Enigma Otiliei

de George Călinescu

Alături de Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu, George Călinescu a fost unul dintre cei mai de
seamă critici literari. Academician român, istoric literar, publicist și scriitor, Călinescu este și unul
dintre cei mai cunoscuți autori canonici din literatura română. 
„Enigma Otiliei” este cel de-al doilea dintre cele patru romane scrise de George Călinescu, un
roman realist. Opera este de tip balzacian, cu elemente moderniste, aparținând prozei interbelice,
publicată în 1938.
O primă trăsătură a realismului este perspectiva narativă obiectivă. Aceasta se realizează prin
narațiunea la persoana a III-a. Viziunea „dindărăt” apare prin procesul de focalizare zero și
presupune un narator obiectiv, detașat, care nu se implică în faptele prezentate. Naratorul
omniscient știe mai mult decât personajele sale: „valiza nu prea mare dar, desigur, foarte grea.”
Naratorul este omniprezent, el controlând și dirijând evoluția personajelor, ca un regizor.
Perspectiva naratorului este completată de cea a personajului-reflector, Felix, prin intervenția
căruia sunt introduse în scenă și celelalte personaje.