Professional Documents
Culture Documents
5. Dreptul de proprietate .
2
timp. Este motivul pentru care noţiunea generală de proprietate îşi pierde
determinabilitatea concretă, rămânând o abstracţie ştiinţifică aplicabilă tuturor timpurilor
şi formelor concret-istorice de apreciere a bunurilor.
Economia de piaţă care se îndreaptă ţara noastră se înfăţişează ca o realitatea cât se poate
de diferită de la ţară la ţară, de la zonă geografică la zonă geografică, ceea ce însă
constituie caracteristica acestei organizări este pluralismul formelor de proprietate. Este
uşor de observat că proprietatea a constituit şi constituie o permanenţă în istoria societăţii
omeneşti, ceea ce face ca în doctrinele economice, social-politice şi filosofice să ocupe
un loc dintre cele mai importante.
3
O formă distinctă a proprietăţii, care prezintă mult interes pentru ingineri este
proprietatea intelectuală, industrială şi comercială, reprezentată de patente, mărci de
fabrică sau comerciale, dreptul de autor şi drepturi conexe dreptului de autor, desene şi
modele industriale, scheme ale configuraţiei circuitelor integrate şi altele.
Subiecţi ai proprietăţii sunt :
1. persoane fizice;
2. persoane juridice;
3. statul, care prin intermediul administraţiei publice, deţine, utilizează şi
gestionează o anumită parte din bunurile societăţii;
4. organizaţiile internaţionale , constituite prin aderarea anumitor agenţi din
diferite ţări.
În economia contemporană, odată cu progresul tehnico-ştiinţific, cu sporirea
considerabilă şi diversificarea obiectului proprietăţii,se îmbogăţeşte structura raportului
de proprietate. Proprietatea evoluează, adaptându-se noilor condiţii,permiţând dezvoltarea
continuă a economiei de piaţă. Astfel, se accentuează pluralismul formelor de proprietate,
se intensifică raporturile de competiţie între formele proprietăţii, are loc întrepătrunderea
sferelor publice şi private ale proprietăţii. Constituindu-se proprietatea mixtă, se
amplifică intervenţia statului în economie. În aceste condiţii, drepturile de proprietate
formează o parte tot mai importantă din regulile care guvernează majoritatea
interacţiunilor economice, hotărând ce mişcări economice trebuie făcute. Pluralismul
formelor de proprietate creează premisele stimulării iniţiativei, oferă posibilităţi
neîngrădite de acţiune şi opţiune tuturor agenţilor economici, prin instrumentele şi
mecanismele pieţei. Revoluţia managerială determină trecerea puterii de decizie şi a
controlului de la proprietari la manageri, fapt reflectat şi pe planul redistribuirii
veniturilor. Creşterea intervenţiei statului în economie îşi face simţită tot mai mult
prezenţa prin parteneriat, în sensul transformării statului intr-un veritabil partener pentru
întreprinzători, integrându-se organic în mecanismul economiei de piaţă.
4
- dreptul de utilizare;
- de a culege roadele;
- de a dispune de obiectul proprietatii.
In prezent, atributele relatiilor de proprietate s-au diversificat, acestea fiind:
- dreptul de posesiune;
- dreptul de utilizare;
- dreptul de dispozitie ;
- dreptul de uzufruct.
Exercitarea acestor atribute este monopolul proprietarului, instrainarea acestora
fiind un drept exclusiv al acestuia. Instrainarea priveste unul, mai multe sau toate
atributele proprietatii.
Instrainarea tuturor atributelor relatiei de proprietate, pe baza unui
contraechivalent, reprezinta actul de vanzare-cumparare a bunului respectiv. Daca
instrainarea tuturor elementelor proprietati se face fara un contraechivalent are loc prin
actul de donatie sau prin actul de mostenire.
Transmiterea temporara a unor atribute ale proprietatii genereaza relatii de
proprietate specifice si anume:
a. instrainarea dreptului de posesiune genereaza relatii de inchiriere, locatie de
gestiune, concesionare, arendare, credit etc.
b. instrainarea temporara a dreptului de utilizare, conducere si gestionare a
obiectului proprietatii genereaza relatii manageriale;
c. instrainarea temporara a dreptului de culegere a roadelor genereaza relatii de
uzufruct.
Obiecutul proprietatii il reprezinta bunurile, obiectul comun al vietii economico-
sociale. Acestea au o dubla determinare: existentiala si economica.
