Universitatea de Vest din Timișoara

LAGUNA ALBASTRĂ-ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ

PIPP, anul I
Dolga Ana-Elena, Bungău Ines, Chircu Patricia
Fundamentele psihologiei

LAGUNA ALBASTRĂ

Povestea filmului începe cu un dezastru, un naufragiu din reușesc să scape doi

copii,Emmeline și Richard împreuna cu bucătarul vasului Paddy Button. Aceștia își construiesc
un adapost pe o insulă unde duc o viață fericită în cele mai multe momente, însă, după moartea
neidentificată a bătrânului, cei doi trebuie să învețe să supraviețuiască. În film nu este vorba doar
de adaptarea la mediu și despre supraviețuire, ci și de lupta continuă pe care o dau cei doi cu
viața. Rupți fiind de mici de la realitate trebuie să învețe să accepte provocarile vieții și să treacă
cu bine peste transformările apărute odată cu vârsta.Trebuie sa se regaseasca pe sine, să-și
cunoască propria persoană și să dezvolte sentimentele aflate în adâncul sufletului. Ajunsi totuși
intr-un moment al maturizării între cei doi se înfiripă o poveste nemaipomenită de dragoste care
aduce cu sine o sperietură atunci când află că Emm ducea în pântec o altă viață. Cu toate acestea
cresc și învață, ca părinții, ca adolescenți, ca persoane a acestei lumi. În fondul acțiunii
desfășurate în acest film, observăm și caracterul psihologic ale acestuia.
Psihologia este știința comportamentului uman, astfel psihologia este studiul funcțiilor
și proceselor mentale, a experiențelor interioare și subiective, având în centrul său de interes
cunoașterea pe plan individual. Această cunoaștere se realizează prin intermediul unor procese, și
anume: senzațiile, percepțiile și reprezentările, folosind un ansamblu de metode obiective pentru
a desprinde legile de funcționare cu scopul de a descrie, de a explica, de a integra și de a
îmbunătăți existența umană. Datorită acestor procese, așa cum observăm și în filmul propus drept
suport, realizăm prezența și importanța lor în adaptarea, supraviețuirea, dar și dezvoltarea
individului.
În filmul “Laguna albastră” se prezintă o idee predominant psihologică în care ne sunt
prezentate procesele de adaptare, de supraviețuire și dezvoltare a doi tineri, care reușesc să
contureze un comportament și o atitudine adecvată situației lor, trecând prin anumite experiențe.
În urma acestor experiențe, noi ca și analizatori din punct de vedere psihologic putem observa
prezența noțiunilor menționate mai sus, reprezentate de senzații, percepții și reprezentări, procese
ce alcătuiesc experiențele din punct de vedere psihologic.
Senzațiile reprezintă cunoașterea unei însușiri separate a unui obiect sau fenomen, în
momentul în care acesta acționează asupra unui organ senzorial și pot fi de mai multe feluri,
precum: proprioceptive - provocate de stările tensionate de la nivelul articulațiilor și al sistemului
osteomuscular; exteroceptive - senzații la nivel vizual, auditiv, tactil, olfactiv, gustativ;
interoceptive - senzații de durere, sete, foame. În urma teoretizării acestor procese se dezvoltă și
o înșiruire de legi, legi ce diferențiază senzațiile după felul lor de manifestare: legea intensității,
legea adaptării, legea contrastului, legea sensibilizării, legea sinesteziei, legea compensării și
legea semnificației forței de semnalizare a stimulului.
Legea intensității are la baza sa trei repere, și anume pragul minim absolut (intensitatea
cea mai mica a unui stimul, care poate determina o senzație specifică pentru un analizator);
pragul maxim absolut (este ceam mai mare cantitate dintr-un stimul, care mai determina încă o
senzație specifică); pragul diferențial (cantitatea minima de excitant, care adăugatăla stimularea
inițială, determină o nouă senzație). O secvență semnificativă din film pentru aceasta este
reprezentată de scena în care băiatul era la pescuit și prinsese un pește, dar mai la urmă s-au
alăturat și doi rechini, intesitatea efortului depus de tânăr crescând.
