Relație dintre Ghiță și Lică Sămădăul ( 1881 )

- Moara cu noroc -

de Ioan Slavici

Ioan Slavici este un important scriitor reprezentativ epocii celor patru mari

clasici ai literaturii române . Acesta se remarca prin nuvelele sale, incluse în

volumul “ Novele din popor ”, dar și prin romanele sale, cel mai cunoscut fiind

“ Mara ”.

Opera “ Moara cu noroc ”, este o nuvela realist-pshiologică de dimensiuni

medii, specifica genului epic, în care accentul cade pe complexitatea

protagonistului . Aceasta apare în anul 1881, făcând parte din

categoria nuvelelor “ dramatic-obsesive ”. Caracterul realist al textului este

dat de veridicitatea si verosimilitatea operei, obiectivitatea naratorului,

prezenta personajelor tipice ce actioneaza în împrejurări tipice și de

evidențierea caracterului monografic ( accentul cade asupra unor obiceiuri,

tradiții specifice unei zone, epocii ) .

Tema centrala a operei este dezumanizarea cauzată de obsesia banului .

Aceasta este evidentiata în secvența finală, în care, dupa ce Ana comite

adulterul , Ghita hotărăște sa o ucida pentru a o elibera de păcatele sale .

Raportul dintre cei doi soti devine astfel de victimă-călău : incapabil de a

gestiona situația complicată în care se afla, Ghiță o lăsa drept ispită pe Ana

pentru a-l putea preda autorităților pe Lica . Incapacitatea sa de a lua decizii

ferme, lăcomia și gelozia determina gestul său dramatic al uciderii.

O alta tema a operei este cea a familiei , evidentiata prin prezentarea relațiilor

dintre Ghita, soția sa Ana și mama Anei . O secventa sugestiva este

reprezentata de incipitul operei, marcată de prologul : “ Omul sa

fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei

tale te face fericit ” . Aceste cuvinte reprezinta o lectie de viata, un avertisment

moral pe care bătrâna îl adresează cu înțelepciune copiilor lor .

Personajul principal Ghiță, este ilustrativ prin drama sa inviduală, pentru o

ideea generală a autorului, care asociază dorința exagerată de înavuțire cu

depășirea limitelor morale și, în final, cu eșecul . Acesta este un personaj

rotund, care suferă transformări radicale pe parcursul evenimentelor .

Social, el este un cizmar modest, dar cu spirit de inițiativă . Ca mic

întreprinzător într-o societate capitalistă în formare, el are dorința de a-și

îmbunătăți statutul în comunitate, iar planul său inițial nu-i depășește realist

posibilitățile .

La început, el are tăria morală de a-și asuma destinul celorlalți, și se

dovedește a fi un om harnic, iubitor și cinstit . În relațiile cu Ana și copiii este

atent, tandru și protectiv . Devenit cârciumar și pus în situația de a-și asigura

prosperitatea materială doar prin întovărășirea cu Lică, un personaj asupra

cărora planează cele mai negre suspiciuni, Ghiță își pierde treptat respectul

de sine și fermitatea morală, ajungând să accepte tâlhăria și crima .

Personajul secundar din nuvela, Ana, încearcă să asigure echilibru in cuplu,

după apariția lui Lica . Inițial apare ca o sotie supusa, ascultătoare și harnică,

se îngrijește de sănătatea soțului sau și se ocupă, împreună cu mama sa de

gospodarie . La cârciumă va asista neputincioasa la instrăinarea treptata a

soțului ei de familie, fiind aruncată de el în brațele lui Lica, iar, in final, ucisa

de Ghita .

Relațiile dintre Ghiță și Ana sunt tradiționale, autoritatea bărbatului este

recunoscută, iar femeia se lasă în grija soțului ei protector . Ghiță apreciaza

calitatile soției sale, relațiile dintre cei doi soti sunt afectuoase, Ghiță

bucurându-se la rândul lui de atenția soției . Rolul Anei devine important în

momentul în care Ghiță își pierde echilibrul, ea încearcă sa se apropie de el,

să-i dea sfaturi și să-l ocrotească prin iubirea ei . Însă eforturile sale sunt

zadarnice, astfel încât, obosită și dezamăgită, având o atitudine plină de

dispreț față de soțul ei, îi cedează lui Lică . Uciderea Anei este un gest

disperat, pentru a nu lasă nimic în urma, Ghiță o ucide din iubire, crezând că

astfel o eliberează de chinul păcatului, dar și din orgoliu, neputând suporta

gândul că a fost înșelat .

În concluzie, nuvela ” Moara cu noroc ” de Ioan Slavici este o nuvela

psihologica, deoarece urmărește modul în care conflictul exterior se reflectă

în conștiința personajelor, dar totodată goana dupa îmbogățire care distruge

echilibrul interior și provoacă nenorociri în relațiile dintre oameni.