DALIDIS DIMITRIE,

Facultatea de LITERE, UAIC Iași

Master: Limbi, literaturi și civilizații CLASICE (Latină – Greacă Veche)

Η Συναισθηματική Νοημοσύνη στο σχολικό περιβάλλον1

(trad. Inteligența emoțională în mediul școlar / educațional)

(articol în: Η Συναισθηματική Νοημοσύνη και η επίδρασή της στην Επαγγελματική Ανάπτυξη των
εκπαιδευτικών / Emotional Intelligence and its impact on teacher’s professional development
Βαζούρα Γεωργία / Bazoura Georgia
Τμήμα Διοικητικής Επιστήμης και Τεχνολογίας,
Πάτρα, Φεβρουάριος 2022 / Patras, February 2022)

Οι πρακτικές εφαρμογές των θεωριών της συναισθηματικής νοημοσύνης λαμβάνουν όλο και
περισσότερο έδαφος στο σχολικό περιβάλλον. Ο Goleman κάνει λόγο για την σύνδεση της
συναισθηματικής νοημοσύνης με την απόδοση στην εργασία και στο σχολείο (Goleman, 1995,
1998·Bar-On, 2000·Wong&Law, 2002).

H κατανόηση των συναισθημάτων του ίδιου αλλά και των άλλων από τον εκπαιδευτικό αποτελεί
βασικό συστατικό για ευδόκιμες διαπροσωπικές σχέσεις με τους μαθητές, την οικογένειά τους
και τους συναδέλφους και ανάλογα με την συμπεριφορά του δημιουργεί θετικό κλίμα
συνεργασίας (Κafetsios&Zampetakis, 2008).

Σύμφωνα με τον Day (1999), οι εμπειρίες προάγουν την ανάγκη των εκπαιδευτικών να
επιφέρουν την αλλαγή στην τάξη τους και οι οποίες θα προσδώσουν οφέλη στο άτομο, την
ομάδα και το σχολείο. Οι εκπαιδευτικοί στηρίζονται σε προηγούμενες γνώσεις και τις
εμπλουτίζουν με δεξιότητες, με συναισθηματική νοημοσύνη και με ικανότητες, συστατικά
απαραίτητα για εκπαιδευτικούς που ενδιαφέρονται για τη βελτίωση της εκπαιδευτικής
διαδικασίας στην τάξη (Day, 1999).

1
http://repository.library.teiwest.gr/xmlui/bitstream/handle/123456789/9978/%CE%9A%CE%91%CE%A4%CE
%91%CE%98%CE%95%CE%A3%CE%97%20%CE%94%CE%99%CE%A0%CE%9B%CE%A9%CE%9C%CE
%91%CE%A4%CE%99%CE%9A%CE%97%CE%A3%20%CE%95%CE%A1%CE%93%CE%91%CE%A3%CE
%99%CE%91%CE%A3%20%CE%92%CE%91%CE%96%CE%9F%CE%A5%CE%A1%CE%91%20%CE
%93%CE%95%CE%A9%CE%A1%CE%93%CE%99%CE%91%20%CE%99%CE%A9.pdf?
sequence=1&isAllowed=y
DALIDIS DIMITRIE,
Facultatea de LITERE, UAIC Iași
Master: Limbi, literaturi și civilizații CLASICE (Latină – Greacă Veche)
Η εκπαίδευση των συναισθημάτων μέσα στην τάξη και η καλλιέργεια της συναισθηματικής
νοημοσύνης, αποτελεί θέμα βέλτιστης σημασίας καθώς επηρεάζει το άτομο από την παιδική του
ηλικία και ευθύνεται, για τη διάπλαση της προσωπικότητας, επηρεάζει την ποιότητα της
μάθησης και της μνήμης των μαθητών και βοηθά στην προσαρμογή των παιδιών με το
περιβάλλον.

Με τις θεωρίες του Gardner (1983), αλλά και του Goleman (2011), για την πολλαπλή
νοημοσύνη και τη συναισθηματική νοημοσύνη, αναδείχθηκαν πτυχές της ανθρώπινης
προσωπικότητας όπως το συναίσθημα και η αξία του στο σχολικό περιβάλλον που μέχρι τότε
δεν έπαιζε σπουδαίο ρόλο στην κατανόηση και την αξιοποίησή του από τους εκπαιδευτικούς,
γιατί προείχε στην μάθηση αμιγώς το γνωστικό κομμάτι. Με τις θεωρίες αυτές, επιπλέον,
αναγνωρίζεται η αξία της γνώσης της συναισθηματικής νοημοσύνης στο σχολείο και η
χρησιμότητα των συναισθημάτων για ποιοτική και αποτελεσματική μάθηση (Gardner, 1983·
Goleman,1995, 1998).

