar”. Auditul financiar cuprinde:
- angajamente de asigurare – este inclus auditul statutar,
- angajamente conexe – sunt incluse angajamentele privind procedurile convenite,
frecvent utilizate pentru auditul proiectelor europene.