Subiectul proprietatii il reprezinta agentii economici, ce pot fi:
- persoane fizice;
- persoane juridice;
- statul.
In evoluta societatii omenesti s-au cunoscut doua tipuri de proprietate si anume:
- proprietatea colectiva
- proprietatea particulara
5
c. proprietate mixta.
Proprietatea particulara, indiferent de forma sub care se manifesta asigura
libertatea economica a individului, reprezinta baza liberei de initiative. O astfel de latura
a libertatii se manifesta in initiativa libera a agentului economic de a fi intreprinzator.
Libera initiativa bazata pe proprietatea particulara creaza acel comportament al
agentilor economici ce determina realizarea unei activitati economice eficiente,
profitabile pentru fiecare producator si consumator in parte, ca si pentru societate in
ansamblul sau.
Acolo unde proprietatea particulara este ingradita prin existenta unor monopoluri
de stat sau prin masuri dictatoriale ale partidelor guv ernamentale, pe cai de constrangere
extraeconomica, libera initiativa este lichidata sau restransa, ea inceteaza a mai fi o sursa
de eficienta si rentabilitate, in astfel de cazuri asistam la o “instrainare” a oamenilor fata
de procesul de productie si de rezultatele acestuia.
Proprietatea , o formă socială, istoriceşte determinată, de însuşire a
bunurilor materiale de către oameni. Demonstrând că proprietatea este un raport social
care ia naştere între oameni în legătură cu însuşirea acestor bunuri, şi în primul rând a
mijloacelor de producţie, K. Marx a combătut concepţia burgheză care o definea ca un
raport între om şi obiect. Proprietatea nu se poate confunda cu dreptul de proprietate, care
nu este altceva decât expresia juridică a relaţiilor de proprietate. Nu obiectul în sine
constituie proprietatea, după cum nici calităţile naturale ale bunurilor însuşite nu
determină caracterul proprietaţii, ci natura relaţiilor sociale care iau naştere în legătură
cu această însuşire. Spre deosebire de concepţia burgheză, care declară proprietatea
privată ca fiind veşnică şi imuabilă, marxismleninismul consideră proprietatea ca o
categorie istorică, ce se schimbă de la o orânduire socială la alta, încadrându-se în două
tipuri fundamentale: proprietatea privată, care stă la baza orânduirii sclavagiste, feudale
şi capitaliste, şi proprietatea comună, socială, care a stat la baza orânduirii comunei
primitive şi caracterizează orânduirea sclavagistă. La rândul lor, aceste două tipuri de
proprietate au cunoscut mai multe forme corespunzătoare unui anumit grad de dezvoltare
a forţelor de producţie.
Relaţiile de proprietate reprezintă elementul fundamental al relaţiilor de
producţie, ele determinând toate celelalte raporturi sociale, politice, juridice, familiale
etc. Astfel, orânduirile bazate pe proprietatea privată s-au caracterizat prin relaţii sociale
bazate pe exploatarea omului de către om, iar cele bazate pe proprietatea comună, socială,
prin relaţii de colaborare şi ajutor reciproc. Prima formă de proprietate a fost cea
obştească din comuna primitivă, determinată de nivelul foarte scăzut de dezvoltare a
forţelor de producţie, de cantitatea redusă a mijloacelor de trai. În aceste condiţii, când
oamenii izolaţi nu puteau face faţă forţelor naturii, era necesară munca în comun şi, prin
urmare, stăpânirea în comun a mijloacelor de producţie. Dominaţia proprietăţii sociale
excludea inegalitatea de avere, exploatarea muncii altuia, etc. Dezvoltarea forţelor de
producţie, posibilitatea creării plus-produsului au determinat apariţia proprietăţii private
şi, pe această bază, trecerea la o nouă orânduire socială.
6
- ansamblul bunurilor pe care o persoana , o families au o institutie le are
asupra unor bunuri;
- raportul social privind dreptul unei persoane , familii sau institutii asupra
bunurilor .
Proprietatea izvoraste din :
- dreptul primului venit ;
- contractul incheiat intre persoana care munceste si intreprinzator ;
- dreptul de mostenire asupra bunurilor accumulate de ascendenti .
Bunurile se pot afla in proprietate private sau in proprietate publica .
Proprietatea private sau particulara are un character personal . Proprietarul are
control deplin asupra bunurilor pe care le poseda , putand interzice altor persoane sa le
intrebuinteze .