Σχετικές έρευνες για την σημασία της ανάπτυξης και της καλλιέργειας της συναισθηματικής
νοημοσύνης στο σχολικό περιβάλλον που συγκλίνουν με τις παραπάνω είναι και των Haynes,
2007·Perry&Ball, 2007·Zempylas, 2003. Παράλληλα, η συναισθηματική νοημοσύνη στο χώρο
του σχολείου βοηθά στην αυτό-αποτελεσματικότητα των εκπαιδευτικών, η οποία καθιστά ικανό
τον εκπαιδευτικό να αντιμετωπίσει τα διδακτικά του καθήκοντά και τις υποχρεώσεις του, αλλά
και να επιτύχει τους μαθησιακούς του στόχους (Bandura, 1997).

Έρευνες έδειξαν πως οι άνθρωποι με υψηλά επίπεδα ικανοποίησης και απόδοσης, αποτελούν
ολοκληρωμένες προσωπικότητες καθώς παρουσιάζουν θετική διάθεση για την εκπαιδευτική
διαδικασία, δημιουργούν ένα κλίμα ενθουσιασμού, προσφέρουν στους μαθητές τους κίνητρα για
μάθηση και αντιμετωπίζονται από τους μαθητές τους ως πρότυπα (Centra, 1993).

Ο ρόλος των εκπαιδευτικών είναι καταλυτικός καθώς τα παιδιά καλούνται να αντιμετωπίσουν

στη διάρκεια της παραμονή τους στο σχολείο ποικίλες καταστάσεις και να ανταποκριθούν
αποτελεσματικά στις υποχρεώσεις τους. Η κατανόηση λοιπόν των συναισθημάτων και η
διαχείρισή τους από τον άνθρωπο, θα πρέπει να διδάσκεται από την προσχολική ηλικία καθώς τα
DALIDIS DIMITRIE,
Facultatea de LITERE, UAIC Iași
Master: Limbi, literaturi și civilizații CLASICE (Latină – Greacă Veche)
παιδιά μπορούν μέσα από το περιβάλλον του σχολείου να αναπτύξουν τις κοινωνικές και
συναισθηματικές τους ικανότητες και να διαμορφώσουν τη συναισθηματική τους ταυτότητα.
Έτσι αναπτύσσονται σε ολοκληρωμένες προσωπικότητες, με ικανότητες και δεξιότητες που
κάνουν τα παιδιά να αισθάνονται ασφαλή να σκεφτούν και να δράσουν. Ο σύγχρονος
εκπαιδευτικός λοιπόν θα πρέπει να διαμορφώσει προσωπικότητες που στο μέλλον θα
αποτελέσουν σωστούς και δημοκρατικούς πολίτες.

Βασικός ρόλος του σύγχρονου εκπαιδευτικού συστήματος αποτελεί η εκμάθηση και η ενίσχυση
των μαθητών να κατανοούν και να διαχειρίζονται τα συναισθήματά τους για να μπορούν να
ρυθμίζουν τη συμπεριφορά τους (Εlias, 2000). Για να επιτευχθεί αυτό θα πρέπει και ο ίδιος ο
εκπαιδευτικός να είναι συναισθηματικά νοήμων άνθρωπος, ώστε να μπορεί να διδάξει στους
μαθητές του την γνώση των συναισθημάτων τους. Αυτό αποτελεί μια διαδικασία που απαιτεί
ανοιχτή σκέψη και υπευθυνότητα από τον εκπαιδευτικό να καταλάβει τις ανάγκες των μαθητών
του και να κερδίσει την εμπιστοσύνη τους, ώστε και οι μαθητές με τη σειρά τους να
δραστηριοποιηθούν και να συμμετάσχουν ενεργά στη μαθησιακή διαδικασία (Dewey, 1993).

Οι εκπαιδευτικοί καλούνται να διαθέτουν μεθόδους και στρατηγικές που θα ενσωματώσουν στη

διδασκαλία τους και θα θέσουν στόχους και όρους για την γνωστική και συναισθηματική
ανάπτυξη των μαθητών τους.
DALIDIS DIMITRIE,
Facultatea de LITERE, UAIC Iași
Master: Limbi, literaturi și civilizații CLASICE (Latină – Greacă Veche)