Legea adaptării este reprezentată de creșterea sau scăderea sensibilității ca urmare a
acțiunii repetate a stimulilor sau a modificării condițiilor de mediu, ceea ce dă naștere noțiunii de
adaptare senzorială. În filmul propus, această lege a senzațiilor este motivul principal, motivul
central al acțiunii, cei doi tineri fiind siliți să abordeze un nou stil de viață, adaptat la
posibilitățile acestora în cadrul nou și diferit în care trăiau, adaptându-se în paralel cu nevoile și
posibilitățile lor.
Legea contrastului constă într-un ansamblu de imagini, care reușesc să scot în evidență
anumite elemente prin diferențele dintre elementele imaginii respective, acestea “contrazicându-
se” între ele, formând la final o imagine de ansamblu perfectă. O primă imagine din film care
susține această lege este cea în care soarele, reprezentând căldura, arșița intră în contact cu apa
oceanului, reprezentând frigul, recele, aceste două lucruri opuse creând un efect uimitor, care
îndeamna copiii în a auzi cum sfârâie apa la atingerea soarelui, fiind două lucruri total opuse, dar
care crează un tot, atât vizual, cât și auditiv.
Legea sensibilizării constă în creșterea sensibilității unui analizator datorită interacțiunii
sale funcționale cu ceilalți analizatori. Cea mai reprezentativă scenă a filmului pentru această
lege este cea în care Richard prima dată aude zgomotul făcut de o corabie, iar apoi o vede, aici
obesrvându-se creșterea simțului vizual, datorită simțului auditiv.
Legea sinesteziei constă în faptul că stimularea unui analizator produce efecte
senzoriale specifice într-un alt analizator deși acesta nu a fost stimulat. Secvența semnificativă
acestei legi ale senzațiilor este reprezentată de scena în care Emm găsește un tufiș cu fructe
otrăvitoare, dorind să le mănânce crezând că sunt duci, aici simțul vizual stimulând simțul
gustativ.
Legea compensării este caracterizată de intensificarea unui anumit simț în momentul în
care un altul este împiedicat să acționeze în totalitate. Secvența ilustrativă din film a acestei
afirmații este reprezentată de momentul în care bucătarul vasului, Paddy Button, a auzit explozia
dar și strigătele celorlalți naufragiați în ciuda faptului că acesta era împiedicat să vadă ceva din
cauza fumului dens cauzat de foc. Din acest lucru rezultă că simțul vizual este afectat, dar crește
agilitatea simtului auditiv.
Legea semnificației de semnalizare a stimulului se referă la importanța acordată
stimulului în ceea ce privește modul propriu de abordare la semnalizarea acestuia. O secvență
semnificativă pentru ilustrarea legii menționate anterior este reprezentată de scena în care a luat
corabia foc, iar strigătele specifice unui incendiu (“FOC! FOC! FOC!”) alertează pasagerii, iar
importanța stimulului crește semnificativ.
Percepțiile reprezintă forma superioară a cunoașterii senzoriale, procesul prin care
acumulăm informații senzoriale din mediu și pot fi determinate de: factori externi (mișcarea),
factori interni (atenția, motivatia) și factori relaționali (intercțiunea dintre factorii externi și
interni). Din punct de vedere al sensului percepțiilor, percepțiile pot fi înțelese ca și acțiune-
acțiunea devine nu numai mijloc de realizare a percepției, ci elementul ei constructiv
fundamental; ca deformare a obiectului- iluziile perceptive apar atunci când intervin o serie de
perturbatori la nivelul obiectului, al subiectului și al relației dintre subiect și obiect; ca și expresie
a personalității- factorii de personalitate determină contactele cognitive ale omului. Din punct de
vedere al clasificării acestora, percepțiile se structurează pe baza a cinci legi: legea proximității,
legea similarității, legea continuității, legea simetriei și legea închiderii.
Legea proximității susține că elementele apropiate sunt percepute ca aparținând aceleași
forme. Un exemplu regăsit în filmul propus spre analiză reprezentativ acestei legi este ilustrat de
către peștii din ocean, aceștia forând bancuri de pești.

