SUBSTANŢE TOXICE ŞI NETOXICE

Noţiunile de substanţă toxică şi netoxică (nontoxică)

Clasic, omul a împărţit materiile din mediu în produse inofensive şi produse periculoase,
respectiv alimente şi otrăvuri. Astăzi, limita dintre cele două concepte este mai puţin clară. Astfel,
unele substanţe existente în mod fiziologic în organismul uman şi socotite anterior ca netoxice, s-au
dovedit susceptibile a produce intoxicaţii acute grave în caz de administrare excesivă.
O substanţă devine nocivă pentru organism şi se numeşte „toxic” atunci când, introdusă în
cantităţi mici sau mari, în timp scurt sau lung, acţionează asupra organismului în anumite condiţii şi
după anumite legi, intrând în raporturi reciproce cu organismul, producând modificări morfologice
şi fiziopatologice care duc la îmbolnăvire şi chiar la moarte (Rîpeanu şi Gavrilă, 1964).
Toxicitatea poate fi definită şi ca „proprietatea unei substanţe de a produce o alterare într-un
mediu biologic” (FOGLEMAN, 1963) sau „reacţiile care împiedică procesele metabolice celulare
fără să le blocheze complet” (INGOLS, 1955).
În cazul organismelor acvatice, prin substanţe toxice se înţeleg „substanţe exogene sau
endogene care acţionează pe cale chimică, în cantităţi mici, producând tulburări ale funcţiilor
vitale”. Această definiţie precizează, în primul rând, că este vorba nu numai de substanţe exogene,
introduse din mediul acvatic, ci chiar de substanţe toxice secretate de unele organisme inferioare,
cum sunt bacteriile, unele protozoare, alge etc. Apoi este vorba de o acţiune chimică; însă, pentru o
astfel de acţiune, substanţele respective trebuie să fie solubile în apă. Complet netoxice sunt numai
substanţele insolubile (SCHÄPERCLAUS, 1954). În acest caz trebuie arătat că unii compuşi
socotiţi a fi virtual insolubili în apă şi care au totuşi o solubilitate suficientă ar avea o acţiune toxică
asupra organismelor acvatice. Sunt unele substanţe, cu o mică constantă de disociere, cum sunt
clorura mercurică şi unele cianuri metalice, care au o formă foarte slabă de solubilitate, dar care pot
deveni toxice chiar în soluţii foarte diluate.
Trebuie considerate toxice substanţele de orice natură (minerală, vegetală sau animală),
aflate sub orice stare şi structură (fizică, chimică sau biologică), introduse sau în contact cu
organismele vii, indiferent de calea de pătrundere, modul de contact, în scop alimentar sau
medicamentos, accidental sau premeditat, în funcţie de doză, care, intrând în relaţii reciproce
obligatorii cu organismele, determină procese patologice (fiziopatologice, histopatologice,
biochimice, biofizice) reversibile sau ireversibile, care conduc sau nu la suprimarea vieţii prin
abolirea parţială sau totală, lentă sau rapidă a funcţiilor vitale ale materiei vii (Rîpeanu şi Gavrilă,
1964).
Prin substanţă toxică se înţelege orice compus chimic exogen care, pătruns în organism pe
diferite căi, provoacă alterări structurale şi funcţionale la diferite niveluri de organizare a materiei
vii şi care se exprimă, pe plan clinic, printr-o stare patologică. Această definiţie, cu caracter
eminamente practic, exclude din categoria toxicelor, substanţele de natură protidică (ex: toxinele de
origine microbiană, vaccinurile etc.). Unii toxicologi includ în noţiunea de toxic şi substanţele
toxice produse de organism, adică toxinele endogene (Berman, 1978).
Spre deosebire de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor, care sunt calităţi bine
definite, toxicitatea (sau activitatea farmacologică) este caracteristica rezultată din manifestarea
biologică a organismului în care acestea au pătruns.
Noţiunea de toxic este echivalentă cu cea de otravă, deşi există tendinţa de a se face o
distincţie între aceste noţiuni, cuvântul „toxic” având un conţinut mai larg, în sensul că acţiunea
acestuia asupra organismului se produce fără vreo intenţie din partea subiectului, în timp ce
cuvântul „otravă” indică acele substanţe nocive introduse în organism în scop de sinucidere sau în
scop criminal.
Sfera noţiunii de toxic s-a extins în prezent foarte mult, incluzând, pe lângă substanţele
recunoscute ca fiind dăunătoare sănătăţii şi substanţe utilizate actualmente în diferite domeniu
(inclusiv medicamentele) care nu sunt lipsite de potenţial toxic.
Precizarea conţinutului de substanţă toxică nu poate fi făcută decât luându-se în consideraţie
relaţiile dintre toxic şi organismul viu cu care aceasta vine în contact. Astfel se consideră că orice
moleculă instabilă termodinamic, la o temperatură superioară temperaturii absolute, poate manifesta
efecte toxice în anumite condiţii. Prin noţiunea de toxic poate fi definit orice factor de natură
chimică, fizică, biologică sau chiar psihică, care are tendinţa de a perturba echilibrul existent între
un sistem biologic şi mediul înconjurător. Nu există substanţă toxică în sine, toxicitatea unei
substanţe rezidă în efectele interacţiunii sale cu organismele vii.