Proprietatea private a aparut sub forma de proprietate individuala si mai tarziu sub
forma de priproetate asociativa , pe baza de titluri de proprietate (actiuni) .
Proprietatea publica nu are character personal . Ea presupune folosirea bunurilor
in comun;o persoana care utilizeaza un bun aflat in proprietate publican u poate interzice
altora sa il intrebuinteze .
Proprietatea publica s-a dezvoltat indeosebi sub forma proprietatii statului . Statul
este proprietar de terenuri , paduri , zacaminte naturale , cladiri , ce sunt folosite in
interesul public .
De bunurile publice s-a abuzat adesea , fiind considerate ale nimanui . Statul nu s-
a dovedit a fi un bun administrator , si tocmai de aceea proprietatea publica nici nu s-a
putut dezvolta peste o anumita limita . Proprietatea de stat trebuie sa existe insa fie si
numai pentru ca anumite bunuri nu pot fi insusite in proprietatea privata .
7
economice şi în modernizarea aparatului tehnic al societăţii. Eficienţa şi raţionalitatea
economică reprezintă criteriul absolut de apreciere a tuturor formelor de proprietate, care
se află într-o permanentă competiţie.
8
1. limitează iniţiativa şi creativitatea în procesul muncii, nivelul câştigurilor fiind
relativ mai redus;
determină înstrăinarea lucrătorilor de mijloacele de producţie folosite, limitând
interesul şi răspunderea în activitatea lor;
2. datorită existenţei mai multor verigi administrative, favorizează elemente de
birocratism, care întârzie în luarea deciziilor şi reduce capacitatea de adaptare la
schimbările pieţei;
3. poate admite nerentabilitatea unor întreprinderi care supravieţuiesc prin subvenţii
de la bugetul de stat.
Proprietatea publică ocupă un loc mai puţin important în SUA, Elveţia, şi are o
pondere mai mare în ţări ca :Franţa, Italia, Germania, Austria, Anglia. În general, în toate
ţările dezvoltate economic există un sector public puternic, care contribuie cu 25% la
producţia de bunuri economice şi la ocuparea forţei de muncă. Rolul sectorului public
este determinant în sistemul de învăţământ, ocrotirea sănătăţii, justiţiei, protecţie socială.
Analiza comparativă a proprietăţii private şi a proprietăţii publice, sub aspectul
avantajelor şi limitelor conduce la concluzia că prezenţa lor în economia de piaţă se
impune în mod obiectiv, fiecare , în virtuţile proprii şi funcţiile de compensare,
contribuind la dezvoltarea economică şi asigurarea echilibrului general al societăţii.
Disciplina de piaţă impune egalitatea ambelor forme de proprietate în faţa legilor
economice şi juridice, fiecare unitate economică, indiferent de forma de proprietate,
participând la procesul concurenţial general.
Adâncind cercetarea, se pot delimita avantaje şi limite şi în cadrul formelor de
gestiune, proprii fiecăreia, ca şi în cazul marii şi micii proprietăţi. Din aceste puncte de
vedere, avantajele şi limitele vizează :
capacitatea de adaptare la nevoia socială şi schimbările pieţei;
intensitatea interesului, iniţiativei şi responsabilităţii pentru activitatea economică;
capacitatea investiţională, de cercetare şi introducere a tehnicii noi;
sfera şi intensitatea economiilor de scară, seriilor de fabricaţie şi riscului
economic;
formele de organizare, specializare şi conducere a producţiei.
Importanţa deosebită acordată întreprinderilor mici şi mijlocii sunt, în general,
mult mai receptive la nevoile pieţei, mai adaptabile la modificări şi mai inovative în
abilitatea de a răspunde cerinţelor consumatorilor, aducând o contribuţie semnificativă la
îmbunătăţirea mediului competiţional, specific oricărei economii de piaţă. În plus, fiind
un segment economic important, creator de locuri de muncă în sectoare de activitate
supuse unor transformări structurale însemnate, întreprinderile mici şi mijlocii contribuie
la stabilitatea socială a zonei respective.
În cele 12 ţări membre ale UE, întreprinderile mici şi mijlocii deţin 41% din
totalul forţei de muncă angajate şi 48,5% din volumul total al cifrei de afaceri realizate.
În România, întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă 18% din totalul forţei de muncă şi
43% din volumul total al cifrei de afaceri realizate.