Aici nu percepem o mulțime de 36 de bile negre, ci trei coloane de bile negre a câte 12 bile,atfel
nu percepem în ocean un ecosistem subacvatic, ci bancurile de pești.
Legea similarității afirmă faptul că elementele asemănătoare sunt percepute ca
aparținând aceleași forme, astfel și în filmul “Laguna albastră” bucatarul vasului era perceput de
către copii ca fiind un pirat, comportamentul și atitudinea acestora fiind asemănătoare.
Aici nu formăm șiruri de pătrate și cercuri, ci formăm coloane de pătrate sau coloane de cercuri,
astfel nu percepem bucătarul ca și pe un om oarecare, ci îl percepem ca și un pirat.

Legea continuității precizează că elemntele organizate in aceeași direcție tind să se

organizeze în aceeași direcție. O imagine extrasă din film semnificativă pentru această lege este
reprezentată de bețele de bambus așezate de către băiat pentru a forma un “perete” la coliba lor
de pe insulă.

Aici (de obicei) nu urmărim linia care ia o direcție diferită, ci linia care formează un curs cât mai
lin, astfel bețele de bambus folosite de băiat sunt percepute mult mai ușor ca un întreg, decât
independent.

Legea simetriei afirmă că figurile care au una sau două axe de simetrie sunt percepute
mult mai ușor de către noi, astfel Emm percepe mai ușor oceanul, reușind să facă diferența dintre
acesta și o cadă.

Aici observăm mai ușor elementele care au una sau două axe de simetrie, față de cele în care
elementele au multiple axe de simetri, creându-se astfel ideea de abstract, astfel oceanul fiind o
întindere mare, de o formă aproximativ regulată, fiind perceput în întregime încă de la început.

Legea închiderii susține că închiderea este înțeleasăca tendință de a evita lacunele într-o
activitate percepută. Pentru această lege imaginea sugestivă este reprezentată de către sculptura
naturală din piatră, care îl întruchipează pe Dumnezeu, aceasta fiind o formă nedelimitată și
neconturată, dar care totuși este percepută ca un întreg.

Aici sunt reprezentate un cerc și un pătrat, dar într-un format incomplet, dar însă sunt percepute
de către noi ca fiind întregi, astfel și stânca menționată mai sus era realizată într-o formă
neregulată, dar percepută ca un întreg.

