Costache Giurgiuveanu

Este personajul principal al romanului, deoarece injurul lui se desfasoara majoritatea

actiunilor, a intereselor, atat ale celor care-l protejeaza (Otilia, Pascalopol, Felix), cat si
ale celor care-l dusmanesc (Aglae si familia ei), iar actiunea romanului inceteaza odata
cu moartea lui. Este un personaj clasic balzacian, tip al avarului, mai complex decat
Hagi Tudose al lui Delavrancea.
Costache Giurgiuveanu este unchiul lui Felix Sima, cumnatul tatalui sau mort de un an,
si devenit tutorele lui pana la varsta majoratului. Folosind tehnica balzaciana, autorul
dezvaluie caracterul personajului prin descrierea interiorului casei unde traieste, a
cladirii, a strazii pe care locuieste si apoi face portretul fizic, intai este prezentat prin
ochii lui Felix care, dupa ce-l aude coborand cu incetineala scara, vede " un omulet
subtire si putin incovoiat". Acumuland detalii, portretul fizic se intregeste: " Capul ii era
atins de o calvitie totala si fata parea aproape spana si, din cauza aceasta, patata
Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinti
vizibili, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta desigur inaintata ramanea totusi
incerta, zambea cu cei doi dinti, clipind rar si moale, intocmai ca bufnitele suparate de o
lumina brusca, dar privind intrebator si vadit contrariat. Era un batran neputincios, cu
manii si automatisme datorate senectutii, balbait si cu glasul ragusit".
Comportamentul batranului Costache este ciudat datorita sentimentului de teama
pentru averea sa. Simuleaza pierderea memoriei si ca instinct de aparare fata de cei
care-i vaneaza banii, iar balbaiala, defect de vorbire, il apara oarecum, dandu-i ragazul
de a-si formula mai bine un raspuns gandit, isi freaca mainile si rade prosteste uneori,
alteori are dragalasenii si accese de afectiune fata de Otilia, "fe-fetita mea", pe care "o
sorbea umilit din ochi si radea din toata fiinta lui spana cand fata il prindea in bratele ei
lungi".
Costache Giurgiuveanu traieste o drama, cea a neputintei de a se apara in fata celor
care-i doresc si pandesc moartea (sora sa Aglae, nepotii Aurica si Titi, precum si
escrocul Stanica Ratiu,(sotul de circumstanta al Olimpiei). Este un batran neajutorat,
neputincios, dar cu o vointa puternica, atunci cand e vorba de bani. Vazut prin ochii lui
Felix, avaritia sa e o manie, in schimb " o iubeste mult pe Otilia si se gandeste mereu la
ea ". La randul ei, Otilia il vede "un om bun " pe "papa", insa cu "ciudatenii", "cam
avar", fiindca manca de obicei,, cu lacomie, varand capul in farfurie", Costache nu
protesteaza niciodata cand Otilia il mustra.
Dragostea pentru bani a batranului este observata si de Pascalopol care, la primul atac
cerebral, vede ca acesta "tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani, iar in
maini inelul cu chei". Pascalopol il considera "un om slab, cu ciudateniile lui, dar bine
intentionat". Zgarcenia lui e o forma de aparare contra mediului, dar si o meteahna de
caracter. Amana mereu s-o infieze pe Otilia, sa-i faca o casa ori sa depuna bani pe
numele ei, cum insusi planuieste. iar lui Felix nu-i da banii cuveniti din renta, se
hraneste prost.
In caracterizarea personajului sau G. Calinescu foloseste modalitatile clasice:
prezentarea directa de catre autor sau de catre alte personaje; autocaracterizarea;
prezentarea indirecta prin mediul in care traieste, prin actiuni, gesturi, opinii etc.

Otilia Marculescu este personajul feminin enigmatic care iese din tiparul balzacian.
Prima prezentare a fetei este facuta, ca in cazul lui Costache, prin ochii lui Felix, tanarul
care soseste in casa Giurgiuveanu. El aude o voce cristalina, apoi vede " un cap prelung
si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pana pe umeri", apoi remarca
imbracamintea: "fata, subtiratica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar
stransa bine la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri". Apar apoi alte detalii
ale portretului: "Fata parea sa aiba optsprezece-nouasprezece ani. Fata maslinie, cu
nasul mic si ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul
de dantela. Insa in trupul subtiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fara
acea slabiciune sluta si pastrata a Aureliei, era o mare libertate in miscari, o stapanire
desavarsita de femeie". Otilia este o fiinta contradictorie, suava si exuberanta uneori,
trista si nestatornica alteori, un amestec de copilarie si maturitate, de inteligenta si
sensibilitate, uneori rece, alteori capricioasa si inocenta. Dezinteresata de ceea ce este
rational, iubeste muzica si are un ideal de viata romantic. "- Tu nu cunosti viata, Felix -
relua Otilia ideea -pentru o fata reusita in viata nu e o chestiune de studiu si energie.
Admit inteligenta si vointa ta de barbat, astea nu sunt bune si pentru o femeie. Rostul
femeii este sa placa, in afara de asta nu poate fi fericire". "De obicei, fetele admira pe
oameni ca tine, dar merg dupa oameni ca Stanica."