Tipuri de intoxicaţii
Gradul de toxicitate este un concept complex, reflectând, pe de o parte, cantitatea (doza) minimă
care, în expunere acută, este susceptibilă a produce efecte toxice, iar pe de altă parte, raportul dintre
doza minimă toxică şi doza minimă letală pentru 100% din subiecţi (DL 100). În acelaşi timp, gradul
de toxicitate trebuie să reflecte dozele care, deşi sunt netoxice în expunere acută, determină efecte
toxice în expunere subacută sau cronică sau pot interacţiona ireversibil cu anumite componente ale
organismului.
În raport cu diferiţi factori, efectele toxice apar cu viteze variate, determinând:
 intoxicaţie acută: totalitatea efectelor toxice produse de o singură doză, putând provoca
moartea a 50% din animalele din lot, în interval de 24-48 ore. Unii cercetători prelungesc
acest interval la 15 zile pentru că „nu toate animalele intoxicate mortal, cu aceeaşi doză, mor
în acelaşi timp”;
  intoxicaţie subacută: totalitatea efectelor toxice produse prin administrarea repetată a unui
toxic în aceeaşi doză, pe o perioadă corespunzătoare la 1⁄10 din durata medie de viaţă a
speciei respective (la şobolan 90 de zile);
 intoxicaţie cronică totalitatea efectelor toxice produse prin administrarea repetată a unui
toxic în aceeaşi doză, pe o perioadă corespunzând, de obicei, la cea mai mare parte din viaţa
speciilor care trăiesc puţin, sau viaţa lor întreagă, sau, uneori mai multe generaţii (dacă se
urmăresc efectele teratogene, cancerigene etc.).
În cazul medicamentelor intervin biodisponibilitatea (cantitatea de principiu activ care
ajunge în circulaţia generală şi viteza de atingere a acestei cantităţi) şi bioechivalenţa (proprietatea a
două medicamente de a avea acelaşi efect terapeutic – deci aceeaşi biodisponibilitate a principiului
activ – când sunt administrate în doze terapeutice egale).