Reprezentările sunt procesele psihice de cunoaștere care reproduc sub formă de

imagini concrete obiecte absente, pornind de la experiența perceptivă păstrată în memorie, având
ca rol să: permită gândirii să prelucreze date ale experienței anterioare; sprijine construirea
cuvintelor noi; pregătească și să ușureze generalizările din gândire; constituie un suport intuitiv
pentru desfășurarea raționamentelor necesare rezolvării unor probleme (construim figuri
geometrice); fie componente importante ale procesului de imaginație; contribuie la reglarea
mișcărilor și acțiunilor omului. Reprezentările se împart în trei mari grupe, cu subdiviziunile lor:
în funcție de analizator (vizuale, auditive, kinestezice), în funcție de gradul de generalizare
(individuale, generale) și în funcție de gradul de operativitate (reproductive, anticipative).
În ceea ce privește reprezentările în funcție de analizator, reprezentările vizuale sunt
cel mai des întâlnite, unele imagini vizuale trezind proiecții din memoria noastră, astfel în filmul
“Laguna albastră” o imagine semnificativă reprezentării vizuale este cea în care Emm găsește
stânca din partea opusă a insulei, aceasta întruchipându-l pe Dumnezeu, devenind un simbol al
venerației pentru cei doi. Pe lângă reprezentările vizuale din această categorie, găsim și
reprezentările auditive, acestea fiind capabile să creeze senzații indite, în film reprezentările
auditive fiind susțiunute de secvența în care fata dă naștere copilului său, iar acolo sunt
prezentate durerile nașterii prin țipetele specifice. Alături de cele două tipuri de reprezentări din
această categorie, mai regăsim și reprezentările kinestezice, acestea bazându-se în mare parte pe
o activitate fizică, care să implice și simțul tactil. În suportul nostru de analiză observăm o astfel
de reprezentare atunci când băiatul confecționează un perete din materiale accesibile lui, prin
asamblarea lemnelor și materialelor avute, simțul motricității fiind în cea mai mare măsură
utilizat.
Referitor la reprezentările grupate în funcție de gradul de generalizare distingem
reprezentări individuale, acestea sustrăgând din memorie imagini care au o importanță
semnificativă fiecărui individ în parte, astfel în film observăm percepția lui Emm față de părinții
săi, fata susținând că cerul reprezintă casa părinților săi; dar și reprezentări generale, în care sunt
prezentate imagini generale, care nu reprezintă un interes individual și special regăsindu-se
obiecte sau fenomene generale, fără vreo însemnătate, ca de exemplu momentul în care bucătarul
îi arată lui Richard cum sa realizeze un nod, acest lucru reprezenta un anumit obiect pentru băiat,
dar care nu avea o importanță oarecare în memoria sa.
Având în vedere ultima categorie de reprezentări, și anume reprezentările în funcție de
gradul de operativitate avem în atenție reprezentările reproductive, reprezentări care denumesc
unele obiecte sau fenomene experimentate deja de individul în cauză, și acela fiind Emm, în
scena în care fata simte un miros în mijlocul oceanului, miros ce îl atribuie florilor, fapt ce
denotă că fata a mai experimentat acest fenomen, iar memoria sa i-a transmis acest lucru; și
reprezentările anticipative, reprezentări ce aduc în prim plan imagini ce urmează să aibă loc,
acestea fiind preconizate datorită condițiilor în care urmau sa aibă loc, condiții acumulate în
memorie în urma unei/ unor experiențe, astfel în suportul de analiză observăm prezența acestei
reprezentări în momentul în care bucătarul vasului, Paddy Button, își exclamă dorința de a amâna
momentul exploziei corabiei, pentru a putea fi în siguranță atât el, cât și copiii, bătrânul
anticipând ce va urma să aibă loc în urma condițiilor situației.
În urma prezentării și exemplificării reprezentărilor de mai sus putem desprinde unele
caracteristici specifice, care individualizează acest proces psihic, precum că
în imaginea unei reprezentări se păstrează doar aspectele intuitive și figurative, fiind lipsită de
detalii, reținându-se doar elementele esențiale, dar totuși realizându-se o diferența și stabilindu-se
unicitatea acesteia; reprezentările sunt imagini panoramice, obiectul poate fi imaginat în toate
pozițiile sale, în comparație cu alt proces psihic, și anume percepțîa, care permite vizualizarea
unui obiect doar dintr-o anumită poziție; reprezentările sunt figurative, datorită faptului că în
reprezentare apare obiectul în forma unei imagini, mai săracă în detalii, mai schematică, dar
asigurându-se totuși coerența și congruența acestuia; reprezentarea reflectă trecutul ca trecut (în
absența obiectului); reprezentarea este un simbol generalizat, intuitiv și experimentat.
În concluzie, filmul intitulat “Laguna albastră” reprezintă un suport impresionant din
punct de vedere psihologic, acoperind cu informații certe și exemplificate din perspectiva
proceselor psihice: senzații, percepții și reprezentări acțiunea întregului film, prezentând adaptare
a doi tineri la noile condiții de trai, implementate în urma unei experiențe de viață care îi obligă
să depășească unele limite. Adaptarea, supraviețuirea și dezvoltarea celor doi au fost posibile
datorită implicării într-o oarecare măsură a proceselor psihice enumerate mai sus, prin simplul
fapt că acestea reprezintă în esența lor cunoașterea, începând de la cunoașterea senzorială până la
cea mai profundă, care implica și memoria, creând astfel legi nescrise ale unei conduite și ale
unui comportament adecvat situației lor. Senzațiile au rolul de a îi stimula organele de simț având
un rezultat imediat și transmite mai departe, implicând percepția. Percepția este etapa finală a
cunoașterii și are rolul de a oferii posibilitatea de a cunoaște obiectele sau fenomenele la un
nivel mai intens. Reprezentările sunt procesele psihice de cunoaștere, o cunoaștere la cel mai
mare nivel, aici implicând memoria, fapt ce rezultă că reprezentările sunt bazate în totalitate pe
experiențele fiecărui individ în cauză.