Traducerea articolului în română

Aplicațiile practice ale teoriilor privind inteligența emoțională câștigă din ce în ce mai
mult teren în mediul școlar. Goleman vorbește despre legătura dintre inteligența emoțională și
performanța la locul de muncă și la școală (Goleman, 1995, 1998-Bar-On, 2000-Wong & Law,
2002).
Înțelegerea de către profesor a propriilor emoții și a celorlalți este un ingredient cheie
pentru relațiile interpersonale prospere cu elevii, familiile și colegii acestora și, în funcție de
comportamentul său, creează un climat pozitiv de cooperare (Kafetsios & Zampetakis, 2008).
Potrivit lui Day (1999), experiențele promovează nevoia profesorilor de a aduce
schimbări în clasă, ceea ce va aduce beneficii pentru individ, grup și școală. Profesorii se bazează
pe cunoștințele anterioare și le îmbogățesc cu abilități, inteligență emoțională și competențe,
componente necesare pentru profesorii interesați să îmbunătățească procesul educațional la clasă
(Day, 1999).
Educarea emoțiilor în clasă și cultivarea inteligenței emoționale este o chestiune de o
importanță optimă, deoarece afectează individul încă din copilărie și este responsabilă de
formarea personalității, influențează calitatea învățării și memoria elevilor și îi ajută pe copii să
se adapteze la mediul în care trăiesc.
Odată cu teoriile lui Gardner (1983), și Goleman (2011), privind inteligența multiplă și
inteligența emoțională, au fost evidențiate aspecte ale personalității umane precum emoția și
valoarea acesteia în mediul școlar, care până atunci nu jucau un rol important în înțelegerea și
utilizarea ei de către cadrele didactice, deoarece în învățare predomina partea pur cognitivă. De
altfel, odată cu aceste teorii, este recunoscută valoarea cunoașterii inteligenței emoționale în
școală și utilitatea emoțiilor pentru o învățare de calitate și eficientă (Gardner, 1983;
Goleman,1995, 1998).
Cercetări conexe privind importanța dezvoltării și cultivării inteligenței emoționale în
mediul școlar care converg cu cele de mai sus sunt cele ale lui Haynes, 2007-Perry&Ball, 2007-
Zempylas, 2003. În același timp, inteligența emoțională în mediul școlar contribuie la auto-
eficacitatea profesorilor, care le permite acestora să facă față sarcinilor și responsabilităților
didactice, precum și să își atingă obiectivele de învățare (Bandura, 1997).
DALIDIS DIMITRIE,
Facultatea de LITERE, UAIC Iași
Master: Limbi, literaturi și civilizații CLASICE (Latină – Greacă Veche)
Cercetările au arătat că persoanele cu un nivel ridicat de satisfacție și performanță sunt
personalități bine conturate, deoarece manifestă o atitudine pozitivă față de procesul educațional,
creează un climat de entuziasm, le oferă elevilor lor motivația de a învăța și sunt văzute ca
modele de urmat de către elevi (Centra, 1993).
Rolul cadrelor didactice este crucial, deoarece copiii trebuie să facă față unei varietăți de
situații în timpul școlii și să își îndeplinească responsabilitățile în mod eficient. Înțelegerea
emoțiilor și a modului în care oamenii le gestionează ar trebui, prin urmare, să fie predate încă de
la vârsta preșcolară, deoarece copiii își pot dezvolta abilitățile sociale și emoționale și își pot
forma identitatea emoțională prin intermediul mediului școlar. În acest fel, ei se dezvoltă ca
indivizi complecși, cu abilități și aptitudini care îi fac pe copii să se simtă în siguranță pentru a
gândi și a acționa. Educatorul modern trebuie, prin urmare, să formeze personalități care, în
viitor, vor deveni cetățeni buni și democratici.
Un rol cheie al sistemului educațional modern este acela de a-i învăța pe elevi și de a le
da posibilitatea să înțeleagă și să își gestioneze emoțiile, astfel încât să își poată regla
comportamentul (Elias, 2000). Pentru a realiza acest lucru, profesorul însuși ar trebui să fie o
persoană inteligentă din punct de vedere emoțional, astfel încât să își poată învăța elevii să fie
conștienți de emoțiile lor. Acesta este un proces care necesită deschidere și responsabilitate din
partea profesorului pentru a înțelege nevoile elevilor săi și pentru a le câștiga încrederea, astfel
încât elevii să devină, la rândul lor, activi și să se implice activ în procesul de învățare (Dewey,
1993).
Profesorilor li se cere să aibă metode și strategii pe care să le includă în predarea lor și să
stabilească obiective și condiții pentru dezvoltarea cognitivă și emoțională a elevilor lor.