Definirea noţiunii de doză

Noţiunea de toxic este asociată indispensabil cu cea de doză sau de concentraţie. Deci orice
poluant a cărui doză sau concentraţie depăşeşte nivelele maxime naturale, apreciate ca fiind
naturale, poate fi considerat toxic.
Doza este factorul cel mai important care determină toxicitatea unei substanţe. Reprezintă
cantitatea de substanţă raportată la greutatea corporală care, introdusă în organism, produce un efect
bine determinat, exprimat prin modificări metabolice reversibile sau morfo-fiziologice ireversibile.
În cazul ingestiei de substanţe toxice, trebuie făcută distincţia între doza ingerată şi doza absorbită,
respectiv cantitatea de toxic pătrunsă în sânge, lichidul interstiţial şi celule.
Substanţa poate fi administrată într-o doză unică (doză globală) sau fracţionat. Există mai
multe modalităţi de exprimare a dozei: cantitate de substanţă/kg masă corporală, cantitate de
substanţă/masă corporală totală sau cantitate de substanţă/unitate de suprafaţă corporală.
Tipuri de doze
În practica toxicologică există mai multe categorii de doze, care se stabilesc în funcţie de
efectele toxice pe care le produc substanţele administrate unor organisme vii.
Doza toxică reprezintă cantitatea de substanţă capabilă să determine efecte toxice.
Doza letală (DL) reprezintă doza care exprimă toxicitatea acută a substanţelor care pătrund
în organism pe cale orală sau parenterală – cantitatea minimă de substanţă care provoacă moartea
unui animal adult. Acest tip de doză se stabileşte experimental pe loturi de animale şi indică
procentul de letalitate într-un timp dat (de la 1 la 100); de regulă se exprimă în mg/kg corp.
Variaţiile mari de răspuns individual la administrarea de doze letale dintr-o substanţă au impus
introducerea mai multor categorii de DL, în funcţie de procentajul de animale omorâte:
 DL0 (DMT) – doza maximă tolerată (se produc efecte toxice grave, dar nu letale)
  DL5 (DLM) – doza letală minimă (cantitatea minimă care omoară un singur animal
din lot)
 DL50 (DML) – doza medie letală
 DL75 (DF) – doza fatală
 DL100 (DLA) – doza letală absolută.
În practica curentă se foloseşte pentru caracterizarea unei substanţe valoarea DL 50, care
reprezintă doza ce provoacă moartea, în decurs de 24 de ore, a 50% din animalele unui lot pe care
se determină toxicitatea substanţei respective. DL50 se exprimă în mg⁄kg, constituind un criteriu de
comparaţie pentru diferitele categorii de toxice. După administrarea dozelor, animalele se ţin sub
observaţie, înregistrându-se reacţiile şi comportamentul acestora, începând din primele ore de la
administrare, când au loc pătrunderea substanţei, difuziunea şi localizarea ei în anumite organe.
Observaţiile continuă zilnic, timp de 1-7 zile, pentru majoritatea substanţelor şi chiar până la 15 zile
pentru unele medicamente (citostatice), efectuându-se examinări histopatologice de toxicologie
analitică. Calcularea şi interpretarea DL50 se face prin diferite metode (există aproximativ 11
metode de calcul).
În cazul substanţelor toxice, pentru stabilirea toxicităţii s-a ajuns la acceptarea unor criterii
convenţionale, în funcţie de cantitatea de toxic (tab. 1).
 Tabel 1. Scara toxicităţii (după Hodge şi Sterner)

Grupa Gradul Calea de administrare Doza Tipuri de

de de toxici- DL50cutanat DL50 oral Inhalare de vapori letală la substanţe
toxici- tate iepuri (mg/kg) şobolan (4h) mortalitate 30- om (g) administrate
tate (mg/kg) 60% şobolani
(ppm)

1 Extrem de <5 >1 <10 <0,06 Alcaloizi

toxic
2 Foarte 5-43 1-50 10-100 4 Pesticide
toxic
3 Moderat 44-340 5-500 100-1.000 31 Metale grele
toxic
4 Slab toxic 350-2.800 500-5.000 1.000-10.000 570 Aditivi
alimentari
5 Practic 2.850- 5.00- 10.000-100.000 1.100 Arome
netoxic 22.500 15.000 alimentare
6 Relativ >22.000 >15.000 >100.000 >1.100 Substanţe
netoxic alimentare