TRATAMENTE BIOLOGICE IN SITU DE TRATARE A SOLULUI

Pornind de la activitățile degradative ale microorganismelor au fost elaborate

numeroase tehnologii de depoluare, care sunt cuprinse generic în termenul de bioremediere și
care au aplicabilitate atât pentru decontaminarea unui substrat terestru, cât și a unui acvifer.

Bioremedierea este o tehnică de gestionare a deșeurilor care presupune utilizarea

organismelor biologice (microorganisme, plante etc.) pentru curățarea solului și a apelor
poluate. Această tehnică constă în adăugarea unor materiale în mediile poluate cu scopul de a
provoca accelerarea procesului natural de biodegradare.

Bioremedierea reprezintă așadar utilizarea organismelor vii pentru a ameliora starea

ecologică a unui substrat poluat sau degradat (zonă, teren, acvifer etc.) sau pentru a-l aduce la
parametrii de calitate mai buni, nedăunători vieții, sau pentru a-l readuce la starea nepoluată.

FITOREMEDIEREA ÎN SOL

Fitoremedierea este un procedeu de folosire a plantelor pentru îndepărtarea,

transferarea, stabilizarea şi distrugerea poluanţilor din sol şi sedimente. Poluanţii pot fi
organici sau anorganici.

Fitoremedierea este un procedeu de folosire a plantelor pentru îndepărtarea,

transferarea, stabilizarea şi distrugerea poluanţilor din sol şi sedimente. Mecanismele
fitoremedierii includ biodegradarea avansată a rizosferei, fitoacumularea, fitodegradarea şi
fitostabilizarea (Valérie Guérin, Pierre Menger, 2010).

Biodegradarea avansată a rizosferei

Biodegradarea avansată a rizosferei are loc în solul care înconjoară rădăcinile

plantelor. Substanţele naturale eliberate de rădăcini furnizează microorganismelor nutrienţi,
ceea ce măreşte activitatea biologică a acestora. Rădăcinile plantelor afânează pământul şi
apoi mor lăsând căi de circulare a apei şi de aerisire. Acest proces tinde să împingă apa către
zona de suprafaţă şi să usuce zonele saturate mai joase. Cea mai des folosită floră în
proiectele de fitoremediere sunt plopii, deoarece aceşti arbori cresc repede şi pot
supravieţui în multe tipuri de climat. În plus, plopii pot trage cantităţi mari de apă (faţă de
alte specii de plante) la trecerea acesteia prin sol sau direct din acvifer. Acest lucru înseamnă
absorbirea unei cantităţi mari de poluanţi dizolvaţi din mediile contaminate şi reducerea
cantităţii de poluanţi împrăştiaţi prin sau în afara solului sau acviferului.

Fitoacumularea reprezintă asimilarea poluanţilor de către rădăcinile plantelor şi

mutarea / acumularea (fitoextracţia) acestora în trunchi şi frunze.

Fitodegradarea este metabolismul poluanţilor în ţesuturile plantelor. Plantele produc

enzime precum dehalogenaza şi oxigenaza care ajută la catalizarea degradării.

Fitostabilizarea este un fenomen de producere de către plantă a compuşilor chimici

care servesc imobilizării poluanţilor la contactul rădăcinilor cu solul.

Aplicabilitate

Fitoremedierea se poate aplica pentru remedierea metalelor, pesticidelor, solvenţilor,

ţiţeiului brut, PAH şi apelor de infiltraţie din gropile de gunoi.

Unele specii de plante au capacitatea de a stoca metale în rădăcinile lor. Aceste plante
pot fi transplantate pe siturile contaminate pentru a filtra metalele din apele reziduale. În
momentul în care rădăcinile se încarcă cu poluanţi de metal, aceste plante pot fi scoase.
Plantele care acumulează cantităţi mari pot îndepărta sau stoca cantităţi semnificative de
poluanţi metalici.

În prezent, arborii sunt testaţi pentru a se determina capacitatea acestora de îndepărtare

a poluanţilor organici din apa subterană, de translocare şi transpiraţie şi posibila metabolizare
a acestora in CO2 sau ţesuturi vegetale.

Limitări

Fitoremedierea solului poate fi limitată de:

 Adâncimea zonei de tratare este determinată de plantele folosite în fitoremediere. În

majoritatea cazurilor, acest procedeu poate fi folosit pe solurile de mică adâncime.

 Concentraţiile mari de substanţe periculoase pot fi toxice pentru plante.

 Comportă aceleaşi limite de transfer în masă ca alte biotratamente.

 Uneori se poate face doar în anumite sezoane, în funcţie de locaţii.

 Poate transfera poluanţii între medii, cum ar fi de exemplu din sol în aer.

 Nu este eficient pentru poluanţii puternic absorbiţi (cum ar fi PCB bifenili

policlorurati) şi cei absorbiţi slab.

 Toxicitatea şi biodisponibilitatea produşilor de degradare nu sunt întotdeauna

cunoscute.

 Produşii pot fi mobilizaţi în apele subterane sau bioacumulaţi în animale.

 Condiţionări

Este nevoie de informaţii detaliate pentru a determina tipurile de sol folosit în

proiectele de fitoremediere. Debitul, concentraţiile care reduc oxigenul, creşterea rădăcinilor
şi structura acestora afectează creşterea plantelor şi trebuie luate în considerare la
implementarea fitoremedierii.

Costuri

Elemente importante ale costurilor

 Gradul de efort; zona contaminată influenţează cel mai mult costurile.

 Densitatea eşantionării; element de cost esenţial pentru stabilirea costurilor legate de

mostre; poate fi direcţionată prin cerinţe reglementare.

Fitoremedierea este un proces de remediere pe termen lung. Costurile sunt cauzate în

principal de procurarea plantelor, investiţii legate de arbori cu costuri de testare şi eşantionare
ulterioare. Costurile pot varia de la 10 Euro pentru un sit uşor contaminat până la 150 Euro
pentru un sit dificil, pe metrul cub tratat (Valérie Guérin, Pierre Menger, 2010).