LABORATOR 1

Componentele unei imprimante 3 D-Procedeul FDM

Fig. 1- Elementele componente ale unei imprimante 3D principiul FDM

Fig. 2 - Principiul de functionare imprimanta 3D cu doua capete de imprimare

Fig. 3 - Principiul de functionare imprimanta 3D cu un cap de imprimare
Exemple de imprimante 3D

Fig. 4. Imprimanta carteziana

Fig. 5- Imprimanta Delta

Fig.6 Cap imprimare tip diamant
Mecanica miscarii capului de printare
 Imprimante FDM cu sistem cartezian

Imprimanta 3D cu sistem cartezian de deplasare este cel mai răspândit tip de model,
denumirea sa provine de la sistemul XYZ de coordonate folosit pentru deplasarea pe cele trei
axe. În general, pe axele X şi Y se montează sistemul pentru extrudarea materialului, iar pe
axa Z are loc deplasarea suprafeţei de printare în sus sau în jos. Există şi alte metode de
montare a extrudării astfel încât proiectarea mecanică să fie mai uşoară. Principalul avantaj al
alegerii modelului cartezian este simplitatea realizării unui astfel de sistem din punct de
vedere mecanic dar, prezintă avantaje şi din punct de vedere al utilizării software-ului ceea ce
face ca acest sistem să fie uşor de realizat chiar şi de către amatori. Dimensiunea unei astfel
de imprimante cu sistem cartezian, se poate configura să fie oricât de mică sau de mare este
necesar pentru aplicaţia în care este utilizată, păstrând aria de printare relativ proporţională cu
mărimea imprimantei.

Fig. 7 Imprimantă cu sistem de deplasare cartezian

În figura de mai sus este prezentată o imprimantă 3D în sistem cartezian cu axele de

deplasare XYZ. Pe figură sunt reprezentate şi minimele şi maximele fiecărei axe, aceste valori
sunt deosebit de importante deoarece fără ele nu am putea realiza o calibrare eficientă a
imprimantei. De asemenea, în figură se poate observa faptul că pentru deplasarea pe axa Z au
 fost folosite două motoare, ceea ce prezintă un dezavantaj la sistemul de ghidaj cartezian
deoarece duce la costuri suplimentare şi erori de poziţionare.
În general, imprimantele 3D construiesc un obiect prin mişcarea capului de printare pe
suprafaţa de printare. În cazul unei imprimante 3D în sistem polar apare o inovaţie la nivel de
deplasare pe cele trei axe, astfel nu extruderul este cel ce se mişcă pentru a atinge
coordonatele XYZ dorite ci aria pe care obiectul este printat. Mişcarea ariei de printare este,
de asemenea, diferită faţă de o imprimantă 3D tradiţională, aceasta mişcându-se pe o
traiectorie determinată de coordonate polare, sistem similar cu cel cartezian doar că aceste
coordonate descriu puncte pe o traiectorie circulară, nu pe o traiectorie rectangulară.
Astfel, sistemul este format dintr-o suprafaţă de printare ce se roteşte cu o viteză
configurabilă şi un capăt de printare ce are o deplasare sus-jos. Marele avantaj al acestei
metode este faptul că se pot folosi doar două motoare pas cu pas în construcţia imprimantei.
Acest lucru determină un consum mai mic, un cost redus şi o modalitate mai uşoară de
configurare.
Majoritatea imprimantelor 3D cu sistem polar pot printa obiecte de dimensiuni mari,
fără a necesita ca şi imprimanta să aibă dimensiuni în deosebit de voluminoase, proiectarea sa
putând fi optimizată astfel încât mărimea să fie redusă cât de mult posibil comparabil cu
suprafaţa de printare.
Frameware utilizat
Framaware-ul utilizat este „open sources” denumit „Repetier”. Acesta este un program
complex scris în limbajul C++, prin care se face comunicarea dintre dinamica imprimantei,
respectiv a extruderului, definite prin linii de cod „G-code”. Acesta din urmă generând
traiectoriile pentru a realiza piesa proiectată.
Prin urmare fremaware-ul este alcătuit din subprograme ce permite utilizatorului o
operare rapidă în vedere adaptării acestuia la tipul de imprimantă, la dimensiunile de printare,
la stabilirea poziţiei de început, precum şi configurarea tuturor parametrilor de proces.
 Fig. 8 Schema electronica a unei imprimante cu două capete de extrudare

Fig. 9 Sistemul electronic (schema bloc)

Configurarea frameware-ului
Pentru selecţia tipului de hardware utilizat se merge pe subprogramul „boards.h” şi se
alege componenta respectivă.
 Fig.10 Subprogramul boards.h
Se selectează tipul de extruder utilizat precum şi numărul lor, din lista propusă de
program după cum se arată în figura 11.