Concluzii personale
Inteligența emoțională și cultivarea ei joacă un rol important spațiul educațional, atât
pentru cel care învață, cât și pentru cel care este învățat. Analizând și aprofundând anumite
resurse și scrieri pe această temă, printre care și articolul prezentat mai sus, am putut forma o
primă imagine generală personală asupra acestei chestiuni. Până nu demult, acordam o atenție
deosebită doar rolului cognitiv al educației în mediul academic și școlar, și nu în aceeași măsură
rolului emoțional, chiar poate excluzându-l. Un lucru este cert: relația profesor-elev nu este
DALIDIS DIMITRIE,
Facultatea de LITERE, UAIC Iași
Master: Limbi, literaturi și civilizații CLASICE (Latină – Greacă Veche)
recomandabil a se limita doar la o transmitere de informații seci și reci; elevii, în acest caz, pot
consulta resursele online și pot opta pentru o manieră pur autodidactă.
Un prim argument, chiar desprins din acest articol, îl constituie perioada critică a
adolescenților, unde aceștia își formează personalitatea sau cu alte cuvinte, „bagajul emoțional”
pe care îl vor prelua toată viața. În Antichitate și timpurile medievale, mari gânditori, oameni de
știință, personalități marcante, înainte de-a își câștiga renumele, au fost discipoli unor bătrâni,
profesori înțelepți, bineînțeles, în domeniul lor corespunzător. Despre marele medic al Evului
Mediu Teophrast von Hohenheim, cunoscut sub numele de Paracelsus, este consemnat faptul că
toată viața a fost în căutarea unui mentor-profesor, care să îl primească ca ucenic. Școlile de
filosofie, retorică și științe din Grecia Antică funcționau pe un sistem care încuraja relația de
formare magister-discipulus – așa s-au născut nume mari precum Aristotel, matematicianul
Eratostene, Arhimede etc. Cred, personal, că în ziua de astăzi, acest aspect nu se mai bucură de
aceeași atenție; într-adevăr, contextul este diferit. În Marea Britanie, în cadrul University of
London și Oxford de exemplu, există în sistemul educațional asistența permanentă a unui tutore-
profesor pentru câte un grup restrâns de studenți, menită să fie pas în pas cu viața extra-
academică a studentului.
Cultivarea la nivelul clasei a aspectelor ce țin de inteligența emoțională a profesorului și a
elevului ar constitui un al doilea argument strâns legat de primul. Bazoura Georgia vorbește în
articolul de mai sus despre un „climat pozitiv de cooperare” care influențează puternic „procesul
educațional”. Când descriu inteligența emoțională, specialiștii Mihaela Roco, Goleman, H.
Gardner vorbesc despre inteligența socială, inteligența interpersonală, inteligența
intrapersonală. Putem vorbi despre o raționalitate pur „obiectivă”, pozitivistă când vorbim
despre dispoziția generală de fericire la un elev de clasa a VIII-a? Stima de sine, empatia,
motivația interioară, stabilirea și dirijarea relațiilor interumane pot fi măsurate după anumite
criterii pur pozitiviste? Se poate o abordare pur cognitivă pentru dezvoltarea și modelarea
acestora2? Profesorul, fiind cea mai matură persoană dintr-o clasă de elevi, are datoria de a nu
exclude acești factori educaționali și de formare a elevului și de a acorda atenției atât aspectelor
emotive proprii intrapersonale cât și celor interpersonale în relație cu elevii. Poate am auzit de
multe ori din gura unui copil: „nu îmi place matematica. Urăsc să fac tema la matematică! – De

2
Pentru mai multe detalii în ceea ce privesc aspectele inteligenței emoționale, găsim o sistematizare și o explicare
minuțioasă în Mihaela ROCO, Creativitate și inteligență emoțională, ed. Polirom, Iași, 2007, pp. 135 – 146.
DALIDIS DIMITRIE,
Facultatea de LITERE, UAIC Iași
Master: Limbi, literaturi și civilizații CLASICE (Latină – Greacă Veche)
ce? – E prea severă profesoară și nu mă înțelege niciodată!”. Drept urmare, nu matematica în
sine ar constitui problema elevului, ci relația dintre profesor-elev (a nu se înțelege că, implicit
elevul, în această situație, ar fi îndreptățit pentru cuvintele sale).
În concluzie, abordarea inteligenței emoționale nu ar trebui să fie prezentă doar în spațiul
educațional. Suntem oameni și înainte și după ce intrăm în clasa de la școala. După cum spune și
cercetătoarea Georgia, procesul educațional reprezintă mai mult decât o programă școlară dusă la
bun sfârșit, mai exact, o formare cognitiv-emoțională continuă a profesorului și a elevului unde
cei doi se dezvoltă intelectual și personal într-un „climat educațional” cu factori benefici sau
dăunători.