Proprietatea mixtă, constituită prin diverse forme de cooperare între unităţi
publice şi agenţi privaţi, îşi manifestă prezenţa în toate ţările cu economie de piaţă. O
structură mixtă poate avea parteneri locali, din ţara în care se constituie şi parteneri din
alte ţări, străini sau internaţionali.
9
Opţiunea pentru constituirea unei societăţi mixte are la bază analiza avantajelor şi
dezavantajelor care ar putea fi obţinute.
Principalele avantaje, comune ambilor parteneri, ar fi :
lărgirea nomenclatorului de mărfuri fabricate şi comercializate ;
posibilitatea de adaptare a producţiei la cerinţele şi exigenţele de calitate,
prezentare ale pieţei externe ;
beneficierea de calificarea superioară şi tehnica înaltă a partenerilor ;
obţinerea de beneficii valutare suplimentare din operaţiuni comerciale sau
financiare ;
Ca dezavantaje de reţinut :
diferenţe între metodele de gestiune ale partenerilor care pot împiedica realizarea
principiului unităţii de gestiune, deci apariţia neînţelegerilor între parteneri ;
diferenţe în sistemele monetare, juridice, precum şi reglementări privind
fiscalitatea, regimul vamal, piaţa muncii etc.
evaluări diferite ale rezultatelor, în funcţie de interesul particular al fiecărui
partener, precum şi de sistemul propriu de valori şi instituţii.
De analizat ar fi şi avantajele constituirii societăţilor mixte în ţară şi în străinătate.
Astfel, constituirea societăţilor mixte în ţară prezintă următoarele avantaje :
cucerirea de noi pieţe şi extinderea pe pieţele partenerilor străini ;
importul de materii prime fără a greva balanţa de plăţi valutare ;
restrângerea cumpărării de licenţe, acestea putând face parte din aportul
partenerului străin ;
valorificarea superioară la export a unor resurse interne ;
diminuarea unor importuri de produse prin fabricarea lor în ţară .
Pentru societăţile mixte, constituite în străinătate, avantajele principale sunt :
1. posibilitatea de a acţiona pe piaţa ţării respective prin relaţii directe;
2. obţinerea de facilităţi vamale în unele ţări;
3. efectuarea de operaţiuni financiare care duc la obţinerea de resurse valutare
importante.
Procedura de constituire a societăţilor mixte cuprinde ca momente
principale:alegerea partenerului extern , stabilirea obiectului de activitate, alegerea
naţionalităţii societăţii mixte, alegerea formei de societate comercială, stabilirea duratei
de funcţionare şi a mărimii capitalului social, stabilirea aportului părţilor.
Rezultă, deci, că în economia de piaţă pot exista variate forme de proprietate.
Criteriile care decid valabilitatea şi extinderea uneia sau alteia dintre ele sunt eficienţa
economică şi eficienţa socială. Esenţial este ca respectiva conlucrare între formele
proprietăţii să ducă la cea mai mare eficienţă totală.
10
Dreptul de proprietate .
11
Proprietatea in sistemul economiei contemporane
Documente oficiale.
Articolul 9
Principiile fundamentale privind proprietatea
12
(2) Proprietatea nu poate fi folosita in detrimentul drepturilor, libertatilor si demnitatii
omului.
(3) Piata, libera initiativa economica, concurenta loiala sint factorii de baza ai economiei
Articolul 126
Economia
(1) Economia Republicii Moldova este economie de piata, de orientare sociala, bazata pe
proprietatea privata si pe proprietatea publica, antrenate in concurenta libera.
Articolul 127
Proprietatea
(4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, spatiul aerian, apele si padurile folosite in
interes public, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, caile de
comunicatie, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii
publice.
13
Articolul 128
Proprietatea cetatenilor straini si a apatrizilor
14
cu privire la proprietate
----------
Capitolul I
PRINCIPII GENERALE
15
Articolul 6. Proprietatea comuna
Bunurile pot sa apartina, pe baza dreptului de proprietate comuna,
concomitent la doua sau la mai multe persoane cu stabilirea cotelor-
parti (proprietate in diviziune) sau fara stabilirea cotelor- parti
(proprietate colectiva), indiferent de tipurile proprietatii.
Capitolul II
PROPRIETATEA PRIVATA
16
actiuni si in alte hirtii de valoare, pe baza dobindirii de bunuri prin
mostenire sau pe alte temeiuri admise de lege.