Fig. 11. Alegerea tipului de extruder

Se alege tipul de senzor utilizat, având rolul de a citi informaţiile cu privire la

temperatura corpului de extrudare, iar prin intermediul regulatorului PID se menţine
temperatura constantă la valoarea setată de utilizator
 Fig. 12. Alegerea tipului de senzor

Se configurează poziţiile de minim şi maxim care delimitează cursa totală a

extruderului în raport cu suprafaţa de printare.

Fig.13. Alegerea poziţiilor de minim şi maxim

Se determină cursele celor trei axe de deplasarea „x”, „y” şi „z”.
 Fig. 14. Determinarea curselor
Se vor seta vitezele de acţionare pe cele trei axe, precum şi viteza cu care este împins
filamentul în corpul extruderului.

Fig. 15.Setarea vitezelor

Se selectează tipul de panou de control utilizat (LCD). În funcţie de tipul LCD-ului, pe
lângă activarea liniilor de cod pentru funcţionarea acestuia, este necesară şi descărcarea unei
librării ce va fi introdusă în folder-ul unde se află întreg programul de configurare.
 Fig.16. Selectarea tipului de panou
Software utilizat
Software-ul este componenta de bază care transformă piesa proiectată în „G-code” în
vederea executării traiectoriilor pentru obţinerea acesteia pe imprimanta 3D. Software-ul
utilizat este Repetier, acesta oferă setarea mai multor parametrii care vor influenţa
proprietăţile generale ale pieselor printate 3D precum: dimensiunea straturilor depuse care pot
varia în funcţie de diametrul duzei, densitatea materialului utilizat în construirea piesei,
temperatura de operare, scalarea dimensională a piesei pe cele trei dimensiuni, delimitarea
spaţiului de printare etc.

Fig. 16. Interfaţa software-ului Repetier Host

 Prezentarea modelului Hypercube

Modelul imprimantelor 3D Hypercube au avantajul utilizării unei suprafeţe de printare

mai mare şi a unei viteze de printare mai mare. Sistemul Hypercube are, de obicei, o inerţie
mult mai scăzută, iar în momentul când se utilizează aceleaşi motoare şi aceleaşi forţe rezultă
o acceleraţie mai rapidă.
Dintre dezavantajele sistemului se pot enumera curelele de transmitere a mişcărilor nu
se menţin paralele cu şinele de ghidare determinând o tensionare a curelei în funcţie de poziţia
căruciorului. De asemenea, curelele de lungime mare pot produce vibraţii şi crea probleme de
rezonanţă.

Fig. 17. Schema mecanismului Hypercube

de transmitere a mişcării pe axele X, Y
Ecuaţiile mişcării:

Proiectarea 3D a unei imprimante Hypercube

 Fig. 18. Cadru metalic, vedere generală

Fig. 19. Sistem de rigidizare profil cadru şi suport axe

Fig. 20 Modul de desfăşurare al curelei

Fig. 21 Suport motoare pas cu pas axele X, respectiv Y

Fig 22. Asamblarea motorului pe suport

Fig. 23. Asamblarea roţilor de curea pe suport

Fig. 24 Ansamblul axei X în structura de bază

Fig. 25 Montarea axelor de deplasare Y

Fig. 26 Montarea elementelor componente pentru obţinerea axei Y de deplasare

Fig. 27. Subansamblu axa Y şi ghidajul axei X

Fig.28. Ansamblul axelor X şi Y în structura de bază

 Fig.29. Elementele componente ale extruderului

Fig. 30 Etapele de proiectare ale ventilatorului pentru răcirea extruderului

Fig. 31. Proiectarea elementelor componente ale extruderului

Fig.32. Elementele suport a ansamblului pentru extruder.

Fig. 33. Montarea extruderului pe suport.

Fig. 34. Axa de deplasare solitară cu extruderul

 Fig. 35. Montarea extruderului pe axa de deplasare

Fig. 36. Montarea axelor X ,Y şi a extruderului pe cadrul metalic

Fig. 37. Asamblarea curelei dinţate
Fig. 38. Montarea elementelor componente pentru axa Z

Fig.39. Elemente suport axa Z

Fig. 40. Montarea elementelor componente pentru axa Z

Fig. 41. Ansamblu masă final

Fig. 42. Modelul 3D al imprimantei 3D Hypercube

 Exemple de piese realizate pe imprimanta Hypercube

Fig. 43. Interfata programului Repetier Host

Fig. 44. Imprimarea ramelor de ochelari pe imprimanta Hypercube.

a.
 b.
Fig. 45. a. Tăierea în straturi a roţii dinţate în programul Repetier Host ;
b. Roata dinţată realizată.
 Exemplu 2

Fig. 46. Interfaţa programului Repetier Host

Fig. 47. Operaţia de feliere

Fig. 48. Afişarea unor parametri de printare

 Fig. 49. Generarea codului G

Fig. 50. Model realizat pe imprimanta Hypercube.