Diabetul de tip 1 

reprezintă una din cele mai întâlnite afecțiuni cronice la copil,

prevalența acesteia fiind în continuă creștere. Este caracterizat de înregistrarea unor valori
crescute ale glicemiei pe o perioadă îndelungată, având drept cauză răspunsul inadecvat al
celulelor la insulină.

Printre manifestările specifice diabetului de tip 1 se numără deshidratarea, durerile

abdominale, scăderea în greutate și fatigabilitatea. De asemenea, incidența infecțiilor cu
Candida este mult mai mare în rândul copiilor diabetici de până în 6 ani față de copiii de aceeași
vârstă nediagnosticați cu diabet. Același subgrup (0-6 ani) este mai predispus la a
dezvolta cetoacidoză
diabetică decât copiii diabetici
aparținând altor grupe de vârstă,
în principal din cauza unor
mecanisme compensatorii
defectuoase. 

INVESTIGATIILE DE LABORATOR NECESARE

-Glicemia constant crescuta : de la valoarea normala de 70-120mg/dl , ea ajunge, in aceleasi

conditii la 180mg/dl

-Examen de urina: glicozuria este constant prezenta;

-Testul tolerantei orale la glucoza: este recomandabil numai in perioada de latenta,
asimptomatica a diabetului;

-Colesterolemia: are valori crescute la acesti copii.

PRIMII PASI

Principala modificare pe care o veti face in programul zilnic(ca parinte) va fi crearea

deprinderii de a verifica in mod frecvent nivelul de glucoza din sange (glicemia sau “zaharul din
sange”). Se poate sa fie necesar sa luati aceste valori chiar si de 10 ori pe zi. Cu cat mai des, cu
atat mai bine, mai ales la inceput, dar si pe masura ce copilul creste, iar nevoile i se schimba.

In principiu, scopul masuratorii glicemiei este de a aprecia cat de multa insulina se potriveste
nevoilor copilului. Dar dozele de insulina vor depinde si de orarul meselor, de tipurile de
alimente consumate si de gradul de activitate de peste zi. 

TRATAMENT

Tratamentul adecvat reprezintă un criteriu important necesar pentru controlul acestei

afecțiuni cronice, dar și pentru evitarea apariției posibilelor complicații.
Conduita terapeutică implică nutriția atent selecționată și exercițiile fizice (activități zilnice, cu
evitarea pe cât posibil a sendentarismului). Diabetul de tip I necesită administrarea de insulină,
spre deosebire de diabetul zaharat tip II, în care terapia este bazată în principal pe medicația
orală (metformin), arareori necesitând injecțiile cu insulină.

Dieta corespunzătoare este intens recomandată pentru menținerea greutății ideale și pentru

asigurarea condițiilor optime de creștere, precum și prevenirea complicațiilor pe termen lung sau
scurt.

SEMNE ALARMANTE CU PRIVIRE LA INGRIJIREA COPILULUI DIABETIC

În eventualitatea în care copilului îi este administrată o doză mai mare de insulină decât
cea recomandată poate deveni hipoglicemic, cu apariția semnelor specifice: frecvență cardiacă
crescută (tahicardie), fatigabilitate, tremurături, greață, slăbiciune musculară, iar în cazuri grave
pierderea conștienței.

În cazurile în care copilul diabetic nu a primit doza necesară de insulină va prezenta simptome
caracteristice diabetului: număr crescut de micțiuni față de normal, senzație intensă de sete,
scădere în greutate.
Bibliografie:
1. Diabetul la copii, link : https://www.la-pediatru.ro/info/diabet-la-copil
2. Viata unui copil cu diabet de tip 1, link: https://www.romedic.ro/viata-unui-copil-
cu-diabet-de-tip-1-0P37248
3. Diabetul,link : https://www.edumedical.ro/diabet/?
gclid=CjwKCAiAmuKbBhA2EiwAxQnt71rgT8f7eZKxaM3VQsJArVGdDJi8rPW
Y67azPh_AyEQ4Rf2ze8ktBxoC5WwQAvD_BwE