Dreptul de transmitere prin mostenire si cel de mostenire a
proprietatii private sint asigurate prin lege.
17
drept de proprietate colectiva sau de proprietate separata, daca aceasta
este legalizata in modul stabilit de legislatia Republicii Moldova.
Modul de aparitie, infaptuire si de stingere a dreptului de
proprietate colectiva sau separata a sotilor este stabilit de Codul
casatoriei si a familiei al Republicii.
Capitolul III
PROPRIETATEA COLECTIVA
18
Bunurile intreprinderii colective, inclusiv productia si veniturile
obtinute, constituie o avutie comuna a colectivului ei.
In avutia intreprinderii colective se stabileste rata fiecarui
lucrator al ei. Aceste rate cuprind suma depusa de lucrator la bunurile
intreprinderii de stat sau de arenda, pe a carei baza s-a format
intreprinderea colectiva, precum si contributia lucratorului la sporirea
avutiei acestei intreprinderi dupa crearea ei.
Marimea contributiei lucratorului la sporirea avutiei se stabileste
pornind de la participarea lui la activitatea intreprinderii.
Pentru rata lucratorului intreprinderii colective se calculeaza si
se platesc dobinzi a caror marime o stabileste colectivul de munca,
pornind de la rezultatele activitatii economice a intreprinderii.
Lucratorii care a incetat raporturile de munca cu intreprinderea,
precum si mostenitorilor lucratorului decedat, li se plateste costul
ratei in modul stabilit de documentele de fondare.
In cazul lichidarii intreprinderii colective, costul ratei li se
plateste lucratorilor (mostenitorilor lor) din bunurile ramase dupa
achitarea sumelor luate din buget, de la banci si de la alti creditori
ai intreprinderii.
19
urma activitatii ei.
Uniunea economica nu are drept de proprietate asupra
intreprinderilor si organizatiilor care fac parte din ea.
Bunurile ramase dupa incetarea activitatii uniunii economice se
impart, conform statutului, intre intreprinderile si organizatiile care
au facut parte din ea.
Capitolul IV
PROPRIETATEA DE STAT
20
de stat si de proprietate municipala
In proprietatea de stat a Republicii Moldova se afla pamintul,
subsolul, apele, padurile, alte resurse naturale, bunurile organelor
puterii de stat si ale administratiei de stat, valorile culturale si
istorice, mijloacele bugetului republican, bancile de stat, fondurile de
asigurare, fondurile de rezerva si alte fonduri, bunurile
intreprinderilor de stat si ale complexelor economiei nationale,
institutiile de invatamint, obiectele din sfera social-culturala si alte
bunuri ce apartin republicii, care se afla atit pe teritoriul Republicii
Moldova cit si in afara lui.
Republica Moldova exercita jurisdictia suprema asupra spatiului
aerian deasupra teritoriului ei.
Din proprietatea municipala fac parte bunurile ce apartin organelor
puterii si ale administratiei unitatii administrativ-teritoriale,
mijloacele bugetulul local, fondul locativ si gospodaria comunala si de
locuinte ale organului de autoadministrare locala, precum si
intreprinderile agriculturii, comertului, desevirii sociale,
transporturilor, intreprinderile si complexele industriale, de
constructie si cu alt profil, institutiile invatamintului public,
culturii, ocrotirii sanatatii si alte obiecte.
21
Articolul 36. Aparitia si realizarea dreptului
de proprietate municipala
Dreptul de proprietate municipala apare ca urmare a transmiterii
bunurilor statului catre organele de autoadministrare locala in modul
prevazut de actele legislative ale Republicii Moldova, a procurarii
bunurilor pe seama mijloacelor financiare ale organelor mentionate,
precum si a fabricarii productiei de catre intreprinderile si
organizatiile din subordinea lor.
Modul de posedare, de folosire si de administrare a proprietatii
municipale se stabileste de catre organele respective de
autoadministrare locala in baza legilor privind autoadministrarea locala
si a altor legi ale Republicii Moldova.
Presedintele
Republicii Moldova M.Snegur
22 ianuarie 1991
Nr. 459 - XII
Bibliografie
22
2. “Bazele teoreiei economice”, Andrei Cojuhari, Chisinau 1993.
3. “Economia: Regulile jocului”, MICHEL DIDIER , editura
Humanitas, 1998
4. Constitutia R.M.
5. Internet
23